Școala de studii avansate ”ASPECTE MODERNE ALE NUTRIȚIEI ... · alimentarii, utilizarea de...

Proiect finantat de CNCS-UEFISCDI, Scoala de studii avansate Nr. PN-II-IDEI-SSA-2012-2-004

Şcoala de studii avansate ”ASPECTE MODERNE ALE NUTRIŢIEI COPILULUI SĂNĂTOS ŞI BOLNAV - ROLUL NUTRIGENOMICII”

Continental Hotel Târgu Mureş

24-28 septembrie 2012

COMITETUL STIINTIFIC:

Prof. Dr. Andras Arato

Prof. Dr. Christian Braegger

Prof. Dr. Despina Baghiu

Prof. Dr. Nicolae Miu

Prof. Dr. Rodica Togănel

Prof. Dr. Walter A Mihatsch

Conf. Dr. Adrienne Horvath

Conf. Dr. Manuela Cucerea

Conf. Dr. Monica Tarcea

Conf. Dr. Oana Mărginean

Șef lucr. Dr. Carmen Chiriac

Șef lucr. Dr. Claudia Bănescu

Șef lucr. Dr. Claudiu Marginean

Șef lucr. Dr. Corina Cazan

Șef lucr. Dr. Dan Georgescu

Șef lucr. Dr. Horea Gozar

Șef lucr. Dr. Marta Simon

Șef lucr. Dr. Reka Borka-Balas

Șef lucr. Dr. Tudor Pop

Dr. Alina Grama

Dr. Ana Maria Pitea

Dr. Brindusa Capilna

Dr. Carmen Duicu

Dr. Diana Moldovan

Dr. Mihaela Chincesan

Diet. Florina Daniela Ruţa

Stud. Maria Oana Marginean


COMITETUL DE ORGANIZARE

Preşedinte:

Conf. Dr. Cristina Oana Mărginean

Clinica Pediatrie I, Departament Gastroenterologie Pediatrică, UMF Tg.Mureş

Membrii:

Prof. Dr. Băţagă Simona

Compartimentul Gastroenterologie, UMF Tg. Mureş

Prof. Dr. Dobru Daniela

Clinica Medicală, Spitalul Judeţean, UMF Tg. Mureş

Conf. Dr. Manuela Cucerea

Clinica Neonatologie, Spitalul Judeţean de urgenţă, UMF Tg. Mureş

Șef lucrări Dr. Claudia Bănescu

Compartiment genetică medicală, UMF Tg. Mureş

Șef lucrări Dr. Claudiu Mărginean

Clinica Obstetrică Ginecologie I, UMF Tg. Mureş

Asist.Univ. Dr. Mihaela Chinceșan

Clinica Pediatrie I, UMF Tg.Mureş

Asist. Univ. Dr. Duicu Carmen

Clinica Pediatrie II, UMF Tg. Mureş

Prep. Univ. Dr. Pitea Ana Maria

Clinica Pediatrie I, UMF Tg.Mureş


PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR

Ziua 1, Luni – 24 septembrie 2012

MORNING SESSION

Moderatori: Conf. Dr. Oana Marginean, Conf. Dr. Manuela Cucerea

8.30-9.00 Inregistrarea participantilor

9.00-9.20 Cuvant de deschidere

9.20-10.00 Prof. Dr. Walter A Mihatsch (Germania)

Pre si probioticele la sugarii prematuri

10.00-10.40 Prof. Dr. Walter A Mihatsch (Germania)

Nevoi nutritionale ale sugarilor prematuri

10.40-10.55 Discutii

10.55-11.10 Pauza de cafea

11.10-11.50 Conf. Dr. Manuela Cucerea (UMF Tg. Mures)

Principii ale alimentaţiei nou-născutului

11.50-12.30 Sef lucr. Dr. Marta Simon (UMF Tg. Mures)

Aspecte specifice ale nutriţiei nou-născutului cu restricţie în creşterea intrauterină

12.30-13.10 Sef lucr. Dr. Reka Borka-Balas (UMF Tg. Mures)

Rolul nutritionistului in stabilirea dietei pacientului pediatric


13.30-15.00 Masa de pranz – Invitati si organizatori

AFTERNOON SESSION

Moderatori: Conf. Dr. Manuela Cucerea, Sef lucr. Dr. Carmen Chiriac

15.00-15.45 Prof. Dr. Christian Braegger (Elvetia, Zurich)

Rolul vitaminei D in nutritia sugarului si a copilului

15.45-16.30 Prof. Dr. Christian Braegger (Elvetia, Zurich)

Alăptarea – beneficii pentru sanatate



17.00-17.45 Conf. Dr. Oana Mărginean (UMF Tg. Mureș)

Diversificarea alimentatiei

17.45-18.30 Sef lucr. Dr. Carmen Chiriac (UMF Tg. Mures)

Particularitati ale nutritiei copilului infectat cu HIV


19.00-22.00 Coktail deschidere – Invitati, organizatori, participanti

Muzica instrumentala clasica – Cvartetul de Coarde


Ziua a 2-a, Marți – 25 septembrie 2012

MORNING SESSION

Moderatori: Sef lucr. Dr. Corina Cazan, Sef lucr. Dr. Dan Georgescu

9.00-09.40 Șef lucr. Dr. Corina Cazan (UMF Sibiu)

Aspecte nutriționale ale copilului cu reflux gastroesofagian

9.40-10.20

Conf. Dr. Oana Mărginean (UMF Tg. Mureș)

Aspecte nutriționale în tulburările digestive ale copilului (colici, constipatie, intoleranța la lactoză)

10.20-11.00 Sef lucr. Dr. Corina Cazan (UMF Sibiu)

Nutriția copilului cu alergii alimentare



11.30-12.10 Sef lucr. Dr. Dan Georgescu (UMF Tg. Mureș)

Aspecte ale nutritiei la pacientii cu boli inflamatorii intestinale

12.10-12.50 Sef lucr. Dr. Reka Borka-Balas (UMF Tg. Mures)

Alimentatia enterala si parenterala

12.50-13.05 Discuții

13.15-15.00 Masa de prânz - Invitati si organizatori

AFTERNOON SESSION

Moderatori: Conf. Dr. Monica Tarcea, Conf. Dr. Oana Marginean

15.00-15.40 Dr. Brindusa Capilna (UMF Tg. Mureș)

Greșeli in alimentatia copilului mic, prescolar si adolescent

15.40-16.20 Dr. Ana Maria Pitea (UMF Tg. Mureș)

Aspecte epidemiologice și clinice în obezitata copilului

16.20-17.00 Conf. Dr. Monica Tarcea (UMF Târgu Mureș)

Substanțe obezogene în nutriția copilului




Sdr. Metabolic la copil

18.10-18.50 Dr. Brindusa Capilna (UMF Tg.-Mures)

Locul terapiei nutritionale in medicina integrativa


19.15-22.00 Cină - Invitati si organizatori


Ziua a 3-a, Miercuri – 26 septembrie 2012

MORNING SESSION

Moderatori: Prof. Dr. Nicolae Miu, Prof. Maria Despina Baghiu

9.00-09.40 Prof. Dr. Andras Arato (Semmelweis, Budapesta)

Nutrigenetics and Nutrigenomics

9.40-10.20 Șef lucr. Dr. Claudia Bănescu (UMF Tg. Mureș)

Polimorfisme genice în obezitate și malnutriție

10.20-11.00 Prof. Dr. Nicolae Miu (UMF Cluj Napoca)

Rolul oligoelementelor în nutriția copilului



11.30-12.10 Prof. Dr. Despina Maria Baghiu (UMF Tg. Mureș)

Deficiente vitaminice

12.10-12.50 Dr. Diana Moldovan (Tg. Mureș)

Acrodermatita enteropatica - prezentare de caz



AFTERNOON SESSION

Moderatori: Prof. Dr. Nicolae Miu, Sef lucr. Dr. Tudor Pop

15.00-15.40 Prof. Dr. Nicolae Miu, Dr. Simionescu Bianca (UMF Cluj Napoca)

Suportul nutritiv in malabsorbtie

15.40-16.20 Șef lucr. Dr. Tudor Pop (UMF Cluj Napoca)

Nutritia in patologia hepatică a copilului



16.50-17.30 Conf. Dr. Oana Mărginean (UMF Tg. Mureș)

Managementul copilului cu malnutriție

17.30-18.10 Dr. Diana Moldovan (Tg. Mureș)

Nutritia si managementul hipoglicemiei pediatrice


19.00-20.00 Cina - Invitati si organizatori

Concert - Cvintetul vocal Cantuale


Ziua a 4-a, Joi – 27 septembrie 2012

MORNING SESSION

Moderatori: Prof. Dr. Despina Baghiu, Prof. Dr. Rodica Toganel

9.00-09.40 Prof. Dr. Despina Baghiu (UMF Tg. Mureș)

Nutriția copilului cu cancer

9.40-10.20 Prof. Dr. Rodica Togănel (UMF Tg. Mures)

Nutriția copilului cu boală cardiacă

10.20-11.00 Dr. Mihaela Chinceșan (UMF Tg. Mures)

Parametri nutriționali - studiu clinic la copiii cu cancer



11.30-12.10 Sef lucr. Dr. Horea Gozar (UMF Tg. Mures)

Nutritia pacientului chirurgical

12.10-12.50 Dr. Mihaela Chinceșan (UMF Tg. Mures)

Carente nutritionale la sugar si copil mic - anemia feripriva



AFTERNOON SESSION

Moderatori: Prof. Dr. Despina Baghiu, Prof. Dr. Rodica Toganel

15.00-15.40 Conf. Dr. Adrienne Horvath (UMF Tg. Mures)

Nutritia si stilul de viata in prevenirea cancerului

15.40-16.20 Dr. Carmen Duicu (UMF Tg. Mureș)

Nutriția la copilul cu boală renală cronică

16.20-17.00 Dr. Brindusa Capilna (UMF Tg.-Mures)

Rolul nutritiei in imunitate la copil



17.30-18.10 Dr. Alina Grama (UMF Tg. Mureș)

Alimentatia, un calvar sau o bucurie pentru copilul tău? - Anorexia la copil

18.10-18.50 Dr. Alina Grama (UMF Tg. Mureș)

Anorexia si bulimia nervoasa


19.15-22.00 Cina festivă - Invitati si organizatori


Ziua a 5-a, Vineri – 28 septembrie 2012

MORNING SESSION


9.00-09.45 Nutr. Florina Daniela Ruţa (Tg. Mureș)

O privire de ansamblu asupra activităţii AroND

09.45-10.30

Stud. Maria Oana Marginean, Adriana Cozma, Diana Vulea, Szabo Agota, Ghiurca Ema (UMF Tg. Mureș)

Starea de nutritie a copiilor internati int-un serviciu pediatric



11.10-11.55 Sef lucr. Dr. Claudiu Marginean (UMF Tg. Mureș)

Alimentatia femeii gravide


Nutriția la copilul cu fenilcetonurie



AFTERNOON SESSION


15.00-16.00 Cazuri clinice - quiz

16.00-16.45 Prezentarea apelurilor deschise de finantare europeana, stabilirea tipului de program de finantare si generarea ideii unei viitoare propuneri de proiect pe baza temelor prezentate



17.15-18.15 GHID DE ALIMENTATIE SANATOASA (propuneri)

18.15-18.45 Discutii finale

18.45-19.00 Închiderea workshop-ului


REZUMATELE PREZENTARILOR

PRE- SI PROBIOTICELE LA SUGARII PREMATURI

Walter A Mihatsch - Universitatea de Medicină Würzburg Germania

Colonizarea intestinala incepe imediat dupa nastere, tipul de colonizare microbiana fiind diferit la sugarii alaptati fata de cei alimentati cu formula. Flora intestinala s-a dovedit a juca un rol important in nutritie, angiogeneza si and imunitate. Sugarii prematuri sunt in mod particular susceptibili la colonizare anormal din mai multe motive, incluzand intarzierea alimentarii, utilizarea de antibiotice, s.a. S-a sugerat ca pre- si probioticele modifica aceasta colonizare anormala conferind astfel beneficii pentru sanatate. Prezentarea va detalia cele mai relevante mecanisme de acțiune a pre-și probioticelor, precum și rezultatele preliminare obținute prin utilizarea lor la sugarii prematuri.

