9septembrie

2008

24 pagini,

1 leu

an IX, nr. 117

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I

Istoria reprim\rii vie]ii religioase`n scrisori (I)Gabriel Andreescu

Cartea [i/sau via]a `n vremuri de dictatur\Ion Bogdan Lefter

O crim\ `mpotriva g`ndiriiMihai {ora

S\la[ul b`tlanului [i casa lui IrodValeriu Gherghel

Num\r ilustrat cu fotografii de Sebastian TeodorescuNum\r ilustrat cu fotografii de Sebastian Teodorescu

CMYK

CMYK

septembrie 2008

2 AgoraTIMPUL

CAPRICORN

BOGDANC|LINESCU

Din nou Castro

Cu un picior `n groap\, Castro continu\ s\fascineze. O expozi]ie de fotografii f\cute deagen]iile de pres\ [i organizat\ de Senat `n„Jardin du Luxembourg“ `l arat\ [i pe FidelCastro triumf\tor, `n momentul `n care a luatputerea `n Cuba. Leader maximo cum era nu-mit, se bucur\ `nc\ de o faim\ inexplicabil\ `nr`ndul intelectualilor [i ziari[tilor francezi.De[i [tiu c\ peste 90% din ziari[ti [i intelec-tuali s`nt de st`nga, nu am `n]eles mult\ vremede ce continuau s\-l venereze pe dictatorultropical ce s-a distins [i prin construc]ia gula-gurilor pentru homosexuali. Explica]ia e sim-pl\: Castro – [i, implicit, Statul socialist cu-banez – e v\zut ca un „simbol al rezisten]eifa]\ de imperialismul american“, ultimul „zidde ap\rare“ `mpotriva Statelor Unite. Toatecelelalte state sud-americane au abdicat [i aucedat tenta]iei capitaliste. R\m`ne doar Cubaunde locuitorii mor de foame [i prefer\ s\fug\ `n America chiar cu riscul de a muri `ne-ca]i sau m`nca]i de crocodili.

Interesant faptul c\ aceast\ fascina]ie pen-tru Cuba exist\ [i `n r`ndul oamenilor „sim-pli“, nespeciali[ti. O prieten\ foarte bun\,fran]uzoaic\, a plecat `ntr-o excursie de dou\s\pt\m`ni `n Cuba unde a fost primit\ rege[te.Nu numai c\ nu a v\zut nimic din mizeria co-tidian\ a cubanezilor, `ns\ „organizatorii“ au

reu[it s\ o fac\ s\ cread\ c\ tot ce se spunedespre Cuba s`nt minciuni occidentale, inven-]ii ale „imperiali[tilor americani“ (ale „agen-turilor str\ine“). I s-a spus c\ nimeni nu fugedin Cuba [i c\ totul e o m\sluire american\pentru ca „yankeii“ s\ pun\ m`na pe insul\.„Socialismul va supravie]ui veacurilor“, audecretat interlocutorii cubanezi. Am `ncercats\-i explic prietenei mele c\ asemenea pove[tispuneau [i b\ie]ii de pe litoralul rom=nesc tu-ri[tilor occidentali. B\ie]i care, `ntre timp, auasistat cu euforie la moartea socialismului [iau devenit mari capitali[ti.

Moartea lui Soljeni]`n

Fotografia e pe prima pagin\ `n „Figaro“ [i`n „Le Monde“. ~ns\ acesta din urm\ `i faceun portret ambiguu disidentului rus insist`ndmai ales pe na]ionalismul [i ortodoxismul lui.De[i se reaminte[te trecutul lui de disident, edescris ca fiind un opozant al Uniunii Sovietice[i nu o imens\ figur\, un simbol al rezisten]eianticomuniste. ~n 1980 Soljeni]`n a publicatun eseu celebru intitulat (`n Fran]a) L’erreurde l’Occident. Punctul de plecare al eseului eun articol scris `n revista „L’Express“ purt`ndtitlul „Communisme: ce qui crève les yeux,quand le comprendra-t-on?“. Mesajul adresatoccidentalilor e c`t se poate de limpede: eitrebuie s\ `n]eleag\ c\ totalitarismul comunistreprezint\ r\ul universal [i c\ orice compro-mis cu acest r\u nu face dec`t s\-i prelungeas-c\ via]a. Opozi]ia fa]\ de comunism [i de ju-gul sovietic nu are dreptul s\ cunoasc\ nici unr\gaz. Disidentul era disperat atunci c`nd citeadiferite articole sau c\r]i scrise de „pseudo-sovietologi“ ce ]ineau s\ demonstreze c\ ne-gocierile (la détente) cu Uniunea Sovietic\ [i„ajutorul“ („ajutoarele“) acordat Moscovei nupot dec`t contribui la na[terea unui comunismcu „chip uman“, fantasm\ la mod\ `n Occi-

dentul anilor ’80 [i ’90, `n mediile nostalgici-lor marxismului [i tuturor celor care nu pu-teau s\ accepte ideea c\ ideologia comunist\ ecriminal\: „Il n’y a pas de communisme àvisage humain, scrie Soljeni]`n, il n’en existepas de variété bénigne, améliorée; de par sonidéologie totalitaire, il secrète sa propreterreur“.

Tot `n „Le Monde“, un comentariu al ziaris-tului [i istoricului Nicolas Weill. „Pour Marx“e un omagiu adresat filosofului Althusser, celcare, `n anii 1960, a `ncercat s\ `mprosp\tezeideologia marxist\. Pentru Weill, unul dintreautorii C\r]ii negre a comunismului, fa]\ deconcluziile c\reia s-a „deta[at“, for]at de `m-prejur\ri [i de proteste politic corecte, scrieri-le lui Althusser ar fi binevenite `n societateade ast\zi. Ele ar fi denun]at ortodoxia stalinis-t\ [i conducerea dogmatic\ a partidelor comu-niste de atunci, iar ast\zi, teoria lui Althusserar putea fi utilizat\, sus]ine Weill, `mpotrivaideologiei liberale ce ar pretinde, „ca [i vul-gata stalinist\, s\ devin\ esen]a lucrurilor [i s\evacueze orice alternativ\ posibil\“. E adev\-rat c\ to]i antiliberalii s`nt extermina]i sautrimi[i direct `n Gulag.

Obama, candidatul ziari[tilorfrancezi [i americani

Obama e candidatul preferat al francezilorpentru alegerile americane din noiembrie.Nici nu s-ar putea `nt`mpla altfel. Mai grav`ns\ e faptul c\ e [i candidatul ziari[tilor fran-cezi [i chiar al corespondentului ziarului „LeFigaro“, un cotidian considerat de dreapta.Recunosc c\ de c`nd s`nt `n Fran]a, rareori amavut ocazia s\ constat c\ acest ziar e „dedreapta“, `n sensul „conservator `n paginilesocietale [i liberal economice“. Dimpotriv\,am avut nenum\rate motive s\ critic analizele

economice din „Figaro“ mai ales `n perioadapre[edin]iei lui Chirac, c`nd ziarul degaja unpronun]at miros de centru-st`nga, un amestecde etatism [i de interven]ionism economicparfumat cu mirodenii antiamericane.

Corespondentul permanent la Washingtonscrie aproape zilnic despre campania electora-l\ [i `n fiecare articol nu ezit\ sa trag\ c`te os\geat\ otr\vit\ `n direc]ia lui McCain. Unelecomentarii s`nt chiar ridicole. Analiz`nd `ntr-un articol programele economice ale celor doicandida]i, „ziaristul“ a consacrat trei sferturidin pagin\ lui Obama, m\tur`nd programul luiMcCain cu sentin]e de genul: „e un programce se inspir\ din ideologia republican\“. Amsemnalat la „Figaro“ deficien]ele corespon-dentului care, repet, nu e un editorialist sau uncomentator, ci un ziarist ce trebuie s\ infor-meze cititorii. Mi s-a spus c\ nu pot face ni-mic deocamdat\, de[i recunosc „parti-pris-ul“inadmisibil la o cas\ mare precum ziarul„Figaro“.

{i `n Statele Unite ziari[tii `l prefer\ peObama. O anchet\ a think-tank-ului MediaResearch Center reveleaz\ c\ peste 80% dinziari[tii (sau reporterii) americani (de la „NewYork Times“, CBS, ABC, NBC [i chiar de la„Fox News“, `ns\ `n mult mai mic\ parte) audonat bani candidatului democrat.

Superb discursul lui George W. Bush ]inutspre sf`r[itul lui iulie la Centrul Ronald Reagan!O evocare a totalitarismului comunist compa-rat cu cel nazist [i a rolului jucat de disiden]i`n ap\rarea libert\]ii (`n sal\ se aflau de altfeldisiden]i din mai multe ]\ri precum Cuba,China, Birmania, Siria etc.). À propos, to]iziari[tii ce se gr\besc s\ dea bani lui Obama arface bine s\ scrie despre situa]ia din Irak,unde America e pe cale s\ c`[tige r\zboiul.

Septembrie 2008

Castro, Soljeni]în, Obama

OVIDIUPECICAN

Oricine a frecventat c`t de pu]in filosofia [ipracticile mistice orientale – de la yoga la zen,qigong [i taijiquan – [tie c\ în aceste zone,unde demersurile min]ii se întâlnesc de minu-ne cu cele ale trupului, se face o distinc]ieclar\ `ntre g`ndurile care te str\bat ne`ncetat(precum ni[te fulgura]ii) [i de care pare dificils\ te debarasezi, pe de o parte, [i medita]iafocalizat\ `ntr-un punct contemplat mental`ndelung, `ntru deplin\ lini[tire a sufletului [iregenerare a for]elor [i energiilor personale.~n Occident zgura g`ndirii a dob`ndit chiar unnume propriu, de c`nd psihologia se ocup\ deele. ~n virtutea acestei abord\ri [tiin]ifice, de-[eurile acelea, fluidul ne`ncetat de „g`ndeme“disparate a dob`ndit un statut propriu, elenumindu-se rumina]ii. Fr\m`ntare obsesiv\ deidei, persisten]a [i recuren]a unor teme obse-sive, meditare nesf`r[it\ pe o singur\ tem\ –f\r\ vreun catharsis eliberator –, rumina]ia(derivat\ sarcastic de la vocabula ce descrie„rumegarea“ ierbivorelor) pare s\ fie o stare a

min]ii `n care subiectivitatea, eul, identitateapersonal\ nu este `n ac]iune, ci mai degrab\prad\ unei ac]iuni interioare istovitoare,devenind din subiect obiect, „prad\“.

Nu `n acest sens `n]elegea Marin Preda s\vorbeasc\ despre Via]a ca o prad\, `n cartealui de memorii autorul trimi]`nd mai degrab\la postura de victim\ a istoriei, de sacrificat`ntr-o v`n\toare unde rolurile s-au distribuitdinainte, asimetric. Dar sintagma s-ar potrivide minune tumultului de `nsemn\ri de jurnalale lui Franz Kafka, fulgura]iilor prozasticeale acestuia, ca [i majorit\]ii paginilor luiJames Joyce, autor captivat de ideea de a ur-m\ri fluxul g`ndirii neexternalizat `n cuvinterostite (`n Ulise, cel pu]in).

Kafka [tia c\ asemenea materiale adiacentescrisului literar, multe dintre ele av`nd valoa-rea de document al unei st\ri de spirit, fie [itrec\toare, [i ajut`ndu-l, poate, s\ `[i redob`n-deasc\ un acord precar cu sine `nsu[i, nu artrebui s\ vad\ vreodat\ lumina tiparului. Cuultimele sfor]\ri, `nainte de a muri, el l-a rugatpe prietenul lui, Max Brod, s\ arunce `n focnoianul de h`rtii amestecate, de unde acesta,asum`ndu-[i riscul tr\d\rii ultimei dorin]e aprietenului decedat, le-a salvat cu scuza – va-lid\ – a salv\rii unei opere pre]ioase, fie ea [inearticulat\ integral, mai mult postum\ dec`tantum\. C`[tigul `nc\lc\rii flagrante a dorin]eitestamentare a bietului Franz se cunoa[te dup\num\rul traducerilor, edi]iilor [i tirajelor scri-erilor sale. Dar nu trebuie uitat c\, dac\ istorialiteraturii universale a secolului al XX-lea cu-

prinde nume precum cel al maestrului delicat[i astenic al literaturii austriece, al lui Joycesau al lui Proust, acest lucru se datoreaz\ va-loriz\rii literare de mare calibru a fluxurilor [irefluxurilor g`ndirii nesupravegheate, necen-zurate [i neordonate logic. Aceast\ renun]arela rigorile clasice ale ordinii [i contururilorperfect definite, la sec]iunea de aur [i la so-brietatea coloanelor templelor grece[ti venea`n consonan]\ cu teoretiz\ri datorate lui HenriBergson, lui Sigmund Freud [i lui Carl GustavJung, av`nd de a face [i cu o forma mentisexprimat\ de fizicieni precum Einstein [iHeisenberg. Ea consfin]ea descoperirea [iaducerea `n aten]ie, „la suprafa]\“, a infini-tului mic cam `n acela[i timp cu redimensio-narea celui mare, prin teoria relativit\]ii –ilustrat\ cumva de Lawrence Durell `nCvartetul Alexandria – [i alte teorii conexeori derivate.

A `nceput astfel o epoc\ agil\ `n a re-valoriza frugalul, marginalul, subperceptivul,inperfectul, fragmentarul. Una `n care c\uta-rea prin unghere, printre boarfe str\vechi, pu-se alandala, a fost ridicat\ de curente `ntregi(suprarealismul, avangarda `n general, post-modernismul) la rang de metod\. Ea cores-punde, f\r\ `ndoial\, dispersiei suflete[ti ce a`nso]it secularizarea [i laicizarea societ\]ii `nmodernitate, dar aduce [i noutatea uneiad`nciri a sondajelor `n uman. Spun`ndacestea, recunosc f\r\ ezit\ri partea de glorie[i pe cea de ajustare [i adecvare la epoc\ ag`ndirii [i artei ultimului secol. R\m`ne `ns\

aceast\ stare de spirit, aceast\ mentalitate [i`ntruchip\rile culturale c\reia ea le d\ na[tereun fapt definitiv de civiliza]ie? S-a pierdut cutotul vechea coeren]\, s`nt limpezimea [i acu-rate]ea definitiv sacrificate? Nu apar, printreat`tea de[euri [i dizarmonii, continuit\]i for-male [i de atitudine cu armonia pierdut\ [i nupoate fi ea reinventat\?

Greu de spus `n acest moment dac\ s`ntem`n fa]a unui „nu“ sau a unui „da“. ~ns\ lucruri-le ca atare s`nt o realitate, iar raportarea oame-nilor de cultur\ la ele s`nt o alta. Sub soma]iilecople[itoare prilejuite de groz\viile r\zboaie-lor, de spectrele unor boli ireversibile [i destrigoiul s\r\ciei avem oare dreptul s\ uit\mcu totul imperativul artei [i culturii de a lumi-na genunile str\b\tute de om [i de a abandonap`n\ [i ultima speran]\? Pare de domeniul evi-den]ei c\ p`n\ [i eticile cele mai exigente con-]in, pe l`ng\ at`tea drastice condamn\ri pentruabaterea de la norm\, [i enun]uri privind nor-ma `ns\[i, care s`nt subsumate unor valori po-zitive. S-ar cuveni, poate, ca `n operele autori-lor majori – pictori, sculptori, dar mai alesg`nditori [i arti[ti ai cuv`ntului – rumina]iile s\dea un pas `nd\r\t, l\s`nd un loc c`t de miclimpezimii g`ndului [i frumuse]ii neocultate amin]ii, imagina]iei [i tr\irii. Dac\ `ns\ unasemenea proiect ]ine de `ntoarcerea la o etic\veche sau de formularea uneia noi, `n numeleunui optimism ce nu exprim\ dec`t for]a vital\a unui reazem mai profund, aceasta este o alt\chestiune.

Etica g`ndului

NOTE INUTILE

3

septembrie 2008

AgoraTIMPUL

Domnule {ora,

S`nt deja 30 de ani de c`nd m-am angajat s\fac cunoscut\ opera lui Benjamin Fondaneprin propriile mele lucr\ri [i, mai ales, av`nd`mputernicirea s\ favorizez lucr\rile celor-lal]i, pun`ndu-le la dispozi]ie arhivele sau d`n-du-le toate autoriza]iile necesare. Obiectivulmeu a fost `ntotdeauna unul dublu: respectulfa]\ de integritatea operei [i difuzarea ei pescar\ c`t mai larg\. Rezultatele s`nt evidente.

~n problema care ne prive[te pe noi, edita-rea `n limba rom=n\ a operelor franceze, prin-cipala mea preocupare este de a g\si cea maibun\ solu]ie PENTRU FONDANE. Nu potdeci accepta criticile pe care le formula]i laadresa mea. Aceste critici nu rezist\ `n fa]aunui examen am\nun]it asupra faptelor:

~nainte de a semna, la 26 octombrie 2007,cu Editura Limes o autoriza]ie de publicare aoperelor lui Benjamin Fondane nu am ascunsinterlocutoarei mele, Luiza Palanciuc, faptulc\ Mircea Martin ob]inuse din partea mea oautoriza]ie similar\ `n 2005. O simpl\ autori-za]ie [i nicidecum un contract, cum s-ar fiimpus de fapt pentru un editor.

~n octombrie 2007, eram convins c\ MirceaMartin nu g\sise un debu[eu pentru proiectuls\u editorial. Dar, dup\ aceea, el m-a contac-tat pentru a m\ informa c\ nu renun]ase laproiectul s\u [i c\ Editura Art `[i d\duse acor-dul pentru editarea lui Fondane. Nu puteamignora solicitarea sa.

Avea el oare mai mult sau mai pu]indreptul ca dumneavoastr\? ~n ceea ce-l prive[-te, avea autoriza]ia mea, oferit\ anterior, pre-cum [i o lung\ frecventare a operelor luiFondane. ~n ceea ce v\ prive[te, o munc\angajat\ de c`teva luni [i mai multe declara]ii`n pres\. Pentru ambele cazuri e valabil\ auto-riza]ia scris\, care nu a fost concretizat\printr-un contract stabilit de de]in\torii decopyrights (eu `nsumi sau editorii francezic\rora a[ fi putut s\ le cedez).

M\ aflam `n fa]a a dou\ proiecte editoriale,care, nici unul nici cel\lalt nu m\ mul]umeau.Cu Limes, o selec]ie de 11 titluri ([i nu opere-le franceze complete cum sus]ine]i dumnea-voastr\!) ce trebuie s\ fie traduse [i publicate`n timp record, precipitare care mi se parepericuloas\ pentru o oper\ at`t de bogat\ [i decomplex\ ca cea a lui Fondane. Cu Art, o pre-zentare exhaustiv\ [i cronologic\ a textelorm\ f\cea s\-mi fie team\ c\ acest lucru vadura prea mult timp.

Cele dou\ proiecte mi se par complemen-tare calitativ vorbind, iar punctele slabe ar pu-tea fi anulate dac\ cele dou\ proiecte ar fuzio-na. N-ar fi oare mai judicios pentru o oper\ deo asemenea importan]\ s\ fie reunite c`t maimulte competen]e? A[adar, m-am luptat cucele dou\ p\r]i pentru unirea celor dou\ pro-iecte ce s-ar fi putut concretiza `ntr-o colec]iesau `ntr-o alt\ formul\ care r\m`ne de g\sit.

~n acest context, Domnule {ora, am primitmesajul dumneavoastr\ la „fondaniens“ `n 23februarie, at`t eu c`t [i ceilal]i „fondaniens“,mesajul acompaniat de comentariile r\u voi-toare ale lui Marius Ghica la adresa luiMircea Martin. {i iat\ de ce mesajul dumnea-voastr\ a fost de ne-`n]eles. „Les fondaniens“au reac]ionat aduc`nd ca m\rturie `ncredereape care o au `n Mircea Martin. (Nu mai evoc

aici reac]ia venit\ din Germania care nu arenimic de-a face cu discu]ia noastr\.)

Pentru a calma lucrurile, [i mai ales pentrua ajunge la o solu]ie, am propus s\ avem o `n-t`lnire cu cele dou\ p\r]i `n care s\ reexami-n\m `n detaliu toate aspectele, „f\r\ discu]ii `nprealabil“ cu unul [i cu cel\lalt, am precizateu. Neprimind `nc\ nici un r\spuns, totul r\-m`nea posibil.

~nt`lnirea a avut loc la Paris la finalul luniimartie `mpreun\ cu Luiza Palanciuc [i MirceaMartin. Insistasem pe l`ng\ Domnul Petean s\mandateze un reprezentant cu putere decizio-nal\, chestiune cu care a fost de acord. DarLuiza Palanciuc a `nceput prin a afirma c\ eanu poate lua o decizie `n locul editorului.Deci, s-a pornit cu st`ngul.

Propunerea mea de a „trage la sor]i titlu-rile“ nu a fost dec`t o butad\, o tentativ\ de amai destinde un pic atmosfera care de altfelera ap\s\toare. ~n schimb, am afirmat cu ceamai mare seriozitate c\ dac\ nu ajungem la o`n]elegere (coeditarea nefiind dec`t una dinop]iunile posibile), voi fi obligat s\ decid `m-p\r]irea operei `ntre cei doi editori. Dar nu s-aajuns la nici un acord…

Opera filosofic\ pentru Limes, opera lite-rar\ pentru Art, asta pentru a ]ine cont de com-peten]ele fiec\rei dintre edituri [i pentru a dao coeren]\ celor dou\ `ntreprinderi. Nu a fostun dictat, ci o decizie impus\ de imposibilita-tea unei concilieri. Am adus la cuno[tin]\ at`tcelor dou\ p\r]i c`t [i tuturor „fondaniens“.

Mircea Martin a fost de acord [i s-a angajats\ ob]in\ contracte pentru titlurile care `i reve-neau (nu este nici o minciun\ `n comunicatulpe care l-a f\cut Art).

„Les fondaniens“ au g\sit c\ aceast\ solu-]ie este echitabil\.

Dumneavoastr\ a]i p\strat t\cerea. M-a]itratat cu desconsiderare.

Un vœu pieux!, spune]i dumneavoastr\ast\zi. Dup\ c`te `n]eleg: „Las\-l s\ spun\, ceconteaz\ ce spune, continu\m ca [i cum nimicnu s-ar fi `nt`mplat…“

Pentru c\ [tiam c\ f\cea]i declara]ii privind„operele franceze complete“ ale lui BenjaminFondane, l-am avertizat prin scrisoare reco-mandat\ pe domnul Petean c\ nu era `n drepts\ o fac\.

Domnule {ora, v\ referi]i la adev\r, la mo-ral\ `n sensul onoarei dar, atunci c`nd s`ntpublicate calomnii, v\ ab]ine]i s\ le denun]a]i.A]i refuzat s\ v\ asocia]i comunicatului dat demine ce respingea minciuna Doinei Jela, caresus]inea `n mesajele sale c\ Mircea Martin v-ar fi calificat drept fascist `n scopul de a v\discredita `n fa]a mea. Aceste lucruri nu aunimic `n comun cu rivalitatea editorial\! Estevorba despre adev\rul [i onoarea unui om.Nu-mi e greu s\-mi imaginez ce reac]ie ar fiavut Fondane.

S\ revenim deci la Fondane. Esen]ialuleste ca operele lui s\ fie puse la dispozi]ia pu-blicului rom=n. Este chiar a[a o „crim\ `mpo-triva spiritului“ dac\ dou\ capete genereaz\editarea: un filosof pentru textele filosofice,un literat pentru cele literare? Dac\ cele dou\capete ajung s\ se `n]eleag\ pentru a-[i co-ordona ac]iunile, ar fi cert mult mai bine [i nuam mai avea motive s\ ne `ngrijor\m pentruce va urma…

Domnule {ora, nu cred c\ trebuia s\ v\sim]i]i lezat. Vroia]i s\ face]i „operele france-ze complete“, dar cele 11 titluri prev\zute nuacopereau `n totalitate aceast\ dorin]\ (totrepezeala!). V\ propun s\ realiza]i o frumoas\edi]ie a operelor filosofice complete semnatede Fondane, cu titlurile ap\rute deja `n fran-cez\, cu cele care s`nt `n curs de apari]ie, cutoate articolele care urmeaz\ a fi reunite. Astareprezint\ un vast program, demn de a ocupao echip\ `ntreag\ de cercet\tori [i de editori,[i, cred eu, mai mult dec`t satisf\c\toare peplan intelectual.

La ultimele mele discu]ii cu LuizaPalanciuc [i Mircea Martin am avut indiciiclare prin care [i ei au aderat la aceast\ pro-punere. Sper s\ fi]i de acord cu aceasta lar`ndul dumneavoastr\.

V\ rog, Domnule {ora s\ agrea]i expresiacelor mai alese sentimente,

Michel Carassou

Scrisoare deschis\ domnului Mihai {ora

BOGDAN ULMU

Obi[nuit cu idealul Alecsandri,Kog\lniceanu, Negruzzi, sau Sadoveanu,Zaharia Stancu, Ilie Gr\mad\, Liviu Ciulei,Beligan, Giurchescu, mai `ncoa’ – Boroghin\,Corni[teanu, Chiriac, ei bine, acu’ stau [i m\crucesc de ce (c`]i) directori de teatru defec]iam putut cunoa[te, `n lungu]a-mi carier\ depractician & angajat `n teatre! {i nu unu-doide pr\sil\, ci peste zece damblagii, care nime-riser\, nimeni nu [tie cum, `n fotoliul mana-gerial artistic.

La Br\ila, am cunoscut o directoare nepl\-cut\ privitului, care zicea c\ Dup\ melci e deMarin Sorescu. Tot ea [tia c\ la ConsiliulCulturii tre’ s\ duci pe[te [i vin, ca s\ te ]in\-npost. Au ]inut-o, de unde se deduce c\ a dus...

Am cunoscut, `n Banat, un director care nuputea citi o pies\ p`n\ la cap\t – de[i era, chi-purile, [i regizor! Ei bine, asta nu l-a-mpiedi-cat s\ semneze regia la circa... 200 de mon-t\ri! Cum? Simplu: chema arti[ti prestigio[i lascenografie, coregrafie, [i chiar actorie, pecare-i pl\tea bine, [i ace[tia rezolvau [i parteade mizanscen\. Acest V. din Banat scoteaperle notorii, cum ar fi „fii mai liric\, adic\mai terre à terre!“; sau „vreau o culoare rece,cum ar fi purpura albastr\!“; ori „luai o chifl\,ca s-o m\n`nc!“ etc. Acest V., fiindc\ nu citeapiesele, la o repeti]ie vru s\ dea [i el, `n fine,o indica]ie regizoral\: lu\ textul de la sufleuz\[i citi prima replic\: „Patrule... patrule!“ Apoi,`ncepu s\ explice, actorilor: „Deci, ce zice au-torul? C\ trec patrule `n timpul r\zboiului...,tic\lo[ii de hitleri[ti terorizeaz\ pa[nicele

noastre c\tune..., ]\ranii rom=ni ies cu furci [itopoare s\-[i apere glia str\mo[easc\..., femei-le otr\vesc f`nt`nile..., b\rba]ii dau foc la re-colte..., avioanele fasciste trag cu mitralierelelor spurcate `n nevinova]ii patrio]i..., copiiistau ascun[i `n f`n de teama patrulelor germa-ne... vede]i, asta `nseamn\ regie, s\ traduci `nmulte fraze un singur cuv`nt!“ Dar c`nd V. eram`ndru de c`t de de[tept e, sufleuza, care seuita sc`rbit\ la el, `i curm\ fericirea cu o sin-gur\ replic\: „B\, boule, acolo nu e vorba denici o patrul\! ~n text, prima replic\ ne arat\ c\Maria `[i cheam\ so]ul: P\trule, P\trule!“Descump\nit, V. iese din situa]ie dup\ trei se-cunde: „Da?! Atunci te voi sanc]iona, tova-r\[a, fiindc\ nu pui c\ciuli]e pe a!“.

Tot `n Banat, am mai auzit de un caz sc`r-bos: cic\ un ex-director a chemat un ziarists\-i dea un interviu, [i cum ziaristul l-a criticatpe director, c`nd acesta a plecat din birou p`n\la toalet\, acel manager odios i-a umplut ser-vieta cu... c\cat! Ptiu!...

Am mai cunoscut un director care... nucred c\ [tia s\ citeasc\! Un exemplu ar fi fap-tul c\ orice articol ap\rut `n pres\ era citit deangaja]i („n-am ochelarii la mine! – pretextaliderul). Expresiile lui favorite, inteligentis-sime erau: „E lat\! E groas\!“...

Am mai cunoscut o directoare care c`nd seenerva arunca cu po[eta `n salaria]i! {i m\reasalariile `n func]ie de simpatii [i antipatii – nuconta la ea vechimea, studiile, performan]ele:cine `i era simpatic – 7.000 lei; care `i era anti-patic – 5.000 lei. A rezistat pu]in...

Dar ce-mi poveste[te recent un regizor &director de teatru din T`rgovi[te? C\ a fost laun festival... culmea, tot `n Banat (v\d c\ [iazi, `n articol, e tot fruncea!), [i directorulde-acolo i-a primit... `n pijama [i le-a zis debun venit: „Ce pu[ca mea c\uta]i aci, m\ g\o-zarilor?“ Afl`nd uimit c\ el `nsu[i `i invitase azis conciliant: „Bine, lua]i ni[te c`rna]i [i unbax de bere, [i dormi]i la mine, c\ nu mai ambani de cazare!“...

Mai am ni[te cazuri ie[ene, dar m\ ab]in s\m\ pronun]. Deocamdat\...

Directori de teatre defec]iBAZACONII TEATRALE

AgoraTIMPUL4

septembrie 2008

GABRIELANDREESCU

Tr\darea secretuluispovedaniei:politic\ a ierarhiei

Exist\ `n ultimul timp un v\dit interes pen-tru tema reprim\rii credincio[ilor [i a grup\ri-lor religioase `n perioada regimului comunist.Din acest punct de vedere, c`teva lucruri pot fisus]inute f\r\ temerea c\ cercet\rile ar puteaaduce surprize. ~nt`i [i-nt`i, faptul c\ represiu-nea `mpotriva cultelor recunoscute [i a grup\-rilor religioase nerecunoscute a fost general\.Nu doar c\ regimul a teoretizat ideile sale ate-iste, dar le-a pus `n practic\ cu consecven]\,afect`nd via]a unui num\r considerabil de oa-meni, cei pentru care via]a religioas\ aveasemnifica]ie [i în consecin]\, `[i urmau cre-din]a, `ntr-o form\ sau alta, chiar `n acelevremuri de restri[te.

Controverse nu au de ce s\ apar\ nici `nleg\tur\ cu semnifica]ia normelor [i m\surilorinstitu]ionale ce vizau regimul general al cul-telor. Decretul nr. 177/1948, care formalizaimixtiunea „legal\“ a statului `n activitateacomunit\]ilor de credin]\, explic\ de ce `nfruntea cultelor nu puteau sta dec`t oameni airegimului. Ministerul Cultelor – o structur\ aSecurit\]ii, spun unii –, avea atribu]ii `n toateaspectele ce ]ineau de via]a cultelor, a[a `nc`t`n Rom=nia comunist\ putem vorbi cel multde o tolerare a vie]ii religioase, nicidecum deo autonomie a bisericilor etc.

Pe l`ng\ adev\rurile cvasigeneral acceptateapar nuan]ele. Numai cercetarea este `n m\-sur\ s\ le pun\ `n eviden]\ sau, dac\ au intrat`n domeniul impresiilor, s\ le confirme sau s\le resping\ `ntr-un mod conving\tor.1 Voi re-produce, `n acest sens, c`teva scrisori adresatepostului de radio Europa Liber\. Prima arat\c\ tr\darea secretului spovedaniei nu era doarurmarea sl\biciunii unor preo]i – cazularhiepiscopului Albei [i Mure[ului, AndreiAndreicu]2 –, ci o politic\ a ierarhiei ortodoxe.Apoi, faptul c\ principala ]int\ a represiunii –dintre cultele recunoscute de statul rom=n –erau comunit\]ile religioase neo-protestante.

Cu privire la persecu]iareligioas\ a preotului ortodoxrom=n Gavril\ {tefan din satul Oreavu, comunaGuge[ti, jude]ul Vrancea3

Preotul Gavril\ [i-a dedicat `ntreaga saactivitate slujirii adev\rului [i drept\]ii. ~npredicile sale, preotul Gavril\ a demascat [iar\tat adev\rata fa]\ a ierarhiei biserice[ti or-todoxe. A ar\tat `n mod deschis credincio[ilorc\ preo]ii ortodoc[i s`nt for]a]i de Securitate,prin ierarhi [i protopopi, s\ prezinte rapoartelunare despre credincio[ii lor, `n scris, desprecele aflate la spovedanie [i despre toate mi[-c\rile celorlalte culte din localitate. Aceste ra-poarte colectate de protopopi iau apoi caleaSecurit\]ii. Asta este `n Rom=nia principalamisiune a preotului. Aceea de a spiona [i a ra-porta la ceilal]i.

Deoarece preotul Gavril\ {tefan a refuzatcategoric postura de denun]\tor impus\ de ie-

rarhi [i Securitate, au urmat presiunile, ame-nin]\rile, apoi pedepsele pentru c\ a r\mas unslujitor demn [i curat al Altarului.

~n predicile sale, preotul Gavril\ a cerutmembrilor de partid s\ p\r\seasc\ Biserica,deoarece nu se poate s\ ne `nchin\m `n acela[itimp [i lui Dumnezeu [i s\ fim membrii uneisociet\]i atee, t\inuitoare a lui Dumnezeu. ~nurma acestor predici, preotul Gavril\ a suferitprigoane din partea secretarului de partid [i amili]iei din comun\. Preotul Gavril\ are 7 copii,dintre care majoritatea erau atunci minori.Deoarece nu a renun]at la vederile sale, a fostluat [i anchetat de Securitatea jude]ean\Vrancea [i bruscat de mai multe ori. El a fostcaterisit [i dat afar\ din preo]ie `n cursul anu-lui 1984. De atunci, preotul Gavril\ nu arenici un servici [i `ntreaga familie tr\ie[te `ncondi]ii inimaginabil de grele.

~n anul 1981, p\rintele Gavril\ s-a al\turatgrupului de preo]i ortodoc[i care a cerut elibe-rarea preotului Calciu din `nchisoare [i s-a de-clarat semnatar al scrisorii deschise a acelu-ia[i grup privind solu]ionarea unor drepturilegale ale bisericilor din Rom=nia. Prinprezenta scrisoare, cerem Securit\]ii D-luiCeau[escu s\ opreasc\ prigoanele [i presiunile`mpotriva acestui demn slujitor al luiDumnezeu, Biseric\ [i neam.

Deoarece p\rintele Gavril\ [i familia sa, `nurma persecu]iilor la care au fost supu[i, aufost nevoi]i s\ depun\ cerere de plecare defi-nitiv\ din ]ar\, cerem organelor de securitateeliberarea pa[apoartelor necesare familiei pre-otului ortodox Gavril\ {tefan, condamnat lamoarte lent\, prin `nfometare. Nu vom `ncetaac]iunile noastre p`n\ ce cazul acestui preotnu va fi rezolvat.

Semnat: `n numele grupului de rom=ni [iamericani ortodoc[i `n Statele Unite,

Preot Emil Ambru[-Cernat,Statele Unite

Reprimarea religioas\ a vizat `n primul r`ndbisericile minoritare

Reproduc `n continuare o scrisoare trimis\Europei Libere de un credincios adventist. S\-tul s\ `ndure condi]ia celui aflat printre „ceimai de jos oameni ai societ\]ii“, cel `n cauz\s-a hot\r`t `n final s\ emigreze. Alex Ioni]\ seexplic\ istorisindu-[i via]a, marcat\ de la v`rstacea mai fraged\ de apartenen]a sa religioas\,la care ]ine [i pe care o apreciaz\ prin argu-mente, `n leg\tur\ cu ce consider\ a fi „edu-

ca]ia [sa] moral\ deosebit\“. Povestea margi-naliz\rii [i chinuirii acestui om e impresio-nant\. S\ ne g`ndim c\, de fapt, este similar\pove[tilor unei mari majorit\]i a credincio[i-lor adventi[ti, ca [i a martorilor lui Iehova,penticostalilor etc.

Un alt detaliu care merit\ notat este invo-carea drepturilor. Alex Ioni]\ nu pare interesats\ califice situa]ia sa `n termeni politici, o face`ns\ sistematic `n raport cu pactele [i conven-]iile interna]ionale pe care `[i pusese semn\-tura pre[edintele Rom=niei. Nu este o excep-]ie. {i alte scrisori aflate `n arhiva EuropeiLibere demonstreaz\ c\ persoanele apar]in`ndunor categorii oprimate [i-au dezvoltat o `n]e-legere – [i, ca urmare, un limbaj – `n termenide drepturi [i libert\]i.

Iat\ scrisoarea:

Domnule Pre[edinte Nicolae Ceau[escu,4

M\ numesc Alex Ioni]\, n\scut [i tr\it `nBucure[ti. ~mi cer iertare pentru c\ folosescaceast\ cale spre a m\ adresa Dvs, `ns\ niciunul dintre memoriile pe care vi le-am adresatp`n\ acum Dvs [i so]iei Dvs n-a ajuns probabilla destina]ie, pentru c\ eu n-am primit nici oconfirmare [i nici un r\spuns la ele.

S`nt c\s\torit de 2 ani de zile cu Ioni]\Aurora [i am despus formularele pentru ple-carea definitiv\ din ]ar\, `n Austria, la data de9 ianuarie 1980. Doresc ca m\car pe aceast\cale s\ v\ aduc la cuno[tin]\ situa]ia mea,extrem de dificil\, `n care am ajuns [i careavanseaz\ `n pas cu trecerea timpului. Nicio-dat\ nu am avut, [i nici nu vreau s\ am, tan-gen]e cu politica. Nici nu am vrut s\ fiu scos`n eviden]\ prin ceva, vreodat\, iar\ dac\ acumam apelat la aceast\ cale spre a v\ face cu-noscut cazul meu, o fac pentru c\ nu am g\sit`n]elegere la nici unul din cei ce s`nt pu[i s\rezolve astfel de probleme.

C`nd eram `n armat\, la 20 de ani, atuncic`nd orice t`n\r se simte st\p`n pe propriuldestin, un superior mi-a spus: „E o ru[ine s\spui c\ tu e[ti din Bucure[ti. Faci pe conduc\-torul ]\rii de r`s!“ De ce crede]i c\ a spus a[a?Pentru c\ i-am spus c\ s`nt adventist de ziua a7-a. {i de ce crede]i c\ doresc mai mult caorice s\ plec din Rom=nia? Am s\ v\ `nf\]i[ezpe scurt istoricul suferin]elor mele, care `ncepde c`nd eram copil.

P\rin]ii mei mi-au dat o educa]ie moral\deosebit\, fapt pentru care le voi p\stra unrespect cu totul deosebit `ntotdeauna; ei m-au

Istoria reprim\rii vie]iireligioase `n scrisori (I)

Continu\m prezentarea Proiectului EuropeanpRO – Traducerea poeziei contemporane deMasterul pentru Traducerea Textului LiterarContemporan, Bucure[ti, ini]iat de Prof. Dr. LidiaVianu (Director al Centrului pentru Traducerea [iInterpretarea Textului Contemporan, UniversitateaBucure[ti) [i Anne Stewart (Agent literar, Londra:http://www.poetrypf.co.uk/)

Parteneri: CTITC (Universitatea Bucure[ti),poetry pf (Londra), revista CTITC online„Translation Café“ (http://www.e-scoala.ro/ctitc/index.html, Director Lidia Vianu), Radio Rom=niaCultural (redactor: Dan Verona), Consiliul BritanicBucure[ti, Revista „Timpul“ (Liviu Antonesei),Revista „Luceaf\rul“ (Redactor {ef: Dan Cristea),PEN Clubul Rom=n.

Dup\ `ngroparea monstrului

STELLA DAVIS

Dup\ `ngroparea monstruluinu ne mai putem `ntoarce acas\.Ne lu\m dup\ g`[tele ce migreaz\ spre sudspre docurile lini[tite unde m`ndrele noastrenavezac acum abandonate.

Las\ s\ se `ntrez\reasc\ un lic\r de speran]\Cine ar putea spune c\ nu vom naviga dinnou,c\ nu ne vom ridica atunci c`nd vine fluxul?Exist\ ]\rmuri pe care nu le-am atins nicio-dat\:acele maluri ne[tiute.

A trecut ceva vreme de c`nd ne-am `ntors`mpotriva vecinilor no[tri,oferindu-le confort printr-un sacrificiu„Da]i ce-i mai bun din voi“, asta era regula.Noi am respectat-o de bun\ seam\.Ca to]i ceilal]i tineri.

Acum c\ un stol de nag`]i d\ iama prinlanul de porumb, aproape c\ nu mai con-teaz\.E uluitor c`t de mult am putut s\ o ducem de pe o zi pe alta; c`t\ vreme atrecutde c`nd nu am mai m`ncat carne?

Am mers at`t de departe pe urmele monstru-lui.~ns\ urma se pierde, drumul se `ntinde `nfa]a noastr\,drapelul de care ne ag\]am este acum f`[ii[i ne d\m seama c\ nu suport\m g`ndulde a ne `ntoarce acas\.

Vedere spre lume

BRIAN DOCHERTY

Gura `mi rugine[te de plictiseal\,usc`ndu-mi limba.Hrana nu variaz\; `mi notez zileledup\ meniul ce nu mi s-a oferit niciodat\.Ra]iile zilnice ne dau de [tire cine e de ser-viciu.

Simt mirosul propriului trup, al scursoriloral legumelor fierte, al pielii [i al c`inilor.Tipul care s-a sp`nzurat acum 20 de mesee `nc\ printre noi, o cunun\ de var.

E mult\ vreme de c`nd tot ce am atins au fostdoarpielea mea, hainele, podeaua, pere]ii ace[tiaDe mult am renun]at s\ mai t`njesc lao carte, pielea unei femei sau un pahar devin.

Toat\ noaptea aud oameni gem`nd, care bat`n ]evicamioane [i trenuri `n dep\rtare.Dac\ a[ avea un ceas, l-a[ putea potrivi dup\acestea.~n zorii zilei se opresc o vreme.

Fer\struia ̀ nalt\ este ca un aparat foto str`mbce `ncadreaz\ p\s\ri, nori, zmee, avioane.Nu v\d niciodat\ al]i oameni, poate doarprin oglinda fumurie a memoriei.

Traducere de Daria Protopopescu

PRO

5Agora TIMPUL

septembrie 2008

`nv\]at de mic, conform principiilor Cultuluicre[tin adventist, c\ ziua de odihn\ ce trebuiep\strat\ este S`mb\ta. Nici nu v\ pute]i ima-gina c`t am avut de suferit de pe urma acesteiconvingeri! Batjocur\ din partea directorilor,a profesorilor, a colegilor, ba chiar b\t\i [i altepedepse. Dar eram mic [i nu [tiam ce `nseam-n\ respectarea drepturilor omului, `ntre carecel al con[tiin]ei [i al convingerilor religioase.Au trecut anii, [i la data de 2 iunie 1975 amfost `ncorporat. Niciodat\ nu am fost `mpotri-va ideii de a-mi sluji ]ara, de a-mi face dato-ria, de a depune jur\m`ntul! Am f\cut totul, bauneori p`n\ la epuizare; am acceptat orice bat-jocur\, orice insult\, numai cu o singur\ rug\-minte fa]\ de superiori: s\ mi se respecte con-[tiin]a, credin]a mea, conform c\reia ziua meade odihn\ s\ fie s`mb\ta. Dar `n loc de `n]ele-gere s-au luat m\suri drastice `mpotriva mea:din prima s\pt\m`n\ de armat\ deja: 5 zile dearest, [i aceasta `mpotriva regulamentuluicare interzice pedepsirea solda]ilor `nainte dedepunerea jur\m`ntului. Dup\ aceea au urmatchinuri [i suferin]e de nedescris: de la arest [ib\taie la tuns de 9-10 ori, doar ca b\taie dejoc. Am fost b\tut [i cu picioarele de c\tre tov.C\pitan Mohora de la Unitatea Militar\ 0731,subunitatea O]elul-Ro[u [i adus `n stareaunuia tratat mai r\u dec`t un ho], ori criminal.{i m\ `ntrebam nec\jit: unde s`nt legile [idreptatea `n ]ara noastr\? De ce oare nu serespect\ art. 5 din Declara]ia Universal\ aDrepturilor Omului, act semnat de Domnia-Voastr\, cu un angajament de respectare, desi-gur, [i `n care se spune: „Nimeni nu va fisupus la torturi, pedepse, nici tratamente cru-de, ori inumane, sau degradante?!“

Dar ei nu s-au oprit aici. Am fost b\tut [iscos la munc\ for]at\ pe [antier. Mi se lega lo-pata de m`ini s`mb\ta, ca s\ lucrez, `mpotrivavoin]ei mele, a[a c\ eram obligat s\ fug `nfiecare s`mb\t\ pe unde puteam, dup\ care[tiam ce m\ a[teapt\: 3, ori 5 zile de arest,dup\ dispozi]ia de moment a superiorilor mei.Cred c\ e destul s\ v\ spun c\ am ajuns lanum\rul de 92 de zile de arest f\cute `n timpulserviciului militar, cu ori f\r\ b\taie. Ba, amfost [i mutat disciplinar la UM 01755 Gala]i [imi s-a `ntocmit [i dosar de trimitere `n judeca-t\ `n fa]a Tribunalului militar pe l`ng\ aduceri`n fa]a unit\]ii pentru „purt\ri josnice“ [i ne-executare de ordin. Cred c\ numai Dumnezeum-a ocrotit, c\ci totul s-a am`nat de pe o zi pealta, p`n\ au trecut cele 18 luni de armat\ [iam sc\pat cu at`t sper`nd s\ nu mai am parte [ide alte necazuri.

