Universitatea Al. I. Cuza - Iasi

Facultatea de Teologie Ortodoxă «Dumitru Stăniloae»

MASTER TEOLOGIE SISTEMATICA, Anul II

-Etica sociala, bioetica si drepturile omului-

CLONAREA-

INTRE CREATIE SI JOACA DE-A DUMNEZEU

Profesor, Masterand,

Pr. Gheorghe Popa Neagu Andreea- Raluca

2010

1

CLONAREA-

intre creatie si joaca de-a Dumnezeu

 Poate cea mai spectaculoasa tehnica, dar si cea care stirneste dilemele etice cele mai

aprinse este clonarea umana, care fără doar şi poate subiectul clonării a încins nenumărate

controverse în ultimii ani. Păreri pro şi contra circula prin ziare, televiziuni, radio. Medici,

avocaţi, reporteri se înghesuie să apere sau să condamne. Oameni fără o pregătire în domeniu

au început să folosească termeni medicali pe care nu-i înţeleg mărind confuzia. Nici Biserica,

deşi personalităţi ale ei au emis păreri personale, cel puţin până în acest moment, nu a

oficializat un document lămuritor.1

Dupa cum stim cu totii, Marea Britanie a legalizat de curnd clonarea umana. Savanti si

filozofi din multe tari occidentale prevad ca noua medicina, care se va dezvolta pe seama

reusitei decriptarii genomului uman, va oferi posibilitati de neinchipuit pna acum pentru

vindecarea bolilor, prevenirea epidemillor, corectarea defectelor genetice si prelungirea

duratei de viata. Desigur, pentru a realiza o astfel de utopie medicala va fi necesara

experimentarea pe milioane de embrioni umani.2

In Romania, au fost facute cu succes experiente de clonare a animalelor domestice, pe

baza nucleelor din celule embrionare de la taurine, la Universitatea de Stiinte agricole din

Timisoara, iar de la ovine, la Statiunea de Crestere si Ameliorare a Ovinelor de la Pallas-

Constanta.3

Etimologic, cuvantul clonare provine din grecescul klon, tradus în limba romana prin

“germen”, “vlastar” sau “ramurica”. Implicaţia semantică este evidentă. Clonarea ar fi, asadar,

operatiunea de creare a unui germene dintr-un material genetic preexistent sau crearea unui

organism identic prin reproducere asexuată.4 În termenii literaturii de specialitate, procesul de

clonare ar fi unul ce se refera la un “grup de celule sau organisme identice, derivate dintr-o

singura celula sau dintr-un singur individ, printr-o modalitate de reproducere asexuata”.

1 Pr. Vasile Tudora, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Reflecţii asupra clonării umane, in „Revista Romana de Bioetica”, vol. 4, nr 2/ 2006

2 www.crestinortodox.ro/morala/clonarea-umana-70822.html, consultat la data de 18.04.2010

3 www.crestinortodox.ro/sanatate-stiinta/clonarea-72672.html, consultat la data de 18.04.2010

4 Oana Grancea, Ce este clonarea, Editura Teora, Bucuresti, 1999, p. 15

2

Accentul cade pe “celula”, înteleasa ca fiind “unitatea structurala, functionala si genetica a

organismelor vii.5

Istoricul clonarii

          În 27 februarie 1997, revista Nature publica un text realmente spectaculos: clonarea

primului mamifer, oaia denumita Dolly. A fost “primul mamifer clona obtinut prin tehnica

clonarii din celule adulte”.6 Institutul Roslin din Scotia a fost locul istoricului eveniment, iar

echipa de cercetatori a fost condusa de Jan Wilmut. Au fost necesare în prealabil mai multe

încercari, însa reusita a fost urmata de clonarea a doua vaci si a cincizeci de soareci.

