Clasa de Elevi, Grup Social

Structura şi dinamica relaţiilorumane în grupurile şcolare

1.Clasa de elevi ca formaţiune psiho-socială

2.Relaţia profesor-elev

3.Profesorul – statut şi rol

4.Elevul – statut şi rol

Clasa de elevi ca formaţiune psiho-socială

Cercetările de psihologie socială au demonstrat că: învăţarea nu se produce numai în contexte individuale, ci şi prin transmitere socială şi interacţiune cu ceilalţi

Numai rareori elevul învaţă singur, de obicei, el lucrează în prezenţa colegilor care formează grupul-clasă. Uneori, este angajatîntr-o competiţie, alteori cooperează cuaceştia pentru rezolvarea unor sarcini.


DEZVOLTAREA COGNITIVĂ INDIVIDUALĂ

INTERACŢIUNEA SOCIALĂ

ÎNSUŞIREA UNOR NORME, VALORI, MODELE

ASUMAREA RESPONSABILITĂŢII

IMAGINEA DE SINE


CLASA DE ELEVI -

Mediu de

învăţare


Ce este grupul ?

Conceptul de “grup” a fost şi este încă folosit pentru a acoperi o realitate foarte vastă, căpătând astfel o pluralitate de sensuri


Dicţionarul Webster (1989): “grupul = număr de indivizi reuniţi, care au un număr de relaţii unificatoare”

Kurt Lewin (1948): “esenţa unui grup nu este similaritatea sau lipsa de asemănări a membrilor săi, ci interdependenţa lor”


Grupul se distinge prin cel puţin 2 trăsături majore:

1. interacţiunea dintre membri

2. influenţarea reciprocă dintre membri


Psihologia cognitivă propune o definiţie a grupului în termeni de identitate socială, considerându-l: “o colecţie de persoane care au interiorizat aceeaşi identitate drept componentă a imaginii de sine.”

Psihologia socială a luat ca prototip grupul mic sau restrâns, accentuând:

- scopul comun al membrilor

- interacţiunea dintre membri

Sociologia defineşte grupul într-un sens mai larg, deşi nu se confundă cu categoria socială.


Fiecare dintre noi aparţinem unuia sau mai multor grupuri:

- familie- clasă de elevi/studenţi- grup de prieteni- echipă sportivă- colectiv de muncă, etc.

Conceptul de “grup” este folosit însă pentru aacoperi şi alte formaţii colective care populează spaţiul social.

D. Anzieu şi J.Y. Martin (1994) disting următoarele categorii de grupuri umane:

Categorie Grad de organizare

Nr. membri

Scopuri Structură

Mulţimea scăzut mare ocazionale/întâmplătoare

informală

Banda scăzut mic comune, legate de plăcerea de a fi împreună

informală

Gruparea medie variabil relativ permanente, întâlniri ocazionale

relaţii umane superficiale

Grupul primar (echivalent cu grupul micsau restrâns)

ridicat mic asumate de toţi membri

formală, relaţii afective foarte strânse

Grupul secundar

foarte ridicat

mare bine definite şi planificate

instituţionalizată


H. Hyman, R. Morton propun diferenţierea între:- grupul de apartenenţă – grup primar căruia îi aparţine un individ (ex. familia, clasa de elevi, echipa de muncă) şi la viaţa căruia participă.- grupul de referinţă – grupul de unde sunt împrumutate valorile şi sunt întruchipate aspiraţiile indivizilor respectivi

Când cele două coincid integrarea individului în grup

Când cele două nu coincid respingerea din grupul de apartenenţă şi conflictul


Grupul formal & Grupul informal

Grupul formal – ansamblu de persoane cu o organizare explicită, instituţionalizată, relaţii oficiale între membri reglementate prin norme, legi, ordine, decizii. Structura este ierarhică, formulă ce se reflectă în funcţionarea grupului

Grupul informal – constituit spontan, fără o organizare explicită, relaţiile dintre membri exprimă modul de distribuire a simpatiei şi antipatiei în grup. Structura este informală, evidenţiind poziţia membrulor popularişi respinşi, polii de atracţie şi conflict dincolo de structura socială..