Dar [irul necazurilor nu s-a oprit la aces-tea. La data de 20 iunie 1979 am absolvit lice-ul teoretic de filologie-istorie „Ion Creang\“,fapt atestat prin foaia matricol\ nr. 1084/14.08.79; au trecut de atunci patru sesiuni debacalaureat [i eu nu pot da examenul. De ce?Nu c\ n-a[ fi capabil, ci pentru simplul fapt c\`ncep`nd cu anul 1977 nu exist\ o sesiune cares\ nu cuprind\ `n programarea examenelor ozi de s`mb\t\! Cultul nostru este liber, recu-noscut de stat prin Legea nr. 407/1946 [i prinDecretul Prezidiului MAN nr. 1203/14.11.50art. 1, confirmate [i de semn\tura Dvs, iarprintre principiile de baz\ ale func]ion\riiCultului exist\ [i acela al respect\rii Porunciia 4-a, privind ziua de repaus, s`mb\ta. Or, eu,ca adventist de ziua a 7-a, `mi respect convin-gerea mea religioas\ [i respect aceast\ zi.Oare noi nu putem s\ ne dezvolt\m potrivitcapacit\]ilor noastre numai pentru asta? E ca[i cum ai zice: ai dreptul dar... nu se poate!Am alergat la toate forurile `nv\]\m`ntului lacare am avut acces, `ns\ zadarnic; nu am fostdec`t trimis de la Ministerul ~nv\]\m`ntului laInspectoratul general, de aici la CC al PCR, laCC al UTC, apoi `napoi la minister, [i tot a[a,vreme de 3 zile, p`n\ a trecut sesiunea, dup\care mi s-a spus c\ anul acesta s-a terminat,dar s\ vedem la anul... [.a.m.d. Eu `ntreb `ns\:Conven]ia privind lupta `mpotriva discrimi-n\rii `n domeniul `nv\]\m`ntului, ap\rut\ laParis `n 1960 [i ratificat\ prin semn\tura celor`n drept la noi, `n 1964, este acceptat\, f\r\ afi [i aplicat\? Ori eu [i familia mea avemdreptul la via]\ numai teoretic, nu [i practic?

Problema pe care mi-o pun este c\, dup\c`te [tiu bine, `n alt\ parte a lumii libertateareligioas\ exist\ [i practic, nu numai teoretic!Am fi dorit ca am`ndoi, eu [i cu so]ia mea, s\urm\m mai departe, s\ devenim ceva `n so-cietate, `ns\ noi s`ntem socoti]i doar gunoiulsociet\]ii [i nu avem acces la studii dec`t princompromiterea con[tiin]ei noastre. Printrelibert\]ile fundamentale ale ]\rii, ratificate dem`na Dvs, Tovar\[e Pre[edinte NicolaeCeau[escu, se num\r\: libertatea g`ndirii, li-bertatea con[tiin]ei, libertatea religiei, a mani-fest\rii opiniei. Eu v\ `ntreb, DomnulePre[edinte: ce baz\ au toate acestea, dac\ exis-t\ doar `n scripte? {i mai exist\ o lege `n caremi-am pus ultima speran]\ a vie]ii: Declara]iaUniversal\ a Drepturilor Omului, art. 12, [iDecretul nr. 212/oct.1974, `n care se spune:„Orice om este liber s\ p\r\seasc\ orice ]ar\,inclusiv, propria lui ]ar\...“ V\ rog ca m\caracestea s\ le face]i s\ fie respectate `ntocmai!

Am motive destule ca s\ v\ conving decic\ situa]ia mea e disperat\ [i c\ s`nt hot\r`t `nmod justificat s\ p\r\sesc ]ara, orice [i oric`tea[ suferi. Iat\: s`nt muncitor la ICRALHer\str\u, sectorul 1 [i am un salariu tarifarde 1.754 lei lunar, bani ce s`nt insuficien]i sprea tr\i `n Rom=nia `n timpul de azi. {i poaten-ar fi asta problema cea mai grea, dar realita-tea e urm\toarea: conform adeverin]ei de sala-riu mediu nr. 12982/18.07.80, salariul mediupe ultimele 6 luni ale anului mi-a fost de faptde: 1.658 `n ianuarie; 1.203 de lei `n februa-rie; 505 de lei `n martie; 800 de lei `n aprilie;1099 de lei `n mai; iar `n iunie – f\r\ plat\.Deci, pe o jum\tate de an un total de 5.265 delei! Spune]i [i Dvs, Tovar\[e Pre[edinte, dac\s-ar putea tr\i `n Rom=nia cu 500, ori cu 800de lei pe lun\ c`nd pre]urile la legume, fructeori carne s`nt mai mult dec`t piperate fa]\ dec`[tigul nostru!? Din ce vrem s\ tr\im noiaici? Nu ne putem apuca cu to]ii de furat!Cale de ie[ire din aceast\ situa]ie nu exist\. Oifi `nv\]at vreme de 13 ani la [coal\ ca s\ ajungs\ dau toat\ via]a cu... bidineaua?

Dac\ tot am ajuns cei mai de jos oameni aisociet\]ii, da]i-ne drumul s\ plec\m din ]ar\ [is\ mergem `n alt\ parte, chiar dac\ ne risc\mexisten]a, dar s\ sc\p\m de batjocura la adresacredin]ei noastre [i la sim]\m`ntul de oamenitolera]i `n societate! Aici am dreptul numai lamunc\, [i aceasta `ntr-un fel anume, c\ci ne-put`ndu-mi continua studiile s`nt sortit s\ r\-m`n pe loc, f\r\ perspectiva de a mai promo-va. Eu nu vreau acest lucru, mai ales c\ lucrezde 11 ani la ICRAL Her\str\u, iar c`nd m-amc\s\torit [i am cerut [i eu locuin]\ din fondullocativ de stat, am tot fost am`nat, p`n\ c`ndmi s-a spus clar: „Dvs, tovar\[e Ioni]\, nu a-ve]i prioritate, c\ci n-ave]i 5 ani de la c\s\to-rie [i s`nte]i sub v`rsta de 28 de ani.“ Eu am 25de ani, deci: adio cas\, mai ales c\ nu am dec`tun an [i ceva de c\s\torie. Pentru ei nu contea-z\ dac\ `n ace[ti 5 ani voi avea un copil, doi,ori cinci. Trebuie s\ ai r\bdare vreme de 5 ani[i apoi... se va vedea! Problema cu cump\ra-rea de apartament nici nu o mai discut, c\ci cuasemenea salariu po]i avea doar bel[ug destulde... s\r\cie. {i, ca s\ vede]i, Tovar\[ePre[edinte, c\ nu am cerut locuin]\ pentru lux,ci din stringent\ necesitate, v\ voi spune c\ lo-

cuiesc `ntr-o camer\ de 9 m.p., la o mansard\,iar to]i cei patru pere]i ai camerei dau direct `nexterior, plus c\ plan[eul de jos nu are du[u-mea peste beton, astfel c\ e rece ca afar\! Vara,temperatura `n cas\ dep\[e[te 35 de grade, iariarna urc\ doar cu foarte pu]in peste cea deafar\. A[a c\... vii de afar\ [i s\ri direct `n pat.C`t prive[te buc\t\ria, ne-am improvizat `npod o semicamer\ din lemn unde so]ia mea`ncearc\ s\ g\teasc\, vara sub c\ldura insupor-tabil\ a acoperi[ului, iar iarna `ndur`nd capri-ciile necru]\toare ale frigului. Apa, c`nd urc\la noi la mansard\, e un mare eveniment, lu-cru ce se `nt`mpl\ o dat\, de dou\ ori pe s\pt\-m`n\ iarna, c\ci vara nu urc\ deloc din lips\de presiune corespunz\toare. ~n rest, facemsport de zeci de ori pe zi, urc`nd [i cobor`nd 3etaje pe sc\rile de lemn prin `ntuneric – c\cielectricienii au desfiin]at de tot firele, zic`ndc\ nu mai rezist\ la 220 V, ca `n filmele cuimagini s\r\c\cioase din ]\rile exploatatoare,ori slab dezvoltate. Despre dependin]e, `nfine, nici nu mai pot vorbi. ~ntre timp, so]iamea a devenit gravid\ [i cu un copil n\scut `ntoiul iernii; `n astfel de condi]ii ce ne `nv\]a]is\ facem, tov. Nicolae Ceau[escu?

Exist\ o lege privitoare la condi]iile delocuit; exist\ [i Declara]ia Universal\ aDrepturilor Omului `n care, la art. 25, se pre-vede c\ orice om are dreptul la un nivel detrai care s\-i asigure s\n\tatea [i bun\starealui [i a familiei lui cuprinz`nd: hran\, `mbr\-c\minte, locuin]\, `ngrijire medical\... Dar cene facem noi doar cu aceste prevederi? Mi-aajuns cu]itul la os [i nu mai doresc dec`t unsingur lucru: s\ plec `mpreun\ cu so]ia [i cucopilul c`t mai cur`nd din ]ar\! Am depus, deaceea, preformularele pentru plecarea defini-tiv\ din ]ar\ [i, din luna ianuarie 1980, totscriu la memorii, f\r\ rezultat. Iat\ de ce ape-lez acum la Dvs, c`t [i la opinia public\ mon-dial\ pentru ajutor.

~n numele omeniei ce trebuie s\ existe `n-tre oameni, `n numele prestigiului pe care-lave]i, de om bun, v\ rog s\ dispune]i ca s\ nise elibereze c`t mai cur`nd pa[apoartele pentruplecarea definitiv\! Nu mai putem `ndura [ia[tepta! Dac\ la 20 de zile dup\ difuzarea a-cestei scrisori la Radio Europa Liber\ nu vomprimi pa[apoartele, voi fi silit s\ `ncep grevafoamei [i voi `n[tiin]a toate forurile compe-tente de acest lucru. Nu e drept s\ se distrug\o via]\ de om nevinovat pentru c\ nu se res-pect\ legea. To]i s`ntem oameni, to]i avemdreptul la via]\, oriunde am fi [i oriunde amdori s\ tr\im. L\sa]i-ne s\ `ncerc\m singura[ans\ pentru a vie]ui [i `n alt\ parte! E dreptulnostru! Avem unde ne duce: Cultul adventistde ziua a 7-a dispune de peste 4.000 de [coli[i universit\]i [i de peste 400 de spitale [iclinici unde ne vom putea tr\i via]a omene[te.V\ rog `nc\ o dat\, Tovar\[e Pre[edinte, nu ner\pi]i dreptul la via]\! ~n]elege]i-ne [i da]i-nedrumul s\ plec\m!

1 Materialele au fost identificate `n cadrul unui pro-gram de cercetare al Institutului Na]ional pentruMemoria Exilului Rom=nesc.

2 Vezi Gabriel Andreescu, „P\catele arhiepiscopuluiAndrei Andreicu]“, „Ziua“, 10 octombrie 2007.

3 Human Rights no. 165, March 22, 1986.4 Human Rights no. 116, May 9, 1981.

„Journal of Humanistic Ideology“, I,1, Spring-Summer 2008, UniversitateaBabe[-Bolyai, Cluj-Napoca

Constat\m cu `nc`ntare c\ la Cluj aap\rut un nou periodic interna]ional.Intitulat sugestiv „International Journalon Humanistic Ideology“ (vol. 1, NO. 1,Spring-Summer 2008), el este axat pe„studii despre natura [i originea ideilorumaniste“. „Sufletul“ Journal-ului esteMihaela Gligor (Editor in Chief). Afl\mc\ acesta va ap\rea bianual [i remarc\mcu fericit\ surprindere c\ `n bordul [ti-in]ific al publica]iei `nt`lne[ti nume pres-tigioase precum Keith Hitchins, NormanGirardot, Mac Linscott Ricketts, T.N.Madan, Michael Freeden.

Aria preocup\rilor fiind umanismul,un concept foarte larg aici, necesitatea u-nei abord\ri interdisciplinare este vizibil\de la primul num\r. S`nt circumscrise `ninten]ia editorului urm\toarele domeniicare exploreaz\ t\r`mul ideilor: filosofie,filosofia religiei, teorie politic\, antropo-logie, [tiin]ele educa]iei, studii de gen,teorii ale comunic\rii. Adic\ tot ceea ce]ine de ideologie (ca o „colec]ie organi-zat\ de idei“, „[tiin]\ a ideilor“) `ntr-o lu-me actual\ aflat\ `ntr-o posibil nesf`r[it\condi]ie de post: -modern\, -structural\, -colonial\. Doar c\ `n]elesul `n care seancoreaz\ revista este unul care se do-re[te a `nlocui, de pild\, istoria (herme-neutizat\) a ideilor sau alte domenii co-nexe, precum am v\zut mai sus. De altfel,orice cititor poate repera cu u[urin]\grani]ele conceptuale [i metodologice dedesf\[urare ale oric\rui studiu mul]umit\acelor keywords incluse la `nceputularticolelor.

Astfel, ne `nt`lnim cu spa]iul ideologichindus prin religiile acestuia (T.N.Madan) sau printr-un studiu de gen –limbaj masculin/limbaj feminin (AtasheeChaterjee). De asemenea, filosofia esteprezent\ printr-un articol despre „Fiin]aca problem\ logic\“ (Vasile Dr\ghici), ca[i un Eliade reloaded, adic\ o revizuire arom=nismului acestuia `n contextul legio-narismului (Mihaela Gligor), plus o abor-dare a mai inefabilului eliadesc (AliShehzad Zaidi despre „iubirea divin\ alui Hafiz [i Pu[kin `n Fiica c\pitanului“).G\sim [i o medita]ie asupra percep]ieisimbolice a timpului `n contextul refor-mei calendarului (Liviu Antonesei), c`t [io perspectiv\ asupra „deific\rii mor]ii îngândirea postmodern\“ (Carl Olson).

Cu un `nceput foarte promi]\tor, acestperiodic de studii umaniste sper\m c\ vafi h\r\zit s\ `mbog\]easc\ prin noi nu-mere seria altor `ntreprinderi salutarepentru prestigiul Rom=niei culturale pre-cum „Archaeus“, „Studia asiatica“, „Stu-dia Phaenomenologica“, „Caietele Echi-noc]iu“. (A.M.)

BURSA REVISTELOR

Cronici din tranzi]ieTIMPUL6

septembrie 2008

NICOLETADABIJA

O autobiografie spiritual\ nu este numai opoveste personal\, nu redarea unui „a fi“ pur [isimplu este scopul ei, ci `n plus, ea face efortulde a surprinde `nl\untrul vie]ii „aproape tr\ite“o viziune destinal\ singular\. ~n alte cuvinte, oastfel de scriere confesiv\ inten]ioneaz\ s\ a-bordeze concretul `ntr-un mod diferit, neobi[-nuit pentru situa]ia unei autobiografii care-[iurmeaz\ defini]ia, [i anume, transpun`ndu-l `nspiritual, trec`ndu-l peste un prag superior,realiz`nd cu el un salt `n lumea semnifica]iilorcare prind via]\ pe articula]iile unui destinanumit.

Pu]ine s`nt totu[i autobiografiile de aceast\factur\, pu]ini autori (`nc\) de]in for]a de atransgresa realitatea cotidian\ a vie]ii ori, pede alt\ parte, de a-[i spori aten]ia asupra tr\iri-lor, de a-[i origina ideile `n propria experien]\,preocupa]i fiind mai lesne de oper\, de o`n]elegere teoretic\. Reu[e[te s\ conving\ `nacest sens Errata. O autobiografie, povestea`nt`lnirilor spirituale ce s-au petrecut `n de-cursul existen]ei lui George Steiner1. Cumanume, vom `ncerca s\ suger\m `n cele ceurmeaz\ prin c`teva aspecte deosebite.

Scriere a maturit\]ii unui autor, cel mai a-desea, autobiografia nu ar putea oferi o viziu-ne de ansamblu a existen]ei f\r\ o minim\transfigurare a trecutului, f\r\ o modelare oa-recare a acestuia, una care nu falsific\ tr\irea,dar, mintea uman\ uit`nd detaliile, aceasta vafi re-f\cut\, re-creat\ cu ochiul treaz al celuiajuns la o anume stabilitate a spiritului. Re]i-nem impresia de „lucru“ asupra amintirilor [ila George Steiner, `ncep`nd chiar cu momen-tele copil\riei sale. Asemenea lui Eliade, deexemplu, autorul nostru identific\ `n primii anide via]\ elementele aflate `n faze incipiente aledestinului manifestat plenar apoi. Plasarea co-pil\riei deja `n destin, deja prefigur`ndu-l, estevizibil\ de la primele pagini. Astfel el evoc\`ntrebarea asupra a c`te blazoane pot fi `nEuropa [i `n `ntreaga lume, dac\ numai `n micaAustrie s`nt nenum\rate, care l-a condus atuncila concluzia revelatorie, emo]ionant\ [i trist\ c\nu exist\ un inventar complet, oric`t ar fi el decuprinz\tor. Concluzie care l-a pus pe drum, `nlinia vie]ii sale, cum singur recunoa[te: „Amcrescut posedat de intui]ia existen]ei particula-rului, a unei diversit\]i at`t de mari, c\ nici oclasificare [i enumerare nu o poate epuiza.“2

Pentru a lua seama de `nc\ un element alcopil\riei lui Steiner care `ntre]ine cercetarealingvistic\ asupra particularului, amintimimpresia autorului c\ oric`t a reflectat, oric`tespecula]ii [i experimente psihologice a parcurs,nu poate vorbi `n cazul propriu de o prim\limb\. Franceza, engleza [i germana au fosttoate trei `n aceea[i m\sur\ „native“, p`n\ [isubcon[tientul cu visele de peste noapte pare ar\spunde unor circumstan]e lingvistice3. S\mai ad\ug\m alte idei majore la grija special\a g`nditorului pentru detaliu, de data aceastaale operei lui Steiner, precum obsesia TurnuluiBabel cu diversitatea `mplinit\ acolo, cu spe-ran]a de reparare a stric\ciunii survenite a-tunci, cu `ntrevederea unei astfel de reu[iteprin constatarea unei extinderi a ariei de vor-bitori de limb\ englez\; apoi, ideea sa (nu doara sa) c\ limbile urmeaz\ un proces al lor, c\tr\iesc [i cunosc moartea, c\ exist\ elemente

intraductibile dintr-o limb\ `n alta; c\, maimult, exist\ o limb\ a fiec\rui om, un voca-bular numai al lui, imposibil de repetat de unaltul, chiar tr\itor al unui alt spa]iu, al unuitimp diferit.

Un alt factor de o deosebit\ relevan]\ pen-tru destinul lui George Steiner este cel al edu-ca]iei primite, una exclusiv a culturii clasice,fructificat\ `n studiile sale ulterioare, dar carea func]ionat totodat\ ca o barier\ `n calea uneirealiz\ri de sine `ntr-o direc]ie de cercetare, deaici gener`nd [i regretele lui „prea t`rzii“. Lec-tura dintr-un clasic presupune implicit o ches-tionare a cititorului de c\tre autor asupra posi-bilit\]ilor lui intelectuale [i de con[tiin]\, asu-pra responsabilit\]ii pe care o are `n fa]a tex-tului de a-i da o interpretare valabil\, de adob`ndi asupra lui o `n]elegere reu[it\. Lecto-rul trebuie s\ cunoasc\ de la `nceput lec]iileclasicilor: `n primul r`nd, elementul specificacestuia const\ `n a nu putea fi epuizat; oric`tde `nzestrat ca lector [i interpret, nu po]i s\ fiidec`t „at`t de aproape“ de `n]elesurile ultimeale unui text clasic. Pe de alt\ parte, orice `n]e-legere are limite. Clasicul are `ntotdeauna unspa]iu autonom, extrem de bogat `n semnifica-]ii, iar vizibilitatea acestuia face deopotriv\u[or accesibile perceperea erorilor de interpre-tare, ca [i posibilitatea unor nenum\rate alteinterpret\ri. ~n al treilea r`nd, clasicul cere o„reac]ie“ de la cititorul lui, el are efecte puter-nice asupra con[tiin]ei acestuia, `l afecteaz\ [i`i modific\ identitatea. Cu fiecare clasic lectu-rat, el intr\ `ntr-o vita nuova, pentru caretrebuie s\ fie suficient de responsabil.

Errata lui George Steiner, dup\ cum su-gereaz\ [i numele, nu red\ exclusiv universulmisiunilor destinale `mplinite ale trecutuluig`nditorului aflat `n momentul rememor\rii, ci[i „petele de `ntuneric“ `ntruchipate `n regreteasupra limitelor [i neajunsurilor personale.Asist\m mai `nt`i la deruta situ\rii `n cultur\ aautorului: „Mi-am dispersat puterile `n diferitedirec]ii [i, astfel, le-am irosit.“4 Dac\ via]a i-afost solitar\, dar plin\, opera sa, cu imperfec-]iunile ei, nu a avut puterea s\ genereze o [coa-l\ de g`ndire, o mi[care specific\. Vina poate fiatribuit\ mai multor factori: propria atitudineriguros aplecat\ asupra clasicilor, folosireascrierilor [i prelegerilor sale universitare dec\tre al]ii, vizibilitatea public\ redus\, varieta-tea tematic\ a lucr\rilor.

Steiner `[i m\rturise[te m`hnirea legat\ defaptul de a nu fi putut respinge la tinere]e „jo-curile lingvistice arhaice“ ce poart\ cu ele operspectiv\ religioas\ [i de a nu se fi maturizatdoar pe baze naturaliste, ra]ionale. Este impre-sionat de „noua“ lui `n]elegere asupra mode-lelor de crea]ie tot mai `nchegate, acoperitedeopotriv\ de date experimentale, pe care leelaboreaz\ cosmologia [i astrologia, de postu-latul cosmologic c\ timpul a luat na[tere o dat\cu `ntregul cosmos, idee care de[i abole[te `n-trebarea noastr\ „ce a fost `nainte?“, conti-nu\m s\ o formul\m `n virtutea acelor p\gu-boase jocuri lingvistice mo[tenite. Acestedirec]ii de evolu]ie afecteaz\ radical categorii-le func]ionabile `nc\ `n creierul uman. Ne pu-tem teme sau a[tepta ca viitorul s\ produc\muta]ii extraordinare `n ordinea bine cunos-cut\, `ntr-o bun\ zi s-ar putea ca filosofia, artas\ vin\ cu pove[ti complet noi, f\r\ precedent.Proiectul universal realizat de arhitectul su-prem e aproape de pr\bu[ire, r\m`nem tempo-rar f\r\ r\spuns la ̀ ntrebarea asupra tr\s\turilorontologice ale existen]ei umane sau aleindividului, luat separat.

Totu[i, `ncrederea `n „revolu]iile“ produsepe baze empirice nu trebuie exagerat\, preci-zeaz\ Steiner, c\ci nu trebuie uitat c\ tot ceeste `n cultur\ „mai bine g`ndit [i formulat“apar]ine dimensiunii nonempirice a realit\]ii,

este sus]inut de afirmarea repetat\ a prezen]eidivine din diverse mituri [i tradi]ii. Contra-argumentul adep]ilor evolu]iei la aceast\ aser-]iune ar fi acela c\ personalit\]ile de statutuniversal apar]in trecutului, iar ideile lor facdovada unui moment al procesului biochimicevolutiv prin care omul a trecut. Ra]ionamentfoarte discutabil dup\ opinia lui Steiner, lacare subscriem, c\ci e greu de priceput cum unsimplu salt `n timp `]i confer\ [i o susceptibi-litate de `n]elegere [i interpretare, a naturiiumane [i a existen]ei `n genere, mai profund\[i mai complet\ dec`t cele elaborate de Platonsau Pascal5.

Aceast\ cultur\ de elit\ inserat\ `n metafi-zic\, art\, literatur\ [i muzic\ e lumea care s-amanifestat `n voie `n via]a autorului nostru. Eacuprinde `n sine domeniile care depun m\rtu-rie pentru o prezen]\ „str\in\“ de lumea aceas-ta, existent\ `ns\ `nl\untrul ei, [i care stabilescdeopotriv\ condi]iile din marginea limbajului:matematica superioar\, muzica [i mistica na-turii [i c\ut\rii lui Dumnezeu. Acestea din ur-m\ vin s\ confirme c\ discursul nostru lexico-gramatical este limitat [i c\ for]a lor inexplica-bil\ `l poate constr`nge. Exist\ astfel adev\rurivitale omului, care nu pot fi `n nici un felsupuse demersurilor demonstrative. Desigur,putem formula `n cuvinte experien]a c\ut\riilui Dumnezeu, efectele unei buc\]i muzicale,revela]ia matematicilor superioare, dar expri-marea nu va face dec`t s\ dovedeasc\, nou\`n[ine mai `nt`i, limitele limbajului, deopotriv\cu inexprimabilul acestor experien]e.

Alt regret ne `ntoarce la „vina“ venera]ieiclasicilor (una caracteristic\ se pare iudais-mului emancipat central-european). GeorgeSteiner crede c\ a `n]eles „prea t`rziu“ muta-]iile produse `n „spiritul epocii“, `n pofidaaten]iei sale sporite la astfel de schimb\ri.„Nemuritorii“ l-au re]inut prea mult [i greu a`n]eles c\ modelele modernit\]ii s`nt acciden-talul, fragmentarul, ridicolul, autoironia, c\interac]iunea dintre cultura `nalt\ [i cea popu-lar\ a substituit cultura clasic\. Dorin]a noastr\de a face o oper\ care s\ d\inuie, resim]ireavertiginoas\ a curgerii timpului, s`nt puseserios sub semnul `ntreb\rii ast\zi. Con[tienti-zarea acestei st\ri de fapte `l conduce peGeorge Steiner la concluzia trist\ c\ activitateasa s-a desf\[urat cumva in memoriam c\ `ntr-un sens, opera sa prezerv\ amintirile unui alttimp, fiind totodat\ inadecvat\ celui `n care afost conceput\6.

Sentimentul de vinov\]ie, de „culp\ metafi-zic\“, dac\ este s\ folosim, `ndrept\]it `n cazulde fa]\, expresia lui Jaspers, se insereaz\ `nconfesiunea lui Steiner, lu`nd spre final

accentul disper\rii. Spiritul uman persist\ `nparadox. Omul are un gust extraordinar alpractic\rii r\ului, iar dac\ nu `l are `l dob`n-de[te repede. Psihicul uman cuprinde tot soiulde infantilisme, de ira]ionalisme, de temeri,dar acestea nu scuz\ `n totalitate, [i nu `ntot-deauna, ororile lui de tot felul. Mai ales c\ celedin urm\ se `nt`mpl\ `n acela[i timp poate `ncare al]i reprezentan]i ai speciei umane dez-volt\ pasiuni dezinteresate, cum s`nt muzica,poezia, matematica pur\, argumentele specu-lative ale filosofiei, arta. Speran]a lui Steinereste aceea c\ aceste spirite mari ale culturii,care ̀ n mod ciudat s-au n\scut din natura noas-tr\ animalic\, vor justifica aceast\ specie, vorcur\]a din p\catele celor mai mul]i membri,care au cultivat [i au prezervat astfel r\ul `nlume. Autorul `ncearc\ s\ se conving\ pe sinede ideea c\ desprinderea omenirii din nimicni-cie a fost una rea, dar nu poate sc\pa totu[i deg`ndul c\ ar fi putut s\ se `nt`mple altfel. Nu-mai `nt`mpl\ri complet nejustificate, nedrepteoricum am vrea s\ le explic\m, fac inteligibil\esen]a real\ a istoriei acestui p\m`nt. „S`ntemcondamna]i s\ ne p\str\m intact eul crud,lacom, egoist [i nesincer. {i asta, c`nd a fost,c`nd trebuia s\ fi fost exact invers. {i asta, c`ndsinceritatea [i compasiunea dus\ p`n\ lasacrificiu a b\rba]ilor [i femeilor de excep]iedemonstreaz\ din plin ce ar fi putut fi.“7

Concluzia lui Steiner, care ne aminte[te`nc\ o dat\ de iudeul de origine, este c\ doariubirea, aceast\ minune a ira]ionalit\]ii,neanalizabil\, nenegociabil\, dezinteresat\ ned\, atunci c`nd o tr\im, sentimentul c\„«Dumnezeu» nu este `nc\ aici“, [i abia atuncic`nd puterea ei va diminua ura, o va domina(c\ci ar fi utopic s\ ne imagin\m o lume f\r\r\u, dar nu [i o lume mai pu]in rea), El se va`ntrupa. ~n fond, adaug\ g`nditorul, dou\ s`nt„minunile“ care motiveaz\ dintotdeauna exis-ten]a muritorilor [i o duce mai departe, dou\s`nt for]ele la care fiecare dintre noi trebuie s\ia seama [i s\ le cultive: iubirea [i „inventareatimpului verbal viitor“. Din `mpreunarea lor,dac\ aceasta se va `nt`mpla vreodat\, va re-zulta mesianicul8.

1 George Steiner, Errata. O autobiografie, traducere deDiana Constantinescu-Altamer, Editura Humanitas,Bucure[ti, 2008.

2 Ibidem, p. 9. 3 Ibidem, p. 104.4 Ibidem, p. 198.5 Ibidem, pp. 210, 211. 6 Ibidem, pp. 201-203.7 Ibidem, p. 220.8 Ibidem, p. 222.

~ntre autobiografiile spirituale,Errata lui George Steiner

AD SE IPSUM

7Cronici din tranzi]ie TIMPUL

septembrie 2008

ADRIAN NI}|

~n ultimii ani criza `nv\]\m`ntului socio-uman s-a tot ad`ncit. Decizii ministerialenepotrivite, adesea schimbate de la an la an[i `n mod obligatoriu odat\ cu schimbareaechipei ministeriale, amatorismul, veleita-rismul [i impostura au f\cut ca studiilesocio-umane s\ se afunde tot mai mult `nprobleme din ce `n ce mai grave. Este tristc\ din tot spectrul socio-uman filosofia pares\ aib\ situa]ia cea mai grea, cea mai spe-cial\. ~n primul r`nd, spre deosebire deLitere, Limbi str\ine ori Psihologie, absol-ven]ii de Filosofie `[i g\sesc cu mare greu-tate un loc de munc\ dup\ terminarea studi-ilor. Iar cum regula general\ este c\ foartepu]ini absolven]i s`nt interesa]i s\ lucreze `n`nv\]\m`nt (din cauza salariilor mici), aven-tura universitar\ ar trebui v\zut\ ca o `ncer-care f\cut\ exclusiv din pasiune. ~n al doilear`nd, spre deosebire de toate celelalte disci-pline socio-umane, filosofia a suferit o trans-formare radical\ odat\ cu c\derea regimuluicomunist. Despre rolul [i natura filosofiei `nvia]a social\, cultural\ sau politic\ a uneicolectivit\]i ar fi multe de spus, dar nu estelocul aici. Exist\ oameni care, [i acum, con-fund\ filosofia cu `nv\]\m`ntul ideologic departid. Grav este atunci c`nd aceast\ opiniese face resim]it\ `n discursul unor persoanede conducere din universit\]i.

Cauzele crizei `nv\]\m`ntului filosofic(identice `n mare m\sur\ cu cele ale celor-lalte discipline socio-umane) s`nt numeroa-se. Le voi enumera pe cele mai importante:evidenta sc\dere demografic\ (e o cauz\ im-portant\ `n condi]iile m\surii – complet ero-nate – de finan]are cantitativ\ practicat\ azide minister); cre[terea num\rului centrelorce organizeaz\ studii de filosofie (de[i, tre-buie subliniat, nu num\rul ridic\ probleme,ci calitatea sc\zut\ a `nv\]\m`ntului din a-ceste centre); slaba preg\tire a absolven]ilorde liceu; sc\derea num\rului de ore de filo-sofie din liceu; bulvers\rile produse de tre-cerea – complet nepreg\tit\ – la sistemulBologna; interzicerea dublei specializ\ri(pentru filosofie, dubla specializare ar fifost o bun\ m\sur\ pentru ca absolven]ii s\-[i g\seasc\ mai u[or de lucru); sc\derea cali-t\]ii masteranzilor [i doctoranzilor; sistemulneprofesionist de promovare academic\; in-existen]a unui mediu competitiv pentru pro-fesioni[tii domeniului; inexisten]a unei pie-]e autentice de carte; inexisten]a agen]ilorliterari (care s\ se ocupe de soarta c\r]ilornoastre; pentru autorii tineri `n special, pu-blicarea unei c\r]i este o imposibilitate) etc.

Dar dincolo de aceste cauze, obiectivesau subiective, proprii universit\]ilor saumediului intelectual, exist\ c`teva aspectece contribuie la confuzie legate de locul [irolul filosofiei `n universitate. Departe de amai fi regina [tiin]elor, filosofia nu ar trebuitotu[i considerat\ cenu[\reasa universit\]ii,sus]inut\ `n fiecare an cu bani lua]i de la altespecializ\ri sau de la alte facult\]i. Din p\-cate, acest loc coda[ se datoreaz\ `ntr-ofoarte mare m\sur\ lipsei de comunicaredintre profesorii departamentelor de Filoso-fie [i profesorii din celelalte departamenteale universit\]ii. Este o lips\ de dialog careduce `n cele din urm\ tocmai la ascunderea

importan]ei filosofiei pentru educarea tine-rilor sau, mai general, pentru educarea uneicomunit\]i aflate `ntr-o ve[nic\ tranzi]ie,cum este cea rom=neasc\.

Dincolo de faptul c\ ajut\ la formareaunei g`ndiri critice, la obi[nuin]a cu utiliza-rea argumentelor, la u[urin]a de a comunicaidei [i sentimente, filosofia ofer\ tinerilor oimportant\ preg\tire pentru via]\. C`nd spunasta am `n vedere capacitatea extraordinar\a filosofiei de a da nu numai informa]ii(despre fericire, bine, frumos, Dumnezeuetc.), de a contribui la formarea de opiniidespre aceste importante probleme, dar maiales capacitatea de a ne forma convingeri.Faptul c\ filosofia ajut\ la formarea unorconvingeri importante pentru via]a fiec\ruiadintre noi, mai mult dec`t o fac istoria, psi-hologia sau literele, poate fi ar\tat prin in-termediul c`torva exemple.

~n orice facultate de Filosofie exist\ uncurs de teoria cunoa[terii. Aici se parcurg,fie istoric, fie sistematic, o serie de temecum ar fi: sursele cunoa[terii, `ntemeiereacunoa[terii, problema adev\rului etc. S`ntprezentate teorii care trateaz\ aceste teme`ncep`nd cu filosofii din Grecia antic\ [ip`n\ la filosofii de azi, fie ei filosofi analiti-ci, fenomenologi ori de alt fel. O asemeneateorie este cea cu privire la abordarea ge-neral\ a cunoa[terii (teoria clasic\ a cunoa[-terii): spunem c\ un enun] este o cuno[tin]\(adic\ are caracter de cunoa[tere) atuncic`nd avem de-a face cu o opinie adev\rat\ [i`ntemeiat\. Numai prin `ndeplinirea simul-tan\ a acestor trei condi]ii (opinia, adev\rul[i `ntemeierea) putem avea certitudinea c\avem un enun] care face parte din c`mpulcunoa[terii. O dat\ asimilat\ aceast\ teorie,ea este pus\ la lucru de fiecare student `ndiferite contexte, astfel `nc`t `ncet-`ncet, stu-dentul se convinge c\ teoria este pe gustuls\u, c\ reflect\ punctul s\u de vedere, [i `ncele din urm\ el ader\ la aceast\ teorie.Fiind convins de adev\rul teoriei, el va apli-ca aceast\ idee ori de c`te ori va avea ocazias\ vad\ dac\ un enun] este sau nu o cu-no[tin]\.

Alte teme extrem de importante pentrufiecare dintre noi, cum s`nt fericirea, identi-tatea, Dumnezeu etc. s`nt abordate la cur-surile de metafizic\. S\ ne oprim pu]in laproblema identit\]ii, o tem\ ce ne prive[tepe fiecare. ~n plus, f\r\ s\ ne d\m seama,utiliz\m zilnic anumite aspecte legate de

identitate. Mereu spunem c\ o anumit\ per-soan\ este aceea[i cu persoana care a f\cut oanumit\ fapt\. Sau invers, c`nd s`ntem `ntre-ba]i dac\ noi am f\cut o anumit\ fapt\ repro-babil\ din trecut este posibil s\ r\spundemc\ nu noi am f\cut-o, motiv`nd cu lipsa adu-cerii aminte. Adesea nu ne mai recunoa[tem`n anumite fapte, vorbe sau inten]ii de-alenoastre din trecut. ~n fine, dac\ mai lu\m `ncalcul filmele [i literatura SF, pline de ele-mente legate de identitate, vom avea untablou extrem de cuprinz\tor al acestei im-portante teme filosofice.

La cursurile de metafizic\ s`nt abordateaspecte legate de identitatea personal\, prin-cipiile [i criteriile identit\]ii, identitate [iindividua]ie, identitatea actual\ versus iden-titatea posibil\, identitatea prin timp, identi-tatea prin lumi posibile, identitatea necesar\versus identitatea relativ\ etc. Una din teori-ile identit\]ii personale sus]ine c\ un anumitindivid este individul care este nu `n virtu-tea memoriei pe care o are cu privire laevenimentele pe care le-a f\cut `n trecut(cum ar sus]ine Locke), nici `n virtuteaidentit\]ii corporale (cum ar sus]ine BernardWilliams), ca s\ amintim c`teva teorii, ci `nvirtutea continuit\]ii spa]io-temporale: indi-vidul X este la un anumit moment de timpacela[i individ cu individul X de la un timpanterior dac\ [i numai dac\ exist\ o continu-itate din punct de vedere spa]ial [i din punctde vedere temporal a g`ndurilor individului,a vorbelor [i faptelor sale. ~n momentul `ncare un student este atras de aceast\ teorie,av`nd argumente foarte puternice s\ con-sidere c\ teoria este cea mai bun\, el `ncepes\ aib\ convingerea c\ identitatea unei per-soane este dat\ de continuitatea spa]io-tem-poral\. Mai mult, va fi convins c\ [i identi-tatea lui este dat\ de acela[i criteriu.

Vedem cum ni[te idei care par abstracte,teoretice, lipsite de utilitate practic\ devinprin procesul de `nv\]are extrem de folosi-toare, de concrete, de practice. Nu mai s`ntceva exterior nou\, cei care le tot m`nuimzilnic, ci ne devin interioare, credem `n ele,s`ntem angaja]i fa]\ de ele. Devenind con-vingeri, aceste teorii filosofice ne modelea-z\ vorbirea, g`ndirea [i comportamentul. ~nacest fel, filosofia este departe de a fi `nvreo criz\. Mai degrab\ ar trebui spus c\s`ntem `ntr-o permanent\ criz\ a `nv\]\m`n-tului filosofic sau, mai general, o peren\criz\ a mediului nostru cultural.

Criza filosofiei?POLEMICI CORDIALE

Shusaku ENDO, T\cere, traducere dinlimba japonez\ de Florentina Toma,Editura Polirom, Ia[i 2008, 336 pagini,26,95 RON

Shusaku Endo s-a n\scut `n 1923 laTokio. Este licen]iat `n literatur\ francez\la Universitatea Keio, dup\ care studiaz\c`]iva ani la Londra. La `ntoarcerea `nJaponia debuteaz\ ca prozator cu Omulalb (1955), distins cu Premiul Akutagawa.Doi ani mai t`rziu `i apare romanulMarea [i otrava urmat, `n 1959, de Unidiot minunat, care-i aduce [i faima deexcelent scriitor satiric. ~n 1966 public\romanul T\cere, care se bucur\ deelogiile criticii, Graham Greene decla-r`ndu-l pe Shusaku Endo unul dintre ceimai buni romancieri pe care i-a cititvreodat\. ~n 1982 i se decerneaz\ PremiulNoma pentru Samuraiul, iar `n 1986apare romanul Scandal. Shusaku Endoeste, de asemenea, autorul mai multorvolume de eseuri [i povestiri. C\r]ile sale,traduse `n peste 30 de limbi, i-au adusrecunoa[terea interna]ional\ [i au fostdistinse cu cele mai importante premiiliterare japoneze: Premiul Akutagawa,Premiul Cultural Mainichi, PremiulShincho, Premiul Tanizaki. A `ncetat dinvia]\ `n 1996.

Romanul T\cere este considerat capo-dopera lui Shusaku Endo. S-a bucurat deun mare succes [i de aprecierile criticii, is-a decernat Premiul Tanizaki [i va fiecranizat `n regia lui Martin Scorsese,care de peste 10 ani cocheteaz\ cu ideeaacestui film.

O carte despre credin]\ [i `ndoial\,T\cere descrie persecu]iile la care erausupu[i cre[tinii `n Japonia secolului alXVII-lea, `n timpul shogunatuluiTokugawa. Trimis, `mpreun\ cu p\rinteleFrancisco Galupe, s\ verifice zvonuriledespre apostazia mentorului s\u,Cristóvão Ferreira, unul dintre cei mai deseam\ membri ai misiunii iezuite dinJaponia, preotul Sebastião Rodriguesdescoper\ `n aceast\ ]ar\ mai multe co-munit\]i clandestine de cre[tini. Asist`ndneputincios la martiriul lor, Rodrigues `[ivede propria credin]\ pus\ la `ncercare [i`ncepe s\ se `ndoiasc\ de un Dumnezeucare r\spunde la suferin]ele credincio[ilors\i doar printr-o t\cere indiferent\. Tr\dat[i v`ndut la r`ndul s\u autorit\]ilor, supusla torturi cumplite [i silit s\-[i nege pro-pria credin]\, Rodrigues are con[tiin]adureroas\ a e[ecului, dar [i revela]ia fap-tului c\ Dumnezeu este prezent `ntotdea-una, chiar [i `n t\cere.

Pe l`ng\ T\cere, din opera lui ShusakuEndo au mai fost traduse `n colec]ia „Bi-blioteca Polirom“ romanele Un idiot minu-nat, în 1994 [i Samuraiul, în 2006.

P`n\ la premiera filmului regizat deMartin Scorsese, v\ invit la lectura a-cestui roman at`t de bine scris.

