CLADIRI DIN FONDUL EXISTENT CU SUPRASTRUCTURA CU PERETI DIN BETON ARMAT MONOLIT REALIZATE CONFORM NORMATIVELOR DE TIP P13 Elemente generale Cladirile cu sistem structural cu pereti structurali din beton armat prezinta regim de inaltime mediu sau inalt. Din punct de vedere functional aceste cladiri prezinta un domeniu larg de aplicabilitate; pot avea destinatie de tip locuinta, cladiri administrative (birouri), cladiri comerciale si social culturale. Cladirea poate fi considerata ca un sistem care este alcatuit din subsisteme, subansambluri si elemente. Sistem „cladire“ Subsistem anvelopa alcatuit din: subansamblurile: pereti exteriori; acoperis. Subsistem pereti nestructurali interiori . Subsistem structural (fig.....)compus din: suprastructura (SS); substructura (infrastructura) (SB); structura de fundatii (SF); masivul de pamant (MP). Pereti exteriori nestructurali din: -zidarie din caramida cu goluri, din blocuri de beton celular autoclavizat, fasii din b.c.a.; -panouri prefabricate din beton armat; -pereti de sticla, panouri cortina; Acoperis: -terase; -acoperis cu panta mare (pt. cladiri cu regim mic de inaltime) Pereti interiori nestructurali: -zidarie din caramida, blocuri si placi din b.c.a., fasii b.c.a., pereti din gips carton. Suprastructura - SS Substructura - SB Structura de fundatii - SF Masivul de pamant - MP Fig.1
Transcript
CLADIRI DIN FONDUL EXISTENT CU SUPRASTRUCTURA CU PERETI DIN
BETON ARMAT MONOLIT REALIZATE CONFORM NORMATIVELOR DE
TIP P13
Elemente generale
Cladirile cu sistem structural cu pereti structurali din beton armat prezinta regim de
inaltime mediu sau inalt.
Din punct de vedere functional aceste cladiri prezinta un domeniu larg de
aplicabilitate; pot avea destinatie de tip locuinta, cladiri administrative (birouri), cladiri
comerciale si social culturale.
Cladirea poate fi considerata ca un sistem care este alcatuit din subsisteme,
subansambluri si elemente.
Sistem „cladire“
Subsistem anvelopa alcatuit din:
subansamblurile:
pereti exteriori;
acoperis.
Subsistem pereti nestructurali
interiori .
Subsistem structural (fig.....)compus din:
suprastructura (SS);
substructura (infrastructura)
(SB);
structura de fundatii (SF);
masivul de pamant (MP).
Pereti exteriori nestructurali din:
-zidarie din caramida cu goluri,
din blocuri de beton celular
autoclavizat, fasii din b.c.a.;
-panouri prefabricate din beton
armat;
-pereti de sticla, panouri cortina;
Acoperis:
-terase;
-acoperis cu
panta mare (pt.
cladiri cu regim
mic de inaltime)
Pereti interiori
nestructurali:
-zidarie din
caramida, blocuri
si placi din b.c.a.,
fasii b.c.a., pereti
din gips carton.
Suprastructura - SS
Substructura - SB
Structura de fundatii - SF
Masivul de pamant - MP
Fig.1
Cladirile cu structura de rezistenta cu pereti din beton armat au reprezentat, in
prima etapa, la inceputul anilor „60“, o extindere a cladirilor cu pereti portanti din zidarie.
Peretii de beton au fost pozitionati pe doua directii ortogonale,transversal si longitudinal
(interiori), astfel incat au rezultat fie spatii functionale rigide de tip „camera“, fie spatii cu
un oarecare grad de flexibilitate de tip „apartament“. La aceste cladiri peretii de fatada au
fost de tip pereti nestructurali, realizati din zidarie de caramida cu goluri, blocuri sau fasii
din beton celular autoclavizat.
In etapele ulterioare, cladirile cu pereti structurali au inceput sa aiba rezolvari
specifice, care au permis realizarea de spatii flexibile, cu posibilitatea schimbarii acestora
pe durata de exploatare.
Structurile de rezistenta ale acestor cladiri sunt in general de tip mixt sau dual si
sunt alcatuite din doua subsisteme structurale: subsistemul pereti structurali din beton
armat care asigura capacitatile de rigiditate, rezistenta si ductilitate; subsistemul cadre din
beton armat, care permite in special realizarea spatiilor flexibile, dar si pot corecta
dezavantajele deformatei peretilor structurali din beton la actiuni seismice orizontale
puternice.
Cladirile cu pereti structurali pot fi de tip bara sau punct, cu forme in plan
dreptunghiulare, patrate, poligonale.
Avantajele structurilor de rezistenta cu pereti structurali din beton armat :
capacitate de rigiditate , de rezistenta si de ductilitate ridicate;
posibilitatea realizarii unui mecanism de disipare de energie prin deformatii
postelastice favorabil la actiunea seismelor majore;
posibilitati largi de executie prin folosirea de tehnologii diferite, care se refera
la cofraje, armatura si betonare cu grad ridicat de industrializare;
Tipuri de structuri 1. Structuri cu pereti structurali desi, de tip „fagure“. Aceasta structura este
corelata din punct de vedere functional cu spatiile rigide. Cladirile sunt de tip punct
sau bara; ultimile sunt alcatuite din mai multe tronsoane, identice sau cu
diferentieri, legate de pozitia centrala sau marginala a tronsonului (fig......).
bulb
rosturi antiseismice
Tr. 1 Tr. 2 Tr.3 Tr.4
Tr. 1, 4-trosoane de capat
Tr.2,3 –tronsoane interioare Fig..2..
hg
Fig..3.
.
perete exterior
nestructural
izolatie
termica hg
grinda de
fatada din
beton armat
Fig...4.....
pereti structurali transversali perete structural
longitudinal
Structurile de rezistenta multietajate, de tip fagure, au fost realizate cu regim de
inaltime S+P+4E 10E. Domeniul de folosire a fost in special la locuinte (cu grade diferite
de confort), camine , hoteluri. Se poate spune ca acest tip de structura nu va mai fi folosit
in viitor datorita, in primul rand, imposibilitatii modificarii spatiilor pe perioada de
exploatare.
Aceste structuri se caracterizeaza prin rigiditati importante. Perioadele proprii de
vibratie corespunzatoare modului fundamental se afla aproximativ in domeniul 0,3 0,7
sec. Datorita modului specific de realizare, rigiditatile difera pe cele doua directii
principale de rigiditate.
Peretii structurali transversali au fost pozitionati la fiecare camera, la travee de
3,30m 4,50m (fig....). Pe directia longitudinala a structurii exista unul sau doi pereti
structurali. Distantele intre subansanblele de rezistenta pe directie transversala (peretele
structural longitudinal interior si cadrele de fatade ) sunt intre 5,10m 6,00m.
Pentru cladirile existente, realizate in perioada 1960- 1980, proiectate conform
normativelor P16-63 si P13-71, grosimile peretilor din beton armat au fost de 14 20
cm. Aceste valori au fost stabilite functie de zona de amplasament seismic, numarul de
niveluri, tehnologia de executie.
Peretii exteriori, de fronton, au fost realizati cu structura mixta, din beton si un
material termoizolant, pozitionat catre exterior (fig....). Termoizolatia a fost realizata din
blocuri sau fasii de beton celular autoclavizat, caramida cu goluri si polistiren, panouri
prefabricate din beton armat.
Solutiile pentru peretii de fatada au fost de tipul peretilor nestructurali din zidarie
de caramida cu goluri, blocuri sau fasii din beton celular autoclavizat, blocuri din beton cu
agregate usoare, panouri prefabricate din beton armat.
a
22
27
30 22,5
25
perete
de beton
perete de fatada
din zidarie
grinda de fatada
perete de fatada din fasii de b.c.a.
panou
prefabricat din
beton armat
Fig..5.....
captuseala
termoizolanta
b c d
e f g h i
Peretii nestructurali interiori au fost realizati din caramida plina presata ,
caramida cu goluri, placi si fasii din beton celular autoclavizat.
Planseele au fost realizate in doua variante:
placi din beton armat monolit , cu grosimi de 9-12 cm, rezemate perimetral
pe peretii structurali si pe grinzile de la fatada;
panouri si semipanouri prefabricate din beton armat (fig....); impartirea
prefabricatului de tip panou (P) in semipanouri (Sp) a rezultat tinand cont de
urmatoarele criterii;
-capacitatea macaralei de 5tf. sau 6 tf , care s-a folosit in mod curent pe santier;
-dimensiunile prefabricatului au fost corelate cu posibilitatile de transport ale
acestuia, pe trailer , de la fabrica la santier, circuland pe un fir de 3,50m;
1-1 1‘-1‘
panou prefabricat
semipanou prefabricat
P6
P5
Sp4
Sp3
Sp2
Sp1
Fig..6....
1
panou prefabricat
Fig..7.....
d
5 5
perete beton
armat
monolitizare
d d
1
a b
Fig..8...
armare inferioara armare superioara
Panourile prefabricate folosite la aceste tipuri de cladiri au fost realizate cu dinti
desi (a) sau rari (b) , pentru rezemarea pe pereti si grinzi (fig......).
Rezemarea panoului pe o distanta de 5cm a condus la monolitizari inguste , cu turnari
defectuoase ale betonului in acestea; dintii pnoului au impiedicat de asemenea, si
traversarea uniforma a rostului orizontal (intre panouri si planseu) de catre armatura
verticala a peretilor.
plansee mixte, cu predale si suprabetonare (fig.......); predalele se pot realiza
la fabrica sau la santier; in cel de-al doilea caz predalele pot avea dimensiuni
maxime de 6.0m x 6.0m; in primul caz dimensiunile predalelor sunt corelate cu
posibilitatile de transport de la fabrica la santier, pe trailer.
Pd4
Pd3
Pd2
3
Pd1
predale
e Fig..10...
.
armare in
suprabetonare
-suprabetonare
-predala
8
8
conectori de tip ferme
Fig..11.....
a
b
8
5
-suprabetonare;
-predala
conectori de tip bucle
Fig..9....
Grosimile predalelor, 5-8 cm, sunt corelate cu suprafetele de placa si incarcarile pe
aceasta. Grosimea betonului din suprabetonare este de 8 –10cm. Clasa betonului
din predala este Bc22,5 - Bc25, iar in suprabetonare Bc15.
Predala contine toata armatura de la partea inferioara a placii; aceasta a fost
calculata pentru incarcarile corespunzatoare fazei de exploatare si considerarii
placiii in ansamblu; armatura de la partea superioara , pe reazeme este pozitionata
in suprabetonare. Armatura poate fi din otel OB37, PC52 sau plase sudate din
sarme STNB
Legatura intre cele doua straturi de beton turnate in etape diferite se realizeaza cu
conectori , de tip bucle (fig.....) sau de tip ferme (fig....), din otel OB37 sau PC52.
Acestia au rolul de a prelua efortul de lunecare de la suprafata de separatie dintre
cele doua straturi de beton. Pentru suprafete de placi curente, in jur de 25mp si
incarcari curente de cladiri civile, conectorii pot fi de tip bucle; pentru suprafete
mai mari, cu valori ridicate de forta taietoare care conduc la eforturi unitare
tangentiale ridicate, conectorii pot fi de tip ferme .
In faza de montaj , predalele reazema pe grinzi extensibile si popi telescopici.
(fig......b,c). Manipularea predalelor se realizeaza cu ajutorul unui sistem de ridicare
prevazut cu mai multe carlige, care se agata de tevi ,care trec prin cele doua siruri
de conectori marginali.
carcasa cu
conectori bucle
l
l
l
l
grinzi extensibile predala plasa sudata
Fig..12.....
a
b
c
Cladiri din fondul existent 1.1. Generalitati privind istoricul normelor tehnice de proiectare antiseismica
Construcţiile au reprezentat întotdeauna posibilitatea de a reda în spaţiu şi timp gradul
de cunoaştere dobândit de oameni de-a lungul secolelor, în diferite perioade şi civilizaţii.
Frumuseţea şi trăinicia monumentelor rămase mărturie de mii de ani demonstrează
gradul de civilizaţie şi de înţelegere a vieţii de către oameni. Acestea au avut exprimări
caracteristice diferitelor zone, dar în acelaşi timp au şi o unitate reprezentată de necesitatea
ridicării pe verticală, fie pentru a impresiona poporul, cum sunt catedralele, templele, fie de a
rezolva necesităţi funcţionale cum sunt clădirile moderne multietajate.
Rezolvările specifice ale diferitelor perioade şi ţări au fost şi funcţie de nivelul de
civilizaţie al acestora, de gradul de urbanizare şi de aglomerare al oraşelor, de materialele
folosite şi de tehnologiile de execuţie.
România a trecut prin etape asemănătoare, în mare parte, multor ţări din Europa.
Primele construcţii care s-au înălţat pe verticală şi care au dominat multă vreme spaţiul
construit au fost bisericile şi mai ales catedralele. După o perioadă lungă de construcţii în
general joase, după anul 1900 a început construirea de clădiri cu regim mediu şi mare de
înălţime, în special în Bucureşti, dar şi în alte oraşe ale ţării, cum ar fi Iaşi, Timişoara, Cluj şi
altele.
Sistematizarea oraşelor a permis realizarea de artere importante placate cu clădiri de
locuit multietajate din zidărie de cărămidă sau cu structură cu stâlpi şi grinzi de beton armat,
care au dat o înfăţişare nouă zonei centrale a acestora, în special în Bucureşti.
Arhitectura acestor clădiri realizate după 1920 şi până în 1940 este asemănătoare celei
din vestul Europei, datorită legăturilor permanente ale şcolilor de arhitectură.
S-a dovedit însă că sunt diferite condiţiile de seismicitate ale României faţă de restul
Europei şi că erau necesare condiţii suplimentare de siguranţă. Astfel, după cutremurul din 10
noiembrie 1940 şi prăbuşirea celui mai înalt bloc din centrul Bucureştiului, blocul Carlton,
specialiştii au început să ia în considerare posibilitatea elaborării unei norme de calcul a
construcţiilor supuse unor acţiuni orizontale, corespunzătoare celor date de cutremurul de
pământ şi care erau echivalente unor forţe de inerţie egale cu 5% din greutatea construcţiei
care oscilează.
Norma tehnică a apărut în anul 1943, cu prevederea unui coeficient seismic minim de
5%, dar din cauza războiului a trecut fără să fie considerată oficială şi obligatorie.
Schimbarea regimului politic, necesitatea realizării construcţiilor de locuit cu caracter
de masă şi a clădirilor administrative, comerciale, precum şi existenţa unui grad de cunoaştere
avansat pe plan mondial, în Japonia, SUA, au condus la studii comandate de către stat (1952)
în vederea elaborării unui normativ oficial de calcul al construcţiilor supuse acţiunilor
seismice. Chiar în perioada elaborării acestor studii, concepţia de conformare şi proiectare a
clădirilor a suportat modificări faţă de perioada anterioară. Astfel au apărut forme de clădiri
mai regulate şi în plan şi pe verticală, cu dispunere de elemente verticale şi orizontale
structurale mai avantajoasă pentru preluarea efectelor de translaţie şi torsiune.
Primul normativ oficial pentru calculul construcţiilor la acţiunea sarcinilor seismice,
P13-63, a fost tributar conceptelor sovietice, iar în ceeace priveşte factorul de amplificare
dinamică a fost stabilit pe baza accelerogramei înregistrată în mai 1940 la El Centro în
California pentru un cutremur de suprafaţă şi care a condus la valori reduse de sarcini
seismice în special pentru construcţiile flexibile şi un coeficient seismic de bază minim de
2%.
Sistemele structurale folosite în această perioadă, după anul 1950, au continuat pe cele
din zidărie portantă, dar cu elemente suplimentare de conformare generală şi de elemente,
prevăzute în normativul P2-63. Au apărut sisteme structurale în cadre din beton armat
monolit şi prefabricat, în prima etapă cu cadre dezvoltate numai pe direcţie transversală şi
grinzi slabe pe direcţie longitudinală, iar mai târziu, cadre spaţiale dezvoltate pe două direcţii
ortogonale.
Ca noutate, a apărut sistemul structural cu pereţi din beton armat, iniţial fiind introduşi
între stâlpi în locul unora din zidărie, iar ulterior cu caracteristici proprii, rezultate din
experimentări în diferite laboratoare de mare prestigiu din lume.
Al doilea normativ, P13-70, a costituit un pas înainte în ceeace priveşte principiile de
conformare şi de proiectare, dar nu şi în ceeace priveşte mărimea forţelor seismice de calcul,
care a rămas la acelaşi nivel ca înainte.
Sistemele structurale ale clădirilor civile multietajate, cu regim de înălţime
S+P+8...17E au fost reprezentate de cel în cadre spaţiale din beton armat, sisteme cu pereţi
structurali din beton armat monolit şi prefabricat, panouri mari.
Cutremurul din 4 martie 1977, a reprezentat, în afara distrugerilor pe care le-a
provocat, o lecţie majoră pentru constructorii români, care au identificat în timp
caracteristicile proprii ale mişcării seismice cu focarul în Vrancea, cu adâncimea medie de
până la 170 km, direcţiile de propagare şi de amplificare a mişcării datorită condiţiilor
geologice şi reliefului ţării noastre, precum şi necesitatea imperioasă de schimbare a
macrozonării seismice, a nivelului de forţă seismică bazată pe un factor de amplificare
dinamică corespunzător spectrului de acceleraţii al unicei accelerograme înregistrată la
INCERC Bucureşti.
Aceste modificări au fost introduse în normativul P100-78, respectiv P100-82.
La nivel de dimensionare s-a identificat în special lipsa de asigurare la forţă tăietoare
şi tendinţa de rupere fragilă a elementelor structurale datorate în special acestei solicitări.
Cutremurele din 30 august 1986 şi 30 mai 1990 au permis realizarea mai multor
înregistrări pe teritoriul României, iar prelucrarea acestora a condus la o diversificare a
curbelor de amplificare dinamică, pe diferite zone ale teritoriului ţării, în funcţie de condiţiile
geo-seismice ale zonei, caracterizate prin perioada de colţ (Tc).
Normativul P100-92, cu capitolele 11 şi 12 reactualizate în decembrie 1996, a
constituit prima norma tehnică pentru verificarea gradului de asigurare antiseismică a
constructiilor din fondul construit. Se consideră şi comportarea postelastică a construcţiilor,
cu tendinţa de dirijare a acesteia prin proiectare, prin realizarea de mecanisme de disipare de
energie avantajoase.