Un grup funcţionează eficient când structura sa formală nu este pusă

în pericol de către organizarea informală.


Psihogrup: grup centrat pe persoane

Sociogrup: grup centrat pe sarcină

Scopuri Grupul însuşi. Relaţiile cu alte persoane

A executa, a îndeplini o sarcină, a se organiza

Motivaţie A satisface nevoile sale afective

Atracţie pentru sarcină. Competenţă. Atracţie pentru membri consideraţi mai adecvaţi.

Structură Informală. Puţine reguli de funcţionare. Norme implicite

Formală: preşedinte, secretar etc. Reguli impuse: mandat, limită de timp etc.

Membri Voluntari, omogeni Voluntari sau involuntari. Mai eterogen (vârstă, statut, profesie etc.)

H. Jennings şi K. Lewin diferenţiază între psihogrupuri (grupul de afiliere) şi sociogrupuri (grupul instrumental)


Clasa de elevi – ca grup social

cel mai semnificativ dintre grupurile la care participă copiii

satisface câteva dintre motivele fundamentale ale conduitei umane:

• nevoia de afiliere/ de celălalt

• nevoia de participare

• nevoia de protecţie

• nevoia de securitate


Clasa de elevi = grup compus dintr-un număr de membri egali între ei (elevii) şi un animator (profesorul) ale căror raporturi sunt reglementate oficial de tipul sarcinii şi de normele de funcţionare (A. Neculau, 1983)

EXERCIŢIU APLICATIV

Identificaţi particularităţile clasei de elevi, ca grup social, pornind de la analiza tipurilor de grupuri sociale prezentate anterior.

Feed – back !

Clasa de elevi:- grup formal, constituit pe baza unor reglementări

şcolare, în funcţie de anumite reguli şi prin distribuirea unor roluri diferite educatorilor şi educaţilor.

- grup mic (25-30 membri).- grup educaţional (prin natura scopurilor).- grup de formare, modelare a unor capacităţi şi

trăsături de personalitate, de învăţare a unor comportamente, de însuşire de cunoştiinţe şi abilităţi.

- grup primar: interacţiune directă cu scop şi motivaţie proprii, structură (reţea de statusuri şi roluri), sistem de norme, grad de coeziune.


Interacţiunea directă, nemijlocită, faţă în faţă a membrilor

comunicare

relaţii ierarhice

relaţii preferenţiale

Modurile de interacţiune

profesor-elev grup-grup

elev-elev elev-grup

Relaţia profesor-eleviRelaţia profesor-elevi – are un caracter asimetric, întrucât în întreaga activitate instructiv-educativă profesorul deţine un rol de conducător, adică hotărăşte:

Care sunt activităţile ce se desfăşoară în clasă Cum se va lucra Ce se va învăţa

Acest rol conducător al profesorului a generat multe dispute, începând cu negarea acestuia (nondirectivismul pedagogic) şi terminând cu absolutizarea lui (autoritarismul pedagogic).

ill

Relaţi profesor-elevi

În mod curent, rolul conducător alprofesorului se justifică prin aceea că el este un “iniţiat” într-un domeniu al cunoaşterii şi activităţii umane, cunoaşte cerinţele societăţii în materie de educaţie, legile procesului de învăţare, în concordanţă cu care va stabili cel mai profitabil program de educaţie pentru elevii săi.

ill

ÎNTREBARE

În ce măsură se justifică o dirijare exterioară în educaţie şi dacă nu s-ar putea renunţa la ea în general (renunţând implicit la ideea rolului conducător al profesorului).

ill

Feed – back !

Un profesor va fi cu atât mai bun cu cât îlva ajuta pe elevul său să ajungă cât mai repede în situaţia de a nu mai avea nevoie de sprijinul în domeniul în care se pregăteşte (să ajungă la autonomie).

