Clasificarea sistemului nervos din punct de vedere funcţional:Sistemul nervos este împărţit în două componente:.-Sistemul nervos somatic- sau al vieţii de relaţie, cu rol în a stabili relaţiile dintre organism şi mediul extern prin două modalităţi senzitivosenzorială sau somatosenzitivă, respectiv somatomotorie voluntară sau automată.Sistemul nervos somatic este asociat cu controlul voluntar al mişcărilor prin acţiunea muşchilor scheletici cît şi recepţia stimulilor externi( stimuli termici , mecanici etc.)Este format din fibre aferente care duc informaţiile de la surse externe spre SNC şi fibre eferente care duc impulsurile nervoase de la SNC la muşchi.-Sistemul nervos vegetativ- sau autonom este sistemul prin care se coordonează şi se dirijează activitatea viscerelor, printr-o modalitate viscerosenzitivă, cu rol în percepţia informaţiilor oferite de mediul nostru intern prin intermediul receptorilor specifici, şi o modalitate viscero-motorie ,autonomă care modulează funcţiile organelor interne.Sistemul nervos vegetativ coordonează acţiunile care nu se află sub control conştient.El controlează funcţiile vitale ca : respiraţia,, bătăile inimii,dilatarea sau contracţia pupilei, digestia ...Se împarte în sistemul nervos simpatic şi sistemul nervos parasimpatic. Funcţiile sistemului nervos (vezi bibl.)- Funcţia reflexă –se realizează prin actul reflex, al cărui substrat anatomic este arcul reflex,. –realizează legătura între părţile componente ale organismului precum şi între organism şi mediu .Este coordonată de către centrii nervoşi din substanţa cenuşie.- Funcţia de conducere- se realizează prin substanţa albă , care formează căi lungi ascendente şi descendente dar şi căi scurte.

Introducere morfo-funcţională privind structura şi funcţiile sistemului nervosElementul structural fundamental este neuronul. Sistemul nervos este constituit din aproximativ 100 de miliarde de neuroni.Neuronul sau celula nervoasă este alcătuită din :

corpul celular sau pericarionul sau soma formează substanţa cenuşie din nevrax; dendrite ; axoni - care se termină prin terminaţie nervoasă şi care poate fi:

terminaţie receptoare (exteroceptori şi interoceptori); terminaţie efectoare sub formă de butoni terminali.

Corpii celulari (pericarioni ) în SNC se găsesc în substaţa cenuşie iar în SNP se găsesc în ganglionii periferici vegetativi şi senzitivi. Axonii în periferie se prezintă ca nervi iar în SNC formează substaţa albă. Celulele gliale sunt elemente de susţinere şi cu activitate metabolică. Deosebim nervi senzitivi, efectori, motori şi intercalari.

Actul reflex al activităţii nervoase constă în: recepţionarea stimulilor; conducerea impulsurilor generate de stimului; prelucrarea acestor semnale; punerea în mişcare a unei reacţii răspuns.

Actul reflex se face pe un arc reflex alcătuit din: partea aferentă; centru; partea eferentă.

Proprietăţile fundamentale ale neuronilor(funcţiile neuronilor)

excitabilitatea reprezintă capacitatea neuronnilor de a răspunde la acţiunea unor stimului. Această proprietate se explică prin faptul că membrana celulară are un potenţial de repaus de –70 mV înte faţa internă şi cea externă.

Sub acţiunea unor stimuli se produc în neuroni anumite modificări fizico-chimice care stau la baza generării impulsului nervos.

Pentru a produce un impuls nervos stimulul trebuie să aibă o anumită intensitate numită prag care declanşează potenţialul de acţiune. Prin influx de Na + se produce depolarizarea, polaritatea se inversează (90 mV) şi este urmată de repolarizare prin eflux de K + . Aceste procese sunt urmate de intrarea în funcţiune a unei pompe ionice Na+ /K+-ATP-aza care pompează K+ spre interior şi Na+ spre exterior. Potenţialul de acţiune este un răspuns de tip tot sau nimic.

conductibilitatea este proprietatea de autopropagare a impulsurilor nervoase prin axoni până la terminaţiile acestora, unde ele sunt transmise fie unui alt neuron printr-o sinapsă inerneuronală, fie unui organ efector producând un răspuns caracteristic (contracţie musculară, secreţie glandulară)

Funcţiile sinapselor.