Acest exepriment ultramediatizat despre clonarea primului mamifer la sfarsit de secol

XX contine cateva secvente procesuale apte a fi interpretate mitico-religios. Despre ce este

vorba? Modificarile structurale aduse organismului lui Dolly o aratau a fi mai în varsta decat

era în realitate. E posibil ca materialul genetic sa fi “retinut” ca apartine unui exemplar ovin

de 6 ani. Altfel spus, mieluta Dolly si-a facut intrarea festiva în lume “acumuland” deja de la

nastere 6 ani. “Wilmut a elaborat o metoda prin care «memoria» materialului genetic trebuia

stearsa”. Se pare ca partial a reusit, din moment ce toate celulele ovine “au uitat ca sunt celule

adulte, diferentiate si nucleul lor, ajuns în ovocitul anucleat, s-a comportat ca nucleul oricarui

zigot”. În concluzie, embrionul s-a dezvoltat normal. Totusi, acest procedeu celular,

echivalent spalarii creierului, n-a reusit în totalitate din moment ce “Dolly, mieluseaua nou-

nouta, poarta mutatiile vechi ale donatoarei sale de material genetic”.7

  Naşterea oii Dolly a adus pentru prima oară înaintea publicului larg problema clonării.

Chiar dacă ştiinţific nu putem spune cu mâna pe inimă că a fost un succes (puţini ştiu faptul

că Dolly a fost experimentul cu numărul 227, dintr-o serie de nereuşite!) comunitatea

ştiinţifică s-a simţit datoare să facă cât mai repede următorul pas spre clonarea umană.8

Dupa Dolly a urmat clonarea de vaci, porci, maimute si soareci. Prin clonare se pot

obtine organisme cu calitati “programate“. De exemplu, la Institutul Roslin s-au desfasurat

experimente pentru a se ajunge la vaci care sa produca lapte foarte apropiat, din punct de

5 Ibidem, p. 7

6 Ibidem, p. 40

7 Nicu Gavriluta, Clonarea – blasfemie sau binecuvantare? Structuri mitico-religioase, controverse etice si consecinte sociale, in „Journal for the Studies of Religions and Ideologies, Nr. 8, Summer, Cluj, 2004, p. 109-117

8 Pr. Vasile Tudora, art. cit.

3

vedere al compozitiei, de cel uman. Savantii au luat in calcul si posibilitatea ca prin clonare sa

fie inlocuite animalele de casa care au murit sau sa fie refacute speciile amenintate.9

Aproape la un an de la nasterea lui Dolly, la 20 februarie 1998, cercetatorii francezi au

reusit s-o aduca pe lume pe Marguerite, o viţea de rasa limuzina, nascuta prin clonarea unor

celule diferentiate. Metoda folosita de cercetatorii de la Institutul National De Cercetare

Agronomica (INRA) respecta schema clasica10:

- cultivarea unor celule diferentiate

- transferul ncleului lor intr-un ovocit caruia i s-a scos nucleul

- astfel se dobandeste proprietatea de a produce un embrion (dupa niste mecanisme

inca neelucidate).

Pentru Marguerite, au fost folosite celule de la un muschi al spinarii, prelevate de la un

foetus de doua luni.

           

Tipuri de clonare

În momentul actual există două direcţii mari ale clonării umane: clonarea reproductivă

şi clonarea terapeutică. Prima dintre ele este interzisă formal în toate ţările lumii, cel puţin în

momentul actual. Cea de a doua, datorită promisiunilor medicale înalte, este tolerată în multe

părţi ale globului, cu impunerea de restricţii menite în principal de a evita ajungerea la

clonarea reproductivă.11

Fie reproductivă, fie terapeutică, tehnicile de bază ale clonării sunt aceleaşi. Iată cum

descrie pe scurt Dr. John M. Haas tehnologia clonării prin"somatic cell nuclear transfer"

(SCNT): Nucleul unei celule somatice este luat şi pus într-un ou al cărui propriu nucleu a fost

extras. Este ca şi cum am înlocui gălbenuşul unui ou. După ce nucleul oului este eliminat şi

înlocuit cu nucleul celulei somatice, oul este supus unei descărcări electrice într-o placă de

sticlă şi noua viaţă începe să crească odată ce începe diviziunea celulară.12

1. Clonarea reproductivă

9 Dr. Mihaela-Catalina Vicol, Clonarea, intre stiinta si constiinta, in „Ziarul de Iasi”, 15/06/2006

10 www.referatele.com/.../CLONAREA-la-oameni-si-animale-referatele-com.php, consultat la data de 15.03.2009

11 Pr. Vasile Tudora, art. cit.

12 Dr. John M. Haas, Reproductive Technologies, in revista „Lay Witness”, January/February 2001

4

Printr-o decizie a UNESCO, din 1997, se interzice in spatiul european clonarea

reproductiva umana. Parlamentul Romaniei a ratificat, la 22 februarie 2001, conform

