Christie Agatha - Craciunul Lui Poirot

7/29/2019 Christie Agatha - Craciunul Lui Poirot

http://slidepdf.com/reader/full/christie-agatha-craciunul-lui-poirot 1/142

Agatha Christie

Cr ciunul lui Poirotă

PARTEA I

22 decembrie



Traversând în pas alert peronul, Stephen îşi ridic gulerul hainei. Deasupraă

capului s u, o cea groas se aşeza în v l tuci peste gar . Motoare mari şuierauă ţă ă ă ă ă

impresionant, sco ând nori de abur în aerul rece şi umed. Totul era murdar şi îmbibat deţ

fum.

Stephen se gândi cu dezgust: „Ce ar infect ... Ce oraş infect!”ţ ă ă

Prima impresie, entuziast , pe care i-o l sase Londra cu magazinele,ă ă restaurantele şi femeile sale frumoase şi elegante, p lise. Privea acum oraşul ca pe ună

diamant fals fixat într-o montur dubioas .ă ăSe închipui pentru o clip întorcându-se în Africa de Sud... Sim i apoi dorul deă ţ

cas r sucindu-se ca o ghear în suflet: r s ritul de soare, cerul albastru, gr dini plineă ă ă ă ă ă

de flori, flori albastre, rânduri de plumbago...

În vreme ce oraşul sta nu era decât praf, mizerie şi imense, nesfârşite mul imi,ă ţ

aflate în mişcare, gr bindu-se, dând din coate. Furnici deplasându-se disciplinate înă

interiorul muşuroiului.

Pentru o clip se gândi: „Mai bine nu veneam...”ăÎşi aminti apoi scopul pentru care venise şi buzele i se strânser într-o grimasă ă

înghe at . Nu, la naiba! Trebuia s mearg pân la cap t, doar pl nuise asta de ani deţ ă ă ă ă ă ă

zile. Se str duise întotdeauna s realizeze ceea ce îşi propunea. Da, trebuia s meargă ă ă ă

mai departe!Momentul de şov ial , întreb rile chinuitoare care îi veniser brusc înă ă ă ă

minte – “De ce? Chiar merit osteneala? De ce s tr iesc în trecut? N-ar fi mai bine să ă ă ă

uit totul?” Toate astea nu însemnau decât o sl biciune trec toare. Nu era un puşti, s seă ă ă

lase ab tut din drum de orice capriciu de moment. Era un b rbat de patruzeci de ani,ă ă

sigur pe el şi care ştia ce voia. Va merge mai departe. Va realiza ceea ce îşi propusese

sa fac venind în Anglia.ăUrc în tren şi merse de-a lungul culoarului, c utându-şi un loc. F cuse un semnă ă ă

de refuz unui hamal, aşa c îşi c ra singur geamantanul din piele groas . Lu la rândă ă ă ă

compartiment dup compartiment: trenul era plin. Mai erau numai trei zile pân laă ă

Cr ciun. Stephen Farr privi plin de dezgust compartimentele aglomerate.ă„Oameni! Mul imi infinite de oameni! Şi to i atât de – care era cuvântul?! – atât deţ ţ

cenuşii! Atât de identici unii cu al ii, atât de oribil de uniformiza i! Cei care nu au figuriţ ţ

de oi au, în schimb, fe e de iepuri”, se gândi el. Unii dintre ei şuşoteau şi se foiau în loc.ţ

Al ii, în general b rba i trecu i de vârsta a doua, morm iau. Aceştia ar tau mai degrabţ ă ţ ţ ă ă ă

ca nişte porci. Pân şi fetele, slabe, palide, cu buzele strident rujate, d deau o impresieă ă deprimant de uniformitate.ă

Se imagin pentru o clip în veldul sud-african, stând singur la soare...ă ăApoi, deodat , uitându-se într-un compartiment, i se t ie respira ia. Fata aceeaă ă ţ

era altfel. Avea p rul negru, iar ochii purtau în ei profunzimea şi întunericul nop ii. Ochiă ţ

trişti şi mândri, ochii Sudului... Faptul c o astfel de fat trebuia s se afle în acest trenă ă ă

laolalt cu to i aceşti inşi insipizi, cenuşii era cum nu se poate mai nedrept. Era nedreptă ţ

c aceast minune trebuia s mearg în centrul mohorât al Angliei. Ar fi trebuit s seă ă ă ă ă

afle în alt parte, într-o loj , cu un trandafir între buze, purtând un voal negru care s -iă ă ă

pun în eviden capul mândru – şi trebuia s fie praf, şi dogoare, şi miros de sânge înă ţă ă aren ... Ea ar trebui s fie într-un loc minunat şi nu înghesuit în col ul unuiă ă ă ţ

compartiment de clasa a III-a. Era un om atent şi iscoditor, iar curiozitatea îi era



sus inut de un fin sim al observa iei. Nu îi sc paser din vedere haina ei scurt neagrţ ă ţ ţ ă ă ă ă

şi fusta cam ponosite, m nuşile ei ieftine din material sintetic, pantofii de proastă ă

calitate şi nuan a provocatoare a poşetei roşu-aprins. Cu toate acestea, senza ia pe careţ ţ

i-o l sa era aceea de splendoare. Era superb , fina, exotic ...ă ă ăOare ce naiba f cea în aceast ar a ce urilor, şi a frigului, şi a furnicilor harniceă ă ţ ă ţ

şi gr bite?ă„Trebuie s aflu cine este şi ce face... Trebuie s aflu...”ă ă

II

Pilar st tea înghesuit lâng fereastr şi se gândea la cât de ciudat miroseauă ă ă ă

englezii... Era senza ia care o izbise cel mai puternic în privin a Angliei – diferen a deţ ţ ţ

miros. Nu se sim ea miros de usturoi sau de praf, iar cel de parfum era foarte slab. Înţ

compartiment se sim ea un iz rece de st tut – mirosul de pucioas al trenurilor –, unţ ă ă miros de s pun şi un altul, nepl cut. Se gândi c acesta venea de la gulerul de blan ală ă ă ă

gr sanei care st tea lâng ea. Pilar adulmecând discret, inhalând cu dezgust izul deă ă ă

naftalin . „Ce bizar miros de parfum”, se gândi ea.ăSe auzi un fluier, o voce tun toare strig ceva şi trenul se puse încet în mişcare...ă ă

Porniser . Drumul ei continua...ăInima îi b tea ceva mai repede. O s fie oare totul bine? Va fi oare capabil să ă ă ă

duc la bun sfârşit ceea ce îşi propusese? Cu siguran , doar îşi planificase totul cu atâtaă ţă

grij ... Era preg tit pentru orice eventualitate. F r îndoial , va reuşi, trebuie să ă ă ă ă ă ă

reuşeasc ...ăBuzele roşii i se uguiar , gura c p tând dintr-odat o expresie de cruzime. Deţ ă ă ă ă

cruzime şi de l comie, precum gura unui copil sau a unei pisici. O gur care nu seă ă

preocupa decât de propriile dorin e şi care înc nu aflase ce e mila. Îşi arunc ochii roatţ ă ă ă

în jur, cu o curiozitate sincer şi spontan precum aceea a unui copil. To i aceşti oameni,ă ă ţ

şapte la num r, erau atât de amuzan i – cât de caraghioşi sunt englezii ştia! To iă ţ ă ţ

p reau atât de boga i, de prosperi, în hainele şi cizmele lor! F r îndoial , Anglia era oă ţ ă ă ă

ar foarte bogat , aşa cum auzise dintotdeauna. Îns aceşti oameni nu erau câtuşi deţ ă ă ă

pu in veseli – hot rât lucru, nu erau veseli.ţ ă

Un b rbat chipeş st tea în picioare pe culoar... Pilar se gândi c era foarte chipeş.ă ă ă Îi pl ceau chipul lui, extrem de bronzat, nasul proeminent şi umerii atletici. Mai repedeă

decât orice englezoaic , Pilar îşi d duse seama c b rbatul o admira. Nu privise niciă ă ă ă

m car o singur dat direct spre el, îns ştia foarte bine cât de des se uitase la ea şi,ă ă ă ă

mai ales, ştia exact cum se uitase.

Remarc faptul f r mare emo ie sau interes. Venea dintr-o ar unde b rba ii seă ă ă ţ ţ ă ă ţ

uitau la femei cu aerul cel mai firesc şi nu încercau s ascund prea mult acest lucru. Seă ă

întreb dac b rbatul era englez şi hot rî c nu era.ă ă ă ă ă„E prea viu, prea real ca s fie englez, decise Pilar. Şi totuşi e frumos. Poate c eă ă

american.” Sem na cu actorii pe care îi v zuse în filmele despre vestul s lbatic.ă ă ăUn înso itor de vagon îşi croia drum de-a lungul culoarului.ţ– Prânzul, prima serie, v rog. Prima serie. Lua i-v locurile pentru prima serie.ă ţ ă



Cei şapte pasageri din compartimentul lui Pilar aveau cu to ii tichete pentru primaţ

serie. Se ridicar în grup şi compartimentul r mase dintr-odat pustiu şi liniştit.ă ă ăPilar ridic repede geamul, care fusese l sat în jos câ iva centimetri de c tre oă ă ţ ă

doamn grizonat , cu privire încruntat , care st tuse în col ul opus. Se r sturn apoiă ă ă ă ţ ă ă

confortabil pe locul ei şi scrut pe geam suburbiile de nord ale Londrei. Nu întoarseă

capul la auzul zgomotului uşii trase. Era b rbatul de pe culoar şi Pilar ştia, f r îndoial ,ă ă ă ă c acesta intrase în compartiment special pentru a-i vorbi.ă

Continua s se uite pe geam, cu un aer gânditor.ăStephen Farr spuse:

– A i dori s cobor geamul de tot?ţ ăPilar r spunse cu o timiditate afectat :ă ă– Dimpotriv . De-abia l-am închis.ăVorbea perfect engleza, îns avea un uşor accent.ăÎn t cerea care urm , Stephen se gândea: „Are o voce delicioas , plin de soare...ă ă ă ă

Cald ca o noapte de var ...”ă ăPilar la rândul ei: „îmi place vocea lui. E grav şi puternic . Iar el e un tipă ă

atr g tor – îmi place.”ă ăStephen începu din nou:

– Foarte aglomerat, trenul...