Normele actuale:
-Normativul P100-1- 2006 (referitor la proiectarea cladirilor noi amplasate in zone
seismice): Realizarea unor clădiri noi care să aibă un grad de asigurare antiseismic
corespunzător zonei de amplasament,
- P100-3-2008 (referitor la expertizarea si consolidarea constructiilor din fondul
existent): identificarea vulnerabilităţilor seismice structurale ale clădirilor existente şi
realizarea unor intervenţii care să le înlăture, în vederea punerii în siguranţă a construcţiilor
Este astfel necesar ca actualii studenţi, viitorii specialişti de mâine, să fie familiarizaţi
cu gama largă şi oarecum diferită a conceptelor de proiectare a construcţiilor noi, dar şi a
tuturor aspectelor privitoare la modul specific de realizare a construcţiilor în diferite
perioade, conform experienţei sau a unor norme tehnice şi cu posibilităţile de intervenţie
pentru punerea lor în siguranţă.
Cunoaşterea acestora nu este deloc simplă şi se poate realiza în etape, pe parcursul
anului IV, la mastere sau în cazul unui învăţământ continuu.
Tencuielile folosite la aceste tipuri de clădiri se pot clasifica astfel:
-tencuieli interioare pe pereţi cu mortar de var gras bine drişcuite;
-tencuieli interioare sau exterioare cu mortar de ciment pe pereţi, socluri, etc:;
-tencuieli pe pereţi cu mortar de var gras şi ciment;
-tencuieli interioare pe tavane cu ciment sau cu mortar de var gras, aplicate pe bolţi de
cărămidă sau placa de beton;
-tencuieli interioare la tavane, pe plasa de rabitz aplicată sub grinzile de lemn, cu mortar de
var gras;
-tencuieli interioare la tavane, pe plasă de rabitz aplicată sub grinzile de beton armat de sub
tavane , cu mortar de var gras şi adaos de ciment; placa are mustăţi de sârmă galvanizată de
1,5-2mm grosime; de aceste sârme se prinde o plasă din bare cu diametrul 6-8mmm, cu
ochiuri de 25cm, de care se prinde plasa de rabitz galvanizată;
-tencuială la pereţi pe plasă de rabitz galvanizată cu o grosime de 1,2-2mm şi ochiuri de
2cm;
-tencuieli în similipiatră (piatră artificială) cu mortar de ciment, la: socluri, faţade, brâuri,
etc.
-tencuieli în terasit, granulit, dolomit etc.
-tencuieli în ipsos, sclivisiri, glet obişnuit la pereţi şi tavane;
Figura 2.26
Zidărie americană
Figura 2. 24
Cărămidă
dublu presată
Figura 2. 25
Pardoselile folosite prezintă următoarele soluţii:
-pardoseală de mozaic (turnat sau în dale) de 12-15mm grosime, pe un strat suport de
mortar de aproximativ 5 cm grosime;
-duşumele de brad de 3-4cm grosime bătute pe grinzişoare de tufan de 8x10cm, sau 6x8cm
la distanţe de 50-55cm;
-pardoseală din parchet de stejar, nuc, frasin, cu lamb şi uluc, bătută pe duşumea oarbă de
2,5cm grosime, care este montată pe cusaci de lemn de 4x6cm; între aceştia există
umplutură fonoizolantă din spărturi de cărămidă sau moloz;
-pardoseli din beton sclivist la subsoluri.
-sub placa de planşeu există de multe ori plafon suspendat , din rabitz cu tencuială, care
maschează conductele şi sifonul de la baie.
Obloanele metalice situate deasupra ferestrelor de la faţadele principale sunt
montate în cutii cu dimensiunile;
-până la o înălţime de oblon de 3,00m -35x35cm;-
-de la 3,00-4,50m înălţime de oblon de 40x40cm;
-pentru obloane acţionate mecanic, prin manivelă de mână sau electric, cutia se măreşte în
ambele sensuri.
2.7. Aspecte privind izolarea higrotermică şi acustică; materiale
termo si fonoizolatoare.
Din punct de vedere al izolării fonice, măsurile care au fost considerate se refereau la:
-folosirea cărămizii pline presate la pereţii care despart mediul locuit de zonele cu surse
sonore;
-folosirea de materiale fonoizolatoare pentru izolarea planşeelor (figura 2.27), a pereţilor şi
a conductelor care sunt prinse de pereţi.
Materiale termo şi fonoizolatoare folosite în perioada respectivă
izorel : panouri izolante fono şi termo, din fibră de lemn , de dimensiuni 1,55-3.0m,
grosime de 5,8,10,12 şi 20mm ; =0,029 ; = 250 kg/m3
;
asko : panouri din plută expandată şi impregnată, termo şi fonoizolatoare, folosite la
pereţi şi pardoseli ; grosimi de 2,3,4,5 si 6 cm ;
stabilit : placă izolatoare, neinflamabilă, folosită la pereţi ; grosimi de 2, 5, şi 7cm ;
vată de sticlă : materiale izolatoare termo si fono ; =0,03 ; = 100 kg/m3 ;
celotex :material american, termo şi fonoizolator ; dimensiuni ale panourilor de
3,60x1,20m şi grosime de 11 si 22mm ; ; = 260 kg/m3
; =0,041.
rost umplut cu
asfalt
-tablă de plumb
-zid de protecţie
-strat de carton
izolator
-parchet
-duşumea oarbă
-nisip
-plută 2-3cm
planşeu
cusac de lemn
Figura.2.29
Cajă de ascensor fonoizolată pe înălţime şi
la postamentul motorului în subsol
H subsol
-perete beton armat
-material izolant
perete subţire exterior
material izolant
uşă
gol
ascensor
material izolator
-casa motorului la subsol;
-postament pentru motor
Sectiuni tip pentru cladiri cu pereti structurali din beton armat In perioada 1963….1980 au fost realizate un număr important de clădiri multietajate, în
special blocuri de locuit, în toate cartierele capitalei şi în celelalte oraşe.
In Bucureşti, clădirile de locuit multietajate au fost realizate în special conform unor
proiecte tip, cu sau fără spaţii comerciale la parter, adaptate la teren pentru diferitele zone ale
oraşului. Amplasamentul acestora este în lungul unor artere importante şi în cartiere construite
aproximativ integral cu aceste soluţii. Câteva din aceste tipuri de clădiri sunt caracterizate după
cum urmează.
1.48 3.64 2.95 3.57 3.87 3.82 3.57 3.25 3.64 1.46
5.4
0
5
.40
1
5
25
55
20 D D C.
zi
B
B
c
B
D D C.
zi B
c 1
1
Figura 13 Clădire S+P+10E cu structură de tip fagure, realizată cu cofraje glisante.
Secţiune 1-1 prin parapetul şi buiandrugul peretelui exterior
5 13 12
Bc
D
3 1
0 1
7 10 1.2
5 10
3
7
Secţiune 1-1
1- strat de protecţie
2- termoizolaţie;
3- strat de rezistenţă
3
MY, S
MY, S AP
Clădire de locuit (figura 12.65) , S+P+10E; formă dreptunghiulară în plan;pe lăţimea
frontoanelor sunt logii; 4 apartamente pe nivel cu trei camere; structură de rezistenţă de tip
“fagure”, cu un singur perete de beton armat longitudinal, două cadre de faţadă, 11 pereţi
transversali cuplaţi şi două cadre pe frontoane; 10 travei cu dimensiuni de între 2,95m…3,82m,
două deschideri de 5,40m; o scară în două rampe şi lift poziţionat în faţa acesteia
Clădire de locuit cu secţiunea “R”, S+P+10E (figurile 14); forma în plan a construcţiei ca litera
Z; faţadele au două zone de loggii; 8 apartamente pe nivel, 4 apartamente cu câte două camere şi
4 cu câte trei camere; structură de rezistenţă de tip fagure, cu doi pereţi de beton armat
longitudinali cuplaţi, două cadre longitudinale de faţadă, 26 pereţi transversali, din care 10 pereţi
independenţi şi 16 pereţi cuplaţi; 13 travei cu dimensiuni cuprinse între 2,10m…3,20m, 3
deschideri de 6,61m, 3,10m, 6,76m; două scari într-o rampă, două lifturi şi o curte de lumină
amplasate central; cele două intrări sunt fie pe fiecare faţadă (intrări antisimetrice), fie în
deschiderea centrală, lateral, pe frontoane (intrări simetrice).
Figura 34 Eforturi secţionale globale în profilul de pereţi structurali P1supus acţiunii seismice alternante.
a, c –secţiune profil de pereţi structurali.
NP1-efort axial; MY, P1, QY, P1- momente de plastificare , respectiv forţe tăietoare corespunzătoare
plastificării peretelui la baza etajului 1;
b, d- secţiuni prin stâlpii de la parter, de sub profilul de pereţi structurali şi tipuri de eforturile
secţionale (N, M,Q) corespunzătoare celor două sensuri de acţiune seismică
b
S25
S12
S24
S13 S14
d
G
d
S13 S14
S25
S13
S24
NP1
c G
MY, P1
QY, P1
a G
NP1 MY, P1
QY, P1
Clădirea, al cărei regim de înălţime este S+P+10E, are spaţii comerciale la parter şi
locuinţe la etaje. Înălţimea parterului este de 4,50m, iar cea a etajelor de 2,75m. Subsolul,
complet introdus în pământ, are spaţii tehnice şi spaţii pentru depozite aferente magazinelor de la
parter.
Sistemul structural al acestei clădiri prezintă asemănări şi diferenţieri faţă de clădirile cu
parter slab realizate în perioada 1959-1961 şi anume.
Planşeele din beton armat monolit sunt alcătuite din plăci de 9…11cm grosime, faţă
de 16cm la clădirile anterioare, dar sunt rezemate la fiecare travee pe grinzi sau pereţi
de beton armat.
La parter, (figura 32), sistemul structural de tip cadre, longitudinale şi transversale,
este realizat din şiruri ortogonale de stâlpi, cu secţiuni dreptunghiulare şi grinzi, care
au fie numai rol de grindă de cadru, fie de a susţine pereţii structurali de beton armat
care se dezvoltă de la etajul 1 la etajul 10.
La etajele 1 şi 2 (figura 33) sistemul structural este de tip dual. Subsistemul cadre
structurale este realizat cu stâlpi şi grinzi , iar subsistemul pereţi structurali din
profilele P1, P2, P3 şi pereţii paraleli cu scara, de grosime 15 cm. Stâlpii pe care
sprijină profilele, câte cinci la P1 şi P2 şi patru pentru P3, îşi menţin secţiunea de
beton pe înălţimea celor două etaje.Gradul de cuplare al acestor profile datorat riglelor
este redus.
La etajele 3…10, pereţii au aceeaşi grosime de 15cm, dar secţiunile stâlpilor se reduc
foarte mult.
Infrastructura este realizată prin continuarea stâlpilor parterului care sunt înglobaţi fie
în pereţi de beton armat conform profilelor P1, P2, P3, fie în pereţii perimetrali slab
armaţi.
Fundaţiile sunt continue, de tip rigid, cu cuzinet de beton armat şi bloc de beton simplu, dar fără
să realizeze tălpi ortogonale cu conlucrare spaţială şi fără realizarea unui subsistem
Figura 35 Mecanism de disipare de energie prin deformaţii postelastice, pentru
stâlpii de la parter pe care reazemă profilul P1
S12 S13 S14
MY, S
MY, S
Articulatii plastice (AP)
AP
hP
Clădirile cu parter slab realizate în perioada 1959-1961 au următoarele caracteristici
comune: (fig. 36, 37, 38, 39,40)
Din punct de vedere funcţional toate clădirile prezintă un parter cu înălţime cuprinsă între
4,25…5,80m, cu destinaţie de spaţii comerciale sau spaţii de producţie
Compartimentările iniţiale sunt realizate cu pereţi de cărămidă plină presată cu
grosime de 12,5 cm, 7,5cm, dar datorită modificării actuale a spaţiilor, acestea se
schimbă din ce în ce mai mult în compartimentări uşoare de tip pereţi de gips carton.
Peretele faţadei principale este din sticlă, cu parapet de zidărie redus, aproximativ de
50cm.
Etajele sunt destinate locuinţelor, cu aceleaşi compartimentări pe verticală. Pereţii
interiori sunt din beton armat, din zidărie din cărămidă plină presată sau din
cărămidă cu goluri. Pereţii de faţadă sunt din cărămidă cu goluri, poziţionaţi la faţa
stâlpilor, astfel încât aceştia constituie punţi termice. Pardoselile cu grosime de 7 cm,
sunt realizate din şapă de mortar de ciment şi mortar de mozaic sau pardoseli cu
parchet pe plăci de fibrobeton şi strat de nisip sau pudretă de cauciuc. Ferestrele cu
înălţimea de 1,50m, ajung practic la 17 cm faţă de nivelul inferior al plăcii.
Subsolul are înălţimea comparabilă cu aceea a nivelului curent, cu destinaţie de
subsol tehnic în general, pentru că este complet introdus în pământ, datorită necesităţii
accesului în magazinele de la parter, relativ la nivelul trotoarului Ventilaţia
subsolului se realizează indirect, prin aerisiri prevăzute în placa de peste subsol şi
parapetul de la parter, la faţadele principale, sau prin mici curţi de lumină la faţadele
secundare.
T E9 E8 E7 E6 E5 E4 E3 E2 E1 M P S
E9 E8 E7 E6 E5 E4 E3 E2 E1 P S
Corp 1, 3, 5
Corp 2, 4, 6
Figura 36 Secţiune transversală prin cele două tipuri de corpuri, bară şi punct
Strada Gării de nord
magazine
Post de transformare
Curte engleză
Figura 37 Compartimentare etaj
Figura 38 Structura etaje
1….9
Figura 39
Structura parter
Figura 40 Dispoziţia elementelor structurale la subsol
tunel subsol tehnic
Din punct de vedere sistem structural caracteristicile comune ale acestor clădiri sunt :
Planşeele la toate nivelele, sunt de tip placă dală groasă din beton armat monolit de 16
cm grosime, rezemate pe stâlpi, pe grinzi interioare sau exterioare, pe pereţi de beton
armat sau cu latură liberă în faţadă. Armarea acestora este realizată cu reţele de
armătură din oţel OB38.
La parter, sistemul structural este alcătuit din şiruri ortogonale de stâlpi din beton armat , cu
secţiuni patrate (în general pentru liniile interioare) şi dreptunghiulare, pentru liniile de
faţade. Legătura la partea superioară se realizează fie numai prin placă, fie prin grinzi de
planşeu, reduse ca înălţime, sau grinzi din care pornesc pereţii de beton armat de la etaje,
poziţionate pe frontoane şi pe zone limitate ale şirurilor interioare longitudinale sau
transversale de stâlpi, cu grosimi de 30 cm, superioare grosimilor de pereţi de la etaje.
La etaje, sistemul structural este de tip dual, realizat din subsistemele pereţi şi cadre din beton
armat.
Subsistemul cadre este alcătuit din stâlpi, care prezintă retrageri pe înălţimea clădirii, având
feţe continue la faţade, la scări şi la coridoarele centrale, dintr-un număr redus de grinzi
interioare, transversale sau longitudinale. Pe liniile faţadelor, la fiecare nivel, înălţimea
grinzilor extrem de redusă, 25…33cm. şi lăţimea de 30cm. nu permit realizarea unui cadru în
accepţiunea normelor actuale.
Subsistemul pereţi structurali este alcătuit din profile de pereţi structurali din beton armat,
de forma literei “L” sau “U”, realizate din pereţi cu grosime variabilă pe înălţimea clădirii,
între 15cm …12cm. Pereţii sunt sprijiniţi la capete pe stâlpii de la parter , care au rol de bulbi
începând cu etajul 1 şi pe grinzile dintre aceştia. Profilele de pereţi sunt cuplate prin grinzi, de
obicei slabe, sau numai prin placa de 16cm.
La subsol sistemul structural continuă cu stâlpii de la parter, de obicei cu aceleaşi dimensiuni.
Perimetral este prevăzut perete de beton armat de 30-40cm grosime. Pe liniile interioare de pereţi
conformarea structurală este fie cea a parterului, eventual cu câte un stâlp suplimentar, fie cea a
etajelor cu prevederea de pereţi de beton armat.
Scările într-o rampă , cu grosime de placă de 16 cm. reazemă la nivelul parterului pe grinzi
de vang marginale, realizate în grosimea peretelui de zidărie. La etaje şi la subsol, rezemarea
rampelor se realizează direct pe plăcile de beton armat de 16 cm grosime sau pe grinzi
Fundaţiile sunt de tip rigid, cu cuzinet de beton armat şi bloc de beton simplu, izolate sub stîlpi
şi continue sub pereţii de beton armat.
Din încercările nedistructive, prin metoda de sclerometrie, s-au identificat betoane de clasă
Bc15..Bc20.
3
10
1
7
10
1.2
5
10
UV
RE
RP
Ei
UP = P
Ui
Ui-1 i = Ui – Ui-1 (14.6)
Figura 41 Distribuţia rigidităţilor relative de nivel pe înălţimea clădirii cu parter slab şi
deformata de sistem structural. Ui –deplasare absolută la nivelul i; i -
deplasare relativă la nivelul i
UV, C
n
UV, E
RE
RP,E –rigiditatea parterului pentru clădirea existentă.
Ei
UP = P
Ui
Ui-1 i = Ui – Ui-1
Figura 42. Distribuţia de rigidităţi şi deformate de sistem structural în variantă iniţială
şi consolidată pentru clădirea cu parter slab
deformata clădirii existente
deformata clădirii consolidate
RP,C –rigiditatea parterului pentru
clădirea consolidată
12…14
+2,75
+4,15
30
10..12
G
trepte din beton
simplu
perete de
beton
hp=12
hp=12
hp=10 hp=10
1
1
Figura 12. 28 Plan cofraj pentru scara în două
rampe din beton armat monolit
17,5
1,3
0
1,7
0
1,25 20 1,25
4,35 14..15
20..25
+2,80
+4,20
1
1
podest de nivel
podest
intermediar
Figura 12. 27 Scară în două rampe
nedecalate şi lift pentru 4
persoane
Figura 12.29 Secţiune 1-1. Armare de
principiu pentru rampă şi
podestele adiacente din beton
armat monolit
2,1
0
30
10..12
17,5
plăci metalice
pentru
realizarea
continuităţii
podestului cu
rampa
Figura 12.42 Cofraj pentru
podestul
prefabricat P2
hp=12
hp=10 hp=10
A B P1
P2
Figura 12.40 Plan montaj prefabricate pentru scară:
podestele P1, P2 şi rampele R1, R2
1
1,2
5
1,7
5
2,1
0
4,35 14..15
20..25
Figura 12.38 Scară în două rampe
decalate şi lift pentru 4
persoane
1,25 20 1,25
2 2
1
1-1
2-2
Figura 12.39 Secţiune prin rampa prefabricată.