(Maria-Elena C=mpean)

BURSA C|R}ILOR

Cronici din tranzi]ieTIMPUL8

septembrie 2008

ION BOGDANLEFTER

Un scriitor atipic, greu clasabil, [i un „mar-ginal“ este Vasile Gogea; dar [i autorul uneimici capodopere aproape ignorate, cel pu]inp`n\ acum (e `n preg\tire o reeditare). Ap\rut`n toamna lui 1990 (la Editura Litera,Bucure[ti), `n atmosfera haotic\ de dup\ c\de-rea regimului comunist, microromanul Scenedin via]a lui Anselmus n-avea cum s\ benefi-cieze de aten]ia criticii [i a publicului, toat\lumea fiind confiscat\ de politic\, de confrun-t\rile dintre „neo-comuni[ti“ [i „pro-occiden-tali“, de manifesta]iile de strad\, „mineriade“[i tot restul. }ara fierbea, nu erau vremuri decitit literatur\. Scriitorii c\p\taser\ o specta-culoas\ vizibilitate nu pentru poemele, proze-le, eseurile lor, ci pentru participarea la via]apublic\, `n noile structuri de putere sau `nopozi]ie, ca [i `n societatea civil\ ori `n pres\.Vasile Gogea a jucat un rol atunci, at`t `nBra[ov, unde locuia, c`t [i la nivel na]ional, ca„voce“ a protestatarilor din noiembrie 1987.Romanul a r\mas – `ns\ – prea pu]in vizibil. Aavut parte de cronici `n presa cultural\, a pri-mit [i premii literare, dar f\r\ ecouri de durat\,nemaifiind men]ionat ulterior dec`t `n foarterare ocazii...

Vasile Gogea nu era – de fapt – un necu-noscut la apari]ia Scenelor... Participase `nanii 1980 la lansarea „noii genera]ii“, ata[atnucleului de tineri scriitori bra[oveni:Gheorghe Cr\ciun, Alexandru Mu[ina, IoanPop Barassovia, Alexandru }ion, OvidiuMoceanu [i al]ii. Asemeni ultimilor, absolviseUniversitatea „Babe[-Bolyai“ (`n 1979), darFilosofia, nu Literele.

Nu era clujean, ci maramure[ean, n\scut `nSighetul Marma]iei (pe 7 august 1953). Semutase de mic copil, `n 1959, `mpreun\ cu fa-milia, la F\g\ra[, de unde plecase pentruclasele a IX-a [i a X-a la Liceul militar dinBreaza, revenind apoi acas\, la Liceul „RaduNegru“, absolvit `n 1972. Dup\ facultate se va`ntoarce din nou, dar nu poate intra `n `nv\]\-m`nt, debu[eul obi[nuit al absolven]ilor deuniversitate. Posturile de profesori erau inac-cesibile, c\ci numai tinerilor cu „dosare“ albeca lacrima li se mai permitea s\ predea [tiin-]ele sociale, extrem de politizate, pentru careera nevoie – `n consecin]\ – de „tovar\[i de `n-credere“, fideli, „din popor“. Or, pe l`ng\ipoteza ascenden]ei nobiliare maramure[ene,despre care poate c\ autorit\]ile nu vor fi avutcuno[tin]\ (`n tratatele regionale apar numeleGodja, Goge, God[a, Godza…), Securitateaperchezi]ionase `n 1977 camera `n care juneleGogea, student, locuia `n gazd\ la Cluj (`ncasa profesorului Nicolae M\rgineanu, repu-tatul psiholog, fost de]inut politic `n perioada„stalinist\“ a regimului comunist). La mijlocfusese o confuzie, se pare, dar procesul verbalal „perchezi]iei domiciliare“ consemneaz\confiscarea unor c\r]i [i manuscrise literare(cf. Vasile Gogea, Fragmente salvate (1975-1989), Editura Polirom, Ia[i, 1996, p. 159-161). „Dosarul“ s\u nu putea inspira – deci –`ncredere: cum s\ le predea el copiilor filoso-fie marxist\ [i „socialism [tiin]ific“ (materiede [coal\ pe-atunci)?! Drept care va continuas\ lucreze ca... „preparator de produse explo-zibile“ la Combinatul chimic din F\g\ra[,unde se angajase `nc\ din 1977, `n paralel cuultimii ani de facultate, absolvi]i `n sistem f\r\frecven]\.

Obligat de `mprejur\ri s\ se mute `nBra[ov, dup\ ce-[i `ntemeiaz\ propria familie[i devine tat\, schimb\ slujba `n 1980, conti-nu`ndu-[i experien]ele profesionale „exotice“:devine... dispecer de produc]ie la fabrica deproduse cosmetice Nivea! Tr\ie[te acum `ntr-un ora[ mare, unde via]a e [i mai grea pentrutinerii intelectuali care vor s\-[i p\streze inte-gritatea moral\. Vremurile s`nt sumbre, regi-mul comunist a intrat `n criza final\ [i `ncear-c\ s\ se conserve prin m\suri rigide. ~n pres\,`n alte institu]ii culturale nu se mai fac anga-j\ri dec`t dac\ aspiran]ii respect\ criterii poli-tice stricte. ~ntre timp, numele lui Vasile Gogea`ncepe s\ circule prin revistele culturale. Frec-ventase [i `n studen]ie cenacluri literare, `ns\nu se integrase efectiv grup\rii „Echinoc-]iu“-ului – de[i acolo debuteaz\, `n 1976, cu oproz\... tradus\, `n paginile de limb\ maghiar\care apar constant `n revista clujean\. ~n ace-la[i an semneaz\ alt\ proz\ `n „Vatra“ t`rgu-mure[ean\, cu o prezentare a lui Mihai Sin. Va`ncepe – `ns\ – s\ fie cunoscut abia `n anii ’80,ca membru al grup\rii de tineri scriitori bra-[oveni. Colaboreaz\ cu to]ii – ca [i al]i colegidin Bucure[ti, Cluj, Dej – la lunarul local„Astra“, din care fac una dintre cele maiinteresante [i mai novatoare reviste culturaledin ]ar\, cel pu]in `n paginile sale literare.Vasile Gogea public\ articole, eseuri, proze,inclusiv fragmente din Anselmus. ~n ciuda ba-rierelor din ce `n ce mai severe puse `n caleatinerilor autori, tot mai mul]i colegi de „gene-ra]ie ’80“ reu[esc s\ publice c\r]i [i fenome-nul se impune. Gogea `ncearc\ [i el s\ scoat\un volum de proz\, dar sistemul concursurilorde debut editorial, introdus la finele anilor1970, se transform\ dup\ 1983-1984 `ntr-unsoi de blocad\: rezultatele s`nt am`nate cuanii, iar c`[tig\torii nu s`nt publica]i indivi-dual, ci `n „volume colective“. Autorul nostrudepune o culegere de proze scurte, sub titlulNu v\ apleca]i `n afar\!, la Editura clujean\Dacia, `n 1984 [i la Albatros, `n Bucure[ti, `n1986. Urmarea: va ap\rea `ntr-un volumcolectiv la Dacia, Doisprezece prozatori, abia`n 1988, cu patru texte, `nsum`nd zece pagini[i jum\tate...

Intelectual captiv `n schimburile muncito-re[ti de la fabrica de creme pentru `ntre]inereapielii, cu s\n\tatea [ubrezit\, tat\ de familie `nvremuri sinistre, scriitor `mpiedicat s\-[i pu-blice c\r]ile, Vasile Gogea se hot\r\[te `n 1986s\ intre `ntr-un joc de-a pisica [i [oarecele cuautorit\]ile ideologice jude]ene. Se preface c\respect\ preceptele oficiale, accept\ mici

compromisuri [i prime[te `n schimb un postde referent literar la Teatrul Dramatic, cu de-ta[are la revista „Astra“. Alte presiuni, tensi-uni, frustr\ri, subterfugii – pe fundalul de epo-c\ [tiut: s\r\cie general\, penurie alimentar\,frig `n case `n lunile de iarn\, absurd politicgeneralizat. ~n degringolad\ economic\, inca-pabil s\ mai coordoneze o ]ar\ `n criz\ profun-d\, regimul `ncearc\ s\ ascund\ situa]ia real\`n spatele perdelei de fum a propagandei tri-umfaliste. Oamenii s`nt la cap\tul puterilor,dar li se spune c\ ]ara prosper\. Cultul perso-nalit\]ii lui Nicolae Ceau[escu ia forme deli-rante, ridicole. Popula]ia e obligat\ la un com-portament schizofren: la suprafa]\, `n public,toat\ lumea mimeaz\ conformarea la ritualulimpus de sistemul totalitar, `n timp ce `n spa-]iul privat e men]inut\ cu mari eforturi o via]\c`t-de-c`t normal\, dar continuu erodat\ delipsuri, de dificult\]ile enorme de asigurare aminimei subzisten]e, de stupidit\]ile impusede autorit\]i.

Dau toate aceste am\nunte pentru a avansac\tre portretul unui t`n\r scriitor exasperat pecare `mprejur\rile, `n loc s\-l `nfr`ng\, `l radi-calizeaz\ [i ca intelectual, `n sens civic, [i cascriitor. Consemn\ri de pe acest traseu aveaus\ fie recuperate `n deja-amintitele Fragmentesalvate (1975-1989). Sec]iunea titular\ cu-prinde `nsemn\ri de jurnal, probabil disparate– ori selectate din caietele de `nsemn\ri dintinere]e (autorul nu d\ detalii despre „materiaprim\“ din care a alc\tuit cartea; alte dou\sec]iuni finale includ articole [i proze, respec-tiv documente legate de episoadele politiceale biografiei autorului). S`nt `n total mai pu-]in de o sut\ de pagini de jurnal – c`te 2-3 pean `n perioada 1975-1984, 7-8, 10, maximum15 `n 1985-1989. Note scurte, cu tendin]\c\tre formul\rile aforistice. O vreme – reflec-]ii pe teme generale: „Individul [i societatea:dou\ «oglinzi» fa]\ `n fa]\“ [.a.m.d. (1975, p.14); sau pe pretexte oarecare (lecturi, via]\cotidian\): „Cea]a nu `nsingureaz\: izoleaz\“(Ibid.); sau afirma]ii orgolioase: „Eu nu vreau«s\-mi c`[tig existen]a». Eu vreau s-o justific“(1976, p. 15); cu `nclina]ie – totu[i – c\tre eti-cism: „Cu umilin]\ despre... demnitate!“; „Ocon[tiin]\ nu se ap\r\, se afirm\“ (1977, p. 18)etc. ~n `nsemn\rile din 1979 apar temele [isubiectele politice: „22 august. B\taie la p`ine`n Bra[ov. De aici ar trebui s\ `nceap\ «aven-tura con[tiin]ei» noastre“ (p. 25); „Un sistemcare «func]ioneaz\» perfect, `n nefunc]ionali-tatea lui, va sf`r[i tocmai datorit\ acestei false

Cartea [i/sau via]a `n vremuri de dictatur\

RememberTEODORA TARLEV-FRASIN

~n 1941, 1942, 1943, 1944 TeodoraFrasin era o adolescent\ `n plin\ cre[tere –cre[tea odat\ cu r\zboiul. {i scria poezii!Apoi, a continuat s\ creasc\, a ajuns fe-meie matur\, mam\, bunic\. Nu [i poet\.Dar aceste „poeme de r\zboi“ mi se parni[te foarte interesante documente, nu at`tistorice, c`t psihologice. (L.A.)

Anotimpuri

~[i scutur\ tot aurul castanii,Cu picuri reci de ploaie cerul pl`nge,Pe visul alb ce azi trudit se fr`nge,~[i scutur\ `ncet rugina anii.

Din ceruri fluturi albi s-au risipit{i ]es covor de nea str\lucitoare{i totu-i trist, ca visul care moare,{i totu-i alb, ca basmul ce-a murit.

~n diminea]a umed\ [i clar\,Se scutur\ `n falduri albe flori,Se risipesc petale `n ninsori{i-n mine moare-ncet o prim\var\.

Trec care sc`r]`ind domol pe drum.V\d maci aprin[i `n holdele de aur.Din al trecutului meu sf`nt tezaur,N-au mai r\mas dec`t gr\mezi de scrum.

(Ia[i, noiembrie 1941)

Melancolie

Privesc cum joac\ focul `n c\min,Cum ]ese umbre [terse ca de fum{i cum `ncet se cerne praf de scrumPe jarul ce-a-nflorit ca un rubin.

Abia mai p`lp`ie clipind trudit,Abia mai ]ese umbre ca de vis{i-un mald\r de cenu[\-ncet s-a stins.At`ta foc `n scrum s-a risipit!

{i l`ng\ vatra cu cenu[\ stins\,Am adunat din vrafuri pr\fuite,At`tea clipe-n Vreme risipite,At`tea lucruri dragi – din Timp desprinse.

Am [ters cenu[a vremii c\l\toare{i-am recl\dit copil\ria toat\.Ce-a fost demult, a fost ca niciodat\,Un basm frumos cu flori [i stropi de soare.

S-a dep\nat `ncet, `ncet trecutul,Cu flori, cu lacrimi, visuri, roi de fum,{i iar\[i s-a acoperit de scrum{i-n noapte a r\mas trudit doar lutul.

Am pl`ns? Nici eu nu [tiu. C\deau la geam~n falduri mari petale de z\pad\{i am l\sat [i visele s\-mi cad\,Ca albe flori de ghea]\ de pe ram.

(Ia[i, decembrie 1942)

Toamna

Cu zgomot surd [i tainic `mi bate ploaia-ngeam{i frunzele, prea grele de aur [i rugin\,Se zbat `ncet [i zboar\ trudite de pe ram,{i ]es covorul toamnei, cu stropi m\run]ide tin\.

Cu fo[net lung arama s-a[terne pe p\m`nt,Pe ramurile negre cad lacrimi reci de ploaie{i valuri de rugin\ se spulber\ `n v`nt,Cu fruntea `n ]\r`n\ copacii se `ndoaie.

~n mine totul moare ca-n toamna cea„b\tr`n\“{i m`inile mi-s goale [i visele-n ]\r`n\,Mi-e sufletul ca ploaia ce-mi bate trist lageamuri.

Din zboru-i lung [i g`ndul hoinar s-a f\cutscrum{i tot ce-a fost odat\ s-a risipit `n fum.Mi-e sufletul ca v`ntul ce pl`nge printreramuri.

(Ia[i, octombrie 1943)

9Cronici din tranzi]ie TIMPUL

septembrie 2008

autoregl\ri“ (Ibid.); „Stalinismul e [i el o «ciu-perc\», la fel de «radioactiv\» ca cea de laHiro[ima“ (Ibid.). O not\ din 1980 – „Polonia– cu care ne-am `nvecinat c`ndva – este maideparte, ast\zi, de noi dec`t Australia!“ (p. 28)– face aluzie la revoltele muncitore[ti declan-[ate `n acel an pe [antierele navale de la MareaBaltic\. ~n 1981 consemneaz\ anecdote sar-castice: „Transcriu din «Carnetul negru»: «Nicinu muncim, nici nu m`nc\m: munc\m!»“ (p.29); „Din acela[i loc: «La discu]ile individua-le:/ – Bun, tovar\[u’, [tim… asta e linia, darp\rerea d’tale personal\…/ – Nu s`nt de acordcu p\rerea mea personal\!»“ (Ibid.). Va `ncheiaanul pun`nd laolalt\, simbolic, girofarul uneiambulan]e [i cuv`ntarea de la miezul nop]ii alui Nicolae Ceau[escu: „Pentru o clip\, lumi-na intermitent\, albastr\, rece, a «salv\rii» af`lf`it ca un fluture imens `n camera `ntune-cat\. Apoi, a `nceput transmiterea «mesaju-lui» de Anul Nou...“ (p. 30). Sub presiuneadictaturii, p`n\ [i speran]a („salvarea“) e„rece“, iar frumuse]ea stilistic\ a imaginii n-opoate `mpiedica s\ se risipeasc\ dup\ ce eatacat\ de discursul propagandistic.

1982. Radicalizare rapid\: „Austeritatea fi-zic\, material\, nedublat\ de o austeritate mo-ral\, nu este altceva dec`t mizerie [i promis-cuitate“ (p. 31); „Ascult`nd noaptea, la«Europa Liber\», ce se `nt`mpl\ `n Polonia,`n]eleg brusc, `ngrozit, ce se `nt`mpl\ la noi“etc.; „Nu sociologie sau psihologie social\ netrebuie, ci oncologie social\. {i urgent, p`n\nu intr\m `n metastaz\“ (p. 32). Analiz\ inci-siv\: „O «elit\» ilicit\, format\ din tot felul decategorii sociale ([i servicii) marginale, tindetot mai agresiv s\ controleze `ntreaga re]ea derela]ii sociale. Urmarea: o complicitate obscur\a v`rfurilor puterii cu periferia societ\]ii, `ntr-o nou\ «monstruoas\ coali]ie»“ (Ibid.). Ver-dicte negre-negre: „Dup\ o asemenea toamn\[i cu un astfel de `nceput de iarn\, `n Evul Me-diu ar fi izbucnit holera sau ciuma“ (p. 33).

1983: „Fericirea ca ilegalitate!“ (p. 34); „Osocietate multilateral... dezolat\“ (p. 35 – pro-paganda oficial\ vorbind despre „societateasocialist\ multilateral dezvoltat\“...); „«Spira-lele» istoriei: iobagismul industrial“ (Ibid.);sau „Suprarealismul socialist“ (Ibid.).

1984: „O «contrarevolu]ie» t\cut\...“ (p.37). Exasperare: „~ncepe iarna. Ger, praf [iepidemii. {i, peste toate [i `ncontinuu, mar-[urile tot mai stridente ale Marii Fanfare. Amf\cut, deja, b\t\turi pe timpane...“ (p. 39).

La finele lui 1984 [i la `nceputul lui 1985 `icite[te pe Radu Petrescu, Raymond Aron,Dorin Tudoran. De-a lungul anului `[i va scrieromanul: „~ncep lucrul la «Anselmus». Reg\-sit bucuria de a scrie «de m`n\» din nou./ Scriu,deci exist“ (p. 42); „Scriu la «Anselmus» f\r\prea mult\ «tehnic\». De[i, pentru prima oar\,am preg\tite fi[e, planuri, grafice... Scriu ca [icum a[ «citi», deci: transcriu dintr-o carteimaginar\. De team\ c\ n-o s\ mai «v\d», `mifac ochelari!“ (Ibid.); „Scriu la «Anselmus»sear\ de sear\, `nconjurat de frig, ca [i cum a[scrie un jurnal la Polul Nord“ (p. 43). Temac\r]ii – singur\tatea impus\ de regim, deja ob-sesiv\ `n adnot\ri anterioare: „Trei elementefac posibil\ dictatura: `ntunericul, frigul [isingur\tatea. Ultimul dintre ele `l explorez `n«Anselmus»“ (p. 42); `n consecin]\: „Perso-najele din «Anselmus»: un fel de apostoli ai

plictiselii“ (p. 44). Pe m\sur\ ce avanseaz\,romanul e asumat ca destin [i devine un docu-ment al radicaliz\rii morale: „Cu c`t `naintezmai mult la «Anselmus» (chiar dac\ greu [i`ncet, uneori dou\-trei r`nduri pe zi), cu at`t`mi este mai limpede c\, odat\ cu «destinul»lui Anselmus, propria mea via]\ devine, [i ea,tot mai inevitabil\“ (Ibid.); [i: „«Anselmus»nu este un roman, nu este o carte, ci este do-rin]a mea disperat\ de a fi“ (Ibid.). Cu o `n-semnare mai ampl\ la `ncheierea c\r]ii: „Oc-tombrie. Terminat Scene din via]a lui Anselmus:128 de pagini, `n trei p\r]i, construit muzical(andante, alegro, alegretto), cu aluzie la «cinacea de tain\», trimiteri aproape directe lac`teva repere esen]iale ale literaturii noastrede azi, cu prelucrarea unor «izvoare» f. vechi(procesele verbale ale interogatoriilor la careau fost supu[i martirii cre[tini `n ImperiulRoman), cu umor (?).../ Scriind aceast\ carteam r\mas at`t de s\rac, `nc`t m\ pot sim]i cuadev\rat liber!“ (p. 45).

La finele romanului, ap\rut – cum am v\-zut – abia `n 1990, e trecut\ datarea „decem-brie 1984-septembrie 1986“ (Scene..., p. 86).Probabil c\ autorul a integrat [i pasaje scrise`nainte de `nceperea redact\rii propriu-zise,cursive a c\r]ii [i a continuat s-o finiseze p`n\la predarea spre publicare. Va depune ro-manul la Editura Dacia `n 1986 [i la CarteaRom=neasc\. ~n Bucure[ti, `n 1988. Nu i sepublic\. P`n\ la sf`r[itul lui 1989, prozatorulr\m`ne – doar – cu cele zece pagini [i jum\tatedin Doisprezece prozatori…

~n 1986 [i 1987, `nsemn\rile din jurnal con-tinu\ pe aceea[i linie: absurdul politic cre[te,cre[te [i exasperarea autorului. Va scrie cumajuscule luna noiembrie, c`nd, pe data de15, la Bra[ov, irupe protestul muncitorilor dela Uzinele „Steagul Ro[u“, unul dintre celemai importante episoade ale revoltei popu-la]iei `mpotriva sistemului comunist: coloan\de manifestan]i, mar[ spre centrul ora[ului,„ocupa]ie“ a sediului puterii jude]ene, gea-muri sparte, portrete ale lui Ceau[escu arse.Gogea noteaz\, aluziv: „NOIEMBRIE. Amam`nat o vreme s\ mai notez deoarece nu maiaveam dec`t trei file la dispozi]ie [i `nc\ nu amg\sit un caiet potrivit pentru a `ncepe «al trei-lea jurnal». Ca [i cum a[ fi [tiut c\ ceva esen-]ial, fundamental trebuia s\ se `nt`mple [i p\s-tram loc aici, `n acest jurnal, pentru o `ncheie-re, nu at`t a lui, c`t mai ales a unei v`rste“ etc.(p. 64). Apoi: „15. Mai po]i tr\i la fel de azi`nainte? Nu at`t pentru c\ ai fost martor la a-cea disperat\ dezl\n]uire a unei mase animali-zate sau pentru c\ i-ai putea `n]elege mai binedec`t mul]i al]ii semnifica]iile tragice, ci, maiales, pentru c\ l`ng\ tine se afla [i copilul t\u.Ce-i vei spune peste c`]iva ani? Cum trebuies\ tr\ie[ti de azi `nainte pentru a nu-]i fi ru-[ine, m\car `n fa]a lui, mai t`rziu?“ (p. 65).

Ce se mai `nt`mpl\ `ntre timp, f\r\ s\ fieconsemnat `n jurnal? ~n urma revoltei din 15noiembrie, `n luna decembrie descind `nBra[ov doi ziari[ti francezi, Michel Labro [iAlexandra Lavastine, care `ncearc\ s\ afle ces-a `nt`mplat acolo. Vor publica la `nceputulanului urm\tor un reportaj-reconstituire,„Rom=nia: prima relatare a revoltelor de laBra[ov“ (`n „L’Evénement du jeudi“, 14-20ianuarie 1988), bazat `n mare m\sur\ pe m\r-turia unui anume „Virgil“, dezv\luit de Labro,

`n primul num\r al aceleia[i publica]ii de dup\revolu]ia rom=n\, ca fiind Vasile Gogea:„Omul din Bra[ov. Portretul unui rom=n cu-rajos...“ (`n „L’Evénement du jeudi“, 28 de-cembrie 1989-3 ianuarie 1990 – ambele inclu-se `n sec]iunea final\ de documente din Frag-mente salvate). Portretul pe care cei doi fran-cezi i-l schi]eaz\ e cel al unui om disperat darhot\r`t s\ ri[te, con[tient c\-[i pune – poate –`n joc chiar via]a st`nd de vorb\ cu ei, `n con-di]iile `n care legisla]ia interzicea „contactelecu str\inii“, iar `n urma revoltei bra[ovenefuseser\ aplicate m\suri represive asupramuncitorilor manifestan]i.

Nu p\]e[te nimic, `ns\ e tot mai ap\sat detensiunea `n care tr\ie[te. „~ncep acest an subsemnul unei noi identit\]i, clandestine(Virgil). ~ntreaga mea fiin]\ corporal\ devine– a[a cum noteaz\ Tolstoi `n jurnalul s\u intim– «un centru de con[tiin]\». Tot ce se `nt`mpl\este dureros, dar nimic nu m\ doare“ – e pri-ma `nsemnare din 1988, dup\ ce va fi ascultatla Europa Liber\ reportajul ziari[tilor francezi.Traum\ a „clandestinit\]ii“ [i atingere a limi-tei periculoase dincolo de care instinctul deconservare se suspend\, nimic nu mai contea-z\, „nimic nu doare“. Jocul de-a [oarecele [ipisica de la „Astra“ continu\. Unele texte `is`nt respinse sau i se cer modific\ri. ~n decem-brie 1988 cere printr-un memoriu s\ i se per-mit\ s\ desf\[oare „o activitate social\ util\ `nconcordan]\ cu preg\tirea mea profesional\ [icu aptitudinile a c\ror dovad\ consider c\ amf\cut-o, `n condi]ii demne [i sigure“, ie[indastfel din statutul ambiguu de angajat al tea-trului deta[at la revist\. ~ns\ pe 24 ianuarie1989 va fi re]inut de Securitate, `mpreun\ cuun alt scriitor bra[ovean, Leonard Oprea, ladomiciliul acestuia din urm\, unde tocmaisosise [i un alt ziarist francez, Gilles Schillerde la „Libération“, c\ruia Gogea urma s\-iacorde un interviu despre situa]ia dinRom=nia. ~n loc s\ fie transferat definitiv larevist\, cum sperase, e penalizat prin retrage-rea pe un post de „instructor cultural-sportiv“la UJCM Bra[ov (Uniunea Jude]ean\ a Coo-pera]iei Me[te[ug\re[ti). Nu mai poate publica`n „Astra“, `ns\ de-a lungul lui 1989 va semnaeseuri `n „Vatra“.

Blocat la editurile la care fusese depus,Anselmus nu p\rea s\ mai poat\ vedea luminatiparului `n sistem „normal“, drept care, `ntoamna lui 1989, i-am propus lui VasileGogea s\ mi-l ofere pentru Litera, unde ajun-sesem s\ lucrez [i unde ap\reau c\r]i „`n regieproprie“, adic\ pe cheltuiala autorilor, [i f\r\vigilen]a „obi[nuit\“ a cenzurii, a ConsiliuluiCulturii [i Educa]iei Socialiste. P\strez refera-tele pe care le-am scris `n editur\, recoman-d`nd foarte elogios cartea pentru publicare;s`nt datate 16 octombrie („de informare“) [i 3noiembrie („de sintez\“). ~ntruc`t la Dacia [ila Cartea Rom=neasc\ i se ceruse s\ schimbetitlul [i numele protagonistului (sic!), Gogea`mi d\duse cartea „deghizat\“: se numea Zile[i nop]i, cu Cristian Sofoiu `n loc de Anselmus.Ar fi ie[it – probabil – `n c`teva luni, c`t ar fidurat procesul tipografic: c\tre prim\vara lui1990. ~ns\ a venit revolu]ia [i apoi euforia,confuzia, haosul, protestele din 1990. A maitrecut aproape un an p`n\ c`nd colegul meu aapucat s\-[i „restaureze“ romanul ca Scenedin via]a lui Anselmus [i p`n\ s\ fie – final-mente! – publicat.

~nc\ un detaliu al acestei odisei intelectua-le [i morale. ~n Omul din Bra[ov..., MichelLabro relateaz\ c\ nu cu mult timp `nainte,probabil `n noiembrie-decembrie 1989, c`nddictatura din Rom=nia nu c\zuse `nc\, VasileGogea i-a citit la telefon un articol de protest,rug`ndu-l s\-l dea la tipar `n Fran]a cu semn\-tura sa real\, „oricare ar fi fost riscurile“, c\ci„nu mai voia s\ tr\iasc\ cu pre]ul distrugeriisale morale“ (Fragmente salvate, p. 180).Textul n-a mai ap\rut, c\ci regimul s-a pr\-bu[it – se [tie – pe 22 decembrie...

(Fragmente din prefa]a la edi]ia a II-aa romanului Scene din via]a lui Anselmus, `n curs de apari]ie la Editura Limes, Cluj)

Hail!…Oportunismuldintotdeauna...

LEONARDOPREA

De-a lungul veacurilor, oportunismulse `nf\]i[eaz\ precum o prism\ cu uninfinit num\r de fe]e, fiecare fa]\oglindind cu maxim\ claritate aspira]iile[i, `n egal\ m\sur\, viciile oportunistului– a[adar, oportunismul politic cu infinitefe]e, sau cel profesional cu infinite fe]e,ori acel cultural cu infinite fe]e [i a[amai departe.

Dar, oricare ar fi ele fe]ele acesteiprisme, `n sec]iune ea a `nsemnat [i va fimereu astfel: un indicibil omogen-amestec de lips\ de moral\ cu lips\ dedemnitate, cu lips\ de responsabilitate,cu lips\ de credin]\, plus la[itate, plussociopatie, plus… colabora]ionism `nfel [i chip, de la simpla b`rf\, de lainformatorul pl\tit [i p`n\ la individul-de-excep]ie aflat `n slujba Puterii(oricare ar fi ea, Puterea... cu siguran]\ –mai mult sau mai pu]in, dar prin „p\r]ileesen]iale“, corupt\).

Iar ast\zi, cu deosebire `n ]\rile ex-comuniste, unde democra]ia constituie„no man’s land“ – oportunismul este…mai presus de orice `ndoial\, nu vinakafkian\ din „colonia penitenciar\“, ciun – cel pu]in – grotesc titlu nobiliarav`nd ca deviz\: homo homini lupus.

„…ploaia `nalt\ pe

lac cratere mii – dou\

lebede… `n vals…“

RE

SP

IRA

RI

EseuTIMPUL10

septembrie 2008

GHEORGHE SIMON

De la parabola bobului de gr`u, p`n\ lafunambulescul sex al mor]ii din poezia AngeleiMarinescu, de la moartea lui Enkidu, p`n\ laMoartea domnului L\z\rescu, de la moartea rit-ualic\, p`n\ la moartea timpului, Moartea `[i r\s-fir\ copiii s\i din flori, confirm`nd `nt`ia legenescris\ a firii: s\ nu ucizi, `n numele mor]ii.

Altfel, s\ nu te substitui Creatorului, coche-t`nd, din pur\ curiozitate sau din ispititoare gra-tuitate, cu Autorul.

Nu moartea ne `nsp\im`nt\, `ntruc`t fiind f\r\chip [i f\r\ de nume ea `nsumeaz\ vie]ile noas-tre, poten]`ndu-le prin aura amintirii persistente[i prin nimbul `ntrup\rii numelui, ca `nve[nicireprin pomenire. Mai degrab\ ne `nfrico[eaz\ ver-bul „a muri“, fiind pertinent doar `n prezent [i laprezent, `n intervalul interzicerii, c`nd legea `[ir\sfr`nge efectul asupra aproapelui, f\r\ s\devin\ tranzitiv\.

~n rest, omene[te, murim a[a cum tr\im: peapucate. Victime ale auto-suspend\rii din pre-zent, ne proiect\m nemurirea, ]intuindu-ne cli-pele moarte `n agende sofisticate, `n proiectevirtuale, rat`nd, din start, r\gazul unei deta[\ri,al unei adecv\ri, al a[tept\rii ne`nd`rjite, al r`v-nei nepripite.

Punctuali, irepro[abili, nu ne r\m`ne dec`tconfirmarea unei pruden]e acerbe, de a nu rataocazia, [tiut fiind c\ doar moartea [i Sf. Duh nurateaz\.

Murim c\ nu murim [i ne surprinde moarteac`t mai s`ntem `nc\ pe f\ga[ul f\g\duin]ei.

Paradoxal\, absurd\ [i izomorf\, Moartea e`ns\[i perfec]iunea, ea nu admite accidentalul [inici anecdoticul, moartea nu admite imperfec]i-uni (M. Tereza Leon), iar, din perspectiva p\-m`nteanului, ea poate fi expresia Frumosului, cades\v`r[ire, a[a cum i s-a relevat lui G. Flaubertpriveghindu-[i sora-mireas\ pe catafalc.

De fiecare dat\, revela]ia mor]ii face s\ seclatine `n fiin]a noastr\ intim\ `nsu[i temeiulcrea]iei deoarece induce deopotriv\ f\]i[, f\r\ocoli[uri sau apropouri, imanen]a [i iminen]a,reduc`nd la zero pruden]a.

Murim `ntruc`t nu mai murim, ci ne morti-fic\m clipele, retez`ndu-ne aripile. Murim pe

m\sur\ ce [tim. Murim pentru c\ moartea nu aremoarte.

***

De la Dosoftei la Cezar Iv\nescu, ne e dat s\auzim dang\tul prelung de Moarte al ecoului `ncare se r\sfr`nge `ntreg spectrul adumbritor al e-ternei treceri spre un dincolo, `n v\zduhul trans-figurat al celei din urm\ v\mi spre nemurire:moartea literei pe h`rtie [i `nvierea ei prinpoezie.

Dac\ moartea transform\ via]a `n destindeopotriv\, moartea confer\ un sens vie]ii p\-m`ntene. Celui care vede moartea `n cov`r[itoa-rea-i perfec]iune, aceluia `i va fi dat [i harul pre-figur\rii ei profetice prin art\.

De la „preste luciu de genune/ trec cor\bii deminune“ (Dosoftei) p`n\ la ardoarea `ntrup\rii,poetul face s\ `nvie, `ntr-o clip\, Logosul pri-mordial, mortificat, fragmentat, fracturat, prinliturghia `nminun\rii: „nu credeam s\ `nv\] amuri vreodat\“ (Eminescu).

Inspira]ia divin\, protectoare face ca viul ne-`ntrerupt al prezentului pur (lumina ne`nserat\)s\-[i reverse nehot\rnicia Duhului asupra a ceeace e mai surprinz\tor `n fiin]a uman\: sufletulnemuritor.

Invoca]ia mor]ii `n poezia lui Mihai Ursachie ca o litanie a `nfirip\rii chipului, r\s\rind ca oicoan\ vie din enigma etern\ a ~ntrup\rii, av`ndsolemnitatea mor]ii aparente, dar [i ca o imagi-ne a obnubil\rii mor]ii eterne, furi[`ndu-se sub-reptice, `ntr-o at`t de grav\ [i tenace insinuare ap\relnicului rapace: „Iubita mea ce nu exi[ti/ cuochii mari at`t de tri[ti/ din locul unde nu exi[ti/tu m\ prive[ti cu ochii tri[ti// de dup\ zidul deargint/ care pe toate le desparte/ pe cei ce s`ntcum nu mai s`nt/ pe cei ce nu-s cum c\ n-aumoarte// iubita mea cu chip de crin/ din timpulcel de tine plin/ `n care pururi nu exi[ti/tu m\prive[ti cu ochii tri[ti“.

Prin crea]ie, moartea nu-i doar liter\ moart\pe h`rtie. Prin transfigurare [i r\sfr`ngere, Moar-tea („care pe toate le desparte“) face ca Logosuls\ se `ntruchipeze `nc`t, la rigoare, putem spune:cuvintele mor, dar nu-[i dau duhul.

Poetul Cezar Iv\nescu face din poezie unl\ca[ de m`ntuire, nicic`nd mai vrednic\ Judeca-ta de Apoi a Sinelui, ca o sublim\ recuren]\ aeului `nfrigurat de moarte.

Moartea nu mai e doar o Metafor\ disemi-nat\, ci ea se aciuiaz\ `n suflet, iar poetul selupt\ cu ~ngerul Mor]ii [i nu-[i elibereaz\ sufle-tul p`n\ nu-l despov\reaz\ de `nruchipareaatroce a mor]ii: „p\rea o fiin]\/ nici de aici/ nicide dincolo/ nici `nl\untrul acestei realit\]i/ nicidepinz`nd de o alta/un s`mbure mistic, o paran-imf\“: Moartea irevocabil\ nu-[i poate „dez-min]i“ identitatea.

Revela]ia mor]ii `nseamn\ deopotriv\ reve-la]ia Crea]iei, iar „cei care nu au/ con[tiin]amor]ii/ se vor `ngr\[a continuu/ ori nu se vorridica asemeni baloanelor/ ci ne vor sufoca/ `nneputin]a lor/ sprijini]i buric `n buric.“(CezarIv\nescu)

***

~n principiu, moartea este paradigma vie]ii,cu o semantic\ ce tinde spre zero absolut.

Altfel, privit\ `n context, `n preajm\ ai deo-dat\ revela]ia unei anacronice situ\ri. Montherlant,privind piatra tombal\ unde erau `nscri[i aniivie]uirii tat\lui s\u, constat\ cu uimire c\ estemai b\tr`n dec`t tat\l s\u, iar G. Ibr\ileanu, `ntr-o `mprejurare similar\, afl\ cu nedumerire c\mama sa e mai t`n\r\ dec`t fiul.

Evanescent\, `n registrul secund al contem-pl\rii, moartea `ntrece putin]a conceperii posi-bilului, `nclin`nd mereu balan]a spre un proba-bil irepro[abil [i irepresibil.

Faptul evident c\, fiind neiert\toare [i nedis-criminatorie, moartea nu e mai pu]in `nsp\i-m`nt\toare, ea are [i darul ne-improviz\rii, alner\bd\rii, darul, neostentativ, al imprevizibilu-lui l\muritor, s\v`r[itor.

***

Cel mai u[or mori purt`nd grija altuia, `m-pov\r`ndu-ne inutil, `nc\rc`ndu-ne sufletul cu oenergie negativ\ ce ne submineaz\ interioritatea[i a[a deteriorat\ [i devastat\ de viziuni precare.

Dar, cel mai greu e s\ nu-]i asumi moartea nuca pe un concept inavuabil sau ca pe un secretinexpugnabil [i nici ca pe o ipotetic\ `nscenare.Moartea nu are ca argument convingerea [i nici`n]elegerea, ea nu expir\ dec`t `n pofida irefu-tabilului: prin ~nviere.

~n r\v\[itele noastre con[tiin]e c\ am putea s\fim binecuv`nta]i de vreo `mp\care cu sine, ne-

str`mtora]i, vom admite c\ doar moartea ne eli-bereaz\ de povara discrimin\rii, `nlesnind, deo-potriv\, `nfiriparea unui sens: al surprinderii, alsurvenirii, al neat`rn\rii.

De la Moartea lui Ivan Ilici p`n\ la Moarteacite[te ziarul, ne e dat s\ contempl\m r\gazulunei deta[\ri de sine, periclitat\ fiindu-ne via]ade ner\bdarea funciar\, de a ne eschiva, de a p\-c\li eviden]a prin ambiguitate, sau de a o p`ng\riprin cuvinte de[arte... Moartea e la fel de imacu-lat\ ca [i lumina din `nt`ia clip\ a vie]ii. Deaceea, nici nu e posibil\ o istorie a mor]ii, ea nuadmite diacronia, fiind concomitent\ sie[i, sfi-deaz\ at`t utopia c`t [i ucronia.

De la moartea caprei vecinului p`n\ la Moar-tea care nu dovede[te nimic e traseul unei `mpo-triviri [i al unei priv\ri de libertate: admitem c\s`ntem muritori, dar nu concepem s\ o experi-ment\m pe viu.

P`n\ la punctul terminus, `]i e `ng\duit\ [i oumbr\ de consolare, afl`nd cu stupoare c\ a mu-rit cel\lalt, aproapele t\u, agrav`nd `n sinea taabisul insolit al neputin]ei, dar [i `nl\n]uindu-teprin compasiune.

Moartea face s\ se cutremure ierarhia [i s\ seconfirme Sf. Treime, unde nu exist\ nici ierar-hie [i nici succesiune.

Doar a[a ne vom afla mai aproape de m`n-tuire [i nu de consolarea comod\, mai aproapecu o clip\, fie [i ultima clip\, mai aproape de ne-at`rnare, [tiind cui ne `ncredin]\m sufletul, `n-truc`t tot `ntreb`ndu-ne despre ob`r[ia mor]ii, nevom trezi auzind: „Eu s`nt cel ce s`nt“.

~ntre timp, pasajul t\u prin via]\, traiectoria[i proiectul [i-au adjudecat deja `mputernicireade a fi fost.

{i tot iscodind-o [i iar ispitind-o s\ se arate,ne-am `n[elat amarnic, din suprema]ie, cu iluziac\ am suprimat-o printr-un denun]: „Dumnezeua murit“.

Moartea `[i va dezv\lui identitatea, nedez-min]it\ [i f\r\ nici o preceden]\, ea va fi at`t derecent\ `ntruc`t ea va veni [i nu va poposi, vaavea chipul fiec\ruia din noi [i va purta numelenostru, care, precum via]a, nu ne apar]ine: ~nnumele Tat\lui din care Fiul purcede [i al Sf.Duh care, mai presus de noi, ne precede [i nudoar ne presupune.

Cuvintele mor, dar nu-[i dau duhul

CRISTINA FLORESCU

S`ntem f\cu]i `n a[a fel `nc`t putem `n]elegeun lucru `n adev\ratele sale dimensiuni numai [inumai dac\ `l sim]im pe propria noastr\ piele.Teoretic, admitem sentimente [i st\ri pe care, `nmod concret, practic, nu le percepem. Cum s-arspune socratic, nici m\car nu [tim c\ nu [tim.Pentru c\, `n asemenea situa]ii (ca `n multe alteledespre care nu voi vorbi acum, aici) teoria [ipractica alunec\ una pe l`ng\ cealalt\ ca `ntr-opoveste de iubire imposibil\.

Capacitatea de comunicare a speciei se `n-gusteaz\ vizibil `n timp ce, parc\ `ntr-un efort de`mp\ciuire, num\rul [tiin]elor comunic\rii cre[tedilat`ndu-se intersti]iar spre filosofie, lingvistic\,semiotic\, pragmatic\, logic\, informatic\.

Pe fiecare tronson comunica]ional `n parte`nv\]area, explicarea, disecarea ra]ional\ avan-seaz\ `n profunzime (sau `n altitudine) p`n\ la unpunct dincolo de care comunicarea se desface,mereu, babelian. Adic\ putem vorbi despre lu-cruri diferite cu acelea[i cuvinte, a[ezate `n ace-ea[i exprimare. Sau, spunem acela[i lucru folo-sind exprim\ri at`t de diferite `nc`t lucrul-faptdevine imposibil de `mplinit.

M\ `ntreb totu[i: c`t de mare va fi fost [oculvechilor oameni unilingvi (constructori experi-menta]i de vreme ce fuseser\ angaja]i `n ridi-carea celui mai m`ndru turn, Turnul Babel) a-tunci c`nd s-au trezit folosind cuvinte ale unorlimbi diferite? ~[i [tiau meseria pe de rost, cumse spune pe rom=ne[te. {tiau locul pietrei, al mor-tarului, tipul de `mbinare a cosoroabei, punctele

de rezisten]\ a c\priorilor, linia paziei, sau cegrosime are astereala.

De ce ni se spune c\ ei, acei constructori pri-cepu]i, atunci c`nd le-a fost dat s\ nu mai vor-beasc\ aceea[i limb\, nu au mai putut ridicaTurnul? Cu certitudine se `n]elegeau prin ges-turile multe [i m\runte ale meseriei. Semioticasubtil\ a comunic\rii nu avea pe atunci [i valen]ene-lingvistice? Cuv`ntul trebuia s\ fie totul? Iardac\ acea limb\ unic\ s-a spart, `n ce fel de limbis-a putut desface at`t de divers de vreme ce ni-meni nu s-a mai putut `n]elege cu nimeni? Pro-babil c\ nu au fost numai limbi romanice. Nicim\car numai limbi indo-europene pentru c\ al\sa se spune cam la fel `n toate aceste graiuri –ca s\ ne reprezent\m numai o singur\ vorb\,esen]ial\ de altfel pentru zidarii babelieni. ~ns\,`nc\p\]`nat\ cum m\ [tiu, continui s\ cred c\ unconstructor chinez, unul rom=n [i altul finlandez,afla]i cot la cot pe meterezele unei construc]ii`nalte, ar putea duce construc]ia p`n\ la cap\t,evit`nd pr\bu[irea, numai prin gesturile deprinseprin meserie. De ce vorbitorii str\vechi ai limbiiunice nu au mai g\sit unghiurile de `mbinare alezidului, mistria sau leg\tura c\priorilor? Mai f\-cuser\ de mii de ori acelea[i gesturi, cu pricepe-re, poate chiar cu m\iestrie. Vorba, `n mod nea[-teptat diversificat\, le-a anulat m\iestria? N-aumai putut identifica piatra, astereala, compozi]iamortarului? Ciocanul [i-a pierdut dimensiunile?Oare ce se va fi petrecut acolo, pe culmile blocu-rilor de piatr\, pentru ca to]i s\-[i uite deprinde-rile meseriei?

