A XII-a Conferinţă Naţională de Geotehnică şi Fundaţii - Iaşi, 20-22 septembrie 2012

Influenţa tectonicii asupra eroziunii – studiu de caz

S. Anghel Complex IT Solutions SRL, Bacău

Cuvinte cheie: tectonică, eroziune, hartă geologică

REZUMAT: : Într-o zonă relativ liniştită, cu o structură rigidă de roci stâncoase, a apărut brusc după anii ’90 o eroziune amplă şi spectaculoasă, cu activitate continuă. Singura explicaţie ar putea fi o mişcare tectonică actuală.

1 INTRODUCERE

Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze cum tectonica cuaternară poate determina o eroziune activă şi periculoasă pe valea Siretului.

Locul unde acţionează eroziunea se află pe malul stâng al Siretului, în dreptul comunei Negri (la nord de satul Brad) din judeţul Bacău, Figura 1. In acest loc malul stâng al Siretului este aproape vertical şi are o înălţime de peste 20m deasupra nivelului apei din râu.

Figura 1. Ortofotoplan din zona eroziunii, detaliu

2 CARACTERISTICILE GEOLOGICE ŞI MORFOLOGICE A ZONEI ERODATE

2.1 Caracterizare morfologică

Din punct de vedere morfologic, malul stâng este în dreptul eroziunii, un fragment din terasa supe-rioară a Siretului. Pe terasă trece drumul judeţean DJ 207 D. La sfârşitul anilor 1980 drumul a fost modernizat şi prin balastare şi apoi asfaltat. În acea vreme drumul era la circa 20m de marginea te-rasei şi nu erau semne privind declanşarea unei eroziuni care ar fi oprit investiţia. La data executării

997

ortofotoplanului (anul 2003), Figura 2, eroziunea era aproape de marginea drumului, ceea ce a de-terminat autorităţile să execute o variantă ocolitoare. În prezent drumul a fost secţionat aproape to-tal, eroziunea avansând cu circa 1,00m pe an. Perspectiva este ca eroziunea să avanseze în continuare spre varianta ocolitoare până la care mai sunt circa 21m, Figura 2.

Figura 2. Detaliu al eroziunii (fotografie din anul 2003) contur 2011

2.2 Caracterizare geologică

Din punct de vedere geologic malul aproape vertical constituie un afloriment în care sunt expuse: la bază roci sarmaţiene peste care stau acumulări fluviatile şi eoliene pleistocene şi se încheie la supra-faţă cu depozite holocene recente de alteraţie şi sol vegetal cu rădăcini de ierburi.

Figura 3. Harta geologica a României 1:200.000, Foaia Piatra Neamţ ( locul eroziunii), [1]

998

Sarmaţianul - este reprezentat local prin etajul Basarabian format din nisipuri slab cimentate cu in-tercalaţii de gresii, argile mărnoase şi pietrişuri. Stratele sarmaţiene sunt monoclinale cu căderea spre nord-vest. Din punct de vedere geotehnic nisipul cimentat se încadrează în categoria roci semistâncoase, [2].

Pleistocenul - începe discordant cu pietrişuri şi nisipuri care se continuă cu prafuri nisipoase cu aspect loessoid. Stratele pleistocene sunt orizontale, în discontinuitate cu cele sarmaţiene.

Holocenul este prezent atât în albia minoră, cu acumulări fluviatile de pietrişuri cât şi la partea terminală a terasei superioare cu depozite de alteraţie şi sol vegetal recent.

Structura şi litologia aflorimentului este prezentată în figura 3 şi tabelul 1.