Armare de principiu
R2
R1
12..14 10
Detaliul A
- 12-14 şi
sudură
12…14
Detaliul B
Figura 12.41 Detalii de rezemare şi
de monolitizare rampă
podest
plăcuţe metalice
1,80
1,5
0
1,80 1,80
1,8
0
2,5
0
+4.34 +5.55
+3.30
2,10 1,50 1,80
1,8
0
2,2
0
+3.25
+4.29 +2.20
1,8
0
+4,29
+5.50
+2,10 +1,50 +1,80
2,5
0
1,8
0
1,5
0
+3,2
5
+4,2
9
2,5
0
1,8
0
1,8
0
0
+3,2
5
+4
,29
1
1
3
3
2 2
Secţiune 2-2
Sec
ţiu
ne
1-1
Sec
ţiu
ne
3-3
Figura 12.30 Scară în trei rampe şi lift
Figura 12.31 Plan cofraj scară în trei rampe din beton armat
monolit şi secţiuni caracteristice
hp =12..14
Clădiri multietajate de locuit, administrative, hoteluri, cu structura din beton armat, proiectate gravitaţional (perioada interbelica)
CONFORMARE SISTEM STRUCTURAL. NEREGULARITĂŢI
STRUCTURALE. ASPECTE PRIVIND PROIECTAREA ŞI DIMENSIONAREA ELEMENTELOR STRUCTURALE, CORESPUNZĂTOARE PERIOADEI DE
EXECUŢIE.
3.1. Rezolvări structurale pe înălţimea clădirii : P÷(n-1)E ; ultimul etaj (etaj n) Suprastructura este realizată cu stâlpi, grinzi şi planşee din beton armat pe
înălţimea clădirii, de la parter la penultimul etaj. La ultimul nivel structura de rezistenţă este realizată cu pereţi din zidărie şi planşeu din lemn.
3.2. Planşee pentru suprastructură şi infrastructură. Grosimea plăcilor din beton armat a fost dimensionată cu relaţia hp = l minim
/40 ; au rezultat astfel grosimi diferite de plăci pe suprafaţa planşeului, între 6-10cm (figura 3.1).
La planşeul de peste subsol, în general, există un număr suplimentar de grinzi din beton armat faţă de cele de la etaje. La unele construcţii, care prezintă adăpost ALA la subsol 2, au fost identificate şi soluţii de planşeu cu bolţi de cărămidă , sau planşeu cu grinzi metalice şi bolţişoare de cărămidă. (figura 3.3)
Pentru ultimul nivel, uneori chiar două niveluri, planşeul este din grinzi de lemn sprijinite pe pereţii de zidărie, cu duşumea oarbă şi umplutură de cărămidă spartă sau moloz pentru izolarea fonică (figura 3.2).
hp
2
şipcă grindă de lemn
-duşumea oarbă; -umplutură din cloţuri de cărămidă sau moloz -scândură
hgrindă
-placă beton armat:
-plafon suspendat
hp
1
Hl2 Hl1
Figura 3.1 Planşeu cu plăci şi grinzi din beton armat.
Figura 3.2 Planşeu de lemn
-pardoseală -umplutură din cloţuri de cărămidă -cărămidă
grindă metalică din profile I
Figura 3.3 Planşeu cu grinzi metalice şi bolţişoare de cărămidă
3.3. Stâlpi din beton armat: forme şi poziţii ale acestora in plan. Grinzi din beton armat: poziţii în plan; rezemări pe stâlpi (rezemări de
ordinul I) şi pe alte grinzi (rezemări de ordinul II, III) Stâlpii prezintă două (figura 3.4.), patru (figura 3.5), şase, opt (figura 3.6), sau
mai multe direcţii de distribuţie; aceste direcţii sunt corespunzătoare orientărilor zonelor de clădire care au rezultat din ocuparea cât mai completă a terenului de proprietate;
Dimensiunile stâlpilor prezintă următoarele trepte: subsol, demisol şi parter,
variabili pe etaje până la mansardă; la unele clădiri stâlpii au dimensiuni constante pe etaje; în foarte multe cazuri stâlpii nu mai există pe înălţimea mansardei, aceasta fiind realizată numai din zidărie.
Secţiunile de stâlpi sunt pătrate, dreptunghiulare, circulare, trapezoidale, în formă de L.
Datorită retragerilor de la ultimele 3-4 etaje, un număr important de stâlpi se opresc succesiv la nivelul etajelor inferioare; apar însă stâlpi suplimentari care sprijină pe grinzile de la nivelul inferior, cu rezemări de ordinul II.
Grinzile principale, de beton armat, ale planşeelor, au fie rezemări directe pe stâlpi, la ambele extremităţi, formând ansamblul “grindă-stâlp”, fie numai la o extremitate, iar la cealaltă extremitate, grinda sprijină pe o altă grindă, cu rezemări de ordinul II, III; rezemarea grinzilor pe stâlpi este fie paralelă cu laturile acestora, fie sub un unghi oarecare (figura 3.7).
Poziţiile si direcţiile grinzilor principale şi secundare urmăresc în general poziţiile pereţilor de zidărie, despărţitori şi de faţadă.
Înălţimile grinzilor de pe pereţii exteriori sunt limitate de prezenţa rulourilor de la ferestre.
Structura de rezistenţă a bowindow-urilor este realizată astfel (figura 3.7): *grinzile perpendiculare pe faţadă sunt scoase în consolă în afara planului faţadei; *grinda paralelă cu faţada reazemă pe grinzile în consolă;
*stâlpii bowindow-ului sunt rezemaţi pe grinzile în consolă; *grinzile dintre stâlpii din planul faţadei sunt întrerupte pe lungimea bowindow-urilor.
Poziţiile de stâlpi şi grinzi nu permit decât în puţine situaţii formarea de cadre; acestea se formează în general pe liniile de calcane şi doar pe unele zone de
Figura 3.6 Clădire cu 8 direcţii de rigiditate
S+P+8E S+P+7E
Figura 3.4 Clădire cu două direcţii de rigiditate
S+D+P+7E
Figura.3.5 Clădire cu 4 direcţii de rigiditate
faţade; rezultă deci o lipsă de conformare antiseismică la nivel de sistem structural şi la nivel de elemente structurale;
In unele cazuri, existenţa sălilor de conferinţe şi spectacole la nivelurile inferioare (în special la parter), au condus la realizarea de grinzi Vierendel, care susţin 6-8 etaje (figura 3.8).
In perioada respectivă nu exista conceptul de cadru spaţial antiseismic; 3.4. Caracteristicile metodologiei de proiectare corespunzătoare perioadei dinainte de 1940; metode de calcul şi măsuri constructive pentru realizarea elementelor structurale
Practica proiectării este reprezentată de prescripţiile în vigoare la elaborarea proiectului iniţial şi de modul în care erau aplicate acestea în birourile de proiectare. Practica execuţiei este reprezentată de nivelul general existent al tehnologiilor de execuţie din construcţii şi de dotarea şi calificarea antreprizei de execuţie. Referitor la practica proiectării structurilor acestei grupe tipologice, în perioada proiectării iniţiale sunt evidenţiate următoarele aspecte :
lipsa grinzii în planul faţadei
Figura 3.7 Dispoziţia stâlpilor şi a grinzilor de beton armat în plan: tipuri de rezemări ale grinzilor pe stâlpi sau pe alte grinzi; structură bowindow
grinzi transversale în consolă stâlpi faţadă
stâlpi bowindow
Figura 3.8 Grindă Vierendel în cadrul etajului 1 peste parterul realizat ca o sală
în ţara noastră nu existau prescripţii oficiale pentru proiectarea construcţiilor din domeniul particular; pentru proiectarea structurilor din beton armat în sfera inginerilor calculatori (betonişti) proiectanţi, erau cunoscute mai mult sau mai puţin prescripţiile de proiectare din Germania (fostul DIN -1045 din anul 1932, care fusese tradus în limba română şi editat sub formă de broşură ), şi prescripţiile franceze la care marca de referinţă a betonului era aceea stabilită la 90 zile; din nefericire din lipsa reglementărilor oficiale în rândul proiectanţilor se introdusese conceptul “coeficienţilor personali de siguranţă” , astfel încât proiectantul angajat de antreprenor încălca în mod conştient prevederile prescripţiilor respective;
în perioada realizării clădirilor din grupa tipologică a “blocurilor vechi cu structuri
din beton armat” metodele de “calcul static” (calculul eforturilor ) aplicate erau “metode rudimentare manuale”; se precizează că erau numai câţiva ani de la publicarea faimosului raport în anul 1932 a inginerului american H. Cross, a metodei iterative de calculul cadrelor; metoda Cross nu era însă cunoscută în ţara noastră; pentru structurile de tip cadru atât în general cât şi pentru această grupă tipologică, eforturile secţionale în grinzi se calculau considerându-le ca grinzi continue , cu aproximaţii în cazul deschiderilor inegale, etc.; determinarea eforturilor secţionale în stâlpi, se limita numai la determinarea eforturilor de compresiune pe baza “unei arii aferente stâlpului considerat” înmulţită cu “ încărcarea medie a planşeului”; pentru stâlpi erau complet neglijate eforturile secţionale de încovoiere şi forţă tăietoare;
un alt aspect deosebit de important a constat în neglijarea considerării acţiunii seismice asupra construcţiilor cu toate că pentru întreaga populaţie a ţării erau cunoscute evenimentele seismice; din nefericire era în vigoare conceptul “construcţiile proiectate gravitaţional rezistă şi vor rezista la seisme”; această concepţie a continuat sub forme atenuate încă 23 ani după puternicul seism din 10 nov. 1940, deci până la apariţia normativului P13 din anul 1963; din nefericire, ecourile acestei concepţii nu s-au stins nici în prezent în rândurile proprietarilor de blocuri şi în general a publicului; prescripţiile de proiectare antiseismică elaborate în anul 1941 şi publicate în 1943, de fostul Minister al Lucrărilor Publice, care prevedea necesitatea, pentru calculul structurilor, a unei forţe seismice orizontale corespunzătoare unui coeficient seismic de C=5% , cazuseră în desuetudine imediat după intrarea lor în vigoare ;
în afară de aspectele de calcul arătate mai sus, sunt de menţionat multe
deficienţe de proiectare specifice lipsei de cunoştinţe ştiinţifice în materie , în acea vreme şi faptului că proiectantului i se impuneau de către antreprenor, arhitect, şi beneficiar adoptarea de soluţii de conformare structurală necorespunzătoare pentru o bună comportare, atât la acţiuni gravitaţionale cât şi la acţiuni seismice; multe din aceste deficienţe constau în introducerea de neregularităţi structurale atât în plan cât şi pe înălţime ;
conceptele de proiectare pentru construcţiile multietajate nu erau diferite faţă de
cele aplicate la proiectarea construcţiilor joase; nu existau concepte de proiectare antiseismice;
Calculul eforturilor secţionale în elementele structurale se făcea numai
pentru încărcări gravitaţionale; momente încovoietoare pentru grinzi (M
gravitaţional), forţe tăietoare pentru grinzi (Q gravitaţional) şi eforturi axiale gravitaţionale stâlpi (N gravitaţional aferent stalpi).
Eforturile secţionale pentru grinzi erau stabilite în ipoteza de grindă continuă
cu încărcări gravitaţionale. Pentru armarea grinzilor s-au considerat numai momentele pozitive din câmp şi momentele negative de pe reazeme (figura 3.10 ). Din această cauză armarea la partea inferioară a reazemelor (Aa,1,inf, Aa,2
st.inf., Aa,2
dr..inf., Aa,3,inf. ) este insuficientă pentru preluarea momentelor pozitive date de acţiunea
seismică. Rezultă că rezerva de rezistenţă a grinzii, la plastificarea acesteia, se datorează
numai diferenţei între rezistenţa de calcul (Ra) şi rezistenţa la curgere (Ra, mediu). Armarea grinzilor rezultă astfel constantă pe înălţimea construcţiei, (figura 3.9),
ceeace conduce la o valoare unică pentru forţa tăietoare asociată plastificării riglelor (Q asociat), calculată conform normativ P100-92 (figura 3.11 şi relaţiile 3.2…3.5). .
1 1
1 2
Aa,3, sup
Aa,2 dr..
inf. Aa,2 st.
inf. Aa,1,inf.
S3 S2
2
S1
Aa,3,inf.
Aa,2 st
sup. Aa,2 dr.
sup.
Aa,1, sup
Figura 3.9 Tip de armare grinzi pentru eforturi secţionale calculate numai la încărcări gravitaţionale
2-2
1-1 2 1
Lg,2 Lg,1
Mgravitaţional
q tf/m
Figura 3. 10 Momente încovoietoare pe grinzi din încărcări gravitaţionale
Mgravitaţional
My, 2, st., sup.
MY, 2, dr., inf..
My, 3, sup.
My, 1, inf.
Figura 3.11 Momente încovoietoare de plastificare pe reazeme în grinzi
My, 1, sup.
Mgravitaţional
My, 2, dr.., sup.
My, 3, inf. My, 2, st., inf..
Lg1 Lg2 Lg1 Lg2
Mecanismul de disipare de energie prin deformaţii postelastice care se realizează efectiv, funcţie de sensul acţiunii seismice, este cu formarea de articulaţii plastice la capetele grinzilor, succesiv la partea superioară şi inferioară a acestora (figura 3.11).
Conform metodologiei actuale, momentele încovoietoare de plastificare, (My), în articulaţiile plastice, se calculează, considerând rezistenţele medii ale armăturii şi cantitatea de armătură, de la partea superioară sau inferioară a reazemului grinzii, care ajunge la curgere, conform relaţiei 3.1.
My,i = Aa,i . Ra, med . 0,85. hg (3.1.) Forţele tăietoare ale grinzilor, (Qasociat ), asociate mecanismului de disipare de energie, cu formare de articulaţii plastice la capetele acestora , se calculează pentru fiecare deschidere (Lg1, Lg2 ) , în funcţie de momentele de plastificare de la capete şi suplimentul datorat încărcării gravitaţionale calculat ca pentru o grindă simplu rezemată . Pentru grinzile cu deschiderile Lg1 şi Lg2 , şi sensul de acţiune stânga – dreapta al acţiunii seismice, forţele tăietoare corespunzătoare sunt calculate conform relaţiilor 3.2 şi 3.3:
Qasociat, g2 = (My, 2, dr.., sup.+ My, 3, inf. . ) / Lg, 2 + q. Lg, 2 / 2 (3.5) Pentru dimensionarea secţiunii de beton a stâlpilor se foloseau coeficienţi de siguranţă variabili:
-stâlpi interiori centrali: admisibil = 40 kg/cm2
- stâlpi marginali: admisibil = 30 kg/cm2
-stâlpi de colţ: admisibil = 20 kg/cm 2
Marca de beton era în general B150. Pentru stabilirea secţiunii de armătură a stâlpilor:
-procentele minime totale de armare longitudinală pentru stâlpi: 0,5 –0,6%;
-diametrele barelor longitudinale curent folosite 12- 14; oţelul folosit în
perioada respectivă era un oţel moale , cu admisibil =1200 kg/cm2 ;
-armarea transversală a stâlpilor numai cu etrieri perimetrali rari de 6/ 15;
- diametrul barelor verticale.
Frecventa subdimensionare gravitaţională a stâlpilor are drept consecinţe: -vulnerabilitate la seisme;
-în toate procesele de prăbuşire ale blocurilor înalte în 1940 şi 1977 au fost implicati stâlpii;
-lipsa de rezervă pentru N (efort axial indirect datorat plastificării grinzilor) şi M (momente încovoietoare datorate acţiunii seismice);
- lipsa de confinare a secţiunii de beton, datorită armării transversale deficitare.
Luând în considerare modul de armare al grinzilor şi stâlpilor prezentat mai sus, există următoarele tendinţe de comportare postelastică a acestora:
-la etajele superioare articulaţiile plastice pot apare şi în stâlpi; -la etajele intermediare articulaţiile plastice apar în grinzi; -la parter articulaţiile plastice au tendinţa să se formeze la baza stâlpilor şi la extremităţile grinzilor de peste parter; din cauza capacităţilor de rezistenţă ale grinzilor , constante pe înălţime, există tendinţa ca procesul de plastificare să se concentreze la partea inferioară a clădirii.
Pereţii de zidărie plină, cu grosimi de 7cm, 14cm şi 28cm, aflaţi între grinzile planşeelor au constituit prima linie de rezistenţă la acţiunea seismică. Din cauza uniformităţii arhitecturale, zidăria are aceeaşi capacitate de rigiditate şi rezistenţă pe înălţime, respectiv aceeaşi forţă tăietoare Q. Aceasta conduce la un efect suplimentar de localizare a deformaţiilor postelastice. Uneori zidăria poate avea o capacitate de rezistenţă mai mare decât cea a cadrelor şi în această situaţie, în lipsa unei conformări corecte şi fiind prima linie de rezistenţă, poate afecta substanţial comportarea construcţiei. Referitor la practica execuţiei se menţionează următoarele aspecte;
compoziţia betoanelor (granulometrie, dozajele de ciment , factorul apă-ciment) era deficitară , necontrolată şi avea drept rezultate betoane de slabă rezistenţă;
prepararea betoanelor nu era în toate cazurile mecanizată şi de multe ori se făcea cu betoniere de slabă capacitate şi fără control;
punerea în operă se făcea prin turnare directă în cofrajele pentru stâlpi, grinzi şi plăci realizate în întregime, inclusiv cu întreaga armătură montată şi fără mijloace de vibrare mecanizată.
3.5. Fundaţii pentru stâlpi şi pereţi; presiuni admisibile ale terenului de
fundare.