Constitutiei Romaniei, art.74, alin.2, Conventia Europeana pentru protectia drepturilor omului

si a demnitatii fiintei umane, fata de aplicatiile biologiei si medicinei, Conventia privind

drepturile omului si biomedicina, semnate la Oviedo, la 4 aprilie 1997, si Protocolul aditional

la Conventia Europeana pentru protectia drepturilor omului si a demnitatii fiintei umane fata

de aplicatiile biologiei si medicinii, referitor la interzicerea clonarii fiintelor umane, semnat la

Paris la 12 ianuarie 1998.13

2. Clonarea terapeutica (clonarea biochimica)

Este o procedura ale carei stadii initiale sunt identice cu clonarea de ADN adult. Totusi

celulele stem sunt prelevate de pe embrioni pentru a produce tesuturi sau un intreg organ

pentru transplantul inapoi a persoana care a donat ADN-ul. Pre-embrionul folosit moare in

acest proces.

Avantajele clonarii14

Dincolo de acesta interpretare mitico-religioasa, clonarea – indiferent de formele ei – a

provocat discutii si controverse etice. Ele au fost deja anuntate într-o serie de carti si filme

care abordau tema într-un scenariu (pe atunci) stiintifico-fantastic. Astazi, cand realitatea bate

fictiunea, polemica în jurul clonarii este centrata, din punctul meu de vedere, pe avantaje si

dezavantaje, dar si pe iminenta disolutie a unor valori morale si religioase clasice.

O sinteza asupra avantajelor clonarii ar putea arata astfel:

a) Prin clonare, cuplurile sterile ar putea avea copii. Imposibilul ar deveni posibil, gratie

manipularii zestrei genetice a cel putin unuia dintre parinti. În acest caz, “zigotul ar rezulta din

fuziunea unei celule a sotului cu un ovocit preluat de la sotia sa sterila”.

b) Femeile singure ar putea avea, la randul lor, copii. Mai mult, ar putea renunta la

inseminarea cu sperma dintr-o banca si s-ar putea multiplica sub chipul unei clone. Femeia s-

ar naste pe ea însasi, asemenea zeilor de altadata.

13 w ww.crestinortodox.ro/sanatate-stiinta/clonarea-72672.html , consultat la data de 18.04.2010

14 Nicu Gavriluta, art. cit.

5

c) Barbatul celibatar va putea deveni si el tata.

d) Eliminarea avortului genetic, asa ar putea fi formulat un alt mare avantaj al clonarii umane.

Sotul unei femei sterile va putea avea un copil nu doar în afara familiei, prin inseminare

artificiala cu o femeie fertila. Prin tehnica clonarii, el va obtine copilul inclusiv cu aportul

direct al sotiei sterile, care va oferi gene extranucleare transmise prin ovocit. Iata cum mitul

veterotestamentar al nasterii prin colaborarea barbatului fertil (Iacov) cu sotia sterila (Rahela)

si slujnica fertila (Bilha) este reactualizat, gratie clonarii, într-o versiune postmoderna si

desacralizata.

e) Lesbienele si homosexualii vor cunoaste si ei, minoritarii, multumirea de a fi parinti .

Cuplul de lezbiene s-ar putea clona în familie, în schimb homosexualii ar fi pasibili de

“infidelitate genetica”: copilul lor ar primi gene extranucleare de la femeia donatoare a

ovocitului.

f) Un alt avantaj al clonarii ar avea în atentie noile sperante pe care ni le-am pune în faptul ca

majoritatea clonelor s-ar putea întelege mai bine cu “parintii” lor. Astfel, conflictul dintre

generatii s-ar diminua si chiar stinge.

g) Evitarea nasterii copiilor cu boli ereditare, asa suna un alt avantaj al clonarii. Astazi se stie

bine ca genele responsabile de aparitia unor boli ereditare se manifesta preferential la unul

dintre sexe În cartea sa Ce este clonarea?, Oana Grancea aminteste doua asemenea situatii.

