Codul de procedură penală - Editura Solomon€¦ · litate a dispoziţiilor art. 339-348 din...

Codul de procedură penală

actualizat la 1 noiembrie 2016

Codul de procedură penală

actualizat la 1 noiembrie 2016

Ediție îngrijită de procuror drd. Ioan‐Paul Chiș • judecător drd. Victor Văduva

Respectați cartea și legea! Atragem atenția asupra faptului că, în baza Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și

drepturile conexe, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau amendă reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe (art. 140). Prin reproducere se înţelege realizarea, integrală sau parţială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc şi sub orice formă (art. 14). De asemenea, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu

amendă punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin internet ori prin alte reţele de calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual (art. 1398).

Copyright © 2016, Editura Solomon Toate drepturile sunt rezervate Editurii Solomon. Nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii Solomon.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ROMÂNIA [Legislaţie] Codul de procedură penală : actualizat la 1 noiembrie 2016 / ed. îngrij. de Ioan Paul Chiş, Victor Văduva. ‐ Bucureşti : Editura Solomon, 2016 ISBN 978‐606‐94050‐1‐7

I. Chiş, Ioan Paul (ed.) II. Văduva, Victor (ed.)

343.1(498)(094.4)

Redactor: Elena‐Raluca Cîrjan Editura Solomon

Tel.: 0725.356.750

E‐mail: [email protected] [email protected]

Website: www.editurasolomon.ro

Cuprins

Codul de procedură penală .............................................................................................. 1 Index ............................................................................................................................... 383 Legislație conexă .......................................................................................................... 392

Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

cu modificările și completările aduse prin: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2016 – pentru modificarea şi comple-

tarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

Decizia Curții Constituționale din data de 4 octombrie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215¹ alin. (2) și (5) din Codul de proce-dură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 501/2016 referitoare la excepția de neconstituțio-nalitate a dispozițiilor art. 428 alin. (1) cu referire la art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală

Legea nr. 151/2016 – privind ordinul european de protecție, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2015 – pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 – pentru modificarea și comple-tarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 – pentru modificarea şi comple-tarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 44/2016 referitoare la excepţia de neconstituţionali-tate a dispoziţiilor art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală şi ale art. 125 alin. (3) din Codul penal

Decizia Curții Constituționale nr. 24/2016 referitoare la excepţia de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 23/2016 referitoare la excepția de neconstituțio-nalitate a dispozițiilor art. 318 din Codul de procedură penală

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016 - privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal

Decizia Curții Constituționale nr. 51/2016 referitoare la excepția de neconstituționa-litate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 126/2016 referitoare la excepția de neconstituțio-nalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (2) lit. d), art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1) lit. f), precum și ale art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală

CPP 2

Decizia Curții Constituționale nr. 733/2015 referitoare la excepţia de neconstituţio-nalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. c) şi alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală

Legea nr. 318/2015 – pentru înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Națio-nale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate și pentru modificarea și comple-tarea unor acte normative

Decizia Curții Constituționale nr. 740/2015 referitoare la excepția de neconstituțio-nalitate a dispozițiilor art. 222 alin. (10) din Codul de procedură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 591/2015 referitoare la excepția de neconstituțio-nalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 631/2015 referitoare la excepţia de neconstituţio-nalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (3), art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (2) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 496/2015 referitoare la excepţia de neconstituţio-nalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală


Decizia Curții Constituționale nr. 552/2015 referitoare la excepţia de neconstituţionali-tate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza a doua, art. 342,art. 343,art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) şi (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (1) şi (2) şi art. 348 din Codul de procedură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 542/2015 referitoare la excepţia de neconstituţiona-litate a dispoziţiilor art. 431 alin. (1) din Codul de procedură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 506/2015 referitoare la excepţia de neconstituţiona-litate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 423/2015 referitoare la excepţia de neconstituţio-nalitate a dispoziţiilor art. 4884 alin. (5) din Codul de procedură penală şi ale art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2015 – pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 361/2015 referitoare la excepţia de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 218–222 şi art. 241 alin. (11) lit. a) din Codul de procedură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 235/2015 referitoare la excepţia de neconstituţio-nalitate a dispoziţiilor art. 484 alin. (2) şi ale art. 488 din Codul de procedură penală


Decizia Curții Constituționale nr. 166/2015 referitoare la excepţia de neconstituţio-nalitate a dispoziţiilor art. 54, art. 344 alin. (3) şi (4), art. 346 alin. (3) şi (7), art. 347 şi art. 5491 din Codul de procedură penală

3 CPP

Decizia Curții Constituționale nr. 76/2015 referitoare la excepţia de neconstituţiona-litate a dispoziţiilor art. 374 alin. (7) teza a doua din Codul de procedură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 663/2014 referitoare la excepţia de neconstituţiona-litate a dispoziţiilor art. 339-348 din Codul de procedură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 712/2014 referitoare la excepţia de neconstituţio-nalitate a dispoziţiilor art. 211-217 din Codul de procedură penală