Fundaţiile au fost dimensionate numai la încărcările gravitaţionale date de greutatea aferentă de construcţie şi sarcinile accidentale (vânt, zăpadă) considerând următoarele:. - suprafaţa tălpilor de fundaţii trebuia să transmită o presiune uniformă pe toată suprafaţa clădirii, - presiunea efectivă să fie mai mică decât presiunea admisibilă a terenului de fundare; - adâncimea de fundare (1,20-1,50m) să ţină cont de fenomenul de îngheţ al terenului; se considera o adâncime de îngheţ de 80 cm; pentru construcţii mai joase, (P+1E) adâncimea de fundare era 1,00-1,20m; -se lua în considerare nivelul apei subterane, poziţia clădirilor învecinate, poziţia canalizărilor şi a conductelor de apă; - baza fundaţiei se lărgea pentru realizarea presiunii corespunzătoare pe teren; -pentru ziduri de împrejmuire până la 2,50m înălţime, adâncimea de fundare era de 0,80-1,00m; peste 2,50m înălţime, adâncimea de fundare se majora la 1,00-1,30m. Presiunile admisibile ale terenurilor de fundare considerate la dimensionarea fundaţiilor au fost:
-argilă sau marnă umedă............................................1,00-2.00 Kgf/ cm2; -argilă nisipoasă sau marnă uscată (fără apă).............3,00-4,00 Kgf/ cm2; -nisip fin (fără apă)......................................................2,00-3,00 Kgf/ cm2; -nisip grăunţos (fără apă)............................................3,00-4,00 Kgf/ cm2; -pietriş compact în strat de 3-5m................................5,00-7,00 Kgf/ cm2;
Pentru oraşul Bucureşti pe terenul argilos compact, au fost considerate presiunile; -la adâncime de 1,00-3,50m ................................…...2,50-3,00 Kgf/ cm2; -la adâncime mai mare, pe argilă cu nisip fin uscat......,50- 2,50 Kgf/ cm2; -la adâncime pe pietriş cu nisip (cca. 40% pietriş), fără apă...........3,00-3,50 Kgf/ cm2. Soluţiile de fundaţii considerate, clasificate în funcţie de adâncimea la care se află terenul de fundare şi de modul de transmitere a presiunilor la acesta, au fost:
- a. fundaţii directe: *fundaţii izolate sub stâlpi (figura 3.12), tălpi de fundaţie şi radiere (calculate la o distribuţie uniformă a presiunilor între stâlpi); *fundaţii continue din beton simplu pentru pereţii de zidărie (figura 3.13 ); - b. fundaţii indirecte;
beton de egalizare
grindă de fundaţie
fundaţii izolate din beton armat
Figura 3.12 Fundaţii izolate sub stâlpi şi grindă de fundaţie sub peretele de cărămidă
grindă de fundaţie
1 1
1-1
pereţi din zidărie la subsol
stâlpi din beton armat care pornesc din grinzile de beton armat
grindă din beton armat
fundaţii continue din beton simplu
Figura 3.13 Fundaţii continue din beton simplu sub pereţii de zidărie ai subsolului
*fundaţii pe puţuri; terenul de fundare se află la 8-12m adâncime şi poate suporta 3- 5Kgf/ cm2; puţurile verticale din beton, au dimensiuni de la 0.80x1.00m la 1,00x2,50m şi sunt poziţionate în zonele mai încărcate ale clădirii; transmiterea încărcărilor la puţuri se face prin grinzi de beton armat pe care sprijină stâlpii de beton armat şi pereţii din zidărie;
*fundaţii pe piloţi bătuţi; terenul de fundare se află la 8-15m adâncime, conţine apă, si nu există imobile în vecinătate; piloţi de lemn (în apă) cu diametru de 0,25-0,30m, bătuţi cu soneta mecanică; piloţi de beton armat fretaţi; *piloţi foraţi; când imobilele vecine ar putea suferi din cauza baterii piloţilor; piloţi realizaţi cu tubaj metalic ce se trage afară şi în care se toarnă beton armat.
O alta soluţie de realizare a infrastructurii a constat în realizarea tuturor pereţilor de la subsol numai din zidărie (îngroşată faţă de parter), cu grinzi deasupra lor. pe care sprijină suprastructura din stâlpi şi grinzi din beton armat. In acest caz fundaţiile sunt continue, cu bloc de beton simplu (figura 3.13).
3.6. Măsurile considerate în anul 1941, spre “a ţine seama de efectul
cutremurelor; învăţămintele trase de pe urma cutremurului , din 10 noiembrie 1940”.
Nivelul de cunoaştere ştiinţifică al perioadei respective nu a permis o
interpretare corectă a comportării construcţiilor la acţiunea seismului din 10 noiembrie 1940. Majoritatea degradărilor şi avariilor au fost considerate că s-au datorat “viciilor” de construcţie.
Totuşi, după aceea au fost impuse unele măsuri constructive pentru a ridica nivelul de asigurare al construcţiilor la acţiuni seismice. Câteva dintre acestea sunt enumerate mai jos. realizarea zidurilor de caramidă pe muchie (pe cant) numai cu mortar de ciment şi
pe cât posibil folosirea cărămizii celulare cu nut şi feder, legată cu armătură; realizarea de “grinzi de centură” la nivelul plăcii de planşeu , inclusiv pe pereţii de
la casa scării; prevederea de centuri de beton armat de 20-25cm grosime, cu o arie de armătură
de 1% din secţiunea de beton, pe toată lăţimea zidurilor interioare şi exterioare la clădirile cu mai mult de 4 etaje (16 m deasupra solului),
realizarea unui schelet de beton armat sau metalic, calculat pentru încărcări orizontale prescrise, pentru clădirile mai înalte de 4 etaje; pe cât posibil se va realiza un schelet simplu, în care stâlpii să fie continui pe toată înălţimea clădirii;
armarea secţiunilor stâlpilor s-a considerat cu procent minim 1% şi cu etrieri deşi la baza şi capătul de sus al stâlpului; alegerea agregatului pentru beton şi prepararea acestuia va fi îngrijită; verificarea axării pe verticală, a umplerii cofrajelor, iar la clădiri înalte vibrarea betonului cu mijloace mecanice;
realizarea de calcane la podurile înalte de o cărămidă grosime şi cu mortar care să conţină ciment;
ancorarea de zidărie a acoperişurilor ; ornamentele din faţadă să fie legate de zidărie; prevederea numai de buiandrugi din beton armat deasupra golurilor de uşi şi
ferestre, cu o lungime suficientă de rezemare pe zidărie; limitarea folosirii zidăriei americane;
zidăria din cadrele de beton armat realizată cu mortar de var gras- ciment, cu 150-200 kg de ciment la m3 şi eventual şi cu legături din bare orizontale din stâlp, cu diametru de 15-20mm la fiecare metru înălţime ;
ziduri la casa scării de minim 28 cm grosime; la clădirile cu schelet, scările au fost prevăzute ca scări monolite ridicate odată cu
stâlpii; se admit trepte încastrate în ziduri numai la clădiri cu cel mult 3 etaje; prevederea de centuri intermediare de beton armat şi stâlpi de beton la clădiri
înalte sau cu caracter special (săli de teatru, cinematograf, biserici, săli de conferinţă);
interzicerea betonării pe timp friguros, cu pericol de îngheţ.
4,50
1,5
0
1,2
5
20
1,30 1,30 1,50
15
+2,75
20 20
Gp
Gp
Figura 12. 34 Plan cofraj scară cu o rampă şi podest de nivel. Structură de
rezistenţă cu plăci şi grinzi de podest (Gp) )
hp = 10..13
hp = 13..15
4,50
1,5
0
1,2
5
20
1,50 1,50 1,50 15
+2,80
Figura 12. 32 Scară cu o rampă , podest de nivel şi lift
4,80
1,5
0
1,2
5
20
1,50 1,20 1,50
15
+2,75
Figura 12. 33 Plan cofraj scară cu o rampă şi podest de nivel. Structură de
rezistenţă cu plăci frânte din beton armat monolit
hp = 15..18
hp = 13..15
10….13
13….15
10….13
Gp Gp
Figura 12. 35 a, b, c -Variante de poziţionare a grinzilor de podest Gp faţă de
plăcile adiacente; d- intersecţia plăcilor de rampă şi podest la
scările cu plăci frânte.
a b
Gp
15…18 13….15
c
d
Figura 12. 43 Plan montaj prefabricate scară cu o rampă şi podeste de nivel.
Structură de rezistenţă cu prefabricate de podeste (P1 şi P3) cu plăci şi
grinzi de podest (Gp) şi cu placă (P2)
a
13….15
Gp
b
10…13
10….13
15…18
c
13….15
15…18
4,50
1,5
0
1,2
5
20
1,20 0,90 1,50
15
+2,75
30
Gp
Gp
hp = 10..13
hp = 13..15
30
P1 P2 P3
R
13….15
10….13
Gp 30
Figura 12.45 Detalii de rezemare a prefabricatelor de
rampe pe prefabricatele de podeste
realizate din plăci cu grinzi de podest
Figura 12.44 Detalii de rezemare a prefabricatelor de rampe pe
prefabricatele de podeste realizate numai din plăci
d
Figura 12. 36 Două scări cu câte o rampă pe nivel,
podeste de nivel şi trei lifturi pentru
clădire de locuit cu S+P+14E
4,50
1,5
0
1,5
0
15
1,50 1,50 1,50 15
+2,80
1,5
0
4,50
1,5
0
1,5
0
15
1,30 1,30 1,50 15
+2,75
1,5
0
1,5
0
15
15
1,50
15
20 20 15
1,5
0
1,50 15
15
15
15
hp=14
hp=14
hp=11..13
15
Figura 12. 37 Plan cofraj pentru două rampe care se desfăşoară
pe un nivel, cu sensuri diferite de urcare şi
podestele de nivel. Structură cu plăci şi grinzi de
podest din beton armat.
G1 – riglă de cuplare pereţi de beton;
Gp – grindă de podest;
Ps – perete structural de beton armat
15
G1 Ps
G1
Gp
Gp
hp=11..13
CTN CT
-perete de beton armat
d.
e.
-a
-b
c.
0,00
10
30…40
50
25…30
CF
umplutură
compactată
Figura 13.47 Perete de subsol şi fundaţie pentru perete
structural exterior de fronton
a. placă beton simplu;
b.pietriş pentru ruperea capilarităţii
c. hidroizolaţie rigidă
d. zid de cărămidă plină presată;
e. hidroizolaţie bituminoasă
25 15
beton celular
autoclavizat
Hs
-beton de
egalizare
0,00
20
a
b
c
cuzinet din
beton armat
bloc de
beton
simplu
Hs = 2.75m
15
10…13cm
Figura 13.48 Perete de subsol şi fundaţie din
beton armat pentru perete structural
interior
-a,b,c – conform figura 13.47.
-perete de beton
armat
0,0
0
25…30
25
Hs
perete de faţadă din
beton celular autoclavizat
a
b
d
e
c
8…10
40
5…10
Figura 13.49 Perete de subsol şi grindă de fundaţie din
beton armat sub peretele exterior de
faţadă
-a,b,c,d,e –conform figura 13.47
10
30…40
50
Cladiri din fondul existent realizate din panouri mari prefabricate din
beton armat
Au fost realizate cladiri de locuit din panouri mari avand S+P+4E si
S+P+8E.
S-au executat deasemenea camine si hoteluri turistice cu 4-5 niveluri. Lungimile
tronsoanelor sunt 50-55m
Structura cladirilor din panouri mari este formata dintr-un ansamblu pereti
si plansee alcatuite din panouri prefabricate imbinate intre ele, care realizeaza un
sistem structural spatial rezistent si stabil la actiunea incarcarilor pe orice
directie.
Dispunerea peretilor este de regula in sistem fagure(fig.4.2); in conditii de
seismicitate mai reduse s-au adoptat si rezolvari in sistem celular (fig. 4.3) care
implica si solutii specifice de plansee cu deschidere mare, in general cu
descarcare unidirectionala.
Principii respectate la dispunerea peretilor structurali:
-dispunerea cat mai uniforma si simetrica a peretilor cu diferite rigiditati, astfel
incat sa se reduca cat mai mult efectul de torsiune generala;
-realizarea unor rigiditati comparabile pe cele doua directii principale de
rigiditate;
-realizarea continuitatii peretilor pe inaltimea constructiei si pe cat posibil si in
plan orizontal;
-adoptarea unor sisteme corespunzatoare de imbinari intre panourile
prefabricate;
Planseele au fost alcatuite astfel incat sa constituie diafragme orizontale
(rigide) in planul lor.
Infrastructura cladirilor din panouri mari a fost realizata de regula cu
subsol general, cu rigiditate important ape cele doua directii principale. Peretii
subsolului au fost realizati din beton armat monolit sau din panouri mari
prefabricate.
Alcatuirea panourilor de pereti interiori:
-inaltimea panourilor este egala cu inaltimea nivelurilor cladirii, iar
lungimea nominala este egala cu interaxul celulei structurale;
-betonul utilizat a fost de marca B250, B300; pentru armare s-a utilizat
otel OB37, PC52, PC60, STNB;
-golurile de usi sunt prevazute in general in panoul prefabricat;
-grosimea panourilor de pereti interiori este de minim 14cm pentru P+4E
si 16cm pentru P+8E;
-fetele laterale ale panourilor sunt prevazute cu un sistem de profilaturi
(alveole, praguri) de diferite forme si dimensiuni;
-armarea panourilor de pereti interiori a fost realizata fie cu o plasa in
planul median al acestora , fie cu carcase si plase catre fetele
exterioare;(fig.4,.6);
-deasupra golurilor de usi a fost realizat o armare tipica de buiandrug; in
perioada manipularii panoului, la partea inferioara a golurilor de usa au fost
prevazute piese metalice de legatura, care se indeparteaza dupa montaj;
-pe fetele laterale ies mustati sau bucle din otel beton pentru realizarea
imbinarilor;
-panourile sunt prevazute cu dispozitive de ridicare si manipulare;
Alcatuirea panourilor de pereti exteriori (fig.4.7, 4.8)
-panouri pline sau cu goluri de fereastra-usa;
-panoul are trei straturi: strat interior de rezistenta din beton greu sau usor (beton
de granulit) cu grosime de 10-14cm; stratul exterior de protectie din beton armat
• Constructii speciale agrozootehnice: sere, piscicole, rasadnite • Constructii speciale social-culturale: teatre in aer liber, stadioane,
platouri de filmare • Constructii pentru transporturi rutiere, feroviare si aeriene:
drumuri, linii de cale ferata, metrouri, linii de tramvai, piste, funiculare, monoraiuri
• Constructii care asigura continuitatea transportului: viaducte, poduri, tuneluri, ziduri de sprijin,- denumite si lucrari de arta
• Constructii speciale pentru telecomunicatii: turnuri de televiziune, antene
• Constructii pentru transportul fluidelor sau al energiei: conducte, canale, linii electrice
• Constructii pentru semnalizare: faruri, semnalizari rutiere • Constructii de agreement: ansambluri de distractii pentru copii,
electrocabine, telescaune, partii • Constructii hidrotehnice: baraje si lucrari conexe pentru retinerea
aluviunilor, disiparea energiei • Constructii pentru regularizarea cursurilor de apa: taluze,
apararea malurilor • Constructii pentru captarea si tratarea apei • Constructii de canalizare si pentru epurarea apei; • Constructii pentru imbunatatiri funciare: irigatii, desecari,
combaterea eroziunii solului • Constructii pentru transportul pe apa: canale navigabile, ecluze,
porturi Scopul clasificarii constructiilor este de a da posibilitatea aplicarii standardelor, normativelor, instructiunilor tehnice in vederea conceptiei acestora.
Conceptul de performanta Intrucat o cladire trebuie sa se conformeze pretentiilor utilizatorului,
prima obligatie a proiectantului este sa identifice exigentele (cerintele ) acestuia si si sa caute acea solutie care sa raspunda cel mai bine, luand in considerare si conditiile tehnice si economice.
Pentru aceasta este nevoie ca exigentele utilizatorilor sa fie exprimate atat in termini calitativi cat si cantitativi, cu referire la performantele pe care o cladire va trebui sa le ofere in conditii de exploatare.
Definitie: Conceptul de performanta este un instrument destinat sa
rationalizeze activitatile de proiectare si executie a cladirilor, sa stimuleze promovarea progresului tehnic si a solutiilor innoitoare orientandu-le spre asigurarea conditiilor si criteriilor de satisfacere cat mai completa a cerintelor utilizatorilor.
Etapa I- Identificarea exigentelor utilizatorilor Aceasta operatie trebuie sa aiba un inalt grad de generalitate
deoarece se adreseaza pentru un anumit tip functional de cladire, indiferent de numarul de niveluri, amplasament, geometrie in plan, volumetrie, structura de rezistenta, materiale utilizate, etc.
Etapa II- Convertirea exigentelor utilizatorilor in exigente tehnice,
asociate diferitelor diviziuni fizice si functionale ale cladirii. Exigentele de performanta (denumire initiala), sunt denumite in
reglementarile romanesti conditii tehnice de performanta si sunt definite ca cerinte calitative asociate diferitelor diviziuni ale unei cladiri pentru a asigura satisfacerea totala sau partiala a unei cerinte a utilizatorilor.
Utilizatori Exigente
Cladire Performante
Etapa III- Stabilirea criteriilor de apreciere a gradului de satisfacere a fiecarei exigente de performanta.
Aceste criterii sunt numite criterii (parametrii) de performanta si sunt exprimate cantitativ (caracteristica masurabila) pentru a cuantifica gradul de satisfacere a fiecarei exigente de performanta.
Etapa IV- Asocierea fiecarui criteriu de performanta a unei valori
limita (maxima sau minima) sau un interval de valori, considerate obligatoriu de atins.
Aceasta poarta numele de nivel de performanta si este definita ca
valoarea de referinta in raport cu care se evalueaza indeplinirea acestuia. Nivelul de performanta asociat unui criteriu de performanta este
precizat si impus prin reglementarile tehnice de specialitate. Valorile corespunzatoare solutiilor de proiectare se numesc
performante de proiect. Valorile reale, obtinute dupa executia si finalizarea procesului de
executie poarta numele de performante efective si nu trebuie sa fie inferioare performantelor de proiect.
Exigentele utilizatorului (cerintele)
Exigente de performanta (conditii tehnice de performanta)
Criterii de performanta (parametrii de performanta)
Niveluri de performanta
Performante de proiect
Performante efective
Schema formala de abordare a conceptiei si proiectarii unei cladiri in termini de performanta
1.-Rezistenta mecanica si stabilitate O constructie trebuie conceputa si realizata astfel incat actiunile
susceptibile a se exercita in timpul realizarii si utilizarii ei sa nu antreneze nici unul din evenimentele urmatoare:
-prabusirea ansamblului sau a unei parti a acestuia; -deformatii de o amploare inadmisibile;
Exigente esentiale
1.-Rezistenta mecanica si stabilitate 2.-securitate in caz de incendiu 3.-igiena, sanatate si mediu inconjurator 4.-siguranta in utilizare 5.-protectie impotriva zgomotelor 6.-economie de energie si izolare termica 7.-etanseitate 8.-ambianta atmosferica 9.-vizuale 10-tactile 11.-durabilitatea 12.-economie
-deteriorari ale unor elemente nestructurale, instalatii si echipamente, ca urmare a unor deformatii importante ale elementelor structurale;
-deteriorari rezultand din solicitari accidentale, de o amploare disproportionat de mare in raport cu intensitatea evenimentului solicitant.