– Într-adev r. Cred c oamenii fug din Londra pentru c acolo totul e atât deă ă ă

sumbru.

Pilar nu fusese educat s cread c a purta conversa ii cu str ini în tren ar fi oă ă ă ă ţ ă

crim . Era capabil s îşi poarte de grij la fel de bine ca oricare alt fat , îns nu aveaă ă ă ă ă ă ă

prejudec i.ăţDac Stephen ar fi crescut în Anglia, ar fi putut s se simt stânjenit şi nelaloculă ă ă

lui intrând în vorb cu o tân r . Îns el avea un suflet deschis şi prietenos şi g sea c nuă ă ă ă ă ă

e nimic mai firesc decât s stai de vorb cu cineva, dac ai într-adev r chef s o faci.ă ă ă ă ăZâmbi spontan şi spuse:

– G si i c Londra e un loc îngrozitor, nu-i aşa?ă ţ ă– O, da, nu-mi place deloc.

– Nici mie.

Pilar remarc :ă

– Nu p re i englez.ă ţ– Sunt britanic, îns vin din Africa de Sud.ă– În eleg, asta explic lucrurile.ţ ă– Veni i din str in tate?ţ ă ăPilar încuviin din cap.ţă– Vin din Spania.

Stephen era interesat.

– Din Spania, spune i? Sunte i spaniol , atunci?ţ ţ ă– Sunt pe jum tate spaniol . Mama mea era englezoaic . De aceea vorbesc atâtă ă ă

de bine engleza.– Ce e cu chestia asta cu r zboiul? întreb Stephen.ă ă– A fost îngrozitor, da, foarte trist. A f cut mult r u, prea mult, da...ă ă



– De partea cui sunte i?ţOp iunile politice ale lui Pilar nu erau prea bine definite. În satul ei natal, nimeniţ

nu d duse prea mare aten ie r zboiului.ă ţ ă– Şti i, s-a petrecut destul de departe de noi. Bineîn eles, primarul e un func ionarţ ţ ţ

al guvernului, aşa c e de partea guvernului, iar preotul e de partea generalului Franco,ă

îns cei mai mul i dintre oameni sunt prea ocupa i cu p mântul şi cu vi a-de-vie şi nu auă ţ ţ ă ţ timp s -şi bat capul cu lucrurile astea.ă ă

– S-au purtat lupte prin împrejurimi?

Pilar r spunse c aşa ceva nu se întâmplase.ă ă– Îns am mers cu maşina prin toat ara, explic ea, şi am v zut c distrugerileă ă ţ ă ă ă

erau semnificative. Şi am mai v zut o bomb c zând şi spulberând o maşin , da, iar altaă ă ă ă

a distrus o cas . A fost ceva foarte palpitant!ăStephen Farr schi un surâs for at.ţă ţ– Deci asta e senza ia pe care v-a creat-o?ţ

– Dar a fost, de asemenea, şi o problem , explic Pilar. Pentru c voiam s -miă ă ă ă continui drumul, iar şoferul maşinii mele a fost ucis.

Stephen o întreb , fixând-o cu privirea:ă– Şi nu v-a întristat acest lucru?

Ochii mari şi negri ai lui Pilar se f cur şi mai mari.ă ă– To i murim! Nu-i aşa? Dac se întâmpl aşa din senin, c zând din cer, asta e, nuţ ă ă ă

e nici o diferen . O vreme eşti în via , iar dup aceea eşti mort. Aşa e mersul lucrurilorţă ţă ă

pe lumea asta.

Stephen Farr izbucni în râs.

– Nu sunte i o pacifist .ţ ă– Ce nu sunt?

Pilar p rea a fi z p cit de un cuvânt pe care nu-l mai auzise pân atunci.ă ă ă ă ă– Obişnui i s v ierta i duşmanii, senorita?ţ ă ă ţPilar scutur din cap.ă– Nu am duşmani. Îns dac aş avea...ă ă– Da...?

O urm rea din priviri, fascinat în continuare de dulcea şi cruda uguire a guriiă ţ

sale.

Pilar r spunse cu gravitate:ă– Dac aş avea un duşman, dac cineva m-ar urî şi eu la rândul meu l-aş urî, i-aşă ă

t ia gâtul uite-aşa...ăF cu un semn în aer.ăGestul ei fusese atât de t ios, de spontan şi f r echivoc încât Stephen Farră ă ă

r mase pentru moment f r replic . În cele din urm , continu :ă ă ă ă ă ă– Sunte i o tân r însetat de sânge!ţ ă ă ăPilar întreb pe un ton pragmatic:ă– Dumneavoastr ce le-a i face duşmanilor dumneavoastr ?ă ţ ă

El vru s deschid gura, o privi insistent şi apoi râse zgomotos.ă ă– Chiar m întreb, spuse în cele din urm . Chiar m întreb!ă ă ăPilar îl privi dezaprobator:



– F r îndoial c şti i.ă ă ă ă ţIar el se opri din râs, trase aer în piept şi spuse cu o voce joas :ă– Da, ştiu...

Apoi, schimbând cu repeziciune tonul, întreb :ă– Ce v-a f cut s veni i în Anglia?ă ă ţ

Pilar r spunse cu o oarecare re inere:ă ţ– Voi sta la rudele mele. La rudele mele din Anglia.

– În eleg.ţSe l s pe spate studiind-o şi întrebându-se cum erau aceste rude din Angliaă ă

despre care îi pomenise şi, de asemenea, cum aveau ele s o trateze pe aceast str ină ă ă ă

spaniol , încercând în acelaşi timp s şi-o imagineze în mijlocul unei sobre familiiă ă

britanice, petrecând Cr ciunul.ăPilar se ar t curioas :ă ă ă– Cum e, e frumos în Africa de Sud?

Şi el începu s îi vorbeasc despre Africa de Sud. Ea îl asculta cu încântareaă ă specific unui copil c ruia i se spune o poveste. El savura întreb rile ei naive, dară ă ă

p trunz toare şi se amuza de unul singur transformând totul într-un soi de povesteă ă

tras de p r, cu zâne şi cavaleri.ă ăÎntoarcerea ocupan ilor de drept ai locurilor din compartiment puse cap t acesteiţ ă

diversiuni. El se ridic , îi zâmbi privind-o drept în ochi şi îşi croi drum înapoi pe culoar.ăOprindu-se pentru o clip în cadrul uşii, pentru a permite unei doamne în vârstă ă

s intre, ochii îi c zur pe eticheta de pe cuf rul de paie – atât de ostentativ de str in –ă ă ă ă ă

al lui Pilar. Citi cu interes numele – Miss Pilar Estravados, apoi, remarcând adresa care

înso ea acest nume, avu un sentiment amestecat de neîncredere şi înc ceva: Gorstonţ ă Hall, Longdale, Addlesfield.

Se întoarse pe jum tate, privind-o insistent pe fat , de data asta cu o nouă ă ă

expresie – uimit , suspicioas , plin de resentiment... Se duse pe culoar şi râmaseă ă ă

acolo, fumând o igar şi încruntându-se la el însuşi...ţ ă

III

În marele salon albastru-auriu de la Gorston Hall, Alfred Lee şi Lydia, so ia sa,ţ st teau de vorb despre planurile lor de Cr ciun. Alfred era un b rbat solid de vârstă ă ă ă ă

mijlocie, cu o fa pl cut şi ochi c prui blânzi. Vocea sa era liniştita şi precis , iar felulţă ă ă ă ă

s u de a enun a frazele era foarte limpede. Capul îi era înfundat între umeri şi, dină ţ

aceast cauz , corpul lui d dea o ciudat impresie de iner ie. Lydia, so ia lui, era oă ă ă ă ţ ţ

femeie energic , slab ca un ogar. Era extraordinar de sub ire, îns mişc rile îi erauă ă ţ ă ă

impregnate de o gra ie spontan surprinz toare.ţ ă ăFa a ei simpl , nesofisticat şi destul de aspr nu putea fi numit frumoas , însţ ă ă ă ă ă ă

tr da distinc ie. Avea o voce fermec toare.ă ţ ă

Alfred i se adres :ă– Tata insist ! Nu e nimic de f cut.ă ăLydia îşi st pâni o mişcare brusc de ner bdare şi îl întreb :ă ă ă ă



– Chiar trebuie s cedezi întotdeauna în fa a lui?ă ţ– E foarte b trân, draga mea.ă– O, da, ştiu, ştiu!

– Se aşteapt s i se fac pe plac.ă ă ăLydia exclam sec:ă

– Bineîn eles, aşa cum s-a întâmplat dintotdeauna! Îns mai devreme sau maiţ ă târziu va trebui s iei atitudine, Alfred.ă

– Ce vrei s spui, Lydia?ăO privea fix, atât de vizibil deranjat şi tulburat, încât ea îşi muşc buzele şi,ă

pentru o clip , st tu la îndoial dac s continue sau nu.ă ă ă ă ăAlfred Lee repet :ă– Ce vrei s spui, Lydia?ăEa ridic din umerii sub iri şi elegan i.ă ţ ţSpuse, încercând s -şi aleag cuvintele cu grij , pentru a nu-l sup ra şi mai tareă ă ă ă

pe Alfred:– Tat l t u are tendin a de a deveni... tiranic.ă ă ţ– E b trân.ă– Şi va continua s îmb trâneasc , devenind, în consecin , din ce în ce maiă ă ă ţă

tiranic. Unde se vor opri toate astea? Deja ne dicteaz vie ile în întregime. Nu putem să ţ ă

ne facem nici un plan al nostru, pentru c se poate întâmpla oricând s se supere.ă ăAlfred spuse:

– Tata se aşteapt s fie întotdeauna pe primul plan. Se poart frumos cu noi,ă ă ă

adu- i aminte.ţ

– Da, sigur, se poart frumos cu noi!ă– Foarte frumos.