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 – pentru modificarea şi comple-tarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 641/2014 referitoare la excepţia de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345, art. 346 alin. (1) şi art. 347 din Codul de procedură penală

Decizia Curții Constituționale nr. 599/2014 referitoare la excepţia de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. f) şi art. 341 alin. (5)-(8) din Codul de procedură penală

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2014 – pentru luarea unor măsuri de imple-mentare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru implementarea altor acte normative

Legea nr. 255/2013 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010)

Cuprins

Art. Partea generală

Titlul I. Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penale ................................. 1-13

Titlul II. Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penal ................................ 14-28 Capitolul I. Acţiunea penală ..................................................................................... 14-18 Capitolul II. Acţiunea civilă ....................................................................................... 19-28

Titlul III. Participanţii în procesul penal ................................................................... 29-96 Capitolul I. Dispoziţii generale .................................................................................. 29-34 Capitolul II. Competenţa organelor judiciare ............................................................ 35-76

Secţiunea 1. Competenţa funcţională, după materie şi după calitatea persoanei a instanţelor judecătoreşti .................................................................. 35-40

Secţiunea a 2-a. Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti ...................... 41-42 Secţiunea a 3-a. Dispoziţii speciale privind competenţa

instanţelor judecătoreşti ..................................................................................... 43-52 Secţiunea a 4-a. Competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi şi a judecătorului de cameră preliminară............................................ 53-54

Secţiunea a 5-a. Organele de urmărire penală şi competenţa acestora .................. 55-63 Secţiunea a 6-a. Incompatibilitatea şi strămutarea ................................................ 64-76

Capitolul III. Subiecţii procesuali principali şi drepturile acestora ............................ 77-81 Capitolul IV. Inculpatul şi drepturile acestuia ........................................................... 82-83 Capitolul V. Partea civilă şi drepturile acesteia ........................................................ 84-85 Capitolul VI. Partea responsabilă civilmente şi drepturile acesteia .......................... 86-87 Capitolul VII. Avocatul. Asistenţa juridică şi reprezentarea ...................................... 88-96

Titlul IV. Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii ......................... 97-201 Capitolul I. Reguli generale .................................................................................... 97-103 Capitolul II. Audierea persoanelor ........................................................................ 104-131

Secţiunea 1. Reguli generale în materia audierii persoanelor ........................... 104-106 Secţiunea a 2-a. Audierea suspectului sau a inculpatului ................................. 107-110 Secţiunea a 3-a. Audierea persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente ................................................................... 111-113

Secţiunea a 4-a. Audierea martorilor ................................................................. 114-124 Secţiunea a 5-a. Protecţia martorilor ................................................................. 125-130 Secţiunea a 6-a. Confruntarea .................................................................................. 131

CPP 6

Capitolul III. Identificarea persoanelor şi a obiectelor .......................................... 132-137 Capitolul IV. Metode speciale de supraveghere sau cercetare ............................ 138-153 Capitolul V. Conservarea datelor informatice ...................................................... 154-155 Capitolul VI. Percheziţia şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri ................................ 156-171

Secţiunea 1. Percheziţia domiciliară .................................................................. 157-164 Secţiunea a 2-a. Alte forme de percheziţie ........................................................ 165-168 Secţiunea a 3-a. Ridicarea de obiecte şi înscrisuri ............................................ 169-171

Capitolul VII. Expertiza şi constatarea ................................................................. 172-191 Capitolul VIII. Cercetarea locului faptei şi reconstituirea ...................................... 192-195 Capitolul IX. Fotografierea şi luarea amprentelor suspectului,

inculpatului sau ale altor persoane.......................................................................... 196 Capitolul X. Mijloace materiale de probă .................................................................... 197 Capitolul XI. Înscrisurile ....................................................................................... 198-201

Titlul V. Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale ..................................... 202-256 Capitolul I. Măsurile preventive ............................................................................ 202-244

Secţiunea 1. Dispoziţii generale ........................................................................ 202-208 Secţiunea a 2-a. Reţinerea ................................................................................ 209-210 Secţiunea a 3-a. Controlul judiciar ....................................................................211-2151 Secţiunea a 4-a. Controlul judiciar pe cauţiune ................................................. 216-217 Secţiunea a 5-a. Arestul la domiciliu .................................................................. 218-222 Secţiunea a 6-a. Arestarea preventivă .............................................................. 223-240 Secţiunea a 7-a. Încetarea de drept, revocarea şi înlocuirea

măsurilor preventive ....................................................................................... 241-242 Secţiunea a 8-a. Dispoziţii speciale privind măsurile

preventive aplicate minorilor ........................................................................... 243-244 Capitolul II. Aplicarea provizorie a măsurilor de siguranţă

cu caracter medical .......................................................................................... 245-248 Secţiunea 1. Obligarea provizorie la tratament medical .................................... 245-246 Secţiunea a 2-a. Internarea medicală provizorie ............................................... 247-248