Sinapsa este locul de contact dintre doi neuroni sau dintre un neuron şi organul efector (muşchi sau glandă). În structura unei sinapse se disting:

a) membrana presinaptică (la nivelul butonilor terminali ai fibrei pre şi postganglionare);

b) membrana post sinaptică (la nivelul neuronului postsinaptic);c) fanta sinaptică (spaţiul capilar între membrana pre şi postsinaptică);d) mediatorii chimici -substanţe formate în neuroni prin biosinteză existente în

cantităţi mai mari în apropierea terminaţiilor axonale şi a membranei presinaptice - care fac posibilă transmiterea impulsului nervos de la fibra pre la cea postganglionară şi de la fibra postganglionară la celulele efectoare.

În sinapsele periferice există două tipuri de mediatori chimici: acetilcolina (mediator colinergic) şi noradrenalina (mediator adrenergic).e) receptorii vegetativi (farmacoreceptorii) sunt structuri complexe localizate în

membrana postsinaptică şi în cea presinaptică pe care se fixează electiv mediatorii chimici. Corespunzător celor două tipuri de mediatori există două tipuri de receptori: receptori colinergici şi receptori adrenergici

Sinapsele pot fi de trei tipuri: terminaţiile efectoare pot fi în contact cu dendritele; terminaţiile efectoare pot fi în contact cu corpul celulei (sinapse axo-somatice); terminaţiile efectoare pot fi în contact cu axonul altui neuron (sinapse axo-axonale).

O celulă nervoasă poate să facă sinapse cu mii de celule nervoase. La nivelul sinapselor transmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul se face printr-un proces de neurotransmisie chimică. Impulsul nervos ajuns la nivelul butonului terminal determină fuzionarea veziculelor (în care se găsesc mediatorii) cu porţiunea sinaptică a membranei urmată de ruperea veziculelor şi eliberarea mediatorului în fanta sinaptică. Sinapsa are următoarele funcţii: funcţie de ventil pentru că datorită polarităţii, impulsul este transmis într-un singur sens,

prin aceasta rezultă caracterul unidirecţional. funcţie inhibitoare când generează hiperpolarizare; generator al unui potenţial postsinaptic cu rol inhibitor (PPSI) sau excitator (PPSE); funcţie de releu chimic prin eliberarea substanţelor neurotransmiţătoare.

Substanţele neurotransmiţătoareNeurotransmiţătorii pot fi:

nepeptidici, care sunt sintetizaţi în câteva etape enzimatice apoi stocaţi în terminaţiile nervoase;

Din punct de vedere al structurii chimice deosebim : acizi aminaţi care sunt:

GABA- cu rol inhibitor; Glicina- cu rol inhibitor; Acidul aspartic- cu rol stimulator; Acidul glutamic- cu rol stimulator.

amine: catecolamine: adrenalina, noradrenalina şi dopamina; indolamine: serotonină; imidazolamine: histamina; compuşi cuaternari de amoniu: acetilcolina.

peptide : peptide opioide (enkefaline şi endorfine) şi substanţa P (care în anumite sisteme neuronale funcţionează ca neurotransmiţător).

Peptidele spre deosebire de neurotransmiţătorii nepeptidici sunt lanţuri de acizi aminaţi sintetizaţi “de novo” prin acţiunea ARN mesager la nivel ribozomal în corpii celulari şi dendrite. Procesul de recaptare nu există pentru peptide, ele fiind inactivate prin enzime (peptidaze). Peptidele acţionează la concentraţii de 1000 de ori mai mici decât aminele.

Fazele procesului de neurotransmisie

Procesului de neurotransmisie are următoarele faze importante :1. -sinteza substanţelor neurotransmiţătoare pe cale enzimatică;2. -stocarea la nivelul butonului terminal în vezicule presinaptice din zona terminaţiilor

efectoare;

SINAPSA

2- vezicule de stocare a mediatorului

3-autoreceptor

4-fanta sinaptică

5-receptor

Parte presinaptică

Parte postsinaptică

Sinapsele pot fi de trei tipuri:- terminaţiile efectoare pot fi în contact cu dendritele;- terminaţiile efectoare pot fi în contact cu corpul celulei (sinapse axo-somatice);- terminaţiile efectoare pot fi în contact cu axonul altui neuron (sinapse axo-axonale

3. -eliberarea mediatorilor sub influenţa impulsurilor nervoase;4. -acţionarea mediatorilor pe receptori cu formarea complexului mediator-receptor;5. -inactivarea rapidă a substanţei eliberate;6. -procesul de reglare a eliberării neuromediatorilor , prin receptorii presinaptici.

Transmiterea impulsului nervos de la terminaţiile nervoase motorii la fibrele musculare se face printr-o formaţiune similară cu sinapsa numită placă motorie (joncţiune neuroefectoare).

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

Sistemul nervos periferic se mai numeşte sistemul nervos al vieţii de relaţie şi este reprezentat de cea mai mare parte