Figura 4. Structura şi litologia aflorimentului

Tabel 1. Structura şi litologia aflorimentului Nr. Structura Litologia Reprezentare

1 nisip cimentat sarmaţian plan de falie

2 nisip argilos stratificat sarmaţian 3 pământ căzut 4 pietriş pleistocene limita

pleistocen / sarmaţian

5 praf nisipos pleistocene 6 sol vegetal recent relief

pleistocen inferior

7 structura rutieră În figura 5, imagine luată din aval, se remarcă nisipul argilos stratificat, cu o culoare mai închisă

da-torită păstrării apei (2), tabel 1, sub un banc de nisip cimentat (1) (uscat datorită permeabilităţii mai mari). Este evident că în aval, compartimentul din culcuşul faliei este mai ridicat (falie directă).

999

Figura 5. Vedere din aval, se remarca nisipul argilos stratificat sub nisipul cimentat

Aceste poziţii diferite al compartimentelor faliei , care fragmentează planul de depunere de la înce-putul Pleistocenului inferior, indică o mişcare tectonică probabilă în Pleistocenul mediu sau superior.

Faptul că drumul a fost reabilitat şi asfaltat, sugerează ca nu a existat o eroziune activă care sa prezinte pericol de afectare a drumului în ultimii 30 de ani.

Figura 6. Detaliu plan de falie (nisip cimentat = roca semistâncoasă)

1000

Figura 7. Situaţia drumului în 2010

3 CAUZELE EROZIUNII

Pentru provocarea acestei eroziuni presupunem a fi două cauze: o cauză care ţine de structura internă a rocilor şi o cauză externă de origine tectonică. Prima cauză a fost provocată de mişcarea iniţiala a faliei. Depunerea pietrişurilor din Pleistocenul inferior a avut loc pe o suprafaţă de eroziune creată la sfârşitul Pliocenului. Aceasta suprafaţă este ruptă de falia care a apărut probabil la sfârşitul Pleistocenului inferior. Pleistocenul mediu, format din depozite eoliene de prafuri nisipoase loessoide, este în discontinuitate peste cel inferior deoarece se poate remarca un relief de pietrişuri. Deplasarea celor două compartimente ale faliei a fisurat intens rocile în zona de contact, micşo-rând prin asta rezistenţa mecanică. Rezistenţa mecanică diminuată a favorizat un grad de eroziune mai ridicat în zona faliei. A doua cauză, care a fost hotărâtoare în declanşarea eroziunii din ultimii 20 de ani, a fost reacti-varea deplasării faliei. Această reactivare a fost posibil provocată de cutremurul din 1977 dar nu a fost vizibilă până recent datorita estompării deformaţiei în depozitele necoezive de pietriş şi în cele slab coezive de praf nisipos În fine, golul lateral format pe cursul râului formează acolo turbioane care accelerează eroziunea locală. O săritura de câţiva centimetri a Sarmaţianului este uşor estompată de depozitele cuaternare şi mai ales de solul vegetal, astfel încât este insesizabilă la suprafaţă. În schimb, la nivelul apei unde este eroziunea maximă, rocile care erau deja fisurate din mişcarea iniţială a faliei au devenit brusc mai sensibile prin lărgirea fisurilor iniţiale. Lărgirea fisurilor şi accelerarea eroziunii a fost stimulată şi de ciclurile îngheţ – dezgheţ, foarte agresive mai ales la nivelul apei.

1001

4 CONCLUZII

Oprirea eroziunii va fi foarte costisitoare deoarece camioanele cu material stabilizant (blocuri de be-ton, stabilopozi), precum şi buldozerul care să le împingă, nu se pot apropia de marginea taluzului datorită instabilităţii terenului. Eroziunea fiind activă, versanţii au stabilitatea afectată şi prezintă pericol permanent de prăbuşire.

Reactivarea faliei este data de mişcarea tectonică de subîmpingere a Platformei Ruse sub Scutul European. Chiar daca aceste mişcări tectonice nu se observa la zi ele exista şi în prezent. Totodată pământul este dinamic şi ne poate da oricând surprize neprognozabile.

BIBLIOGRAFIE

1. *** Harta geologica a României sc. 1:250.000, Institutul Geologic; 2. Dumitrescu I., Geologie structurală, Editura Didactică, 1962.

1002