2.-Securitate in caz de incendiu O constructie trebuie conceputa si realizata astfel incat in caz de
incendiu sa se realizeze: -stabilitatea elementelor structurale sa se mentina pe o perioada data; -aparitia si propagarea focului si fumului in interior sa fie limitata; -extinderea focului la constructiile vecine sa fie limitata; -ocupantii sa poata parasi cladirea neafectati, intr-un timp minim, sau
sa poata fi asistati la aceasta; -echipele de salvare sa poata actiona eficient si rapid, fara a fi expuse
unor pericole majore.
exigenta Criteriu de performanta -izbucnirea incendiilor -siguranta ocupantilor cladirii: timp de alarmare necesar sesizarii incendiului; timpul de supravietuire a oamenilor; - siguranta cladirii
-timp minim de evacuare; -timp minim de interventie
3.-Igiena, sanatate si mediu inconjurator
O constructie trebuie conceputa si realizata astfel incat sa nu
constituie un pericol pentru igiena si sanatatea ocupantilor sau a vecinatatilor din cauza:
-unor degajari de gaze toxice; -prezentei in aer a unor particole sau gaze periculoase; -emisiei de radiatii periculoase; -poluarii sau contaminarii apei sau solului; -defectelor de evacuare a apelor, fumului, dejectiilor solide si lichide; -prezentei umiditatii in diferitele parti ale constructiei sau pe
suprafetele interioare ale acestora.
exigenta Criteriu de performanta -poluarea mediului ambient al cladirii; emanatii de gaze si fum din combustie si emisia de substante nocive degajate de unele materiale
-nivelul limita al emanatiilor de gaze si fum din combustie sau de substante toxice si insalubre (praf, mucegai, ciuperci) degajate din unele materiale ale elementelor de constructie
-asigurarea conditiilor de igiena cu ajutorul instalatiilor
O constructie trebuie conceputa si realizata astfel incat utilizatorii ei sa nu fie expusi unor riscuri majore de accidente de tipul alunecarilor, caderilor, lovirilor, electrocutarilor, ranirilor in urma exploziilor, etc.
5.-Protectie impotriva zgomotelor
O constructie trebuie conceputa si realizata astfel incat zgomotul
perceput de ocupanti sau de persoane sa faca posibile somnul, odihna sau lucrul.
exigenta Criteriu de performanta -izolarea acustica la zgomotele din exteriorul cladirii se realizeaza prin atenuarea acestora de catre anvelopa cladirii;
-nivelul maxim al zgomotului aerian rezultat in cladire din exteriorul ei, dar si indicele de izolare la zgomotul aerian al fatadei cladirii
-izolarea acustica intre incaperile adiacente din cladire la zgomot aerian si de impact
-nivelul maxim al acestor zgomote, dar si indicele de izolare la zgomot aerian a elementelor de compartimentare si la zgomot de impact al planseelor
-zgomotele generate de instalatii din interiorul sau exteriorul cladirii
-nivelul maxim al acestor zgomote
6.-Economie de energie si izolare termica
O constructie impreuna cu instalatiile si echipamentele sale trebuie concepute si realizate astfel incat consumul de energie necesar utilizarii sa
ramana moderat in raport cu conditiile climatice locale, fara ca prin aceasta sa fie afectat confortul termic al ocupantilor.
exigenta Criteriu de performanta -performantele higrotermice in perioada sezonului rece privesc pierderile globale de caldura prin anvelopa cladirii si prin schimbul de aer intre interior si exterior, aportul energiei solare in sezonul rece si emisia de caldura din interior
-nivelul limita de putere termica a corpurilor de incalzire;-stabilitatea temperaturii aerului exterior (limiatrea amplitudinii oscilatiei zilnice); -uniformitatea temperaturii aerului interior in diferite zone; -ΔΘ= ΘI -Θsi -diferenta de temperatura intre cea a aerului interior si temperatura superficiala pe fata interioara a peretelui;
--Θsi, max pentru a nu provoca disconfort prin radiatie
-performantele termice in perioada de vara: inertia termica, aportul solar, racirea aerului interior din incaperi
-valoarea puterii de racire a instalatiilor; -stabilitatea temperaturilor din incaperi, evitarea curentilor de aer;
-performante referitoare la umiditatea aerului din interiorul cladirii, umiditatea la suprafata si in interiorul elementelor de inchidere
-nivelul minim al temperaturii pe fata interioara a anvelopei; -nivelul limita maxim al condensarii vaporilor in interior pe o perioada data; evitarea acumularii progresive a apei din condens; - nivelul limita a inaltimii de ridicare, prin capilaritate a apei din infiltratie in peretii subsolului
ΔΘsi
Int. Ext..
7.-Etanseitate Aceasta exigenta se refera la etanseitatea cladirii si a elementelor de
constructie la aer, gaze, apa de ploaie, la apa subterana, la zapada, la praf si nisip antrenate de aer. exigenta Criteriu de performanta -etanseitatea la aer a inchiderilor exterioare ale cladirii (pereti si acoperis) conduce la o ventilare adecvata si controlata a incaperilor ce asigura ambianta atmosferica si puritatea aerului
performanta de etanseitate este determinata de nivelul limita pentru debitele de aer, viteza curentilor de aer, etc;
-etanseitatea la gaze se refera la canalele de ventilatie si la cosurile de fum;
-etanseitatea la apa de ploaie a inchiderilor exterioare (pereti, acoperis, terasa) se refera la ploi insotite de vant puternic si capacitatea de evacuare continua a apelor pluviale, inclusiv etanseitatea retelelor de scurgere aferente;
criteriile de performanta se refera la nivelele limita ale presiunii de etansare (valoarea limita maxima a presiunii statice a aerului);
-etanseitatea la apa subterana se refera la realizarea impermeabilizarii subsolului
criteriile de performanta se refera la nivelul limita a permeabilitatii apei cu presiune hidrostatica (nivelul maxim de ridicare) inclusiv prin capilaritate ce poate apare si in peretii subsolului;
-etanseitatea la zapada a acoperisului inseamna eliminarea penetrarii acesteia prin acoperis.
8.-Ambianta atmosferica
Exigenta se refera la performantele privitoare la ventilarea si emisia de mirosuri dezagreabile in incaperi.
Criteriul de performanta este determinat de nivelul minim de aer viciat ce trebuie evacuate si de debitul de aer curat ce trebuie introdus in incaperi prin ventilare naturala sau/ si ventilare mecanica.
9.-Vizuale exigenta Criteriu de performanta -iluminatul natural –suprafetele vitrate din anvelopa (ferestre, usi, pereti din/cu sticla)
-la raportul dintre suprafata de goluri de lumina si suprafata pardoselii in incapere;
- iluminatul artificial –surse luminoase si gradul lor de stabilitate
-prin nivelul de iluminare si uniformitate a acestuia
- nivelul abaterilor de la planeitate, numarul si importanta defectelor de suprafata, raportul intre lumina reflectata si lumina incidenta
-vederea din cladire spre exterior vizeaza transparenta si deformarea optica a imaginii prin suprafetele vitrate
- raportul dintre lumina transmisa prin suprafata vitrata si lumina transmisa prin aceeasi suprafata fara vitraj si calitatea geamului de a nu deforma obiectele vizibile prin transparenta sub un anumit unghi de incidenta.
10-Tactile exigenta Criteriu de performanta -confortul termic la contactul omului cu suprafetele din incapere
–caldura umana transmisa la suprafetele pardoselilor, a peretilor (exprimata prin caldura cedata pe suprafata de contact intr-un timp normat); - temperatura maxima a suprafetelor de contact pentru a evita disconfortul utilizatorilor
-confortul electric de contact in cazul descarcarii de electricitate statica (ex. Suprafata pardoselii care
-nivelul potentialului de electricitate statica creat de circulatia omului pe o pardoseala uscata
acumuleaza electricitate statica prin frecare) -confortul mecanic de contact cu suprafetele rugoase, cu discontinuitati dezagreabile si cu elasticitate la atingere
-nivelul defectelor de suprafata care pot fi suparatoare la atingere cu corpul uman
11.-Durabilitatea
exigenta Criteriu de performanta -durata de viata a cladirii si a elementelor de constructie componente
-nivelul minim al perioadei de timp (ani) in care caracteristicile sunt mentinute la valoarea prescrisa, sub efectul actiunilor agentilor exteriori si interiori
-rezistenta la agentii care influenteaza performantele cladirii si a partilor componente pe durata de exploatare a constructiilor: variatii de temperatura si umiditate, inghet-dezghet, radiatii solare
-numarul de cicluri de expunere
-rezistenta la agentii chimici naturali din mediul inconjurator sau artificial datorat activitatii din cladire:
1. rezistenta la coroziune electrochimica a elementelor metalice din cladire;
2. rezistenta la atacul agentilor biologici (bacterii, ciuperci, radacini, insecte, rozatoare) asupra elementelor de constructie
1.-evitarea contactului direct a metalelor de natura diferita la care se produce o diferenta de potential al cuplului galvanic; 2.-gradul de acoperire a suprafetei expuse la agenti biologici, aspectul elementelor expuse in sectiune (orificii, galerii)
-rezistenta la incarcari dinamice repetate ale partilor mobile (usi, ferestre)
-cicluri de inchidere-deschidere a usilor si efectul asupra tavanului si peretilor din jur
-rezistenta la uzura pardoselii si scarilor produsa de circulatia oamenilor
-limita de uzura prin abraziune sau solicitari mecanice de forfecare a pardoselii
12.-Economie
A) Indicatori dimensionali: -suprafete ale cladirii (aria construita, aria desfasurata, aria utila); -suprafete totale aferente obiectivului (suprafata incintei, suprafata
construita totala, suprafata ocupata a terenului); -volume (de nivel, volumul total, volumul util total) B) Indicatorii derivati: -gradul de ocupare al terenului= suprafata ocupata a terenului/
suprafata incintei; -indicele suprafetei de circulatie = aria de circulatie/ aria utila
desfasurata; -indicele volumului total = volumul total/ volumul util desfasurat; C) Costurile: - costul de exploatare (anual pentru producerea caldurii in vederea
asigurarii confortului termic iarna si consumul de energie pentru racire pe timp de vara);
-cost de intretinere, reparatii curente si capitale, taxe, impozite, dobanzi etc.;
-consumurile de resurse se raporteaza la consumul initial de investitie:
*de materiale principale, de manopera de executie, de energie inglobata in materiale, elemente de constructie si procese de executie;
*consumul de energie in exploatare pentru asigurarea confortului higrotermic in cladiri; se va stabili un nivel minim economic al rezistentei medii la transfer termic;
D) Gradul de industrializare reprezinta ponderea valorii aferenta materialelor si elementelor de constructie livrate de industrie (prefabricate), a valorii cheltuielilor pentru utilaje folosite la executarea lucrarilor si montarea elementelor de constructie din valoarea totala a lucrarilor de constructie-montaj.
Se specifica ca, in conditiile de intretinere normala, toate exigentele
esentiale trebuie satisfacute pe durata de viata rezonabila economic a cladirilor.
Este vorba de o perioada de timp in care performantele constructiei sunt mentinute la un nivel compatibil cu satisfacerea exigentelor esentiale si care este stabilita prin analize multicriteriale ce au in vedere, printre altele:
-costurile survenite in cazul in care constructia ajunge inutilizabila; -riscurile si consecintele unei prabusiri a constructiei si costul
asigurarii contra acestor riscuri; -renovarile partiale estimate; -costurile de intretinere; -costurile dezafectarii; -costurile ecologice ale existentei sau dezafectarii. Aprecierea calitatii conceptiei cladirii
p1 = nivel de performanta realizat / nivel de performanta normat p1 = 1.0 exigenta este respectata p1 < 1.0 exigenta nu este asigurata p1 > 1.0 exigenta este depasita in sens favorabil N=Σ αI .pi N- nota de apreciere a variantei de proiectare αI = coeficient care reprezinta gradatia importantei performantelor si exprima ponderea fiecarei exigente de performanta.
Concepte principale utilizate pentru conformarea si alcatuirea constructiilor 1.Constructia poate fi considerata ca un sistem, alcatuit din subsisteme, componente si elemente: -subsistem anvelopa alcatuit din toate elementele care delimiteaza volumul construit de mediul exterior: pereti exteriori de fatade, acoperis; -subsistemul peretilor nestructurali de compartimentare, finisaje; -structura de rezistenta
2. Definirea sistemului structural şi a subsistemelor componente ale construcţiei
a
SF
cT
S
F
b
0.00
Td
0.00
T
S
B
F
e
TTTTTT T T
S
FB
S
BF
Fig.1 Componentele sistemului structural Suprastructura (S); Substructura (B); Structura de fundare (F); Terenul de
fundare (T); Ιnfrastructura (Ι) 2.1.Sistemul structural reprezinta ansamblul elementelor care asigura rezistenta si stabilitatea unei constructii sub actiunea incarcarilor statice si dinamice, inclusive cele seismice. Elementele structurale pot fi grupate in patru subsisteme: suprastructura (S), substructura (B), fundatiile (F), terenul de fundare (T)
2.2.Suprastructura reprezinta ansamblul elementelor de rezistenta situate deasupra infrastructurii 2.3. Infrastructura este alcatuita din substructura si structura de fundare. La constructiile care nu au substructura, infrastructura este alcatuita din structura de fundare. 2.4.Substructura este zona pozitionata intre suprastructura si structura de fundare. In raport cu suprastructura, aceasta prezinta diferente de alcatuire si conformare, care conduc la capacitate de rigiditate si rezistenta majorate. 2.5.Structura de fundare reprezinta ansamblul elementelor structurale care transmit incarcarile la terenul de fundare. 2.6.Terenul de fundare constituie suportul constructiei si reprezinta volumul de roca sau de pamant care resimte influenta constructiei respective sau in care pot avea loc fenomene care sa influenteze constructia.
3. Cerinte de performanta si conditii de indeplinire pentru constructii amplasate in zone seismice cf. P100-1/2006
3.1. Cerinte privind proiectarea suprastructurii Cerinte fundamentale Conditii pentru controlul indeplinirii cerintelor Cerinta de siguranta
a vietii: Structura va fi proiectata pentru a prelua actiunile seismice de proiectare, cu o marja suficienta fata de nivelul de deformare la care intervine prabusirea locala sau generala; cutremur cu intervalul mediu de recurenta de referinta IMR=100ani
-Se are in vedere proiectarea structurii in vederea unui raspuns seismic cu incursiuni cu degradari specifice, in domeniul postelastic de deformare in zonele disipative (zone critice) (fig.2) ; -calcul la stari limita ultime, ULS-asociate cu ruperea elementelor structurale si alte forme de cedare structurala care pot pune in pericol siguranta vietii oamenilor; -Deplasarile laterale sub actiunea seismica asociata starilor limita ultime trebuie sa asigure o marja de siguranta suficienta fata de cea corespunzatoare prabusirii; dr
ULS= cqdre ≤dr,aULS ( 1)
dr
ULS = deplasarea relativa de nivel sub actiunea seismica asociata ULS q-factor de comportare fct. de tipul de structura dre =calculate pentru sectiuni fisurate (degradarile de
rigiditate sunt conform normelor specifice tipurilor de structuri si material) 1≤c=3- 2.5 (T/Tc) ≤ 2 dr,a
ULS =0.025h (h=inaltime de nivel); valoare admisibila
Cerinta de limitare a degradarilor Structura va fi proiectata pentru a prelua actiuni seismice cu o probabilitate mai mare de aparitie decat actiunea seismica de proiectare, fara degradari sau scoateri din uz; cutremur cu intervalul mediu de recurenta de referinta IMR=30ani
- calcul la stari limita de serviciu, SLS, care au in vedere dezvoltarea degradarilor pana la un nivel, dincolo de care cerintele specifice de exploatare nu mai sunt indeplinite; Deplasarile relative de nivel sub actiuni seismice asociate acestei stari limita, sunt mai mici decat cele care asigura protectia elementelor nestructurale, echipamentelor, obiectelor de valoare, etc. dr
SLS= νqdre ≤dr,aSLS (2)
dr
SLS = deplasarea relativa de nivel sub actiunea seismica asociata SLS ν =factor de reducere: 0.4-pentru cladirile din clasa de importanta I si II; 0.5- pentru cladirile din clasa de importanta III si IV; dre =calculate pentru sectiuni fisurate (degradarile de rigiditate 0.5EI) dr,a
SLS = valoare admisibila; 0.005h; 0.008h
drULS
drULS
Fig.2- Deplasari relative de nivel
Fig. 3 Sisteme structurale cu mecanisme de plastificare în suprastructură
• Stari limita ultime (conform CR0-2006- bazele proiectarii structurilor in constructii)
Gruparea de efecte structurale ale actiunilor
In cazul actiunii seismice, relatia de verificare la stari limita ultime:
∑=
n
j 1Gk,j + γI AEk + ∑
=
m
i 1ψ2,i Qk,i (3)
unde: Gk,i este efectul pe structura al actiunii permanente i, luata cu valoarea sa caracteristica. AEk este valoarea caracteristica a actiunii seismice ce corespunde intervalului mediu de recurenta,
IMR adoptat de cod (IMR= 100 ani in P100-2006); ψ2,i - coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a actiunii variabile Qi, avand
valorile recomandate in Tabelul ....; γI - coeficient de importanta a constructiei/structurii avand valorile din Tabelul .... in functie de
clasa de importanta a constructiei, Qk,i - efectul pe structura al actiunii variabile i, luata cu valoarea sa caracteristica; Tabelul ....Coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a actiunii variabile ca
fractiune din valoarea caracteristica a actiunii
Tipul actiunii ψ2,i Actiuni din vant si Actiuni din variatii de temperatura 0 Actiuni din zapada si Actiuni datorate exploatarii 0,4 Incarcari in depozite 0,8
T
S F
Zone disipative
T
S B Ι F
Perete Stâlp Grindă
Tabelul .... Coeficient de importanta a constructiei
Clasa de importanta a constructiei/structurii
Tipul functiunii constructiei/structurii γI
1 Cladiri si structuri esentiale pentru societate 1,4 2 Cladiri si structuri ce pot provoca in caz de avariere un
pericol major pentru viata oamenilor 1,2
3 Toate celelalte constructii si structuri cu exceptia celor din clasele 1, 2 si 4
1,0
4 Cladiri si structuri temporare 0,8
• Stari limita de serviciu Gruparea de efecte structurale ale actiunilor
∑=
n
j 1Gk,j + 0,6 γI AEk + ∑
=
m
i 1ψ2,i Qk,i (4)
sa fie mai mici decat valorile limita ale criteriilor de serviciu considerate.
• 4. Cerinte privind proiectarea infrastructurii (conform NP112-
2004 - normativ pentru proiectarea structurilor de fundare directe ;
• Infrastructura se va proiecta astfel incat sa fie solicitata in domeniul elastic de comportare
4.1. Cerinte privind proiectarea substructurii
• Substructura este alcatuita din elemente structurale verticale (pereti, stalpi) si elemente orizontale sau inclinate (placi, grinzi);
• Proiectarea substructurii trebuie sa tina cont de conlucrarea cu fundatiile si suprastructura;
• La proiectarea substructurilor se vor lua in considerare incarcarile proprii, incarcarile transmise de suprastructura si de teren; eforturile din actiuni seismice transmise substructurii se vor asocia mecanismului de plastificare al suprastructurii;
• La proiectarea elementelor structurale ale substructurii vor fi indeplinite conditiile de verificare la starile limita ultime (SLU) si ale exploatarii normale (SLS);
Fig. 4. Solicitările transmise infrastructurii de suprastructură.