Capitolul III. Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii ..................................... 249-256

Titlul VI. Acte procesuale şi procedurale comune .............................................. 257-284 Capitolul I. Citarea, comunicarea actelor procedurale şi mandatul de aducere .................................................................................... 257-267

Capitolul II. Termenele ......................................................................................... 268-271 Capitolul III. Cheltuielile judiciare ......................................................................... 272-276 Capitolul IV. Modificarea actelor procedurale, îndreptarea

erorilor materiale şi înlăturarea unor omisiuni vădite ....................................... 277-279 Capitolul V. Nulităţile ............................................................................................ 280-282 Capitolul VI. Amenda judiciară ............................................................................. 283-284

7 Cuprins

Partea specială

Titlul I. Urmărirea penală ....................................................................................... 285-341 Capitolul I. Dispoziţii generale .............................................................................. 285-287 Capitolul II. Sesizarea organelor de urmărire penală ........................................... 288-298

Secţiunea 1. Reglementări generale ................................................................288-2941 Secţiunea a 2-a. Plângerea prealabilă ............................................................... 295-298

Capitolul III. Conducerea şi supravegherea activităţii organelor de cercetare penală de către procuror ............................................................. 299-304

Capitolul IV. Efectuarea urmăririi penale ............................................................. 305-326 Secţiunea 1. Desfăşurarea urmăririi penale ...................................................... 305-311 Secţiunea a 2-a. Suspendarea urmăririi penale ................................................ 312-313 Secţiunea a 3-a. Clasarea şi renunţarea la urmărirea penală ........................... 314-320 Secţiunea a 4-a. Terminarea urmăririi penale ................................................... 321-323 Secţiunea a 5-a. Dispoziţii privind efectuarea urmăririi penale

de către procuror ............................................................................................ 324-326 Capitolul V. Rezolvarea cauzelor şi sesizarea instanţei ...................................... 327-331 Capitolul VI. Reluarea urmăririi penale ................................................................ 332-335 Capitolul VII. Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală ......... 336-341

Titlul II. Camera preliminară .................................................................................. 342-348

Titlul III. Judecata ..................................................................................................349-4771 Capitolul I. Dispoziţii generale .............................................................................. 349-370 Capitolul II. Judecata în primă instanţă ................................................................ 371-407

Secţiunea 1. Desfăşurarea judecării cauzelor ................................................... 371-390 Secţiunea a 2-a. Deliberarea şi hotărârea instanţei ........................................... 391-407

Capitolul III. Apelul ............................................................................................... 408-425 Capitolul III1. Contestaţia ............................................................................................ 4251 Capitolul IV. Abrogat Capitolul V. Căile extraordinare de atac .............................................................. 426-470 Secţiunea 1. Contestaţia în anulare ................................................................... 426-432 Secţiunea a 2-a. Recursul în casaţie ................................................................. 433-451 Secţiunea a 3-a. Revizuirea ............................................................................... 452-465 Secţiunea a 4-a. Redeschiderea procesului penal

în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate ........................................... 466-470 Capitolul VI. Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitare .............471-4771

Secţiunea 1. Recursul în interesul legii .............................................................. 471-474 Secţiunea a 2-a. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în

vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ..................................................................................475-4771

Titlul IV. Proceduri speciale .................................................................................478-5491 Capitolul I. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei ................................................. 478-488 Capitolul I1. Contestaţia privind durata procesului penal ................................... 4881-4886

CPP 8

Capitolul II. Procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice .......................................................................................... 489-503

Capitolul III. Procedura în cauzele cu infractori minori ......................................... 504-520 Capitolul IV. Procedura dării în urmărire .............................................................. 521-526 Capitolul V. Procedura reabilitării ......................................................................... 527-537 Capitolul VI. Procedura reparării pagubei materiale sau a daunei morale

în caz de eroare judiciară sau în caz de privare nelegală de libertate ori în alte cazuri ................................................................................................ 538-542

Capitolul VII. Procedura în caz de dispariţie a dosarelor judiciare şi a înscrisurilor judiciare ................................................................... 543-547

Capitolul VIII. Procedura privind cooperarea judiciară internaţională şi punerea în aplicare a tratatelor internaţionale în materie penală ................. 548-549

Secţiunea 1. Dispoziţii generale ............................................................................... 548 Secţiunea a 2-a. Recunoaşterea unor acte judiciare străine .................................... 549

Capitolul IX. Procedura de confiscare sau desfiinţare a unui înscris în cazul clasării ................................................................................ 5491

