Reptilele sunt primele vertebrate, a căror

respirație este exclusiv pulmonară.

Plămânii sunt alungiți.Inspirarea se face

datorită lucrului mușchilor intercostali.

Expirarea se face pasiv.

Reptilele sunt primele vertebrate, a căror

respirație este exclusiv pulmonară.

Plămânii sunt alungiți.Inspirarea se face

datorită lucrului mușchilor intercostali.

Expirarea se face pasiv.

Aligatorul american

La un moment dat, aligatorul american devenise o specie ameninţată cu dispariţia, din cauză că a fost vânat pentru pielea lui. Eforturile de protejare a speciei au fost încu nunate de succes, iar numărul lor a . crescut. Aceşti aligatori se Înmu lţesc de obicei primăvara. Femela depune cam 50 de ouă Într-o grămadă de frunze şi din alte materiale vegetale şi păzeşte cuibul În timpul clocirii. Puii stau cu

mama lor până la trei ani.

Gavialul Gavialul are maxilare lungi, dotate cu aproximativ 100 de dinţi mici - echipament ideal pentru prinderea peştilor şi a broaştelor sub apă. Cel mai acvatic din toţi crocodilii, gavialul se deplasează stângaci pe uscat şi rareori părăseşte apa, cu excepţia depu nerii ouălor. Femela depune 35- 60 de ouă noaptea, Într-o groapă săpată cu picioarele din spate la malul apei. Ea stă În apropiere cât timp ouăle sunt incubate, adică 60-80 de zile. Ca toţi crocodilii, şi gavialul a fost vânat pentru pielea lui, iar astăzi este o raritate.

Crocodilul indian

Crocodilul indian este un crocodil puternic, cu o gură largă şi grea. Adulţii pot prinde mamifere mari, cum ar fi antilope şi bivoli, dar se hrănesc şi cu broaşte, şerpi şi broaşte testoase. Puii mănâncă insecte şi alte vietăţi mici. În sezonul de împerechere, femela depune 25 până la 35 de ouă într-o groapă, pe malul râului. Ea poate să aibă şi al doilea rând de pui în acelaşi sezon.

Crocodilul pitic vest african (crocodilul de baltă) Aest crocodil mic a devenit foarte rar în ultimii ani, din cauza schim bărilor suferi te de râurile şi lacurile în care trăieşte şi a vânării neîncetate. Animal lent şi nepericulos, el este uşor de prins şi de omorât. Se cu nosc puţine despre viaţa lui, dar se crede că este activ noaptea, când se hrăneşte cu crabi, broaşte şi peşti. Femela depune cam 20 de ouă într o grămadă de frunze şi din alte materiale vegetale

Crocodilul de Nil nu traieste doar in Nil. El se gaseste in raurile si lacurile dn toata Africa tropicala si sudica.

Terapinul de râu   Numită şi bata gur, aceasta este o

broască ţestoasă de apă dulce, dar poate trăi şi în ape sărate. Îşi face cuibul în malurile nisipoase şi de aceea oamenilor le este uşor să o prindă şi să sape după ouăle ei. În Malaiezia, pentru salvarea terapinului de râu s-au înfiinţat crescătorii, în care puii trăiesc în siguranţă până când ating vârsta de doi ani.

Broasca testoasă de baltă Broasca ţestoasă de baltă iese rareori din apă şi adesea se în călzeşte pe buştenii plutitori. Puii se hrănesc în principal cu insecte, mormoloci de broască şi alte mici animale neverte brate, dar după ce cresc încep să se hrănească cu plante. Vara, femela poate să depună până la trei rânduri de ouă de 4-23 de bucăţi fiecare.

Broasca testoasă de pădure Această ţestoasă cu carapace zgrun

ţuroasă trăieşte în apropierea apei, dar îşi petrece cea mai mare parte a vieţii pe uscat. Este un bun căţărător şi se hrăneşte cu fructe, viermi şi insecte. În mai sau iunie, femela depune şase până la opt ouă. Puii pot să iasă înainte de venirea toamnei, dar de obicei ouăle testoaselor din teritoriile nordice nu vor ecloza decât în următoarea primăvară.

Broasca testoasă de Aarau Este cea mai mare dintre broaştele ţestoase care îşi retrag capul în lateral sub carapace. Femelele se adună în număr uriaş pe malurile nisipoase, pentru a-şi depune ouăle. Când puii ies din ouă, ei trebuie să ajungă singuri în apă.

Iguana de mare

  Iguanele de mare sunt singura specie de şopârlă care-şi petrece majori tatea timpului în mare, înotând şi scufundându-se în căutare de alge, hrana ei principală. Când se află în apă, iguana îşi foloseşte coada puternică pentru a se propulsa. Iese la suprafaţă pentru a respira, dar când se scufundă pulsul îi scade, pentru ca organismul să folosească mai puţin oxigen. Şopârla-şarpe de Transvaal

Această şopârlă se strecoară prin iarbă cu mişcări de şarpe ale corpului şi cozii, căutând insecte şi păianjeni. Picioarele ei minuscule adesea nici nu ating pământul în timp ce se mişcă. Cele două până la patru ouă se dezvoltă în interiorul corpului femelei. Puii, pe deplin formaţi, sparg coaja oului îndată ce acestea au fost depuse.

Şarpele boa de smarald este un şarpe verde deschis, care îşi petrece mare parte a vieţii în copaci, în care se încolăceşte pe o creangă. Îşi aşteaptă prada, care constă în păsări şi iilieci, pe care o prinde şi o omoară cu colţii săi ascuţiţi. Este cel mai rapid în mişcări din toate speciile de boa şi este şi un bun înotător.

Sarpele boa de smarald

Şarpele de apă cu pete

Capabil să se deplaseze uşor atât în apă cât şi pe uscat, acest şarpe prinde vietăţi cum ar fi peşti sau broaşte. Ochii lui mici sunt îndreptaţi înainte, iar nările se află pe partea de sus a capului. Când şarpele se scufundă, nările îi sunt acoperite. Are un venin de o putere medie. Şarpele de copaci

Şarpele de copaci, numit şi boomslang sau şarpele Boom, este unul dintre cei mai activi şi mai otrăvitori şerpi din Africa. Veninul produs de glandele speciale curge pe dinţii mari; zimţaţi din gură şi apoi intră în corpul victimei, atunci când şarpele muşcă. In mod normal, şarpele omoară cu ajutorul veninului animale ca şopârle, broaşte şi păsări, dar muşcă tura lui e mortală şi pentru oameni. Rareori atacă dacă nu este provocat.

Cameleonul lui Jackson

  Masculul acestei specii are pe cap trei coarne mari femelele au doar un corn mic pe nas şi două coarne minuscule, deasupra ochilor. Verdele închis al pielii îl ajută să se confunde cu coaja acoperită de licheni a copacilor

Cameleonul Meller

  Modelul de culoare al acestui cameleon face să fie foarte greu de văzut atunci când stă nemişcat pe o creangă, aşteptând sosirea prăzii. Cameleonul Meller ajunge până la lungimea de 58 cm.

Acest mic cameleon arată ca frunzele moarte de pe solul pădurii, printre care se ascunde. Chiar are linii care seamănă cu nervurile frunzelor. Spre deosebire de cei mai mulţi cameleoni, cameleonul pitic îşi petrece viaţa la sol. Nu poate să prindă nimic cu coada.