Cuvinte cheie: prebiotice, probiotice, sugar, prematur, nutritie

PRE- AND PROBIOTICS IN PRETERM INFANTS

Gut colonization starts immediately after birth, and the pattern of microbial colonization differs between formula-fed and breastfed infants. Intestinal flora has been shown to play an important role in nutrition, angiogenesis, and mucosal immunity. Preterm infants are particularly susceptible to abnormal colonization for many reasons, including delayed feeds, antibiotic use, and others. Pre- and probiotics have been suggested to modify this abnormal colonization thereby conferring health benefits. The presentation will discuss the most relevant modes of action of pre- and probiotics and the primary results obtained with their use in preterm infants.

Key words: prebiotics, probiotics, preterm infant, nutrition

NEVOI NUTRITIONALE ALE SUGARILOR PREMATURI

Walter A Mihatsch - Universitatea de Medicină Würzburg Germania

Nevoile in alimentatia enterala a sugarilor prematuri au fost recent revizuite de către Comitetul ESPGHAN pentru nutritie. Cu toate acestea, în contextul clinic, satisfacerea nevoilor sugarilor prematuri poate fi uneori dificila, iar acestia pot prezenta deficite nutriționale cumulative semnificative. Aportul suboptimal poate contribui la incidența bolilor neonatale, inclusiv afectarea dezvoltarii neurologice. În consecință, prezentarea se va axa pe mai multe aspecte care sunt obligatorii pentru optimizarea aportului nutrițional al acestor sugari vulnerabili, începând cu inițierea nutriției parenterale până la trecerea corectă la alăptare sau alimentatie enterală cu formula și managementul alimentatiei dupa externare. O atenție specială va fi acordată suplimentarii laptelui de mama.


Cuvinte cheie: preterm infant, nutritional needs

NUTRITIONAL NEEDS OF PRETERM INFANTS

Enteral needs of preterm infants have recently been reviewed by the ESPGHAN Committee on Nutrition. However, in the clinical setting it may sometimes be difficult to meet the needs and preterm infants may experience significant cumulative nutritional deficits. Suboptimal intake may contribute to the incidence of neonatal diseases, including impaired neurodevelopment. Therefore, the presentation will focus on several aspects that are mandatory for optimizing nutritional intake in these vulnerable infants starting with the initiation of parenteral nutrition until proper transition to enteral breast or formula feedings and post discharge feeding. Special attention will be paid to human milk supplementation.

Key words: preterm infant, nutritional needs

PRINCIPII ALE ALIMENTAŢIEI NOU-NĂSCUTULUI

Manuela Cucerea, Marta Simon - Universitatea de Medicină si Farmacie Tg.-Mures, Neonatologie I

Aportul nutriţional adecvat este esenţial pentru creşterea şi dezvoltarea corespunzătoare a tuturor nou-născuţilor, indiferent de vârsta gestaţională şi greutatea la naştere. Nevoile nutriţionale sunt însă diferite la nou-născutul prematur faţă de nou-născutul la termen, precum şi la nou-născutul bolnav faţă de cel sănătos. Tipul, durata şi calea de administrare a nutrienţilor la nou-născut sunt o parte importantă a managementului nutriţional. După naştere, în condiţiile în care există un tub digestiv funcţional, alimentaţia enterală reprezintă modalitatea fiziologică de achiziţionare a nutrienţilor. Alimentaţia naturală exclusivă reprezintă modelul de referinţă faţă de care trebuie considerată orice altă alternativă de alimentaţie a copilului în primele 6 luni de viaţă. Laptele matern are specificitate de specie fiind alimentul ideal pentru nou-născutul şi sugarul până la 6 luni, asigurând în totalitate aportul nutritiv necesar. La nou-născutul la termen sănătos, se recomandă iniţierea precoce a alimentaţiei la sân în primele 2 ore după naştere, continuându-se cu alăptarea la cerere. În condiţiile în care alimentaţia naturală nu este posibilă (inclusiv refuz matern), formulele de început reprezintă cea mai sigură alegere. Prescrierea formulei de lapte se va face individualizat, în funcţie de vârsta de gestaţie, vârsta cronologică, antecedentele heredofamiliale şi particularităţile morfofuncţionale şi fiziologice ale fiecărui copil în parte. Nou-născuţii la termen bolnavi care nu pot fi alimentaţi enteral vor necesita iniţial alimentaţie parenterală totală sau parţială. Nevoile nutritive ale nou-născutului bolnav sunt determinate de patologie, greutatea nou-născutului, vârsta gestaţională, vârsta postnatală, parametrii vitali şi investigaţiile paraclinice. Detresa respiratorie severă, asfixia, şocul, coma, intoleranţa digestivă impun întârzierea iniţierii alimentaţiei enterale. În cazul bolilor metabolice congenitale este necesară eliminarea din alimentaţie a unor principii nutritive care genereaza produşi de metabolism cu potenţial toxic. Nou-născutul prematur - care prezintă limitări ale funcţiei gastro-intestinale datorită imaturităţii anatomice şi funcţionale ale tractului digestiv - poate necesita într-o prima faza nutriţie parenterală. Se recomandă iniţierea precoce (alimentaţie enterală minimă) şi creşterea treptată a alimentaţiei enterale


preferabil cu lapte matern administrat prin gavaj gastric continuu sau discontinuu cu monitorizarea toleranţei digestive.Susţinerea ritmului de creştere fetal se poate realiza prin administrarea de lapte matern fortifiat sau a formulelor speciale pentru prematuri în lipsa laptelui de mamă.

Cuvinte cheie: alimentaţie, nou-născut la termen, nou-născut prematur

ROLUL NUTRIȚIONISTULUI ÎN STABILIREA DIETEI LA VÂRSTA PEDIATRICĂ

Réka Borka-Balás, Ana Maria Pitea, Oana Mărginean – Universitatea de Medicina si Farmacie Tirgu-Mures

Alimentaţia sugarului şi al copilului este un factor decisiv în dezvoltarea somatică şi neuro-psihică. În perioada de nou-născut, sugar şi copil mic alimentaţia este dirijată de mamă conform cunoştinţelor dobândite prin instruirea de către medic, dietetician. Stabilirea unei diete echilibrate din punct de vedere nutritiv la copilul sănătos nu pune de obicei probleme mamelor. La copii cu stări patologice alcătuirea dietei este de multe ori o provocare, care necesită îndrumare şi supraveghere din partea unui dietetician. Alcătuirea dietelor speciale în boli autoimune (ex. Boala Crohn), deficite enzimatice (ex. fenilcetonuria), neurologice (ex. anorexia nervosa), alergice (ex. alergii alimentare, celiachie), metabolice (ex. diabet zaharat, obezitate) necesită o abordare multidisciplinară fiind necesară şi intervenţia dieteticianului pentru a evita asocierea tulburărilor de creştere respectiv psihice ale copilului. Dieteticianul este implicat în alcătuirea şi supravegherea dietei copiilor sportivi, dar şi în instruirea familiei privind obiceiurile de alimentaţie, tulburările de alimentaţie fiind de obicei o problemă a familiei şi nu numai al copilului. Importanţa pe termen lung a alimentaţiei echilibrate se reflectă prin sindromul metabolic pediatric, care are consecinţe vitale cardiovasculare.

Cuvinte cheie: nutritionist, dieta, copil

ROLE OF NUTRITIONIST IN DETERMINING DIET AT PEDIATRIC AGE

Infant and child nutrition is a key factor in somatic and neuro-psychological development.

Feeding in newborn, infant and toddler is conducted by mothers according to the knowledge

acquired through training by medical doctor and nutritionist. Establishing a balanced diet in

terms of nutrition of healthy children usually does not pose problems for the mother. In

children with pathological conditions, composition of the diet is often challenging, requiring

guidance and supervision of a nutritionist. Special dietary composition in autoimmune

diseases (eg Crohn's disease), enzyme deficiencies (eg phenylketonuria), neurological (eg,

anorexia nervosa), allergy (eg food allergies, celiac disease), metabolic (eg diabetes mellitus,

obesity) requires multidisciplinary approach, nutritionist's intervention is necessary to avoid

association of developemental and mental disorders of the child. Dietitian is involved also in

establish of diet composition and monitoring of athlete children, but also in family education

regarding eating habits, because eating disorders are usually a problem not only of the child


but also of the family. Long-term importance of a balanced diet is reflected by pediatric

metabolic syndrome, which has a vital cardiovascular risk.

Key words: nutritionist, diet, child

ALAPTAREA – BENEFICII PENTRU SANATATE

Christian Peter Braegger M.D. - University Children’s Hospital Zurich, Switzerland

Alăptarea este modul natural și recomandabil de a susține creșterea sănătoasă și dezvoltarea copiilor mici. Există numeroși indicatori ai beneficiilor alăptării asupra sănătății copilului, atât în timpul copilăriei, cat și mai târziu în viață. Un risc redus pentru diaree infectioasa si otite medii acute sunt cele mai bine documentate dintre efectele pozitive. În plus, alăptarea poate fi asociată cu un avantaj mic dar măsurabilă în dezvoltarea cognitivă, care persista la varsta adulta.

Cuvinte cheie: alaptare, sugar, sanatate, beneficii

HEALTH BENEFITS ASSOCIATED WITH BREAST-FEEDING

Breast-feeding is the natural and advisable way of supporting the healthy growth and development of young children. There are numerous indicators of benefits of breast-feeding on child health, both during infancy and later in life. A reduced risk of infectious diarrhoea and acute otitis media are the best documented effects. Additionally, breast-feeding may be associated with a small but measurable advantage in cognitive development that persists into adulthood.

Key words: Breast-feeding, infant, health, benefits

DEFICITUL DE VITAMINA D IN POPULATIA PAEDIATRICA

Christian Peter Braegger M.D. - University Children’s Hospital Zurich, Switzerland

Vitamina D joaca un rol cheie in metabolismul calciului și fosfatului și este esențială pentru sănătatea oaselor. Deficienta de vitamina D apare destul de frecvent in randul sugarilor sănătoși din Europa, dar si la copii și adolescenți, în special în anumite grupe de risc. Grupurile de risc includ sugari care nu aderă la recomandarea actuala de suplimentarea cu vitamina D, copii și adolescenți cu pielea inchisa la culoare sau fără expunere corespunzătoare la soare, precum și copii și adolescenți obezi. Toți copiii trebuie să primească 400 UI/zi vitamina D. Aceasta recomandare ar trebui să fie facuta de medicii pediatri și supravegheată și alte categorii de cadre medicale. Copii și adolescenți sănătoși ar trebui încurajati să urmeze un stil de viata sanatos pentru a pastra un IMC normal, incluzând o dieta sanatoasa cu alimente care conțin vitamina D (pește, ouă, produse lactate) și activități în aer liber cu expunerea adecvata la soare.