Titlul V. Executarea hotărârilor penale ...............................................................550-6011 Capitolul I. Dispoziţii generale .............................................................................. 550-554 Capitolul II. Punerea în executare a hotărârilor ................................................... 555-581

Secţiunea 1. Punerea în executare a pedepselor principale ............................. 555-561 Secţiunea a 2-a. Punerea în executare a pedepselor complementare .............. 562-565 Secţiunea a 3-a. Punerea în executare a măsurilor de siguranţă ...................... 566-574 Secţiunea a 4-a. Punerea în executare a altor dispoziţii ................................... 575-576 Secţiunea a 5-a. Punerea în executare a amenzii judiciare şi a cheltuielilor judiciare avansate de stat ..................................................... 577-578

Secţiunea a 6-a. Punerea în executare a dispoziţiilor civile din hotărâre .......... 579-581 Capitolul III. Alte dispoziţii privind executarea .....................................................5811-596

Secţiunea 1. Condamnarea în cazul anulării sau revocării renunţării la amânarea pedepsei sau a amânării aplicării pedepsei .............................5811-582

Secţiunea 11. Schimbări în executarea unor hotărâri ....................................... 583-588 Secţiunea a 2-a. Amânarea executării pedepsei închisorii

sau a detenţiunii pe viaţă ................................................................................ 589-591 Secţiunea a 3-a. Întreruperea executării pedepsei închisorii

sau a detenţiunii pe viaţă ................................................................................ 592-594 Secţiunea a 4-a. Înlăturarea sau modificarea pedepsei .................................... 595-596

Capitolul IV. Dispoziţii comune ...........................................................................597-6011

Titlul VI. Dispoziţii finale ........................................................................................ 602-603

Partea generală

Titlul I. Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penale

Art. 1. Normele de procedură penală şi scopul acestora. (1) Normele de proce-dură penală reglementează desfăşurarea procesului penal şi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală.

(2)1) Normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atri-buţiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părţilor şi ale celorlalţi participanţi în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituţiei, ale tratatelor consti-tutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum şi ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

Art. 2. Legalitatea procesului penal. Procesul penal se desfăşoară potrivit dispo-ziţiilor prevăzute de lege.

Art. 3. Separarea funcţiilor judiciare. (1) În procesul penal se exercită următoarele funcţii judiciare:

a) funcţia de urmărire penală; b) funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în

faza de urmărire penală; c)2) funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată; d) funcţia de judecată. (2) Funcţiile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se

dispune altfel. (3)3) În desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incom-

patibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcţia de judecată, mai puţin când se dispune începerea judecăţii potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c).

(4) În exercitarea funcţiei de urmărire penală, procurorul şi organele de cercetare penală strâng probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată.

1) Alin. (2) al art. 1 este redat astfel cum a fost modificat prin art. 102 pct. 1 din Legea nr. 255/2013. 2) Lit. c) de la alin. (1) al art. 3 este redată astfel cum a fost modificată prin art. 102 pct. 2 din Legea

nr. 255/2013. 3) Alin. (3) al art. 3 este redat astfel cum a fost modificat prin art. II pct. 1 din O.U.G. nr. 18/2016.

Art. 4 CPP 10

(5) Asupra actelor şi măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuţii în acest sens, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

(6)1) Asupra legalităţii actului de trimitere în judecată şi probelor pe care se bazează acesta, precum şi asupra legalităţii soluţiilor de netrimitere în judecată se pronunţă jude-cătorul de cameră preliminară, în condiţiile legii.

(7) Judecata se realizează de către instanţă, în complete legal constituite. Constituţionalitate: Prin Decizia nr. 552/2015 (M. Of. nr. 707 din 21 septembrie 2015), Curtea Constituţională a constatat că „soluția legislativă cuprinsă în art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, este neconstituțională”.

Art. 4. Prezumţia de nevinovăţie. (1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