De aici problema:- responsabilităţii educatorului

- legitimizarea a tot ce educatorul propune elevilor săi

ill


Relaţia profesor- elev depinde în mare măsură de autoritatea reală a profesorului în ochii elevilor săi. Această autoritate se câştigă prin:

• Competenţă• Moralitate• Flexibilitate în gândire• Consevenţă în promovarea valorilor şi

a cerinţele adresate ill

Relaţi profesor-eleviFactori care influenţează relaţia profesor-elevi:

a. Influenţa diferenţelor sociale dintre elevib. Influenţa diferenţelor individuale dintre elevi c. Influenţa aşteptărilor elevilor

PROBLEMATIZARE

Explicaţi modul în care mediul socialîn care este situată o şcoală poate influenţa, adeseori inconştient, aşteptările, atitudinile şi modul de lucru ale unui profesor. Comentaţi cât de îndreptăţite sunt aceste

t end i n ţ e. ill


a. Influenţa diferenţelor sociale dintreelevi

- influenţele sociale de clasă(statutul socioeconomic)

- rasă- sexul elevilor

ill


b. Influenţa diferenţelor individuale dintre elevi:

• Rezultatele la învăţătură• Personalitatea elevilor• Aparenţa fizică• Frumuseţea scrisului• Caracteristicile vorbirii• Aşezarea în sala de clasă

ill

c. Influenţa aşteptărilor profesorului

Mediu social

Comportament în şcoală

Realizări anterioare

Personalitatea elevilor

Inteligenţa Clasificare şcolară

Aparenţa fizică

Opinii şi aşteptări iniţiale ale profesorului

Variabile de filtrare: concepţiile profesorului cu privire la rolul său, obligaţiile elevilor, sexul, pregătirea psihopedagogică, semnificaţia personală acordată

succesului şcolar al unui elev

Forme de manifestare a aşteptărilor profesorului

Atenţie acordată

Sarcini încredinţate

Repartizare în grupuri

Aprecieri exprimate

Obiective propuse

Variabile de filtrare de către elev: credibilitatea profesorului, personalitatea profesorului, percepţia subiectivă a cauzelor propriilor succese sau insuccese

şcolare

Imaginea de sine a elevului

Relaţiile

A. Tipuri de relaţiiÎn interiorul clasei de elevi se stabilesc relaţii multiple atât pe verticală cât şi pe orizontală:a. Relaţii pe verticală = relaţiile de conducere care se

stabilesc între membri grupului şi liderii formali sau informali. Ele pot fi:

relaţii autoritare (autocratice), de dominare, (când liderul tinde să dea ordine, să transmită comenzi neaşteptate, să critice sau să laude fără obiectivitate)

relaţii democratice – liderul oferă sugestii şi informaţii relaţii de neimplicare (laissez-faire) liderul este pasiv, grupul

are libertate totală în decizie

Relaţiile

b. Relaţii pe orizontală = se stabilesc întreelev şi alt elev (interpersonale), între un elev şi un grup de elevi (colectivul clasei), între microgrupuri de elevi (M. Mircescu, 2003).

Relaţiile

Relaţiile interpersonale pot fi clasificate în funcţie de trebuinţele psihologice care le-au generat:

Relaţii de intercunoaştere depind de capacitatea persoanelor care intră în relaţie de ase exterioriza, de a judeca, aprecia, valoriza comportamentele altuia. (absenţa acestor relaţii suspiciuni, neîncredere)

Relaţii de intercomunicare depind de natura mesajelor şi de conţinutul schimbului de informaţii

Relaţii socio-afective preferenţiale – au la bază atracţia interpersonală şi includ relaţii de simpatie şi antipatie, de preferinţă şi de respingere reciprocă între membri clasei de elevi

Relaţiile

Factori care influenţează atenţiainterpersonală în relaţiile socio-afective(R. Iucu, 2000)

Proximitatea (ex. colegi de bancă)

Similaritatea (în plan aptitudinal, valoric, motivaţional, etc.)