Cuvinte cheie: vitamina D, deficit, copil


VITAMIN D DEFICIENCY IN THE PAEDIATRIC POPULATION

Vitamin D plays a key role in calcium and phosphate metabolism and is essential for bone health. Vitamin D deficiency occurs quite commonly among healthy European infants, children and adolescents, especially in certain risk groups. Risk groups include breast-fed infants not adhering to the current recommendation of vitamin D supplementation, children and adolescents with dark skin, children and adolescents without adequate sun exposure, and obese children and adolescents. All infants should receive 400 IU/day of vitamin D. This recommendation should be ensured and supervised by paediatricians and other healthcare professionals. Healthy children and adolescents should be encouraged to follow a healthy lifestyle associated with a normal BMI and including a healthy diet with vitamin D containing foods (fish, eggs, dairy products) and adequate outdoor activities with associated sun exposure.

Key words: vitamin D, deficiency, child

DIVERSIFICAREA ALIMENTATIEI Oana Marginean, Ana Maria Pitea - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş

Alimentele complementare, de diversificare reprezinta orice aliment solid sau lichid, altul decât laptele de mamă sau formula de început sau continuare, iar perioada de diversificare este perioada în care alte alimente sau lichide sunt oferite sugarului alături de laptele de mamă/ formula de lapte. Ne propunem sa trecem in revista cele mai importante aspecte privind diversificarea alimentatiei sugarului: cand? cum? cat? oferim copilului si in ce conditii. Diversificarea se va incepe nu înainte de 17 săptămâni, dar nu mai târziu de 26 de săptămâni. Se recomandă continuarea alimentaţie la sân (sau cu formula), în paralel cu introducerea alimentelor complementare. Vom prezenta detaliat regulile diversificarii alimentatiei sugarului, insistand asupra alimentelor interzise si a celor care trebuie evitate in aceasta perioada, atat la copilul alaptat, cat si la cel hranit artificial; de asemenea vom prezenta particularitatile diversificarii la copilul eutrofic si la sugarul cu stare de nutriţie deficitară.

Cuvinte cheie: diversificare, sugar, alimentatie complementara

PARTICULARITATI ALE NUTRITIEI COPILULUI INFECTAT CU HIV Carmen Chiriac, Nina Sincu - Universitatea de Medicina si Farmacie Tg-Mures, Disciplina

Boli Infectioase

Problemele legate de nutritie si infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV) sunt omniprezente si dificil de abordat. Slim disease a fost printre primele manifestari asociate sindromului de imunodeficienta dobindita (SIDA) la copii, in Africa. De altfel, interactiunea intre infectia HIV si dezvoltarea staturo-ponderala a copiilor este o problema importanta


prezenta in toate zonele geografice. Etiologia este multifactoriala : circumstantele socio-economice accentueaza tulburarile de absorbtie si metabolice preexistente, agravate si de asocierea infectiilor oportuniste. Managementul nutritional face parte integrala din abordarea generala a copilului infectat cu HIV. Ghidurile sugereaza necesitatea unui aport energetic suplimentar de peste 10% fata de copilul neinfectat HIV, aportul de micronutrienti trebuind asigurat printr-o dieta echilibrata, suplimentata in situatia asocierii cu infectii oportuniste digestive. Malnutritia, sindromul wasting clasifica copilul seropozitiv HIV in stadiul C SIDA, conform clasificarii CDC (Center for Disease Control) 1994 la copii. In era terapiei HAART (Highly Active Antiretroviral Therapy), se observa scaderea incidentei infectiilor oportuniste, reducerea viremiei, cresterea ratei de supravietuire, imbunatatirea calitatii vietii, dar si aparitia unor tulburari metabolice particulare, cum este sindromul lipodistrofic, in managementul caruia nutritia detine un rol-cheie. Controversele privind alimentatia naturala a copiilor nascuti din mame seropozitive HIV si riscul de transmitere al infectiei reprezinta o problema de actualitate a nutritiei copilului apartinand acestei grupe de risc.

Cuvinte cheie: HIV, nutritie, copil

ASPECTE NUTRITIONALE ALE COPILULUI CU REFLUX GASTROESOFAGIAN

Corina Cazan - Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu, Clinica de Pediatrie Sibiu

Refluxul gastroesofagian (RGE) definit ca pasaj involuntar al continutului gastric la nivelul esofagului si boala de reflux gastroesofagian (BRGE) definita prin prezenta simptomelor sau complicatiile ce decurg din persistenta RGE sunt afectiuni comune in practica pediatrica curenta. BRGE este una din cauzele problemelor de nutritie ce survin la virsta de sugar si copil. Refuzul alimentatiei, scaderea ponderala sau lipsa progresiei in greutate, anorexia, hematemeza, iritabilitatea si tulburarile de somn sunt asociate bolii de reflux gastroesofagian. In practica clinica pediatrica se discuta relatia de cauzalitate intre RGE si evenimentele amenintatoare de viata – apneea, bradicardia, cianoza, paloare care survin la virsta de nou nascut si sugar. Alergia la proteinele laptelui de vaca coexista sau complica BRGE. Obiectivul principal in tratamentul BRGE este remisia simptomelor, imbunatatirea calitatii vietii, prevenirea si ameliorarea complicatiilor. In RGE necomplicat masurile conservative cum ar fi ingrosarea formulei, mese frecvente si in cantitate mai redusa, pozitionare corecta postprandial sunt suficiente pentru ameliorarea simptomelor. Formula ingrosata creste aportul caloric cu efect benefic pentru curba ponderala. Agentii de ingrosare pentru formula sau lapte nu au efect asupra indexului de reflux (timp cu pH<4) dar reduc frecventa varsaturilor. Formulele comerciale anti-reflux (AR) care contin orez, combinatie de pectina si celuloza, amidon din orez, porumb, cartof au un efect benefic prin reducerea frecventei varsaturilor. Formula AR comerciala prin compozitia si caracteristicile sale – osmolaritate, aport caloric, proteic, continut in acizi grasi si calciu asigura necesarul nutritional recomandat sugarului. Pentru cazurile cu diagnostic de alergie la proteina laptelui de vaca si RGE simptomele se remit la excluderea din dieta a laptelui de vaca sau la administrarea formulei cu proteine extensiv hidrolizate sau aminoacizi. Nutritia enterala se recomanda pentru sugarul cu BRGE si crestere ponderala inadecvata la aplicarea masurilor conservative. La copil si adolescent cu BRGE se recomanda schimbarea stilului de viata prin dieta de excludere pentru ciocolata, cafea, condimente, grasimi animale, alcool, modificarea


pozitiei in timpul somnului, evitarea excesului ponderal si interzicerea fumatului. Dieta cu aport caloric redus se recomanda la copilul supraponderal. Ghidul de nutritie pediatrica recomanda formula AR la virsta de sugar pe baza rezultatelor studiilor clinice.

Cuvinte cheie: reflux gastroesofagian, sugar, formula AR.

NUTRITIA COPILULUI CU ALERGII ALIMENTARE.

Corina Cazan - Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu, Clinica de Pediatrie Sibiu

Alergia alimentara este o problema de patologie pediatrica care afecteaza toate categoriile de virsta. Medicul gastroenterolog si nutritionist are un rol esential in elucidarea cazurilor de alergie sau intoleranta alimentara. Alergia alimentara recunoaste ca mecanism tipul 1 de hipersensibilitate mediat imun IgE dar sunt si alte manifestari care implica fie hipersensibilitatea combinata IgE si non-IgE fie non-IgE. Manifestarile gastrointestinale pentru tipul 1 de alergie alimentara sunt incluse in sindromul de alergie orala. In afectiunile gastrointestinale mediate mixt sau non-IgE – reflux gastro-esofagian, colici infantile, proctocolita alergica, esofagita eozinofilica, gastroenterita eozinofilica, constipatia, alergia alimentara este un factor cauzal. Majoritatea cazurilor cu manifestari alergice in primul an de viata sunt diagnosticate ulterior ca alergie la proteina laptelui de vaca sau alergie la proteina din soia. La copil se discuta frecvent alergia la ou, peste, alune si griu. Alergia la proteina laptelui de vaca este reactia adversa mediata imun la proteina din lapte. Intoleranta la proteina laptelui de vaca nu este mediata imun. Alergia la proteina laptelui de vaca survine si la sugarul alimentat natural exclusiv. La aceste cazuri se recomanda continuarea alimentatiei naturale cu excluderea laptelui si a produselor lactate din dieta mamei. Alergia alimentara are un rol determinant in unele forme de eczema atopica la copil. Dintre alergeni oul este frecvent incriminat urmat fiind de proteina din laptele de vaca. La cazurile incluse in sindromul alergiei la proteina laptelui de vaca se recomanda in dieta formula cu soia, formula hipoalergenica cu protein extensiv hidrolizate sau formula cu aminoacizi. Formula hipoalergenica extensiv hidrolizata este recomandarea de prima linie pentru sugar sub virsta de 6 luni cu alergie la proteina laptelui de vaca, sindrom enterocolitic indus de proteine alimentare sau eczema atopica. Formula cu soia poate fi prima alegere la sugar dupa virsta de 6 luni cu reactie alergica imediata, sindrom gastrointestinal, dermatita atopica in absenta falimentului de crestere. Formula cu aminoacizi este prima alegere in anafilaxie si esofagita eozinofilica. Profilaxia primara in alergia alimentara este subiectul unor studii clinice observationale si interventionale recente. Rezultatul studiilor acorda atentie deosebita alimentatiei naturale in preventia alergiei alimentare si se recomanda alimentatia naturala la sugarul cu atopie ereditara. Atitudinea de preventie primara eficienta pentru alergia alimentara consta in sustinerea alimentatie naturale pina la virsta de 6 luni, urmata de formula hipoalergenica si recomandarea de diversificare dupa virsta de 6 luni cu evitarea laptelui de vaca pina la virsta de 6 luni.

Cuvinte cheie: alergia alimentara, formula hipoalergenica extensiv hidrolizata.


ASPECTE NUTRITIONALE ÎN TULBURĂRILE DIGESTIVE ALE COPILULUI (COLICI, CONSTIPATIE, INTOLERANTA LA LACTOZĂ)

Oana Marginean, Ana Maria Pitea – Universitatea de Medicina si Farmacie Tg-Mures, Pediatrie I

Colicile sugarului reprezinta un sdr. comportamental caracterizat prin crize de plâns excesiv care apare la sugari sănătoşi avand curbă ponderală ascendentă, explicat prin multiple teorii, dar care, dpdv clinic rămâne un diagnostic de excludere. Nutritia are un rol in managementul acestei tulburari, atat in ceea ce priveste alimentatia sugarului, cat si a mamei care alapteaza. Constipatia este definita ca tulburare a tranzitului intestinal, cu întârzierea acestuia, emisia cu dificultate a unor scaune mai dure si/ sau întârziere în pasajul materiilor fecale ducând la suferinţă clinica si la diverse complicatii; alaturi de sedentarism, in absenta unei cauze organice, greselile alimentare stau la baza acestei tulburari, motiv pentru care vom prezenta modificari ale dietei utile in vederea asigurarii unui tranzit intestinal normal. Intoleranţă la lactoză: incapacitatea de a digera complet dizaharidul (lactoza) din lapte, dată de lipsa enzimei sau activitatea ei scazuta asupra lactozei tradusa clinic printr-un sindrom diareic si un sindrom carenţial secundar. Tratamentul depinde de forma: exista un deficit genetic de lactază (primar) cu debut precoce care este exceptional de rar si necesita excluderea lactozei din alimentaţie si substitutie cu lactază, un deficit genetic cu debut tardiv – foarte raspandit, in care reducerea aportului de lapte corespunzător toleranţei individuale si preparatele hipolactozate reprezinta abordarea terapeutica si un deficit dobândit/ secundar de lactază, avand caracter tranzitor pe o perioada variabilă de la caz la caz, in care tratamentul este tot dietetic (lapte hipo-/ delactozat si substitutie enzimatica.