Nu gesturile [i le-au pierdut ei me[terii, spe-ciali[tii cum am spune ast\zi. Meseria le-a r\mas`n sim]ire, reflexele au continuat s\ le guverneze

carnea, s`ngele [i mi[c\rile. Erau la fel de buni,de mari meseria[i, dar nu mai erau pricepu]i.Sim]irea nu le mai ajungea la `n]elegere pentruc\ `n]elegerea nu putea pricepe cuv`ntul nou.Erau cuvintele aproapelui nemaiauzite [i nemai-`n]elese. Min]ile le erau dumnezeie[te tulburate.Cuv`ntul logos –, mintea cu priceperile inteli-gente [i senzoriale le fusese profund r\sturnat\,a[a cum ulciorul familiar `[i pierde iremediabilapa cea de toate zilele atunci c`nd e sc\pat [ir\sturnat `n ]\r`na din fa]a casei.

Marea gre[eal\ a me[terilor constructori, nise dezv\luie metaforic `n Cartea Sf`nt\ a Bibliei,eroarea urma[ilor lui Noe, a fost prea `nalta loraspira]ie. Voiau, prin efortul construirii, s\ ajun-g\ la cer. Aspirau, cum s-ar spune. Tindeau. ~[iluaser\, cu de la sine putere, `ndr\zneal\.

Nu este deloc `nt`mpl\tor faptul c\ f\ceautoate astea prin construire. Se [tie de foarte dedemult: a[ezarea pietrei peste piatr\ `nseamn\cre[tere, sui[, ridicare. ~n\l]area prin eforturilegestului de construc]ie se dovede[te simbollimpede al `nf\ptuirii.

Este acest efort inutil? Adesea `ntreprinderi similare ale `n\l]\rii cu

]int\ ratat\ s`nt dovedite ca atare, ca imposibil definalizat. ~n seria sublim\ a simbolurilor europe-ne de prestigiu cultural, Babel [i Icar se circum-scriu acestei dovediri. Prin urmare: este acest tipde efort `ntreprins degeaba?

Bine`n]eles c\ doresc s\ sus]in exact contra-riul. Fac parte din categoria intens blamat\ aoptimi[tilor. Optimi[tii – acei oameni `n modgre[it considera]i ca mult mai puternici dec`tpesimi[tii, uit`ndu-se zisele bine g`ndite ale unorb\tr`ni `n]elep]i care remarcau, fiecare la timpul

s\u, c\ pesimistul este cel puternic, adic\ acelacare poate tr\i confortabil v\z`nd mereu partea`ntunecat\ a lucrurilor. C`t\ vreme optimistul es-te un la[, un fricos, o fiin]\ `n care spiritul prac-tic st\ a[ezat numai spre `nainte, direc]ionat prinochelari de cal. Optimistul evolueaz\ cabalin,are mers puternic `ns\ glezne fragile, casabile.

Icar [i constructorii babilonieni erau [i ei unfel de optimi[ti. Se foiesc [i ast\zi printre noi,rup`nd din c`nd `n c`nd r`ndurile noastre str`nsepragmatic `n jurul nevoii de realizare concret\,practic\. S`nt [i ast\zi la fel de optimi[ti, suferindde un utopism relativ, ambiguu, intens c\z\tor.~[i cunosc propria poveste, `[i [tiu, ra]ional, sf`r-[itul. Dar nu [i-l pot sim]i `n v`rful degetelor`ncle[tate pe mistrie sau `n v`rful aripilor. Defapt, nu fac nici cel mai mic efort s\-[i supun\`n]elegerea profunzimilor sim]irii. Ei tr\iesc prinstr\dania de a face nef\cutul. ~mplinirea lor pre-supune c\ fundamentalul lor efort de desprin-dere le este suficient.

Nu exist\, ca punct culminant, realizarea pal-pabil\. Ea sperie mintea lor atins\ de o creativi-tate special\. Ca s\ se antreneze `n realizareaunui fapt, trebuie s\ simt\ zgura nef\cutului,imensitatea neatinsului [i s\-[i cufunde `ntre-prinderile `n desf\[urare, planare, zv`cnire,niciodat\ a[ezare m`ntuitoare.

Nu este un gest al iadului sisific. Este o aspi-ra]ie de Rai, dus\ p`n\ sus, la poarta Sf`ntuluiPetru, de fiecare dat\ exact `n momentul c`ndChelarul Celest doarme ad`nc. Sf`ntul prefer\solu]ia asta. Pentru babelieni [i icarici, este greude conceput un nu se poate direct, frust. Au untarget primejdios.

Unde ne s`nt vis\torii [i targetul (I)

11Poezie

septembrie 2008

TIMPUL

CHRISTANASESCU

O vacan]\ `n Turcia

Sigur c\ nu am uitat promisiunea de a con-tinua sugestiile din episodul trecut privindr\sturn\rile de atitudine, [i uneori chiar de dis-curs, `n culturi `ntregi care trec prin evenimentede genul atacurilor de la 11 septembrie. Voireveni la ele `n cadrul acestui serial, dar p`n\atunci cred c\ putem vorbi de ni[te „cestiuni“(nu arz\toare, dar la ordinea zilei, declan[ate`ns\ de evenimente sau doar sezoane ele `nselearz\toare) care mi-au atras `n ultima vremeaten]ia [i care se vor dovedi a fi `n leg\tur\ cuceea ce prezent\m aici.

De cur`nd, a avut loc un puternic atentat laIstanbul care a vizat misiunea diplomatic\ ame-rican\, lucru care a pus din nou lumea pe jar `nleg\tur\ cu ve[nicele subiecte ale terorismuluiinterna]ional, dar [i cu alte subiecte, tot perma-nente dar ]inute mult mai `n surdin\, cum ar ficele legate de statutul cumva ambivalent alTurciei ca stat laic al unei na]iuni musulmane,membru NATO. Indiferente, aparent, la toateaceste aspecte, puhoaie de rom=ni migreaz\estival spre Turcia, br\zd`nd c`rciumile [ibazarurile pitore[ti ale metropolei sau t\b\r`ndpe programele de `mbuibare [i t\b\cire solar\din sta]iunile de pe malul m\rii. {i eu s`nt ro-m=n, vorba unui poet legendar [i emblematic,a[a c\ voi emigra [i eu ̀ n aceea[i direc]ie pre] dec`teva pagini, `ncerc`nd s\ nu uit (complet,rom=ne[te) totu[i de tema serialului nostru.

Unul dintre cei mai cunoscu]i poe]i turco-americani contemporani este K. KamalAyyildiz, un t`n\r artist care `[i `mparte via]a nu`ntre Ku[adasi [i Bucure[ti, ci `ntre Istanbul [iNew York. Omul a crescut de fapt `n America [ia primit o serioas\ educa]ie acolo, p\str`nd `ns\leg\turi foarte solide cu a sa cultur\ turc\. {i,era s\ uit, este [i un foarte cunoscut fotograf.(De fapt, nu e prima dat\ c`nd uit `n acest seri-al chestiuni legate de artele grafice, un act man-qué posibil legat de obsesia totalitar\ referitoarela proiectul Margento; fac acum `ns\ o mic\repara]ie pentru intermezzo-ul legat de RobertHass `n care, `ntr-un mod inexplicabil, n-ampomenit c\ un num\r cov`r[itor de poeme alesale vorbesc despre, s`nt inspirate de, sau chiardescriu tablouri importante din diverse epoci, [ic\ inclusiv `n poemul titlu al ultimului s\u vo-lum pictorul de action painting [iat\ din noucenzura despotic\ margentian\] apare ca unsimbol al poetului [i artistului modern `n gene-re, ba chiar al timpului [i timpurilor – „«Actionpainting», i.e.,/ Pictorul ajunge s\ se comporteasemenea timpului.“) De fapt, s-a spus despreAyyildiz c\ aduce arta picturii [i chiar [i pe ceaa muzicii `n poezie, [i c\ `n versurile sale reg\-sim o reconstituire a anumitor elemente dinPeisajele umane ale lui Nazim Hikmet, cu dife-ren]a c\ la poetul contemporan avem cumva unscenariu invers fa]\ de clasicul revolu]ionarturc, de redescoperire a identit\]ii prin `ntoar-cerea `ntr-un Istanbul cultural [i genealogiccare este evocat magistral `n limba englez\.

C`ntecul de la Sultanahmet

F`nt`ni pierdute.

Colonadele din jurul bazinului cu ap\s`nt pline de ecoul turi[tilor,tat\l meu `mi spunea micul meu sultan,iar pove[tile lui `ncepeau cu a fost odat\[i odat\ n-a fost,

aceste ecouri ale ascensiuniice se pr\vale `napoi,

susurul [i cunoscutul [uvoi care spal\,curg`nd peste degete, din degete.

F`nt`ni pierdute pe fiecare deal.

G`nduri salt\, ]`[nesc`n bazinul de marmur\ umpl`ndu-se de

cuvinte.O asemenea seteca a somonului iutede la care [i-a luat numele Cornul de Aur.

Bazinul esteo gr\din\ sub asediu,inima acestui sultan,b\rba]ii din familia tat\lui meu.

Cum le umbrise-o semilun\ din]ii de ado-lescen]i,

cum trebuie s\ fi g`dilat la s\rut.

~[i abandoneaz\ un b\rbat armele [i dialectulmamei sale,ale cuvintelor sale?

Trec pe jos prin Gülhane:pulsul imperiului,minaretele `n rug\ciune, traficul `nc`lcit [i

b\rba]ii strig`ndu-[i marfaRepublica `n timp ce Bosforul tresalt\era, nu era.

Adeseori nu [tim mult mai mult dec`tc`ntecele numelor noastre`ntr-o limb\pe care nu ne-a `nv\]at s-o vorbim nimenidar de care trebuie s\ fim c`t mai aproape, c`t

s`ntem noi `n stare.

C`ntecele numelor s`nt cele ale toponimelorturce[ti savurate `ntr-o englez\ care le consum\,cele ale numelor mistice – musulmane [i impe-riale – dar [i cele ale unei identit\]i care se des-coper\ (de)construindu-se `ntr-un registru dual.Pitorescul peisajului [i al istoriei trebuie [i eltradus, `n unele poeme cititorul fiind for]at pel`ng\ desf\tarea efectiv\ provocat\ de limba `ncare se scrie, s\ imagineze nu numai bog\]ialumii turce, dar [i limba poetic\ venerabil\ carea sus]inut mereu o asemenea lume. ~ntr-un alt„c`ntec“, cel „al dorin]ei“ (din acela[i volumCisterns, ap\rut `n 2005), bog\]ia de arbori, defructe [i de experien]e umane, la fel de exotice[i de luxuriante ale Istanbulului transform\ eulliric `ntr-o succesiune de straturi care `nscriu `nele, fiecare, mesaje de-acum greu de dezlegatale diverselor tradi]ii [i experien]e – „Eu s`ntscribul,/ fiecare piele fiind o ghicitoare nelegi-tim\/ despre locul de-aici“. Exoticul [i multi-stratificatul unei culturi vechi [i inepuizabiles`nt traduse `ntr-o vitalitate a prezentului de oprospe]ime [i un vitalism unice, at`t de tipicespa]iului turcesc – „A[az\-m\ `n `mbulzealasiluetelor/ unde eu dau nume.// Trebuie s\ hoi-n\resc/ cu oamenii ace[tia/ p`n\ pe cel\lalt mal,/o frunz\ adus\ la via]\/ pe ap\…“

Straturile culturale s`nt cu adev\rat de natur\poetic\ `n tradi]iile turce[ti. Cu o poezie care d\primele semne `nc\ din primele secole dup\Hristos, turcii au avut chiar poe]i care au inven-tat limbi noi – maiestuoasa limb\ otoman\ estecel mai puternic exemplu – care s\ fie „c`t maiaproape“, vorba lui Ayyildiz, de nevoile uneivie]i imperiale [i mai ales poetice. Otomana aap\rut astfel, ca o combina]ie de persan\ [i alteelemente asiatice [i erudite cu limba turc\ popu-lar\, fiind un produs de curte a c\rui complexi-tate [i melodicitate satisf\cea exigen]ele denuan]\ [i de formalism ale acelor truveri cu cin`nalt ai r\s\ritului. Este limba `n care (c`nd nuprefera persana `ns\[i) Dimitrie Cantemir, `ntinere]ile petrecute la Istanbul, recita, povestea,improviza, acompaniindu-se singur la tamburi-ne ca un adev\rat rockstar al acelor vremuri, unom-spectacol pe care `nal]ii demnitari [i aristo-cra]i se b\teau s\-l aib\ la ei la petrecere.Poezia mare a evului mediu turcesc este scris\`n acea limb\, dar poezia modern\ [i cea con-temporan\ s`nt, de bun\ seam\, `n turca de-motic\. Ayyildiz `mbog\]e[te dualismul s\u

turco-american cu acest str\vechi dualism alculturii [i poeziei turce.

Povestea literaturii turco-americane notabile`ncepe `ns\ mai devreme, la 1930, cu un romanautobiografic al Selmei Ekram, o emigrant\ajuns\ `n State la 21 de ani, nepoata unui poetturc, Namik Kemal, [i o deschiz\toare de dru-muri `n literatura feminin\ turc\, inclusiv `n ceana]ional\, din Turcia. Cartea lui Ekrem a fosturmat\ de alte apari]ii `n acela[i gen, dintre careunele chiar cu oarecare relief `n literatura amer-ican\ (e.g. romanul lui Judy Light Ayyildiz[simpl\ coinciden]\ de nume cu poetul mai suscomentat] Nothing but Time, comparat de uniicu clasicul Catch 22 al lui Joseph Heller, tradus[i la noi sub titlul Clenciul 22). Poezia `ns\ n-adat roade dec`t abia `n anii ’70, c`nd a ap\rut pefirmament o figur\ legendar\, un poet r\masp`n\ ast\zi neegalat `n acest spa]iu bicultural –Talat Sait Halman. N\scut `n 1931 la Istanbul,el a emigrat `n America `n 1952, revenind pen-tru un an `n Turcia, prin ’70, pentru a sluji caprimul ministru de cultur\ din istoria republicii.Halman are o activitate impresionant\ ca poet,traduc\tor, publicist cultural, profesor universi-tar ̀ n ambele ]\ri, om politic (inclusiv delegat laUNESCO unde un sprin]ar poem al s\u a f\cutadunarea s\ adopte cooptarea micului statNauru `n organiza]ie) etc. ~n mijlocul acesteineobosite lucr\ri se afl\ `ns\ un spirit contem-plativ, uneori chiar `nsingurat [i melancolic(mo[tenit [i de Ayyildiz, cum am v\zut), ce tra-verseaz\ nota]ii ca de haiku `mbibate de curcu-beul bogatelor implica]ii culturale – „La `nce-put/ a creat poetul singur\tatea/ [i-apoi Dumnezeua descoperit-o“ – scrie el `n Shadows of Love,volum ap\rut `n 1979. ~ntr-un interviu acordatpublica]iei academice „Journal of AmericanStudies of Turkey“ `n 1997, poetul descria di-versitatea modurilor `n care elaboreaz\ unpoem, vorbind „de o varietate a modurilor de ascrie la fel de mare ca a tuturor lucrurilor dinvia]a mea“. Uneori un singur cuv`nt declan[ea-z\ un lung proces, alteori o experien]\ „`l pose-d\“ [i `l oblig\ s\-[i pun\ me[te[ugul la lucru,alteori e vorba de „experien]e vizuale“ (imaginivechi, din copil\rie, combinate cu documentareTV [i c\r]i citite apoi pe aceea[i tem\, de exem-plu tema l\custelor), `ntr-o `n[iruire de variantela fel de alambicat\ [i de hipnotizant\ ca ve[-m`ntul sultanilor, sau zugr\veala din MoscheeaAlbastr\, ornamental\ [i `n acela[i timp vitalis-t\, foarte `nc\rcat\ [i `n acela[i timp simpl\, [icredibil\, [i direct\, cu diversitatea spectacolu-lui multicolor al de[ert\ciunilor, dar circum-scris\ de intensitatea unei singure inimi, simple,ad`nci [i neobosite. {i `nc\ mai s`nt, zice poetul,mai s`nt [i acele rare momente c`nd un poem secreeaz\ de la sine ca `ntr-un soi de dicteu au-tomat. Nu e vorba `ns\ de delirul vizionar-coa-gulant al surreali[tilor, ci de o perfec]iune pri-mit\ ca de undeva, la care poetul nu mai are deschimbat nici o iot\. Pentru poetul r\s\riteanpoemul vine `n zori ca un vestitor, un `ngersosind cu un mesaj clar [i des\v`r[it ce urmeaz\a fi dictat – `n „rare momente de tain\“ – recep-torului `ntr-adev\r preg\tit, cu inima [i urecheaproaspete [i limpezi. Un asemenea text este „ALast Lullaby“ („Un ultim c`ntec de leag\n“),textul-titlu al volumului publicat ̀ n 1990. „[Poe-mul] mi s-a dezv\luit `ntr-o diminea]\, `n zori,c`nd a venit [i m-a «trezit». N-am avut altcevade f\cut dec`t s\ scriu ceea ce el mi-a dictat“:

Un singur lucru morbid f\cea mama,l\sa c`te-o portocal\-n verand\ s\ se strice.Dar m\-ndoiesc c\ asta-nsemna ceva:ea nu vedea-n mucegai soarta crud\,`n mu[te hybris-ul, `n miros disperarea.Se uita la ea [i-i [optea a[acum [optise c`ndva c`nturi de leag\n.– Poate c\, spuse fratele meu, sper\s\ se prefac\-ntr-un fruct al Raiului. Nu –voia doar s-o priveasc\ [i s\ murmure:iar portocala privea [i ea murmur`nd.Se-adormeau una pe alta-ntr-o ultim\

remu[care.

Un poet tr\ind `n dou\ culturi are adeseoriavantajul de a o vedea mai clar pe cea din care

provine, lucru care poate `nsemna o realist\ a-justare a propriilor dimensiuni dar [i, dup\ caz,o convins\ [i conving\toare elogiere a lucruri-lor care cu adev\rat `nseamn\ ceva. Halmanare, `n aceast\ ordine de idei, `ndrept\]irea s\-lnumeasc\ pe Frank O’Hara un Orhan Veli ame-rican, [i nu invers. ~ntr-adev\r, am`ndoi s`ntpoe]i extrem de personali [i de personali[ti `nversul lor, am`ndoi s`nt figuri pitore[ti, deopo-triv\ de teribile [i de simpatice, am`ndoi cu unvers aparent relaxat [i simplu, dar `n acela[itimp vibrant [i definitiv, am`ndoi mor]i foartede tineri (O’Hara la 40, `n 1966, [i Veli la 36, `n1950) parc\ `neca]i `n propria poezie. Aparentulblazaj des\ilat [i deta[area [ic, dar de fapt dure-ros de febril\ ale lui O’Hara au `n contrabalansla Veli un ton care plonjeaz\ din (auto)ironicsau deta[at demolator (atunci c`nd acestea exis-t\) direct `n rug\ sau patetism neatins de nici oo]iozitate. Duhul s\u mediteranean aduce osimplitate de proverb, un pitoresc esen]ializat [iun ton incantatoriu sigur care nu sterilizeaz\figura sa nonconformist\ [i voluntar marginal\,ba din contra. Nu este la el neap\rat o cale maibun\ dec`t cea jazzy a lui O’Hara, dar e, oricum,una la fel de valabil\ [i chiar de fundamental\.Ba chiar, zice indirect Halman [i n-avem cums\-l contrazicem, este prima `n ordinea funda-mentalului dintre cele dou\.

Cele dou\ poezii `nseamn\ dou\ culturi,dou\ lumi, `ntre care poetul contemporan face ocontinu\ [i simultan\ navet\. Dar nu numaipoetul, ci chiar o cultur\ `ntreag\ poate fi unasemenea mesager sau liant. Mircea Eliade vor-bea despre o anumit\ con[tiin]\ a rom=nilor c\s`nt situa]i `ntre Orient [i Occident, [i chiar des-pre un statut al culturii rom=ne de „punte“ `ntreOccident [i Bizan], `ntre lumea oriental\ [i lu-mea mediteranean\. Mai mult chiar, ceea ceconvine subiectului acestui episod, Eliade vor-be[te chiar de anumite „tradi]ii na]ionale carefac din Rom=nia, de civiliza]ie latin\ [i cu influ-en]e slave [i turce[ti, o punte `ntre Europa bal-canic\ [i Eurasia turc\“ (s.m. C.T., citez din-tr-un articol al Annei Masala, citat de ClaudioMutti `n Mircea Eliade [i unitatea Eurasiei,text disponibil [i online). La decenii dup\, `nanii ’90, un poet turc contemporan ale c\ruipoezie [i personalitate mie `mi s`nt foarte dragi,Mustafa Ziyalan, aborda aceea[i tem\. El a ]inuto prelegere la Conferin]a Traduc\torilor de laIstanbul, edi]ia a IX-a, `n care discuta tocmaistatutul Turciei [i al culturii sale ca fiind unspa]iu `ntre Orient [i Occident. Numai c\ poetulnu vede cultura sa ca pe o punte, ci mai degrab\ca fiind „prins\ `ntre“, sau chiar „picat\ la mij-loc“. ~n timp ce rom=nii s`nt pentru Eliade de-pozitari ai unor zestre eteroclite, [i prin asta unspa]iu de intermediere („Dacia… ]ar\ a `nt`lni-rilor“ etc.), un mediu pe care l-a[ numi de tra-ducere cultural\, la Ziyalan Turcia st\ la mijlocmai degrab\ ca un corp str\in, prilej pentru poetde a sublinia unicitatea limbii [i a valen]elorsale poetice, care tocmai prin efectele ei de ne-`nt`lnit aiurea poate ajuta la traducerea con-struc]iilor altfel intraductibile din englez\, s\zicem, cum ar fi cele ale lui E.E. Cummings. {i`ntr-adev\r, Ziyalan chiar a tradus imposibilelejocuri de cuvinte [i grafice ale lui Cummings`ntr-o foarte conving\toare [i supl\ limb\ turc\.

C`nd am dat acum c`]iva ani ni[te perfor-mance-uri cu Margento `n Istanbul, m-am dus`ntr-o sear\ la c`rciuma din cartierul Taxim,unde se `nt`lnesc poe]ii, [i unde inclusiv chel-nerul-[ef este poet. Dup\ c`teva pahare de rak`[i replici vesele schimbate cu al]i c`]iva autoride stihuri otomane, l-am `ntrebat pe poetul-chelner de Mustafa Ziyalan [i mi-a r\spuns c\trece foarte rar, cam o dat\ pe an. P\i, zic, nor-mal, altfel c`nd ar avea timp s\-i traduc\ peCummings, pe Brecht, sau pe Paul Auster, daram sperat ca totu[i tocmai aceea s\ fie ziua `ncare va trece pe anul respectiv. N-a fost, n-afost a[a, iar `ntre timp am aflat c\ [i el st\ maimult prin America. Nu-i r\u, sigur, eu `ns\ voimerge acolo, la Istanbul [i de data asta, c\ci, laurma urmelor, dup\ cum mi-am dat seama, nuse [tie niciodat\.

09.11.01. Poezia de dup\ (VIII)

PolemiciTIMPUL12

septembrie 2008

La `nceputul lunii decembrie 2007, am lan-sat, `mpreun\ cu Luiza Palanciuc, programul„Restitutio Benjamin Fondane“, de traducereintegral\ a operei franceze a acestui autor.

Baza juridic\ a ini]iativei noastre a con-stituit-o autoriza]ia de]in\torului de drepturiasupra operei fondaniene, dl. MichelCarassou, semnat\ `n 26 octombrie 2007,pentru editura Limes din Cluj-Napoca.

Din decembrie 2007, de c`nd programul afost f\cut public, printr-un „Argument“ `nso-]it de primul fragment tradus din opera fon-danian\, `n num\rul 401 al revistei „Obser-vator Cultural“, scrisul lui Fondane a ajuns`n m`inile cititorilor din Rom=nia `n zeci depagini ale acestei reviste [i ale altora.

Desigur, nici unul din noi doi nu apucase`nc\ s\ beneficieze de eticheta de „fonda-nian“ omologat de forurile competente, a[a`nc`t ac]iunea noastr\ sus]inut\, care p\rea afi [i de perspectiv\, a sf`r[it prin a trezi reac-]ii `n „mediile“ `n cauz\.

Cea dint`i reac]ie a avut loc `n primelezile ale lunii ianuarie 2008 – [i ea sem\na cuo penibil\ tatonare a terenului.

A venit la mine acas\ Profesorul MirceaMartin, director editorial al Editurii Art,

„fondanianul en titre“ al culturii rom=ne,recunoscut ca atare de forurile competente,interes`ndu-se de proiectul nostru [i vorbin-du-mi de al s\u propriu: acela de a publica,`ntr-o edi]ie critic\ [i cronologic\, `ntreagaoper\ rom=neasc\ a lui Fundoianu [i propu-n`ndu-mi (`n a[teptarea acestei apari]ii carep\rea a fi existat „`n proiect“ de mult\ vre-me [i care doar a[tepta s\ fie lansat\) s\am`n\m proiectul nostru, al Luizei Palanciuc[i al meu, „Restitutio Benjamin Fondane“,de publicare, `n traducere rom=neasc\, a o-perei fondaniene scris\ `n limba francez\, numai mult de c`teva luni, maximum o ju-m\tate de an, spunea d-sa, ca s\ nu facem...„concuren]\“ operei de tinere]e, scris\ direct`n rom=ne[te, evident mai pu]in substan]ial\dec`t cea a maturit\]ii, adic\ tocmai cea pecare o preg\team noi pentru tipar.

R\spunsul meu nu s-a l\sat a[teptat.Am r\spuns f\r\ ezitare printr-un „nu“

r\spicat – [i mi-am motivat, pe loc, refuzul.Prima motivare: nu credeam deloc, dar

deloc, `n apari]ia ([i cu at`t mai pu]in `n apa-ri]ia iminent\) a acestei opere rom=ne[ti a luiFundoianu, care – dac\ `ntr-adev\r ar fi exis-tat vreodat\ `n proiectul, cu adev\rat opera-]ional, al Profesorului Martin – putea ap\rea

de zeci de ori la r`nd `n cei optsprezece anicare au apucat s\ se scurg\ din 1990 `ncoace.

Dar se vede c\ nu va fi fost vorba dec`t deun proiect ad-hoc – acest „hoc“ ne`nsem-n`nd, desigur, nimic altceva dec`t blocareaproiectului {ora-Palanciuc: moartea capreivecinului.

Cea de-a doua motivare avea leg\tur\ cuv`rsta mea. I-am spus, anume, c\ nu-mir\m`n suficien]i ani `n fa]\ ca s\-mi permitluxul de a asista la nesf`r[it la ne-realizareaunui „proiect“ – `ntre ghilimele – (evident,`ntre ghilimele cu func]ie de-realizant\!), alc\rui scop nu mi se p\rea a fi altul dec`t a`mpiedica ducerea la bun sf`r[it a proiectu-lui considerat advers, anume proiectul„Restitutio Benjamin Fondane“.

~n sf`r[it, i-am spus – [i `mi pare bine c\am f\cut-o atunci, f\r\ s\ m\ ascund dup\deget – c\ nu pot pune nici un temei (dar ab-solut nici unul!) pe „proiectele“ fondanieneale cuiva care a fost, dup\ c\derea comunis-mului, zece ani la r`nd director al EdituriiUnivers, unde ap\reau aproape toate tradu-cerile din limbi str\ine, de la Balzac laTristan Tzara, apoi director editorial, c`]ivaani buni, la Editura Paralela 45, `n sf`r[it –director al revistei „Cuv`ntul“1, [i nu s-a g`n-dit nici o clip\, din aceast\ pozi]ie de putere,

s\ publice opera fondanian\ `n traducererom=neasc\ – [i taman c`nd, `n sf`r[it, altci-neva s-a investit `n `ntregime `ntr-o aseme-nea `ntreprindere, hop!, s-a trezit din somn [il-a apucat graba de a pune la dispozi]ia citi-torului rom=n ceea ce acesta `ncepuse dejas\ aib\ – [i ar fi putut s\ aib\ `n continuare –prin str\dania altora dec`t a domniei sale.

Toate acestea i le-am spus din nou, `n fa]\,`n biroul domnului Horia-Roman Patapievici([i, evident, `n prezen]a acestuia), `n ajunulplec\rii d-lui Mircea Martin la Salonul decarte parizian, `n luna martie, unde urma s\reprezinte Rom=nia la standul de carterespectiv.

La tot ce am spus cu acest prilej, n-areplicat nici m\car cu un cuv`nt, m\car unulsingur.

Rezultatul: a doua zi, ajuns la Paris, f\ceapresiuni asupra d-lui Michel Carassou pen-tru ca acesta s\ ne retrag\ autoriza]ia pe carene-o acordase `n octombrie 2007. Lucrucare, atunci, nu s-a `nt`mplat. Dar care – `nurma, desigur, a unei insisten]e clamoroasegreu de `ndurat – avea s\ se `nt`mple trei lunimai t`rziu.

Cum? De ce? Pe ce temei? Oricum, a te face luntre [i punte pentru a

`mpiedica s\ se fac\ (de c\tre altcineva) ceeace tu `nsu]i nu te `nvrednicise[i s\ faci atun-ci c`nd aveai toate condi]iile de a o face, mise pare a fi o crim\ `mpotriva g`ndirii.

~n cele opt luni care au trecut de la lansa-rea proiectului Luizei Palanciuc [i al meu,„Restitutio Benjamin Fondane“, [i `n caream fost mereu soma]i s\ ne justific\m, pu[i`n situa]ia de a trebui s\ facem fa]\ la tot fe-lul de insinu\ri, de atacuri subterane, am cre-zut c\ putem r\spunde, cu `n]elepciune: ur-ma alege. Se vede, `ns\, c\ s`ntem `mpiedi-ca]i s\ l\s\m aceast\ urm\... [i s`ntem `mpie-dica]i cu metod\, cu „sistem“, cu o `ncr`n-cenare care, venind din partea cuiva de]in\-tor al titlului de glorie numit „fondanian“, nupoate dec`t s\ ne `ntristeze [i mai mult.

Cum este, oare, cineva „fondanian“ dac\toate eforturile sale se concentreaz\ pe dis-trugerea proiectului „Restitutio BenjaminFondane“?

Cum este, oare, cu putin]\ s\ interziciapari]ia lui Fondane `n limba rom=n\, tu care– ani de zile – nu ai f\cut mai nimic pentruaceast\ apari]ie? Pe ce baz\? Pentru c\ aiob]inut, prin interven]ii repetate asupra celuicare de]ine drepturile, ni[te contracte, [tiindprea bine c\ noi am lansat acest program, c\avem c\r]ile gata preg\tite pentru tipar, c\lucr\m pe baza acelei autoriza]ii din octom-brie 2007, deci, implicit, [i pe baza ONOAREI[i a CUV+NTULUI DAT?

C`nd Domnul Mircea Martin a venit lamine [i mi-a cerut s\ nu-l public pe Fondane,l-am primit cu toat\ sinceritatea, deschis,f\r\ nici un fel de ocoli[.

Am scris, apoi, articolul „Ce `nseamn\Restitutio Benjamin Fondane?“, ap\rut `nrevista „Observator Cultural“, din 21 febru-arie 2008, [i l-am invitat public s\ se al\turenou\, s\ facem aceast\ edi]ie de opere com-plete franceze, la Editura Limes, l`ng\ omulinimos, onest [i generos care este MirceaPetean.

Niciodat\ nu m-a[ fi a[teptat la un aseme-nea „r\spuns“, la atacurile subterane, careduc, iat\, la `nt`rzierea sau poate chiar dis-trugerea proiectului „Restitutio BenjaminFondane“. Asemenea practici nu mi se pardemne de un profesor universitar, [i, cu at`tmai pu]in, de un „fondanian“.

~ntrist\toare este [i iluzia pe care dl.Mircea Martin a reu[it s-o induc\ altor fon-danieni, promi]`nd, de ani de zile, c\ `l vapublica pe Fondane `n limba rom=n\ [i ne-onor`nd nicicum aceast\ promisiune, dar f\-c`nd acum, de c`nd am ap\rut noi cu proiec-

O crim\ `mpotriva g`ndirii

Prima versiune a acestui text, redactat\ la27 iulie 2008, ar fi trebuit s\ apar\ `n revista„Observator Cultural“.

Nu am acceptat condi]iile fixate de d-naCarmen Mu[at, redactor-[ef al „Observato-rului Cultural“, pentru publicarea textuluimeu, drept pentru care mi-am luat libertateade a-l publica `n alt\ parte.

C\ci, `ntr-adev\r, nu g\sesc acceptabil,intelectual [i moral, ca textul meu s\ fie pusla dispozi]ia celui `n cauz\, anume dl.Mircea Martin de la Editura Art, tocmaipentru ca acesta s\-[i preg\teasc\ muni]iile,`n vreme ce, sistematic, de fiecare dat\, at`teu, c`t [i Luiza Palanciuc ori editorul MirceaPetean, afl\m tot ce scrie, face, pune la calepartea advers\ [i, mai recent, chiar d-naCarmen Mu[at `ns\[i, din... revist\, atuncic`nd revista este deja tip\rit\. ~n plus, nea-v`nd deloc certitudinea c\ mai putem r\s-punde dup\ ce partea opus\ `[i va fi desc\r-cat muni]iile, deoarece – a[a cum ne-a sem-nalat d-na Carmen Mu[at – „«Observatorcultural» nu este o revist\ care s\ tr\iasc\din scandaluri sau care s\ alimenteze scan-dalurile [i singurul lucru pe care l-am refu-zat a fost s\ `ntind o polemic\ pe mai multenumere.“ (sic!)

Cu alte cuvinte, polemica se opre[teexact acolo unde m\ aranjeaz\ pe mine,redactorul-[ef al publica]iei: amputarea tex-telor [i a contextelor.

C\ci – nu-i a[a? – vorba lui Orwell: uniis`nt mai egali dec`t al]ii...

Aceast\ absen]\ a rectitudinii redactoru-lui-[ef al revistei „Observator Cultural“, d-na Carmen Mu[at, lansarea interdic]iei desemn\tur\ [i campania de supozi]ii calomni-atoare pe care domnia sa `n]elege s\ o de-clan[eze crez`nd c\ salveaz\ onoarea d-luiMircea Martin, toate acestea m\ fac s\ renun]la orice colaborare cu revista „Observatorcultural“.

Nu [tiu dac\ proiectul „RestitutioBenjamin Fondane“, ini]iat de mine [i deLuiza Palanciuc al\turi de omul generos [ionest care este editorul Mircea Petean, pro-iect `n care ne-am pus toat\ energia [i pasiu-nea, plini de `ncredere `n onoarea d-luiMichel Carassou, de]in\torul drepturilor luiBenjamin Fondane, convin[i fiind c\ edita-rea lui Benjamin Fondane `n limba rom=n\nu este – [i nici nu trebuie s\ devin\ vreo-dat\ – o „afacere“, pentru a utiliza termenulfolosit de dl. Michel Carassou, ci, `nt`i detoate, o ac]iune public\, deschis\, `n caretoate talentele [i competen]ele s\ se reuneas-c\ tocmai pentru a face ca aceast\ restitutios\ fie integral\, omogen\ [i rapid\, nu [tiu,a[adar, dac\ acest proiect va putea fi salvat,dac\ el nu va fi distrus ori mutilat.

Ceea ce [tiu sigur, `ns\, lucrul de care s`ntferm convins, este c\ niciodat\ – dar absolutniciodat\ – nu am fi ie[it `n public cu aseme-nea probleme dac\ nu ar fi ap\rut, pe l`ng\Michel Carassou, „interven]iile“ distrug\-toare ale profesorului doctor Mircea Martin,director editorial al Editurii Art. Ne-am fiv\zut `n tihn\ de lucrul nostru, de traduceri-le din Benjamin Fondane, am fi semnat con-tractele [i tip\rit c\r]ile, le-am fi prezentatpublicului rom=n.

Se vede, `ns\, c\ ac]iunea noastr\ nu estepe gustul „fondanianului“ Mircea Martin,care, `n loc s\ r\spund\ constructiv [i sincerinvita]iei mele de a cl\di ceva temeinic,`n]elege s\ distrug\ tot ce face cel de-al\turi,conform principiului, bine asimilat: s\moar\ capra vecinului!

C\ Editura Art de]ine contracte „enbonne et due forme“ pentru volumele luiBenjamin Fondane (ob]inute recent, `n urmaasalturilor d-lui Mircea Martin pe l`ng\ dl.

Michel Carassou), iar Editura Limes nu de-]ine aceste contracte, deoarece dl. MichelCarassou refuz\ s\ r\spund\ cererii editoru-lui Mircea Petean de a regulariza situa]ia, eibine, acest lucru nu face c`tu[i de pu]in dinEditura Art o editur\ onest\, cu principiimorale bine definite [i cu un sim] al pro-bit\]ii dezvoltat.

Tocmai dimpotriv\: – `n contextul `n care a fost g`ndit, formu-

lat [i lansat proiectul „Restitutio BenjaminFondane“,

– `n contextul `n care toate ac]iunilenoastre au fost deschise, f\r\ urm\ de ascun-zi[ sau f\]\rnicie,

– `n contextul `n care, prin munca noastr\sus]inut\, prin traducerile [i `ngrijireaedi]iilor lui Benjamin Fondane, noi nu amprejudiciat pe nimeni,

– ci am `ncercat din r\sputeri s\ mobili-z\m toate competen]ele [i talentele, adres`n-du-i [i d-lui Mircea Martin invita]ii repetate`n acest sens,

– `n contextul `n care nu am v\zut nici oclip\ `n tot acest efort de traducere [i editarea operei fondaniene un act comercial, o for-m\ de „marketing“ agresiv [i obscen, ci unsacerdo]iu, tocmai `n acest context, EdituraArt [i directorul ei editorial, dl. MirceaMartin, se descalific\.

Editura Art este, poate, „acoperit\“ dinpunct de vedere juridic, fiind `n posesiaunor contracte, dar r\m`ne complet desco-perit\ din punct de vedere moral: este o edi-tur\ care practic\ `njunghierea pe la spate,care trage pre[ul unui confrate [i distrugemunca unor oameni, cu o naturale]e [i uncinism nemaipomenite chiar [i `ntr-o soci-etate corupt\ [i bolnav\ cum este societatearom=neasc\.

Editurii Art nu i-a[ `ncredin]a niciodat\ceva scris sau tradus de mine. C\ci niciodat\nu a[ colabora cu o editur\ (adic\: patron,director editorial, redactor-[ef) care are ase-menea metode dezgust\toare [i criminale.

Rinoceriz\rii – f\r\ nici o leg\tur\ cuadev\ratul spirit fondanian – a Editurii Art,`i prefer, de departe, onestitatea, deschide-rea, `ncrederea `n onoarea oamenilor [i ge-nerozitatea editorului Mircea Petean.

Mihai {ora,23 august 2008

13Polemici TIMPUL

septembrie 2008

tul nostru, presiuni [i asupra lor pentru ca, `nnumele prieteniei [i al altor interese comune,ace[tia s\ nu colaboreze cu noi. Deveneam,dintr-o dat\, „suspec]i“: cum de ne-am apu-cat s\-l traducem pe Fondane? Ce vrem? Ceurm\rim? „Glorie“, va fi spus dl. MirceaMartin, la `nt`lnirea cu dl. Michel Carassoudin 13 martie 2008, c`nd Luiza Palanciuc a fostcvasi-obligat\ `n fa]a d-lui Michel Carassou s\se justifice, s\ dea explica]ii, l\muriri, argu-ment\ri, s\ apere cu din]ii proiectul „Res-titutio Benjamin Fondane“, pentru ca acestproiect s\ nu fie amputat sau distrus.

C\ci niciodat\ nu am acceptat „`mp\r]i-rea“ titlurilor franceze! Aceast\ „propunere“(ca [i altele..., cum ar fi, de pild\, tragerea lasor]i a titlurilor franceze – sic!) a venit de ladl. Michel Carassou, `n urma interven]iilorrepetate ale d-lui Mircea Martin, care, brusc,`n luna martie, nu mai avea proiectul uneiedi]ii critice [i cronologice Fundoianu, pecare `l avusese `nainte [i despre care `mi vor-bise c`nd a venit la mine acas\, `n ianuarie,ci pe acela de amputare cu orice pre] aproiectului nostru „Restitutio BenjaminFondane“.

A[adar, „`mp\r]irea“ titlurilor franceze nuera, din nou, dec`t un alt, al doilea „proiect“ad-hoc al d-lui Mircea Martin, de data a-ceasta „hoc“ `nsemn`nd ciuntirea seriei deopere complete franceze de la EdituraLimes, prin interzicerea public\rii unortitluri, blocate de Editura Art, prin contractesemnate `n iunie 2008.

Decizia de a „`mp\r]i“ titlurile francezeale lui Benjamin Fondane este o decizieabuziv\ [i unilateral\. Ce `nseamn\ „operafilosofic\“ versus „opera literar\“ la un autorat`t de complex, de polimorf?

Nu `n]elegem de ce d-l Michel Carassourefuz\ s\ trimit\ contractele pentru cele un-sprezece titluri solicitate de editorul MirceaPetean, dar semneaz\ circa zece contractecu... Editura Art.

Cum po]i distruge munca unor oameni,cum po]i mutila cu at`ta senin\tate seria de laEditura Limes [i proiectul „RestitutioBenjamin Fondane“?

De ce? Din ce motiv?„Doar“ pentru c\ dl. Mircea Martin s-a

trezit acum, c`nd noi chiar facem ceva, mun-cim la edi]ii [i la traduceri, c\... „ar vrea [i els\-l editeze pe Fondane“?

Nu vreau s\ comentez mai mult acestmod de a fi `n via]\ [i `n lume.

Am spus deja c\ nu mi se pare demn deun profesor universitar [i de un fondanian.

Voi ad\uga doar at`t: spre deosebire de dl.Mircea Martin [i Editura Art care se `nver[u-neaz\ `mpotriva noastr\ [i `ncearc\ tot posi-

bilul pentru a ne distruge munca [i programulde publicare „Restitutio Benjamin Fondane“,noi nu interzicem apari]ia lui Fondane `nlimba rom=n\ la Editura Art sau oriundealtundeva, `n reviste, la alte edituri etc.

Dimpotriv\: ne-am bucura dac\ Fondanear avea o prezen]\ mai vie, mai mul]i tra-duc\tori, `ntocmai cum au Baudelaire,Mallarmé, Proust [i al]i autori.

Pentru c\ am crezut – [i credem `n con-tinuare – c\, cel pu]in `n cazul lui BenjaminFondane, nu poate fi vorba exclusiv de uncomer], de v`nzare-cump\rare, de o „aface-re“. Dac\ al]ii v\d `n Benjamin Fondane o„afacere“ – acest lucru [i acest sistem dereferin]\ `i prive[te direct pe ei.

Personal, eu continui s\ cred c\ mai s`nt`nc\ `n lume [i lucruri care nu doar se cum-p\r\ ori se v`nd, care nu cad, a[adar, numaisub inciden]a banului.

Prin urmare, noi nu-i cerem d-lui MichelCarassou s\-[i retrag\ drepturile, autoriza]ii-le [i tot ce va fi semnat `ntre timp cu EdituraArt, a[a cum a i-a cerut dl. Mircea Martin s-ofac\ pentru Editura Limes, unde lansasemproiectul nostru.

Nu: noi nu vrem s\ moar\ capra vecinu-lui! S\ fac\ ce dore[te Editura Art, s\ publicetraducerile pe care le posed\ – traduceri noisau reedit\ri.

C\ci este, oricum, mai bine s\ pui `n cir-cula]ie textele lui Fondane dec`t s\ le blo-chezi... Iar orice fondanian adev\rat, oriceom cu un minimum de inteligen]\ [i de mo-ralitate, poate `n]elege c\ este infinit maibine ca g`ndirea lui Fondane s\ fie difuzat\,ca ea s\ p\trund\ c`t mai repede `n mediilerom=ne[ti, dec`t s\ fie spulberat\ de invidie,de gelozie, de neantul activ.

Noi vrem, a[adar, s\ ducem la bun sf`r[it,dup\ cum am anun]at [i ne-am angajat `nfa]a lumii, programul „Restitutio Benjamin

Fondane“ de publicare a operelor completefranceze, iar primele titluri prev\zute `n ca-talogul Editurii Limes de anul acesta chiar s\apar\.