Complementaritatea (calităţi care se completează între anumiţi parteneri)

Relaţiile

Relaţiile afectiv-simpatetice cu copiii deaceeaşi vârstă oferă cel puţin trei lucruriimportante pentru dezvoltarea copilului

Suport emoţional

Informaţii despre comportamentele şi valorile acceptate

Oportunitatea exersării unor deprecieri de comportament social (Ormrod, J. E., 1988)

Relaţiile

Interacţiunile dintre elevii care compun ungrup şcolar:

reprezintă modalitatea esenţială de existenţă a grupurilor sociale

reprezintă un tip de relaţii între două sau mai multe persoane, în care acţiunea uneia dintre ele este afectată de acţiunea celeilalte

determină structura grupului şi modele de comunicare

Relaţiile Interacţiune vs. relaţii interpersonale în interiorul unui grup şcolar:Interacţiunile pot fi: Relaţii de cooperare Relaţii de competiţie Relaţii de coacţiune Relaţii de conflict Relaţiile pot fi:Acomodarea (ajustarea reciprocă)Asimilarea (transfer reciproc de gusturi, mentalităţi) Stratificarea (ierarhizare în funcţie de statutele deţinute) Alienarea (îndepărtarea de ceilalţi, retragere în sine,ruperea relaţiilor)

Relaţiile

Cooperare şi competiţie în clasa şcolarăAngajarea elevilor în rezolvarea sarcinilor de învăţare se poate face în contextul unei interacţiuni bazate fie pe relaţii de competiţie, fie pe relaţia de cooperare.

Competiţia = rivalitatea mutuală sau “lupta” între două sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil (Golu, 1974)

Cooperarea = activitatea orientată social, în cadrul căreia individual colaborează cu ceilalţi pentru atingerea unui ţel comun (Aumlel, Robinson, 1981)

Relaţiile

Studii recente arată că mediul şcolarcunoaşte, în general, o organizarecompetitivă şi că elevii lucrează în condiţii decooperare 4,6% din timpul pe care îl petrec în clasă.

Efectele divergente ale cooperării şi competiţiei sunt redate sintetic în tabelul următor (Johnson,1980)

Caracteristica Clasa cooperativă Clasa competitivă

Interacţiune Ridicată Scăzută

Comunicare Eficace Minimă, amăgitoare sau sub formă de ameninţări

Susţinerea şi influenţa semenilor

Ajutor, sprijin şi orientare

Lipsa ajutorului, lipsa susţinerii şi orientarea spre competiţie

Managementul conflictului

Integrativ, egalitarist Ineficace, orientare către a câştiga / a pierde

Rezultatele învăţământului

De ordin înalt, conceptuale

Efective, necreative

Atmosfera Prietenoasă Ostilă

Anganjamentul de a învăţa

Ridicat Scăzut

Utilizarea resurselor Eficientă, împărţită Ineficientă, individualistă

Frica de eşec Redusă Crescută

Relaţiile

Concluzie

Analizele efectuate pledează în favoarea utilizării cu prioritate a metodelor bazate pe cooperare în activitatea şcolară, fără a fi excluse beneficiile unei forme de interacţiune de tip competiţional

Ex. Competiţia poate fi benefică atunci când elevii cooperează în grupuri mici împotriva altor grupuri

Relaţiile

Stilul interpersonal al membrilor care interacţionează într-un grup – foarteimportant în eficientizarea activităţilor de grup

Cooperanţii Competitoriiflexibili

atenţi la relaţiile interpersonale

preocupaţi ca toţi cei din grup să obţină beneficii

îşi impune ideile

doreşte să se afirme

puţin interesat de menţinerea unor relaţii interpersonale agreabile

Când indivizii cu stiluri interpersonale diferite se întâlnesc în cadrul unui grup conflict

Condiţii ce trebuie respectate când este structurată o activitate de grup (K.M. Evans, 1966)

1. luarea în considerare a perioadei necesare dezvoltării unui spirit de grup

2. împărţirea sarcinilor între membrii grupului după ce grupul s-a constituit

3. mărimea grupului trebuie adaptată volumului sarcinii4. caracterul sarcinii trebuie săse preteze la îndeplinirea

ei prin cooperare şi să fie adaptată vârstei subiecţilor5. este necesară prezenţa în grup a unor membri care să-

şi poată asuma rolul de conducător

avansarea mai multor soluţii,acestora şi reţinerea celor

Activitatea în grup (lucrul în echipă)Deşi, în mod obişnuit, considerăm că performanţele într-o sarcină şcolară depind numai de capacităţile personale şi, eventual, de interacţiunea acestor capacităţi cu caracteristicile sarcinii, uneorianumite tipuri de probleme sunt rezolvate mai bine de persoane care lucrează împreună decât de indivizi izolaţi.La nivel de grup vehiculare de informaţii emitere de sugestii,confruntarea corespunzătoare.? Care sunt avantajele şi limitele activităţii în grup?