Cuvinte cheie: nutritie, tulburari digestive, colici, constipatie, intoleranta la lactoză, copil

ASPECTE ALE NUTRITIEI LA PACIENTII CU BOLI INFLAMATORII INTESTINALE.

Dan Georgescu - Universitatea de Medicina si Farmacie Tg-Mures

Pacientii cu boli inflamatorii intestinale au un status nutritional cel mai adesea precar, atat prin pierderile enterale, malabsorbţie cat si prin apetitul scazut. Prezentarea abordeaza in primul rand terapia nutritonala la pacientii cu forme comune, uşoare de boala, vizând alimentaţia hipercalorica, evitarea alimentelor care pot duce la agravarea sindromului diareic şi n în ultimul rând evitarea restricţiilor inutile, care scad calitatea vietii pacientului. La pacientii cu forme moderate si mai ales severe de boala sunt prezentate principiile alimentatiei elementale si suplimentarea sau substitutia unor nutrienti cheie in evolutia bolii sau metabolismul general, vizand mai ales microelementele si unele vitamine. Sunt analizate apoi forme particulare de alimentatie enterala, prin gastrostoma si jejunostoma, fiind analizate apoi principalele formule nutritionale si indicatiile acestora.


Nutritia parenterala, ca masura extrema in cazurile severe este analizata prin prisma provocarilor pe care le ridica, atat cu privirre la calea de administrare cat si cu privire la benficiile pe termen lung si scurt. Sunt prezentate aspecte ale terapiei nutritionale la pacientii cu rezectii intestinale si sindrom al intestinului subtire scurt. In cele din urma, dar nu in ultimul rand, sunt prezentate aspecte psihologice ale terapie nutritionale in bolile inflamatorii intestinale.

Cuvinte cheie: nutritie, boala inflamatorie intestinala

ALIMENTAŢIA ENTERALĂ ŞI PARENTERALĂ

Réka Borka-Balás, Ana Maria Pitea, Oana Mărginean - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tîrgu-Mureş

Nutriţia enerală reprezintă alimentaţia orală cu formule speciale sau hrănirea cu tub direct în stomac, duoden sau jejun introdusă la un copil la care s-a păstrat un nivel acceptabil al funcţiei gastointestinale, dar care nu este capabil să-şi acopere necesarul energetic şi de nutrienţi printr-o dietă orală normală. Numeroasele ei avantaje faţă de nutriţia parenterală explică indicaţia ei în aport oral neadecvat, probleme de digestie sau absorbţie, în cazurile cu necesităţi nutriţionale crescute şi pierderi, în falimentul creşterii sau malnutriţie cronică, în erori înnăscute de metabolism etc. Formulele enterale diferă privind sursa şi compoziţia nutrienţilor, densitatea calorică, osmolaritate şi preţ, existând diferenţe semnificative între formulele polimerice, oligomerice şi monomerice. Locul administrării, calea de administrare şi metodele de administrare diferă în funcţie de starea tractului digestiv, durata estimată a nutriţiei enterale, anticiparea riscului de aspirare şi starea clinică a pacientului. Nutriţia parenterală se recomandă atunci când nuriţia adecvată nu poate fi obţinută prin alimentaţie orală sau enterală pentru a preveni sau corecta malnutriţia şi a susţine creşterea normală. Trebuie evitată ori de câte ori este posibil, prin îngrijire corespunzătoare, sau nutriţie enterală specializată, fiind mai scumpă şi cu riscuri mai mari decât nutriţia orală sau enterală. Dacă este posibil se va combina cu nutriţie enterală, cel puţin minimală. Compoziţia soluţiilor pentru alimentaţia parenterală diferă în funcţie de vârsta şi condiţia clinică al pacientului fiind constituiţi din apă, aminoacizi, lipide, glucoză şi electroliţi. Necesarul energetic variază cu activitatea fizică, cu creşterea şi necesarul corectării posibilei malnutriţii, aportul scăzut de energie induce falimentul creşterii, dar şi excesul trebuie evitat pentru că determină dezechilibre metabolice, afectare hepatică în cazurile de malnutriţie. Riscurile nutriţiei parenterale sunt reduse prin scăderea cantităţii şi duratei de administrare, implicarea unei echipe multidisciplinare, evitarea alimentării dezechilibrate sau excesive, măsuri stricte de igienă pentru reducerea infecţiilor de cateter.

Cuvinte cheie: nutritie, alimentatie enterala, alimentatie parenterala, copil


GREŞELI ÎN ALIMENTAŢIA COPILULUI MIC, PREŞCOLAR ŞI ADOLESCENT

Brindusa Capilna, Oana Marginean - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tîrgu-Mureş

Educaţia are un rol hotărâtor în formarea deprinderilor alimentare. De aceea se va insista pe modul corect de a mânca. Unele greşeli comise în desfăşurarea „ceremonialului” mesei pot sta la baza lipsei poftei de mâncare a copilului. Dintre acestea, mai frecvent se întâlnesc: starea de tensiune nervoasă, graba cu care se serveşte masa, oferirea unui alt mediu decât cel al familiei, forţarea copilului să mănânce mai mult decât doreşte, comentarea nefavorabilă a meniului de către adult, lipsa de confort sau prelungirea excesivă a duratei mesei, excluderea copilului din conversaţia generală, mustrarea acestuia in timpul alimentatiei pentru „greşeli” comise în timpul zilei. Mâncarea în exces, pâinea în exces, făinoasele, constituie factori de risc pentru obezitate. Greşelile alimentare care duc la obezitate la copil şi adolescent, alături de reducerea gradului activităţii fizice zilnice sunt: alimentaţia hipercalorică, hiperlipidică, bogată în lipide şi glucide simple, produsele fast-food, junk-food cu densitatea calorică mare. Surplusul energetic va fi depozitat sub formă de ţesut adipos format prin consumul excesiv de dulciuri concentrate de tip ciocolata, bomboane, sucuri artificiale, în detrimentul feculelor si zaharurilor lente: pâine, paste fainoase, orez şi cartofi cu grad inalt de satietate, consumul excesiv de făinoase de tipul cips-urilor, produse bogate în grăsimi, zahăr, sare şi sărace în fibre alimentare, vitamine şi minerale. De multe ori copiii urmează obiceiurile alimentare observate în familie, de aceea este important ca părinţii să ofere un exemplu bun pentru o alimentaţie sănătoasă.

Cuvinte cheie: greseli, alimentatie, prescolar, adolescent, copil

ASPECTE EPIDEMIOLOGICE SI CLINICE ÎN OBEZITATEA COPILULUI

Ana Maria Pitea - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tîrgu-Mureş

Obezitatea reprezintă un exces de lipide în compoziţia corpului, o tulburare cronică a stării de nutriţie caracterizată prin creşterea greutăţii corporale pe seama ţesutului adipos, ce rezultă dintr-o lipsă de corelare între aportul caloric crescut şi cheltuielile energetice reduse. Cea mai corectă definire a obezităţii este dată de conţinutul de masă grasă corporală (măsurabilă prin impedanţă bioelectrică). Pentru indivizii între 2 şi 18 ani cu un BMI > 30 kg/m2 sau ≥ percentila 95 pentru vârstă şi sex (oricare dintre acestea este mai mic) se utilizeaza termenul obez, iar persoanele cu un BMI ≥ percentila 85 dar sub percentila 95, sau 30 kg/m2 (care este mai mic) sunt considerate cu exces ponderal.

La nivel global, prevalența obezității copilului variază de la peste 30% în SUA la sub 2% în Africa sub-Sahariană, cu diferențe considerabile între diferite regiuni şi ţări. In tara noastra diverse studii raporteaza date intre 2,3-20,7% in functie de zona geografica si grupa de varsta. Aproximativ 50% din cazurile de obezitate primară a copilului se menţin la vârsta adultă, asociind un risc crescut în paralel cu vârsta şi gradul obezităţii.


Comparativ cu normoponderalii, obezitatea implică o creştere a morbidităţii, cu reducerea speranţei de viaţă proporţional cu gradul excesului ponderal şi comorbidităţile cu risc cardio-vascular. Tratamentul patogenic constă în obţinerea unui bilanţ energetic negativ, prin reducerea aportului caloric - bazat pe dietă şi creşterea consumului energetic, obţinută prin activitate fizică; un rol extrem de important il joaca profilaxia – de la promovarea alăptării, corectarea greselilor alimentare (limitarea "ronţăielii”, a alimentelor dense in energie, etc) pana la modificarea obiceiurilor alimentare – controlul responsabil, monitorizare proprie a aportului de alimente si a greutăţii, planificarea meselor, citirea etichetelor alimentelor la cumpărarea acestora sa.

Cuvinte cheie: nutritie, alimentatie

SUBSTANȚE OBEZOGENE ÎN NUTRIȚIA COPILULUI

Tarcea Monica, Ruta Florina - UMF Tg. Mureș, Disciplina de Igienă și Nutriție comunitară

Obezitatea are un profil complex, fiind asociată cu cauze multiple: predispoziţia multigenetică, factorii de risc externi şi stilul de viaţă nesănătos. Dacă factorii genetici nu pot fi modificaţi, stilul de viaţă poate fi astfel ordonat încât să se evite factorii obezogeni ai mediului, aici intervenind suportul şi expertiza medicului specialist și a dieteticianului. Termenul obezogeni desemnează acele substanțe chimice care ne sabotează în lupta împotriva kilogramelor în exces, practic sunt compuși care determină organismul să stocheze grăsimi și care încetinesc procesul de ardere a caloriilor. Tot ei sunt cei care fac ficatul să devină rezistent la insulină, determinând astfel pancreasul să producă mai multă insulină care transformă energia în grăsime. Cele trei 3 organe ţintă pentru obezogeni sunt: ficatul care devine insulino-rezistent și astfel pancreasul creşte producţia de insulină, creierul care nu mai sesizează corect când suntem sătui și respective celulele grase din organism care se multiplică mai rapid. Obezogenii sunt compuși chimici naturali sau sintetici din ambient, care ne afectează în urma ingestiei. Astfel dintre cei naturali unii pot perturba modul de operare a hormonilor: de exemplu, fructoza poate anula efectul leptinei (hormonul care atenționeaza corpul atunci când a ajuns la senzația de sațietate); alți obezogeni imită estrogenul, care la un nivel înalt grăbește acumularea de grăsimi în corp (fitoesterolii din soia). Dintre obezogenii sintetici amintim bisfenolii care se găsesc în recipientele din plastic folosite pentru ambalarea produselor alimentare sau dintre cei chimici cei mai cunoscuți sunt pesticidele acumulate în plante sau chiar în apă. Cum putem introduce obezogeni in organism? Din carne, pește, plante tratate intens sau chiar apa de la robinet (prin pesticidele filtrate), din recipientele din plastic (care conțin bisphenol-A) incorect folosite, din tigăile din teflon, pungile de popcorn pentru cuptorul cu microunde sau cutiile de pizza semi-preparată (prin obezogeni care afectează tiroida), din folosirea siropului de porumb în industria alimentară. Cum să evităm obezogenii? Evitarea conservelor, a cărnii pre-ambalate, a preparatelor de carne din surse necunoscute posibil tratate hormonal, a peștelui din crescătoriile din zone agricole, a apei nefiltrate de la robinet, a utilizării tigăilor de teflon zgâriate, a sticlelor sau vaselor de plastic care se încălzesc frecvent sau a deodorantelor de cameră în exces.