~n acest program ne-am pus `ntreagaenergie, a noastr\ [i a colaboratorilor no[tri,competen]ele, `ndem`narea, pasiunea.

A `mpiedica sau a `nt`rzia programul„Restitutio Benjamin Fondane“ constituieun imens prejudiciu, nu numai pentru noi, catraduc\tori [i `ngrijitori de edi]ii, pentrucolaboratorii no[tri (prefa]atori, redactori,graficieni), ci [i pentru cititori rom=ni carene `nso]esc de mai bine de opt luni de zile [icare a[teapt\ acum tip\rirea c\r]ilor.

A mutila proiectul „Restitutio BenjaminFondane“ reprezint\, de asemenea, un imensprejudiciu intelectual, moral [i chiar materi-al, care ni se aduce nou\, ini]iatorii proiectu-lui, Editurii Limes [i editorului MirceaPetean.

Un prejudiciu incalculabil pentru cititoriirom=ni [i, mai cu seam\, pentru memoria luiBenjamin Fondane.

Oare s\ nu ne putem dezb\ra niciodat\ dereflexul ancestral al dorin]ei-voin]ei s\ moa-r\ capra vecinului?

23 august 2008

1 A trebuit s\ se schimbe conducerea re-vistei „Cuv`ntul“ [i s\ vin\ aici DomnulR\zvan }upa `n locul Domnului MirceaMartin pentru ca Fondane s\ poat\ fi, `nsf`r[it, publicat, `n aceast\ revist\, pe nu maipu]in de [ase pagini, cu un fragment dinScriitorul `n fa]a Revolu]iei. ~i mul]umesc,pe aceast\ cale, pentru a fi salvat acest text [iefortul nostru de traducere.

Mihai {ora

Reproduc aceast\ scrisoare c\tre d-naCarmen Mu[at, redactor-[ef al revistei„Observator Cultural“, cu triste]ea de a vedeac\ domnia sa, care formuleaz\ supozi]iicalomniatoare tocmai `n numele onestit\]ii(vezi articolul „Despre copyright [i onestita-te“, `n num\rul 436, din 14-20 august 2008,al „Observatorului Cultural“), domnia sa ca-re public\ o coresponden]\ privat\, f\r\ `n-[tiin]area [i – cu at`t mai pu]in – `ncuviin]areanoastr\, a Luizei Palanciuc [i a mea, nu a g\-sit, totu[i, de cuviin]\ s\ publice [i acest r\s-puns al meu, din data de 1 august 2008, am-put`nd, astfel, tot `n]elesul acelei corespon-den]e private publicate `n acela[i num\r 436al „Observatorului Cultural“.

Este exact lucrul de care m-am temut re-tr\g`ndu-mi articolul „O crim\ `mpotriva g`n-dirii“ de la aceast\ revist\ [i rezerv`ndu-midreptul de a-l publica `n alt\ parte: m-am te-mut de o ciuntire a textului [i a contextului.

C\ci redactorul-[ef al acestei reviste nu d\dovad\ de impar]ialitate, nici de un sim] mi-nimal al justi]iei. Formuleaz\, `ns\, `ntreb\ricu aer retoric [i calomniator, pun`nd la `ndo-ial\ – tocmai domnia sa, care a beneficiat,luni de zile, de traducerile Luizei Palanciuc [iale mele! – existen]a traducerilor integraleale c\r]ilor lui Benjamin Fondane, [i arun-c`nd, astfel, cu noroi `n Editura Limes, `n dl.Mircea Petean [i `n noi, ca traduc\tori [icoordonatori ai programului „RestitutioBenjamin Fondane“.

Trag n\dejde c\ aceste imperfec]iuni mo-rale ale doamnei redactor-[ef nu s`nt structu-

rale, ci „doar“ conjuncturale – adic\ nu ]inde o devia]ie fiin]ial\ a domniei sale, ci, „pur[i simplu“, de complexul de leg\turi, depen-den]e, aserviri pe care le instaureaz\ profeso-rul Mircea Martin, a c\rei vajnic\ „ap\r\-toare“ d-na Carmen Mu[at va fi devenit pestenoapte.

~i doresc numai bine [i, desigur, s\-[i(re)c`[tige libertatea.

C\ci, dup\ cum am spus-o [i am [i scris-o:urma alege...

Mihai {ora,23 august 2008

(pe plic)[D-saleD-nei Carmen Mu[at(adresa)]

Bucure[ti, 1 aug. 2008

Stimat\ d-n\ Carmen Mu[at,

toate lucrurile pe care le-am scris `n textulmeu [„O crim\ `mpotriva g`ndirii“ – n. red.]i le-am spus `n fa]\ d-lui Mircea Martin. Nuo singur\ dat\. De dou\ ori. Odat\, la mineacas\. A doua oar\, `n biroul d-lui H.-R.Patapievici. Nu-mi pot, a[adar, nici o clip\,repro[a lipsa de franche]e. N-am ]inut defelca cele spuse de mine `n cele dou\ `mpreju-r\ri s\ devin\ cu tot dinadinsul texte publice:textele [lui] Fondane ap\reau, acesta erasingurul lucru care conta; restul: accidente deparcurs.

Iat\, `ns\, c\, dintr-odat\, ele `[i `nceteaz\apari]ia; ba chiar li se interzice s\ mai apar\;ca [i cum, prin apari]ia de p`n\ atunci, s-ar fiadus o p`ng\rire memoriei autorului lor, decare, oricum, `nainte ca ele s\ fi ap\rut, doarc`teva capete de „demeurés“ `mb\tr`ni]i vorfi apucat s\ aud\. ~n nici un caz tinerii (m\g`ndesc, desigur, la cei cultiva]i). Iat\, `ns\,c\ `mprejur\rile – [i felul alambicat `n careaceste `mprejur\ri au fost „prilejuite“ – auhot\r`t altfel, trec`nd cu buretele peste efortulnostru sus]inut, al Luizei Palanciuc1 [i almeu, – nici unul dintre noi neviz`nd o alt\r\splat\, `n afar\ de satisfac]ia de a fi pus ladispozi]ia cititorului rom=n o comoar\r\mas\, p`n\ de cur`nd, inaccesibil\.

Ce s\-i faci? Asta-i via]a!

Cu deosebit\ stim\,Mihai {ora

P.S. – N-am avut, `nainte de apari]ia serieifondaniene, prilejul de a colabora la revistadv., dar r\m`nea deschis\ posibilitatea de a oface. La o revist\, `ns\, la care i se interziced-nei Palanciuc colaborarea, ]in s\ precizezc\ nu voi colabora nici eu.

1 }in s\ precizez c\ nu Luiza Palanciuc m-a târât pe mine în polemic\, ci doar felul con-torsionat [i lipsit de franche]e în care domnulMircea Martin a în]eles s\-[i ating\ ]elul pecare [i-l fixase – [i v\ asigur c\ n-am avutnevoie de „luminile“ d-nei Palanciuc pentrua-mi da seama de acele contorsion\ri; ochiimei miopi mi-au fost de ajuns ca s\-mi fiemai mult decât evidente.

„Restitutio Benjamin Fondane“:c`nd, `n numele onestit\]ii, s`ntemise supozi]ii calomniatoare

EseuTIMPUL14

septembrie 2008

ANA-MARIA PASCAL

Un titlu `n[el\tor. De fapt, ceea ce vreau s\discut aici este nu chestiunea existen]ei luiDumnezeu `n percep]ia unor reprezentan]i aisociet\]ilor plurale, ci aceea a efectelor – realesau imaginare – ale unei forme sau a alteia demanifestare a credin]ei `n existen]a luiDumnezeu. (~ncerca]i dvs. s\ g\si]i o prescur-tare adecvat\.) Acesta este unul dintre aspecte-le dezbaterii dintre atei[ti [i sus]in\torii religiei,care se poart\ de mai bine de jum\tate de an `nMarea Britanie.

Dezbaterea

Totul a `nceput `n martie 2008, c`nd JohnGray, profesor de g`ndire european\ la LondonSchool of Economics [i unul dintre cei mairespecta]i intelectuali din presa britanic\ – apublicat un articol `n „The Guardian“1, princare denun]a atmosfera de „panic\ moral\“creat\ ̀ n jurul religiei ̀ n ultimii doi ani. Potrivitautorului, am avea de-a face, nici mai mult nicimai pu]in, dec`t cu o isterie colectiv\ – `ncura-jat\ de (`ns\ nicidecum limitat\ la) „literaturaprozelitismului ateu“. Gray are `n vedere aiciautori precum Richard Dawkins, ChristopherHitchens, Daniel Dennett, Martin Amis, A.C.Grayling [i Philip Pullman, care ar forma„brigada anti-Dumnezeu“, extrem de activ\ [ipopular\ `n ultimii ani.

S\ nu se cread\ `ns\ cumva c\ John Grayvorbe[te de pe pozi]ia credinciosului. Nicide-cum, el r\m`ne un g`nditor neoliberal influen]atde Isaiah Berlin, prin natura sa sceptic fa]\ deorice set de credin]e; din punctul lui de vedere– pragmatic [i realist – orice religie reprezint\o utopie, iar ideea `nse[i de progres – o naivita-te. ~nc`t, scopul s\u nu este nicidecum acela dea restabili demnitatea credin]ei `n Dumnezeu(nici `n genere [i cu at`t mai pu]in sub formaunei religii sau a alteia). Nu, pe Gray nu `l in-tereseaz\ divinitatea – sau raportarea specieiumane la a[a ceva. Pe el `l intereseaz\ denun-]area oric\ror fundamentalisme – fie pro, fiecontra existen]ei lui Dumnezeu – [i restaurareaunei anumite „discipline a g`ndirii“, apropiat\`ntruc`tva de austeritatea stoicilor (vezi ultimasa carte, Black Mass). ~ntr-adev\r, ateismul ac-tual – unul „de tip evanghelic“2, adic\ propa-gandistic, sau care se dore[te universal – nueste, din punctul de vedere al lui Gray, dec`t oreac]ie nevrotic\ la procesul de r\sturnare afenomenului seculariz\rii care are loc de ovreme `ncoace [i, ca atare, constituie de faptun derivat al credin]ei pe care pretinde s\ oresping\.

Analogia care ̀ mi vine ̀ n minte imediat estecu dezbaterea privind „sf`r[itul“ filosofiei –sau, mai precis, al metafizicii. {i acolo, autoriicare anun]\ un atare sf`r[it s`nt suspecta]i deanumite datorii fa]\ de tradi]ia pe care pretinda o „deconstrui“ [i chiar „dep\[i“. Criticii lor,ironici [i mai mode[ti cu proiectele pe care [i leasum\, constat\ simplu c\ nu po]i `ncerca s\dep\[e[ti metafizica situ`ndu-te `n afara ei; totce po]i face, cu un anume profesionalism, estes\ o critici din interior – astfel, `mbun\t\]ind-o sau, cel pu]in, perpetu`nd-o. Ceva asem\-n\tor se `nt`mpl\, potrivit lui Gray, [i cu reli-gia. Oponen]ii ferven]i ai acesteia nu fac dec`ts\ `i reactiveze principiile [i caracteristicile: `nspe]\, fundamentalismul ei [i aspira]ia laconvertire.

A[ mai men]iona `ns\ un alt aspect, careface dificil\ plasarea lui Gray at`t ̀ n tab\ra atei-lor, c`t [i `n aceea a sus]in\torilor religiei. Leg\-tura dintre religie [i tradi]ia liberal\ – pe care omen]ioneaz\ [i o argumenteaz\. Nu vreau s\

insist asupra acestui lucru, `ns\ a[ remarcafaptul c\, pentru un istoric al ideilor cum esteJohn Gray, asocierile dintre idei [i contextul loristoric (practic, un gen de hermeneutic\ apli-cat\) r\m`n esen]iale `n g`ndirea unui fenomensocio-intelectual sau a altuia. Iat\ [i confirma-rea acestui lucru: motivul principal pentru careGray sus]ine perenitatea fenomenului religiosca atare este acela c\ „`n esen]\, religiile r\s-pund nevoii noastre de sens“. Sensul viu – per-ceput sau care ne lipse[te `n via]a de fiecare zi– este ceea ce orienteaz\ op]iunile noastre. Nuun set sau altul de argumente teoretice. {i nici(m\car) amenin]area terorist\, sau alte presu-puse asocieri dintre religie [i ideologii carejustific\ acte de violen]\.

La o s\pt\m`n\ dup\ apari]ia articolului des-pre „Iluzia atee“, tot „The Guardian“ public\ oreplic\ dat\ lui John Gray de c\tre SimonJenkins – un jurnalist de marc\ `n Anglia, carescrie frecvent `n „The Guardian“, „SundayTimes“, „The Times“, „London Evening Stan-dard“ [i contribuie la emisiuni BBC. Jenkinsadopt\ atitudinea ra]ionalistului clasic, inte-resat de validitatea – sau invaliditatea – unorpozi]ii cum ar fi aceea atee [i oponenta sa. Ver-dictul jurnalistului este `n favoarea ateismului[i `mpotriva lui Gray – care, consider\ Jenkins,„constantly attacks «evangelical» atheism,«zealous» atheism and «fundamentalist» athe-ism without quite engaging with atheism.Indeed much of Gray’s assault is on newlymilitant atheism’s modus operandi, its shrillpropagandising, rather than its content“ („TheGuardian“, 22/03/08, Review, p. 15). Argu-mentul este unul puternic, `n plan teoretic: in-diferent dac\ `l calific\m drept „zelos“, „evan-ghelic“ (i.e. propagandistic) sau „fundamenta-list“ ateismul reprezint\ o atitudine sceptic\fa]\ de afirma]ii imposibil de dovedit; el con-stituie, practic, o respingere (politicoas\, darferm\) a credin]ei `n existen]a unui Dumnezeusupranatural. Pentru Jenkins, aceasta din urm\este perfect asimilabil\ seriei de propozi]ii fac-tuale care se dovedesc, mai devreme sau mait`rziu, ca fiind invalide – propozi]ii de genul„P\m`ntul este plat“. „The issue – anun]\ fermun alt participant la dezbatere – is whether theclaims made by religion are true or false“3.

Astfel de argumente r\m`n, pentru g`nditorihermeneutici precum John Gray, pe c`t deputernice `n plan ra]ional, pe at`t de irelevante`n privin]a fenomenelor vii – cum ar fi credin]areligioas\. ~ncercarea de a le eradica, folosindargumente de ordin teoretic, este nu doar futil\,ci de-a dreptul naiv\. Indiferent dac\ le `n]ele-gem – [i le putem explica – sau nu, ele fac partedin datele noastre elementare. A[a `nc`t, con-cluzioneaz\ Gray, „religion has not gone away.Repressing it is like repressing sex, a self-de-feating enterprise.“

Contextul

De ce, totu[i, este at`t de important pentrusocietatea britanic\ s\ participe la aceast\ dez-batere – c`nd are at`tea alte subiecte, mai inci-tante [i aparent mai actuale, de dezb\tut? (Suc-cesul la Olimpiad\, aventurile noului primar,criza de pe pia]a financiar\ etc.) {i s\ nu spu-ne]i c\ ea de fapt se poart\ doar `ntre intelectu-ali. Pentru c\, de[i protagoni[tii ei s`nt intelec-tuali, iar referin]ele [i argumentele lor ]in deistoria ideilor [i de logica clasic\, publicul largurm\re[te cu aviditate [i chiar particip\ la a-ceast\ dezbatere. Practic, spa]iul [i timpul `ncare are ea loc `i confer\ statutul unui eveni-ment social. Publicul englez simte c\ lucrurileaflate `n discu]ie `l privesc (sau `l afecteaz\) `nmod personal [i, `ntr-un mod poten]ial, ire-versibil. Ce vreau s\ spun? Societatea Marii

Britanii, la fel ca [i aceea a Statelor Unite [i aunora dintre ]\rile europene, este intens preo-cupat\ de rolul [i influen]a religiei `n cadrul ei.~n al doilea r`nd – [i acest lucru este `n specialvalabil pe insula britanic\ – societatea civil\contemporan\ are drept set de repere funda-mentale matricea drepturilor omului. Oricelucru pasibil de a intra `n contradic]ie cu acestcrez fundamental constituie o amenin]arepentru societate [i este respins ca atare, f\r\ alteargumente. Un set de norme religioase aplicatconsecvent de c\tre o anumit\ comunitate poa-te fi perceput ca o astfel de amenin]are. Nu estevorba aici de scepticism, ci de o `ngrijorare deordin practic, de felul aceleia pe care o resim]i`n fa]a unui pericol iminent.

S\ dau c`teva exemple. Drepturile homose-xualilor s`nt de neconciliat, `n plan social, cunormele cre[tine. Principiul egalit\]ii dintresexe (care valideaz\ opinia c\ femeile au ace-la[i drept ca [i b\rba]ii de a candida la func]iiclericale) este inadmisibil `n cadrul unui sistemde credin]e cum este acela cre[tin sau islamic.Principiul neutralit\]ii religioase a institu]iiloreste `n contradic]ie cu dreptul la auto-exprima-re reclamat de membrii unor comunit\]i religi-oase, care doresc s\ `[i exprime propria afilierespiritual\ cu ajutorul simbolurilor (crucea cre[-tin\, br\]ara sikh, sau burka islamic\). Naturaplural\ a societ\]ii britanice face ca aceasta s\fie extrem de sensibil\ fa]\ de asemenea con-flicte dintre normele unei religii sau a alteia [iacelea, percepute ca fiind fundamentale, alesociet\]ii civile.

Din acest motiv, chestiunea fenomenului re-ligios `n toat\ complexitatea sa – dar `n special`n ceea ce prive[te poten]ialul credin]ei de a de-veni motorul unui anumit tip de comportamentsocial – este una la fel de real\ [i actual\, ca [icriza de pe pie]ele financiare, sau fenomenulextinderii inteligen]ei artificiale. Acest lucru –[i nu reputa]ia autorilor – face din texte precumThe God Delusion [i r\spunsul cel mai tran[antla acesta, The Atheist Delusion, puncte deatrac]ie at`t pentru intelectualii, c`t [i pentrupublicul larg din Marea Britanie.

La noi, un text precum cel al lui John Grayar trece oarecum neobservat. De altfel, `nt`m-plarea face s\ fi p\strat un num\r din „DilemaVeche“ (nr. 220, din mai 2008) pe care l-amcitit `ntre Bucure[ti [i Londra, dup\ ultimavacan]\ petrecut\ `n ]ar\. La pagina 3 se poateciti un text `n care Andrei Ple[u vorbe[te chiardespre efectele unei „seculariz\ri neinteligente,propagandistice“ `n termeni foarte asem\n\toricu aceia ai scriitorului englez (ateism „evan-ghelic“ sau „misionar“). ~mi este greu s\ veri-fic acest lucru, dar nu m-ar surprinde deloc s\aflu c\ textul lui Ple[u a r\mas aproape f\r\ecou, `n timp ce reverbera]iile articolului luiGray `nc\ se fac sim]ite `n presa britanic\, lamai bine de [ase luni de la publicare. Faptul nuse datoreaz\ nicidecum diferen]ei de reputa]iea celor doi intelectuali; ace[tia ocup\ pozi]ii si-milare, `n societ\]ile lor. Cauzele s`nt altele [iele ]in de `ns\[i natura acestor societ\]i: una o-mogen\, cealalt\ – eterogen\ [i expus\ din plin„elementelor“ (at`t la propriu, c`t [i la figurat).

Credin]a sau intui]ia ei

Dar mai este ceva `n textul lui Gray – maipu]in perceptibil, dar poate nu f\r\ ecou `nmembrii comunit\]ilor religioase (at`t denumeroase [i de fidele propriei credin]e) dinMarea Britanie. Este o anumit\ reveren]\, nici-decum artificial\, fa]\ de actul viu al credin]ei.C`nd spune c\ religia r\spunde unei nevoi desens, la acest fenomen viu [i la fel de intens caorice alt\ sim]ire capabil\ s\ dea sens vie]iinoastre sau, dimpotriv\, s\-l aboleasc\ total, la

acest dat constitutiv nou\ (indiferent de rapor-tul s\u cu ra]iunea noastr\) se g`nde[te autorul.

P`n\ [i cele mai neortodoxe interpret\ri aleepisodului condamn\rii lui Iisus recunosc sta-rea de profund disconfort a lui Pon]iu Pilat:„the Procurator – observ\ Mihail Bulgakov –was obscurely aware that he still had some-thing to say to the prisoner and that perhaps,too, he had more to learn from him“4. G`ndullui Gray, ca [i sentimentul lui Pon]iu Pilat, emai cur`nd o intui]ie a credin]ei, dec`t o tr\ireefectiv\ a acesteia. Dar intui]ia poate fi, `n ast-fel de cazuri, la fel de intens\ [i de consecvent\,ca [i tr\irea.

Ceea ce John Gray [i Pon]iu Pilat intuiesc –de[i nu exprim\ explicit – este aspectul viu alcredin]ei [i efectele ei la nivelul vie]ii persona-le, mai presus ([i uneori f\c`nd abstrac]ie) denormele ei `n plan social. O simpl\ anecdot\ –un episod banal dintr-un jurnal londonez – arputea ilustra ceea ce vreau s\ spun. S-a `n-t`mplat recent, `ntr-o zi ca oricare alta, pe c`ndm\ `ntorceam de la birou spre cas\: „Eram `nmetrou [i l`ng\ mine se afla a[ezat un b\tr`n. Cupantaloni largi [i scufie alb\, musulman\, aveao c\rticic\ ro[ie `n m`ini, pe care nu doar o ]i-nea (cu susul `n jos, cum mai vezi uneori). Elchiar o citea, `n [oapt\: se vedea dup\ cum `[imi[ca buzele. ~ntr-adev\r, b\tr`nul `[i recitarug\ciunile. C`nd trenul oprea `n sta]ii, `i pu-team auzi [oaptele. Eu citeam (`n engle-z\) povestirea-eseu a lui Borges, Trei versiuniale lui Iuda… Iuda: probabil, unul dintre ceimai singuri oameni care au tr\it vreodat\ pe p\-m`nt. („Judas’ betrayal was not accidental“ –argumenteaz\ un personaj, autor din secolul alXIX-lea; „it was a preordained fact which hasits mysterious place in the economy of re-demption“.) Trenul era aglomerat: plin de oa-meni singuri [i obosi]i. Dintre noi to]i, doarb\tr`nul ar\ta a fi `mp\cat cu sine `nsu[i, cu cei-lal]i... Nu p\rea nici singur, nici obosit. ~n chipciudat, m-am sim]it (asemeni, ne`ndoielnic,multor altora) mai aproape de b\tr`nul acela, cucare nu aveam nimic `n comun, dec`t de restulpersoanelor din compartiment – oameni sin-guri, obosi]i, ca [i mine. ~l `nconjura o anumit\serenitate, o lini[te aproape neverosimil\, des-pre ale c\rei ra]iuni nu aveam nici o idee. Esteceea ce m-a atras cel mai mult la el. O intui]ie,mai degrab\ dec`t un fapt. Ceva pe c`t de vag,pe at`t de cert. Iar b\tr`nul nu era deloc absorbitde sine sau retras, `n pofida activit\]ii lui intensreligioase. Dimpotriv\: f\cea gesturi prietenoa-se spre cei din jur, care `l atingeau din gre[eal\,la vreo mi[care mai brusc\ a trenului. Z`mbea,aproba, te `mbr\]i[a cu privirea – f\r\ a se opridin rug\ciune. Sim]eai c\ via]a lui are sens [isiguran]\, c\ nu mai are nevoie de nici o asigu-rare de nic\ieri. Era complet deschis fa]\ de ceidin jur, `[i permitea s\ le sur`d\; nimeni [i ni-mic, oric`t de straniu sau de diferit, nu puteaamenin]a ceea ce avea el“.

P`n\ la urm\, tot despre Dumnezeu estevorba.

Referin]e:John Gray, Black Mass: Apocalyptic Religion and the

Death of Utopia, Penguin 2007.„The Guardian“, 15/03/08, 22/03/08, 23/08/08.„Dilema Veche“, nr. 220, 1-7 mai 2008.

1 „The Atheist Delusion“, „The Guardian“, 15/03/08,sec]iunea Review, pp. 4 – 6. Eseul a fost tradus `nrom=ne[te de Alexadru Gabor [i publicat `n „Idei `nDialog“.

2 Alternativa ar fi un ateism riguros, intelectual.3 Howard Peackock, `n „Scrisorile“ adresate lui John

Gray, „The Guardian“, 2/03/08, Review, p. 15. 4 Mihail Bulgakov, The Master and Margarita, Vintage

Books, London, 2004, p. 45.

Despre Dumnezeu `n societ\]ile plurale

CORESPONDEN}| DE PE TAMISA

15Eseu TIMPUL

septembrie 2008

VALERIU GHERGHEL

Nimeni nu poate pretinde c\ Sf`ntulAugustin ar fi fost un comentator mediocrual Scripturii. Nici cei mai r\uvoitori dintreereticii cu care a polemizat nu au `ndr\znit oatare calomnie. Dimpotriv\, i s-a recunoscutepiscopului de Hippo, cu unanim entuziasm,inteligen]a [i gra]ia solu]iilor. Augustin `nsu[ia l\udat, uneori, mobilitatea celorlal]i exege]iai vremii sale (care, `n realitate, au fost, maidegrab\, greoi [i lipsi]i de imagina]ie: exe-ge]ii p\g`ni, Sevius [i Donatus, mai cu sea-m\). ~n plus, Augustin a acceptat posibilita-tea ca mai multe interpret\ri ale aceluia[i texts\ aib\ o `ndrept\]ire suficient\, pentru a fiadmise `mpreun\, adev\rul divin fiind „mul-tiplu [i infinit“, asemenea culorilor din coadap\unului, cu expresia lui Eriugena, iar min]i-le egal de ascu]ite. ~ntr-un caz `ns\, dac\ num\ `n[el, perspicacitatea lui Augustin a datgre[. S-a confruntat cu o propozi]ie ininteligi-bil\. {i fiindc\ nu i-a g\sit nici o semnifica]ieliteral\, a interpretat-o alegoric. M\ refer, de-sigur, la versetul 17 din psalmul 103/104.

~n latin\, versetul e de-a dreptul opac [i nuare un `n]eles sigur (dac\ are unul). Precizez,de asemenea, c\ episcopul nu [tia c`tu[i depu]in ebraica [i nici, optim, elina, pentru amerge la original (ori la o traducere vegheat\de un cunosc\tor al originalului). C`nd a co-mentat psalmul 103/104, Augustin nu a con-sultat versiunea perfect\ (`n opinia Bisericii)a Sf`ntului Ieronim, ci altele mai vechi, in-complete ([i, fatal, imperfecte). El a citit ur-m\toarea traducere: illic passeres nidifica-bunt; fulicae domus dux est eorum (adic\:„acolo [`n cedrii Libanului] vr\biile `[i vorface cuibul; s\la[ul [casa] li[i]ei e conduc\to-rul lor [le `ndrum\]“).

Speciali[tii accept\ c\ acest psalm e unimn „individual“ de laud\ a lui Yahweh [i `lpun `n succesiunea tematic\ a psalmului ime-diat precedent, 102/103. Data compunerii nuridic\ probleme: e, negre[it, un text pre-exilic.Compara]iile cu imnologia solar\ egiptean\nu par relevante. Psalmul ilustreaz\ g`ndirealui Israel. Nu are un titlu. Septuaginta `latribuie lui David (cf. Barker, 1986: 59). ~ncele 35 de versete ale poemului, psalmistullaud\ str\lucirea lui Yahweh, carul lui, tu-netul [i str\lucirea lui incomparabile, cortulcerului, mesagerii de foc; evoc\ cele [ase zileale crea]iei [i, cu siguran]\, episodul diluviu-lui, r\scoala [i retragerea `nfrico[at\ a apelor;nume[te m\garii s\lbatici, cedrii din Liban,chiparo[ii, cocost`rcul, ]apii care sar pe cres-tele mun]ilor, puii `nfometa]i ai leoaicei, le-viathanul din afundul m\rii celei mari; amin-te[te vinul, untdelemnul [i p`inea; `n `nche-iere, psalmistul cheam\, `nc\ o dat\, semin]ialui Israel s\-l sl\veasc\ pe unicul Creator [iSt\p`n al lumilor.

~n versiunea latin\ de care dispunea Sf`ntulAugustin, enun]ul 17 era, a[adar, definitiv in-comprehensibil: „acolo p\s\rile `[i fac cui-bul; s\la[ul [casa] li[i]ei e conduc\torul lor“.Literal citit, versetul nu are nici o semnifica-]ie. {i nici versiunea Septantei (Domus herodiidux est eorum: „S\la[ul b`tlanului le conduce[el e st\p`nul lor]“) nu ad\uga vreo lumin\.Abia textul ebraic i-ar fi oferit exegetului osolu]ie acceptabil\ („cocost`rcul `[i face s\la-[ul `n cipre[i“). Numai c\ Augustin nu a avuterudi]ia Sf`ntului Ieronim (care a l\sat, totu[i,`n Vulgata, o traducere deficitar\: „herodiidomus“) [i nu putea verifica enun]ul `nebraic\. Pentru a rezolva greutatea, Augustina chemat `n ajutor regulile interpret\rii ale-gorice, unde era ne`ntrecut (cf. Keith, 1998:23-49). El mai [tia c\ toate aceste „obscuri-t\]i“ au fost puse anume `n text (de c\tre oinstan]\ divin\ incontestabil\), pentru a neconstr`nge s\ c\ut\m, dincolo de sensul „car-nal“ al versetului, o semnifica]ie spiritual\(cf. Pépin, 1987: 176).

Dar exegetul poate oare edifica un sensalegoric pe o temelie ira]ional\? Sau va re-scrie, pur [i simplu, „litera“ versetului, por-nind de la sensul lui spiritual? Hermeneutulmodern crede c\ o astfel de re-scriere nu e cuputin]\ (fiind `n afara oric\rei etici a lecturii).Dac\ textul e absurd, el nu poate fi interpre-tat cu nici un chip. Augustin nu `mp\rt\[ea`ns\ o atare credin]\ (mai cu seam\ c\ eravorba de un text canonic): „nici o clip\ [el] nusimte scrupulele ce suspend\ judecata citi-torului modern“, remarc\ mali]ios Marrou(1997: 387). Nici nu avea cum. Prescrip]iilesale exegetice erau altele. A[ observa, `n trea-c\t, c\ abia Sf`ntul Thoma din Aquino, `n se-colul al XIII-lea, va a[eza corect lucrurile:toate semnifica]iile spirituale se sprijin\ pe([i „deriv\“ din) semnifica]ia literal\. C\ci f\-r\ un temei literal explicit, alegoria se pr\-bu[e[te. Dar tot ceea ce pare obscur `ntr-unpasaj din Scriptur\ este formulat deslu[it `naltul: lectura alegoric\ `[i are `ntotdeauna te-meiul `ntr-o expunere literal\ limpede, pre-cizeaz\ teologul dominican.

Explica]ia oferit\ de Sf`ntul Augustin e,fire[te, de o `ntortocheat\ subtilitate. Exege-tul afl\ ajutor `n enciclopedia luxuriant\ avremii (dar [i `n `nchipuire). Nu vreau s\pierd nimic din savoarea acestei explica]ii [io reproduc `ntocmai: „Cu toate acestea, vr\-biile vor construi cuiburi `n cedrii Libanului,dar «casa li[i]ei (fulicae domus) e conduc\to-rul lor». Ce `nseamn\, de fapt, «casa li[i]ei»?Li[i]a, dup\ cum afirm\ to]i [cei pricepu]i], eo pas\re de ap\, care locuie[te fie `n ]inuturiml\[tinoase, fie pe mare. Ea `[i face rareori –sau niciodat\ – s\la[ul pe ]\rm; ci [`l ridic\]`n mijlocul valurilor, de obicei, pe mici insu-le pietroase, `nconjurate de ape. Cu to]ii pri-cepem c\ st`nca e casa cea mai potrivit\ ali[i]ei; [aceast\ pas\re] nu locuie[te niciodat\mai sigur dec`t pe st`nca [din larg]. Ce fel dest`nc\ `ns\? Una situat\ `n largul m\rii. Chiardac\ e lovit\ [mereu [i mereu] de talazuri, ea[le `nfrunt\] [i le sparge [pe toate]; [de aceea]nu [poate fi] distrus\ de ele; aceasta e `nsu-[irea principal\ a st`ncii din ape. C`t de mariau fost `ns\ apele care l-au izbit pe Domnulnostru Iisus Christos! Iudeii l-au lovit cuputere, el a r\mas [neclintit [i] `ntreg. A[a [secuvine] s\ locuim `n aceast\ lume, adic\ `naceast\ mare [`nvolburat\], dac\ `l urm\m peChristos; [aici], el `nsu[i nu a cunoscut dec`tfurtuni [i vijelii [cumplite], dar nu a cedatnici unui vifor, nici unui val, ci a r\mas `n-treg [[i neclintit], c`t\ vreme le-a `nfruntat.De aceea, s\la[ul li[i]ei, e totodat\ puternic [i

slab. Li[i]a nu are un ad\post pe locurile se-me]e; nimic nu e mai ferm [i nimic nu e maiumil dec`t casa ei. ~ntr-adev\r, vr\biile `[iconstruiesc cuib `n cedri, din pricina nevoilorceasului de fa]\: [i ele consider\ aceast\ st`n-c\ – b\tut\ de valuri, dar neclintit\ – drept `n-drum\torul lor, `ntruc`t ele urmeaz\ patimilelui Christos“ („Ennaratio in Psalmum 103“, `nPatrologia latina, XXXVII, col. 1359-1360).

A[adar, Sf`ntul Augustin nu b\nuie[te c`-tu[i de pu]in c\ traducerea `ns\[i e defectuoa-s\. Dac\ partea a doua a versetului 17 e im-posibil de `n]eles (exegetul recunoa[te cufranche]e adev\rul: hoc enim in ista crea-tura, quae oculis nostris adiacet, intelleginullo pacto potest: „o atare expresie nu arputea s\ primeasc\ nici o semnifica]ie `naceast\ parte a crea]iei care se ofer\ priviriinoastre“), a[a a inten]ionat Autorul divin.Prin urmare, nonsensul e voit [i are o finali-tate foarte precis\: trimite la o semnifica]ieascuns\, mai `nalt\. ~n Biblie, nimic nu e`nt`mpl\tor. Prin urmare, psalmul 103 cu cu-vine a fi `n]eles spiritual (cogas nos istaspiritaliter quaerere). Dar pentru a fi `n]elesspiritual (ca o alegorie despre Iisus Christos),Augustin trebuie, mai `nt`i, s\ explice sin-tagma „fulicae domus dux est eorum“. Ori-cum, `n Antichitatea t`rzie, nimic nu este cuadev\rat inexplicabil. Plantele v\zute sau`nchipuite numai, animalele [i obiceiurile lorcurioase vin, cu toate, `n ajutorul exegetului:enciclopedia e, `nainte de orice, un instru-

ment hermeneutic (cf. Dahan, 1999: 19-40).Sf`ntul Augustin [tie, de pild\, c\ diamantul„nu poate fi spart dec`t cu s`nge de ]ap“, c\ opiatr\ pre]ioas\, precum aceea numit\ desavan]i carbunculus, „luce[te `n `ntuneric“,c\ „sarea de Agrigent se lichefiaz\ `n apropi-erea focului, iar `n ap\ p`r`ie“ (Marrou, 1997:122). „Fauna“ exegetului nu e mai pu]inmiraculoas\: pelicanul provine „din de[ertulEgiptului“, iar „onagrul e un m\gar s\lbaticmare“; aspida nu poate fi `mbl`nzit\ de voceanim\nui, c\ci `[i acoper\ urechile – asemenealui Ulysse, `n preajma sirenelor: pune o ure-che la p\m`nt [i `n cealalt\ `[i v`r\ cap\tulcozii; mai mult: „iepele din Cappadocia s`ntfecundate de v`nt“ (informa]ia provine, desi-gur, din Eneida lui Vergiliu); `n fine, li[i]a eo pas\re de ap\, care `[i face s\la[ul pe ost`nc\ `n mijlocul m\rii (cf. Marrou, 1997:123-125). Exegetul culege aceste bizarerii din„folclorul savant“, din Nop]ile Attice ale luiAulus Gellius, din Saturnalia lui Macrobius[i, mai ales, din Biblie (enciclopedia supre-m\). Nu putem controla, acum, `n ce m\sur\Augustin folose[te o informa]ie primit\ sau on\scoce[te el `nsu[i `n folosul unei explica]iicredibile. Analogia, `n schimb, este admira-bil\. A[a cum li[i]a are un s\la[ inexpugnabil[i umil, la fel „casa“ lui Iisus Christos a `n-vins toate furtunile. {i a[a cum s\la[ul numi-tei p\s\ri constituie un reper pentru celelalte,la fel via]a lui Iisus Christos e `ndreptarulcre[tinilor. Marea e o mult uzitat\ metafor\ alumii. ~n cele din urm\, ira]ionala sintagm\`[i „dezv\luie“ secretul.

~n `ncheiere, a[ spune c\ nici interpre]iimedievali nu au propus o explica]ie mai po-trivit\. Vulgata vorbe[te de „herodii domus“,de „casa b`tlanului“. Substantivul „herodio“(b`tlan) a fost asociat cu numele propriu„Herodes“ (Irod). Versetul 17 e citat, astfel,ca o referin]\ la Irod cel Mare [i, `n general,la monarhii nes\bui]i. „Vr\biile“ au parte,uneori, de conduc\tori maligni. Oare de ce?Cum poate un psalm s\ trimit\ la Irod celMare? {i, mai ales, cum poate unul [i acela[ivers s\ trimit\ at`t la Iisus (`n interpretareaepiscopului din Hippo), c`t [i la Irod (`ninterpretarea scolastic\)?

~n ceea ce m\ prive[te, prefer, bine`n]eles,comentariul Sf`ntului Augustin…

Referin]e: Barker, David G., „The Waters of theEarth: An Exegetical Study of Psalm 104: 1-9“, `n „GraceTheological Journal“, 7: 1 (1986), 57-80; Dahan, Gilbert,„Encyclopédies et exégèse de la Bible aux XIIe et XIIIesiècles“, `n „Cahiers de Recherches Médiévales“ (XIIe –XVe s.), 6 (1999), 19-40; Keith, Graham, „Can AnythingGood Come out of Allegory? The Cases of Origen andAugustine“, `n „The Evangelical Quarterly“, 70: 1(1998): 23-49; Marrou, Henri – Irénée, Sf`ntul Augustin [isf`r[itul culturii antice, `n rom=ne[te de Dr\ganStoianovici [i Lucia Wald, Bucure[ti, Humanitas, 1997;Pépin, Jean, La tradition de l’allégorie. De Philond’Alexandrie à Dante: Études historiques, Paris: ÉtudesAugustiniennes, 1987.

S\la[ul b`tlanului [i casa lui Irod

„Unor oameni le este suficient\ osingur\ cale pentru autoexplorare, ori `[iimaginez\ c\ una singur\ ar fi `ndes-tul\toare. Al]ii, `ntre care Tiberiu Br\ilean– sau eu, ca s\ nu se simt\ singur `naceast\ aventur\! –, au nevoie de maimulte: calea [tiin]ei, cea a credin]ei, carese complinesc acum cu cea a literaturii,c\ despre dragoste nici nu mai vorbesc,ea respir\ puternic chiar `n/din uneletexte ale acestei c\r]i!“

Liviu Antonesei

Cu undi]adup\ fluturi

SEMNAL

RecitiriTIMPUL16

septembrie 2008

DORIS

MIRONESCU

Prozator `nc\ nefixat `n panoplia istorieiliteraturii interbelice, Al.O. Teodoreanu sebucur\ de o (pe deplin meritat\) faim\ de umo-rist, gastronom, oenolog [i om de duh, toateaceste calit\]i nereu[ind totu[i s\ dea m\suraunui scriitor. Ca epigramist, „P\storel“ seplaseaz\ `ntr-un panteon na]ional sui-generis,al\turi de Cincinat Pavelescu, George Lesnea[i, de ce nu?, Mircea Ionescu-Quintus, serie a-proximativ\, dar suficient de elocvent\ pentrua marca ratarea pe care un astfel de prestigiu ogaranteaz\.

~ncep`nd de la porecl\ – transformat\, fire[-te, `n renume – P\storel cultiv\, obstinat, genulminor. Epigramist, el se amuz\ s\ produc\versuri „a[a cum face g\ina ou\“, mai ales petemele facultative ale actualit\]ii: de exemplu,ministeriatul lui Nicolae Iorga. Publicist, punelaolalt\, sub acela[i titlu, T\m`ie [i otrav\, cro-nici lejere, evoc\ri, pamflete cu adres\, repor-taje [i chiar alocu]iuni ocazionale, semn alunei virtuozit\]i discursive remarcabile, darpoate [i al unei la fel de nemaipomenite lipsede organizare a talentului propriu. Poetul estebrevilocvent, `ns\ mai degrab\ `n genul cali-grafiilor top`rceniene dec`t `n acela al rostiriloresen]iale din poemele scurte ale lui Arghezisau Bacovia. Prozator, cultiv\ accidental nu-vela, `ntr-un gen fals istoric [i fals eroic, celmai adesea scriind schi]e pe model de `m-prumut [i mul]umindu-se s\ fac\ astfel partedintr-un grup bine conturat la momentuldebutului s\u `n Ia[i, al\turi de umori[tii D.D.P\tr\[canu, S. Popescu, I.I. Mironescu [.a. Nudoar u[urin]a scrisului trebuie aici notat\, ciorientarea spre teme minore `ntr-un registru a-necdotic a c\rui glorie, fixat\ de c\tre maestruls\u, Caragiale, avusese tot timpul s\ se degra-deze la epigonii acestuia. Cu toate acestea,P\storel r\m`ne un prozator de marc\, pe careistoriile literare [i diversele catagrafii ale do-meniului din interbelic `l `nregistreaz\ cu multmai mult\ deferen]\ dec`t o fac lucr\rile ase-m\n\toare de ast\zi.

Consider\m c\ „minoratul“ asumat al luiAl.O. Teodoreanu ]ine de o strategie literar\,de o poetic\ uneori explicit\ a acestuia. Culti-varea genului scurt, refugiul `n umbra mae[-trilor, recursul la tematici deja consacratedrept „inferioare“ reprezint\ alegeri f\cute `ncuno[tin]\ de cauz\ de un autor instalat `ntr-oetic\ a scrisului bine definit\. ~n multe dintreschi]ele sale, Teodoreanu este „caragialian“f\r\ s-o ascund\, `ncerc`nd chiar – cu succes,uneori – s\ continue opera `nainta[ului `n mo-duri specifice. Iar atunci c`nd folose[te o mate-rie diferit\, de exemplu povestirea istoric\ [ieroicomic\, el las\ s\ se `n]eleag\ de la `nceputc\ nu dore[te s\ concureze ortodoxia acesteispecii literare h\r\zite `nc\ de atunci consa-cr\rii [colare, c\ nu se ambi]ioneaz\ deci s\amenin]e „canonul“. Toate acestea au pututl\sa impresia unui autor care nu se ia `n serios,unui umorist de duminic\, iar edit\rile neferi-cite de dup\ 1964 ale scrierilor sale nu l-auajutat cu nimic.