(+) R.B. Zajonic, 1965: “simpla prezenţă a unui public poate influenţa performanţele indivizilor într-o sarcină oarecare” “facilitare socială”

(-) Există şi voci care susţin că subiecţii care lucrează împreună fac mai puţine eforturi decât cei care lucrează singuri efectul Ringelmann sau “lenea socială” (datorat faptului că cei care lucrează împreună nu-şi pot evalua contribuţia din cauza absenţei unui feed-back individual)Lenea socială dezindividualizare (când se lucrează în grup indivizii cred că nu pot fi identificaţi şi traşi la răspundere pentru acţiunile lor.

Grupul ajută sau împiedică obţinerea performanţelor individuale?

Factorii care facilitează activitatea în grup:1. Stimularea individului datorită orezenţei altuia (publicul şi

coacţiunea îmbunătăţeşte acele reacţii care sunt bine fixate, însă învăţarea unor elemente noi este stânjenită)

2. Resursele acumulate – grupul dispune de resurse mai bune decât un singur individ

3. Prezentarea ideilor/soluţiilor avansate4. Stimularea rezultată din interacţiunea cumulativă5. “Petele oarbe” sau corectate (este mai uşor să recunoşti

greşelile altora decât pe vele proprii

Factorii care pot afecta eficienţa activităţii degrup:

a. Mărimea grupului (mărimea optimă 5-12 membri)

b. Opoziţia de scopuri şi interese ale membrilor

c. Dificultăţile de comunicare (mai ales în grupurile cu număr mare de membri)

d. Dependenţa excesivă de ceilalţi

e. Tendinţa conformismului faţă de opinia majoritară

Relaţiile conflictuale apar atunci când acţiunile unuia sau mai multor membri ai unui grup nu sunt acceptabile, ducând la rezistenţa din partea unuia sau mai multor membri prin:

- dezacord- stări de discordie- fricţiuni între membri grupuluiCauzele conflictului: dificultăţi de comunicare organizare deficitară a activităţilor grupului incompatibilităţi psihologice resurse limitate competiţiaPot apărea COALIŢII (caracter temporar, scop imediat)

Metode de rezolvarea conflictelor1. Impunerea/retragerea uneia dintre părţi

2. Cedarea

3. Compromisul

4. Nonacţiunea

5. Rezolvarea problemei negocierea

MOMENT REFLEXIV

Gândiţi-vă la o situaţie conflictuală trăită recent. Care a fost modalitatea de rezolvare utilizată?

Negocierea – proces de comunicarereciprocă, prin care cele două părţi examinează diferenţele care le despart, îşi expun atitudinile şi fac oferte şi contraoferte. Ea poate presupune prezenţa unei a treia părţi din afară, care să ajute la rezolvarea conflictului.

(+) conflictul – valoare catartică la nivel de grup(descătuşează tensiunile interpersonale)

Relaţiile dintre grupurile de elevi- Grupul de apartenenţă- Grupul de lucru- Grupul de referinţăApartenenţa la un grup anume influenţează atitudinea colectivă a

elevilor care-l compun faţă de elevii din grupurile exterioareCompetiţia intergrupuri reprezentări negative despre elevii

din celălalt grup, ostilitate, violenţăPercepţia diferenţiată a membrilor propriului grup faţă de membrii

celuilat grup (“ceilalţi sunt toţi o apă şi-un pământ, noi suntem fiecare o personalitate” – Chelcea,S.,1999)

! Nu întotdeauna exarcebarea diferenţierii dintregrupuri, mai ales prin exces de competiţie generează “spiritul de grup”, uneori este posibil să apară diferenţieri în interiorul propriului grup.