Cu cât copilul se întâlnește mai devreme cu aceste substanțe în mediul său de viață și special în meniu, cu atât influența acestora asupra organismului este mai acută și mai greu de combătut, aici revenind rolul nostru în educația mamei în ceea ce privește un stil de viață sănătos pentru familia ei și predilect pentru copil.

Cuvinte cheie: nutriție, obezogeni, obezitate, copii, hormoni, pesticide, stil de viață

SINDROMUL METABOLIC LA COPIL

Ana Maria Pitea, Reka Borka-Balas - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tîrgu-Mureş

Sindromul metabolic reprezintă actualmente cea mai dezbătută complicaţie a obezităţii; este definit prin asocierea a trei din următoarele situaţii: circumferinţa taliei peste percentila 90 pentru vârstă şi sex, hipertensiune arterială, hipertrigliceridemie, concentraţie scăzută a lipo-proteinelor cu densitate mare - HDL şi hiperglicemie. [3, 16] NU există o definiţie general acceptată la copil, iar adaptarea criteriilor de la adult este dificilă. Utilizarea in practica a noţiunii de SM este utilă deoarece subliniază legătura fiziopatologică între stilul de viaţă, rezistenţa la insulină şi riscul cardiovascular, permite compararea riscurilor între grupuri, ajuta in predicţia incidenţei bolilor cardiovasculare la diabetici si la non-diabetici si in scop profilactic. Terapia sindromului metabolic se adreseaza obezitatii, HTA, controlului glicemiei si dislipidemiei. Studiile recente demonstreaza rolul terapiei nutritiomale in regresia sdr. Metabolic; astfel, o dieta bogate in fibre si saraca in grasimi, chiar aplicata pe termen scurt (și asociata cu un program riguros de exercitii) poate inversa sindromul metabolic, chiar și la pacienti adolescenti cu ateroscleroza documentata.

Cuvinte cheie: sindrom metabolic, copil, dislipidemie, obezitate

LOCUL TERAPIEI NUTRITIONALE IN MEDICINA INTEGRATIVA

Brindusa Capilna - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş

Medicina integrativa este noul termen folosit pentru efortul de a combina utilizarea medicinei complementare/alternative cu cea mai buna îngrijire medicală convenţională. Aceasta este o abordare evolutivă, emergentă in managementul bolilor, pentru sănătate şi bunăstare în care nutritia are un rol central. Este practica medicală care reafirmă importanţa relaţiei dintre medic şi pacient, se concentrează pe ansamblu, este bazată pe dovezi. Importanţa nutriţiei în prevenirea şi tratamentul bolilor cum ar fi cele cardiovasculare şi cancerul este incontestabilă. Ceea ce nu este încă clar este măsura în care orientări dietetice şi suplimente nutritive sau dietetice pot și trebuie să fie recomandate pentru o gamă largă de boli şi ce nivel de dovezi este necesar înainte ca aceste recomandari să fie generale. Practicarea medicinei integrative, care include alimentatia şi, eventual, o serie de alte terapii naturale creează un accent de wellness, precum şi o atenţie deosebită asupra cerinţelor si preferintelor individuale. În timp ce sistemul de cercetare trebuie să-i stabilească siguranţa şi


eficacitatea, exista o cerere si o creştere a interesului pentru acest tip de abordare din partea publicului.

Cuvinte cheie: nutritie, medicina integrativa

NUTRIGENETICS AND NUTRIGENOMICS

András Arató MD, PhD, DSc - Paediatrics, Semmelweis University

Genomului uman integral a fost descoperit până în anul 2000, însă aceasta în sine a fost insuficient pentru a explica modelul de exprimare variabilă a genelor în celule. În deceniul precedent a fost treptat recunoscut rolul decisiv in expresia genelor al mediului, în special hrana. Au apărut noi științe - nutrigenetica și nutrigenomica. Nutrigenetica studiaza influența schimbărilor individuale in gene specifice (de exemplu, polimorfisme unice de nucleotide, variante ale numarul de copii, inversiunile, inserări și deletiile), absorbția și metabolismul nutrientilor si modul in care contribuie la dezvoltarea unor condiții patologice. Astfel de variatii genetice individuale ar putea explica, de exemplu, efectul nociv al absorbtiei crescute de lipide, care pe termen lung ar putea provoca boli cardiovasculare și sindrom metabolic. Nutrigenomica investighează modul în care elementele nutritive afectează expresia genelor și astfel transcriptia, translatia și, prin urmare, producția de metaboliți. Diversele substante nutritive pot modifica genele prin mecanisme epigenetice, incluzând metilarea ADN-ului, modificarea histonelor și expresia micro-ARN (miRNA), fără a modifica secventa de ADN primar. Metilare ADN-ului și miRNA au ca efect supresia genei, in timp ce modificarea histonelor poate duce fie la supresie, fie la expresia genelor. Este prezentat, de asemenea, efectul microbiocenozei intestinale in metabolism și modul în care diferiți nutrienți pot schimba compoziția florei intestinale. Rolul important al prebioticelor in refacerea microflorei a fost recunoscut, ceea ce ar putea fi avantajos în prevenirea sindromului metabolic. Cunoștințele noastre de nutrigenetica și nutrigenomica pot avea importante consecințe în domeniul sănătății publice, deoarece ar putea îmbunătăți recomandările dietetice individualizate, care, pe termen lung sa fundamenteze nutritia personalizata.

Cuvinte cheie: nutrigenetica, nutrigenomica

NUTRIGENETICS AND NUTRIGENOMICS

The whole human genome had been discovered until the year of 2000, however this knowledge in itself was insufficient for explaining the variable expression pattern of these genes in different cells. In the previous decade the decisive role of environment, especially the nutrition in gene expression was gradually recognized. New sciences the nutrigenetics and the nutrigenomics emerged. Nutrigenetics studies how influence the individual changes in specific genes (e.g. single nucleotide polymorphisms, copy number variants, inversions, insertions and deletions) the uptake and metabolism of different nutrients and in such a way how contribute to the development of pathological conditions. Such individual gene variations could explain for example the harmful effect of increased uptake of lipids which in the long run could cause cardiovascular disease and metabolic syndrome. Nutrigenomics


investigates how affect the nutrients the gene expression and so the transcription, translation and consequently the production of different metabolites. The various nutrients can alter the genes by epigenetic mechanisms, including DNA methylation, histon modification and micro-RNA (miRNA) expression, without changing the primary DNA sequence. DNA methylation and miRNA have gene silencing effect, while histone modification may lead either to gene silencing or gene expression. The extended nutrigenomics consider also the effect of intestinal microbiome on the metabolism and investigate also how the different nutrients may change the composition of the intestinal flora. The important role of prebiotics favourably changing the microbiom has been recognized, which might be advantageous in the prevention of metabolic syndrome. Our new knowledges on the field of nutrigenetics and nutrigenomics have important public health consequences as they could improve the individualized dietary recommendations which in the long run may substantiate the personalized nutrition.

Key-words: nutrigenetics and nutrigenomics

POLIMORFISME GENICE ÎN OBEZITATE

Claudia Bănescu¹, Carmen Duicu² - ¹ Genetică, UMF TgMureș

² Pediatrie 2, UMF TgMureș

Obezitatea este o boală cronică de nutriție, caracterizată prin creșterea greutății corporale pe seama țesutului adipos. Conform clasificări etiopatogenice obezitatea poate fi împărțită în obezitate comună și obezitate secundară. Obezitatea secundară poate avea drept cauză unele boli endocrine, hipotalamice , genetice sau de stocaj. Obezitățile cu o cauză genetică dovedită sunt încadrate în trei mari grupe: obezitatea din sindroamele pleiotrope (sindromul Prader Willi și sindromul Bardet Biedl), obezitatea monogenică (rare, deficitul congenital de leptină ) și obezitatea poligenică (cele mai frecvente, obezitatea comună). Genele selectate pentru discuţie sunt FTO, ADIPOQ, MC4R, ACE, MTHFR, TNF-a, IL, FABP2, INSIG2, ADRB3, ADRB2 şi GNB3. O discuţie detaliată a asociaţiilor între polimorfismul specific al acestor gene şi a obezităţii va fi prezent.

Cuvinte cheie: obezitate, polimorfism, gene

ROLUL OLIGOELEMENTELOR ÎN NUTRIŢIA COPILULUI

Nicolae Miu, Bianca Simionescu, Tudor L Pop - Clinica Pediatrie 2, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, România

Oligoelementele (fierul, fluorul, siliciul, zincul, cuprul, vanadiul, manganul, iodul, seleniul, nichelul, molibdenul) au roluri bine definite la copii, atât pentru procesul de creştere, cât şi pentru menţinerea stării de sănatate. Pe lângă acestea, cromul, litiul, arsenicul, germaniul, cadmiul, plumbul, bromul, aflate în organism în concentraţii mai mici decât precedentele, au implicaţii biologice importante. Sursele de microelemente sunt alimentele de origine animală şi vegetală, dar şi alimentele fortifiate sau suplimentele alimentare.


Pediatrul trebuie să cunoască recomandările privind aportul normal de oligoelemente în funcţie de diferitele categorii de vârstă şi să poată estima corect necesitatea suplimentării în scop profilactic sau terapeutic. Înţărcarea e un moment critic în ceea ce priveşte aportul de oligoelemente. De asemenea, în adolescenţă necesarul zilnic din anumite oligoelemente, alături de macroelemente şi vitamine, este mai mare decât în orice altă perioadă a vieţii. Uneori apar situaţii aparent paradoxale, când dorinţa de suplimentare cu unii micronutrienţi (vitamine şi/sau oligoelemente) are efecte negative. De aceea, cunoaşterea efectelor adverse ale excesului de macroelemente, oligoelemente şi vitamine, precum şi interacţiunile dintre membrii acestor clase de nutrienţi e la fel de importantă ca recunoaşterea şi tratarea carenţelor.

Cuvinte cheie: oligoelemente, nutriţie, copil

DEFICIENŢE VITAMINICE

Maria Despina Baghiu, Mihaela Chinceşan - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş, Disciplina Pediatrie I

Vitaminele sunt substanţe organice fără valoare energetică proprie, dar necesare bunei funcţionări a organismului sau creşterii sale. Organismul nu le poate sintetiza (cu mici excepţii, în special vitamina D, vitamina K), astfel că aceste substanţe indispensabile trebuie să fie furnizate de alimente. Ele joacă un rol indispensabil în funcţionarea enzimelor, asigurând desfăşurarea unor procese vitale. Vom detalia în parte pentru fiecare tip de vitamină funcţiile şi sursele alimentare ale acesteia, simptomele deficitului vitaminic precum şi tratamentul necesar corectării acestei carenţe.