Prima este cea referitoare la hemofilie si are efecte devastatoare la baieti, iar cea de-a doua

(distrofia musculara Duchenne) se produce la 1 din 2.600-3.000 de nou-nascuti tot de sex

masculin. Or, clonandu-se partenerul sanatos s-ar putea elimina ghinionul nasterii de copii

bolnavi! Mai mult decat atat, daca cuplul purtator al unei boli ereditare ar avea, totusi, un

copil sanatos, l-ar putea clona pe acesta pentru a putea evita nasterea altuia bolnav. (O alta

cale ar fi avortul în serie, atunci cand se depisteaza la timp sarcina cu un copil bolnav.)

h) Clonarea pentru tesuturi si organe. Iata un posibil scenariu pana mai ieri atribuit, pe buna

dreptate, unui macabru film SF: “se creeaza o clona a celui care are nevoie de un organ pentru

transplant. La varsta de sase saptamani, embrionului i se extirpa telencefalul, adica partea din

care se dezvolta creierul. Deci  clona nu va fi umana, din cauza lipsei creierului. Embrionul îsi

va continua dezvoltarea în uterul unei mame-surogat, de unde va fi extras prin cezariana.

Dupa nastere, clona mentinuta în viata prin hranire intravenoasa si sustinerea artificiala a

functiilor vitale, va fi crescuta cu ajutorul unor injectii cu hormoni. Organele sale ar fi perfect

compatibile pentru transplantarea la «original»”.

i) În timp, prin clonare somatica ar putea fi abandonata reproducerea sexuata. În acest fel,

parintele ar fi în masura sa-si transmita genele în proportie de 100%.

6

j) Clonarea ar face cu putinta mutatia genetica mult asteptata, cea care ar duce la creearea unui

om nou, cu date psihofiziologice si spirituale iesite din comun. În joc este o noua varianta a

mitului eroului salvator care, gratie stiintei de ultima ora, va putea provoca mutatia superioara

a întregii rase umane.

k) Prin clonare s-ar putea rezolva nefericitele cazuri în care un copil suferind (de infectie

renala, de exemplu) nu si-ar putea salva viata prin transplant. Atunci, cu ajutorul clonelor

donatoare de nuclei, i se va produce un “frate” de la care i se va extirpa apoi rinichiul.

l) Operatiunea de clonare ar putea “învinge” moartea. Iata un posibil exemplu: în urma unui

accident, sotul moare, copilul intra în coma, iar sotia în imposibilitatea de a mai deveni mama.

Or, sansa este ca acel copil sa mai poata trai doar prin clona sa.

m) Tot pe lista avantajelor clonarii sunt mentionate si acele situatii în care parintii bolnavi

mai pot “supravietui” mortii doar prin clonele lor.

Toate acestea sunt doar o parte dintre avantajele în care cred partizanii clonarii. Pentru

a si le sustine, ei recurg la o serie de argumente. Unul dintre ele are în atentie disolutia unor

tabu-uri sociale: daca se permite avortul, atunci de ce nu s-ar putea permite si clonarea? Un

altul se refera la faptul ca Dumnezeu însusi ar permite clonarea, din moment ce nu se opune

“unui zigot sa se împarta în doua jumatati pentru a lua nastere doi gemeni identici”.

Dezavantajele clonarii

Imediat dupa 1997, cand au fost intens mediatizate avantajele tehnicilor de clonare si

argumentele adiacente, au aparut si reactiile adverse. Adversarii clonarii si-au formulat si

mediatizat convingerile, încercand astfel sa argumenteze urmatoarele dezavantaje:

a) Din punct de vedere mental, locuitorii planetei nu sunt suficient de bine pregatiti pentru a

accepta provocarile si noutatile pe care le-ar aduce noile tehnici de clonare.

b) Exista o substantiala adversitate si chiar repulsie fata de orice noutate cae provoaca

vietuirea stereotipa si canoanele simtului comun. Or, clonarea este o asemenea noutate.

c) Fabricarea omului anencefal pentru “piese de schimb” ar putea soca opinia publica.

Faptul ar putea fi interpretat si ca o limita a desacralizarii trupului uman, creatie unica a lui

Dumnezeu. S-ar putea ajunge la strategii tehnice de eliminare din viata unui embrion a

partilor “inutile”, pastrandu-se doar acea secventa care ar produce organul dorit. La limita, s-

ar obtine “inimi fara corp, ficati fara corp, rinichi fara corp etc.”