Lui Alfred i se citea o urm de asprime în voce.ăLydia întreb calm:ă– Vrei s spui din punct de vedere financiar?ă– Da. Nevoile sale sunt foarte modeste. Îns niciodat nu s-a zgârcit la bani. Po iă ă ţ

cheltui cât vrei pe haine şi pe cele necesare casei, c ci onoreaz facturile f r să ă ă ă ă

crâcneasc . Adu- i aminte c nu mai departe decât s pt mâna trecut ne-a luat oă ţ ă ă ă ă

maşin nou .ă ă

– Dac e vorba de bani, atunci trebuie s recunosc c tat l t u este extrem deă ă ă ă ă generos, spuse Lydia. Îns , în schimb, ne cere s ne comport m ca nişte sclavi.ă ă ă

– Sclavi?

– Da, sta e cuvântul. Tu eşti sclavul lui, Alfred. Dac se întâmpl s ne facemă ă ă ă

planuri de plecare, iar t ticu' se trezeşte dintr-odat c nu îi convine s plec m, anuleziă ă ă ă ă

toate aranjamentele şi renun i f r s spui un cuvânt! Dac , dimpotriv , îl apuc vreunţ ă ă ă ă ă ă

alt moft şi are chef s scape de noi... Noi nu avem o via a noastr , nu ne bucur m deă ţă ă ă

nici un pic de independen .ţăSo ul ei rosti cu am r ciune:ţ ă ă

– Aş vrea s nu mai vorbeşti aşa, Lydia. Eşti foarte nerecunosc toare. Tata a f cută ă ă totul pentru noi...



Ea îşi înghi i replica t ioas pe care o avea pe limb şi mai ridic o dat dinţ ă ă ă ă ă

umerii sub iri, elegan i.ţ ţAlfred continu :ă– Doar ştii, Lydia, b trânul ine foarte mult la tine.ă ţSo ia sa îi r spunse îns limpede şi f r echivoc:ţ ă ă ă ă

– Eu nu in deloc la el.ţ– Lydia, m doare s te aud vorbind astfel. Eşti atât de nedreapt ...ă ă ă– Poate. Îns câteodat oamenii simt nevoia s spun adev rul în fa .ă ă ă ă ă ţă– Dac ar şti tata...ă– Tat l t u ştie foarte bine c nu îl simpatizez. Şi cred c lucrul sta îl amuz .ă ă ă ă ă ă– Serios, Lydia, sunt sigur c nu ai dreptate. Mi-a spus întotdeauna cât de frumosă

te por i cu el.ţ– Bineîn eles c am fost întotdeauna politicoas şi amabil . Şi aşa voi fi şi înţ ă ă ă

continuare. Numai c trebuia s ştii care sunt adev ratele mele sentimente. Nu îmiă ă ă

place tat l t u, Alfred. Consider c e un b trân r ut cios şi tiranic. Te intimideaz şi teă ă ă ă ă ă ă ine sub control folosindu-se de afec iunea pe care i-o por i. Ar fi trebuit s pui piciorul înţ ţ ţ ă

prag cu ani în urm .ăAlfred îi t ie vorba cu asprime:ă– Ajunge, Lydia. Te rog, înceteaz !ăEa oft .ă– Îmi pare r u. Poate am fost nedreapt ... Hai s vorbim despre ceea ce vom faceă ă ă

de Cr ciun. Crezi c fratele t u David va veni într-adev r?ă ă ă ă– De ce nu?

Ea scutura din cap a neîncredere.– David este... ciudat şi imprevizibil. N-a mai trecut pe-acas de ani de zile,ă

aminteşte- i. Îi era atât de devotat mamei tale. În mod sigur a p strat anumiteţ ă

sentimente fa de aceasta cas .ţă ă– Întotdeauna David l-a c lcat pe tata pe nervi, spuse Alfred. Cu muzica lui, cuă

felul lui vis tor de a fi. Poate c tata a fost cam sever cu el, uneori. Dar sunt sigur că ă ă

David şi Hilda vor veni. Doar e Cr ciunul.ă– Pace şi bun în elegere, spuse Lydia. Gura ei delicata c p ta o curbur ironic .ă ţ ă ă ă ă

Stau şi m întreb! George şi Magdalene vor veni. Au spus c , cel mai probabil, voră ă

ajunge mâine. M tem c Magdalene se va plictisi de moarte.ă ăAlfred r spunse cu o uşoar nuan de iritare în glas:ă ă ţă– Nu reuşesc s în eleg de ce Dumnezeu fratele meu George s-a însurat cu o fată ţ ă

mai tân r decât el cu dou zeci de ani! George a fost întotdeauna un nebun!ă ă ă– Are o carier de succes, spuse Lydia. Aleg torii îl apreciaz . Şi cred că ă ă ă

Magdalene munceşte din greu pentru succesul lui politic.

Alfred vorbi rar, scuturând din cap:

– Nu cred c o simpatizez prea tare. Arat foarte bine, îns deseori m gândescă ă ă ă

c e precum acele pere rumene şi apetisante, care arat totuşi destul de artificial.ă ă

– Şi vierm noase pe din untru? întreb Lydia. M amuz s te aud vorbind astfel,ă ă ă ă ă ă Alfred!

– De ce i se pare amuzant?ţ



Ea r spunse:ă– Pentru c , de cele mai multe ori, eşti extraordinar de cumsecade. Rar i seă ţ

întâmpl s spui ceva urât despre cineva. Uneori m enervezi pentru c nu eşti destulă ă ă ă

de – vai, dar ce spun?! – destul de suspicios, destul de cu picioarele pe p mânt, parc n-ă ăai fi de pe planeta asta!

So ul ei zâmbi.ţ– Am considerat întotdeauna c lumea e aşa cum i-o creezi tu însu i.ă ţ ţLydia r spunse cu asprime:ă– Nu! R ul nu e doar în mintea unora. Râul exist . Tu nu pari s fii conştient deă ă ă

r ul din lume. Eu sunt. Îl simt. L-am sim it dintotdeauna, aici, în aceast cas .ă ţ ă ăÎşi muşc buza şi se întoarse.ă– Lydia...

Îns ea ridic mâna cu un gest scurt, în semn de avertisment, privind c tre cevaă ă ă

aflat în spate, peste um rul lui.ă

Un om îmbr cat în negru, cu o figur calm , se afla acolo, stând în picioare, cu ună ă ă aer plin de respect.

Lydia întreb cu fermitate:ă– Ce este, Horbury?

Horbury avea o voce joas şi nu se auzi altceva decât o şoapt plin de respect.ă ă ă– E vorba de domnul Lee, doamn . M-a rugat s v spun c vor mai veni înc doiă ă ă ă ă

musafiri de Cr ciun şi s preg ti i camere pentru ei.ă ă ă ţLydia întreb :ă– Înc doi invita i?!ă ţ

Alfred spuse cu surprindere:– O tân r doamn ?ă ă ă– Asta mi-a spus domnul Lee, domnule.

Lydia interveni repede:

– M duc sus la el.ăHorbury f cu un pas mic înainte, doar umbra unei mişc ri, îns opri instantaneuă ă ă

înaintarea impetuoas a Lydiei.ă– Îmi cer scuze, doamn , îns domnul Lee îşi face somnul de dup -amiaz . A dată ă ă ă

indica ii precise s nu fie deranjat.ţ ă

– În eleg, spuse Alfred. Bineîn eles, nu îl vom deranja.ţ ţ– V mul umesc, domnule.ă ţHorbury se retrase.

Lydia izbucni cu vehemen :ţă– Nu pot s -l suf r pe omul acesta! Se furişeaz prin cas ca o pisic ! Nu îl auziă ă ă ă ă

niciodat când vine sau când pleac .ă ă– Nici eu nu m omor dup el. îns îşi face bine meseria. Nu e aşa de uşor să ă ă ă

g seşti un îngrijitor bun. Iar tata e mul umit de el, ceea ce e cel mai important.ă ţ– Da, sta e lucrul cel mai important, dup cum spui. Alfred, ce e cu această ă ă

tân r doamn ? Ce tân r doamn ?ă ă ă ă ă ăSo ul ei d du din cap.ţ ă– Habar n-am. N-am nici un cea mai vag idee despre cine ar putea fi vorba.ă



Se privir în ochi. Apoi Lydia spuse, cu o uşoar tres rire a gurii sale expresive:ă ă ă– Ştii ce cred eu, Alfred?

– Ce anume?

– Cred c tat l t u s-a cam plictisit în ultima vreme. Cred c pune la cale o mică ă ă ă ă

diversiune de Cr ciun.ă

– Introducând doi str ini în cadrul unei întruniri de familie?ă– Nu cunosc am nuntele, îns presupun c tat l t u pl nuieşte s se distreze deă ă ă ă ă ă ă

minune.

– Sper ca într-adev r s se distreze cât de cât, spuse Alfred pe un ton grav.ă ă

S racul b trân, cu problemele pe care le are cu piciorul, s se vad invalid, dup via aă ă ă ă ă ţ

aventuroas pe care a dus-o.ăLydia îl îngân rar:ă– Dup via a... aventuroas pe care a dus-o.ă ţ ăPauza pe care o f cuse înaintea adjectivului conferea acestuia o semnifica ieă ţ

special , deşi obscur . El se înroşi, p rând nemul umit.ă ă ă ţEa ip dintr-odat :ţ ă ă– Cum de-a putut avea un fiu ca tine, nu-mi pot imagina! Voi doi sunte i ca focul şiţ

apa. Şi te fascineaz , pur şi simplu îl adori!ăAlfred spuse cu o urm de iritare:ă– Nu crezi c mergi cam departe, Lydia? Mi se pare normal ca un fiu s -şiă ă

iubeasc tat l. Anormal ar fi s nu-l iubeasc .ă ă ă ăLydia trase concluzia:

– În cazul acesta, cei mai mul i membri ai acestei familii sunt anormali! Dar s nuţ ă

ne cert m! Îmi cer iertare. i-am r nit sentimentele, ştiu. Crede-m , Alfred, chiar n-amă Ţ ă ă vrut s fac asta. Te admir enorm pentru... pentru fidelitatea ta. în zilele noastre, este oă

virtute atât de rar . S zicem c sunt geloas , vrei? Femeile sunt în general geloase peă ă ă ă

soacrele lor, de ce n-ar fi şi pe socrii lor?