ACRODERMATITA ENTEROPATICA – PREZENTARE DE CAZ

Diana Moldovan, Lidia Man, Oana Marginean - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş, Disciplina Pediatrie I

Acrodermatita enteropatica (AE) este o tulburare autozomal recesiva caracterizata prin dermatita periorificiala și acrala, alopecie, si diaree. Am raportat cazul pacientei AE, fetita in varsta de șapte luni, din sarcina fiziologice, greutate 3500 g la nastere,scor APGAR 10, alaptata până în momentul prezentarii, cu o internare anterioara în spitalul nostru pentru sepsis cu Staphylococcus aureus si stomatită acuta. Mama copilului are o dieta vegetariana, dinainte de perioada sarcinii, iar copilul a primit alimente semisolide și solide fără proteine de origine animală. O nouă internare a fost necesară la două săptămâni după prima, pentru un nou episod de stomatită acută, asociată cu leziuni hemoragic în zona ano-genitală, pe gat, alopecie, iritabilitate, fotofobie și diaree. Constatările examinarii fizice includ edeme ale pleoapelor și picioarelor. Laborator: fosfataza alcalina si proteine serice scazute, HIV negativ,

http://www.sfatulmedicului.ro/Suplimente-nutritive/enzimele-si-organismul-uman_1225


restul datelor de laborator au fost, de asemenea, negative. Am considerat hipoproteinemia cu edeme secundare, cel mai probabil din cauza dietei vegetariene. Am administrat albumina umana iv, și am explicat modificarile necesare de dieta, cu aport corespunzător de proteine. Aspectul leziunilor pielii și rezultatele de laborator (scăderea FAL) au ridicat suspiciunea unui deficit de zinc, genetic sau secundar dietei. Am initiat administrarea de zinc 1 mg/kg/zi po, și într-o săptămână, nivelul de FAL a crescut la 108 U/L, iar leziunile cutanate au fost vizibil ameliorate. Dupa sase saptamani nivelul FAL era 195 U/L, iar pielea curată; s-a putut determina (după șase săptămâni de tratament), concentrația serica de zinc 108 μg/l (N: 70-150) . Am continuat tratamentul cu zinc și monitorizarea clinica și a FAL. Creșterea valorilor, vindecarea leziunilor hemoragice și a alopeciei sub terapie cu zinc, normalizarea nivelului zincului seric au susținut diagnosticul.

Cuvinte cheie: deficit de zinc, acrodermatita enteropatica, copil

ACRODERMATITIS ENTEROPATHICA - CASE REPORT

Acrodermatitis enteropathica (AE) is an autosomal recessive disorder characterized by periorificial and acral dermatitis, alopecia, and diarrhea. We report a case of AE of a seven month black infant girl, from a phisiological pregnancy, birth weight 3500g, APGAR 10, breastfead until preasent time, with a previous and first admission in our hospital for Sepsis with Staphilococcus aureus and Acute Stomatitis. The child’s mother is having a vegan diet even before pregnancy period, and the child received semisolid and solid food without animal proteins. A new admission is required two weeks after the first one, for a new episode of Acute Stomatitis, associated with haemoragic lesions in ano-genital area, on the neck, alopecia, irritability, photophobia and diarrhoea. Phisical findings includes swealling of eyelids and feet. Lab findings shows FAL 75U/l, Serum proteins 4 mg/dl, CBC normal, HIV negativ, the rest of data lab were also negativ. We considered hipoproteinemia, with secondary edema, as most probably due to the vegan diet. We administrated human albumine i.v., and we explained how to make a new diet with proper protein intake. On phisical aspect of skin lesions and lab results (decrease FAL) we suspected a zinc deficite, maybe genetic or secondary. We started zinc administration 1mg/kg/day p.o., and in a week, the level of FAL elevates (108U/L), and the skin lesions were visibly improuved. After six weeks the level of FAL is 195U/l, and the skin is clean; we could determine (after six weeks of treatement) the zinc level in serum and it was normal 108µg/l (n: 70-150 µg/l). We continued the zinc therapy and monitor clinical aspect and FAL level. Increasing level of FAL, improuved aspect of haemoragic lesions and alopecia under the zinc therapy, normal but not high level of serum zinc under this treatement, support our diagnosis.

Cuvinte cheie: Acrodermatitis enteropathica, child, zinc deficiency


SUPORTUL NUTRITIV ÎN MALABSORBŢIE


Sindromul de malabsorbţie reuneşte un număr mare de entităţi, care includ sindroamele de maldigestie, bolile cu afectarea capacităţii de absorbţie a mucoasei (fie datorită afectării structurii, cum e sindromul de intestin scurt, fie a funcţiei, datorită infecţiilor sau agresiunii imunologice), afecţiunile cu afectarea limfaticelor mucoasei, dar şi cele cu afectare primară a mucoasei, cum sunt boala inflamatorie intestinală sau celiachia. Din punct de vedere al defectelor de absorbţie, sindroamele de malabsorbţie se pot clasifica în boli cu defecte generalizate ale mucoasei (care se soldează cu malabsorbţia mai multor nutrienţi) şi sindroame de malabsorbţie specifice (ale glucidelor, lipidelor, ale unor minerale sau vitamine). Atunci când se intenţionează asigurarea suportului nutritiv în sindroamele de malabsorbţie, trebuie ţinută seama de o serie de elemente: alegerea modalităţii de nutriţie, enterală sau parenterală, care se va face în funcţie de starea de funcţionare a intestinului, calea de administrare, care va trebui aleasă conform caracteristicilor cazului şi a duratei estimate pentru terapie şi de aportul caloric şi compoziţia alimentaţiei, care vor fi adaptate în funcţie de particularităţile pacientului şi ale patologiei sale. Abordarea nutriţiei copilului cu sindrom de malabsorbţie urmează un algoritm care ia în calcul toate aceste elemente, iar compoziţia dietei se particularizează în funcţie de patologia subjacentă, necesitatea de a elimina temporar sau definitiv un aliment sau compus alimentar şi de produsele sau formulele de nutriţie enterală sau parenterală disponibile, la care se adaugă, atunci când e cazul, suplimente enzimatice.

Cuvinte cheie: malabsorbţie, nutriţie, copil

NUTRIŢIA ÎN PATOLOGIA HEPATICĂ LA COPIL


Ficatul reprezintă principalul organ implicat în metabolism. În bolile hepatice sunt afectate atât funcţiile sale metabolice, cât şi metabolismul extrahepatic al proteinelor, glucidelor şi lipidelor. Suportul nutriţional este dependent de tipul afecţiunii hepatice. Bolile hepatice acute nu necesită o terapie nutritională specială, dacă nu există encefalopatie asociată. În cazul bolilor hepatice cronice suportul nutriţional depinde de prezenţa sau nu a colestazei. Colestaza are repercusiuni negative asupra statusului nutriţional, creşterii şi dezvoltării, cu consecinţe legate de morbiditatea şi mortalitatea asociată. Scopul principal al suportului nutritiv la aceşti copii este de a furniza un aport caloric suficient pentru prevenirea sau corectării malabsorbţiei şi malnutriţiei proteice, dar şi pentru a asigura dezvoltarea corespunzătoare. Managementul nutriţional trebuie adaptat la natura şi gradul malnutriţiei, cu acoperirea necesităţilor energetice, proteice, glucidice, lipidice, suplimentarea cu vitamine liposolubile, hidrosolubile şi minerale. Nutriţia pe cale orală este preferată ori de câte ori este posibilă, dar în unele cazuri poate fi necesară şi nutriţia enterală, în bolus sau


continuă. Nutriţia parenterală poate fi utilizată în siguranţă pe termen scurt şi la pacienţii cu colestază în ciuda riscului binecunoscut pentru favorizarea afectării hepatice. Suportul nutriţional este foarte important în cazul pacienţilor cu colestază care vor beneficia de transplant hepatic. Fiecare centru medical care tratează pacienţi cu boli colestatice trebuie să adapteze un protocol nutriţional complet.

Cuvinte cheie: nutriţie, ficat, colestază, copii

MANAGEMENTUL COPILULUI CU MALNUTRITIE

Oana Marginean, Ana Maria Pitea, Andreea Esianu, Anamaria Musa - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş, Disciplina Pediatrie I

Malnutriția este o tulburare subacută sau cr. a stării de nutriție în care combinația diferitelor grade de supra- sau subnutriție cu activitatea inflamatorie duc la modificări în compoziția organismului și diminuarea fucțiilor acestuia cu efecte negativ asupra creşterii si asupra calităţii vieţii. Se definesc mai multe entitati - malnutriție acută, malnutriție cronică si sindroame de deficiență micronutrițională, recunoscand ca factori de risc diverse boli generale, cu precadere afectiuni cardiace si renale, dar si neuro-musculare, fibroză chistică, malignităţi. Obiectivele nutritionale in cazul malnutritiei sunt: ameliorarea aportului energetic, proteic şi de micronutrienţi, promovarea câştigului ponderal pt. recuperarea creşterii, corectarea oricăror deficienţe nutriţionale, încurajarea aportului oral adecvat pt. a acoperi necesarul nutriţional, suportul părinţilor pe perioada modificărilor dietei, începerea suportului enteral dacă aportul oral este insuficient si continua monitorizare a pacientului. Exista controverse privind cantitatea de proteine şi aportul energetic optim, dar si recomandari clare bazate pe dovezi (anumite vitamine şi minerale - zinc, fier, vitamina A, iod şi Vitamina D - sunt esenţiale pt. recuperarea creşterii). Se vor prezenta optiunile pentru calea orala (enterala) de alimentare (nutriţia enterală foarte precoce cu aport ridicat de proteine la sugarii bolnavi amelioreaza răspunsul la stress şi creşte anabolismul), diferentele dintre copiii si adultii cu deficite nutritionale, aportul parenteral si aspecte specifice unor afectiuni asociate cu risc crescut de malnutritie.

Cuvinte cheie: malnutritie, copil, alimentatie

NUTRITIA SI MANAGEMENTUL HIPOGLICEMIEI PEDIATRICE

Diana Moldovan - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş, Disciplina Pediatrie I

Hipoglicemia pediatrica este un eveniment destul de comun in departamentele de urgent pediatrice, fiind legata si scazind odata cu varsta, de la nou nascut la adolescent. In functie de etiologia ei, hipoglicemia poate fi mai greu sau mai usor de tratat. Nivelul normal al glicemiei poate fi atins printr-o serie destul de larga de masuri, de la cele invasive, cum este chirurgia pancreatica, la cele non invasive, ca dieta. Subliniem importanta ultimei, pentru a-i demonstra importanta majora in unele patologii, cum este hipoglicemia cetozica.