4.2. Cerinte privind proiectarea structurii de fundare
• Fundatiile trebuie proiectate astfel incat sa transmita la teren incarcarile constructiei, inclusive cele din actiuni seismice, asigurand indeplinirea conditiilor privind verificarea terenului de fundare la stari limita;
• Fundatiile ca elemente structurale se vor proiecta astfel incat sa fie indeplinite conditiile de verificare la starile limita ultime si ale exploatarii normale
5. Cerinte generale de performanta seismica specifice CNS (componente nestructurale)-conform P100-1-2006- cap. 10. 5.1. Subsistemul componentelor nestructurale:
• Elemente atasate anvelopei: finisaje, elemente de protectie termica sau decoratii din caramida, beton , piatra, materiale ceramice, sticla sau similare care au ca suport elementele de inchidere, structurale sau nestructurale copertine, balustrade, atice, profile ornamentale, statui, firme, reclame, antene;
• Elemente structurii proprii ale anvelopei: panouri de perete plin sau vitrat, montanti, rigle, buiandrugi, etc;
• Tamplariile inglobate, inclusiv sticla; • Elementele de compartimentare interioara, tavane suspendate; • Instalatii • Echipamente electromecanice: ascensoare, scari rulante; • Mobilier si alte dotari (ex. panouri de control si comanda ale
dispeceratelor din servicii de urgenta, din unitati de pompieri, politie, centrale telefonice, rafturi din magazine, etc.).
Cerintele utilizatorilor privitoare la comportarea la cutremur a CNS
Cerinte pe care trebuie sa le satisfaca CNS
• Evitarea pierderilor de vieti omenesti sau a ranirii persoanelor din exteriorul sau din interiorul constructiilor prin desprinderea si caderea CNS;
• Evitarea intreruperii activitatilor si serviciilor esentiale in timpul si dupa cutremur prin avarierea / iesirea din functiune a CNS;
• Limitarea pagubelor materiale ca amploare si gravitate;
• Evitarea/ limitarea avarierii
-pt. constructiile din clasa de importanta I, trebuie sa asigure functionarea continua in timpul cutremurului si imediat dupa acesta; - pt. constructiile din clasa de importanta II-IV, trebuie sa fie asigurata stabilitatea tuturor componentelor, iar eventualele remedieri sa se realizeze intr-un timp scurt -CNS trebuie sa fie proiectate si executate astfel incat sa ramana
unor elemente structurale ca urmare a interactiunii acestora cu elementele nestructurale;
• Asigurarea cailor de evacuare a persoanelor din constructie si a cailor de acces pentru echipele de interventie.
stabile si sa-si pastreze integritatea fizica sub actiunea fortelor si deplasarilor datorate celor doua efecte ale actiunii seismice;
• Efectul direct al fortelor de inertie corespunzatoare produsului dintre masa CNS si acceleratia pe care aceasta o capata in timpul cutremurului;
• Efectul indirect rezultat din deformatiile impuse CNS prin deplasarile laterale relative ale punctelor de prindere/ de contact cu structura principala
5.2. Calculul seismic al componentelor nestructurale
care modeleaza actiunea directa a cutremurului asupra unui CNS aflata la cota “Z”in raport cu baza constructiei
FCNS (Z) = mqKa
CNS
CNS
ZCNSgCNS ... βγ (5)
γCNS –coeficient de importanta al CNS γCNS ≥ 1,5 -pentru elemente de constructie esentiale pentru
continuarea in siguranta a functionarii constructiilor din clasa de importanta I, sau pentru evacuarea in siguranta a acestora, inclusiv prinderile acestora; CNS pentru caile de evacuare ale constructiilor din clasa de importanta II;
γCNS ≡ γI - γI coeficientul de importanta al constructiei ag – acceleratia seismica de calcul a terenului; βCNS – coeficient de amplificare dinamica al CNS care se stabileste
functie de rigiditatea componentei si a prinderilor repective: • Componente rigide (cu perioada proprie de oscilatie
TCNS≤0.06s); βCNS=1.0; • Componente flexibile (cu perioada proprie de oscilatie
TCNS>0.06s); βCNS=2.5;
Hzk z *21+= - coeficient care reprezinta amplificarea acceleratiei
seismice a terenului pe inaltimea constructiei, in care: • Z – cota punctului de prindere de structura a CNS; • H- inaltimea medie a acoperisului in raport cu baza
constructiei; qCNS – factor de comportare al CNS , depinde de capacitatea de
deformare si de absorbtie de energie a acestora si a prinderilor de structura
mCNS – masa maxima a CNS in exploatare -Valoarea fortei seismice se limiteaza astfel:
maFma CNSgCNSCNSCNSgCNS..4...75.0 γγ ≤≤ (6)
-forta seismica se considera uniform distribuita, perpendicular pe planul CNS- in cazul elementelor plane –pereti interiori, fatade cortina si similare.
5.2.2. Determinarea deplasarilor laterale pentru calculul CNS -deplasarea relativa d r,CNS pentru CNS prinse la doua cote de nivel
diferite, pe aceeasi structura (tronson A);
( )hdddd
Aet
aAsyAsxACNSr YX
,, .−≤−= (7)
dsxA – deplasarea constructiei A, la nivelul “x”; dsyA – deplasarea constructiei A, la nivelul “y”; X – cota punctului superior de prindere de la nivelul “x”, masurata de
la baza structurii; Y - cota punctului inferior de prindere de la nivelul “y”, masurata de la
baza structurii; daA – deplasarea relativa de nivel admisibila pentru tronsonul A h et,A – inaltime de nivel;
Deplasarile ds pentru structura se calculeaza cu relatia: ds = ν. q. de ν =0.7 pentru elementele anvelopei si elementele atasate anvelopei
amplasate pe fatadele catre spatii publice (strada) sau catre spatii in care este posdibila prezenta unui numar mare de persoane (curti interioare ale scolilor, etc.);
ν =0.35 pentru celelalte categorii de CNS.
x
y
X
Y
dSxA
dSyA
CNS
Fig. 5-
5.3. Proiectarea seismica a componentelor nestructurale
5.3.1.Reguli de proiectare specifice pentru elementele de
compartimentare Peretii despartitori din zidarie de caramida sau blocuri vor fi dimensionati la forta seismica perpendiculara pe planul peretelui, in care se include masa peretelui si masa in exploatare a mobilierului sau altor echipamente sau instalatii suspendate
5.3.2.Reguli de proiectare specifice pentru elementele
componente ale anvelopei • Peretii exteriori nestructurali, care nu constituie panouri de
umplutura la cadre, executati din zidarie de caramida sau blocuri vor fi proiectati la actiune seismica perpendiculara pe perete si vor fi prevazuti cu stalpisori ancorati in structura principala si cu centuri (b);
• Peretii exteriori nestructurali din zidarie care constituie panouri de umplutura in cadrele de beton armat (a) sau din otel vor fi proiectati cf. Cap 8 din cod si CR6-2006;
• Marimea deformatiei perpendiculare pe plan a peretilor exteriori nestructurali, produse de fortele seismice de calcul, nu va depasi deformatia admisibila a panoului stabilita in functie de geometria, materialul si schema statica a sistemului de prindere de structura principala si de tipul finisajului;
Conditii de rezemare pe contur
Fig. 6
5.3.3.Reguli de proiectare specifice pentru fatadele vitrate • Scheletul metalic al fatadelor cortina, ramele vitrinelor si ferestrelor si
prinderile acestora de structura principala vor fi proiectate pentru a prelua deplasarile relative de nivel calculate, fara deformatii permanente si fara deteriorarea sticlei si a pieselor de etansare;
• Sticla partilor vitrate ale fatadelor cortina, vitrine de mari dimensiuni, trebuie sa satisfaca cerinta de limitare a deplasarii relative de nivel;
- deplasarea relativa de nivel care produce spargerea/ caderea sticlei din peretele cortina; valoarea depinde de tipul sticlei si trebuie comunicata de producator; γ I
- coeficientul de importanta al constructiei; d CNSr , - deplasarea relativa de nivel pentru calculul CNS stabilita conform (7);
b
a
Pereti de zidarie
Fig.7.- Pereti nestructurali din zidarie: a-perete care constituie panou de umplutura; b-perete de zidarie care nu constituie panou de umplutura
Fig.8-Pozitionarea peretilor de tip fatada cortina
Fig.9-Detaliu de prindere pereti cortina
Fig.10-Detaliu de prindere pereti cortina
Fig.11-Detaliu de prindere pereti cortina
Fig.12-Detaliu de prindere pereti cortina
Fig.13-Detaliu de prindere pereti cortina
5.3.4.Reguli de proiectare specifice pentru asigurarea cailor de evacuare din constructie
• Pentru amplasamente cu ag ≥ 0.20g : usile unitatilor functionale ale constructiilor din clasele de importanta I si II (sali de clasa, cabinete, sali de operatii si similare) si usi exterioare, de evacuare pentru constructiile din clasele I si III se vor proiecta pentru deplasari relative de nivel ≥ 1.25 d r, CNS ;
• Copertinele situate deasupra usilor de evacuare din cladire vor fi verificate pentru o forta seismica verticala:
-mai mare cu 50% decat cea data de (5) pentru constructiile din clasele de importanta I si II; -cu 25% mai mare pentru constructiile din clasa de importanta III;
5.3.5. Reguli de proiectare specifice pentru prinderi si legaturi
• Fortele de calcul ale CNS trebuie sa fie transmise in totalitate structurii ;
• Prinderile CNS vor fi proiectate astfel incat sa poata prelua deplasarile relative ale structurii;
• Prinderile CNS vor avea suficienta ductilitate pentru a asigura capacitatea de rotire necesara pentru preluarea deplasarilor relative ale etajelor;
• Fortele de proiectare din actiunea seismica pentru ancore vor fi majorate cu 30% fata de incarcarile de calcul pentru CNS;
Programe de arhitectură
LOCUIREA CONTEMPORANĂ
Problema locuirii a implicat, din toate timpurile, abordări din mai multe direcţii:
1. Ca relaţie dintre mediul exterior şi unitatea de locuit - un reper existenţial de maximă importanţă în calitatea locuirii.
Relaţia locuinţei cu vecinătăţile şi cu centrul oraşului constituie criterii esenţiale în alegerea locului de viaţă. Calitatea amplasamentului determină calitatea locuirii ori compensează compromisuri. De exemplu, pentru a locui în centru, te mulţumeşti cu un apartament mic într-un bloc, dar eşti nefericit dacă ai aceleaşi condiţii interioare de locuire la marginea oraşului.
Această relaţie a locuirii cu întreaga localitate, dar şi cu mediul construit imediat înconjurător a fost succint tratată în cursul "Urbanismul tradiţional, modernist şi contemporan". S-a putut constata cum din totdeauna tradiţiile şi concepţiile cu privire la locuire au determinat structura oraşelor, care apoi a exercitat o presiune inversă, dinspre oraş către unitatea de locuit. Această tradiţie de locuire urbană, reflectată în structura localităţii determină tipologii de locuire, având deci implicaţii asupra alcătuirii interioare a locuinţei. 2. Ca alcătuire interioară.
Apariţia şi dezvoltarea oraşului industrial şi consecinţele lui - criza locuinţe şi locuirea insalubră - au justificat în perioada modernistă preocuparea pentru o rezolvare a locuinţei de masă, "raţională" ca funţionalitate şi gabarite. Atunci, locuinţa tip, proiectată "ştiinţific", a fost considerată principalul garant al calităţii vieţii.
Principiul locuirii minimale, corect echipată edilitar într-un spaţiu ergonomic pentru omul tip, a fost dezvoltat în perioada 1920-60 în ţările occidentale ca soluţie pentru aglomerările urbane. Răspândirea acestei gândiri egalitariste a determinat o critică acerbă, de aceea a fost stopată în anii '60 şi s-a pornit la remedierea situaţiei. În România socialistă însă, această gândire a degenerat tragic după anii '60, transformând întreaga ţară într-o zonă de "locuinţe sociale". 3. Ca adecvare a tipului de locuire la o multitudine de factori.
Aceşti factori sunt nu numai de natură rigid funcţionalistă şi generalizatoare, ci cuprind şi considerente umaniste sensibile. Filozofia arhitecturii de azi ţine seama de de diversitatea culturilor, de istoria oraşului şi tradiţia de locuire, de valorificarea caracterului locului, apoi de diversitatea utilizatorilor, de particularităţile familiilor, de dimensiunea psiholgică a individualităţilor. Tema permanentă a arhitecţilor contemporani o constituie diversitatea şi adecvarea locuirii, pe criterii urbanistice, geografice, economice, dar şi psihologice, etnografice, istorice, sociologice, urmărind respectarea individualului, a particularului – până la urmă în interes general.
Tipuri de locuire
Principalele tipuri de locuire împart locuinţele în:
Locuirea privilegiată Locuirea de masă
şi Locuirea individuală Locuirea colectivă
Sigur că între aceste două grupe există o legătură, însă nu una de exclusivitate, ci una doar de precădere. Astăzi, locuinţa de masă poate fi, ca în modernism, colectivă, dar şi frecvent individuală, ca în întreaga istorie până la modernism. Locuirea privilegiată însă, exclude, în principiu, aglomerarea citadină şi accesul comun. Există însă şi cazuri particulare, legate mai ales de monumente de patrimoniu, clădiri istorice refuncţionalizate ori situri speciale.
Mişcarea Modernă în asociere cu capitalismul au inventat politicile de locuire în oraşele mari. Astfel au produs o revoluţie care a adus locuirea colectivă în prim planul locuirii de masă. Astăzi însă, cel puţin în Europa, blocurile de apartamente grupate în mari ansambluri de locuit, cu dotările publice tratate ca anexe ale locuirii, au dispărut aproape complet. Tipurile de locuire colectivă dezvoltate azi se diferenţiază în funcţie de cultura locului, amplasament în relaţie cu centrul oraşului şi program strategic social-financiar.
O grupare tipologică riguroasă a locuirii ar trebui să înceapă cu o grupare a criteriilor de clasificare – o acţiune de anvergură sistematică pe care nu mi-o propun în momentul de faţă. Totuşi, o înşiruire cu caracter informativ, pe criterii sociale, morfologice, geografice, etnice, politice ş.a. ar putea fi: ▪ locuinţe individuale / locuinţe colective; ▪ locuinţe luxoase / middle class / sociale (criteriu social) ; ▪ locuinţe noi / refuncţionalizate; ▪ colective de mare / mică / medie înălţime (criteriu morfologic) ; ▪ rurale / în oraşe mici / în capitale / în metropole; ▪ în areale protejate: naturale, centre istorice, zone turistice etc. ; ▪ în centrul dens construit / în zone rezidenţiale; ▪ integrate / independente izometrizate; ▪ stabile / mobile (rulote, iahturi, corturi) ; ▪ permanente / temporare; ▪ case de vacanţă pentru tot anul / doar pe timpul verii; ▪ din lemn / din zid; din zidărie portantă / cadre / mixte / alte structuri; ▪ pe relief / pe teren plan; ▪ locuinţe în zone cu climă extremă; ▪ în comunităţi etnice; ▪ locuinţe pentru un utilizator cu handicap locomotor; ▪ locuinţe ecologice; locuinţe solare etc.
În plus, la fiecare din aceste tipuri pot fi operate diverse subdiviziuni. Ne vom referi în continuare cu precădere la locuinţele nou proiectate, în situri fără un puternic caracter special.
I. Locuinţa individuală Forma favorită de locuire a familiilor în Europa o constituie locuinţa
individuală. Ea presupune acces separat în clădire şi scară individuală de acces spre celelalte nivele, toate în interiorul locuinţei. Locuinţa individuală exclude spaţii interioare comune cu alte locuinţe.
Locuinţa individuală nu mai constituie, ca în deceniile moderniste, un privilegiu inaccesibil maselor, ci acoperă toată aria social financiară de beneficiari, de la locuinţa de lux unicat, trecând prin ansambluri rezidenţiale de toate standardele, până la cele cu caracter de protecţie socială.
Locuinţele individuale se desfăşoară în general pe parter, P+1 sau P+2, cu sau fără subsol, cu sau fără mansardă.
Locuinţele individuale desfăşurate pe două nivele supraterane (P+1 sau S+P+1) se numesc locuinţe de tip duplex. Cele P+2 (sau S+P+2) se numesc triplex-uri.
I.1. Locuinţa individuală izolată pe lot I.1.a. Locuinţa izolată privilegiată
Plan etaj
Arhitect Hans Scharoun, vila Schminke la Loebau, 1933.
Plan parter
Este cazul vilelor unifamiliale, construite după proiect unic, la comanda beneficiarului, care este proprietar, finanţator şi utilizator. Comanditarului se adresează arhitectului, care îi proiectează o casă unicat, astfel încât aceasta să îi reprezinte identitatea şi să răspundă structurii şi particularităţilor familiei. Astfel de proiecte permit cea mai mare libertate de creaţie şi de aici rezultă cele mai interesante realizări, chiar avangardiste, în condiţiile unui beneficiar inteligent.
Locuinţele sunt, evident, în general mari, şi au planuri libere. O caracteristică a lor o constituie amenajarea peisageră articulată a întregii proprietăţi. Rezultate bune sunt mai ales atunci când acelaşi arhitect controlează şi designul interior al casei.
Acum, în Europa, familiile bogate se orientează cu preferinţă către construcţiile existente, cu caracter istoric şi/sau ambiental, pe care le adaptează interior şi astfel le valorifică superior. De aceea, poate cele mai frecvente cazuri de locuinţe nou proiectate pentru familii bogate se află în America.
I.1.b. Locuinţa obişnuită izolată, pentru clasa medie Locuinţa izolată pe lot, construită după proiect unic, nu este neapărat
luxoasă, ci este răspândită şi în rândul clasei de mijloc. Pe un lot mai mic sau mai mare, ea poate avea dimensiuni şi organizare în acord cu posibilităţile şi necesităţile comanditarului, dar şi cu structura urbană, tradiţia de locuire a zonei etc.
▼O locuinţă duplex de dimensiuni medii după proiect unic, izolată pe lot. Interesant este faptul că parterul se constituie într-un apartament la dispoziţia coliilor. Etajul este mansardat.
parter etaj
I.2. Locuinţa individuală în ansambluri de locuit Ansamblul de locuit este proiectat de către arhitect la comanda unui
investitor, fără ca viitorii locatari să fie cunoscuţi. Odată proiectate, viitoarele locuinţe sunt puse apoi în vânzare de către investitor. Proiectarea ansamblului presupune amenajarea unei suprafeţe de teren, lotizate sau nu, cu unităţi de locuit, circulaţii, reţele edilitare şi amenajare peisageră. Sunt repetate câteva tipuri de unităţi de locuit şi amplasate în acord cu criterii de orientare, relief, circulaţii şi vecinătate.