El o lu în bra e cu duioşie.ă ţ– i se întâmpl s te ia gura pe dinainte, Lydia. Nu ai nici un motiv s fii geloas .Ţ ă ă ă ăÎi d du un mic s rut plin de remuşcare, o atingere uşoar pe lobul urechii lui.ă ă ă– Ştiu. Cu toate acestea, Alfred, nu cred c aş fi fost câtuşi de pu in geloas peă ţ ă

mama ta. Aş fi vrut s o cunosc.ă

– A fost o fiin foarte chinuit , spuse el.ţă ăSo ia sa îl privi cu interes.ţ– Deci asta e amintirea pe care i-a l sat-o... o fiin chinuit ... interesant.ţ ă ţă ăEl continua vis tor:ă– Îmi amintesc c era mai tot timpul bolnav ... Plângea adesea... Scutur din cap.ă ă ă

Era lipsit de voin .ă ţăPrivindu-l, ea murmur foarte încet:ă– Ce ciudat...

Îns , în momentul în care el îi întoarse o privire întreb toare, ea scutur repedeă ă ă

din cap şi schimb subiectul:ă– De vreme ce nu ni se îng duie s ştim cine sunt misterioşii invita i, voi ieşi s -ă ă ţ ă

mi termin treaba în gr din .ă ă



– S-a f cut foarte frig, draga mea, şi bate un vânt p trunz tor.ă ă ă– M voi îmbr ca gros.ă ăEa ieşi din camer . Alfred Lee, r mas singur, st tu câteva minute f r s facă ă ă ă ă ă ă

vreo mişcare, încruntându-se, apoi se duse c tre fereastra cea mare din cap tulă ă

camerei. Afar era o teras care se întindea pe toat lungimea casei. Acolo, dup vreoă ă ă ă

câteva minute, o v zu ap rând pe Lydia, care c ra un coş gol. Purta o pelerin larg .ă ă ă ă ă L s coşul jos şi începu s -şi fac de lucru la un bazin din piatr cubic care dep şea cuă ă ă ă ă ă ă

pu in nivelul solului.ţSo ul ei se mul umi s priveasc pentru un timp. În cele din urm , ieşi dinţ ţ ă ă ă

camer , îşi aduse o hain şi un fular şi ieşi pe teras printr-o uş lateral . Trecu peă ă ă ă ă

lâng alte bazine de piatr , de forme diferite, aranjate ca nişte gr dini în miniatur deă ă ă ă

mâinile îndemânatice ale Lydiei.

Una dintre ele înf işa o scen din deşert, cu nisip galben şi fin, un pâlc deăţ ă

palmieri verzi f cu i din lut colorat şi o caravan de c mile cu dou -trei figurineă ţ ă ă ă

înf işând arabi. Fuseser construite şi câteva case primitive şi s r c cioase dinăţ ă ă ă ă plastilin . Mai era o gr din italian cu terase şi straturi de flori f cute din cear roşie.ă ă ă ă ă ă

Exista, de asemenea, şi o gr din arctic , cu buc i de sticl verde ce închipuiauă ă ă ăţ ă

aisberguri şi un mic grup de pinguini. Apoi venea o gr din japonez cu câ iva frumoşiă ă ă ţ

arbori pitici, o oglind ce reprezenta o ap şi poduri modelate din plastilin .ă ă ăAjunse în cele din urm lâng ea şi se opri, privind-o cum treb luieşte. Preg tiseă ă ă ă

hârtie albastr şi o acoperise cu sticl , împrejur se aflau gr mezi de bolovani. Pentruă ă ă

moment, ea scotea nişte pietricele dintr-o gentu şi le aranja în aşa fel încât sţă ă

reprezinte o plaj . Printre pietre punea mici cactuşi.ă

Lydia îşi şopti:– Da, aşa e foarte bine, exact cum am vrut.

Alfred începu:

– Ia spune-mi, care e ultima oper de art ?ă ăEa tres ri, c ci nu-l auzise venind.ă ă– Asta? Asta e Marea Moart , Alfred. Î i place?ă ţEl întreb îns :ă ă– Cam arid , nu? M gândesc c acolo ar trebui s fie mai mult vegeta ie.ă ă ă ă ă ţEa d du din cap.ă

– Asta e ideea pe care mi-am f cut-o eu despre Marea Moart . Ştii, e moart ...ă ă ă– Nu e atât de atr g toare precum unele dintre celelalte.ă ă– Nici nu trebuie s fie în mod special atr g toare.ă ă ăPe teras r sunar zgomote de paşi. Un majordom destul de în vârst , c runt şiă ă ă ă ă

uşor gârbovit, se îndrepta înspre ei.

– Doamna George Lee la telefon, doamn . Întreab dac ar fi în regul ca ea şiă ă ă ă

domnul George s ajung mâine pe la cinci şi dou zeci?ă ă ă– Da, transmite-i c ar fi perfect.ă– Mul umesc, doamn .ţ ă

Majordomul se gr bi s se retrag . Lydia se uit în urma lui cu o expresieă ă ă ă îmblânzit .ă



– Dragul de Tressilian! Ce om de încredere! Nu-mi pot imagina ce ne-am face f ră ă

el.

Alfred fu de acord.

– Face parte din vechea şcoal . E în serviciul nostru de aproape patruzeci de ani.ă

Ne este tuturor extrem de devotat.

Lydia încuviin din cap.ţă– Da, aşa e. E precum b trânii scutieri credincioşi din poveşti. Sunt convins c nuă ă ă

s-ar da înapoi de la nimic dac ar trebui s protejeze pe cineva din familie!ă ăAlfred încuviin .ţă– Cred c da... Da, cred c aşa ar face.ă ăLydia netezi ultima gr m joar de pietricele.ă ă ă– Aşa, spuse ea, e gata.

– Gata?

Alfred p rea descump nit. Ea râse.ă ă

– Pentru Cr ciun, prostu ule! Pentru Cr ciunul acesta dr gu pe care-l vomă ţ ă ă ţ petrece în familie.

IV

David citea scrisoarea. Prima dat , dup ce o citise, o f cuse ghemotoc, s scapeă ă ă ă

de ea. Apoi, reg sindu-se, s-a întins dup ea, a deschis-o şi a citit-o din nou.ă ăSo ia sa, Hilda, îl privea în linişte, f r s spun nimic. Remarc zvâcnirea unuiţ ă ă ă ă ă

muşchi (sau poate era un nerv?) pe fruntea lui, tremurul aproape imperceptibil almâinilor sale lungi şi frumoase, spasmele nervoase ale întregului corp. În momentul în

care el d du la o parte şuvi a de p r care îi c dea mereu pe frunte şi privi înspre ea cu oă ţ ă ă

expresie rug toare în ochii albaştri, ea era preg tit .ă ă ă– Hilda, ce-o s facem?ăHilda ezit o clip înainte de a vorbi. Auzise limpede strig tul de ajutor din voceaă ă ă

lui. Ştia cât era el de dependent de ea – fusese aşa dintotdeauna, de când se

c s toriser – şi ştia c , probabil, ar fi capabil s îi influen eze în mod hot râtor decizia.ă ă ă ă ă ă ţ ă

Îns tocmai din acest motiv avea grij s nu spun nimic definitiv.ă ă ă ă

Vocea ei avu calmul acela liniştitor caracteristic glasului unei d dace cuă experien atunci când spuse:ţă

– Asta depinde de ce sim i tu în privin a asta, David.ţ ţHilda era o femeie dintr-o bucat , nu frumoas , îns f r îndoial avea o anumită ă ă ă ă ă ă

charism . Ceva din ea evoca o pictur flamanda. Avea ceva cald şi afectuos în voce.ă ă

Puteai vedea la ea acea for a vitala ascuns care îi impresioneaz pe cei slabi. Era oţ ă ă

femeie extrem de corpolent , urâ ic , de vârst mijlocie, deloc inteligent , delocă ţ ă ă ă

str lucitoare, care avea îns ceva. Peste care nu puteai trece. For ! Hilda Lee aveaă ă ţă

for !ţă

David se ridic şi începu s se plimbe de colo-colo. P rul s u nu înc run iseă ă ă ă ă ţ practic deloc. P rea un b ie el. Figura sa avea prospe imea şi blânde ea unui cavaler dină ă ţ ţ ţ

tablourile lui Burne Jones. Avea ceva ireal în el, oricum...



Începu din nou s vorbeasc , iar vocea sa era plin de melancolie:ă ă ă– Ştii ce simt în privin a asta, Hilda. Trebuie s ştii.ţ ă– Nu sunt sigur .ă– Dar i-am spus-o, şi nu o dat , i-am spus-o de atâtea şi atâtea ori! Cât de multţ ă ţ

detest toate astea, casa, inutul, totul! Nu-mi evoc decât suferin . Am urât fiecareţ ă ţă

clip petrecut acolo! Când m gândesc la tot ce a suferit ea acolo – mama mea...ă ă ăSo ia sa oft în eleg toare.ţ ă ţ ă– Era atât de blând , Hilda, şi atât de r bd toare. Z când acolo, adesea cu dureriă ă ă ă

insuportabile, îns trecând peste toate şi îndurând totul. Şi când m gândesc la tat lă ă ă

meu, la figura lui întunecata, umplându-i via a de suferin , umilind-o – vorbind în guraţ ţă

mare despre aventurile lui, fiindu-i mereu infidel şi nef când nici m car efortul de a seă ă

ascunde.

Hilda Lee spuse:

– N-ar fi trebuit s accepte asta. Ar fi trebuit s -l p r seasc .ă ă ă ă ă

El r spunse, cu o und de reproş în glas:ă ă– Era prea bun s fac aşa ceva. Considera c e de datoria ei s r mân . Peă ă ă ă ă ă ă

lâng asta, era casa ei, unde ar fi putut s se duc ?ă ă ă– Ar fi putut s -şi refac via a.ă ă ţDavid r spunse cu iritare:ă– În acele vremuri, aşa ceva nu era cu putin ! Tu nu în elegi. Femeile nu seţă ţ

comportau aşa. Se resemnau. Îndurau totul cu r bdare, în t cere. Ne avea şi pe noi înă ă

grij . Chiar dac ar fi divor at de tat l meu, ce s-ar fi putut întâmpla?ă ă ţ ăProbabil c s-ar fi rec s torit. Ar fi putut avea o a doua familie. S-ar fi ales prafulă ă ă

de situa ia noastr . Era nevoit s cânt reasc totul cu grij .ţ ă ă ă ă ă ăHilda nu r spunse. David continu :ă ă– Nu, a f cut ceea ce trebuia s fac . A fost o sfânt ! A îndurat totul pân laă ă ă ă ă

cap t, f r s se plâng .ă ă ă ă ăHilda îl contrazise:

– Nu chiar f r s se plâng sau poate c tu nu ştii chiar totul, David!ă ă ă ă ăEl se lumin la fa :ă ţă– Da, mi-a spus unele lucruri. Ştia cât de mult o iubeam. Când a murit... Se opri.