(2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

Legislație conexă: ● Art. 23. Libertatea individuală din Const.Rom.: (11) Până la rămânerea defi-nitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată; ● Art. 6. Dreptul la un proces echitabil din Conv.EDO: §2 Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită; ● Art. 48. Prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare din Carta DFUE: (1) Orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi stabilită în conformitate cu legea; ● Art. 2. Domeniul de aplicare din Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016: Prezenta directivă se aplică persoanelor fizice care sunt suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale. Prezenta directivă se aplică în toate fazele procedurilor penale, din momentul în care o persoană este suspectată sau acuzată de comiterea unei infracţiuni sau a unei presupuse infracţiuni până când hotărârea prin care se stabileşte că persoana respectivă a comis infracţiunea în cauză rămâne definitivă; Art. 3. Prezumția de nevinovăție: Statele membre se asigură că persoanele suspectate şi acuzate beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la dovedirea vinovăţiei conform legii; Art. 4. Referiri publice la vinovăție: (1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că, atâta vreme cât vinovăţia unei persoane suspectate sau acuzate nu a fost dovedită conform legii, declaraţiile publice făcute de autorităţile publice şi deciziile judiciare, altele decât cele referitoare la vinovăţie, nu se referă la persoana respectivă ca fiind vinovată. Prin aceasta nu se aduce atingere actelor de urmărire penală care au drept scop dovedirea vinovăţiei persoanei suspectate sau acuzate şi nici deciziilor prelimi-nare cu caracter procedural care sunt luate de autorităţile judiciare sau de alte autorităţi competente şi care se bazează pe suspiciuni sau probe incriminatoare; (2) Statele membre se asigură că sunt disponibile măsuri corespunzătoare în cazul unei încălcări a obligaţiei prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol de a nu se referi la persoane suspectate sau acuzate ca şi cum ar fi vinovate, în conformitate cu prezenta directivă şi, în special, cu articolul 10; (3) Obligaţia prevăzută la alineatul (1) de a nu se referi la persoane suspectate sau acuzate ca şi cum ar fi vinovate nu împiedică autorităţile publice să difuzeze informaţii în mod public privind procedurile penale atunci când acest lucru este strict necesar din motive legate de ancheta penală sau în interes public; Art. 5. Prezentarea persoanelor suspectate și acuzate: (1) Statele membre iau măsuri adecvate pentru a garanta că persoanele suspectate şi acuzate nu sunt prezentate ca şi cum ar fi vinovate, în faţa instanţei sau în mod public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică; (2) Alineatul (1) nu împiedică statele membre să aplice măsuri de constrângere fizică impuse de circumstanţele specifice cauzei, legate de securitate sau menite să împiedice persoanele suspectate sau acuzate să se sustragă sau să ia contact cu

1) Alin. (6) al art. 3 este redat astfel cum a fost modificat prin art. 102 pct. 2 din Legea nr. 255/2013.

11 Partea generală Art. 5

terţe persoane; Art. 6. Sarcina probei: (2) Statele membre se asigură că orice dubiu cu privire la vinovăţie este în favoarea persoanei suspectate sau acuzate, inclusiv atunci când instanţa evaluează posibilitatea achitării persoanei respective.

Art. 5. Aflarea adevărului. (1) Organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.

(2) Organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpa-tului se sancţionează conform dispoziţiilor prezentului cod.

Legislație conexă: ● Art. 6. Sarcina probei din Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016: (1) Statele membre se asigură că sarcina probei în ceea ce priveşte stabilirea vinovăţiei persoanelor suspectate şi acuzate revine organelor de urmărire penală. Prin aceasta nu se aduce atingere niciunei obligaţii a judecătorului sau a instanţei competente de a căuta atât probe incriminatoare, cât şi dezincriminatoare, şi nici dreptului apărării de a prezenta probe în conformitate cu dreptul intern aplicabil.

Art. 6. Ne bis in idem. Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.

Legislație conexă: ● Art. 4. Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din Prot. 7 Conv.EDO: §1 Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat; §2 Dispozițiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată; §3 Nicio derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul art. 15 din Convenție; ● Art. 50. Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune din Carta DFUE: Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracțiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu legea.

Art. 7. Obligativitatea punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale. (1) Procu-rorul este obligat să pună în mişcare şi să exercite acţiunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârşirea unei infracţiuni şi nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) şi (3).

(2) În cazurile şi în condiţiile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunţa la exercitarea acţiunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului acesteia.

(3) În cazurile prevăzute expres de lege, procurorul pune în mişcare şi exercită acţiunea penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după obţinerea autorizării ori sesizării organului competent sau după îndeplinirea unei alte condiţii prevăzută de lege.

Art. 8. Caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal. Organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garan-ţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană

Art. 5-8

Art. 9 CPP 12

nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.

Legislație conexă: ● Art. 21. Accesul liber la justiție din Const.Rom.: (3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil; ● Art. 6. Dreptul la un proces echitabil din Conv.EDO: §1 Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa; ● Art. 47. Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta DFUE: Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege; ● Art. 49. Obligaţii generale din Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domes-tice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011, semnată de România la 27 iunie 2014 şi ratificată prin Legea nr. 30/2016: §1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că cercetarea şi procedurile judiciare în legătură cu toate formele de violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei convenţii sunt desfăşurate fără întârzieri nejustificate, luând în considerare drepturile victimei pe parcursul tuturor etapelor procedurilor penale; §2 Părţile vor lua măsu-rile legislative sau alte măsuri necesare, în conformitate cu principiile fundamentale ale drepturilor omului şi având în vedere înţelegerea dimensiunii de gen a violenţei, pentru a asigura cercetarea eficace şi urmărirea judiciară a infracţiunilor stabilite în conformitate cu prezenta convenţie; ● Art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară: Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii.