***

Cu toate acestea, Al.O. Teodoreanu r\m`neun autor pre]uit cu evlavie de cunosc\tori, vo-lumul s\u de debut, Hronicul m\sc\riciuluiV\l\tuc, garant`ndu-i admira]ia unor spiritesub]iri, `ntre care Paul Zarifopol [i AlexandruPaleologu. De prisos s\ mai preciz\m c\ admi-ra]ia bazat\ pe afinitate, iar nu evaluarea pro-fesional\ pe baza unor criterii c`t mai obiectivede excelen]\ estetic\ e tot o marc\ a secunda-

rului pe care P\storel l-a cultivat at`t, `ncep`ndde la porecl\. Povestirile din Hronic... nu-[i in-venteaz\ genul: autorul `i va cita ca `nainta[i,f\r\ complexe, pe Balzac (Contes drôlatiques)[i pe Anatole France (Contes de JacquesTournebroche). De altfel, refuzul originalit\]iievidente, al experimentului [i al nout\]ii facparte din „codul“ acestui prozator. P\storel `[iface un program [i o m`ndrie din afectarea mo-destiei, cel mai adesea prin autoefasarea sa caAutor [i provocarea unor lungi [iruri de con-fuzii la nivel naratologic (cine poveste[te? [i `nce calitate?), pentru care un Camil Petrescu arfi avut de ce s\ fie invidios. De exemplu, m\s-c\riciul V\l\tuc, propus `n titlu ca autor al „hro-nicului“, nu are `n nici un caz prestan]a unui„creator de lumi“, „concurent al st\rii civile“etc., dar el nu este nici un cronicar propriu-zis,a c\rui neutralitate s\ poat\ `nlocui dreapta ju-decat\ a vremurilor, absent\ din cursul impla-cabil al istoriei. Prezen]a lui trebuie s\ supli-neasc\, de fapt, absen]a autor-it\]ii de care faccaz toate scrierile din volum: nici una nu este`nchipuit\ anume, nici una nu-[i disimuleaz\statutul de colportaj, fiecare este spus\ de c\treun narator-martor, care are [i el povestea sa.Nara]iunile se `ncurc\ `n savuroase dezbaterifilologice cu privire la geneza c`te unui textsau la posibilele sale interpret\ri, `n func]ie de„[colile“ la mod\. O astfel de provocare meta-textual\ scoate volumul din orice posibil\ series\m\n\torist\ sau „na]ional\“, rezerv`ndu-i unloc esen]ial `n proza rom=neasc\ „artist\“, caredep\[e[te falsele valoriz\ri etnico-politice [i sea[az\ inextricabil la nivelul estetic.

Numeroase s`nt m\rcile „modestiei“ proto-colare, topos scos din cronici, foarte potrivitcu subiectul. Autorul Hronicului se prezint\,`n aparté-uri, drept simplu editor al unor h`r-]oage, care de care mai rufoase, scrise de c`teun boier moldovan c\l\tor prin Oltenia sau devreo ]iitoare de lume bun\ ajuns\, spre sf`r[itulcarierei, la o m\n\stire de maici. Alteori, ela[terne pe h`rtie pove[tile colportate demartori ai vremurilor vechi, cum s`nt cuconulManolache Albescul sau generalul Corban,ambii ramoli]i deja, dar av`nd fixate definitiv`n memorie p\]aniile de pomin\ ale vreunuicontemporan mai deochiat: „{i m\car c\ amin-tirile `i jucau multe feste, `nt`mpl`ndu-se adesca o snoav\ spus\ o dat\ despre unul s-o puiea doua oar\ `n sama altuia, istoria logof\tuluiToader [i a iubitului s\u fiu Costache n-o `n-curca niciodat\“. Mod de a spune c\ povesteaare [artul ei, tiparul ei epic definitiv, ader`ndastfel la o clasicitate specific\.

Chiar dac\ autorii pove[tilor s`nt adeseaal]ii, autorul-editor reintr\ `n proprietatea tex-tului prin notele de subsol. Acolo, el `[i d\ `npetec, recunosc`nd cu umor c\ ceea ce poves-te[te este neconform cu realitatea, ba chiarpur\ inven]ie. Se r\fuie[te cu criticii [i istoriciimai mult sau mai pu]in literari, pun`nd pe alo-curi `n pagin\ veritabile conclavuri academice`n marginea unui manuscris vechi, l\s`nd pe-dan]ii s\-[i pun\ `n valoare nulitatea preten]i-oas\. ~n acest fel, autorul se plaseaz\ `ntr-oburzuluit\ marginalitate, ca autor al unui textde fic]iune exprim`nd, laolalt\, gusturile [i toa-nele sale de om sub]ire. Boem, vis\tor, pala-vragiu [i inoportun, autorul se treze[te s\ iden-tifice, cunosc\tor, p\rul cre] al cut\rui personajistoric drept „astrahan“ sau s\ gloseze nostal-gic, atunci c`nd poveste[te cum se suduia pevremuri „la ci[mea“: „unde-s ci[melele ve-chiului Ia[i?“. El se prezint\ ca un original,asem\n\tor, din acest punct de vedere, per-sonajelor pe care le face s\ defileze `n pagini.Scriind despre vremuri vechi, pentru cititoricare le pot `n]elege, „autorul“ `[i revendic\ oautonomie orgolioas\, echivalent\ cu un auto-proclamat drept la fic]iune, la imagina]ie sauchiar la vis\torie.

Aceast\ poz\ este, fire[te, una „estet\“,wilde-ian\, o nou\ form\ de asumare a mar-ginalit\]ii, ca replic\ orgolioas\ adresat\ pros-tiei didactice [i academice. ~ntr-adev\r, Al.O.Teodoreanu ader\ la c`teva precepte aparentscandaloase, dar, `n fond, de bun-sim], cu pri-vire la gratuitatea artei. Printre acestea: subli-

nierea anacronismului („aflu c\ la acea epoc\nu exista Camembert, p\cat!“), speculareaauto-contradic]iei („se zice c\ [baba Catinca,n.n.] ar fi tr\i 200 de ani, dar nu cred“), `ngeneral, parada fic]ionarului („Istoricul literarmi-ar putea dovedi, cu documente zdrobitoaredin literatura epocii, c\ pe vremea c`nd se des-f\[oar\ ac]iunea nu se scria a[a. Ei, [i?“). Prinastfel de parade, P\storel cultiv\ un anumitgen de cititor, predispus a gusta fic]iunea pen-tru ea `ns\[i, [i nu pentru adulter\ri na]ionalistesau alienant-sofisticate. El `ncurajeaz\ atinge-rea unui anumit nivel de lectur\, asigur`ndu-sede aceasta printr-o serie de calambururi [i cu-vinte de spirit camuflate (printre care se afl\ [iun clou sonor, ascuns `n c`ntecelul intonat laurechea lui Toader Zippa de c\tre Margueritte...de la Motte-Hancourt!), prin lansarea cu seni-n\tate pince sans rire a unor enormit\]i caretrebuie decodificate f\r\ gre[. Cititorul naivrateaz\ o astfel de lectur\, cititorul ideal pro-fit\ de ea [i se delecteaz\...

***

~ns\ estetismul lui Teodoreanu nu `nseamn\cult exclusiv al Artei. O dat\ p\truns pe por]ilefic]iunii lui Al.O. Teodoreanu, cititorul ideal,`nc`ntat de jocurile de spirit care i-au acompa-niat sosirea, se preg\te[te pentru mai mult. {i,`ntr-adev\r, o a doua treapt\ se prefigureaz\ `nestetica faptului tr\it, `n pl\cerea existen]ei.Desigur, este vorba de o pl\cere de grad supe-rior, de o [tiin]\ a volupt\]ii, iar nu de dezm\].Via]a se tr\ie[te cu [art, a[a cum [i povestireaare regulile ei imprescriptibile. Nu po]i chefuioricum, ci doar `ntr-o ordine consacrat\; nupo]i bea orice, amestec`nd vinul bun cu celprost. Nomenclatorul vinurilor e la fel de im-prescriptibil ca declinarea a treia imparisilabi-c\. Spre pild\, pe eruditul `ntru vinuri logof\tToader Zippa autorul-editor `l ceart\ `ntr-onot\ de subsol pentru c\ ar fi „uitat“ `ntr-osonor\ enumerare tocmai vinul de Nicore[ti.Nu din „na]ionalism viticol“ (formula lui{erban Cioculescu), ci pentru c\ exist\ un pro-tocol al vinurilor, ca [i al berbantl`curilor `nlumea din Hronic...

Erudi]ia `n materie de vina]uri ajunge astfelun etalon al rafinamentului [i o garan]ie c\via]a este tr\it\ cum se cuvine, dup\ un tipic demult stabilit, dup\ o m\sur\ de aur. O elegant\dizerta]ie a lui Toader Zippa despre vinul deUricani exprim\ limpede necesitatea etichetei,a codului `n ingerarea b\uturilor, fiecare cu a-testatul ei de noble]e [i cu trena ei de referin]e:„Uricaniul, fra]ilor, ar fi `nnebunit regesculVersailles [i `mp\r\tescul Fontainebleu. Nu-mai `n gavot\, `n pavan\ sau `n menuet `[i poa-te g\si pa[ii omul care l-a b\ut [i numai o ariede Lulli sau Rameau nu i-ar zg`ria atunci ure-chea“. ~n acest sens poate fi ̀ n]eleas\ [i desem-

narea drept „c\rturar“ a lui Al.O. Teodoreanu,consacrat\ de eseul comprehensiv dedicat luide Al. Paleologu `n Spiritul [i litera. Prozator„livresc, de a doua instan]\“ este P\storel nunumai pentru c\ `mprumut\ modelul povestiriidrolatice de la Balzac, ci pentru c\ via]a este`ntrez\rit\ de el ca o valoare ce se cere eva-luat\ cultural.

***

„Moldovenismul“ lui P\storel se exprim\`n povestirile din Hronicul m\sc\riciuluiV\l\tuc sub forma unui discurs deloc alintatdespre trecut, `ntr-o viziune matur\ a regiuniicisprutice. Imaginea dominant\ este aceea adec\derii, foarte prezent\ `n literatura post-unionist\, dar oarecum stranie `n contextulunor buc\]i narative plasate `n `ntregime `nperioada anterioar\ lui Cuza. Chiar [i cea maiarhaic\ relatare dintre toate, aceea a paharni-cului Pantele, descrie fericita epoc\ a lui AlecoVod\, c`nd aproape curgeau lapte [i miere peuli]e (chit c\ paharnicul demonstreaz\ credibilc\ acest lucru nu a fost cu adev\rat posibilniciodat\!), ca pe un moment l\sat cu jale `nurm\. A[a `nc`t s`ntem obliga]i s\ `nregistr\mca pe o mare tem\ a volumului, o supratem\chiar, dec\derea, ruina, prezentul j\lalnic a-mintindu-[i printre episoadele sale de crunt\senilitate un trecut str\lucitor. Epocile descrises`nt unele de lux [i fericire, de eroism [i des-fr`nare, eroii lor fiind dr\cosul Iancu Dur\u,`ndr\zne]ul c\pitan Costache Zippa, „cum-plitul“ Tra[c\ Dr\culescul sau „neobosituluKostakelu“. Cu foarte pu]ine derog\ri de lanorm\, ace[tia s`nt ni[te vajnici m\sc\rici ailumii `n care tr\iesc (ideea este argumentat\ dec\tre Gheorghe Hrimiuc `n excelentul studiupublicat `n chip de postfa]\ la edi]ia Hroniculm\sc\riciului V\l\tuc, Ia[i, Junimea 1989) [ipe care o distreaz\, ame]ind-o, cu poznele lorde mirare [i cu `nchin\rile lor `n karaghioz.Majoritatea s`nt atle]i erotici, defil`nd subdeviza lui Kostakelu dup\ care „fie vadra c`tude plin\ [i femeia c`tu de goal\, elu `napoi nud\“. Idealul lor b\rb\tesc reprezint\ o modi-ficare creatoare a celui patriotic, o deghizare aeroismului (deviza lui Tra[c\ Dr\culescul este„cu dragostea-n neam [i cu hula-n du[man!“).Exist\ un fel de cod b\rb\tesc `n care figureaz\performan]a erotic\, dar [i rezisten]a la b\utur\[i poten]a spiritului, aceasta din urm\ neredu-c`ndu-se doar la p\l\vr\geala duhlie.

***

Un veritabil „hronic al v`rstelor“ este Hro-nicul m\sc\riciului V\l\tuc. Nimeni nu scap\neatins de trecerea timpului, iar „craii“ care au

Craii lui P\storel De la savoir vivre la savoir mourir

17Recitiri TIMPUL

septembrie 2008

f\cut faima deocheat\ a unei `ntregi epoci tre-buie s\-i suporte ravagiile cel mai tare. Nuve-lele din Hronic... cuprind dou\ momente: unulcare enumer\ ispr\vile de-a mirare ale bere-che]ilor din tinere]e, c`nd de[ertarea paharelorurmeaz\ zile [i nop]i de-a r`ndul, au loc dueluriviteje[ti [i inutile, iar duducile iau una dup\alta calea V\raticului spre isp\[ire, [i un aldoilea moment, c`nd fostul crai `mb\tr`ne[te,s\r\ce[te [i e `n[elat de o ultim\ iubire irespon-sabil\. Dup\ ce [i-au f\cut spectacolul deplinal performan]elor potatorice sau erotice, „m\s-c\ricii“ decad `n postura de „milui]i“, `n[ela]ide femei, sau pur [i simplu oftico[i sentimen-tali, suferind o metamorfoz\ inexplicabil\.Astfel, focosul Iancu Dur\u, personaj de sea-m\ al mai multor istorii berbante, apare `nSpovedania Iancului `ntr-o stare jalnic\, s\rac,singur [i `ncornorat. C\pitanul Costache Zippa,din Purs`ngele c\pitanului, prime[te vestearuinei imediat ce se treze[te dintr-o be]ie le-gendar\, de zeci de ani, echivalent\ cu o via]\de desf\t\ri, `n fa]a `ngrijor\torului registru decheltuieli. Trecerea sa de la vin la ap\ nu e lip-sit\ de consecin]e: urmeaz\ imposibilitatea re-dres\rii, dovada necinstei dinspre parea feme-iasc\, duelul pentru sp\larea ru[inii [i moartea.Cumplitul Tra[c\, cel care a plodit toat\ Olteniacu s\m`n]\ de viteaz pe la 1750, se stinge (edrept c\ la 90 de ani) de jale c\ i-a murit `nbra]e so]ia adolescent\. O situa]ie aparte pares\ fie cea din Inelul Marghioli]ei; noutatea vi-ne din aceea c\, aici, „cuceritorul“ este femeia,iar nu b\rbatul, performan]ele de galanterie aleMarghioli]ei fiind, `n esen]\, capodopere de[iretenie manipulativ\. Conu Toderi]\, bietulso] `ncornorat al tinerei femei, cap\t\ `n finalulnuvelei o aur\ ca de sf`nt, `ns\ sfin]enia luiconst\ `n simpla inocen]\ intelectual\, iar nu `ncine [tie ce calit\]i morale misterioase. Toderi]\este martirul tagmei sale purt\toare de coarne,pedepsit\, de obicei, pentru p\cate precumr\utatea, ur`]enia [i prostia. ~ns\ iat\ c\ [imae[trii tinerimii, Iancu Dur\u sau CostacheZippa, o p\]esc.

***

Desp\r]irea lui P\storel de orice roman-tisme [i s\m\n\torisme este aici deplin\.Ciclul vital prin care trec Iancu Dur\u, Tra[c\Dr\culescul [i Costache Zippa (`n variant\complet\) [i sugestia existen]ei unui ciclu chiar[i `n povestirile, fragmentare din acest punctde vedere, ale Marghioli]ei [i NeobosituluiKostakelu este altceva dec`t mesajul etnocen-tric al perenit\]ii neamului [i al vitejiei nest\vi-lite a acestuia. Prima povestire din volum esteSpovedania Iancului, pun`ndu-ni-l `n fa]\ penemaipomenitul Dur\u nu `n culmea gloriei,devenit\ deja legend\, ci `n momentul maxi-mei sale pr\bu[iri, c`nd s-a retras, b\tr`n [i rui-nat, la o vie din Socola, numai pentru a atingeculmea ru[inii ca `ncornorat de c\tre Agl\i]adin Tatara[ cu episcopul Sofronie. Pozi]iona-rea `n cadrul volumului nu e `nt`mpl\toare,astfel implica]ia fiind una clar\: nu berbantl`-curile lui Iancu intereseaz\ din punctul devedere al autorului, ci situarea acestora `ntr-operspectiv\ temporal\ ciclic\, confruntareacraidonului cu timpul.

Nuvelele propriu-zis istorice ignor\ marileevenimente, trat`ndu-le pasager [i subliniindu-le caracterul fictiv. Astfel, ciocnirile oltenilorlui Tra[c\ cu turcii s`nt mai mult semnale aleunei vitejii virile, deturnate de la c`mpul eipredilect de manifestare, care e alcovul. Mol-doveanul Kostakelu, `n schimb, trece nesmin-tit pe l`ng\ istoria „mare“, nevoind s-o recu-noasc\. El supravie]uie[te celor mai mari pri-goane printr-un noroc fenomenal, fiind plecatla v`n\toare atunci c`nd `l caut\ c\l\ii acas\,aproximativ `n modul `n care c\pitanulCostache Zippa, revolu]ionar din prietenie, nudin convingere, scap\ de prigoana lui MihailSturdza pentru c\ se `mb\tase la o mo[ie preatare ca s\ mai participe la adunarea fatal\ aconspiratorilor de la pa[opt. Dac\ dec\derealui Iancu, Tra[c\ [i Costache Zippa este evi-dent o tem\ a nuvelelor ce le s`nt dedicate,Kostakelu [i Marghioli]a par s\ nu sufere de peurma trecerii timpului, ei fiind surprin[i de na-rator `ntr-un moment de – am spune – „genial\expansiune“ erotic\, `n admira]ia par[iv\ a `n-tregii societ\]i de vaz\ moldovene a vremii lor.~ns\ nici `n cazul lor nu lipse[te umbra ruineicare amenin]\ totul. Paharnicul Pantele, nara-torul `n grai cronic\resc al ispr\vilor Neobo-sitului, depl`nge trecerea timpului cu vorbe`mprumutate de la Costin [i aminte[te cu jale

de „al treilea an al domniei lui Aleco-Vod\“,vreme fericit\ [i de mult disp\rut\, a[a cum [ic\r]ile scrise de Kostakelu `n pilda luiNeculce, O sam\ de m\sc\ri [i Pove[ti m\sc\-roase, au disp\rut regretabil. Soarta autoruluilor poate fi u[or b\nuit\.

~n cazul Marghioli]ei, lucrurile s`nt iar\[ilimpezi: t`n\ra cuconi]\ cu lecturi fran]uze[tieste `n floarea v`rstei [i `n deplin\tatea puteri-lor seduc\toare, ea corup`ndu-l [i pe melan-colicul [i misteriosul Mihai Boian, dar aceast\epoc\ nu va dura mult. Un memento este tocmaiidentitatea naratoarei (`n Inelul Marghioli]ei estevorba de o naratoare!), Ecaterina Opri[, fosta]iitoare a „domnului Alexandru Balan]off“ [iaflat\ acum la m\n\stirea V\ratec – u[or deghicit – spre m`ntuirea omene[tilor p\cate.Ecaterina Opri[ este [i ea o Marghioli]\, aflat\la o v`rst\ mai `naintat\.

***

~ntrebarea care se pune este de ce are locaceast\ `ntoarcere a cursului ascendent al is-toriilor, a[a `nc`t vechii „crai“ devin ni[te bietec\z\turi, iar epoca triumfurilor lor o biat\amintire `n gura t`rgului. Acesta este un ver-sant, credem, insuficient cercetat al operei luiAl.O. Teodoreanu. Gh. Hrimiuc interpreta, `nconsistentul studiu din 1989, literatura luiP\storel ca pe o literatur\ a s\rb\torii care, citi-t\ prin Caillois, Durand, Bahtin [i Eliade du-cea la asumarea unui etos tradi]ional de c\treeroii s\i, care se v\d continua]i prin urma[ichiar [i atunci c`nd se vor `ngropa precum via`n p\m`ntul nisipos. Bonomia chefliilor ar `n-semna, astfel, un hermetism de esen]\ pur\,dominat de credin]a `n Dumnezeu [i de `ncre-derea `n bunul mers al lucrurilor. Gh. Hrimiuc`l citeaz\ pe faimosul logof\t Toader Zippa, alc\rui me[te[ugit testament din „Cartea de aur“a vinurilor manifest\ tocmai astfel de senti-mente fa]\ de fiul Costache, care-i va succedala masa chefurilor. Numai c\ fiul nu se va ridi-ca la `n\l]imea tat\lui, iar moartea lui va `n-semna sf`r[itul neamului lor, l\s`nd `n urm\doar un nume cu o glorie dubioas\ [i un c`nte-cel ru[inos de lume. Finalul deplorabil al maituturor „crailor“ lui P\storel, care dup\ mo-mentul de veselie cunosc `ntristarea [i moar-tea, ne oblig\ s\ consider\m c\ s\rb\toarea nueste dec`t o singur\ latur\ a `n]elegerii existen-]ei la acest autor, una spa]ial\, dar nu tempo-ral\. Or, Hronicul este o carte despre istorietocmai pentru c\ faza static\, fericirea care nucunoa[te limita temporal\, se sf`r[e[te intr`nd`n timp. C\derea `n istorie ar putea, foartebine, s\ fie tema c\r]ii acesteia.

Timpul ru[ineaz\ neamurile [i pe individ, lereduce statura, `i oblig\ s\ se confrunte, ade-sea, cu tocmai acel gen de samavolnicie prac-ticat\ de ei `n tinere]e. Iancu e `ncornorat,Costache Zippa e ridiculizat, iar Tra[c\Dr\culescul se amorezeaz\ la b\tr`ne]e. S\ fieacesta un semn c\ alcoolul d\uneaz\ grav s\-n\t\]ii? Nu, pentru c\ b\utura pare s\ le prelun-geasc\ via]a acestor `ndr\zne]i. Dar, dac\ maidevreme am v\zut c\ vinul face parte dintr-unprotocol, c\ vorba de duh [i isprava erotic\ de

haz [i pomin\ presupun o anumit\ ordine cere-monial\ [i o atitudine estetic\ fa]\ de via]\, pu-tem constata c\ atitudinea eroilor no[tri r\-m`ne, [i `n mijlocul dezastrului, tot una nobil\.Fiecare dintre ei `[i p\streaz\ rangul, `ncerc`ndnu doar s\ evite scandalul public, dar chiar s\se `nconjoare de o aur\ de m\re]ie. Afl`nd devisu c\ logodnica `l `n[eal\, Costache Zippa nuo ru[ineaz\ de fa]\ cu martori, ci `l convoac\ laduel cavaleresc pe fostul subordonat, actualulc\pitan Dan D\m\cu[, pentru a muri de sabialui, a doua zi diminea]\, la Copou. Moartea luiTra[c\ `n bra]e cu tuberculoasa Silvia Cont\[este de fapt o sinucidere acompaniat\ de feno-mene cosmice, ca `n cronici. Dup\ o via]\ debenchetuiri, Iancu Dur\u se reculege `n che-furi tihnite, specul`nd totu[i o situa]ie ambi-gu\: la m\n\stirea Agapia, la mas\ cu episco-pul Sofronie, el o ascult\ pe maica Melaniacare `i „zice de lume“, for]`ndu-l pe bietul epis-cop s\ suspine: „[i nu ne duce pe noi `n ispit\“.Dur\u se retrage definitiv, spre peniten]\, lavia (!) de la Socola, ab]in`ndu-se s\ mai ias\ `nlume, abia dup\ ce Sofronie `l confrunt\ cuspectacolul jalnic al propriei degringoladesentimentale, devenit, din crai, `ncornorat. Re-tragerea lui la vie [i apoi la prietenul s\u cuco-nul Manolache Albescul, la mo[ia Chioaia(onomastica [i toponimia s`nt, [i ele, demne deaten]ie), este echivalentul modern [i mai pu]in...japonez al sinuciderii cumplitului Tra[c\.

Se vede de aici c\ „m\sc\ricii“ lui P\storelse ghideaz\ dup\ etichet\ nu numai la chef, dar

[i `n vremuri de restri[te. Dac\, pentru un cu-nosc\tor de vinuri, a petrece `nseamn\ de faptsavoir vivre, destinele cuprinse `n nuvelele dinHronic [i, `n acela[i timp, Hronicul `ntreg con-cur\ `ntr-un savoir mourir. Tema istoriei estetransformat\ de autorul nostru `n tema omuluiconfruntat cu marea nedreptate a trecerii tim-pului. Poate c\ acesta este sensul jonc]iuniirealizate de P\storel `n acest volum `ntre s\r-b\toare [i istorie: intrarea `n timp arat\ c\ este-tica faptului tr\it a cuprins, totodat\, o moral\a acestuia. Codul estetic care impune men]io-narea vinului de Nicore[ti l`ng\ cel de Cotnari[i cel de Uricani se transform\ `ntr-un cod eticde `ndat\ ce timpurile s`nt potrivnice, de cumistoria intr\ `n scen\. Doar c\ aici nu estevorba de Istoria mare, ci de istoria minor\, dedezastrele intime, de tragediile casnice [i deinfernul domestic.

P\storel nu a este un cuget\tor pe tema o-mului ̀ n fa]a istoriei, ̀ n maniera pe care proza-torii postbelici au consacrat-o. El nu morali-zeaz\ pe teme politice `n stilul lui I.D. S`rbu,iar obsesia sa nu e „tema puterii“, a[a cum e laBreban. ~ns\, chiar [i `n registrul aparentminor cultivat cu `nd`rjire de autor, tema luieste una de mare anvergur\, sus]inut\ cu unpana[ stilistic redutabil. Hronicul m\sc\riciu-lui V\l\tuc nu con]ine o reflec]ie ap\sat origi-nal\ despre istorie, ci formuleaz\ un tip deerou pe care ne-a pl\cut s\-l a[ez\m, `n titlu,al\turi de venera]ii crai mateini. Apropierea nuni se pare deloc deplasat\...

Est-VestTIMPUL18

septembrie 2008

~n mod sigur, nici o civiliza]ie nonocci-dental\ nu pare s\-[i fi dorit progresul1. Lumeagreco-roman\, cu toate c\ a adus, de facto, `nistoria civiliza]iilor ni[te schimb\ri importantepe care noi am fost tenta]i s\ le descriem maisus, nu [i-a dorit deloc, `n mod deliberat, oschimbare de acest gen, [i nici nu a g`ndit pro-gresul indefinit ca pe ceva care trebuie s\constituie cursul normal al umanit\]ii2. Prinurmare, dac\ se admite c\ civiliza]ia occiden-tal\ integreaz\ aceast\ dimensiune a progresu-lui, trebuie s\ presupunem c\ ea o datoreaz\contribu]iei unui factor nou.

Eu fac ipoteza c\ acest factor este iudeo-cre[tinismul. Mi se pare c\ tocmai morala iu-deo-cre[tin\ a iubirii sau a compasiunii este ceacare, induc`nd o sensibilitate inedit\ suferin]eiumane, un spirit – f\r\ echivalent `n istoriaanterioar\ cunoscut\ – de rebeliune `mpotrivaideii de normalitate a r\ului, a dat primulimpuls dinamicii progresului istoric3.

1. Etica biblic\

Eu am spus c\ morala biblic\ este, esen-]ialmente, o moral\ a compasiunii; c\ ea con-duce la o percep]ie mai acut\ ca niciodat\ p`n\atunci a suferin]ei umane; c\ ea incit\, prinurmare, la considerarea drept anormale [i in-suportabile a faptelor rele pe care omenirea lejudeca, p`n\ `n acel moment, `n ordinea etern\a lucrurilor.

Lucrul acesta se vede cu claritate la profe]i,cer`nd regilor pe care tot ei `i pream\resc,dincolo de elementarul mishpat – dreptateaclasic\ const`nd `n „a da fiec\ruia ce i se cu-vine“ –, o dreptate nou\, o tsedaqa4, ce const\`ntr-o compasiune arz\toare pentru s\raci, carenu se poate mul]umi cu readucerea lucrurilor ̀ nstarea `n care o violen]\ a cauzat o dezordine `nor`nduirea social\, ci vrea s\ schimbe aceast\or`nduire `ns\[i [i s\ creeze deliberat o staresocial\ mai bun\. Lucrul acesta se vede [i `nPsalmi, unde persoana, victim\ a mul]imilorpersecutoare sau a relelor naturale, protesteaz\`mpotriva acestora cu vehemen]\ [i apeleaz\imperios la ajutorul lui Dumnezeu, ajutor pecare `l crede nu numai posibil [i legitim, dar `nleg\tur\ cu care el este convins, `n ad`ncul ini-mii sale, c\ Dumnezeu nu poate s\ nu i-l dea(cf. Psalmul 51, Miserere, Psalmul 70, „Gr\-be[te, Dumnezeule, de m\ izb\ve[te!“5 sauPsalmul 130, De profundis).

Lucrul acesta se vede mai clar ca nic\ieri `nalt\ parte `n Predica de pe Munte (Matei, 5-7).Morala propov\duit\ `n acest text const\ `n a tesim]i [i a te vrea responsabil de toate suferin]e-le omene[ti, chiar [i de acelea pe care nu le-ai

provocat; ea afirm\ drepturile unei mizericordiice trebuie s\ mearg\ dincolo de orice justi]ie.Iubirea evanghelic\ nu const\, ca [i dreptatea,`n a-[i achita datoriile definite `n mod limitativ;ea const\ `n a face mereu mai mult bine aproa-pelui t\u.

Dac\ dreptatea, a[a cum este ea definit\ deantici, de la Aristotel la Cicero, este o egalitatede termeni fini]i6, atunci mizericordia este oinegalitate [i, `n acest sens, o nedreptate, deoa-rece ea cere, `n schimbul bunurilor p\m`nte[tifinite, ni[te bunuri infinite sau, mai exact,deoarece ea nu este, `n nici un sens al terme-nului, un troc: ea este o rela]ie esen]ialmentedisimetric\. Este adev\rat c\ Predica de peMunte este precedat\ de Beatitudini, care, `nnumele „~mp\r\]iei lui Dumnezeu“, anun]\ orecompens\ ce va fi, de asemenea, infinit\ [ipropov\duiesc, prin urmare, o nou\ form\ dedreptate. Aceast\ dreptate superioar\ `ns\,const`nd `n ceea ce am putea numi o ecua]ie`ntre doi termeni infini]i – infinitul iubirii [iinfinitul ~mp\r\]iei –, scap\ oric\rui calcul [ioric\rei gestiuni umane. ~n acest sens, ea rupecu toat\ tradi]ia moral\ [i juridic\ mo[tenit\ dela Antichitatea p\g`n\.

Emmanuel Lévinas7 (care exprim\ punctulde vedere al iudaismului, dar estimeaz\ c\ eticaevanghelic\ nu a f\cut dec`t s\ dezvolte, `nacest aspect, etica Vechiului Testament8) a ar\-tat c\ `n aceasta rezid\ adev\ratul sens al no]iu-nii biblice de „p\cat originar“. P\catul originarnu semnific\ o oarecare gre[eal\ colectiv\ carei-ar atinge pe indivizi oarecum dinafar\, dinsimplul motiv c\ s`nt membrii unei familii u-mane, care, personal, nu ar fi comis nici un r\u.El semnific\ faptul c\ noi s`ntem cu to]ii, `nmod real [i individual, p\c\to[i `n m\sura `ncare nu achit\m p`n\ la infinit datoria care nerevine de pe vremea c`nd ne-au fost revelateTora sau comandamentele evanghelice. Aceas-t\ situa]ie este „originar\“ `n sensul c\ con[tiin-]a noastr\ moral\ ne pune `n situa]ia de a perce-pe aceast\ datorie ca pe una care ne apar]ine`nainte ca noi s\ fi putut contracta ceva `n moddeliberat. Noi nu am decis nimic, nu am pro-mis nimic, nu ni s-a dat nimic [i totu[i noiadmitem c\ trebuie s\ purt\m pe umerii no[tripovara nenorocirilor lumii [i s\ facem din lupta`mpotriva r\ului, indiferent de fiin]a uman\ pecare acesta `l afecteaz\, sensul vie]ii noastre9.At`ta timp c`t exist\ o suferin]\ pe lume [i chiar[i atunci c`nd nu s`ntem deloc cauza acesteia,noi trebuie s\ ne sim]im, `ntr-un anumit grad,responsabili de existen]a ei.

Lévinas a ar\tat, `ntr-un chip magnific, cumaceast\ acceptare a unei datorii contractate [iniciodat\ achitabile este chiar ceea ce constitu-ie umanitatea omului. Umanul – `ntr-un sens

radical diferit, prin urmare, de acela pe care `lpromoveaz\ umanismul latin – se inaugureaz\,dup\ Lévinas, prin „responsabilitatea pentrucel\lalt“. F\r\ aceast\ responsabilitate, omuleste o „substan]\“, un pur conatus essendi ai-doma pietrei sau stelelor ([i aceast\ substan]\amoral\ poate da na[tere sau poate l\sa s\ apar\Auschwitzul). Doar etica biblic\ smulge omuldin acest statut de inumanitate [i de insignifian-]\. Omul este „altceva dec`t fiin]\“, via]a sa nuare un sens uman dec`t `n m\sura `n care el sesimte responsabil de cel\lalt, [i chiar „respon-sabil de responsabilitatea celuilalt“, t\lm\cirelevinasian\ a formulei evanghelice „a-]i iubidu[manul“10. Aceast\ libertate [i aceast\ res-ponsabilitate va fi refuzat\ de Supraomulnietzschean, figur\ a p\g`nismului [i a ateis-mului modern, [i va fi reg\sit\ de Dostoievski,care o face s\ proclame din nou, prin fratele sta-re]ului Zosima din Fra]ii Karamazov – Lévinasciteaz\ adeseori aceast\ fraz\ –, „Fiecare dintrenoi este vinovat `n fa]a tuturor pentru to]i [ipentru toate, [i eu mai mult dec`t ceilal]i.“11

Lucru, de altfel, imposibil f\r\ o sf`[ierefundamental\. Omul este o fiin]\ nelini[tit\, unirrequietum cor, cum spune Sf`ntul Augustin.Aceasta pentru c\ lupta `mpotriva r\ului nuconst\ at`t `n a g\si solu]ii noi pentru proble-mele ce se pun, c`t `n a vedea ni[te probleme [ini[te anomalii acolo unde nu se vedea dec`tnatura ve[nic\ a lucrurilor. Cel mai mare merit`n aceast\ lupt\ este, prin urmare, atribuit nu ce-lor care rezolv\ problemele, dar celor care lecreeaz\, oric`t de antipatice ar fi ele pentru con-formismele timpului. De fapt, a crea problemeeste tocmai ceea ce fac profe]ii biblici, ace[tioameni afecta]i, inspira]i de o exigen]\ moral\absolut\. C`nd aceste probleme vor fi rezolvate,probleme noi vor fi semnalate de alte fiin]edevenite [i ele, printr-o iubire ce nu-[i limiteaz\exigen]ele, intolerante la suferin]a celuilalt, [ia[a mai departe at`ta timp c`t va exista r\ul pelume. Astfel, rana produs\ de iubire se l\rge[te`ntr-o cascad\ de transform\ri istorice.

S\ not\m c\ aceast\ atitudine moral\ estefundamental diferit\ de aceea pe care o for-malizau aproximativ `n acela[i moment istoric`n]elep]ii lumii greco-romane, de la Aristotel laCicero sau Seneca. Pentru aceast\ tradi]ie, o-mul este, mai presus de orice, o esen]\. Desti-nul s\u este de a deveni, de fapt, `n `ntregimeForma de care, n\sc`ndu-se, dispune `n modpoten]ial. Or Forma omului este finit\. Tot a[acum corpul posed\ patru membre [i nici unul ̀ nplus, sufletul, am putea spune, are patru virtu]icardinale [i niciuna mai mult. Sufletul nu arealt\ perspectiv\ dec`t de a desf\[ura forma e-xact\ a acestor virtu]i (sau, pentru a traducemai bine cuv`ntul grec arete, a acestor ex-celen]e umane), nimic altceva [i nimic maibun. ~n particular, dreptatea este, esen]ialmen-te, m\sur\ [i limit\: ea const\, dup\ cum spunDigestele, `n „a da fiec\ruia ceea ce `i apar]i-ne“, iar aceasta prilejuie[te efectuarea unorcalcule exacte prin care se define[te, `n modrestrictiv, datoria. A merge pe o alt\ cale este unviciu. Infinitul, apeiron, este, pentru Platon, onefiin]\. A vrea s\ dep\[e[ti Forma este o atitu-dine pe care grecii o condamn\ ca lips\ de m\-sur\, hybris. Lumea are, mai general, o natur\esen]ialmente fix\; atunci c`nd se b\nuie[te c\natura fizic\ sau societatea ar putea prezenta,orice-ar fi, anumite evolu]ii, aceast\ idee este`nl\turat\, schimb\rile constatate interpret`ndu-se ca ni[te faze simple ale ciclurilor cosmicedespre care se presupune c\ revin f\r\ sf`r[it(cf. mai sus). Prin urmare, r\ul nu va disp\reaniciodat\ de pe lume, [i este o nebunie s\ vreis\ comba]i un destin `nscris `n structurile o-biective ale kosmosului.

Atunci c`nd stoicul grec Seneca `l `ndeamn\pe t`n\rul Neron12 la clemen]\, el are grij\ s\-iinterzic\ `n mod explicit iertarea, `ntruc`t cle-men]a, spune el, este o modalitate a justi]iei, pec`nd iertarea ar nimici-o pe aceasta din urm\.Mizericordia, precum o indic\ denumirea sa la-tin\, este o mizerie, o sl\biciune, o descompu-nere a Formei. Seneca nu este pe punctul de aadmite [i nici m\car de a imagina c\ unDumnezeu poate s\ pl`ng\, precum a pl`nsIisus la moartea lui Laz\r (Ioan 11, 33-38).

Dimpotriv\, Biblia introduce pozitivitatea [ichiar infinitul `n descompunerea `ns\[i:„Doamne, tu nu dispre]uie[ti o inim\ zdrobit\[i m`hnit\“ (Psalmi 51, 19).

2. Escatologia biblic\

Iat\ de ce Biblia, rup`nd cu senin\tatea mo-ralei p\g`ne, rupe [i cu timpul ciclic al EterneiRe`ntoarceri. Ea va inaugura un timp, dac\ nutocmai linear, cel pu]in orientat spre viitor,care va putea [i va trebui s\ aduc\ Noul, untimp `ncep`nd de la o Crea]ie [i orientat spreun „sf`r[it al timpurilor“, `n care, dup\ cumspune Apocalipsa, „toate lucrurile se vor facedin nou“.

De[i aceast\ metamorfoz\ radical\ a tim-pului a fost adeseori descris\, savan]ii s-aumul]umit, de obicei, s\ vad\ `n ea un dat antro-pologic mai mult sau mai pu]in contingent.Grecii ar fi conceput un timp ciclic; Biblia (darpoate c\ [i mazdeismul), un timp linear. Despreacest fapt, o problem\ de „alegere“ cultural\(ca s\ vorbim ca Lévi-Strauss), nu ar fi cazul s\discut\m, nu mai mult dec`t despre gusturi [iculori. Din contra, noi credem c\ metamorfozabiblic\ a timpului este urmarea necesar\ arevolu]iei etice a profe]ilor dus\ la deplina samaturitate de Evanghelie.

Dac\ omenirea este nelini[tit\, dac\ ea sesimte p\c\toas\ [i, orice s-ar `nt`mpla, incapa-bil\ de a-[i achita pe de-a `ntregul datoria, tim-pul pe care ea `l are `n fa]a ei devine un timp alurgen]ei, timpul care r\m`ne pentru a lupta`mpotriva r\ului, pentru a diminua suferin]eleumane, pentru a contribui la accelerarea veniriiMesiei [i a ~mp\r\]iei lui Dumnezeu. Or nu arservi, evident, la nimic s\ dai acest lucru dreptun program de root out the evil, de a „extirpar\ul din lume“ (pentru a relua formula magnifi-c\ a calvinistului englez Christopher Goodman,contemporanul lui John Knox), dac\ am g`ndic\ lumea viitoare nu poate fi diferit\ de lumeatrecut\. Ea trebuie s\ poat\ fi diferit\, dac\ nu,exigen]a etic\ nu are sens. Lupta `mpotrivar\ului implic\ distrugerea timpului ciclic alp\g`nismelor [i dezmin]irea afirma]iei Eclezi-astului potrivit c\reia „nu este nimic nou subsoare“. Din etica biblic\ se deduce escatologiabiblic\. Va trebui, de acum `nainte, s\ g`ndimlumea ca Istorie, [i umanitatea ca primindu-[isubstan]a spiritual\ de la propria sa istoricitate.Fiin]a uman\ nu este uman\ dec`t `n calitatea eide fiin]\ istoric\, ea nu poate fi sf`nt\ dac\ nueste incarnat\ `ntr-un timp transformator. ~n-treaga g`ndire magic\ dispare, virtual, dintr-osingur\ lovitur\: m`ntuirea nu are loc prin refu-giul `ntr-o lume de dincolo, ci prin caritatea `nac]iune care trebuie s\-[i g\seasc\ modalit\]ile`n mijlocul lumii reale.

Etica [i escatologia biblice

Philippe Nemo, Ce este Occidentul?,traducere de Adrian Ciudotaru, EdituraCartier, Colec]ia „Cartier Istoric“, 2008.

~ntrebarea de la care porne[te studiullui Philippe Nemo, Ce este Occidentul?,este: prin ce serie de factori a ajuns civili-za]ia occidental\ s\ fie o combina]ie de„norm\ a legii, democra]ie, libertate deg`ndire, ra]iune critic\, [tiin]\ [i economieliber\ bazate pe proprietatea privat\“?Occidentul a evoluat ca o serie de ele-mente `ntr-o sintez\ mult mai fericit\dec`t p\r]ile ei. Cre[tinismul, crede Nemo,a p\truns `n Occident nu ca o religie, ci ca„un spirit etic de c`nd lumea“. Occidentulnu a fost niciodat\ `n plin consens `n pri-vin]a credin]ei. Credincio[ii s-au pomenitdin totdeauna `ntr-o lume pe care parte auconstruit-o, parte au mo[tenit-o dintrecutul clasic. Dac\ Occidentul nu ar fifost de la bun `nceput cre[tin, probabil nuar fi devenit niciodat\ Vestul dinamic [imodern de ast\zi. Modul `n care PhilippeNemo `n]elege logica libert\]ii ca fiind nudoar spiritual\ [i politic\, ci spiritual\,politic\ [i economic\ `n acela[i timp, esteun alt atu al c\r]ii.

PHILIPPE NEMO

(n. 1949) – filosof [i istoric al ideilor politice. Este, deasemenea, interesat de problemele educa]iei. PhilippeNemo a fost elev al {colii Normale Superioare (Saint-Cloud) [i doctor `n Litere [i {tiin]e Umane. Esteprofesor de [tiin]e sociale [i politice la ESCP-EAP(`ncep`nd cu 1982) [i Ma`tre de Conférences la HEC(`ncep`nd cu 1982). Este directorul Centrului deCercet\ri `n Filosofie Economic\ (CREPHE) alESCP-EAP. A ]inut cursuri la Universitatea din Tours(1978-1982), a fost Ma`tre de Conférences la Insti-tutul Auguste Compte (1981-1982), conferen]iar la{coal\ Practic\ de Studii ~nalte (1980-1982). Esterealizatorul unei emisiuni radiofonice de filosofie,literatur\ [i istoria religiilor la postul France Culture(„L’Autres Scène ou les Vivants et les dieux“, din1975 p`n\ `n 1982). Philippe Nemo este autorul unui

studiu despre cartea lui Iov (Job et l’excès du mal) care a provocat comentariile luiEmmanuel Lévinas `n Transcendence et Mal. Philippe Nemo este principalul specialistfrancez ̀ n Friedrich August Hayek, c\ruia i-a [i consacrat un studiu (La Société de droit selonF.A. Hayek, PUF 1988). A lucrat apoi la o voluminoas\ istorie a ideilor politice (Histoire desidées politiques dans l’Antiquité et Moyen +ge, 1998, oper\ laureat\ de c\tre Academia de{tiin]e Morale [i Politice, [i Histoire des idées politiques aux Temps modernes et contem-porains, 2002-2003). Despre educa]ie, Philippe Nemo a scris numeroase articole care s-aumaterializat `n mai multe volume, printre care [i Pourquoi ont-ils tué Jules Ferry?, ap\rut `n1991 la Grasset, Ce este Occidentul? (Qu’est-ce que l’Occident?) ap\rut `n 2004 la PUF,tradus `n peste nou\ limbi. ~n prezent, lucreaz\ la o istorie a conceptului de „republic\“.

19Est-Vest TIMPUL

septembrie 2008

3. Mesianism, milenarism, utopism

Acest spirit de transformare va purta, `n so-ciet\]ile iudeo-cre[tine, mai multe `nf\]i[\ri:mesianism apocaliptic, milenarism, utopism,`n a[teptarea versiunilor secularizate pe care lereprezint\ doctrinele moderne ale progresului.