Îşi trecu mâinile prin p r Hilda, a fost oribil, îngrozitor! Era înc destul de tân ra, nu ar fiă ă ă

trebuit s moar . El a omorât-o – tat l meu! El este responsabil de moartea ei. I-a frântă ă ă inima. Din momentul acela, am decis c nu voi mai continua s tr iesc sub acoperişulă ă ă

lui. Am plecat şi m-am rupt de toate astea.

Hilda d du din cap.ă– Ai procedat foarte în elept, spuse ea. Ai f cut exact ce trebuia s faci.ţ ă ă– Tata ar fi vrut s m ocup de afacerile familiei. Asta ar fi însemnat s r mână ă ă ă

acas . N-aş fi suportat asta. Nu îmi dau seama cum suport Alfred, cum a f cut-o în to iă ă ă ţ

anii ştia.ă– Nu s-a revoltat niciodat împotriva lui? întreb Hilda, cu un anume interes. Mi seă ă

pare c mi-ai spus ceva despre cum a renun at el la o alt carier .ă ţ ă ăDavid cl tin din cap.ă ă



– Alfred trebuia s urmeze o carier militar . Tata aranjase totul. Alfred, frateleă ă ă

cel mare, trebuia s intre în nu ştiu ce regiment de cavalerie. Harry trebuia s intre înă ă

afaceri, la fel ca mine, iar George trebuia s intre în politic .ă ă– Şi nu s-a întâmplat aşa?

David neg .ă

Harry a stricat totul! Întotdeauna a fost îngrozitor de s lbatic. S-a înglodat înă datorii şi a intrat în tot soiul de belele. În cele din urm a plecat într-o bun zi cu maiă ă

multe sute de lire care nu îi apar ineau, l sând un bilet în care spunea c nu era f cutţ ă ă ă

pentru a sta închis într-un birou şi c pleca s vad lumea.ă ă ă– Şi de atunci n-a i mai avut veşti despre el?ţ– Ba da, cum s nu! David izbucni în râs. Am avut veşti despre el, şi chiar destulă

de des! Telegrafia ca s cear bani din toate col urile lumii. Şi, de obicei, îi şi primea!ă ă ţ– Iar Alfred?

– Tata l-a determinat s renun e la armat şi s se întoarc la birou.ă ţ ă ă ă

– Şi s-a supus?– Nu i-a convenit, îns tata l-a avut întotdeauna pe Alfred la degetul mic. Cred că ă

şi acum e cu totul sub influen a tatei.ţ– În vreme ce tu ai sc pat!ă– Da. M-am dus la Londra şi am studiat pictura. Tata mi-a tot repetat c , dacă ă

aveam s continui cu via a asta dezordonat , urma s primesc foarte pu ini bani de la elă ţ ă ă ţ

în timpul vie ii lui şi absolut nimic la moartea sa. I-am spus c nu-mi pas . M-a f cutţ ă ă ă

nebun şi asta a fost! Nu l-am mai v zut de atunci.ăHilda îl întreb cu bun voin :ă ă ţă

– Şi n-ai regretat?– Nu, chiar deloc. Mi-am dat seama c n-am s ajung nic ieri cu pictura. Nu voi fiă ă ă

niciodat un mare artist, îns tr im destul de bine în casa asta, avem tot ce ne trebuie,ă ă ă

cel pu in lucrurile esen iale. Şi dac se întâmpl s mor, ei bine, asigurarea mea deţ ţ ă ă ă

via e f cut pe numele t u. F cu o pauz şi apoi continu : Iar acum – asta! exclamţă ă ă ă ă ă ă ă

lovind scrisoarea cu palma.

– Îmi pare r u c tat l t u a scris aceast scrisoare, fiindc v d c te sup r atâtă ă ă ă ă ă ă ă ă ă

de tare.

David continua ca şi cum nu o auzise:

– S -mi cear s vin cu so ia de Cr ciun, exprimându-şi speran a c ne-am puteaă ă ă ţ ă ţ ă reg si cu to ii, ca o familie unit ! Ce poate s însemne asta?ă ţ ă ă

Hilda îl întreb , contrariat :ă ă– Oare trebuie s însemne ceva mai mult decât scrie acolo?ăEl o privi întreb tor.ă– Vreau s spun, zise ea zâmbind, c tat l t u îmb trâneşte. Începe s devină ă ă ă ă ă ă

sentimental în privin a leg turilor de familie. Sunt lucruri care se întâmpl , ştii asta.ţ ă ă– Da, cred c e ceva normal, admise David încet.ă– E un om b trân şi singur.ă

El îi arunc o privire rapid .ă ă– M sf tuieşti s m duc, aşa e?ă ă ă ăEa spuse încet:



– Mi se pare c ar fi p cat s r mâi surd în fa a unei astfel de chem ri. Eu sunt deă ă ă ă ţ ă

mod veche. Îndr znesc s spun c ar trebui s fie pace şi bun în elegere de Cr ciun.ă ă ă ă ă ă ţ ă– Dup tot ce i-am spus?ă ţ– Ştiu, dragul meu, ştiu. Dar toate astea apar in trecutului. Ce e f cut e bun f cut.ţ ă ă– Nu şi în ceea ce m priveşte.ă

– Nu, pentru c tu nu vrei s ui i. Tu eşti cel care p streaz viu trecutul în minteaă ă ţ ă ă sa.

– Nu pot s uit.ă– Nu vrei s ui i – asta înseamn cuvintele tale, David.ă ţ ăBuzele lui se strânser , formând o linie ferm .ă ă– Aşa suntem noi, cei din familia Lee. Nu uit m prea uşor r ul f cut.ă ă ăHilda r spunse manifestându-şi neliniştea:ă– Şi asta e ceva cu care s te mândreşti? Nu cred.ăEl o privi cu un aer gânditor şi cu o not de re inere în gesturi. Apoi o întreb :ă ţ ă

– Nu pui mare pre pe loialitate, din câte v d, loialitate fa de memoria cuiva, deţ ă ţă exemplu?

Hilda îi r spunse:ă– Consider c prezentul este cel care conteaz , nu trecutul! Trecutul trebuie l sată ă ă

în urm . Dac încerc m s p str m viu trecutul, cred c risc m s sfârşim prin a-lă ă ă ă ă ă ă ă ă

distorsiona. Ajungem s -l privim dintr-o perspectiv fals şi s -l evalu m în termeniă ă ă ă ă

exagera i.ţ– Îmi amintesc perfect fiecare cuvânt şi fiecare întâmplare a acelor zile, spuse

David cu înfl c rare.ă ă

– Da, dar nu ar trebui, dragul meu! Nu e firesc s se întâmple asta! Atunci când teă gândeşti la acele zile, o faci cu mintea şi sensibilitatea unui puşti în loc s priveşti înă

urm din perspectiva mai temperata şi mai matur a unui b rbat.ă ă ă– Care ar fi diferen a? întreb David.ţ ăHilda ezit . Era conştient c ar fi fost o nes buin s continue, dar erau nişteă ă ă ă ţă ă

lucruri pe care inea neap rat s le spun .ţ ă ă ă– Cred, spuse ea, c îl priveşti pe tat l t u ca pe un c pc un! Probabil c dac l-aiă ă ă ă ă ă ă

privi cu ochii de acum, i-ai da seama c nu a fost decât un om foarte obişnuit; un omţ ă

dominat de pasiuni, poate, un om a c rui via e departe de a fi fost ireproşabila, dar, cuă ţă

toate astea, un om pur şi simplu şi nu un monstru inuman!– Tu nu în elegi! Felul în care s-a purtat cu mama...ţHilda vorbi cu gravitate:

– Exist un anume tip de r bdare, de docilitate, care scoate la lumin tot ce e maiă ă ă

râu într-un b rbat, în vreme ce acelaşi b rbat, atunci când are de a face cu o fiină ă ţă

hot rât şi cu o voin puternic , se dovedeşte a fi o cu totul alt persoan !ă ă ţă ă ă ă– Aşadar tu crezi c a fost vina ei...ăHilda îl întrerupse.

– Nu, bineîn eles c nu! Nu pun la îndoial faptul c tat l t u s-a purtat îngrozitorţ ă ă ă ă ă

cu mama ta, îns c s toria e un lucru foarte complex şi m îndoiesc c cineva din afar ,ă ă ă ă ă ă chiar şi un copil rezultat din aceast c s torie, ar avea dreptul s judece. Pe lâng asta,ă ă ă ă ă

resentimentele tale nu o mai pot ajuta acum pe mama ta. Totul s-a terminat, a r mas înă



urm ! Tot ce mai exist e un om b trân, cu s n tatea şubrezit , care îşi roag fiul să ă ă ă ă ă ă ă

vin acas de Cr ciun.ă ă ă– Deci vrei s m duc?ă ăHilda ezit , apoi, dintr-odat se hot rî.ă ă ă– Da, spuse ea. Vreau. Vreau s te duci şi s învingi c pc unul o dat pentruă ă ă ă ă

totdeauna.

V

George Lee, membru al parlamentului pentru Westeringham, era un domn destul

de robust, în vârst de 41 de ani. Ochii s i erau de un albastra-deschis, mari şiă ă

suspicioşi. Avea, de asemenea, o guş proeminent şi o manier domoal şi pedant deă ă ă ă ă

a vorbi.

Rosti cu emfaz :ă– i-am spus, Magdalene, consider c este de datoria mea s m duc.Ţ ă ă ăSo ia sa ridic din umeri cu nervozitate.ţ ăEra o fiin zvelt , o blond platinat cu sprâncene pensate şi o figur palid . Fa aţă ă ă ă ă ă ţ

ei p rea uneori imobila, lipsit de orice expresie. Iar în acest moment avea exact acel tipă ă

de privire.