Art. 9. Dreptul la libertate şi siguranţă. (1) În cursul procesului penal este garantat dreptul oricărei persoane la libertate şi siguranţă.

(2) Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepţional şi doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

(3) Orice persoană arestată are dreptul de a fi informată în cel mai scurt timp şi într-o limbă pe care o înţelege asupra motivelor arestării sale şi are dreptul de a formula contes-taţie împotriva dispunerii măsurii.

(4) Atunci când se constată că o măsură privativă sau restrictivă de libertate a fost dispusă în mod nelegal, organele judiciare competente au obligaţia de a dispune revo-carea măsurii şi, după caz, punerea în libertate a celui reţinut sau arestat.

(5) Orice persoană faţă de care s-a dispus în mod nelegal, în cursul procesului penal, o măsură privativă de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege.

Legislație conexă: ● Art. 23. Libertatea individuală din Const.Rom.: (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile; (2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege; (3) Reținerea nu poate depăși 24 de ore; (4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal; (5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile și se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile; (6) În faza de judecată instanța este obligată, în condițiile legii, să verifice periodic, și nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanța constată că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea privării de libertate; (7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege; (8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o


înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu; (9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege; ● Art. 5. Dreptul la libertate și la siguranță din Conv.EDO: §1 Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale: a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent; b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege; c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia; d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţii competente; e) dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond; f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare; ● Art. 2 Libertatea de circulație din Prot. 4 Conv.EDO: §1 Oricine se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa; §2 Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa; §3 Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora; ● Art. 6. Dreptul la libertate și la siguranță din Carta DFUE: Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă.

Art. 10. Dreptul la apărare. (1) Părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înşişi sau de a fi asistaţi de avocat.

(2) Părţile, subiecţii procesuali principali şi avocatul au dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării.

(3)1) Suspectul are dreptul de a fi informat de îndată şi înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectuează urmărirea penală şi încadrarea juridică a acesteia. Incul-patul are dreptul de a fi informat de îndată despre fapta pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva lui şi încadrarea juridică a acesteia.

(4) Înainte de a fi ascultaţi, suspectului şi inculpatului trebuie să li se pună în vedere că au dreptul de a nu face nicio declaraţie.

(5) Organele judiciare au obligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a drep-tului la apărare de către părţi şi subiecţii procesuali principali în tot cursul procesului penal.

(6) Dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.

Legislație conexă: ● Art. 24. Dreptul la apărare din Const.Rom.: (1) Dreptul la apărare este garantat; (2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu; ● Art. 6. Dreptul la un proces echitabil din Conv.EDO: §3 Orice acuzat are, în special, dreptul: a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa; b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în


Art. 11 CPP 14

mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer; ● Art. 47. Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta DFUE: (…) Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată şi reprezentată. Asistenţa juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiţie; Art. 48. Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare: (2) Oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea dreptului la apărare; ● Art. 2 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat: (4) Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul; ● Art. 6 din Statutul profesiei de avocat adoptat prin Hotărârea Consiliului UNBR nr. 64/2011: (3) Orice persoană are dreptul să își aleagă în mod liber avocatul. Nimeni nu poate impune unei persoane un anumit avocat, cu excepția cazurilor privitoare la acordarea asistenței judiciare obligatorii sau dispuse de către organul judiciar, a asistenței judiciare prin avocat ca formă a ajutorului public judiciar sau a asistenței gratuite. Orice clauză ori convenție contrară, prohibitivă sau restrictivă, este lovită de nulitate absolută; ● Art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară: Dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie reprezentate sau, după caz, asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu, potrivit legii.

Art. 11. Respectarea demnităţii umane şi a vieţii private. (1) Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea dem-nităţii umane.

(2) Respectarea vieţii private, a inviolabilităţii domiciliului şi a secretului corespon-denţei sunt garantate. Restrângerea exercitării acestor drepturi nu este admisă decât în condiţiile legii şi dacă aceasta este necesară într-o societate democratică.

Legislație conexă: ● Art. 22. Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică din Const.Rom.: (1) Dreptul la viață, precum și la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate; (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi niciunui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant; Art. 26. Viaţa intimă, familială şi privată: (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată; Art. 27. Inviolabilitatea domiciliului: (1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia; (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii: a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti; b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integri-tatea fizică sau bunurile unei persoane; c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice; (3) Per-cheziția se dispune de judecător și efectuează în condițiile și formele prevăzute de lege; (4) Perche-zițiile în timpul nopții sunt interzise, în afară de cazul infracțiunilor flagrante; Art. 28. Secretul cores-pondenţei: Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil; Art. 53. Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi: (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: (…) desfăşurarea instrucţiei penale (…); (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii; ● Art. 3. Interzicerea torturii din Conv.EDO: Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante; Art. 8. Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie: §1 Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale; §2 Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora; ● Art. 1. Demnitatea umană din Carta DFUE: Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată şi protejată; Art. 4. Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante: Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante; Art. 7. Respectarea vieţii private şi de familie: Orice


persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a secretului comuni-caţiilor; ● Art. 54. Investigaţii şi dovezi din Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011, semnată de România la 27 iunie 2014 şi ratificată prin Legea nr. 30/2016: Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că, în orice proceduri civile sau penale, dovezile referitoare la istoricul sexual şi la conduita sexuală al/a victimei vor fi permise doar atunci când sunt relevante şi necesare.