7

d) Exista un imens procent al ratarilor. Aproape 98% dintre embrioni nu ajung sa fie

implantati mamelor surogat. Ei mor în timpul evolutiei sarcinii, sau imediat dupa nastere.

e) Clonele supravietuitoare mostenesc sau dobandesc anomalii de functionare. Jan Wilmut,

“tatal” lui Dolly, era aproape sigur de faptul ca multi copii clonati se pot naste cu maladii

congenitale, asa cum s-a întamplat si în cazul experimentelor de clonare animala.

f) Pe moment, clonarea umana ar fi o operatie costisitoare, aproape imposibil de concretizat.

g) Cultiva o fixatie genotipica, o vinovata identitate a oamenilor, fapt ce ar anula

individualitatea si specificul persoanei umane.

h) Omul, expert al clonarii, se substituie lui Dumnezeu, anuland misterul si sacralitatea iubirii.

i) Clonelor li se poate determina destinele. Împotriva vointei lor, ele pot deveni ceea ce

creatorul lor doreste. Clona ar fi, asadar, o ipostaza (post)moderna a servului desavarsit.

j) Conform interpretarii lui Hans Jonas, clonele ar fi o expresie frusta si reprobabila a

stereotipiei, situandu-se în antiteza cu minunata diversitate a naturii.

k) Trupul uman ajunge o marfa vanduta pe bucati. Se încalca astfel un celebru principiu

kantian: “Persoana umana devine mijloc, iar nu scop”.

l) Clonand pe cineva drag, dar demult trecut în lumea de dincolo, dai curs unei vinovate

iresponsabilitati si unor psihanalizabile capricii omenesti.

m) Pot aparea si se pot induce neasteptat periculoase anomalii ale clonarii. Se pot induce si

boli genetice din partea celui ce doneaza nucleul, dar si prin intermediul ADN-ului

mitocondrial provenind din partea mamei.

n) O acuza importanta s-a adus cu privire la “fertilitatea si longevitatea organismelor

clonate”. Se stie ca, odata cu trecerea timpului, survine si o scurtare progresiva a secventelor

de ADN situate la extremitatea cromozomilor si numite telomeri. Rezulta “banalul” proces de

îmbatranire. Departe de a-l învinge, clonarea îl accelereaza, ratand, deocamdata, sansa de a

împlini stravechiul mit al “tineretii fara batranete”.

o) Exemplarele animale clonate pot produce importante dezechilibre ale ecosistemelor.

Abordarea teologica a problemei clonarii

Tehnologia a creat noi probleme etice. Înseminarea artificială, fecundarea în vitro,

mamele surogat, transplantul de organe, prelevarea de organe, manipularea genetică şi

8

clonarea sunt toate realităţi medicale. Nu se mai pune problema dacă acestea pot fi realizate,

ci dacă trebuie realizate

Din punctul de vedere al învăţăturii ortodoxe, orice tehnologie reproductivă utilizată în

afara contextului căsătoriei şi familiei poate fi privită ca o încercare de a recrea fiinţa umană

după chipul omului şi după caracteristicile sale favorite, în locul chipului lui Dumnezeu.

Posibilitatea producerii de copii prin clonare transformă practic o sfântă taină într-o sterilă

realizare tehnologică.

Nu putem reduce existenţa unui embrion uman la „un grup de celule” atâta vreme cât,

după învăţătura, atât a ştiinţei cât şi a Bisericii, embrionul uman este purtător de viaţă şi este

om adevărat din momentul procreării. În ochii lui Dumnezeu, acesta este o persoană

completă, purtătoare a chipului dumnezeiesc şi nu un boţ de carne anonim. Deci oricine

interferă cu viaţa acestui om  adevărat, chiar dacă în formă incipientă, comite păcatul uciderii.

Oamenii trebue să fie creaţi printr-un act de dragoste între doi oameni, nu prin

manipularea unor celule ca parte dintr-un act de auto-iubire egoistă. Acţiunile noastre trebuie

să ne reunească în Hristos, nu să ne separe în noi şi diferite clasificări.15

J. Jacobse afirma recent „Clonarea umană şi utilitarismul care o justifică, merg

împotriva poruncilor lui Hristos. Hristos ne învaţă că trebuie să ne dăm viaţa pentru

aproapele nu să-i luăm viaţa sa pentru a o păstra pe a noastră. Trebuie să ducem crucea

aproapelui, nu să-l crucificăm pe ea”. Iar Prof. Andrei Kuraev, într-un articol pe tema

clonării umane afirma:  „după părerea mea, clonarea în sine nu este păcat. Nu este

încălcarea vreunui aspect al învăţăturii biblice. Dar este foarte mare pericolul folosirii

clonării în scopul păcatului, şi de aceea ar fi mai înţeleaptă şi mai morală abţinerea de la

astfel de experimente ciudate.”16

Prin recoltarea de celule stem de la embrioni care apoi sunt aruncaţi la canal, respectul

asupra vieţii este redus practic la zero. Acest lucru nu poate fi acceptat din punct de vedere

creştin. Sf. Apostol Pavel spune că  nu putem birui răul cu rău (Rm.12,17). Nu putem păstra

viaţa cu preţul uneia sau chiar mai multor vieţi.