– Dragul meu, spuse ea, va fi sinistru, sunt sigur de asta.ă– Mai mult decât atât, înt ri George Lee şi fa a i se lumin la ideea care îi venise,ă ţ ă

asta ne va împiedica s cheltuim prea mult. Cr ciunul se dovedeşte întotdeauna a fi oă ă

perioad extrem de costisitoare. Vom economisi salariile servitorilor şi le vom da numaiă o indemniza ie pentru masa de Cr ciun.ţ ă

– E bine! remarc Magdalene. În fond, Cr ciunul e ceva dezagreabil peste tot!ă ăPresupun, spuse George, urmându-şi propriul gând, c au de gând s fac o mas deă ă ă ă

Cr ciun, nu? O delicioas friptur de vit , poate, în loc de curcan.ă ă ă ă– Cine? Servitorii? Of, George, nu mai fi atât de meschin. Nu te gândeşti decât la

bani.

– Cineva trebuie s se gândeasc şi la asta, spuse George.ă ă– Da, dar e absurd s fii atât de zgârie-brânz . De ce nu-i spui tat lui t u s - i deaă ă ă ă ă ţ

mai mul i bani?ţ– Îmi acord deja o rent frumuşic .ă ă ă– E îngrozitor s fii total dependent de tat l t u, aşa cum eşti tu! Ar trebui să ă ă ă

pun nişte bani pe numele t u, de care s te foloseşti când şi cum pofteşti.ă ă ă– El nu vede lucrurile aşa.

Magdalene se uit la el. Ochii ei c prui deveniser brusc t ioşi şi sfredelitori. Fa aă ă ă ă ţ

ei palid şi imobil c p tase dintr-odat expresivitate.ă ă ă ă ă– E putred de bogat, nu, George? Aproape milionar, aşa e?

– Dublu milionar, din câte ştiu.

Magdalene oft , plin de invidie.ă ă– Cum a f cut averea asta? În Africa de Sud, nu?ă



– Da, a strâns o avere mare acolo la începuturi. În special din comer ul cuţ

diamante.

– Fantastic! exclam Magdalene.ă– Apoi a venit în Anglia şi a intrat în afaceri, iar averea i s-a dublat sau chiar s-a

triplat, cred.

– Ce se va întâmpla la moartea lui? întreb Magdalene.ă– Tata nu a discutat niciodat prea mult pe marginea acestui subiect. Şi, desigur,ă

nu po i s -l întrebi pur şi simplu. B nuiesc c grosul banilor îl vom moşteni eu şi Alfred.ţ ă ă ă

Bineîn eles, Alfred va primi partea cea mai mare.ţ– Mai ai şi al i fra i, nu-i aşa?ţ ţ– Da, mai e fratele meu David. Nu cred c va primi prea mult. A plecat de acasă ă

s se ocupe de art sau de o idio enie de genul sta. Mi se pare c tata l-a avertizat c îlă ă ţ ă ă ă

va dezmoşteni, iar David a spus c nu îi pas .ă ă– Ce prostie! coment Magdalene, cu dispre .ă ţ

– Mai era şi sora mea Jennifer. Ea a plecat cu un str in, un artist spaniol, prietenă de-al lui David. Îns a murit cu aproape un an în urm . A l sat o fiic , dac nu m înşel.ă ă ă ă ă ă

Tata i-ar putea l sa şi ei ceva bani, îns nu cine ştie ce. Şi, bineîn eles, mai e Harry...ă ă ţSe opri, uşor stânjenit.

– Harry? spuse Magdalene, surprins . Cine e Harry?ă– , fratele meu.Ăăă– N-am ştiut niciodat c mai ai un frate.ă ă– Draga mea, el nu e chiar ceea ce s-ar numi... ... mândria familiei. Nu vorbimăăă

despre el. Comportamentul s u a rast îngrozitor. N-am mai auzit nimic despre el de vreoă

câ iva ani. Probabil c a murit.ţ ăMagdalene izbucni dintr-odat în râs.ă– Ce e? De ce râzi?

Magdalene îi r spunse:ă– M gândeam doar la cât de amuzant ar fi ca tu – tu, George – s ai un frate cu oă ă

reputa ie scandaloas ! Tu, care eşti atât de respectabil!ţ ă– Sper c aşa stau lucrurile, spuse George, cu r ceal .ă ă ăOchii ei se micşorar .ă– Tat l t u nu e... prea respectabil, George.ă ă

– Hai, fii serioas , Magdalene!ă– Câteodat spune nişte lucruri care m fac s m simt stânjenit .ă ă ă ă ăGeorge continu :ă– Serios, Magdalene, m uimeşti! ... Lydia se simte la fel?ă Ăăă– Lydiei nu îi spune aceleaşi lucruri, zise Magdalene şi ad ug cu furie: Nu, eiă ă

niciodat nu îi spune astfel de lucruri. Şi nu în eleg de ce.ă ţGeorge se uit repede la ea şi apoi privi în alt parte.ă ă– Ei, da, f cu el cam ambiguu, vine un moment când omul trebuie s fac şiă ă ă

împ r eala. Iar tata, la vârsta lui şi cu s n tatea lui şubred ...ă ţ ă ă ă

F cu o pauz . So ia sa întreb :ă ă ţ ă– E într-adev r atât de bolnav?ă



– Oh, nu, n-aş spune asta. E extraordinar de puternic. Cu toate astea, de vreme

ce îşi doreşte s fie în mijlocul familiei cu ocazia Cr ciunului, cred c ar fi bine să ă ă ă

mergem. Pentru el, ar putea fi ultimul Cr ciun.ă– Asta spui tu, George, dar serios acum, presupun c ar mai putea tr i ani de zile,ă ă

nu? spuse Magdalene cu o voce p trunz toare.ă ă

Prins pe picior greşit, so ul ei se bâlbâi:ţ– Da, da, bineîn eles c ar putea.ţ ăMagdalene se întoarse.

– Ei bine, spuse ea, b nuiesc c totuşi ar fi bine s mergem.ă ă ă– Nu am nici o îndoial în privin a asta.ă ţ– Dar ur sc asta! Alfred e atât de plicticos, iar Lydia m priveşte de sus.ă ă– Prostii!

– Î i spun c aşa e. Şi îl detest pe acel servitor îngrozitor.ţ ă– Pe b trânul Tressilian?ă

– Nu, pe Horbury. Cum se furişeaz ca o mâ şi cum surâde tot timpul cuă ţă subîn eles.ţ

– Serios, Magdalene, nu v d cum Horbury te-ar putea deranja în vreun fel!ă– Doar c m calc pe nervi, asta-i tot. Trebuie s mergem, în eleg. Altfel,ă ă ă ă ţ

b trânul ar lua-o ca pe o ofens .ă ă– Exact, tocmai despre asta e vorba. Acum, în ceea ce priveşte masa de Cr ciun aă

servitorilor...

– Nu acum, George, alt dat . Acum o s o sun pe Lydia şi o s -i spun c ajungemă ă ă ă ă

mâine pe la cinci şi dou zeci.ă

Magdalene se gr bi s ias din camer . Dup ce d du telefon, urc în camera eiă ă ă ă ă ă ă şi se aşez la birou. L s în jos capacul şi r scoli prin numeroasele desp r ituri. Oă ă ă ă ă ţ

mul ime :e facturi c zur şi se împr ştiar . Magdalene începu s le aleag , încercând sţ ă ă ă ă ă ă ă

le pun într-o oarecare ordine. În cele din urm , cu un oftat de ner bdare, le adun şi leă ă ă ă

împinse înapoi de unde ieşiser . Îşi trecu o mân prin p rul platinat.ă ă ă– Ce Dumnezeu o s fac? şopti ea.ă

VI

La Gorston Hall, la primul etaj, trecând printr-un lung coridor se ajungea într-o

camer mare, care d dea înspre aleea din fa . Era o camer mobilat în cel mai ip toră ă ţă ă ă ţ ă

stil demodat. Avea un tapet greu, de brocart, fotolii scumpe din ::ele, vaze mari ornate

cu dragoni, sculpturi în bronz... Totul era str lucitor, scump şi autentic...ăÎntr-un imens fotoliu, cel mai mare şi cel mai impozant din cas , se z rea siluetaă ă

sub ire a unui b trân. Mâinile sale lungi şi încovoiate se odihneau pe bra ele fotoliului.ţ ă ţ

Al turi : 'i ea un baston cu m ciulie de aur. Purta un halat de cas albastru, vechi şiă ţ ă ă

jerpelit. Avea p rul alb, iar pielea fe ei îi era galben .ă ţ ă

Ar fi putut fi luat drept o apari ie ştears , insignifiant . Ir. s nasul, mândru şiţ ă ă ă acvilin, precum şi ochii, negri şi cu o str lucire plin de via , ar fi îndep rtat repedeă ă ţă ă

aceast prim impresie. B trânul degaja energie şi for vital .ă ă ă ţă ă



B trânul Simeon Lee chicoti pentru sine – un sunet brusc şi ascu it. Spuse:ă ţ– I-ai transmis mesajul meu so iei lui Alfred, da?ţHorbury st tea drep i lâng scaunul lui. R spunse cu vocea sa calm şiă ţ ă ă ă

politicoas :ă– Da, domnule.

– Ai folosit exact cuvintele pe care i le-am indicat? Exact acele cuvinte?ţ Gândeşte-te bine!

– Da, domnule. Nu am comis nici o greşeal , domnule.ă– Nu, într-adev r, nu î i st în fire s greşeşti. Şi ar fi bine s nu greşeşti nici înă ţ ă ă ă

continuare – altfel, vei regreta! Iar ea ce a spus, Horbury? Dar domnul Alfred ce a spus?

Pe un ton liniar, lipsit de emo ie şi de inflexiuni, Horbury povesti ce se întâmplase.ţ

B trânul chicoti din nou şi îşi frec palmele.ă ă– Splendid... Excelent... Deci s-au gândit şi s-au fr mântat toat dup -amiaza!ă ă ă

Splendid! Am pus mâna pe ei. Du-te şi adu-i încoace!

– Da, domnule.Horbury travers înc perea f r s fac un zgomot şi apoi ieşi.ă ă ă ă ă ă– Şi, Horbury...

