23
amenajat cu banchete pentru călători sau pentru echipaj. [Pl. -te, -turi, var. cocpit s.n. / < engl. cockpit]. CÓCKPIT s. n. (mar.) 1. spaţiu neacoperit pe punte, cu banchete pentru călători sau echipaj. 2. (pe vechile veliere) locuinţă pentru ofiţerii inferiori. 3. loc rezervat pilotului unui avion. (< engl. cockpit) In fapt, în cele ce urmează, vedeţi panoul de comandă al pilotului, cu ’jdemii de butoane, instrumente de control, afişaje, beculeţe, ecrane, manete, pedale, pe care pilotul trebuie să le supravegheze şi să ia decizia OPTIMA într-o fracţiune de secundă! De meditat: Comparaţi activitatea, riscurile şi veniturile pilotului cu cele ale parlamentarului ! NB: nu sunt pilot, nu am rude sau prieteni piloţi, dar, ce-i drept, „am boală” pe parlamentari.