Nici din punct de vedere medical acest lucru nu este acceptat. Fiecare medic, la

depunerea jurământului lui Hipocrate consimte: „Voi manifesta smerenie faţă de viaţa

omenească, chiar de la începuturile ei şi chiar sub ameninţare,nu voi utiliza profesia mea

15 http://www.scienceblog.com/community/older/2001/D/200114187.html

16 Andrei Kuraev, O parere ortodoxa despre clonare, Traducere din limba rusă de ierodiacon Savatie, Inst.

Teologic Sf. Tihon, Moscova, 2004

9

medicală in discordanţă cu principiile umanităţii. Viaţa omului începe de la concepţie, fiind o

lucrare divino-umană, ea nu se poate crea cu unicul scop de a fi distrusă.

Ne putem confunda, astfel, cu Dumnezeu? Avem acest drept? In 1997, Biserica

Romano-Catolica a initiat proiectul "Pro Vita", in care se arata ca "proiectul clonarii umane

reprezinta o teribila deriva catre care este impinsa o stiinta fara valori si e un semn al

profundei crize a civilizatiei noastre, care cauta in stiinta, in tehnica si in calitatea vietii,

surogatele sensului vietii si al mintuirii existentei". Biologul Rudolf Jaenish, de la Whitehead

Institute Massachusetts, sustine ca, avind in vedere esecurile si numarul mare de incercari de

clonare a animalelor, tentativele de clonare umana sint nu doar sortite esecului, dar si

"iresponsabile" si "respingatoare". Membrii Asociatiei Americane a Obstetricienilor si

Ginecologilor Pro-Life atrag atentia asupra pantei lunecoase care s-ar putea crea, putindu-se

ajunge pina la comercializarea vietii umane sau pina la reproducerea unor oameni vii fara ca

acestia sa stie sau sa-si dea acordul. Membrii comitetelor de etica sustin ca s-ar putea merge

pina la crearea unei noi "rase" umane, mai obediente, care sa corespunda interesului celui care

a creat-o, realizindu-se lezarea demnitatii persoanei umane. De asemenea, acestia se intreaba

care ar fi statutul social al eventualelor clone? Reprezinta acestea persoane carora li s-ar putea

acorda drepturi depline, sau vor fi doar copia fidela, mai tinara, rezultata din cel clonat?

Toate aceste aspecte au facut ca, la nivel mondial, clonarea umana sa fie si in prezent

interzisa. Exista tari in lume care accepta clonarea terapeutica in scopul gasirii unor solutii

pentru boli care in prezent nu beneficiaza de tratament curativ. Pornita initial ca o inchipuire,

clonarea a devenit astazi mai reala decit poate ne asteptam, generind controverse si dileme

care ne fac sa afirmam ca stiinta necesita constiinta.

Concluzii

Stiinta clonarii e in mod clar fascinanta prin revelatiile asupra naturii dezvoltarii, dar

importanta ei depaseste acest aspect. Aplicatiile ei pot salva vieti. Oile, vacile, caprele care au

fost modificate genetic si clonate produc deja in laptele lor proteine care ar putea fi folosite in

tratamentul unor boli umane. La momentul actual rezerva de organe umane disponibile pentru

transplant este disproportionat de scazuta fata de necesar. Poate ca intr-o zi porcii modificati

genetic ar putea sa ne furnizeze organele lor pentru transplant (asa numitele

xenotransplante).17

17 Arlene Klotzko, O clona pentru fiecare? Stiinta si etica clonarii, Ed. All, Bucuresti, 2004

10

Clonarea este o provocare biotehnologică fără etică pentru că, lezează identitatea

individului şi a speciei, şi atacă direct demnitatea persoanei. Omul a fost creat unic, după