B trânul se uit în jur, apoi înjur în sinea lui: „B iatul sta se mişc precum oă ă ă ă ă ă

pisic . Niciodat nu ştii când dispare.”ă ăSt tea liniştit în fotoliu, mângâindu-şi b rbia. La un moment dat, se auzi o b taieă ă ă

în uş , dup care Alfred şi Lydia intrat în camer .ă ă ă ă– Ei, iat -v ! Ia loc aici, Lydia, draga mea, lâng mine. Ce culoare frumoas ai înă ă ă ă

obraji!

– Am ieşit în frig, de aceea parc mi-au luat foc obrajii.ăAlfred îl întreb :ă– Cum te sim i, tat , te-ai odihnit bine în dup -amiaza asta?ţ ă ă– Excelent, excelent. M-am visat pe vremuri! Atunci când înc nu m aşezasem laă ă

casa mea şi nu devenisem un stâlp al societ ii.ăţChicoti şi izbucni dintr-odat în râs.ăNora sa lu loc în t cere, zâmbind cu o expresie de aten ie politicoasa întip rită ă ţ ă ă

pe chip.

Alfred întreb ner bd tor:ă ă ă

– Despre ce e vorba, tat , ce e cu cei doi invita i în plus pe care c îi aştept m deă ţ ă ă Cr ciun?ă

– Ah, da, chestia aia! Da, trebuie s î i vorbesc despre asta. Pentru mine, anulă ţ

acesta va fi un Cr ciun special – un Cr ciun cu totul special. S vedem... deci vin Georgeă ă ă

şi Magdalene...

Lydia îl întrerupse:

– Da, ajung mâine pe la cinci şi dou zeci.ăB trânul Simeon f cu:ă ă– George, s rmanul imbecil! Nu e decât un palavragiu! Şi totuşi, r mâne fiul meu.ă ă

Alfred îl contrazise:– Aleg torii îl apreciaz .ă ăSimeon se hlizi din nou.



– Probabil cred despre el c e cinstit. Cinstit! Înc nu s-a n scut pe lumea astaă ă ă

vreun Lee care s fie cinstit.ă– Hai, tat , şi dumneata acum...ă– În afar de tine, fiule, în afar de tine.ă ă– Şi David? întreb Lydia.ă

– Hm, David. Sunt curios s -l rev d pe b iatul sta dup atâ ia ani. Era un puştiă ă ă ă ă ţ plin de aere. M întreb cum o fi nevast -sa. În orice caz, el nu s-a c s torit cu o fat cuă ă ă ă ă

dou zeci mai tân r decât el, cum a f cut nebunul de George!ă ă ă ă– Hilda a trimis o scrisoare foarte frumoas , spuse Lydia. tocmai am primit oă

telegram de la ea prin care îşi confirm venirea, spunând c vor ajunge cu sigurană ă ă ţă

mâine.

Socrul s u îi arunc în fug o privire şi râse.ă ă ă– Hot rât lucru, nu se poate bârfi cu Lydia, spuse el. i-o spun cinstit, Lydia, eşti oă Ţ

femeie foarte bine educat . Spui doar lucruri politicoase. Ştiu asta foarte bine. Ceă

chestie amuzant , ereditatea. Unul singur dintre voi îmi seam n – unul singur din toată ă ă ă şleahta.

Ochii îi jucau în cap.

– Acum ia ghici i cine vine de Cr ciun. Ave i trei încerc ri şi pariez pe cinci lire cţ ă ţ ă ă

n-o s g si i r spunsul.ă ă ţ ăÎşi plimb ochii de la unul la cel lalt. Alfred spuse încruntându-se:ă ă– Horbury spunea c aştep i o tân r doamn .ă ţ ă ă ă– Şi asta te-a descump nit, da, îndr znesc s afirm c asta a fost reac ia ta. Pilară ă ă ă ţ

trebuie s soseasc dintr-o clip în alta. Am dat ordin s fie trimis maşina s o ia.ă ă ă ă ă ă

Alfred s ri:ă– Pilar?

Simeon r spunse:ă– Pilar Estravados. Fiica lui Jennifer. Nepoata mea. M întreb oare cum o fi.ăAlfred izbucni:

– Doamne Dumnezeule, tat , dar niciodat nu mi-ai spus...ă ăB trânul rânjea.ă– Nu, m-am gândit s p strez secretul! L-am pus pe Charlton s rezolve totul înă ă ă

scris.

Alfred repet , pe un ton rânit şi plin de reproş:ă– Nu mi-ai spus niciodat ...ă

Tat l s u continu , rânjind sardonic:ă ă ă– Asta ar fi însemnat s - i stric surpriza! M întreb, cum o fi oare s ad posteştiă ţ ă ă ă

din nou sub acoperişul t u sânge proasp t? Nu l-am v zut niciodat pe Estravados. Oareă ă ă ă

cu cine o sem na fata, cu maic -sa ori cu taic -s u?ă ă ă ă– Crezi într-adev r c ar fi în elept, tat ... începu Alfred. Luând în considera ie totă ă ţ ă ţ

ce s-a întâmplat...

B trânul îl întrerupse:ă

– Confort, siguran , linişte – prea îi dai înainte cu toate astea, Alfred! Şi aşa aiţă f cut întotdeauna! Nu sta e felul meu de a fi! F ce vrei şi îngroap - i via a cum ştii!ă ă ă ă ţ ţ

sta e r spunsul meu! Fata asta e nepoata mea, singurul nepot din familia asta! Nu mĂ ă ă



intereseaz ce a fost sau ce a f cut taic -s u! E carne din carnea mea! Şi va veni să ă ă ă ă

tr iasc în casa mea!ă ăLydia întreb cu asprime:ă– Vine s locuiasc aici?ă ăEl îi arunc o privire pieziş .ă ă

– Ai ceva împotriv ?ăEa scutur din cap şi spuse cu un zâmbet:ă– Nici n-aş fi în pozi ia de a avea ceva împotriv în privin a celor pe care îi invi i laţ ă ţ ţ

dumneata acas , nu? Nu, doar întrebam în leg tur cu... ea.ă ă ă– „În leg tur cu ea”, ce vrei s spui cu asta?ă ă ă– Dac s-ar sim i bine aici.ă ţB trânul Simeon îşi d du capul pe spate.ă ă– N-are chior de ban! Ar trebui s fie recunosc toare! Lydia ridic din umeri.ă ă ăSimeon se întoarse spre Alfred:

– Vezi? Va fi un Cr ciun pe cinste! To i copiii strânşi în jurul meu. To i copiii mei!ă ţ ţ Iat , Alfred, i-am vândut un pont. Ghici cine e cel lalt oaspete.ă ţ ă

Alfred se holb la el.ă– Doar i-am spus, to i copiii mei! Harry, bineîn eles! Fratele t u Harry!ţ ţ ţ ăAlfred deveni foarte palid. Bâigui:

– Harry... nu Harry...

– Harry în persoan !ă– Dar credeam c e mort!ă– Nici pomeneal !ă

– Iar tu, tu îl primeşti din nou aici? Dup tot ce s-a întâmplat?ă– Fiul risipitor, nu-i aşa? Ai dreptate. Vi elul ce gras! Trebuie s t iem vi elul celţ ă ă ţ

gras, Alfred! Sa-l primim cum se cuvine, cu toate onorurile.

Alfred protest în continuare:ă– Te-a tratat – ca pe noi to i, de altfel – cum nu se poate mai josnic. El...ţ– Nu e nevoie s -mi faci pomelnicul greşelilor lui! E o list lung . Dar – nu-i aşa? –ă ă ă

Cr ciunul e un moment al iert rii şi al împ c rii. Îl vom primi pe fiul risipitor înapoi înă ă ă ă

mijlocul nostru.

Alfred se ridic , rostind cu voce înceat :ă ă

– Asta da şoc! Nu mi-am imaginat niciodat c Harry ar putea reveni în această ă ă cas .ă

– Simeon se aplec în fa . Niciodat nu l-ai pl cut pe Harry, aşa-i? întreb el cuă ţă ă ă ă

calm.

– Dup cum s-a purtat cu tine...ăSimeon chicoti.

– Da, dar ce-a fost a fost. sta e spiritul Cr ciunului, nu-i aşa, Lydia?Ă ăLydia se f cuse palid la rândul ei. Rosti sec:ă ă– Observ c ai pus la cale ceva pe cinste anul sta de Cr ciun.ă ă ă

– Vreau s -mi strâng familia în jurul meu. Pace şi bun în elegere. Sunt un omă ă ţ b trân. Pleci, dragul meu?ă

Alfred ieşi în grab . Lydia l s totuşi s treac un moment înainte s -l urmeze.ă ă ă ă ă ă



Simeon cl tin din cap.ă ă– S-a sup rat. El şi Harry nu s-au în eles niciodat . Harry obişnuia s îşi bat jocă ţ ă ă ă

de Alfred. Îl poreclea Moş T gâr .ă ţăLydia deschise gura. Era pe cale s spun ceva, apoi, remarcând expresiaă ă

ner bd toare a b trânului, se ab inu. Observ c asta îl dezam gise pe b trân, ceea ceă ă ă ţ ă ă ă ă

îi permise s spun :ă ă– Iepurele şi broasca estoas . Şi, ce s vezi? estoasa câştig cursa.ţ ă ă Ţ ă– Nu întotdeauna, spuse Simeon. Nu întotdeauna, draga mea Lydia.

Ea rosti îns , continuând s zâmbeasc :ă ă ă– Scuz -m , trebuie s m duc dup Alfred. Emo iile bruşte îl deprimă ă ă ă ă ţ ă

întotdeauna.

Simeon începu s râd .ă ă– Aşa e, lui Alfred nu îi plac schimb rile. A fost dintotdeauna o persoană ă

rezonabil şi conformist .ă ă

Lydia îi lu îns partea:ă ă– Alfred î i este foarte devotat.ţ– Şi asta i se pare ciudat, nu-i aşa?ţ– Uneori mi se pare.

P r si camera. Simeon se uit în urma ei. Râse încet, de unul singur şi îşi frecă ă ă ă

mâinile.