Cuvinte cheie: hipoglicemie, nutritie, copil

NUTRIŢIA LA COPILUL CU CANCER

Baghiu Maria Despina, Oana Mărginean - Universitatea de medicină şi Farmacie Tg.-Mureş, Clinica Pediatrie I

Problemele nutriţionale la copilul cu cancer variază de la malnutriţie extremă la afecţiuni nutriţionale complexe ca urmare atât a bolii, cât şi a tratamentului. (4) Malnutriţia la copilul cu cancer este mai frecventă în formele de LAL cu risc înalt, în tumorile solide, depinzând şi de tipul şi localizarea acestora. (6) Pierderea în greutate la copilul cu cancer este pasul final al unui lung proces de perturbare a nutriţiei. Slăbirea se produce atât prin scăderea masei de ţesut adipos, cât şi a masei musculare. Printre modificarile mai mult sau mai putin cuantificabile ale cancerului (4) se includ alterari ale tuturor cailor metabolice. Tratamentul combinat produce o serie de efecte adverse cu implicatii nutritionale:

- iradierea determină tulburări de gust, masticaţie şi deglutiţie, precum si diaree şi malabsorbţie

- chimioterapia poate cauza anorexie, greţuri, vărsături, enterită cu malabsorbţie şi diaree, constipaţie, mucozită şi tulburări ale gustului. (3, 4)

- statusul nutriţional poate fi influenţat şi de intervenţiile chirurgicale sau transplantul medular

Evaluarea statusului nutriţional la copilul cu cancer cuprinde: (4) istoricul bolii prezente şi a celor din trecut (APP) cu revizuirea aportului alimentar (dietetic), examinarea fizică si măsurători antropometrice. Unii copii cresc bine în greutate cu alimentaţia orală voluntară, pe când alţii necesită suport enteral şi parenteral specializat. În caz de malnutriţie este important să se facă realimentarea adecvată în stadiul de inaniţie. Intervenţiile nutriţionale la copii cu malignitati recunosc: diete cu nivel microbian scăzut (pentru a reduce riscul bolilor produse de agenţi patogeni introduşi prin alimentaţie (4, 13)), reguli speciale de alimetaţie la copiii cu transplant de celule stem, dieta hiposodata în tratamentele cortizonice, profilaxia si terapia specială la pacienţii cu mucozită si indicatii clare pentru alimentatie enterala pe tub nazogastric sau gastrostomie endoscopică percutană (PEG), respectiv pentru alimentaţie parenterală (aceasta va conţine obligatoriu glutamina si acizi graşi omega-3).


NUTRITIA LA COPIII CU MALFORMATII CARDIACE CONGENITALE

Rodica Toganel - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş

Malformatiile cardiace congenitale (MCC) definesc defecte anatomice intracardiace sau la nivelul vaselor mari prezente la nastere, incidenta raportata fiind de aproximativ 1% din nou


nascutii vii. Nou-nascutii cu MCC sunt in general nou-nascuti la termen, cu greutate corespunzatoare varstei gestationale. Adesea problemele nutritionale se instaleaza precoce postnatal, falimentul cresterii in sine asociaza o serie de probleme medicale, fiind in relatie directa cu provocarile legate de administrarea suportului energetic. Falimentul cresterii este bine documentat la nou-nascutii cu MCC complexe; in plus prezenta anomaliilor cromosomiale, a cianozei si a insuficientei cardiace cresc complexitatea si provocarile. In cazul sugarilor cu MCC, asigurarea unui suport nutritional optim este in masura sa imbunatateasca rezervele metabolice, cu toate ca consumul metabolic crescut si stresul operator potential scad rezervele metabolice, limitate la acesti pacienti, putand accentua morbiditatea perioperatorie. In plus, complicatiile medicale cum ar fi: chilotoracele, enterocolita necrozanta, disfunctia laringiana si neurologica joaca un rol major in strategia terapiei nutritionale la sugarii cu MCC; accesul limitat la lapte matern precum si stresul parintilor legat de alimentatie reprezinta de asemenea factori care pot contribui la prognosticul nefavorabil al nutritiei si cresterii. Calitatea vietii pacientilor si familiilor acestora, precum si atingerea greutatii corporale corespunzatoare varstei reprezinta scopul fiecarui plan de abordare a nutritiei la copiii cu MCC.

Cuvinte cheie: nutritie, malformatie cardiaca congenitala, copil

NUTRITIA PACIENTULUI CHIRURGICAL PEDIATRIC

Horea Gozar - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş

Bolnavul chirurgical necesită o alimentație specială atât preoperator cât și după efectuarea intervenției chirurgicale. Există o pregătire preoperatorie sau o pregătire în vederea efectuării de investigații paraclinice speciale, care uneori necesită chiar anestezie generală. Aceste pregătiri includ și alimentația și sunt specifice fiecărei operații sau investigații. Mai importantă, este reluarea alimentației postoperator. În funcție de afecțiune și de gravitatea acesteia, poate fi reluată alimentația parenteral, apoi enteral lichidian, alimentar. Această alimentație depinde și de reechilibrarea metabolică a copilului, de reluarea tranzitului, de organul sau segmentul implicat în actul chirurgical. Există cazuri deosebite ce necesită alimentație deosebită și specifică: arsurile grave, politraumatismele, pancreatitele acute, copiii cu probleme neurologice, cașecxie, rezecții intestinale extinse, infecții severe. Aceste cazuri necesită atât o alimentație parenterală și enterală specifică și adecvată, cât și o susținere a funcțiilor vitale. Aceste cazuri se rezolvă prin conlucrarea dintre medicul chirurg, pediatrul nutriționist, medicul de terapie intensivă. În nutriția copilului cu afecțiuni grave, intră alimentația parenterală, cea enterală pe gură sau cu ajutorul sondelor naso- gastrice, gastrostomii, enterostomii. Un rol deosebit are în ultima perioadă și utilizarea PEG. De asemenea, alimentele și soluțiile introduse în nutriție au un rol important.

Cuvinte cheie: nutritie, chirurgie, copil

CARENŢE NUTRIŢIONALE LA SUGAR ŞI COPILUL MIC - ANEMIA FERIPRIVĂ


Mihaela-Ioana Chinceşan - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş, Clinica Pediatrie I Tg-Mureş

Carența de fier reprezintă cea mai frecventă problemă nutrițională la nivel mondial, sugarii și copii mici fiind printre grupele cu incidență crescută a anemiei feriprive. Simptomatologia acesteia este nespecifică și trece adesea neobservată, devenind aparentă doar în formele severe. În primul an de viață, necesarul de fier este foarte crescut. Deficitul timpuriu de fier duce la modificări biologice, o susceptibilitate crescută la infecţii, cât şi la modificări ale comportamentului, asfel poate fi afectată dezvoltarea cognitivă și afectivă. Aceste efecte includ modificarea interacțiunilor sociale, reducerea abilităților de învățare. În funcție de momentul instalării anemiei, durata și severitatea acesteia, efectul poate fi tranzitoriu sau poate persista chiar și în perioada de adolescent și adult. Având în vedere efectele adverse ale deficitului de fier se impune prevenirea apariţiei acestuia printr-un aport adecvat. Suplimentarea cu fier rămâne o strategie de prevenție, mai ales la copii cu risc crescut.

Cuvinte cheie: nutritie, anemie, fier, copil

NUTRITIA SI STILUL DE VIATA IN PREVENIREA CANCERULUI

Adrienne Horvath - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş, Spital Clinic Judetean Mures, Clinica Pediatrie

Cancerul este determinat de factori genetici si de mediu. Daca factorii genetici nu pot fi modificati, factorii de mediu pot fi controlati intr-o anumita masura. Nutritia si stilul de viata sunt elemente pe care le putem planifica pe baza recomandarilor specialistilor bazate pe evidente stiintifice. Lucrarea isi propune sa prezinte recomandarile actuale referitoare la stilul de viata, alimentatie, controlul greutatii corporale si activitatea fizica, care si-au dovedit eficacitatea in prevenirea cancerului atat la copil cat si la adult. Deasemenea sunt prezentate unele concluzii bazate pe evidente referitoare la rolul vitaminelor si a suplimentelor alimentare in preventia cancerului.

Cuvinte cheie: nutritie, cancer, stil de viata, prevenire

NUTRITIA COPILULUI CU BOALĂ RENALĂ CRONICĂ

Carmen Duicu, Eva Kiss, Claudia Bănescu - UMF Tg. Mureș

Nutriția copiilor cu boală renală cronică (BRC) este foarte importantă deoarece aceștia sunt predispuși la malnutriție. Un simptom frecvent de prezentare este hipotrofia staturo-ponderală. Statusul nutrițional este foarte important deoarece influențează creșterea, dezvoltarea neurocognitivă și sexuala și ar trebui evaluat periodic la toți copii cu această patologie. Efectele malnutriției sunt mai evidente la sugari, deficitul ponderal și statural apărut la această vârstă putând să nu mai fie recuperat.


Există dovezi că, chiar și copii cu insuficiență renala cronică ușoară/moderată sunt la risc de hipotrofie, creșterea fiind influențată de aportul nutrițional. Cauzele comune ale BCR se insoțesc frecvent de pierdere de sare și acidoză chiar și atunci cand funcția renală este relativ bine păstrată. Corectarea acestor dezechilibre hidroelectrolitice a demonstrat o ameliorare a creșterii. Principala atitudine terapeutica la sugarii și copii cu BRC este cea legată de nutriția acestora. Acești copii au un necesar caloric cu 30-40% mai mare față de copii sănătoși de aceeași vârstă, necesitând de asemenea cu 50-60% mai multe lichide pentru înlocuirea pierderilor de sare și apă cu scopul de a menține un volum vascular corespunzător. Obiectivele nutriționale sunt: menţinerea stării de nutriţie optimă; evitarea uremiei, a malnutriției și a anomaliilor metabolice; de reducere morbidității și a mortalităţii. În concluzie supravegherea atentă a nutriției copiilor cu BRC poate preveni atât retardul de creştere cât și morbiditatea crescută, asociată cu deficitul respectiv excesul ponderal.

Cuvinte cheie: nutritie, rinichi, copil

ROLUL NUTRITIEI IN IMUNITATE LA COPIL

Brindusa Capilna - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş

Nutriția joacă un rol important în dezvoltarea și funcționarea sistemului imun. Nutriția timpurie influențează: răspunsul imunologic, dezoltarea alergiilor, riscul imediat de boli infecțioase dobândite, riscul de a dezvolta afecțiuni imun-dependente mai târziu în cursul vieții ( boli autoimune, toleranța imună). Sistemul imunitar al fătului începe să se dezvolte foarte devreme în timpul unei sarcini aflându-se sub stricta influenţă a organismului mamei. Naşterea urmată de alăptare şi diversificarea alimentaţiei sugarului deţin însă un rol critic în dezvoltarea unui sistem imunitar pe deplin funcţional.. O nutriţie corectă poate creşte colonizarea şi maturarea tractului gastrointestinal care are un rol foarte important în asigurarea unei imunităţi normale viitoare. Alimentaţia la sân joacă rolul cel mai important, laptele de mamă conţinând pe lângă componentele nutriţionale şi factori imunomodulatori cum este IgA care astfel poate trece de la mamă la sugar sau cazeina şi lactoferina care asigură protecţia împotriva bacteriilor,virusurilor şi fungilor având şi efecte antiinflamatoare. Importanța interacțiunii imunității - nutrienți pe perioada copilariei trebuie analizata în contextul creșterii și dezvoltării: în perioada de creștere intensă, cerințele mușchilor, organelor și a altor țesuturi sunt mai mari, iar in etapa dezvoltării cognitive, afectarea nutrițională timpurie poate influenta irecuperabil funcția plastică a țesuturilor (inclusiv a creierului). Insuficiența unuia sau mai multor nutrienți esențiali reduce dezvoltarea și menținerea răspunsului imun, iar deficitul nutrițional sever și precoce poate cauza în sistemul imun defecte de lungă durată.