? Cum pot fi depăşite stările de ostilitate

intergrupale?

“...introducerea unui proiect de interes superior...” (J.M.Mouteil,1997)

“... împărtăşirea unei aşa numite “sorţi comune”, a unor interacţiuni pozitive care să-i facă pe subiecţi să

împărtăşească situaţia socială similară”

Coeziunea clasei

- exprimă măsura în care ei sunt dispuşi să renunţe la o parte din gratificările, opiniile şi conduitele personale în favoarea grupului ca întreg

- depinde de: - obiective unitare

- set de valori, norme proprii

- conducere unitară

- roluri reciproc gratificate

Recomandări pentru cadrele didactice:În vederea creşterii sentimentului de coeziune într-o clasă de elevi, pot fi abordate următoarele strategii:

a. Crearea unui climat în care să fie convinşi că pot să-şi exprime opiniile şi sentimentele lor în mod dechis şi sincer

b. Crearea unor mecanisme prin care elevii pot să ajute la buna desfăşurare a activităţilor clasei (întrajutorarea între colegi)

c. Promovarea unor valori sociale fovorabile cooperării, împărţirii echitabile a sarcinilor

d. Crearea unor oportunităţi elevilor de întrajutoraree. Recunoaşterea şi menţionarea publică a contribuţiilor elevilor la

buna desfăţurare a activităţilor clasei (indiferent dedimensiunea acestei contribuţii)

Statusuri şi roluri înorganizaţia şcolară

1. Status şi rol de profesor2. Status şi rol de elev

“Status social” – “loc al individului în societate din care decurge o “colecţie de drepturi şi datorii” (Ralph Linton), “ansamblul comportamentelor la care se poate aştepta legitim o persoană din partea altora” (Jean Stoetzel), în funcţie de poziţia socială ocupată.

O persoană poate deţine, în acelaşi timp, mai multe statusuri:de profesor, de părinte, de membru al unei asociaţii politice.

Statusurile pot fi actuale sau latente.

Statusuri şi roluri înorganizaţia şcolară

Rolurile sociale = aspectul dinamic al statusurilor, se referă la punerea în acţiune a responsabilităţilor care se aşteaptă a fi îndeplinite de persoana care deţine un anumit status.Uneori aceste sarcini sunt scrise în anumite documente aspectul formal al rolului respectiv la care se adaugă anumite “aşteptări” din partea celorlalţi cu privire la comportamentul “neoficial” al celui care deţine o anumită poziţie socială. Aceste “aşteptări nescrise” reprezintă aspectul informal al rolului.Fiecare persoană îndeplineşte la un moment dat un set de roluri corespunzătoare setului de statusuri deţinute.

Statut ş roluprofesorului

Profesor = categorie de personal didactic care îndeplinişte funcţii didactice în învăţământ şi unităţi conexe ale învăţământului.Rolul unui profesor este definit prin “statutul personalului didactic”:activităţi de predare-învăţare, de instruire practică şi de evaluare conform planurilor de învăţământ activităţi de educaţie, complementare procesului deînvăţământactivităţi de pregătire metodico-ştiinţifică


Aceste tipuri de activităţi urmează să fie îndeplinite de către profesor la nivelul unor “standarde profesionale” – (CNFP)

“Standardul este un enunţ-exigenţă care indică unul sau mai multe criterii, norme, în raport cu care se apreciază calitatea unui program, proces, produs sau performanţă. El exprimă aşteptări, valori, calităţi pretinse şi, în consecinţă, practici profesionale obligatorii”(I. Al. Dumitru, 2002)


Principii care stau la baza fundamentării standardelor profesionale pentru profesia didactică:

1. “cadrul didactic este un bun cunoscător al domeniului şi al didacticii disciplinei pe care o predă”

2. “cunoaşte elevul şi îl ajută în propria lui dezvoltare”3. “se manifestă ca un membru activ al comunităţii”4. “are o atitudine reflexivă”5. “cadrul didactic este promotor al unui

sistem de valori în concordanţă cu idealul educaţional”