"chipul şi asemănărea lui Dumnezeu" (Facerea 1,26). Este important să amintim că un

comportamnet bioetic corect trebuie să urmarească sănătatea omului şi a ambientului,

securitatea operatorilor sanitari din domeniul biotehnologiei, minimalizarea riscurilor şi

prevederea celor mai posibile, urmărindu-se mereu obiectivele care să asigure tutela sănătatii

omului şi salvarea ambientului. În acest mod biotehnologiile sunt considerate utile, şi deci

având ca scop producerea binelui, sunt deci etic corecte. Comitetul National de Bioetică din

Italia este mereu atent să examineze cazuri şi situaţii care să cointereseze lumea ştiinţifică,

legislatorii şi publicul, care să ducă toate forţele în direcţia tutelării sănătăţii omului şi

ambientului. Decizia European Patent Office (EPO) de a concede Universităţii din Edimburg,

brevetul care prevede izolarea şi cultura celulelor staminale de embrioni şi de ţesuturi adulte

şi modificarea lor genetică, a readus în atenţie chestiunea etică a producerii şi utilizării de

embrioni în scop comercial. CNB şi-a exprimat în ocazii anterioare, în mod expres, propriile

rezerve privind brevetarea fiinţelor vii şi experimentarea pe embrionul uman şi opoziţia faţă

de clonarea umană , în particular -Raportul despre brevetarea organismelor vii din 19

noiembrie 1993, Identitatea şi statutul embrionului uman din 22 iunie 1996, Clonarea din 17

octombrie 1997. Punctul de vedere e conform cu normele adoptate în sediile europene şi

internaţionale, cu care CNB a colaborat, mai precis: 1. Convenţia Consiliului Europei privind

protecţia drepturilor omului şi biomedicina, semnată la Orviedo în 4 aprilie 1977, care la art.

18, prevede: este interzisă producerea de embrioni umani în scop de cercetare ştiinţifică ca şi

de indivizi clonaţi. Chiar dacă cineva ar clona 2000 de Napoleoni , vor fi toţi diferiţi, pentru

că ar fi crescuţi în familii diferite.18 Aceasta pentru ca noi suntem mai mult decat suma

genelor noastre.

Bibliografie

Cosma, Preot prof.univ.dr. Sorin,“Curs elementar de bioetica”, Timisoara, 2002;

18 www.medicalinfo.ro/menu.php%3Fs%3Dutile/92+dolly+oaie&hl=ro&ct=clnk&cd=28&gl=ro

11

Gavriluta, Nicu, Clonarea – blasfemie sau binecuvantare? Structuri mitico-religioase,

controverse etice si consecinte sociale, in „Journal for the Studies of Religions and

Ideologies, Nr. 8, Summer, Cluj, 2004

Grancea, Oana, Ce este clonarea, Editura Teora, Bucuresti, 1999

Haas, Dr. John M., Reproductive Technologies, in revista „Lay Witness”,

January/February 2001

Klotzko, Arlene, O clona pentru fiecare? Stiinta si etica clonarii, Ed. All, Bucuresti,

2004

Kuraev, Andrei, O parere ortodoxa despre clonare, Traducere din limba rusă de

ierodiacon Savatie, Inst. Teologic Sf. Tihon, Moscova, 2004

Scripcaru, Gheorghe, A. Ciuca, V. Astarastoae, Calin Scripcaru,”Bioetica”,”Stiintele

vietii si drepturile omului”, Iasi,1998;

Stan, Dr.George, “Teologie si Bioetica”, Alexandria, 2001

Tudora, Pr. Vasile, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Reflecţii asupra clonării umane, in „Revista Romana de Bioetica”, vol. 4, nr 2/ 2006

Vicol, Dr. Mihaela-Catalina, Clonarea, intre stiinta si constiinta, in „Ziarul de Iasi”, 15/06/2006

Resurse web

http://www.bioethics.gov/reports/cloningreport/index.html

http://www.lifeissues.net/writers/kisc/kisc_16aaacomentaryscr.html

http://www.orthodoxytoday.org/articles/JacClon.php

www.crestinortodox.ro/morala/clonarea-umana-70822.html

www.crestinortodox.ro/sanatate-stiinta/clonarea-72672.html

www.crestinortodox.ro/sanatate-stiinta/clonarea-72672.html,

www.referatele.com/.../CLONAREA-la-oameni-si-animale-referatele-com.php

www.medicalinfo.ro/menu.php%3Fs%3Dutile/

92+dolly+oaie&hl=ro&ct=clnk&cd=28&gl=ro

12