Mesianismul biblic, cu cele dou\ climaxuriale sale `n timpul Exilului [i, mai apoi, `n tim-pul persecu]iei antiohiene, genereaz\ o speran-]\ `nfrigurat\ [i `ntre]ine un climat de rebeliune`mpotriva ocupan]ilor succesivi ai Palestinei,babilonieni, persani, lagizi, seleucizi [i romani.Trebuie s\ not\m `ns\ c\ programul acestei„febre“ nu este politic dec`t `n prima sa faz\.Foarte cur`nd, figura Mesiei se „videaz\“. Mai`nt`i – la Mica, la primul Isaia, `n unii psalmi –,acesta este un rege davidic clasic, despre carese presupune c\ va restaura m\re]ia [i inde-penden]a Israelului. La Ezechiel, el devine e-roul moral care va converti inimile prin exem-plul s\u [i va face, astfel, posibil\ o societatef\r\ institu]ii ̀ n care statul se va dizolva. ~n sf`r-[it, el ia ni[te `nf\]i[\ri din ce `n ce mai „keno-tice“13 care s`nt „Slujitorul suferind“ al luiIsaia, „Cel str\puns“ al lui Zaharia [i, `n sf`r[it,ultima figur\, cea a lui Hristos. Acesta dinurm\ se ofer\ el `nsu[i holocaustului pentru adovedi c\ iubirea este mai puternic\ dec`tmoartea [i capteaz\ aten]ia unui `ntreg poporde ale[i care `n]eleg s\ r\sp`ndeasc\ pu]in c`tepu]in bunavestirea ce va schimba lumea. Elserve[te drept exemplu, el nu exercit\ nici ocoerci]ie. Prin urmare, pe m\sur\ ce se apro-fundeaz\ aceast\ „kenoz\“ [i credincio[ii `[ipropun ca unic program lucrarea adev\rului [iconvertirea inimilor, ei a[teapt\ mereu maipu]ine lucruri de la puterea lumeasc\ luat\ caatare. Evreii recuz\ Roma [i `ntregul stat, cre[-tinii `ntreprind ac]iunea de a converti Roma:diferen]\ minor\, deoarece, `n ambele cazuri,statul nu mai este orizontul ultim al a[tept\riiumane. „{tiin]a vie]ii“ nu mai const\, ca laAristotel, `n a fi `nscris organic `ntr-o Cetatedreapt\. Dimpotriv\, ea const\ `n a se mul]umicu ceea ce este, pe c`nd a se `nscrie `n Cetateeste r\ul `nsu[i.

Milenarismul, condamnat, mai `nt`i, deBiserica constantinian\, a fost mereu prezent,`n subteran\, `n poporul cre[tin p`n\ la marealui resurgen]\, `n Evul Mediu, odat\ cu joachi-mismul. De atunci, istoria european\ a fost m`-nat\ energic `nainte de ceea ce cardinalul Henride Lubac a numit „posteritatea spiritual\ a luiJoachim de Flore“14. Posteritatea aceasta seexprim\ fie `n milenarismul propriu-zis, `nc\virulent ̀ n secolele al XVI-lea [i al XVII-lea, ̀ nspecial la cei care, latini sau anglo-saxoni, vors\ populeze ambele Americi, fie `n varianta pecare o reprezint\ utopia. Potrivit acesteia dinurm\, o lume ideal\, chiar radical decalat\ delumea real\, este posibil\ [i trebuie s\ fie c\uta-t\; g`ndirea [i ac]iunea politice nu au sens dec`tdac\ devin instrumente ale c\ut\rii sale. De-mersul acesta, ilustrat, ini]ial, de Utopia sf`n-tului Thomas More, se reg\se[te `n aproapetoate marile filozofii politice ale Europei mo-derne [i contemporane. Secularizat, demersul`ntemeiaz\ credin]a `n progres [i `n posibili-tatea de a construi, prin [tiin]a [i dezvoltareaeconomic\, o lume mai suportabil\.

Impacien]a biblic\ putea, totu[i, s\ se mani-feste [i s-a manifestat, de fapt, `n dou\ moduridiametral opuse (care, `n ni[te forme laicizate,se reg\sesc p`n\ `n zilele noastre):

1. O g`ndire violent\, ce `n]elege s\ descrieultimele zile ale omenirii printr-o lupt\ escato-logic\ `n care cei r\i vor fi masacra]i, un marecrepuscul ce va fi urmat `ndat\ de zorii radio[iai millenium-ului. Este g`ndirea pe care o vorprelungi, `n epoca modern\ [i contemporan\,doctrinele revolu]ionare de dreapta [i de st`nga.

2. O g`ndire pa[nic\, ce `n]elege s\ descrieultimele zile ale omenirii nu prin foc [i s`nge,ci prin convertirea inimilor [i spiritelor, lucra-rea adev\rului, ac]iunea uman\ responsabil\,ra]ionalitatea sub cele dou\ `nf\]i[\ri, a Drep-tului [i a {tiin]ei; [i care sus]ine c\ aceasta nu seva face prin mijlocirea unui eveniment punc-tual, ci printr-un proces gradat [i deschis.Aceast\ g`ndire va fi continuat\, `n epoca mo-dern\ [i contemporan\, de elaborarea idealuri-lor democra]iei liberale.

Este clar c\ al doilea tip de g`ndire este maifidel spiritului evanghelic. Nu este ̀ ns\ sigur c\

aceast\ interpretare ar fi biruit-o pe prima dac\nu ar fi survenit – [i a survenit anume `nEuropa – un al patrulea „miracol“.

1 Dintre sutele de observa]ii f\cute de etnologi la acestsubiect, a[ prefera s\ citez aici anecdota povestit\ de Jeande Léry `n jurnalul s\u, un calvinist francez care f\ceaparte, `ntre 1555 [i 1578, din expedi]ia amiraluluiVillegaignon `n Brazilia. Refugiat de c`teva luni printreindienii topinambu din golful Rio, el le `nv\]ase limba [i lec`[tigase prietenia. Un b\tr`n topinambu l-a `ntrebat de cefrancezii veneau la ei cu ni[te vase grele pentru a `nc\rcalemn din Brazilia. Nu aveau ei oare destul lemn `n Europa?Léry a trebuit s\ explice c\ [i c\pitanii acestor expedi]ii,odat\ re`ntor[i `n Fran]a, `[i vindeau caricul de lemn tinc-torial negustorilor [i deveneau, `n urma acestui fapt, ex-trem de boga]i. Indianul, „care nu era deloc greu de cap“,l-a ̀ ntrebat atunci la ce puteau s\-i serveasc\ aceste bog\]ii:oamenii astfel `mbog\]i]i, mult peste nevoile lor personaleimediate, nu sf`r[esc prin a muri? Lui Léry, care `i l\mureac\ oamenii boga]i de la noi `[i transmit averea copiilor sauapropia]ilor pentru a le permite s\ se lanseze, la r`ndul lor,`n noi `ntreprinderi, topinambul i-a opus acest argumentdecisiv: vezi tu, noi ne iubim copiii la fel de mult ca [i voi,dar noi credem c\ p\m`ntul, care ne-a hr\nit, `i va hr\ni lafel de bine [i pe ei [i noi nu le dorim nimic mai mult dec`tceea ce el ne-a dat nou\ `n[ine. Indianul nu numai c\ nua[tepta nimic bun de la aceast\ schimbare [i se p\zea s\ nufac\ nimic din ceea ce ar fi putut s\ o provoace, dar el setemea s\ nu survin\ o catastrof\ ireparabil\ `n urma acesteiconduite care se distan]eaz\ de cutum\. Probabil c\ aveadreptate, fiind vorba de viitorul poporului topinambu. {idac\ ne referim la viitorul omenirii, din care nu putempretinde c\ acest popor nu face parte? (cf. Jean de Léry,Histoire d’un voyage fait en la terre de Brésil, edi]ie,prezentare [i note de Jean-Claude Morisot, Librairie Droz,1975, pp. 176-178).

2 Lumea greco-roman\ a avut, totu[i, un oarecare pre-sentiment al naturii evolutive a vie]ii [i a istoriei. Fizicieniistoici aveau deplina con[tiin]\ a existen]ei unor evolu]iigeologice (ei remarcaser\, de exemplu, prezen]a fosilelormarine `n zonele situate deasupra nivelului m\rii, prezen]\explicabil\ doar prin ipoteza unei transgresiuni a apelor) [iau formulat ipoteza transformismului speciilor vii. Pe dealt\ parte, `ncep`nd cu Hesiod, grecii au con[tientizat evo-lu]ia istoric\ (ea este evocat\ la Herodot, la Platon...).Aceste figuri ale schimb\rii s`nt `ns\ g`ndite de ei ca fazeale unui proces r\m`n`nd esen]ialmente ciclic, de exemplu,„Marele An“ al pitagoreicilor [i al stoicilor. ~n acest cadru,

orice progres este urmat de o regresiune asemeni fazelordiferite ale unui proces astronomic. Nu exist\ nimic nou,nici sub [i nici deasupra soarelui (despre structura neopita-goreic\ a timpului, cf. Jérôme Carcopino, Virgile et le mys-tère de la IVe Églogue, Paris, L’Artisan du Livre, 1930).Trebuie citat\ excep]ia aparent\ a filosofiei epicuriene [ilucre]iene, pentru care lumea a avut un `nceput, cunoa[te oevolu]ie sau, mai exact, o uzur\, [i va avea un sf`r[it.Aceast\ excep]ie `ns\ confirm\ regula, `ntruc`t, pe de oparte, timpul epicureian, dac\ este linear, nu este orientatnici de la mai pu]in spre mai mult, nici de la r\u spre bine(progresul [tiin]elor [i al tehnicilor, reliefat `n unele pasajedin cartea a V-ea a tratatului De rerum natura, este com-pensat de regresul pe care `l constituie r\zboaiele), iar pede alt\ parte [i mai ales, exist\ o infinitate de lumi; prinurmare, dac\ aceast\ lume dispare (cf. Lucrèce, De rerumnatura, V, v. 243-246: „C`nd v\d uria[ele membre,/ P\r]iale lumii, ce iar\[i se nasc dup\ ce-s nimicite,/ Asta m\ faces\ [tiu c\ p\m`ntul ori cerul avut-a/ Un `nceput, dar l-a[-

teapt\ [i-o moarte ce fi-va s\ vin\“, Lucre]iu, Poemulnaturii, trad. de D. Mur\ra[u, Minerva, Bucure[ti, 1981, p.186), aventura cosmologic\ va continua aiurea `n ciclurieterne. ~n cazul `n care corpurile compuse din atomi s`nttrec\toare, atomii s`nt eterni, tot a[a cum e [i mi[carea lor,care nu a avut un `nceput [i nu va avea un sf`r[it (cf.Épicure, Lettre à Hérodote, 43-45).

3 Se [tie c\, pentru Nietzsche, morala biblic\ este res-ponsabil\ de faptul c\ suferin]a a fost perceput\, pentru pri-ma dat\ `n Istorie, ca anormal\ [i, `n aceast\ calitate, insu-portabil\. Prin urmare, Biblia a determinat refuzul „EterneiRe`ntoarceri“ a vie]ii p\m`nte[ti, cu r\ul [i cu binele s\uamestecate `ntr-un mod inextricabil, destin pe care uma-nitatea arhaic\ l-a acceptat mereu cu senin\tate. Cu toateacestea, dac\ Nietzsche a v\zut `n inova]ia iudaic\ un ele-ment al regresului civiliza]ional, noi credem [i avem deg`nd s\ o demonstr\m `n cele ce urmeaz\, c\ ea a fost,dimpotriv\, nervul esen]ial al progresului civiliza]iei.

4 Referitor la aceast\ distinc]ie, cf. Graham Maddox,Religion and the Rise of Democracy, Londra-New-York,Routledge, 1996, pp. 34-45.

5 Aici [i mai departe, textul biblic este citat în tradu-cerea lui Dumitru Cornilescu (n. tr.).

6 Acesta este [i cazul drept\]ii „comutative“ (lucrurileschimbate trebuie s\ aib\ o valoare egal\), dar [i cazuldrept\]ii „distributive“ (fiecare trebuie s\ primeasc\ dinbunul comun o parte propor]ional\ aportului s\u). Primaeste o egalitate aritmetic\ (de tipul a=b), a doua este o ega-litate geometric\, adic\ o egalitate de raporturi, o propor]ie(de tipul a/b=c/d).

7 Cf. Emmanuel Lévinas, Totalité et Infini, La Haye,Martinus Nijhof, 1961, Paris, Le Livre de poche, col. „Bi-blio-Essais“, 1992; Autrement qu’être ou au-delà del’essence, La Haye, Martinus Nijhof 1974, Paris, Le Livrede poche, col. „Biblio-Essais“, 1992. De asemenea, Hu-manisme de l’autre homme, Montpellier, Fata Morgana,1972, Livre de poche, col. „Biblio-Essais“, 1994 [i, `nDifficile liberté, Paris, Albin Michel, 1963, Paris, Livre depoche, col. „Biblio-Essais“, 1995, magnifica discu]ieasupra mesianismului (Éd. Biblio-Essais, pp. 89-139).

8 Morala Predicii de pe Munte este prezent\ deja laprofe]i, doar c\ ̀ ntr-o form\ ceva mai pu]in explicit\. SfatulPl`ngerile lui Ieremia 3, 30.

9 Aceasta este lectura c\r]ii lui Iov, pe care o propunem`n lucrarea noastr\ Job et l’excès du mal, edi]ie nou\, Paris,Albin Michel, 2001.

10 Lévinas scrie, prin urmare, c\ evreii s`nt responsa-bili... de Shoah. Formul\ teribil\ [i paradoxal\, dar pe caretrebuie s\ o men]inem, explicit`nd-o ̀ n felul urm\tor: evreiinu au f\cut, probabil, tot ceea ce ar fi fost posibil pentru cagermanii s\ nu devin\ nazi[ti. Poate c\ nu au fost destul degenero[i, de prev\z\tori, nu au comb\tut suficient lipsurilemateriale, nu au discernut mecanismele sociale... Acesteiafirma]ii `i putem, desigur, opune necesitatea lucrurilor,destinul. Este tocmai ceea ce recuz\ etica biblic\. Necesi-tatea nu este niciodat\ un „cap\t al neaccept\rii“ definitivea moralei (aceasta este teza pe care o va sus]ine Kant `nsprijinul ontologiei sale critice: exist\ o necesitate ̀ n planulfenomenelor, dar o libertate `n planul lucrurilor `n sine).Din acest motiv, se poate sus]ine c\ etica biblic\ este sursametafizic\ principal\ [i elementul mereu amplificator allibert\]ii umane. Aceast\ libertate deschide ac]iunii umaneun [antier cu perspective permanent re`nnoite.

11 F. Dostoïevski, Les Frères Karamazov, Paris, Galli-mard, col. „La Pléiade“, p. 310.

12 ~n De Clementia.13 Kenoza (gr. Kenosis – de[ertare, smerire, umilire)

este starea de „de[ertare“ sau de „golire“ pe care Fiul luiDumnezeu o asum\ în Întruparea Sa, ca act de ascultarefa]\ de Dumnezeu-Tat\l (Dic]ionar religios/ www.crestin-ortodox.ro) (n. tr.).

14 Cf. Henri de Lubac, La postérité spirituelle de Joachimde Flore, 2 vol., Paris, Éd. P. Lethielleux, 1981. Vezi [iJean Delumeau, Histoire du paradis, vol. 2: Mille ans debonheur, Paris, Fayard, 1995. S\ ne reamintim c\ Joachimde Flore (1140-1202) este un c\lug\r cistercian care afondat, la Flore, `n sudul Italiei, propria sa congrega]ieeremit\. ~ntemeindu-se pe exegeza celor dou\ Testamente,`ntre care el a ar\tat „coresponden]ele“, Joachim de Floredistingea, `n Istorie, trei v`rste, aceea a Tat\lui sau a Legii(de la Crea]ie p`n\ la Incarnarea lui Hristos), aceea a Fiuluisau a Credin]ei (de la Incarnarea lui Hristos p`n\ la propriuls\u timp) [i aceea a Sf`ntului Duh (a c\rui venire era `nc\viitoare, dar apropiat\), `n care o Biseric\ f\r\ dogme, mo-nahal\, ar guverna omenirea: V`rsta a Treia ar fi, `n acestcaz, millenium-ul.

PolisTIMPUL20

septembrie 2008

SORINBOCANCEA

Nici nu am apucat bine s\ prob\m unino-minalul, c\ o parte din intelighen]ia rom=-neasc\ a [i `nceput s\-i c`nte prohodul, al\turide Vadim, V\c\roiu [i al]i dinozauri politiciviza]i spre eliminare tocmai de schimbareasistemului de vot. Vreau s\ spun din capullocului c\ sus]in `nlocuirea sistemului pe listecu cel uninominal. Asta nu `nseamn\ c\ apre-ciez mai degrab\ votul uninominal `n variantape care o vom aplica dec`t votul preferen]ialpe liste. Dar, `ntre respingerea uninominaluluipe motiv c\ nu e preferen]ial pe liste [i accep-tarea lui pentru c\ nu este pe liste `n actualavariant\, aleg cea de-a doua atitudine.

Cei ce se `ndoiesc de viabilitatea uninomi-nalului ne aduc `n principal dou\ argumente:`n primul r`nd, incapacitatea acestuia de a pro-duce o schimbare a clasei politice, iar `n aldoilea r`nd riscul ca `n Parlament s\ ajung\ totfelul de personaje ce nu ar face cinste acesteiinstitu]ii. S\ vedem c`t de consistente s`ntacestea.

1. C`nd se sus]ine c\ uninominalul nu vaaduce o primenire a clasei politice, se arat\faptul c\ `n actualele colegii candideaz\ totparlamentarii de azi. ~ntr-adev\r, dac\ privimlistele cu candida]i pe care ni le propun parti-dele `n toate circumscrip]iile, vedem c\ foartepu]ini dintre actualii parlamentari nu se reg\-sesc pe ele; mai mult, ace[tia s`nt repartiza]i `ncolegiile `n care partidele au cele mai mari[anse de c`[tig (`n mediul urban se analizeaz\voturile ob]inute pe sec]ii, iar `n cel rural seevalueaz\ num\rul de primari de o anumit\culoare politic\). P`n\ aici este corect. Dar:

a) Era normal ca partidele s\ porneasc\ `ncompeti]ia electoral\ cu cei ce au experien]\ [io minim\ notorietate. Nu po]i veni peste noap-te cu persoane absolut noi `n politic\ iar fieca-re are dreptul de a fi ales. Nu-i po]i interzicelui Adrian N\stase dreptul de a participa laalegeri, at`ta timp c`t este curat din punct de

vedere juridic. Noul sistem de vot nu poateschimba peste noapte competitorii, ci d\ posi-bilitatea electoratului s\ nu-i voteze dac\ `iconsider\ nedemni de func]ia la care aspir\.

b) Nimeni nu poate garanta c\ un candidatce porne[te cu cele mai mari [anse va [i c`[tigacolegiul. Votul din toamn\ va avea [i o com-ponent\ politic\, dar [i una uninominal\. S`ntpersoane care ar vota un anumit partid dar nul-ar vota pe cel pe care partidul l-a trimis s\candideze `n colegiu. Dac\ acesta era pe list\,votantul nu avea cum s\-l sanc]ioneze. Dar,uninominal – da. A[a c\, `n toamn\, vom aveasurprize, vor pleca din via]a parlamentar\ per-sonaje pe care mul]i `ncepeau s\ le cread\ve[nice.

c) Noul sistem de vot va accelera ritmulschimb\rii clasei politice `n primul r`nd prinfaptul c\ las\ loc intr\rii `n competi]ie unorpersoane care, `n varianta pe liste, ar fi statacas\. Fiecare partid s-a lovit `n aceast\ var\de aceea[i problem\: criza de resurse umaneprovocat\ tocmai de sistemul pe liste. De opt-sprezece ani, `n capul listei s-au aflat cam ace-lea[i persoane, schimbarea produc`ndu-sedoar la coada listei, acolo unde se mai rulaucotizan]ii la partid. Astfel, partidele au deve-nit organiza]ii `nchise, `n care un individ f\r\posibilit\]i materiale nu avea [anse s\ prind\un loc eligibil. Uninominalul a scos la iveal\aceast\ problem\, partidele alerg`nd acumdup\ candida]i care cel pu]in s\ nu le trag\ `njos. M\ `ndoiesc c\ `n varianta pe liste ar ficandidat C\t\lin Avramescu, Sever Voinescusau Adriana S\ftoiu, fiindc\ nu ar fi avut loc,partidele nu ar fi avut nevoie de ei. ~n variantauninominalului, au fost curta]i de c\tre parti-de. De exemplu, `n jude]ul Ia[i, fiecare partidcu [anse trebuia s\ arunce `n competi]ie ma-xim cinci oameni cu care defilau prin toat\media. Restul nu conta. Acum, fiecare a fostnevoit\ s\ g\seasc\ [aptesprezece oameni cares\ fie `n stare s\ stea de vorb\ cu electoratul.Cu toate c\ vor fi cam aceia[i comunicatori `nmass-media, ceilal]i nu vor sta acas\, ci vor finevoi]i s\ mearg\ `n colegii, s\ se bat\ pentruvoturi. Chiar [i `n cazul `n]elegerilor (a numi-telor „blaturi“) `ntre diferite partide, cei ce fac„m`n\ moart\“ nu pot chiar s\ nu se implicedeloc, fiindc\ partidul are nevoie de c`t maimulte voturi `n co[ul comun. Astfel, ace[tipoliticieni nou intra]i `n politica la acest nivelvor c\p\ta cel pu]in notorietate [i experien]\ [i

dac\ nu vor c`[tiga acum vor avea [anse maimari peste patru ani.

d) Efectele uninominalului `n sensul schim-b\rii se vor vedea peste patru ani, c`nd cei cenu [i-au f\cut treaba `n colegiu nu vor mai pri-mi voturi, oric`t de „importan]i“ s-ar socoti ei`n partid. Partidele pot risca cu ace[tia o dat\,dar nu de mai multe ori, fiindc\ va exista pre-siunea celor cu rezultate mai bune.

2. Cel mai „tare“ argument `mpotriva uni-nominalului se refer\ la posibilitatea ajungeriimaneli[tilor `n forul legislativ. Aceste semna-le de alarm\ au fost trase cu toat\ gravitateanecesar\ de la `nceputul discu]iilor, iar acum,dup\ ce au fost anun]ate persoane precum OanaZ\voranu drept candidate, vigilen]ii s-au [igr\bit s\ se laude: „v-am spus noi?“ ~ntrebare:votul propor]ional a `mpiedicat cumva intra-rea `n Parlament a Irinei Loghin [i a lui IonDol\nescu? Nu. „Vor ajunge `n Parlament ceicu bani“, se replic\. ~ntrebare: votul pe list\ a`mpiedicat ajungerea `n Parlament a baronilordin toate partidele? Nu. Nu dau nume, c\cifiec\rui `i vine rapid `n minte cel pu]in unul.Ca s\ nu mai spunem c\, deocamdat\, se vor-be[te doar de candidatura unor asemenea per-sonaje. Asta nu `nseamn\ c\ lumea le va [ivota. Dac\ erau candida]i pe list\ pe locurieligibile, aveau [anse mai mari s\ ajung\ par-lamentari dec`t au acum c`nd candideaz\uninominal [i au fericita ocazie de a se face depoveste `n timpul campaniei electorale, `nmod uninominal. De aceea spun c\ variantape liste a dat [anse mai mari p\trunderii `nParlament a lichelelor de tipul celor ce auf\cut iure[ul de la [edin]a solemn\ de con-damnare a comunismului [i al celor ce l-aucau]ionat din b\nci sau de la prezidiu. Apoi:cine poate garanta c\ Oana Z\voranu, `n vari-anta improbabil\ c\ ar ajunge `n Parlament, vafi un parlamentar mai r\u dec`t Irina Loghin,Ion Dol\nescu sau Dan Claudiu T\n\sescu?Cine poate garanta faptul c\ Florin C\linescuva fi un parlamentar mai slab dec`t MihaiM\laimare sau Leonida Lari? Sau c\ dispa-ri]ia lui Iliescu, speriat de competi]ia uninom-inal\, va duce la o sc\dere a calit\]ii activit\]iiparlamentare?

Mi se pare de-a dreptul stupid s\ te lamen-tezi `n leg\tur\ cu un sistem pe care nimeni nul-a probat dar care, dintr-o simpl\ analiz\, searat\ c\ nu are cum s\ fie mai prost dec`t celde p`n\ acum `n ceea ce prive[te ajungerea

neaveni]ilor `n forul legislativ. M-a contrariatmodul `n care `i c`ntau `n strun\ lui NicolaeV\c\roiu jurnali[ti de marc\ precum R\zvanDumitrescu [i Mircea Marian [i cum `i ]ineauisonul atunci c`nd acesta, la o emisiune peRealitatea, sus]inea c\ electoratul rom=nesc`nc\ nu este preg\tit pentru uninominal. Deparc\ `n ’91 electoratul era preg\tit pentru vo-tul propor]ional [i de parc\ el, V\c\roiu, eracel bun, exemplar reu[it al sistemului pe liste,iar cei ce ar urma s\ ajung\ `n Parlament pesistem uninominal ar fi cei r\i. De fapt, cei dintagma lui V\c\roiu nu s`nt preg\ti]i pentruuninominal. Iliescu a clacat primul. Mul]i din-tre ei vor disp\rea dup\ alegeri. Oric`t de si-gure colegii cred c\ au prins, uninominalul `nvarianta mixt\ le va aduce surprize, fiindc\notorietatea nu `nseamn\ [i inten]ie de vot.Candida]ii la parlamentare care nu au candi-dat niciodat\ la prim\rie sau pre[edin]ie nu auavut cum s\-[i m\soare priza la electorat, a[ac\ nu au de unde [ti dac\ au adus sau nu voturila partid. Vor afla acum. De asta le e fric\, deasta ei „nu s`nt preg\ti]i“.

~n fine, [i uninominalul, ca [i propor]io-nalul, va aduce `n Parlament persoane care artrebui s\ stea acas\ sau s\ se ocupe de cevafolositor `n via]\. Dar, spre deosebire de vari-anta propor]ional\, uninominalul le va permi-te acestora s\ stea doar un mandat. Vitezaschimb\rii va cre[te, iar tab\ra longevivilordin Parlament se va sub]ia, fiindc\ pu]ini vorfi cei ce vor reu[i s\ conving\ electoratul s\-ivoteze `n mod repetat.

Din aceste motive, cred c\ uninominalul,chiar `n varianta asta ciudat\ [i ciuntit\, estemai bun dec`t sistemul pe liste. Nu putemrespinge un sistem pe motiv c\ el nu va puteas\ aduc\ `n Parlament `ngeri (`ntr-o astfel delogic\, nu trebuia nici s\ mai facem revolu]ie,fiindc\ tot tovar\[ii au r\mas la conducere).C`t de preg\ti]i au fost rom=nii pentru siste-mul pe liste de au ajuns [i persist\ de ani de zile`n Parlament oameni de teapa lui Vadim Tudor,Marinescu „Bideu“, Buruian\, Voiculescu,V\c\roiu [i tot neamul lor neobosit? Este sufi-cient s\ privim la fauna parlamentar\ actual\[i s\ vedem „eficien]a“ sistemului pe liste. C`tde preg\ti]i au fost rom=nii pentru votul peliste at`ta s`nt [i pentru uninominal [i la fel arfi fost [i pentru preferen]ialul pe liste. {i credc\ uninominalul nu ne va da un parlament mair\u dec`t este acum.

Pentru uninominal

LIVIU FRANGA

Prin `mprejurimile `mp\durite aleBra[ovului, `n prima zi a lui august din acestan, o ursoaic\ a sf`[iat un om [i l-a ucis. S-a`nt`mplat noaptea, c`nd drume]iile de obiceise potolesc. Chiar [i c`nd ai cu pu]in pestedou\zeci de ani. Mai ales dac\, a[a cum auar\tat probele biologice prelevate, ai aruncat`n ne[tire pahar dup\ pahar, vorba c`ntecului,`n jos pe [oseaua g`tului, [i nu mai ai idee nicipe unde mergi, nici m\car ce mai vrei de lalumea asta.

~n Rom=nia de azi, cer[esc nu doar cer[e-torii. Cer[esc [i animalele. Coboar\ noaptea,coboar\ [i `n plin\ zi s\ r\scoleasc\ tomberoa-nele, s\ `ntind\ laba dup\ un covrig la margi-nea [oselei, cu puii dup\ ele. ~n plin\ strad\,po]i fi `ncol]it de un c`ine `nfometat. Din ace-la[i motiv, tot o ursoaic\, nu cu mult\ vreme

mai `n urm\, a urcat cu puiul dup\ ea p`n\ `nmansarda unui bloc vechi [i a vrut s\ ias\ pegeam. Numai `n Rom=nia de azi un scriitor,foarte atent la ce se `nt`mpl\ `n jurul nostru, aputut scrie, precum Dan Negrescu, o carte –un adev\rat tratat – despre cer[it. ~ntr-o edi]ieviitoare, autorul va trebui s\ adauge fenome-nului pur mioritic [i capitolul despre cer[e-toria animalelor de-a lungul vremii, [i maiales `n ultima, la rom=ni.

V`n\torii de prin `mprejurimile Bra[ovuluii-au `ntins a doua zi o curs\ ursoaicei crimi-nale. Nici m\car nu s-au ostenit s\ o prind\.Au `mpu[cat-o direct. Probele prelevate dinstomacul ursoaicei au ar\tat, `ns\ – uimire!...– c\, `n cele dou\zeci [i patru de ore abiascurse, animalul nu consumase dec`t c`tevaflori de p\p\die [i ni[te fire de iarb\.

Ursul criminal nu era, de fapt, criminalul.Eroare de logic\ v`n\toreasc\. ({i nu numai.)Nu to]i ur[ii care coboar\ spre locul unde afost sf`[iat un om s`nt criminali. Au r\mas,dup\ [tiin]a celor care cu sau mai degrab\ f\r\

regret au comis eroarea prin `mpu[care, doipui de urs f\r\ mam\. Urmeaz\ a fi identi-fica]i [i muta]i `ntr-o rezerva]ie. A[a s-a de-clarat oficial.

De atunci, nimic nu se [tie ce s-a mai `nt`m-plat. Presa, televiziunile ne-au pus sub ochialte mirabile `nt`mpl\ri din Rom=nia de azi.Spre o pild\, cum un fiu `[i ajut\ mama (nor-mal, mama...) s\ se despart\ mai repede deaceast\ lume profund nedreapt\ t\indu-i g`tul[i pun`ndu-i-l pe pervaz la strad\. Sau cumaltul `[i contrazice tat\l cu toporul direct `n]east\. Sau mai afl\m c\ un nepot imberb de-prinde tainele sexului neprotejat invit`nd-o `nacest sens cu cu]itul pe bunica lui octogenar\.De doctori speciali[ti, unii chiar universitari,care sec]ioneaz\ calmi organe genitale, caresmulg pl\m`ni [i taie picioare `n loc de m`inisau un pacient `n locul altuia, pun`ndu-[i sem-n\tura absolvit\ de orice r\spundere pe actulde deces `nm`nat rudelor, mai are rost s\ spunceva? Lista e nesf`r[it\ `n Rom=nia de azi. Opute]i completa pe cont propriu.

Dansul macabru al ororilor parc\ nu maivrea s\ ia sf`r[it `n aceast\ Rom=nie de azi.C`t despre crimele pur morale, mi se pare cutotul inutil s\ pomenesc aici, c\ ne `ntrist\mirevocabil. Doar un singur lucru m-a[ [i v-a[`ntreba, `n `ncheiere.

Dac\ omului crimei i se d\ `ntotdeauna[ansa at`tor ani de via]\ `n continuare, inclu-siv doar de simpl\ recluziune, numai p`n\c`nd justi]ia s\ se poat\ pronun]a definitiv(m\rimea pedepsei `n sine ]in`nd de o logic\judiciar\ practic incomprehensibil\ profani-lor), atunci un animal `nfometat de ce trebuiepedepsit pe loc, pl\tind cu via]a, c`nd discer-n\m`ntul nici m\car la bipedele criminale decele mai multe ori nu (mai) exist\?

Bine ar fi s\ nu uit\m c\, `n Rom=nia deazi, o band\ de v`n\tori a `mpu[cat la ordin, adoua zi dup\ descoperirea cadavrului t`n\ru-lui sf`[iat, o ursoaic\ fl\m`nd\ care nu m`n-case de c`teva zile dec`t flori de p\p\die [ini[te iarb\.

RAME

Ursul criminal. Dar omul crimei?

21Est-Vest TIMPUL

septembrie 2008

MIRCEAGHEORGHE

A ap\rut de cur`nd la editura american\Random House o carte sclipitoare de umor [iinteligen]\, Ghidul complet privitor la gustulunic a milioane de oameni: Lucrurile care leplac albilor (The definitive Guide to theUnique Taste of Millions: Stuff White PeopleLike) care n-ar fi fost posibil\ dac\ n-ar fi exis-tat Internetul. Autorul, Christian Lander, a de-venit, `n 2008, la 29 de ani, aproape f\r\ s\-[idea seama, scriitor [i, ca scriitor, de la o zi laalta, extrem de celebru. Cartea sa, ap\rut\ `nluna iulie anul acesta, a intrat repede pe listaprestigioas\ de best-sellers ]inut\ la zi de„New York Times“ [i continu\ s\ figurezeacolo dup\ mai bine de dou\ luni. Autorul afost asaltat de ziari[ti, a fost invitat al canalu-lui american de televiziune CBS [i intervievatla „The Oprah Winfrie show“. {i interesul `njurul c\r]ii lui este departe de a se stinge.

Povestea lui Christian Lander [i a c\r]ii luiseam\n\ cu acele success stories care fasci-neaz\ pe drept imaginarul popular despreAmerica. Sau cu filmele muzicale din anii’50-60, despre c`nt\re]i de strad\ ori de bar,transforma]i miraculos de impresari cu fler `nmari vedete interna]ionale.

C\ci mutatis mutandis, un asemenea „c`n-t\re]“ a fost p`n\ `n luna iulie 2008 [i autorulGhidului.

Dup\ un doctorat `ntrerupt la UniversitateaMcGill din Montreal, Christian Lander, cana-dian originar din Toronto, s-a c\s\torit [i s-astabilit `n Statele Unite, la Los Angeles, `n2006. Era, fire[te, un `mp\timit al Internet-u-lui, [i avea un prieten filipinez cu care `i pl\ceas\ stea la taifas cu ajutorul tastaturii. Am`ndoiurm\reau cu pasiune un serial poli]ist „TheWire“ (Firul) de pe canalul american HBO [i`[i d\deau cu p\rerea c\ orice alb care se res-pect\ ar trebui s\ vad\ filmul acesta. Motivelepentru care era obligatoriu pentru un alb ca s\fac\ asta au fost repede uitate, Christian Landernu [i le-a mai amintit mai t`rziu, c`nd a `nceputs\ dea interviuri, dar important este c\, pornindde la serialul poli]ist, cei doi prieteni au ̀ nceputs\ reflecteze [i la alte lucruri care le plac, sau ede presupus c\ trebuie s\ le plac\, albilor.

Folosirea termenilor alb, negru, galben c`nde vorba de oameni, este de mult proscris\ dup\cum [tim cu to]ii, din spa]iul public datorit\conota]iilor presupuse rasiale, dar tinerii ace[-tia nu erau nici nici politicieni, nici persoanepublice, nici rasi[ti. Observa]iile lor nu eraurasiale, ci culturale. Exist\ o cultur\ popular\ aalbilor care este determinat\ nu rasial, nu ge-netic, ci de circumstan]ele istorice, familiale [ieconomice `n care s-au format. {i f\r\ s\ ela-boreze prea mult asupra subiectului, ChristianLander [i prietenul s\u vor fi sim]it c\ dac\ sepoate vorbi f\r\ nici o conota]ie rasial\, nega-tiv\ sau pozitiv\, despre arta neagr\ [i deAfrica neagr\ (adic\ de Africa sub-saharian\),distinct\ demografic de Africa de nord, acela[ilucru este valabil [i pentru albii americani [ipentru cultura lor alb\: „Auzim mereu, spuneLander `ntr-un interviu, vorbindu-se desprestereotipuri ale oamenilor care locuiesc `n a-numite zone sau de stereotipuri ale asiaticilorori ale negrilor. Am vrut s\ aplic conceptulacesta [i albilor. A fost uimitor de u[or. {i toto-dat\ foarte amuzant. [...] R`deam c`nd am`nceput s\ facem lista cu tot ce le place albilor.Cafeaua tare. Magazinul New Yorker. S\ poar-te un fular. Filmele documentare... Ideile auvenit de la sine“.

Pasul urm\tor a fost pentru Christian Landers\ vorbeasc\ despre ideile astea [i altora. Drept

care [i-a f\cut `n ianuarie 2008 un site cu subi-ectul Stuff White People Like. A ie[it, dac\ r\-m`nem `n spiritul scenariilor siropoase ale fil-melor muzicale de acum 50-60 de ani, s\ c`nte`n strad\.

Succesul a fost aproape instantaneu: `n pri-ma s\pt\m`n\ s-au conectat pe site zilnic apro-ximativ 200 de cititori. ~n a doua, c`te 600. ~na treia, circa 4000! Pe urm\ cititorii cotidieniau ajuns la zeci de mii. Fire[te c\ unii `l acuzaude rasism, luau umorul [i satira drept insulte.Al]ii, dimpotriv\, `l suspectau c\ urm\re[te `nmod subtil s\ demonstreze superioritatea albi-lor, s\ `nt\reasc\ stereotipul care face din ei oelit\ dominatoare. Dar majoritatea reac]iilorerau totu[i entuziaste, oamenii se recuno[teaucu voie bun\ `n micile portrete morale ale luiChristian Lander. Ei percepeau, de asemenea,[i autoironia de care Lander vorbe[te `ntr-unalt interviu.

{i atunci a ap\rut „impresarul“ miraculos,sub chipul editorului de la Random House,care a intuit o afacere bun\ [i i-a propus luiLander s\ transfere textul de pe site `ntr-o carte.Drepturile asupra acestei c\r]i viitoare au fostcump\rate cu 300.000 de dolari. „Nu m\ a[-teptam c`tu[i de pu]in la un asemenea succes.Eu f\ceam site-ul ca s\ m\ distrez, nu ca s\ fiudescoperit [i s\ semnez un contract editorial.Totul s-a petrecut din `nt`mplare“.

„Albii“ lui Christian Lander s`nt tineri [imaturi din clasa de mijloc, cu o educa]ie `ngri-jit\, beneficiind de o situa]ie material\ confor-tabil\, anima]i, de regul\, de convingeri dest`nga, m`ndri c\ nu au prejudec\]i de nici unfel [i c\ spiritul lor e deschis c\tre experien]e [iculturi diferite de a lor, american\. „Scriu des-pre albii, precizeaz\ el `ntr-un alt interviu, carese cred absolut unici [i individuali. Dar vor-bind despre ei, vorbesc [i m\ tachinez [i pemine `nsumi. C\ci lucrurile care le plac lor [ipe care le-am inserat pe site, [i mie `mi plac“.

Fraza-cheie pentru lectura c\r]ii se g\se[te`n interviul acesta: se cred absolut unici [i in-dividuali. Ghidul lui Christian Lander surprin-de distan]a dintre iluzia despre sine a albilor [irealitatea stereotipurilor uniformizatoare dincare nu pot evada.

Christian Lander enumer\ 150 de „lucruricare plac albilor“ `ntr-o list\ de-a dreptul su-prarealist\: cafeaua, festivalurile de filme, fe-tele asiatice, ziarul „New York Times“ de du-minic\, marijuana, marca de ma[ini ToyotaPrius, maratoanele, vizitele la psihologi, re-nov\rile, reciclarea materialelor recuperabile,yoga, c\l\toriile `n alte ]\ri, adop]iile de copiistr\ini, Barack Obama, p\rul ro[u, subtitlurile,pantalonii scur]i, Noam Chomsky, muzicapiratat\, Japonia, bicicletele, Che Guevara, di-vor]ul etc.

Fiecare „lucru“ este o ocazie pentru a schi-]a un portret `n jurul unei preferin]e. Preferin-]ele albilor, a[a cum `i vede Christian Lander,nu s`nt niciodat\ inexplicabile, instinctive, elevin totdeauna dintr-un calcul, conformist orioportunist. De multe ori, nici nu s`nt reale, facparte, am zice, dintr-un cod social a c\rui res-pectare [i chiar supralicitare dau unui ins posi-bilitatea de a face o bun\ impresie asupra oa-menilor din jurul lui, `l ajut\ s\ stabileasc\ ra-porturi de curtoazie [i respect cu ei, s\ le tre-zeasc\ admira]ia [i dorin]a de a-l accepta `ngrupul lor. Ghidul se adreseaz\, persifl`ndu-ltotodat\ pentru presupusele sale asiduit\]i de aintra `n gra]ia altora, unui cititor imaginar dinafara culturii albilor sau unuia care, aflat ̀ n inte-riorul ei, ar vrea s\-[i amelioreze statutul social.

Astfel, de exemplu, albilor le place vinul:„~n cultura albilor ]i se cere s\ cuno[ti ce esteun vin bun, care vin nu trebuie s\-]i plac\ [i, deasemenea, s\ [tii numele marilor zone viticole.Dar din cauz\ c\ exist\ mii de podgorii, mii defeluri de vinuri [i un timp prea scurt ca s\ ledegu[ti pe toate sau s\ `nve]i ceva despre ele,deseori oamenii albi s`nt nevoi]i s\ mimezepriceperea. C\ci altminteri, dac\ se v\de[te c\s`nt ignoran]i `n ale vinului, s`nt considera]i

imbecili [i lua]i peste picior [...] O asemeneaumilin]\ poate distruge un om alb pentru ani [iani“. Urmeaz\ recomand\rile pentru un com-portament socialmente acceptabil: „Dac\ opersoan\ alb\ `]i ofer\ un vin, iei o `nghi]itur\[i spui: Ooh, e nostim! Din ce zon\ e vinul \sta?O s\ ]i se spun\ zona [i atunci adaugi: Adorvinurile din zona asta. Mi-ar pl\cea s\ am ovil\ `n zona asta viticol\.“

O idee bun\ este, adaug\ autorul, [i s\ de-clari c\ vinul t\u preferat este produs `n cutarepodgorie mic\ din Australia, Argentina sauFran]a, din p\cate imposibil de g\sit `n regiu-nea `n care te afli.

Aceasta este structura mai tuturor artico-lelor din ghid, piese, `n fond, dintr-un puzzlece ascunde un portret dinamic, sesiz`nd o de-venire, un proces.

Copiii albi, spune Christian Lander, s`ntconsidera]i `n familiile lor foarte dota]i. S`nt`nscri[i la studii `n [coli particulare spre a sepreg\ti pentru colegii [i universit\]i. C`nd uncopil alb nu face fa]\ programului din aceste[coli, nu `nseamn\ c\ n-ar fi dotat, ci dimpo-triv\, c\ e prea dotat pentru [coala aceea, c\are un spirit creativ. E total deplasat ca, vor-bind cu un alb, s\ te `ndoie[ti de genialitateaprogeniturii lui.

Dar ace[ti copii c`nd ajung la adolescen]\`ncep s\-[i urasc\ p\rin]ii. „Nu se poate facenimic ca s\ previi chestia asta“, ne avertizeaz\fals-sever autorul. P\rin]ii albi s`nt ur`]i decopiii lor fie pentru c\ au fost tirani – nu le-au`ng\duit s\-[i piard\ nop]ile, s\ consume alco-ol [i s\ fumeze marijuana –, fie pentru c\ aufost nep\s\tori – le-au `ng\duit s\-[i piard\nop]ile, s\ consume alcool etc. Poate din pric-ina asta c`inii s`nt at`t de importan]i `ntr-o fam-ilie de albi. C`inele, spre deosebire de copii, `liube[te necondi]ionat [i toat\ via]a pe celcare-l hr\ne[te.