Cazul cel mai frecvent este acela al unui număr limitat de case tip, dar şi acestea supuse la rândul lor unor mici modificări, individualizări. Aceste diferenţieri au dublu motiv: ■ Primul motiv este unul de la exterior la interior şi urmăreşte să evite o imagine generală monotonă şi impersonală a unui şir de piese repetate. Ideea principală, astăzi în lume, este de a evita repetarea cazonă, aliniată, a unui singur tip de casă şi de a realiza astfel ansambluri de locuit variate, interesante, cu un înalt grad de confort psihic, cu o atmosferă comunitară proprie. Cu cel puţin două-trei secţiuni de locuit, amplasate, adecvat, se poate obţine o varietate mare, în ciuda unor volumetrii sau organizări planimetrice asemănătoare. De altfel, şi loturile pot fi de forme şi mărimi diferite, pentru posibilităţi financiare diferite. Ca de obicei, lucrurile depind de strategiile administraţiilor, de regulamentele locale, de calitatea investitorului şi de calitatea, concepţiile şi libertăţile arhitectului. ■ Al doilea motiv porneşte dinspre interiorul locuinţei, către exterior şi e acela de a adapta locuinţa, pe cât posibil, la particularităţile fiecărei familii rezidente. În unele situaţii, de la o anumită fază a proiectării, locuinţele sunt deja puse în vânzare, aşa încât arhitectul poate colabora în fazele de detaliu cu utilizatorii individuali. Astfel, unităţile de locuit pot fi personalizate, printr-o posibilă adaptare la specificul familiei, prin finisaje, culori şi chiar prin variaţii de organizare interioară nestructurală.
Ansamblurile rezidenţiale pot fi şi ele concepute pentru diferite standarde financiare, de la categoria lux până la locuinţe sociale, dar pot de asemenea să fie întrucâtva mixte, excluzând extremele.
În ceea ce priveşte construcţia de locuinţe noi, ansamblurile rezidenţiale cu unităţi de locuit individuale par să fie în acest moment soluţia de locuire cea mai avantajoasă în oraşele medii. Dată fiind proximitatea în cadrul uni ansamblu definit, această formă de locuire determină relaţii comunitare apropiate între rezidenţi, fără să le oblige însă. Ea combină economia specifică locuirii colective, păstrând însă confortul şi calitatea locuirii individuale tradiţionale.
Toate aceste puţine variante prezentate sunt infinit multiplicate, datorită creativităţii arhitecţilor, combinate cu înţelepciunea politicienilor şi flexibilitatea investitorilor. Tema locuirii de condiţie mijlocie în oraşe beneficiază permanent de concursuri şi alte forme de cercetare.
Ansamblul din Băneasa a fost proiectat pe un teren general (nelotizat, fără grădini individuale), în interiorul căruia arhitectul a organizat ansamblul pe baza unei străzi interioare. Sunt utilizate câteva tipuri de secţiuni, în general cuplate, dar şi înşiruite. Una dintre calităţile ansamblului o constituie faptul că unităţile de locuit sunt diversificate, amplasate şi compuse astfel încât să evite monotonia. Umorul şi culorile îi conferă un caracter ludic. Sunt reiterate, în formule noi, elemente din locuirea tradiţională: băncuţa de la poartă, foişorul, podul mascat de un atic etc. S-a mizat şi pe vegetaţia care se va dezvolta, controlat.
Case cuplate la ansamblul de la Weissenhof-Stuttgart. 1994
Construcţie anul 2000, arhitect Alexandru Beldiman.
I.2.a. Locuinţa individuală izolată în cadrul ansamblului
Între locuinţa individuală izolată din cadrul unui ansamblu rezidenţial şi cea
pe lot propriu, amplasată în diverse vecinătăţi existente, menţionată la categoria I.1.b., există o singură diferenţă esenţială: prima este proiectată odată cu ansamblul, ca investiţie imobiliară speculativă, pentru utilizator necunoscut; cea de-a doua presupune întocmirea proiectului unicat în acord cu necesităţile particulare ale unui utilizator anume, în urma unei teme şi a unui contract de proiectare. Ansamblu de locuit alcătuit
într-o manieră liberă, numai din locuinţe individuale P+1 şi P+2. Ansamblul cuprinde unităţi de locuit izolate, cuplate decalat şi înşiruite decalat.
I.2.b. Locuinţa cuplată
Locuinţe cuplate există nu doar în ansambluri proiectate ca investiţie, ci şi în mod liber, în zone rezidenţiale diverse, în care doi vecini convin să-şi cupleze casele şi să apeleze împreună la un arhitect. Mai frecvent sunt ele întâlnite însă în cadrul ansamblurilor proiectate pentru proprietarul unei suprafeţe mari de teren lotizate.
De regulă, partiul unei vile unifamiliale este reprodus în oglindă de către vila adiacentă, de care este lipită. Pot însă exista şi case cuplate cu partiuri diferite. De obicei, între zidurile adiacente ale caselor, tratate ca ziduri interioare de rezistenţă, se află un rost de cca. 5 cm. Pe această latură, care nu beneficiază de ferestre, se amplasează funcţiunile care pot exista şi fără iluminat şi ventilat natural direct. Este cazul scărilor, a băilor, a unor depozitări, dar şi a locului de luat masa. Tot pe acest perete se cuplează, de preferinţă, principalele instalaţii ale celor două case, de la grupuri sanitare băi şi bucătării.
Două case cuplate
I.2.c. Locuinţa înşiruită În acest tip de construcţie, locuinţa individuală este integrată într-un şir de
unităţi de locuit solidarizate, deci fără spaţii libere între ele. Ca şi locuinţele cuplate, şirul de loturi cu case înşiruite pot fi integrate într-o zonă construită existentă a oraşului sau pot fi integrate într-un ansamblu rezidenţial nou de locuinţe speculative, care poate cuprinde şi alte unităţi de locuit.
Istoria faţadelor lipite de-a lungul străzii datează cel puţin din evului mediu. Oraşului medieval îi este caracteristică lotizarea în parcele adânci, perpendiculare pe stradă, care determina alinierea faţadelor şi construcţiile desfăşurate pe adâncimea lotului.
În formula secolului XX – obsedat, până după al doilea război, de raţionalitate şi economicitate - această soluţie a rezolvat de multe ori criza de locuinţe, într-un mod economic. Faţă de locuirea tradiţională, proiectarea funcţionalistă a locuinţei înşiruite a adus condiţii de igienă şi confort sporite. Locuinţele înşiruite constituie şi astăzi o soluţie acceptabilă, mai acolo unde terenul este scump. Formulele sunt însă mai elegante, complexe şi variate.
Din punct de vedere structural, şirul poate fi alcătuit din unităţi de locuit cu pereţi laterali proprii, despărţiţi cu rost de locuinţa vecină sau pot fi monobloc.
I.2.d. Locuinţa înşiruită cu grădină interioară (covor) Formula locuinţei covor a dat rezolvări de succes, acolo unde a fost iscusit
proiectată. Avantajul ei îl constituie o mare densitate de locuire, percepută însă bine, atât dinspre trecătorul de pe stradă, cât şi din punctul de vedere al rezidenţilor.
Procentul admis de ocupare a terenului este mare. Locuinţele au forme de L sau de U şi sunt aşezate unele faţă de altele astfel încât să formeze grădini interioare cuplate. Regimul de înălţime este mic, de aceea acest sistem permite o bună iluminare a locuinţelor. Casele sunt introvertite şi oferă intimitate.
De sus în jos: locuinţe înşiruite la Amsterdam şi la Graz şi locuinţe covor în Spania Plan parter Plan mansarda
II. Locuinţa colectivă Locuirea colectivă se defineşte prin accesul în clădire comun mai multor
locuinţe, scară de acces şi alte spaţii şi echipamente comune – lift, ghenă de gunoi, spălătorie, uscătorie, terasa circulabilă, garaj, boxe de depozitare, biroul asociaţiei etc. - şi supraetajarea unităţilor de locuit. Locuinţele se numesc în acest caz apartamente.
Uzual, obişnuim să denumim această soluţie locuirea la bloc. În Europa, ea şi-a pierdut supremaţia înregistrată în secolul XX. Chiar după dispariţia marilor ansambluri, ea continuă să existe însă, ca formulă adecvată marilor oraşe şi, în general, în centrelor urbane. Ea persistă fie în centrele dens construite ale oraşelor mari, fie în zone în care acest tip urmează o tradiţie de locuire (cum ar fi Barcelona, oraşele port din nordul Germaniei sau un oraşe cu tradiţie social-democrată, cum e Lyon).
Intensiv mai este încă practicată în ţările orientale cu populaţie mare, în general în lumea a III-a, fie în zone sărace, fie în zone cu o dezvoltare economică explozivă (Taiwan, Hong Kong, Malaezia...).
Şi locuirea la bloc presupune standarde diferenţiate. Criteriile sunt cu precădere regimul de înălţime, amplasamentul faţă de centru şi calitatea vecinătăţilor, densitatea de blocurilor, amenajarea peisageră înconjurătoare, calitatea materialelor de construcţie, iar la interior dimensiunea apartamentelor, calitatea finisajelor, generozitatea şi calitatea echipamentelor (lifturi, garaje etc.)
Locuinţele colective pot şi ele să aibă regim de înălţime mic (P+2,3), mediu (P+ 4) sau înalt (<P+5).
Blocul de locuinţe există astăzi, în Europa, cu precădere în următoarele situaţii:
▲Cartier de blocuri noi la Barcelona ►Siloz la Oslo devenit cămin de studenţi
II.1. Blocuri izolate cu caracter unicat
II.1.a. Blocuri plombă
Plombe apar în general în zonele centrale, pe loturi libere între alte clădiri înalte existente. Planimetria, înălţimea, orientarea şi alte decizii urmează criteriul adaptării la vecinătăţi. Multiplele constrângeri conduc adesea la soluţii ingenioase. II.1.b. Clădiri vechi, refuncţionalizate ca unităţi rezidenţiale
În ultimele decenii, refuncţionalizările sunt o temă favorită pentru arhitecţi, iar la public se bucură de mare succes.
II.2. Blocuri în ansambluri rezidenţiale II.2.a. Blocuri în ansambluri de blocuri
Actualele ansambluri de blocuri au dimensiuni controlate, după ce, în urma efectelor negative sociale şi urbanistice, cariera marilor ansambluri s-a încheiat. În blocuri pot exista atât apartamente desfăşurate pe un singur nivel, cât şi duplexuri sau, mai rar, triplexuri.
Nefiind deloc actuale, dar fiindu-ne prea binecunoscute, nu voi prezenta planuri de arhitectură la aceste tipuri de locuire.
Voi enumera doar următoarele tipuri de secţiuni:
The Walled City, China
● Blocurile de tip punct sau turn
În mod uzual, în Europa, turnurile cu destinaţie rezidenţială nu sunt prea agreate, dată fiind tristele experienţe ale urbanismului modernist.
Există însă şi realizări actuale interesante, e drept însă că mai mult în alcătuiri funcţionale mixte – locuinţe şi birouri (avocatură, consultanţă, mici ateliere de proiectare, sedii sociale de firme mici etc.) În general, locatarii apartamentelor nu sunt familiile medii, cu copii, având aici principala reşedinţă. ● Blocurile de tip lamă
În funcţie de forma secţiunii, apartamentele – de la două trei, la oricât de multe apartamente la scară – au acces de pe un coridor sau de pe o casă a scării comune. ● Blocurile de tip bară
Foarte utilizate au fost la noi în anii '60, de exemplu în marile ansambluri ca Titan, Drumul Taberei şi altele. Calitatea locuirii s-a degradat accelerat, începând cu primele acţiuni de densificare.
● Blocurile de tip insula
Sunt foarte economice, pentru că permit o densitate mare de locuire. În configuraţiile din ţările socialiste, compromisurile uneori acceptabile au atins cote de disconfort inumane. Incintele sunt spaţii publice ale nimănui, invadate de parcări improvizate. ● Compoziţii liniare şi blocuri de tip înlănţuiri
Aliniate de-a lungul bulevardelor cu trafic intens, ele sunt obositoare şi monotone pentru trecători. Locuitorii apartamentelor beneficiază fie de zgomotul şi poluarea bulevardelor, fie de peisajul dezolant din spatele liniei de blocuri. ● Locuinţele colective cu cursivă
Apartamentele accesibile de pe o scară exterioară protejată şi cursive sunt o alternativă interesantă la etajele centralizate, cu apartamentele distribuite în jurul circulaţiei verticale (scară şi lift).
Cursivele sunt fie exterioare, fie coridoare interioare. Apartamentele, la rândul lor, se pot desfăşura - fie pe un singur nivel şi atunci există cursive la fiecare nivel, - fie pe două (duplexuri), în care caz există cursive doar din două în două etaje, - fie există apartamente decalate la jumătăţi de nivel, accesibile de pe o cursivă
aflată între ele, - fie în alte compoziţii alternative, datorate inventivităţii arhitecţilor.
Planul unei locuinţe colective cu apartamente pe un singur nivel, deci accesibile de pe cursivele aflate la fiecare nivel.
Schema cu scara
excentrică şi acces alternativ, de pe coridor şi de pe cursivă.
Plan etaj duplex
▲Secţiune prin locuinţe duplex decalate la jumătate de nivel faţă de cursivă ► Planuri ale unei clădiri cu locuinţe duplex, cu accesul de pe cursivă la nivelul zonei de zi. Rezultă o cursivă la două nivele.
Plan parter
duplex
Locuinţe sociale cu cursivă la Graz, Austria, 1993. ● Locuinţe în terasă
Au fost la modă acum vreo 30 de ani, în ţări cu relief montan. Era, într-adevăr, o idee interesantă, iar locuirea cu peisajul descendent şi perspectiva până în depărtare probabil că e plăcută. Ea prezintă însă două dezavantaje. Primul poate fi surmontat prin abilitatea arhitectului: dificultatea de a ilumina şi ventila natural apartament pe toată adâncimea. Motivul pentru care acest tip de locuire a fost aproape abandonat, cel puţin în Europa, îl constituie imaginea greoaie a acestor ansambluri, privite dinspre oraşul din vale. Ele modifică peisajul natural, adică urâţesc dealurile, altminteri atât de plăcute pentru locuitorii care au norocul să le aibă în preajmă.
Locuinţe pe un
singur nivel Locuinţe duplex Locuinţe duplex cu
nivele decalate
1 living 2 dining 3 bucătărie
4 copii 5 părinţi
6 depozitare 7 c.t. 8 debara
9 baie
Celebru ansamblu proiectat de Tadao Ando la Kobe, Japonia
II.2.b. Blocuri mici în ansambluri mixte Este vorba despre ansamblurile cu alcătuiri mixte, în care locuinţe colective
îşi găsesc locul alături de locuinţe individuale, generând varietăţi mari de locuire.
Locuinţe înşiruite şi bare P+3-4 construite în completarea ansamblului interbelic de la Weissenhof, în anii '90.
II.2.c. Mici ansambluri izolate de blocuri
Locuinţe colective, nu în pantă, ci sub o pantă creeată în dialog cu natura. Suedia.
III. Locuinţe cu caracter special III. 1. Reinterpretări ale locuinţei, prin transformarea unor spaţii vechi
Intervenţiile de reconversie a unor clădiri vechi în locuinţe moderne au dat în ultimul timp o serie de rezultate extrem de spectaculoase. Încărcătura istorică a fost astfel pusă în valoare, generând pentru utilizatori o atmosferă de un confort psihologic sporit. Reconversiile, reabilitările, revitalizările sunt agreate în egală măsură de public şi de avizaţi. Conace, castele, industrii, fortificaţii, catacombe, epave, mansarde şi poduri, antrepozite, silozuri, mori şi alte locaţii incredibile dar încărcate de potenţial expresiv au devenit - în afară de galerii de artă, studiouri de înregistrare, birouri, ateliere de artişti şi spaţii comerciale – chiar spaţii de locuit. Celebre sunt gazometrele din Viena – 5 vechi structuri utilizate la sfârşitul secolului XIX în scopuri industriale – care acum, refuncţionalizate, constituie centrul unui spectaculos cartier nou al oraşului.
Vilă la Oslo, reconversie în 2004 a unei vechi fierării. Trei ziduri de cărămidă au fost păstrate, iar cel de-al patrulea a fost înlocuit cu un perete de sticlă. În interiorul unui spaţiu general de 10 metri înălţime au fost apoi suspendate celulele private de locuit. Arhitecţi Jarmund şi Vigsnes.
III. 2. Casa ecologică
Tipică şi ideală pentru această formă de locuire este casa din lemn. Lemnul este utilizat natural, netratat, izolaţiile sunt şi ele din materiale naturale (plută, lână, vată etc.). O învelitoare adecvată este din ţigle ceramice, iar vopsitoriile utilizate sunt pe bază de plante.
Parter Etaj
III. 3. Locuinţă adaptată pentru un membru al familiei cu handicap locomotor
Soluţia optimă este cea cu coridor central, cât mai drept, care oferă acces uşor spre fiecare încăpere, evitând multe unghiuri şi întoarceri. Cuierul şi alte rafturi vor avea înălţimea accesibilă din scaun. Camera de zi trebuie să fie suficient de spaţioasă ca să permită mişcarea liberă cu scaunul a gazdei şi a încă 2-3 oaspeţi în scaun. Pentru nevăzători, spaţiile trebuie să fie chiar mai mari şi să permită şi depozitarea bibliotecii şi mijloacelor electronice specifice. Mobilierul bucătăriei şi băii urmează prescripţii de gabarit speciale, în funcţie de handicap. Se evită treptele la acelaşi nivel (inclusiv interior-exterior la parter) şi se impune un lift pentru accesul la etajele superioare.
În stânga - locuinţă oarecare. În dreapta – locuinţa după ce a fost adaptată pentru o persoană cu handicap.
III. 4. Casa solară
Casa construită pentru a utiliza energia solară nu este o construcţie oarecare cu faţade din sticlă, unde captatorii rezolvă singuri problema încălzirii. În realitate, întreaga concepţie arhitecturală susţine sistemul de încălzire printr-o organizare anume şi prin soluţii tehnice de mare precizie. Orientarea casei, ventilarea, distribuţia spaţiilor în raport cu zona captatoare conlucrează pentru eficienţa sistemului. Între spaţiul-seră şi restul casei există o zonă tampon. Într-o climă favorabilă, economia de energie poate fi de 25%.
Parter Etaj
Secţiune
Locuinţe solare la Graz, 1992.
CASE PREFABRICATE DIN LEMN
Sunt construcţii realizate integral din lemn ecarisat sau/şi produse derivate pe
bază de lemn, amenajate astfel încât să asigure spaţii interioare în care să se
desfăşoare activităţi curente de viaţă şi odihnă ale oamenilor, în mod temporar sau
permanent.