Statut ş rolu


Determinantele statusului profesorului(P.W. Murgrave, 1977):

Vârsta şi statusul elevilor cu care lucrează

Disciplina predată Vechimea şi experienţa Sexul Originea socială a profesorului


Emil Păun, 1999, afirma că “rolul social de “simplu cadru didactic” se deosebeşte de alte roluri sociale prin mai multe aspecte”:

1. Este dublu reglementat (motivaţional –şcolar, pedagogic)

2. Se raportează la multiple aşteptări (ale inspectorilor, directorilor, şefilor de categră, elevilor, părinţilor etc., care pot fi uneori contradictorii în conţinutul lor “disonanţă psihologică şi comportamentală”

3. Prezintă conflicte specifice care iau forma unor “dileme ale profesiei didactice”:

relaţia cu elevii bazată pe afecţiune sau pe indiferenţă predominanţa instruirii în raport cu formarea de capacităţi evaluarea cunoştiinţelor sau a unor calităţi psihice etc.

Statutul şi rolul de elev

Rolul de elev este determinat în mare măsură de specificul situaţiei elevilor ca membri ai organizaţiei şcolare. Ei sunt membri temporari în raport cu corpul profesoral care constituie componenta permanentă a resurselor umane.

Normele au o natură semiinstituţionalizată:- comportamentul în instituţie- învăţarea

Statutul şi rolul de elevStatusul de elev În şcoala primară principala bază

formală pentru diferenţierea de status în cadrul clasei o constituie performanţele şcolare pbţinute de fiecare elev.

În gimnaziu, apoi în licee, statusul informal deţinut de către elev poate fi influenţat şi de alţi factori: vârsta, tipul de şcoală pe care îl frecventează, profilul şcolar în care se pregăteşte, capacităţile personale probate în diferite împrejurări etc.


Statusul unuia şi aceluiaşi elev în cadrul grupului poate să se schimbe de la o situaţie la alta (pozitiv/preferat sau negativ/respins)

Astfel, unii se pot impune ca leaderi, alţii sunt respinşi de majoritatea colegilor.

Tendinţa oricărui grup şcolar este de a păstra în orice conjuctură, diversitatea statutelor, pozitive, negatve, mixte, izolate.

Statutul şi rolul de elevStatutul real şi statutul perceput

Statutul real este constituit independent de individ, ca rezultantă finală a preferinţelor şi a respingerilor manifestate pentru el de către colegi, atunci când se pune problema de a ocupa o anumită poziţoe în grup.Statusurile percepute sunt “reprezentări mintale subiective” ale poziţiei personale în interiorul unui grup, generate de modul corect sau incorect în care elevul respectiv percepe simpatia sau antipatia, preferinţele sau respingerile pe care le adună în jurul său.

Relaţia de coincidenţă a celor două statusuri “luciditate relaţională”


Funcţiile şi calităţile liderilor

Liderul unui grup se afirmă şi îşi menţine poziţia în măsura în care este apreciat de către membri a fi capabil să îndeplinească două categorii de funcţii:

Funcţii executive (de rezolvare) Funcţii de menţinere (A. Neculau, 1977)

Funcţiile şi calităţileliderilor

Funcţii executive Funcţii de menţinere

oPlanificator oReprezentant

al grupului oControl al

relaţiilor intense oIniţiator al

schimbării

Conservarea structurii grupului prin:

oClimat de încredere

oSursă de ideologie

oIdeal şi model

oObiect de identificare

oControl al grupului

oCristalizator de energie

Problematizare

1. Explicaţi de ce membri unui grup au nevoie de un lider? Ce aşteaptă un grup de la liderul său?

2. Ce înţelegeţi prin “elev bun” şi “elev slab”?

HARTA CONCEPTUALĂ

Realizaţi o hartă conceptuală care să cuprindă în “nodurile” sale conceptele cheie de: grup social, clasă de elevi, statut şi rol de profesor, elev, educaţie, predare-învăţare-evaluare.

Date post:	11-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	rusu-razvan
View:	38 times
Download:	2 times

Clasa de Elevi, Grup Social

Documents