De obicei, `ntre 15 [i 29 de ani, tineri albifac o c\l\torie `n Europa. C\l\toria aceasta es-te, cum se spune, un must `n educa]ia oric\ruialb american. Este de bon ton ca, la `ntoarce-rea din c\l\torie, pres\rat\, de regul\, cu expe-rien]e uimitor de tipice, t`n\rul sau t`n\ra s\`ncerce s\ scrie romane sau scenarii de film.Face impresie bun\, de asemenea, s\ declarec\ a r\mas din c\l\torie cu o preferin]\ pentruceva dintr-o ]ar\ vizitat\, de exemplu pentruberea Pilsner, din Cehia.

~n general, toate `nclina]iile [i comporta-mentele sociale trebuie s\ denote deschidere,responsabilitate social\ [i lips\ de prejudec\]i.Din acest motiv, tinerii albi se `mprietenesc cutineri gay [i cu negri, `l prefer\ pe BarackObama, fac voluntariat (mai ales c`nd volun-tariatul se transform\ `ntr-o slujb\ b\noas\),iubesc diversitatea cultural\ (cu deosebire c`ndeste vorba de restaurante), ]in neap\rat s\ searate exper]i `n cultura altora, adopt\ copii

str\ini, citesc cu `ncepere de la 22 de ani, du-minica la aceea[i or\, diminea]a, la cafea,„New York Times“, s`nt vegetarieni, adep]i aimedicinii naturale [i ai alimentelor bio, dar `nacela[i timp [i fum\tori de marijuana. Detest\lan]urile de magazine de tip Wal-Mart [i sesimt vinova]i pentru toate faptele rele comisede-a lungul istoriei de str\mo[ii lor (drept care`[i cer scuze tot timpul [i pentru orice).

~[i cump\r\ case pe malul apelor, fac copii`ntre 35 [i 40 de ani [i, de regul\, divor]eaz\,aleg m\rci de bere din microbraserii necunos-cute, admir\ personalit\]i culturale contestate[i pretind c\ nu au televizor fiindc\ emisiunilede televiziune stric\ creierul.

Rezult\ un portret generic, redevabil pre-siunii societ\]ii asupra comportamentelor [ig`ndirii individuale. Dar ar fi gre[it s\ r\m`-nem lipi]i de contextul mult acuzatei ameri-caniz\ri, sugerat\ de sintagma gustul unic carene trimite la conceptul de g`ndire unic\ al luiAlain de Benoist [i Ignacio Ramonet. ~n reali-tate, ne afl\m ̀ n continuarea unei tradi]ii literarecu balize fundamentale, precum Satyriconul luiPetronius, Cartea snobilor a lui Thackeray sauDic]ionarul ideilor primite de-a gata al luiFlaubert. Fiindc\ acestea s`nt ]intele esen]ialeale Ghidului lui Christian Lander: conformis-mul social, snobismul, mimetismul, lenea in-telectual\, adic\, `n ultim\ instan]\, forme aleprostiei omene[ti, `nt`lnite pretutindeni [i `ntoate epocile istorice.

Dar, privite de pe trotuarul de vizavi, toateacestea nu s`nt defecte, ci condi]ii esen]iale aleomogenit\]ii axiologice dintr-o societate civi-lizat\ [i bine organizat\. Cum erau societatearoman\ a lui Petronius, Anglia lui Thackeraysau Fran]a lui Flaubert. Conformismul se poa-te citi ca disciplin\, snobismul ca deschidere [ibun\voin]\ `n fa]a noului, mimetismul ca em-patie, lenea intelectual\ ca acceptare pragma-tic\ a valorilor consensuale, iar prostia ca o fa-cultate de asimilare [i de adaptare la mediu, cao inteligen]\ social\.

Din alt punct de vedere, dictonul Chassezle naturel il revient au galop! este valabil [ipentru modelele culturale. Dac\, prin absurd,„albii“ lui Christian Lander ar dori s\ se „dez-intoxice“ de gustul (ansamblul de valori) unic,atunci pe locul r\mas gol ar n\v\li „`n galop“alte modele culturale „unice“, „uniformizatoa-re“ cu adev\rat primejdioase pentru s\n\tateasocial\. Snobismul, ridicolul, mimetismul chiardac\ le lu\m ca atare, literal s`nt, am putea zice,micile efecte negative, colaterale ale convie]ui-rii pa[nice [i tolerante `n comunit\]ile uria[e [ipolicentrice ale timpului nostru.

Din acest motiv, Ghidul lui ChristianLander este `n cele din urm\ o carte despresofismul euforic [i stabilizator, al nostru, altuturor.

Snobismul euforic [i stabilizator

22 AccenteTIMPUL

septembrie 2008

CODRU}CONSTANTINESCU

M`ncatul semin]elor este unul din elemen-tele definitorii ale poporului rom=n al\turi demanele, mici [i mitici. Uita]i-v\ cu aten]ie laintr\rile blocurilor comuniste din ora[eleRom=niei [i ve]i observa c\, din zece, cel pu]incinci-[ase prezint\ urme evidente ale practic\riiacestui obicei. Studia]i p\rcule]ele destinate co-piilor construite recent [i de asemenea ve]i ob-serva, `n dreptul b\ncu]elor, acelea[i urme l\sa-te probabil de p\rin]ii care-[i aduc copii la joac\[i care, plictisindu-se s\-i tot supravegheze, maifac un gest (in)con[tient: ron]\ie semin]e. ~nsta]iile de maxi-taxi, de autobuz, `n g\ri sauoriunde se a[teapt\ un mijloc de transport se potreg\si acelea[i coji de semin]e. Am putea spunec\ ideea de a[teptare este legat\ `n mod direct larom=ni de ron]\itul semin]elor. Probabil c\, `ncei patruzeci [i cinci de ani de domina]ie a co-muni[tilor poporul rom=n a ron]\it sute de miide tone de semin]e. A[tept`nd. Covoarele decoji de semin]e se a[tern suav [i ̀ ncet peste civi-liza]ia noastr\ proasp\t intrat\ `n UniuneaEuropean\. M-am `ntrebat de unde vine acestobicei. Am g\sit [i o posibil\ explica]ie: popu-la]ia rural\ adus\ `n ora[ele comuniste nu a uitatde aceast\ veche tradi]ie de a petrece timpul [ia p\strat [i promovat acest obicei: ron]\itul desemin]e `n orice condi]ii (s`nt sigur c\ [i laStalingrad solda]ii rom=ni au ron]\it semin]e,dup\ cum o fac acum [i `n Irak [i Afganistan).O explica]ie istoric\ ar putea fi c\ ritualul con-sum\rii de semin]e (de bostan, de floarea soare-lui etc.) [i-ar avea originea `n h\ituirea alimen-tar\ la care a fost supus ]\ranul rom=n ori de c\-tre boieri, ori de c\tre desele invazii turco-t\ta-re, c`nd era for]at s\ o ia la goan\ rapid, f\r\ amai apuca s\-[i preg\teasc\ cine [tie ce bucatealese (sandvi[uri sau hamburgeri à l’emporté).Cu inventivitatea lui deosebit\, a descoperit c\semin]ele `i pot oferi un supliment nutritiv carenu era de neglijat `n vremurile de restri[te. Evi-dent, ]\ranul rom=n `[i mai putea face rost desemin]e, cu condi]ia ca acestea s\ mai fi r\maspe c`mpuri dup\ ce trimi[ii domne[ti le d\deaufoc `n fa]a deselor invazii. Aceasta este doar osupozi]ie, nu avem nici o atestare documentar\,oric`t de mult am c\uta pe internet (din p\cate,

sau din fericire, internetul nu este un panaceuuniversal).

Consumarea semin]elor ni se pare un adev\-rat ritual al rom=nilor contemporani. Semin]elese sparg oriunde ajunge valahul. La cinemato-graf, `n autocarele care duc muncitorii `nSpania [i femeile de serviciu `n Italia, la terase,nu mai vorbim de stadioanele de fotbal cares`nt adev\ratele temple ale sp\rg\torilor de se-min]e. Nu de alta, dar ajut\ la calmarea nervi-lor, `]i p\streaz\ speran]a `n vremuri grele (c`nde[ti condus) sau `ndep\rteaz\ spectrul nepl\cutal egal\rii (atunci c`nd conduci). Acum cevavreme, unul din conduc\torii clanului Dinamoera prezentat la ni[te [tiri sportive sp\rg`nd se-min]e [i scuip`nd cojile direct pe un alt specta-tor aflat `ntr-o evident\ pozi]ie de inferioritate:cu un scaun mai jos. ~mi aduc aminte cu melan-colie cum ]ig\nci grase cu fuste multicolore seplimbau printre r`ndurile p\r\ginitului stadionlocal (plin cu c`teva sute de suporteri veni]i s\`ncurajeze mica echip\ de fotbal local\, care [iatunci, ca [i acum, activa cu rezultate mediocre`n cea de-a doua divizie) ]ip`nd „semin]eeeee“,av`nd dou\ sortimente `n co[urile de rafie, celealbe (de bostan, la 5 lei p\h\relul de lemn) [icele negre (de floarea-soarelui, la doar 3 lei p\-h\relul – mai ieftine pentru c\ erau mai mici).De mai multe ori am cump\rat semin]e de bos-

tan, care mi se p\reau mai apetisante, `ns\ nuam avut norocul s\ dau peste un guru, o perso-nalitate marcant\ ce ar fi putut s\-mi ofere in-structajul elementar al acestei tehnici manipu-latorii: spartul semin]ei. A[a c\ m\ mul]umeams\ le mestec, iar apoi s\ scuip ru[inat, `ncerc`nds\ nu m\ vad\ nimeni, mizerabila past\. Retro-spectiv, m\ `ntreb cum erau fabricate acele se-min]e, `n ce condi]ii sanitare mizere.

Din p\cate, `n prea pu]ine cazuri cei careron]\ie cu maxim\ pl\cere semin]e aleg s\ aib\grij\ de mediul ambiant, `n care mai tr\iesc [inem`nc\torii de semin]e, [i s\ p\streze cojile `ndiverse recipiente pentru a le arunca la co[. Decele mai multe ori cojile de semin]e ajung di-rect pe jos – indiferent de „loca]ia“ unde se afl\consumatorul, ceea ce de altfel vine s\ ne de-monstreze, suplimentar, constanta antipatie pecare o are rom=nul generic fa]\ de mediul ambi-ant (s`ntem c`t se poate de con[tien]i c\ oric`tearticole s-ar scrie despre acest subiect nu s-arschimba nici cu o iot\ atitudinea rom=nului fa]\de natura at`t de intens predat\ `n [coal\ – poatec\ nu ar fi o idee rea ca sistemul educa]ional ro-m=n s\ o lase mai moale cu declamarea dragos-tei utopice fa]\ de natura Rom=niei [i s\ `ncerces\ livreze tinerelor min]i reflexe simple desprecum s\ nu arunci gunoiul oriunde `]i vine).

Am surprins o discu]ie pe un forum av`nd ca

subiect dependen]a pe care ]i-o d\ ron]\itul se-min]elor. Cineva, al c\rui pseudonim era alessugestiv, Tembelizor, remarca profund: „Amobservat c\ mul]i oameni c`nd se apuc\ de m`n-cat semin]e cu greu se mai opresc, chiar [i euam problema asta, p`n\ [i fum\torii uit\ de]igar\ c`t timp au semin]e `n m`n\. Care dintrevoi e p\]it cu ele, ce ne `ndeamn\ s\ le tot m`n-c\m?!“. R\spunsurile pe care le-a primit Tem-belizor au produs o alt\ discu]ie de mahala mu-tat\ postmodern pe pseudo-forumurile rom=-ne[ti pe care internetul le suport\ cu stoicism,f\r\ s\ protesteze, chiar dac\ `ntrebarea era in-teresant\. Evident, am prefera ca to]i fum\toriis\ se apuce de m`ncat semin]e, ceea ce nu cre-dem totu[i c\ se va `nt`mpla vreodat\, `ns\ afir-ma]ia are [i un s`mbure de adev\r: ron]\itul se-min]elor creeaz\ aceea[i dependen]\ precumfumatul. Dar ce deosebire de stil `ntre o doam-n\ care scoate o ]igaret\, o a[eaz\ tacticos `nport]igaret, se apleac\ [i cere un foc [i o alt\doamn\ care-[i scoate din geanta scump\ (nea-p\rat Vuitton) o pung\ de semin]e Alka [i seapuc\ de cu zor s\ sparg\ sonor semin]e… Cre-din]a noastr\ ascuns\ este c\ atunci c`nd spargesemin]e creierul rom=nului `nceteaz\ s\ maig`ndeasc\. Se opre[te. Parc\ un invizibil butonde Pauz\ este ap\sat [i, p`n\ la urm\, s\ nu fimnaivi, a avea mintea odihnit\ reprezint\ unmare atu. O tenta]ie extraordinar\, iar semin]eleasigur\ acest confort mental. Binecunoscutulslogan „Noi muncim, nu g`ndim!“ ar putea ficu u[urin]\ transformat `n „Noi spargem semin-]e, nu g`ndim!“. Observ`nd atrac]ia pe care oare consumatorul rom=n fa]\ de semin]e, uniiproduc\tori au adus pe pia]\ pungile de semin]edecojite care `ns\ nu au cunoscut un succes de-osebit, at`t pentru c\ s`nt pu]in mai scumpedec`t pungile de semin]e normale (chiar dac\,probabil, `ntr-o pung\ de semin]e decojite seafl\ de dou\-trei ori mai multe miezuri valo-roase dec`t `ntr-o pung\ cu semin]e nedecojite),c`t [i pentru c\ `mpiedic\ acest obicei at`t dedrag rom=nilor: spartul semin]elor. Ceea ce de-not\ c\ rom=nii nu iubesc neap\rat semin]ele `nsine, c`t ac]iunea de a duce constant la gur\ c`teo s\m`n]\, a o cr\pa cu din]ii pentru a extragemiezul, iar apoi pentru a scuipa cele dou\ coji(`n m`n\ sau, de cele mai multe ori, direct pejos). Probabil c\ unul din gesturile care a auten-tificat spartul fermec\tor al semin]elor, [i scui-parea lor pe jos, `l putem reg\si `n virilul per-sonaj M\rgelatul, interpretat carismatic deFlorin Piersic, care ron]\ia c`teva p\l\rii defloarea-soarelui pe film.

~mi dau seama c\ nu a[ fi scris aceste r`nduridac\ a[ fi reu[it s\ `nv\] s\ sparg semin]ele `ntreincisivi. Cum nu am reu[it, am r\mas un frus-trat care-[i defuleaz\ insatisfac]iile ponegrind.

Despre trecerea timpului prin spartul semin]elor

TATUAJE

MIHAILVAKULOVSKI

La un moment dat, Miron Ghiu a hot\r`t s\nu mai scrie – cel pu]in pe blog-ul s\u – niciun cuv`nt `n rom=n\, limba natal\, matern\ [ipatern\, [i m-a `ntrebat ce `nseamn\ s\p\r\se[ti o limb\.

Probabil c\ pentru fiecare om `nseamn\altceva. Pentru mine – foarte mult; eu n-a[

putea face a[a ceva, oricum, asta ar `nsemnac\ s-a `nt`mplat ceva foarte grav cu mine.

N\scut `n Uniunea Republicilor SovieticeSocialiste, locuind aici p`n\ la moartea acesteiprietenii `ntre popoare, [tiu c\ `ntrebarea luiMiron, scriitor rom=n, nu e deloc simpl\. Co-pil fiind – [i [tiind sigur c\ voi scrie, voi fiscriitor – am luat (pe cuptor) o hot\r`re: nu voiscrie `n „moldoveneasc\“, „de ce s\ scrii `nmoldoveneasc\, apoi s\ trebuiasc\ s\ fii tra-dus `n rus\ ca s\ devii cunoscut, nu-i mai bines\ scrii direct `n rus\?“ – asta mi-a trecut princap atunci, `n copil\rie. Dar a urmat o educa-]ie patriotic\ – localist\ – foarte conving\toa-re, tat\l meu arunc`ndu-mi pe podea o carte `nlimba rus\ pe care o citeam, cu cuvintele: „Eine-au ocupat, b\i!“, `n fine, eu nu sim]eam

asta, dar e bine s\-]i ascul]i p\rin]ii, c\ ei `n-totdeauna `]i vor binele, cu timpul am intrat `nr`ndul lumii – i-am ur`t pe ru[i, am participatla Marile Adun\ri Na]ionale, mi-am jurat c\n-am s\ vorbesc niciodat\ `n limba aia deocupan]i, nu m-am dus la orele de rus\ de launiversitate, am scris [i scriu doar `n rom=n\,am devenit, iat\, scriitor rom=n. Am debutatla „Arc“, cea mai bun\ editur\ de atunci dinChi[in\u, apoi am venit la doctorat laBucure[ti, am publicat c\r]i la editurile dinRom=nia, acum locuiesc la Bra[ov, Rom=nia.{i blog-ul, [i site-ul meu s`nt pe .ru, dar scriudoar `n rom=n\.

Soarta mea ar fi fost cu totul altfel/altadac\-mi urmam instinctele din copil\rie.Dac\ a[ fi fost scriitor de limb\ rus\ inte-

resul meu ar fost mult mai `ndreptat spreMoscova – Sankt-Petersburg dec`t spreBucure[ti – Bra[ov [i totul ar fi fost altfel. A[fi p\r\sit limba matern\, patern\ [i natal\ [ipoate c\ a[ fi fost fericit, a[a `ns\ stau `n fa]acomputerului [i traduc „100 velikih sports-meno“ pentru o editur\ obscur\ din Rom=niapentru foarte-foarte pu]ini bani („\[tia nus`nt bani, s`nt lei“ – Gh. Iova) [i nici n-am deg`nd s\ emigrez, s\ las toate astea [i s\ plec,ori `n Est, ori `n Vest, nu conteaz\, importante c\ s`nt con[tient c\ aici, `n Rom=nia, numi-e bine deloc, dar `mi urmez soarta scrii-toriceasc\ – fac bine pentru scriitorul dinmine: scriu `n limba matern\ tr\ind `n limbamatern\. Cum ar veni – „S`nt masochist, tr\-iesc `n Rom=nia“.

Cu limba `ntre din]i

23AccenteTIMPUL

septembrie 2008

ADRIAN MARIN

Exist\ tot felul de creaturi ciudate aciuatepe suprafa]a P\m`ntului! Nu b\nuiam c\ [igentleman-ii actuali ar face parte de pe listaincomplet\ a cripto-zoologiei. Dar citind car-tea lui John Bridges – Cum s\ fii un gentle-man, ap\rut\ la Nemira anul acesta, te con-vingi c\ nu ai [tiut aproape nimic p`n\ acumdespre ceea ce este cu adev\rat un gentle-man. Toate prejudec\]ile noastre cum c\ unG (a[a `i vom spune de-acum, din ra]iuni despa]iu limitat) ar fi o fiin]\ cu origine nobili-ar\, rasat\, exersat\ `n arta curtoaziei s-audus la vale, pe apa S`mbetei. ~mpinse cu ovoio[ie juvenil\ de J.B. M\ `ndoiesc c\ vreunG veritabil „de pe timpuri“ (specie acum pecale de dispari]ie, aten]ie ecologi[ti!), con-frate de club cu vreun Sherlock Holmes s-armai recunoa[te `n vreo „defini]ie“ din acest„mic tratat de elegan]\“. Sau de condolean]e.Pentru firescul G de odinioar\. De fapt, nucum ar trebui s\ fie un G ne preocup\ acum,ci bl\ni]a de X-Man care [i-o pune `n spinarene`mplinitul cultural [i social din „opusul“lui J.B. Nu-]i trebuie neap\rat o musculatur\de culturist ca s-o faci pe-a Demolition mancu acest „tratat“. Din start descoperi c\ dejaai de-a face cu ruine. Dar nu din cele roman-tice, ci dintr-acelea cu preten]ii. Are Iuliu A.Zanne o zical\ `n Proverbele rom=nilor(Bucure[ti, 2004, VIII, p.500) care sun\ cama[a: „Multe, în adever, dar tóte pe dos le sciecel prost“.

Dar s\ `ncepem cu `nceputul. Dedica]iaeste ea `ns\[i o perl\: „Pentru Clay Isaacs,care s-a n\scut [tiind toate acestea“… {i eucare am crezut at`ta vreme c\ abia `n timpdevii G [i nu te na[ti a[a, cel pu]in `ntr-oaccep]iune recent\ a termenului! Cine [tie cecredin]\ religioas\, ori vreo veche doctrin\metafizic\, l-o fi marcat pe autorul nostru:hindus\? platonician\? Mister… {i desco-peri, p\[ind `n Introducere, c\ J.B. este chiar[i feminist (s\ sper\m c\ numai din c`nd `nc`nd) de vreme ce poate spune ceea ce spune:„Vreme de decenii – poate chiar secole – b\r-ba]ii au depins de femei pentru a stabili regu-lile comportamentului civilizat“. Ba o maiface [i pe-a psihanalistul. Bietul G, pentru adeveni un G valabil, trebuind s\ sufere trau-matismul desprinderii de m\mica lui: „~n via-]a fiec\rui b\rbat apare un moment c`nd ma-ma lui nu se mai afl\ `n preajm\.“ Se poate s\fie aceasta cauza pentru care un G nu are ne-voie de prea mult\ ra]iune: „Pentru a deveniG este nevoie doar de pu]in\ logic\“?!

{i de ce nu te-ai `ntreba ce-o fi `n capulacestui autor (de[i `l suspectez de a fi o ea,

conform unor indicii anatomico-cogitativefoarte transparente) de poate oferi o defini]ieat`t de… delicat\ b\rbatului G: „o acumularede comportamente elegante de-a lungul `n-tregii sale vie]i“? Dup\ cum spuneam, suspi-ciunea mea `n privin]a identit\]ii genuluispecialistului `n comportamente elegante se`nt\re[te afl`nd [i care este target-ul acestei(obiectul a[a arat\) c\r]i: „femeile vor fi `n-c`ntate c\ aceast\ carte exist\.“

Primul capitol. Ni se reveleaz\ faptul c\ Gnu este un evazionist, un personaj `nsp\im`n-tat de resorturile redundante ale realit\]ii:„Un G tr\ie[te `n lumea real\.“ Totu[i, eu `n-clin s\ cred c\ acesta face parte dintr-o specieexpirat\ de aliens doritoare s\ pozeze `n fiin-]\ uman\. Iat\ [i dovada: „Un G [tie s\ fac\un sandvi[ cu ca[caval la ora dou\ [i o omlet\la [apte diminea]a.“ Adaptarea la condi]iileterestre `ncepe cu lucrurile m\runte, desigur.S-ar p\rea c\ G alien nu posed\ organele bu-cale corespunz\toare `ngurgit\rii normale alaptelui terestru: „Chiar dac\ locuie[te sin-gur, un G nu bea lapte direct din cutie.“

Faptul c\ este dezorientat oriunde s-arafla, ne dezv\luie de asemenea c\ G e unstr\in de aceast\ planet\: „Dac\ se r\t\ce[te,un G recunoa[te aceasta. El trebuie s\ soli-cite imediat `ndrum\ri.“ Mai afl\m, cu nepl\-cere pentru omenire, c\ G fie posed\ maimulte bra]e, fie se poate multiplica atuncic`nd este nevoie ca s\ fac\ un pic de r\u oa-menilor: „~n sala de preg\tire fizic\, un G nutrebuie s\ acapareze toate aparatele.“ Tre-cem, totu[i, peste unele probleme care se potivi `n calea perfec]ion\rii unui G, precum„scobitul `n nas“, ori „eczemele picioarelor“.

Mai extragem o informa]ie interesant\despre civiliza]ia acestei specii de extratere[-tri. S-ar p\rea c\ ace[tia nu de]in u[i rotative:

„~n cazul unei u[i rotative, orice G trebuie s\fie mai atent dec`t de obicei.“ Chiar [i un Gare uneori mici p\cate omene[ti: „Dac\ m\-n`nc\ `n pat, un G trebuie s\ schimbe cear-[afurile.“

Dar s\ nu fim r\i de-a binelea! Exist\ [i unpic de inim\ `n fiecare G, mai ales c`nd seafl\ `ntr-un supermarket, la coad\ la casa demarcat: „El trebuie s\-[i dea seama c\ la r`ndstau [i oameni care au `n co[uri lapte proas-p\t, iar acas\ `i a[teapt\ copii fl\m`nzi.“ Iat\c\ ideea de Bine este r\sp`ndit\ `n `ntregulUnivers!

{i de-[i `nchipuie cineva c\ e u[or s\ fii unG, vedem cum aspirantul la acest titlu pleac\de undeva din subnormalul bunelor maniere:„c`nd se afl\ `ntr-un loc public sau `n compa-nia altor persoane, el trebuie s\ se ab]in\ de amorfoli `ntre din]i resturile unei ]ig\ri de foi.“

Uneori un G, ca un bun alien ce este, uit\c\ oamenii acestei planete mai pot prezenta [idefecte de v\z sau de auz. Iar dac\ nu este [iun excelent taumaturg, ar face bine s\ fie atentla cei pe care-i interpeleaz\: „Un G nu vastriga la persoanele surde sau la cele oarbe.“{i de ce ar face-o? Oricum nu va fi receptat…

{i totul continu\ `n aceasta manier\ debu-solant\ `nc`t te `ntrebi dac\ nu este necesar\o simpl\ lobotomie pentru a deveni „un ade-v\rat G“? Dincolo de nevinovatele extrageridin context pe care le-am practicat, exist\ osumedenie de sofisme `n aceast\ carte, carede altfel te `nva]\ o mul]ime de lucruri care]in de bunul sim], ce dovedesc `nc\ o dat\ c\J.B. ar face bine s\ reia unele no]iuni ele-mentare de logic\ general\. ~nainte de a scrieat`tea c\r]i despre „elegan]\“. Nu de alta, darrisc\ la un moment dat s\ fie `n]eles doarde… aliens. Sau de suboameni. Intelectualvorbind.

Cum s\ fii un gentlemanMic scenariu [tiin]ifico-fantastic

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi:

J. W. Boss (Amsterdam)Bogdan C\linescu (Paris)Eva Defeses (Lisabona)Mircea Gheorghe (Montreal)Ramona Mitric\ (Londra)Alina Savin (Stockolm)Bogdan Suceav\ (Los Angeles)William Totok (Berlin)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redac]ia:

Radu AndriescuSorin BocanceaMaria-Elena C=mpeanNicoleta DabijaClaudia FitcoschiAndreea GrineaMihai MocanuLaura P\ule]Lucian Dan TeodoroviciGeorge {ipo[Bogdan Ulmu

Colaboratori:

Dan AcostioaeiC\t\lina Butnaru (marketing)Radu Pavel GheoGabriela HajaAndi MihalacheElena-Mirabela OpreaCristian P\tr\[coniuFlorin }upuCristian Dumitriu (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ TimpulDirector general: Gabriel CucuteanuDirector executiv: Adi Afteni

Responsabilitatea opiniilor exprimate `npaginile revistei apar]ine autorilor

Adresa redac]iei:

Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5

Casa Conachi, cod 700506

www.timpul.ro

E-mail: redactia@timpul.ro

ISSN 1223-8597

Nr. catalog Rodipet 4624

Pre]: 1 leu

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i [i al Administra]iei Fondului Cultural Na]ionalAbonamentele revistei „Timpul“ se

primesc la toate oficiile po[tale din ]ar\.Costul unui abonament este de 3 lei pe

trei luni, 6 lei pe [ase luni, 11 lei pe an.Cititorii din str\in\tate se pot abona

prin S.C. Rodipet S.A., cu sediul în Pia]aPresei Libere nr. 1, Corp B, sector 1,Bucure[ti, România, la P.O. Box 33-57, lafax 004021/318.70.02, e-mail: abona-mente@rodipet.ro; sau on line la adresawww.rodipet.ro.

PoiemataKONSTANTINOS KAVAFIS

…{i, dintr-odat\, sf`r[itul

~n b\nuieli [i temeri de tot felul

cu mintea tulburat\ [i ochii r\t\ci]i,

ne fr\m`nt\m [i pl\nuim spre a g\si o cale

s\ ocolim pericolul n\praznic

care ne-amenin]\, f\r\ sc\pare.

Dar ne-n[el\m, pericolul nu vine;

mesajele s-au dovedit minciuni (sau poate

n-am auzit prea bine, le-am t\lm\cit gre[it).

Alt\ nenorocire, la care n-am g`ndit,

nea[teptat, violent, se-abate-asupra noastr\

[i, dintr-odat\, sf`r[itul ne-a ajuns.

(traducere de Elena Laz\r)

Et Svbito Finis

Medio in metu timoribusque suspiciosis,

mota mente nec non oculis perculsis,

torremur ac molimur quomodo fiat ut

deuitemus certum illud

periculum quod tam horrendum nosminitatur.

Sed tamen fallimur, uitae uia nil apparet;

falsae erant rumores

(siue non bene audiuimus, siue nonintelleximus illa).

Alia calamitas, quam minime cogitabamus,

repentina, uiolens ruit in nos,

et imparatos – unde uero tempus – subitofinis nos rapit.

(traducere de Liviu Franga)

VE

RB

A L

AT

INA

v v

SEBASTIAN TEODORESCU

S-a n\scut pe data de 20 septembrie 1982 la Ia[i (ie[eandin tat\-n fiu, se trage dintr-o familie de germani veni]i `nRom=nia `n a doua jum\tate a secolului al XIX-lea)

A urmat Liceul de Art\ „Octav B\ncil\“ din Ia[i (1997-2001) [i Universitatea de Arte „George Enescu“ din Ia[i, Fa-cultatea de Arte Plastice, Decorative [i Design, sec]ia Con-servarea [i restaurarea operei de art\, promo]ia 2005.

Particip\ la trei expozi]ii colective de pictur\ [i art\ con-temporan\ [i la organizarea primei edi]ii a Festivalului stu-den]esc – „FestStudIS“ [i a expozi]iei FestStudIS.

Dup\ absolvirea facult\]ii a lucrat ca tehnician la o firm\din industria accesoriilor de piele unde f\cea proiectare [iexecu]ie matri]e 3d. Deasemenea a f\cut [i serigrafie, pictur\icoane [i vitralii. ~n prezent este grafician `n advertising.

septembrie 2008

24 FlashTIMPUL

CMYK

CMYK

LIVIU ANTONESEI

Plecarea lui Bronek

Acum c`]iva ani, i-am pierdut pe Papa IoanPaul al II-lea [i pe fostul pre[edinte americanRonald Reagan. ~n miezul verii, `n mai pu]inde trei s\pt\m`ni, au plecat dintre noi [i doidin cei mai mari disiden]i din Estul nostru s\l-batec. Te po]i `ntreba ca poetul: „Unde s`nt bi-zonii [i cei care au v\zut bizoni?“. Dispar ceicare au demolat comunismul, dispar cu `nce-tul [i comuni[tii [i sutele de milioane de victi-me ale unui regim dement. Sper c\ nu va dis-p\rea [i memoria pentru c\, vorba lui Iorga,„cine uit\ nu merit\“ sau, cum `l cita adeseaChurchill pe Emerson: „Cine uit\ trecutul esteobligat s\-l repete“. Poate vom avea noroculs\ nu devenim, `n Est, ca [i `n Vest, ni[te na-]iuni mancurtizate. Nu ar fi nedrept numaifa]\ de memoria acestor eroi s\-i uit\m, ar finedrept [i fa]\ de noi `n[ine, fa]\ de viitorulcopiilor no[tri.

Mai `nt`i, `ntr-un tragic accident, l-am pier-dut pe Bronislaw Geremek – Bronek, cum `ispuneau prietenii, dup\ exemplul lui AdamMichnik –, unul din cei mai importan]i mem-bri ai KOR (Comitetul pentru Ap\rarea Mun-citorilor), organiza]ie creat\ de disiden]a inte-lectual\ polonez\ pentru a-i ajuta pe munci-torii persecuta]i [i familiile acestora dup\ gre-vele din 1970, apoi unul din marii consilieri ai„Solidarnosc“, iar dup\ „masa rotund\“ dinfebruarie-martie 1989, partizan al victorieipartidelor create din fostul sindicat, `n contracomuni[tilor, la alegerile libere din iunie ace-la[i an. ~n noua Polonie democrat\, pe care aslujit-o ca ministru de externe [i europarla-mentar, Geremek `ncepuse s\ nu se simt\ preabine, socotind c\ nu arat\ a[a cum [i-o imagi-nase el [i colegii s\i, intelectuali [i muncitori,`n deceniile de lupt\ `mpotriva comunismului.El, persecutatul, socotea de pild\ excesiv\lustra]ia `n formula regimului Kaczynski. ~[iiubea ]ara cu pasiune [i `i critica erorile, de-vierile cu o controlat\ [i argumentat\ vehe-men]\. Am avut [ansa s\-i cunosc pe Geremek,`n august 2005, la Congresul de 25 de ani al„Solidarnosc“. Fiind am`ndoi, `n primul r`nd,francofoni, cu el [i cu Cardinalul Lustiger, [iacesta plecat dintre noi, am stat cel mai multde vorb\ dintre toate marile somit\]i aflateacolo, de la Havel la [efii de guvern ai majo-rit\]ilor statelor europene, [i de la Walesa laMadeleine Albright ori Brzezynski. M-a spri-jinit `n ob]inerea acordului Cardinalului pen-tru publicarea `n revista „Timpul“ a traduceriiconferin]ei sus]inute la Congres [i mi-a dat oscurt\ declara]ie pentru „Cotidianul“ [i„Timpul“. ~n cele c`teva discu]ii din zileleCongresului, am fost martorul unor exploziide inteligen]\, de verv\ „fran]uzeasc\“, deumor. Era un om pe care l-a[ fi propus oric`nddrept etalon al normalit\]ii. C`t de mare estepierderea pentru iubita sa Polonie, pentruprietenii s\i, pentru noi to]i, nici m\car nu neputem imagina acum. Ne putem face o ideecitind necrologul lui Michnik, din „GazetaWyborcza“, din fericire tradus [i de presarom=neasc\.

Lumea f\r\ Soljeni]`n

Acum c`teva s\pt\m`ni, s-a desp\r]it de a-ceast\ lume [i Alexandr Soljeni]`n, nu doar celmai important reprezentant al disiden]ei inte-lectuale ruse, ci [i un scriitor uria[, compara-

bil cu marii s\i `nainta[i dintr-o literatur\ ori-cum uria[\. {i nu m\ refer doar la ArhipelagulGulag, cartea care a trezit intelighen]ia occi-dental\ din somnul st`ngist [i din reveriile co-munistoide, ci la `ntreaga sa oper\, `ncep`ndcu O zi din via]a lui Ivan Denisovici, singuraproz\ publicat\ oficial `n Uniunea Sovietic\,`n revista „Nov`i Mir“, cu acordul special allui Hru[ciov, continu`nd cu Pavilionul cance-ro[ilor, Vi]elul [i stejarul [i c\r]ile ultime, dereconstituire istoric\, controversate, dar numai pu]in importante. Un scriitor uria[, o con-[tiin]\ care a zguduit `ntreaga lume, de la Estla Vest. Nu am avut privilegiul s\-l cunosc peSoljeni]`n. Am auzit prima oar\ despre el laEuropa Liber\, c`nd a primit Premiul Nobelpentru Literatur\. I-am citit prima oar\ nume-le, `n 1974, `n „Sc`nteia“, c`nd a fost expulzatdin Uniunea Sovietic\. Dup\ aceea, am c\utattoate c\r]ile sale. Am g\sit, `ntr-un num\r din„Secolul XX“, [i o povestire, superb\, tradus\`n rom=ne[te, ~ntr-o gar\. Tot atunci, am v\-zut [i primele sale fotografii, `n reviste occi-dentale, [i am decis s\ port barb\ f\r\ musta]\,dup\ modelul s\u. C`]iva ani mai t`rziu, a-veam s\ v\d c\ [i Paul Goma procedase la fel!E [i acesta un fel de omagiu, dup\ puterile [icondi]iile mele de atunci. Sigur, Soljeni]`n amurit cu pu]in\ vreme `nainte de a `mplini 90de ani, v`rst\ remarcabil\ pentru cineva care a`nvins cancerul, Gulagul (din care a f\cut sub-stantiv comun cunoscut pretutindeni `n lume!),exilul, comunismul, dar asta nu face dispari]iasa mai pu]in `ntrist\toare, senza]ia c\ lumea segole[te mai pu]in acut\. Chiar acest ultimSoljeni]`n, cu nostalgii imperiale [i posibilepusee antisemite, care s-a l\sat decorat dekaghebistul Putin. ~n fond, dac\ iube[ti pecineva, `l iube[ti [i cu defectele, nu doar princalit\]ile sale!

Au murit doi mari b\rba]i, dintre cei carechiar fac istoria, chiar [i atunci c`nd par doars\ o scrie! Dumnezeu s\-i odihneasc\! Ce le-g\tur\ au toate acestea cu Rom=nia? Unasingur\, probabil – f\r\ oamenii aminti]i `nacest articol [i al]i c`]iva aidoma lor, am fi [iacum sub cizma urma[ilor lui T\tuca, care,iat\, bate energic `n Caucaz!

„Prim\vara de la Praga“ dup\ 40 de ani

Nu am dorit s\ comentez luna trecut\ co-memorarea a 40 de ani de la zdrobirea „Pri-m\verii de la Praga“, din 1968, de c\tre tancu-rile sovietice `nso]ite de cele ale celorlalte„]\ri fr\]e[ti“ membre ale Pactului de laVar[ovia, cu excep]ia Rom=niei – prima „Re-volu]ie de catifea“, de fapt o tentativ\ de re-

formare democratic\ din interior a „socialis-mului real“ –, pentru c\ doream s\ v\d modul`n care evenimentul va fi marcat de presa ro-m=neasc\ de azi. Ca [i `n alte cazuri de „is-torie recent\“ a Estului S\lbatec – aniversareaRevolu]iei maghiare din 1956, moartea PapeiIoan Paul al II-lea, plecarea din aceast\ lume aunor Bronislaw Geremek sau AlexandrSoljeni]`n –, constat c\ presa noastr\ s-a doveditmult mai profesionist\, deci mai analitic\ [i maiobiectiv\, dec`t atunci c`nd acoper\ „chestiunilezilei“. S-ar putea spune c\ avem o pres\ maicalificat\ `n evenimentele `ndep\rtate, temporalsau spa]ial, dec`t `n cele prea apropiate! Unelepublica]ii, precum „Cotidianul“, „Adev\rul“sau „Evenimentul Zilei“, precum [i unele s\p-t\m`nale cultural-politice, de la „22“ la„Dilema Veche“, par s\-[i fi preg\tit cu mult\vreme mai `nainte articolele [i comentariilespeciale dedicate comemor\rii evenimentului,ceea ce mi se pare, desigur, un semn foartebun. S`nt curios, de pild\, c`te din ziarele, pos-turile de radio [i televiziune din Rom=nia augata preg\tite necroloagele c`torva mii depersonalit\]i na]ionale [i interna]ionale pentrua le completa doar cu data [i cauza mor]ii lamomentul oportun – oportun, dar nefericit, debun\ seam\!

Revenind la modul `n care presa a acoperitcomemorarea sinistrei interven]ii militare,trebuie s\ semnalez c\ majoritatea articolelor[i comentariilor s-a axat pe esen]ial – imposi-bilitatea reform\rii din interior a regimuluicomunist [i pr\bu[irea iluziilor marxist-refor-miste, august 1968 ca `nceput al sf`r[itului co-munismului, rolul de excep]ie al Rom=niei `nactul interven]ionist, modul `n care Ceau[escua folosit incidentul pentru a `ncepe colosalaconsolidare a puterii personale, a regimuluide tip „comunist dinastic“, cum se `ntrevedeac`]iva ani mai t`rziu, odat\ cu promovarea po-litic\ a Elenei [i a lui Nicu Ceau[escu. Desi-gur, cum e [i firesc `ntr-o pres\ pluralist\, auexistat [i nenum\rate nuan]e – ziarele „maipatriotice“, precum „Jurnalul Na]ional“ sau„Ziua“, ori comentatorii cu puternic filon „na-]ional comunist“ de nuan]\ ceau[ist\, precumun Ion Cristoiu, au insistat pe pozi]ia „inde-pendent\“ a Rom=niei [i pe „clipa astral\“ alui Ceau[escu. Publica]iile „mai cosmopoli-te“, de fapt, dedicate democra]iei liberale,precum „Cotidianul“, „Evenimentul Zilei“,„Adev\rul“, sau s\pt\m`nalele intelocra]iei,precum [i comentatorii de aceea[i orientare,de la Vladimir Tism\neanu la Andrei Ple[u,au ap\sat `ndeosebi pe ideea imposibilit\]ii re-form\rii din interior a comunismului, pemodul `n care Ceau[escu a `mbobinat popo-rul, dar [i pe intelectualii ce p\reau mai luciziai acestuia – Nichita St\nescu cerea arm\ ca

s\ se lupte cu ru[ii, la fel [i fostul de]inut po-litic [i deportat, ulterior disident, Paul Goma,care intra [i `n PCR cu aceea[i ocazie!, `n vre-me ce un Alexandru Ivasiuc teoretiza desprereformarea democratic\ a „socialismului real“din interior! Aveau s\ mai treac\ 12 ani p`n\ lana[terea „Solidarnosc“, 18 p`n\ la Gorbaciovcare, f\r\ aceast\ inten]ie, a pus `n mi[carebulg\rele de z\pad\ care a [ters comunismuleuropean de pe hart\, [i 21 p`n\ la „revolu-]iile“ care au eliberat Estul.

Amintiri din copil\rie

Bun, dac\ au `nghi]it g\lu[ca „independen-]ei“ lui Ceau[escu oamenii de vaz\, ce erau s\p\]easc\ poporimea ori noi, copiii? ~mi amin-tesc ca ieri ziua aceea de august c`nd, aflat laharbuz\ria unchiului meu de la H\lceni, aici`n jude], `mpreun\ cu doi dintre verii mei, ne-am trezit cu sora lor venind `n fug\ [i spun`n-du-ne pe ner\suflate c\ „ru[ii [i alte ]\ri auocupat Cehoslovacia“! De[i mai mare dec`tnoi cu c`]iva ani, care aveam `ntre 13 [i 15 ani,nu prea [tia exact care erau celelalte ]\ri, dar`i [tia pe ru[i, pentru c\ ei erau adev\ra]ii inva-datori. Mai [tia [i c\ trupele rom=ne[ti nu par-ticipau la acest act [i c\ e mare agita]ie `n ]ar\.~mi mai amintesc cum am ajuns repede lacasa rudelor mele de unde am fost expediaturgent la Ia[i, s\ fiu `mpreun\ cu ai mei „`ncaz de ceva“. ~mi mai amintesc c\ se vorbeadespre interven]ia ru[ilor `n Rom=nia, de dis-cursul televizat al lui Ceau[escu, urm\rit pro-babil de toat\ rom=nimea, de zvonurile despretancurile ruse[ti distruse „prin laser“ pe podulde la Ungheni – de[i, se pare, nu exista vreunpod rutier acolo, cum nu exist\ nici ast\zi, darpoate c\ tancurile vor fi fost c\rate pe caleaferat\! C`t despre laserul cu pricina, s-a dove-dit o alt\ component\ a fantasmelor colectivedin acele vremi. ~mi mai amintesc cum, ca s\nu r\m`nem `n urma adul]ilor care se `nghe-suiau `n „g\rzile patriotice“, noi, copiii din str.{tefan cel Mare, numerele de la 12 la 30, amconfec]ionat „arme de foc“ din ]evi de dur-aluminiu pentru antene de televizor, pe carele-am umplut cu carbid, ap\ [i pietricele, ca s\rezist\m posibilului agresor! Slav\ Domnului,am sc\pat cu to]ii nev\t\ma]i la testele la carene-am supus armamentul! Dar ne-am preg\tit[i arme albe, precum ghioagele din de[eurilede mobil\, utilizate drept combustibil `n sobe-le noastre, cu]ite, pr\[tii. Sigur, s`nt lucruricare m\ fac s\ r`d acum, dar `n acest fel amaflat c\ exist\ istorie, politic\, r\zboi, altfeldec`t din filme [i c\r]i. A[a a `nceput s\ mi senasc\, ca s\ spun a[a, de[i poate suna preten-]ios, con[tiin]a politic\ [i cea a istoriei!

Cei care pleac\, cei care r\m`nem

Soljeni]in `n Gulag

Bronislaw Geremek – Bronek Alexandr Soljeni]`n