1.Criterii de clasificare:
Destinatie: case de vacanta sau odihna, case de camping, case de locuit
-Sunt considerate zone disipative in noduri numai acele materiale si imbinari
mecanice care au o comportare corespunzatoare la solicitarea de oboseala;
-Imbinarile incleiate se considera zone nedisipative;
-Imbinarile prin chertare nu pot fi folosite atunci cand eforturile de forfecare sau
intindere perpendiculara pe fibre sunt predominante.
In tabelul de mai jos sunt prezentate valori ale factorilor de comportare functie de
tipul de structura si clasa de ductilitate.
C6-6
C6-7
Hala Targoviste
Hotel din lemn lamelat incleiat-Sinaia
Sali din lemn lamelat incleiat
Sala de sport
Sala de fotbal
Sala de sport din lemn lamelat incleiat –deschidere 42m-Portugalia
Supermarchet Lisabona-grinzi drepte 30m
Sala cu spatiu multifunctional-Germania
Budapesta
Stadion olimpic Norvegia
Centru commercial Paris
Pavilionul japonez-Hanovra-Expo 2000
Pavilion Japonia
Pod pietonal-32m deschidere-Portugalia
ARHITECTURA CLĂDIRILOR DE BIROURI
I. Amplasamentul şi relaţia cu situl -În centrul oraşului- tendinte in rezolvarea birourilor: parterul e redat circulaţiei libere a pietonilor şi nu e ocupat de mari spaţii goale de recepţie,. Într-adevăr, clădirea de birouri aflată în centru trebuie să fie deschisă cel puţin la parter contactelor cu oraşul. Pe de o parte nu trebuie să fure pietonului suprafeţe din oraş, ci să păstreze continuitatea pietonală prin pasaje comerciale, pe de altă parte activităţile comerciale să fie accesibile angajaţilor birourilor de deasupra sau vecine.
-Excentric faţă de centru sau la marginea oraşului Cartierul de afaceri la Defense, de exemplu, a fost conceput să lege clădirile de birouri într-un ansamblu social de mare atracţie, situat la marginea de nord-vest a Parisului
Urban mixed development: Commerzbank Frankfurt, arhitect Foster Associates şi Centru de afaceri în Ontario, Canada, arhitecţi Roche & Dinkeloo.
-În afara oraşului -Acest tip de amplasament nu şi-l poate permite, desigur, orice program, de exemplu nici acela de conducere politică, nici de administraţie publică, în schimb şi-l pot permite sedii de firme, institute etc. El e preferat mai ales de acele tipuri de activităţi terţiare care sunt legate de unităţi de producţie şi de cercetare
II. Tipuri de clădiri de birouri -clasificari -Pe criteriul statutului clădirii
* Sediu propriu al firmei, construit pe speze proprii, pentru proprie folosinţă, este cazul cel mai frecvent în Europa.
Cele mai multe firme aspiră să aibă sediu propriu, construit în acord cu nevoile proprii şi mai ales cu imaginea pe care vor s-o promoveze. În realitate, statisticile actuale spun că o firmă este nevoită, din cauza dinamicii pe piaţa afacerilor, să-şi schimbe sediul în medie la şapte ani. Pe de altă parte, multe sedii proprii de firme oferă la rândul lor spaţii de subînchiriat.
* Clădiri construite pentru închiriat – birouri "în alb" constituie cazul cel mai frecvent în America.
Ele corespund realităţii că aproximativ la 5-7 ani, firma fie se mută, fie are nevoie de reamenajare, ca urmare a modificărilor de management, activitate etc.
În concluzie, sediile proprii sunt pozitive, din motive general arhitecturale şi de progres al gândirii. Ele sunt totuşi uneori dezavantajoase, atunci când au fost gândite mult prea în acord cu necesităţile de moment ale firmei. Clădirea va fi atunci cu atât mai greu de adaptat la schimbările viitoare (ale mijloacelor de lucru, tehnologiei, mijloacelor de operare, ale pieţei de afaceri etc).
-Pe criteriul funcţional
a. clădirea de birouri pură, izolată, introvertită, care nu are activitate cu publicul. Ea este simplu sediu social ori sediu administrativ al unei firme.
b. clădirea de birouri pură, izolată, a cărei activitate specifică presupune şi contact cu publicul – de exemplu bursă, CEC, cameră de comerţ, bancă etc.
c. clădirea de birouri cu sau fără unităţi proprii de producţie sau cercetare; d. clădirea de birouri mixtă, care pe lângă activităţile proprii financiare, administrative, juridice etc., conţine funcţiuni adiacente precum magazine, restaurant, dotări sportive, galerii de artă, deschise şi publicului etc.;
e. clădirea de birouri mixtă, care fuzionează funcţional cu hoteluri adiacente, spaţii comerciale, chiar teatru (New London Centre – Theatre),
-Pe criteriul programului de arhitectură deservit
a. conducere politică: parlament, ambasadă, consulat, palat rezidenţial; b. administraţie publică: guvern, minister, primărie, poliţie, tribunal, vamă;
c. activităţi economice: centre de afaceri, sedii de firme, institute, bănci, bursa etc.
- Pe criteriul relaţiei cu trecutul şi viitorul .a. în clădire nouă, în clădire istorică adaptată sau ambele la un loc;
b. în clădire nouă gândită ca spaţiu reversibil
-Pe criteriul utilizării la maximum a tehnicii
a. Clădirea clasică de birouri. b. Clădirea inteligentă este soluţia tehnică cea mai performantă, faţă de toate
tipurile existente până acum.
-Pe criteriul relaţiei dintre clădire şi organizarea interioară a. Cu sâmburele vertical interior sau exterior b. Cu birouri închise sau deschise etc. -Pe criteriul morfologic 1. Clădirea imobil este clădirea care se supune - integrat sau nu – ţesutului urban existent şi se caracterizează prin respectul faţă de contextul istoric.
Diputacion provincial, arh. Federico Correa, Barcelona 1987. O clădire nouă de şapte etaje se aşează în spatele unei case istorice, oferindu-i un ecran pe care să se proiecteze. Correa reia de la casa istorică tema colţului circular, stabilind astfel un dialog savant cu contextul printr-o reinterpretare istorică.
2. Clădirea de tip vilă, foarte legată de peisaj, aflată în afara centrului aglomerat, în cartiere de locuit elegante sau la periferie, într-un mediu natural de calitate cu care stabileşte un dialog subtil. Volumetria ei poate fi de tip compact, pavilionar sau cu aripile întinse în natură, cu sau fără atrium etc. 3.Construcţia autonomă, indiferentă la context, de obicei deoarece acest context nu este valoros. E amplasată în zone delabrate, în care clădirea e cea care înnobilează situl şi creează reperul calitativ
Tipul compact. Germania 1994, arh. Log ID. Extinderea pe verticală a unei mici clădiri de birouri, legată de natură atât prin peisaj, cât şi prin sistemul eficient de utilizare a încălzirii solare.
Don Mills, Park Center, Ontario, Canada, 1985-90, arh. Harry Pellow. Birouri "în alb". Patru blocuri masive, cu jocuri de terase şi grădini interioare reduc impresia de densitate. Trama pătrată este de 7.60 m. Un nod tehnic tradiţional distribuie platourile în suprafaţă de 853-1380 mp. Birourile închise, situate în adâncimea platoului, nu ţin cont de iluminatul natural.
4. Clădirea de tip bară, înaltă sau nu. Adâncimea barei este cea optimă tipului de birouri dorit. În funcţie de amplasament şi în acord cu organizările alternative, dacă e nevoie de extinderi, bara se poate prelungi, fragmenta, îşi poate schimba direcţia etc.
5. Clădirea de tip fagure 6. Turnurile de birouri sunt binecunoscute, formula lor fiind oarecum tip.
Firma EDF-GDF, birouri, primire, depozitare, parc de staţionare la Kingersheim, Franţa, 1989. Arh. Spitz şi Martini. Două clădiri faţă în faţă, de înălţimi diferite, articulate printr-un volum de primire, între ele. Birouri dispuse clasic de-a lungul unei străzi interioare. Există şi un aport de lumină zenitală. Două criterii au determinat alegerea acestui tip: dorinţa de a organiza unităţile de lucru într-un anumit fel şi dorinţa de a exprima eficacitatea serviciului public prin dinamica formală.
Ministerul Afacerilor Sociale, birouri administrative pe 56000 mp, în la Haye, Olanda. Hermann Hertzberger, 1990. Sistemul modular e alcătuit din 16 unităţi octogonale juxtapuse şi legate de galerii acoperite. Fiecare entitate poate primi 32 de persoane pe 420 mp, într-un spaţiu amenajat liber, cu infinite posibilităţi de compartimentare. Dispoziţia de ansamblu, organicistă prin celulele aglutinate,. Plan, secţiune şi schema circulaţiilor şi curţilor interioare.
a. Bank für Gemeindewirtschaft, Frankfurt – plan. b. Clădire cantonală, Berna – plan. c. Bank of China, Hong Kong. d. Turnuri foarte înalte ale lumii: ▪ Tour Eiffel, ▪ Chrysler Building New York, ▪ John Hancook Building Chicago, ▪ Bank of China Hong Kong, ▪ Central Plazza Hong Kong, ▪ Empire State Building New York, ▪ World Trade Center New York, ▪ John Mao Building Shanghai, ▪ Sears Towers Chicago, ▪ Millenium Tower Tokio, 1840m. ► World Trade Center pe 28 iulie 2001, la răsăritul soarelui.
a
b
c
d
■ Criterii de proiectare interioară a clădirii:
▪ Dimensiunea spaţiului e variabilă, în funcţie de temă şi program. ▪ Poziţia nodului poate fi exterioară sau interioară, în care caz poate avea poziţie centrală, excentrică, repartizată pe mai multe noduri, parţial interioară, parţial exterioară etc.
▪ Adâncimea spaţiului e dată de distanţa de la anvelopantă la circulaţia (de cca. 2 m lăţime) din jurul nodului vertical. La rândul ei, ea depinde de poziţia în plan a nodului.
În cazul nodului interior, în funcţie de distanţa până la coajă avem: - adâncime foarte mare – peste 20 m de la geam până la circulaţia din jurul nodului. - adâncime mare: 11–19 m - adâncime medie: 6-10 m - adâncime mică: 4-5 m
▪ Proiectarea nodului. Conţinutul nodului depinde de: - numărul etajelor, care determină numărul de lifturi;
a. sâmbure interior central, b. sâmbure interior lateral, c. sâmbure exterior
a
a. adâncime medie b.
adâncime
mică
a b c
a
b
- suprafaţa etajului şi numărul funcţionarilor, care determină numărul de lifturi, scări şi grupuri sanitare; - spaţii suplimentare ca oficii, case de troliu, eventual coffee stations etc.; - spaţii de curăţenie diverse.
▪ Trama. Există cel puţin patru tipuri de trame suprapuse:
- trama structurală (stâlpi), - trama constructivă (module ale finisajelor – planşeu, plafon etc., în funcţie de
oferta pieţii) - trama de instalaţii (prize) - trama de amenajare interioară (birouri)
▪ Trama structurală. În mod normal, trama structurală variază de la 5 la 9 m, deşi distanţa de 5m interax riscă să ofere imaginea unei păduri de stâlpi.
Trama potrivită pentru a permite şi amenajarea cu camere, trebuie să ţină cont de un minimum de 2.75 m pentru un birou.
Pentru birourile deschise, trama potrivită ar trebui să fie de cel puţin 5.1 m interax. ▪ Trama constructivă vizează subîmpărţirea plafonului fals, a dalelor pardoselii etc., astfel încât să permită, de exemplu, amplasarea corpurilor de iluminat din plafon într-un mod controlat. Trama constructivă este de obicei o subdiviziune a tramei structurale.
▪ Trei poziţii ale stâlpilor în relaţie cu anvelopanta: - stâlpii în afara peretelui cortină – soluţie elegantă, dar scumpă; - stâlpii integraţi în grosimea peretelui exterior – trebuie să ţină cont de cable şi
conducte, care de multe ori urmăresc perimetrul; - în interiorul casei, dar atunci distanţa de la stâlpi la anvelopă nu trebuie să fie
spaţiu pierdut, ci să permită mobilarea; un minimum 2.75 m de consolă permite
În imagine: a. trama structurală, b. trama constructivă, c. trama de instalaţii, d. trama de amenajare interioară
amplasarea unui birou, dar mai convenabile sunt dimensiunile de peste 3.00m, până la 4-5 m;
- la faţadă, locul stâlpilor îl pot lua şprosurile structurale; evident, nu toate şprosurile trebuie să fie structurale, ci doar cele din linia stâlpilor interiori;
▪ Dimensiuni ale spaţiilor construite:
- Spaţii mici – într-o cameră sunt necesari minimum 8 mp/ loc de lucru, ţinând cont că o dimensiune minimă pe cele două direcţii ale unui loc de birou este de 2.6 m. - Spaţii medii – pentru de grup de, să zicem 5 persoane – 40-150 mp. - Spaţiile mari nu se supun reglementărilor, ci criteriilor de lux şi imagine.
▪ În caz de incendiu se recomandă: - în cazul unei singure ieşiri de incendiu, distanţa maximă de la locul de lucru la ieşire să fie de max. 30.5 m. - să existe ferestre mobile, - scara să poată fi izolată, pentru a împiedica propagarea focului de la un etaj la altul. - la clădiri mai înalte 18 m, casa scării principale este prevăzută cu un spaţiu tampon etc.
▪ Alături de opţiunea iniţială cu privire la adâncimea spaţiului orizontal de la anvelopantă la sâmbure, trebuie decisă şi înălţimea liberă între planşee, ţinând cont de poziţionarea şi dimensiunile tuturor traseelor de instalaţii.
▪ În concluzie, un sediu de birouri trebuie setat pentru două variabile majore: - dinamica amenajării interioare şi - dinamica logisticii - automatizări, cablaje, inovaţii tehnice, informatice etc.
Imobilul inteligent construcţia inteligentă se defineşte ca imobil precablat, în care noul chiriaş, indiferent de tipul activităţii, dispune imediat de conectare la comunicaţii performante. Este deci o construcţie care, după ce a fost încheiată de către constructor, nu aşteaptă luni de zile goală, ci poate fi imediat ocupată de o firmă care a hotărât să-şi schimbe sediul. Instalarea firmei mutate poate dura 45 de minute. Condiţia este ca arhitectul să o fi conceput suficient de flexibilă, încât să poate fi, şi din punct de vedere spaţial, capabilă să acomodeze moduri variate de exploatare. Spaţiile comune în cădirea de birouri
Spaţiile pentru birouri şi cele de conferinţe sunt cele deservite de restul spaţiilor din clădire - circulaţii, spaţii tehnice, aşteptare etc.
■ Recepţia. Există trei tipuri:
▪ recepţia mare de la parterul clădirii; ▪ recepţia de etaj, a firmei anume aflată la acel etaj; ▪ recepţia de marfă.
■ Nodul principal conţine lifturile şi scările, apoi grupurile sanitare, camerele de curăţenie, eventual camere de garderobă, arhive, depozitare etc. pentru etajul curent;
■ Săli de adunare pentru întâlniri ritualizate ▪ Sala mare de conferinţe, echipată cu mijloace audio video, pentru manifestări mari, este eventual utilizată prin închiriere şi de către hotelul vecin, sau de alte grupuri în situaţia unor simpozioane, întâlniri etc. Ca şi nodul de circulaţie şi anexele sanitare, ea va avea structura ei separată.
▪ Săli mai mici, cu aceeaşi organizare – auditoriu şi vorbitor, utilizate pentru prezentări şi proiecţii.
▪ Săli de şedinţe, mobilate, de obicei, cu masă mare şi scaune împrejur.
▪ Săli mai mari, de reuniuni formale, cu mese lungi perimetrale şi spaţiu liber în mijloc.
a: Sală de conferinţe la Parlamentul din Bonn, 1993. bs: Meeting room de dimensiuni mici
■ Quiet rooms – camere complet antifonate, pentru o persoană nevoită să se concentreze la o lucrare cu termen scurt; ■ Coffee areas – oficii pentru sucuri, apă, cafea, ceai; ■ Camere de curăţenie;
■ Spaţii de depozitare, care sunt de foarte multe feluri: ▪ mobilier integrat în spaţiul de birouri, care separă, e la îndemână şi, prin poziţie şi amplasament contribuie la dinamica spaţiului; ▪ încăperi de depozitare materiale consumabile, dosare arhivate etc. ▪ încăperi de mentenanţă – server, centrale tehnice, dispecerate etc.
■ Dotări pentru cafea, gustări şi masă:
- în sistem de catering sau cu bucătării proprii;
- interioare (în principal pentru angajaţi) sau publice,
Posibilitate de amenajare. A. Birou manager cu mic loc de discuţii, b. Asistent sau
şef de departament, c. Secretară, d. Funcţionari superiori în relaţie cu publicul, e.
Grupuri de lucru.
▪ restaurant, ▪ autoservire,
▪ fast food, ▪ cafetaria,
▪ bar, ▪ automate etc.
■ Spaţii pentru mic comerţ – mai ales în locaţiile din afara oraşului,
Principii de proiectare ale structurilor metalice
Cladirile rezistente la cutremur vor fi proiectate in concordanta cu unul din
urmatoarele concepte privind raspunsul seismic al structurilor:
-comportare disipativa a structurii; se tine cont de capacitatea unor parti ale
structurii de a prelua actiunea seismica printr-o comportare inelastica; structurile
proiectate cf. acestui concept trebuie sa apartina claselor de ductilitate a structurii
M sau H;
-Comportare slab disipativa a structurii;
Conceptul de proiectare Factor de comportare q Clasa de ductilitate ceruta Structuri cu disipare mare q 4.0 H (mare)
Structuri cu disipare medie 2.0≤q<4.0 M (medie)
Structuri slab disipative q=1.0 L (redusa)
Valori ale factorului de comportare 1.0<q<2.0 se pot adopta numai in cazul in care
acestea pot fi justificate theoretic si/ sau experimental.
Tipuri de structuri
1.Cadre necontravantuite: fortele orizontale sunt preluate in principal prin
incovoiere; zonele dissipative sunt situate la capetele grinzilor, in vecinatatea
imbinarii grinda –stalp.
Zonele disipative pot fi situate si la baza stalpilor si la partea superioara a
stalpilor de la ultimul etaj al cladirilor multietajate.
1.1. Grinzi
In zonele potential plastice trebuie respectate relatiile:
0.1
,MM
Rdpl
Ed 15.0
,NN
Rdpl
Ed 5.0
,VV
Rdpl
Ed unde : VVV MEdGEdEd ,,
NEd, MEd, VEd –eforturi de proiectare in gruparea de incarcari care include actiunea
seismica;
Npl,Rd, Mpl,Rd, Vpl,Rd –eforturile (capabile) plastice de proiectare ale sectiunii;