Cuvinte cheie: nutritie, imunitate, copil


ALIMENTAȚIA, UN CALVAR SAU O BUCURIE PENTRU COPILUL TĂU? ANOREXIA LA COPII

Alina Grama - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş

Alimentația și conduitele alimentare se regăsesc printre factorii cei mai importanți în creșterea și dezvoltarea copilului mic și ocupă un loc de vârf în preocuparea medicului și părinților. Cât și ce să mănânce copilul? Cum este mai bine pentru organismul lui? Ce alimente sunt mai sănătoase? Cum se constituie o educație alimentară timpurie? Iată câteva întrebări care ne vin în minte și la care încercăm fiecare dintre noi să găsim răspunsuri informându-ne, citind, bazându-ne pe experiența noastră, întrebând medicul sau alte persoane din jurul nostru. Părinții se îngrijorează în special atunci când apare refuzul copilului de a mânca. Abordăm acest refuz cautând mai multe nuanțe ale sale și nu doar absența poftei de mâncare în sine. Comportamentul normal al copilului față de alimente depinde de starea de sănătate, desfăşurarea normală a proceselor metabolice, alimentaţia corectă calitativ şi cantitativ, evoluţia normală a reacţiilor psihice şi somatice (SNC echilibrat), mediu familial echilibrat. Fiecare copil își formează un mod de a mânca, anumite preferințe alimentare, capată dezgust sau aversiune față de anumite alimente și este atras de altele prin prisma experiențelor anterioare. Anorexia – absenţa foamei sau apetitului poate fi: selectivă (doar pentru anumite alimente); totală (pentru toate alimentele, frecvent psihică); progresivă, în cancerul gastric; falsă, datorită fricii de a produce durere la ingestia alimentelor (gastrita, ulcer gastric sau duodenal, odinofagie); psihică cu refuz total al alimentelor (psihoze, tumori cerebrale).

Cuvinte cheie: anorexie, copil, inapetenta

ANOREXIA NERVOASĂ vs. BULIMIA

Alina Grama, Oana Marginean - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş

Când vorbim de anorexie, dincolo de punctul de vedere medical, care este important pentru că poate releva o serie de afecțiuni care determină un apetit scăzut al copilului (anemie, infecții, probleme digestive), atunci când nu există o afecțiune somatică ne referim la implicațiile psihologice ale acestui refuz : copiii care refuză să mănânce la ora mesei spunând că nu le e foame, copiii care nu mănancă tot ce li se dă spunând că s-au saturat, copiii care aleg să mănânce numai anumite alimente, copiii cărora le scade brusc apetitul, care capătă aversiune față de mancare etc. Anorexia și bulimia au devenit tulburări la modă. Standardele de frumusețe nerealiste promovate, stresul cotidian, inabilitatea de a face față solicitărilor vieții îi fac pe tot mai mulți adolescenți să se "răzbune" pe mâncare. Ceea ce la prima vedere poate părea doar un prost obicei alimentar devine în timp o tulburare gravă, ce deteriorează sănătatea și amenință viața pacientului. Dacă în anorexia nervoasă este vorba de autoînfometare și de refuzul pacientului de a-și păstra o greutate corporală minimă apropiată de normal, în bulimia nervoasă există episoade repetate de binge-eating urmate de folosirea unor metode de eliminare a mâncării


din organism și de prevenire a creșterii în greutate. Un copil care suferă de anorexie va mânca pentru a face plăcere părinților, va fi crispat pe tot timpul mesei, dar după masă va voma totul. Copilul bulimic mănâncă foarte mult, fără încetare și nu pentru a-și potoli senzația de foame, ci pentru a se simți bine din punct de vedere psihic. Conform National Center for Health Statistics, una dintr-o sută de fete cu vârste între 12 si 18 ani are anorexie. În primul an de liceu, între 4,5 și 18% dintre fete și 0,4 % dintre băieți au comportamente bulimice. Cei mai mulți nu reușesc să renunțe la comportamentul bulimic sau anorexic fără ajutor de specialitate. Netratată, boala poate deveni cronică și poate cauza moartea.

Cuvinte cheie: anorexie nervoasa, bulimie nervoasa, copil

O PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA ACTIVITĂŢII AroND

Ruţa Florina Daniela, Dan Nicolae, Tarcea Monica - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş

Asociaţia Română de Nutriţie şi Dietetică (AroND) a fost înfiinţată la Târgu Mures, ca primă asociaţie profesională a dieteticienilor, absolvenţi ai specializării Nutriţie şi Dietetică din cadrul Facultăţii de Medicină, UMF Tîrgu Mureş, şi care este deschisă tuturor dieteticienilor din întreaga tară. Scopul primordial al înfiinţării asociaţiei este de a ajuta pe membrii Asociației să atingă standarde profesionale europene, de cel mai înalt nivel și să devină lideri în nutriție și dietetică contribuind la creșterea și optimizarea sănătății nutriționale a populației prin promovarea principiilor științifice curente de nutriție și dietetică, prin promovarea unei alimentații sănătoase în starea de sănătate și de boală. Obiectivele principale ce tind să fie atinse prin activitatea Asociaţiei sunt recunoașterea juridică a dieteticienilor, promovarea statutului profesiei de dietetician, pregătirea profesională prin ore de Educaţie Continuă a dieteticienilor, crearea unei reţele de comunicare şi integrare, ocrotirea sănătăţii nutriționale a populaţiei prin activităţi de informare a populaţiei în domeniul nutriției sănătoase, creșterea nivelului profesional și științific al activității nutriționiștilor/dieteticienilor, organizarea de manifestări științifice şi editarea unor publicații de profil. Lansarea ARoND a avut loc în luna iunie, anul curent, în cadrul primei conferinţe cu participare internaţională „Rolul dieteticianului în promovarea sănătăţii şi în sistemul de sănătate românesc”, organizată de către Asociaţie împreună cu UMF Tg. Mureş. Impactul pozitiv al conferintei, asigurat de prezenţa celor mai buni experţi dieteticieni, liderii celor mai puternice organizaţii de dietetică din lume şi în acelaşi timp dascăli distinşi în dietetică, ne motivează în plus să continuăm şi să dezvoltăm activitatea ARoND. Astfel, ne propunem să organizăm anual conferinţe, acţiuni educative pentru sănătate şi să colaborăm cu alte organizaţii, asociaţii din ţară şi străinătate, cu profil identic sau asemănător, pentru realizarea de schimburi de experienţă şi de activităţi comune.

Cuvinte cheie: Asociatia Romana Nutritie Dietetica


STAREA DE NUTRITIE A COPIILOR INTERNATI INTR-UN SERVICIU PEDIATRIC

Stud. Maria Oana Marginean, , Ana Maria Pitea - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş

Evaluarea creşterii copilului reprezintă o obligativitate în practica pediatrică, iar evaluarea nutriţională este fundamentul asistenţei nutriţionale acordate copilului. Componentele evaluării statusului nutriţional la copil sunt anamneza nutriţională, examenul clinic, antropometria, curbe de creştere standard de referinţă şi o serie de date paraclinice. Scopul lucrarii a fost evaluarea statusului nutriţional ca reflectare a stilului de viaţă şi alimentaţie a copilului, in contextul cresterii alarmante a ponderii obezitatii - pe de o parte - si pe de alta parte a prezentei cu mare frecventa a malnutritiei la varsta pediatrica. Am efectuat un studiu prospectiv in Clinica Pediatrie I Tg.-Mures, pe perioada efectuarii practicii de vara a unei grupe de studente (anul I Medicina Generala). S-au masurat Greutatea, Înălţimea, Perimetrul mediu al braţului, Pliul cutanat tricipital si s-a calculat Indicele masă corporală; aceste valori au fost exprimate ca deviatii standard (Growth Analyser 3 program Application – utilizand curbele de crestere OMS). Din evaluarea unui lot de copii reprezentativ pentru cei internati in perioada respectiva reiese că mai mult de jumatate din cazuri prezentau status nutritional normal, o treime din copiii evaluati erau subponderali, peste 10% erau cu exces ponderal şi peste 5% - obezi. Statusul nutriţional reflectă echilibrul dintre aport şi nevoi, precum şi consecinţele eventualelor dezechilibre. Importanta evaluarii starii de nutritie deriva din faptul ca dacă rezultatele acestei evaluări reflectă o creştere adecvată, cu o probabilitate foarte mare copilul în cauză este sănătos şi bine îngrijit, iar daca exista tulburari ca si consecinta a unei diete dezechilibrate, este ideal ca acestea sa fie depistate precoce pentru a se putea interveni corectiv si a preveni aparitia unor complicatii.

Cuvinte cheie: status nutritional, copil, evaluare

ALIMENTATIA FEMEII GRAVIDE

Claudiu Marginean - Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş

Susţinerea nutriţională optimă a viitoarei mame şi a fătului său (în curs de dezvoltare) începe înaintea concepţiei. Sănătatea fizică a viitorilor părinţi este influenţată de nenumăraţi factori sociali (locuinţa, ocupaţia, nivelul economic), fumatul sau consumul de medicamente. Evaluarea stării de nutriţie este importanta, femeile subponderale avand risc crescut de probleme reproductive (compromiterea fertilitatii, posibilitatea naşterii premature şi mai ales a deficitului de creştere intrauterină), iar femeile supraponderale au un risc mai mare decât cele cu greutate normală pentru un curs nesatisfăcător al sarcinii, diverse probleme pre-/intra- si postnatale. Se recomanda monitorizarea si evaluarea creşterii în greutate la femeile gravide, cresterea totala interpretandu-se în funcţie de IMC pregestaţional. Sunt prezentate nevoile nutritive si costurile energetice în timpul sarcinii, suplimentele dietetice si Circumstanţele speciale în care sunt recomandate suplimente specifice.


Cuvinte cheie: sarcina, alimentatie

NUTRITIA LA COPILUL CU FENILCETONURIE

Ana Maria Pitea, Anamaria Musa, Alina Grama- Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg –Mureş

Fenilcetonuria (PKU) este o boala metabolica datorată unui deficit enzimatic innascut (de fenilalaninhidroxilază) care are ca principala consecinta alterarea neurologica a copilului afecta (si retardul) si a carei principala abordare terapeutică o constituie dieta. Diagnosticul precoce – posibil acum si in tara noastra prin initierea screeningului neonatal (din 2009) şi iniţierea precoce a tratamentului (cel târziu la vârsta de 20 zile) este primul pas pentru a asigura o dezvoltare normala a sistemului nervos, fiind esentiale urmărirea aportului alimentar, menţinerii unei restrictii in aportul de fenilalanina si dispensarizarea medicala si nutritionala continua. Tratamentul dietetic se continua pe toată durata vietii pacientului (cu mici modificari după vârsta adolescentei) si este axat pe restricţia proteinelor naturale si suplimentarea cu aminoacizi. Lucrarea prezinta modul de initiere a dietei, urmarirea acesteia, modificarile pe etape de dezvoltare a copilului cu detalii privind continutul meselor, repartitia acestora, grupele de alimente si managementul pacientului pe perioada unor intercurente.

Cuvinte cheie: nutritie, fenilcetonurie, copil

Date post:	23-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	5 times
Download:	0 times

Școala de studii avansate ”ASPECTE MODERNE ALE NUTRIȚIEI ... · alimentarii, utilizarea de...

Documents