Art. 12. Limba oficială şi dreptul la interpret. (1) Limba oficială în procesul penal este limba română.

(2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, actele procedurale întocmindu-se în limba română.

(3)1) Părţilor şi subiecţilor procesuali care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosarului, de a vorbi, precum şi de a pune concluzii în instanţă, prin interpret. În cazurile în care asistenţa juridică este obligatorie, suspectului sau inculpatului i se asigură în mod gratuit posibilitatea de a comunica, prin interpret, cu avocatul în vederea pregătirii audierii, a introducerii unei căi de atac sau a oricărei altei cereri ce ţine de soluţionarea cauzei.

(4) În cadrul procedurilor judiciare se folosesc interpreţi autorizaţi, potrivit legii. Sunt incluşi în categoria interpreţilor şi traducătorii autorizaţi, potrivit legii.

Legislație conexă: ● Art. 128. Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie din Const.Rom.: (1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română; (2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice; (3) Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiţiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi; (4) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit; ● Art. 6. Dreptul la un proces echitabil din Conv.EDO: §3 Orice acuzat are, în special, dreptul: e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere; ● Art. 1. Obiectul și domeniul de aplicare din Directiva nr. 2010/64/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare şi traducere în cadrul procedurilor penale: (1) Prezenta directivă instituie norme privind dreptul la interpretare şi la traducere în cadrul procedurilor penale (…); (2) Dreptul menţionat la alineatul (1) se aplică persoanelor din momentul în care acestora li se aduce la cunoştinţă de către autorităţile competente ale unui stat membru, prin notificare oficială sau în alt mod, faptul că sunt suspectate sau acuzate de comiterea unei infracţiuni, până la finalizarea procedurilor, prin aceasta înţelegându-se soluţionarea definitivă a întrebării dacă persoanele în cauză au comis infracţiunea, inclusiv, după caz, stabilirea pedepsei şi soluţionarea oricărei căi de atac; (4) Prezenta directivă nu aduce atingere legislaţiei naţionale referitoare la prezenţa unui avocat în oricare etapă a procedurilor penale şi nici normelor de drept intern privind dreptul de acces al unei persoane suspectate sau acuzate la documentele din cadrul procedurilor penale; Art. 2. Dreptul la interpretare: (1) Statele membre se asigură că persoanelor suspectate sau acuzate, care nu vorbesc sau nu înţeleg limba în care se desfăşoară procedura penală respectivă, li se oferă, fără întârziere, servicii de interpretare în cadrul procedurilor penale desfăşurate în faţa autorităţilor de urmărire penală şi a celor judiciare, inclusiv în cadrul interogatoriilor efectuate de poliţie, în cadrul


Art. 12 CPP 16

tuturor audierilor în faţa instanţei şi în cadrul oricăror audieri intermediare necesare; (2) Statele membre se asigură că, atunci când este necesar în vederea garantării caracterului echitabil al procedurilor, sunt disponibile servicii de interpretare pentru comunicarea dintre persoanele suspectate sau acuzate şi avocaţii acestora, care are legătură directă cu interogatoriul şi cu audierile din cadrul procedurilor sau cu introducerea unei căi de atac sau a oricărei alte cereri de natură procedurală; (3) Dreptul la interpretare în temeiul alineatelor (1) şi (2) include oferirea de asistenţă adecvată persoanelor cu deficienţe de auz şi de vorbire; (4) Statele membre se asigură de existenţa unei proceduri sau a unui mecanism prin care să verifice dacă persoanele suspectate sau acuzate vorbesc şi înţeleg limba în care se desfăşoară procedurile penale şi dacă au nevoie să fie asistate de un interpret; (5) Statele membre se asigură că, în conformitate cu procedurile din legislaţia naţională, persoanele suspectate sau acuzate au dreptul să exercite o cale de atac împotriva oricărei decizii care dispune că nu este necesară interpretarea şi că, atunci când s-a asigurat interpretarea, respectivele persoane au posibilitatea de a reclama faptul că interpretarea nu este de o calitate sufi-cientă pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor; (6) Dacă este cazul, se pot folosi tehnologii de comunicare cum ar fi videoconferinţa, telefonul sau internetul, cu excepţia cazului în care prezenţa fizică a interpretului este necesară pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor; (8) Interpretarea furnizată în temeiul prezentului articol trebuie să fie de o calitate suficientă să garanteze caracterul echitabil al procedurilor, în special prin garantarea faptului că persoanele suspectate sau acuzate cunosc cazul instrumentat împotriva lor şi pot să îşi exercite dreptul la apărare; Art. 3. Dreptul la traducerea documentelor esențiale: (1) Statele membre se asigură că persoanelor suspectate sau acuzate, care nu înţeleg limba în care se desfăşoară procedurile penale respective, li se furnizează într-un interval rezonabil de timp traducerea scrisă a tuturor documentelor esenţiale pentru a se garanta faptul că respectivele persoane pot să îşi exercite dreptul la apărare şi pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor; (2) Documentele esenţiale includ orice decizie de privare de libertate a unei persoane, orice rechizitoriu sau act de inculpare şi orice hotărâre judecătorească; (3) Autorităţile competente decid în fiecare caz în parte dacă mai există şi alte documente esenţiale. Persoanele suspectate sau acuzate sau avocaţii acestora pot înainta o cerere motivată în acest scop; (4) Nu se impune obligaţia de a traduce acele părţi din documentele esen-ţiale care nu sunt relevante pentru obiectivul de a permite persoanelor suspectate sau acuzate să cunoască cazul instrumentat împotriva lor; (5) Statele membre se asigură că, în conformitate cu procedurile din legislaţia naţională, persoanele suspectate sau acuzate au dreptul să exercite o cale de atac împotriva oricărei decizii care dispune că nu este necesară traducerea documentelor sau a unor părţi din acestea şi că, atunci când s-a asigurat traducerea, respectivele persoane au posibili-tatea de a reclama faptul că traducerea nu este de o calitate suficientă pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor; (7) Prin derogare de la normele generale instituite în alineatele (1), (2), (3) şi (6), o traducere orală sau un rezumat oral al documentelor esenţiale pot fi furnizate în locul unei traduceri scrise, cu condiţia ca o astfel de traducere orală sau rezumat oral să nu prejudicieze caracterul echitabil al procedurilor; (8) Orice renunţare la dreptul de a avea o traducere a docu-mentelor menţionate în prezentul articol trebuie să facă obiectul cerinţei ca persoanele suspectate sau acuzate să fi beneficiat anterior de asistenţă juridică şi să fi fost informate pe deplin în legătură cu consecinţele renunţării lor sau ca renunţarea să fi fost neechivocă şi făcută în mod voluntar; (9) Traducerea furnizată în temeiul prezentului articol trebuie să fie de o calitate suficientă să garan-teze caracterul echitabil al procedurilor, în special prin garantarea faptului că persoanele suspectate sau acuzate cunosc cazul instrumentat împotriva lor şi pot să îşi exercite dreptul la apărare; ● Art. 14 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară: (1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română; (2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă, în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile prezentei legi; (3) În cazul în care una sau mai multe părţi solicită să se exprime în limba maternă, instanţa de judecată trebuie să asigure, în mod gratuit, folosirea unui interpret sau traducător autorizat; (4) În situaţia în care toate părţile solicită sau sunt de acord să se exprime în limba maternă, instanţa de judecată trebuie să asigure exercitarea acestui drept, precum şi buna administrare a justiţiei, cu respectarea principiilor


contradictorialităţii, oralităţii şi publicităţii; (5) Cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română; (6) Dezbaterile purtate de părţi în limba maternă se înregistrează, consemnându-se în limba română. Obiecţiunile formulate de cei interesaţi cu privire la traduceri şi consemnarea acestora se rezolvă de instanţa de judecată până la încheierea dezbaterilor din acel dosar, consemnându-se în încheierea de şedinţă; (7) Interpretul sau traducătorul va semna pe toate actele întocmite, pentru confor-mitate, atunci când acestea au fost redactate sau consemnarea s-a făcut în baza traducerii sale.

Art. 13. Aplicarea legii procesuale penale în timp şi spaţiu. (1) Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în dispoziţiile tranzitorii.

(2) Legea procesuală penală română se aplică actelor efectuate şi măsurilor dispuse pe teritoriul României, cu excepţiile prevăzute de lege.

Legislație conexă: ● Art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale: Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cau-zelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi; Art. 4: (1) Actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege; (2) Nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii noi poate fi invocată numai în condiţiile Codului de procedură penală; (3) În cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, încălcarea, în cursul urmăririi penale, a dispoziţiilor legale privind prezenţa obligatorie a învinuitului sau a inculpatului ori asistarea obligatorie a acestora de către apărător poate fi invocată până la începerea dezbaterilor.

Date post:	29-Jul-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times

Codul de procedură penală - Editura Solomon€¦ · litate a dispoziţiilor art. 339-348 din...

Documents