„O s m distrez pe cinste, îşi spuse el. Distrac ie pe cinste. Simt c o s -mi placă ă ţ ă ă ă

Cr ciunul sta.”ă ăF când un efort, se ridic din fotoliu şi, cu ajutorul bastonului, începu s se plimbeă ă ă

prin înc pere.ăSe îndrept c tre un seif mare, aflat în col ul camerei. Form combina ia cifrului.ă ă ţ ă ţ

Uşa se deschise şi, cu degete tremurânde, pip i în interior.ă Trase în afar o cutie mic de scrisori, din piele, şi, deschizând-o, l s o mân deă ă ă ă ă

diamante neprelucrate s -i treac printre degete.ă ă– Bine, frumoasele mele, bine... A i r mas la fel, mi-a i r mas la fel de buneţ ă ţ ă

prietene. Ce zile frumoase au fost... ce ::frumoase! Pe voi nu v vor t ia ca s vă ă ă ă

şlefuiasc , prietene dragi. Voi nu ve i sta la gâtul femeilor sau pe degetele lor. Nu ve iă ţ ţ

atârna de urechile lor. Sunte i ale mele! B trânele mele prietene! Am trecut prin atâteaţ ă

împreun ... Ei spun c b trân şi bolnav, dar nu, terminat nu sunt înc ! Dul ul b trân maiă ă ă ă ă ă are înc via în el. Şi, din câte se pare, via a înc mai are de oferit ceva distrac ie. Cevaă ţă ţ ă ţ

distrac ie...ţ

PARTEA A II-A

23 decembrie

Tressilian se duse s r spund la uş . Cineva se ar ta foarte ner bd tor şi iat ,ă ă ă ă ă ă ă ă

înainte ca el s poat traversa holul cu mersul s u domol, soneria se auzi din nou.ă ă ă Tressilian pufni. Ce lips de polite e, s suni cu atâta insistenta la uşa unuiă ţ ă

gentleman! Dac e înc un cârd de colind tori, o s le spun el vreo dou .ă ă ă ă ă ă



Prin ferestruica înghe at din partea superioar a uşii z ri o siluet – un b rbatţ ă ă ă ă ă

înalt purtând o p l rie cu borurile l sate în jos. Deschise uşa. Aşa cum îşi închipuise, eraă ă ă

un str in ponosit şi cam vulgar – ce costum ciudat avea! „O fi vreun cerşetor insolent!”ă– Al naibii s fiu dac sta nu-i Tressilian, izbucni str inul. Ce mai faci, Tressilian?ă ă ă ă

Tressilian f cu ochii mari, trase aer în piept, apoi se mai uit o dat . F lcile aceleaă ă ă ă

arogante, nasul coroiat, privirea de pişicher, toate îi erau cunoscute de undeva. Da, deacum mul i ani de zile. Mai umile pe vremea aceea...ţ

Spuse dintr-o suflare:

– Domnule Harry!

Harry Lee izbucni în râs.

– Se pare c e un adev rat şoc pentru dumneata s m eu. De ce? Sunt aşteptat,ă ă ă ă

nu-i aşa?

– F r doar şi poate, domnule. Cu siguran , domnule.ă ă ţă– Atunci, de ce faci pe miratul?

Harry se d du înapoi vreo doi paşi şi studie casa – o construc ie solid deă ţ ă c r mid roşie, lipsit de imagina ie, dar trainic .ă ă ă ă ţ ă

– Acelaşi vechi şi urât conac, remarc el. Cu toate astea, st în picioare şi sta-iă ă ă

lucrul cel mai important. Cum se mai simte tata, Tressilian?

– E oarecum invalid, domnule. St mai mult în camera lui şi nu prea poate s seă ă

deplaseze. Îns , inând cont de asta, e într-o stare incredibil de bun .ă ţ ă– B trân p c tos!ă ă ăHarry Lee intr în cas şi îl l s pe Tressilian s -i scoat fularul şi s -i ia p l riaă ă ă ă ă ă ă ă ă

cam ostentativ pe care o purta pe cap.ă

– Ce mai face iubitul meu frate Alfred, Tressilian?– Foarte bine, domnule.

Harry rânji, ar tându-şi din ii.ă ţ– De-abia aşteapt s m vad , nu?ă ă ă ă– Aşa cred, domnule.

– Ei bine, eu nu! Ba dimpotriv ! Pariez c întoarcerea mea a fost o surpriz foarteă ă ă

nepl cut pentru el! Eu şi Alfred nu ne-am în eles niciodat . Ai citit vreodat Biblia,ă ă ţ ă ă

Tressilian?

– Da, domnule, câteodat . De ce, domnule?ă

– Î i aminteşti parabola întoarcerii fiului risipitor? Fratelui celui bun nu i-aţ convenit, î i aduci aminte? Nu i-a convenit deloc! Pun pariu c nici lui Alfred cel cuminteţ ă

n-o s -i convin !ă ă Tressilian râmase t cut, privind în gol. Spinarea sa rigid exprima dezaprobare.ă ă

Harry îl b tu peste um r.ă ă– Dup tine, b iete, spuse el. Vi elul cel gras m aşteapt ! Du-m direct la el!ă ă ţ ă ă ă

Tressilian şopti:

– Pofti i pe aici în salon, domnule. Nu ştiu exact unde se afl fiecare în clipa asta...ţ ă

Nu au putut s trimit dup dumneavoastr , necunoscând ora sosirii...ă ă ă ă

Harry oft . Îl urm pe Tressilian de-a lungul holului, întorcând capul s vad peă ă ă ă unde intrase.



– Toate vechile obiecte sunt la locul lor, din câte v d, remarc el. Nu cred c s-aă ă ă

schimbat ceva de când am plecat, acum dou zeci de ani.ăÎl urm pe Tressilian în salon. B trânul murmur :ă ă ă– M duc s îi caut pe domnul sau pe doamna Alfred! Şi gr bi s ias .ă ă ă ă ăHarry Lee intr în înc pere şi apoi se opri, uitându-se cu aten ie la silueta careă ă ţ

st tea pe tocul uneia dintre ferestre. Ochii s i se plimbau cu neîncredere peste p rul eiă ă ă negru şi iesle pielea-i care îi d dea un aer exotic.ă

– Doamne Dumnezeule! Nu cumva eşti cea de-a şaptea şi cea mai frumoas so ieă ţ

a tat lui meu?ăPilar se d du uşor jos şi se îndrept spre el.ă ă– Sunt Pilar Estravados, anun ea. Iar dumneata trebuie A fii unchiul meu Harry,ţă

fratele mamei mele.

Harry remarc , privind-o insistent:ă– Aşadar, eşti fiica lui Jenny!

Pilar îi r spunse:ă– De ce m-ai întrebat dac sunt cea de-a şaptea so ie a tat lui dumitale? A avută ţ ă

într-adev r şase neveste?ăHarry începu s râd .ă ă– Nu, cred c , oficial, nu a avut decât una. Ei bine, Pil... Cum te cheam de fapt?ă ă– Pilar, da.

– Ei bine, Pilar, faptul de a vedea pe cineva ca dumneata r s rind în acestă ă

mausoleu îmi d cu adev rat fiori.ă ă– Acest... mau... cum ai spus?

– Acest muzeu de imbecili plini de aere! Am fost întotdeauna de p rere că ă aceast cas este pur şi simplu îngrozitoare! Acum, c ajung s o v d din nou, o g sescă ă ă ă ă ă

mai îngrozitoare ca niciodat !ăPilar replic pe un ton surprins:ă– Ba nu, e foarte frumos aici! Mobila e de calitate, iar : oarele – sunt covoare

groase peste tot... Şi sunt multe ornamente. Totul e de foarte bun calitate şi foarte,ă

foarte luxos!

Aici ai dreptate, spuse Harry, rânjind. O privi uşor amuzat. Ştii, nu m pot ab ineă ţ

s nu fiu şocat v zându-te în mijlocul...îşi întrerupse vorba, în timp ce Lydia intr ca oă ă ă

furtun în camer .ă ăVeni direct înspre el.

– Bun ziua, Harry. Eu sunt Lydia, so ia lui Alfred.ă ţ– Bun ziua, Lydia. Îi strânse mâna, examinându-i dintr-o ochire figura vioaie şiă

inteligent şi admirându-i mersul – pu ine femei ştiu s se mişte.ă ţ ăLa rândul ei, Lydia îl studie în grab .ăSe gândi: „Are o alur intimidant , de ins dur. Pl cut , totuşi. Nu m-aş încrede înă ă ă ă

el nici atâtica...”

Spuse zâmbind:

– Cum i se pare dup atâ ia ani? Cu totul altfel sau în mare m sur la fel?ţ ă ţ ă ă– În mare m sur neschimbat. Se uit împrejurul lui. Camera aceasta a fostă ă ă

renovat .ă



– O, de multe ori.

El continu :ă– Vreau s spun de c tre tine. Tu eşti cea care a f cut-o s fie... altfel.ă ă ă ă– Da, probabil...

Rânji c tre ea, un rânjet brusc şi sardonic care îi aminti dintr-odat de b trânul deă ă ă

sus.– Are mai mult stil şi clas acum! Îmi aduc aminte c auzisem c b trânul Alfredă ă ă ă

s-ar fi însurat cu o fat ai c rei str moşi au venit în Anglia împreun cu Cuceritorul.ă ă ă ăLydia zâmbi şi spuse:

– Cred c aşa au stat lucrurile. Îns aproape c s-au stins de atunci.ă ă ăHarry continu conversa ia cu ea:ă ţ– Ce mai face b trânul Alfred? La fel de în epat ca întotdeauna?ă ţ– Habar n-am dac i se va p rea sau nu c s-a schimbat.ă ţ ă ă– Ce mai fac ceilal i? Risipi i prin toat Anglia?ţ ţ ă

– Nu, de fapt, au venit cu to ii, de Cr ciun.ţ ăOchii lui Harry se f cur mari.ă ă– Carevas zic avem de a face cu o reuniune de Cr ciun în toat regula? Da' ce-aă ă ă ă

p it b trânu'? Din câte îl ştiu eu, nu d dea doi bani pe sentimente. Nu-mi aduc aminteăţ ă ă

nici c i-ar fi p sat vreodat prea mult de familie. Probabil c s-a schimbat!ă ă ă ă– Poate c da.ăVocea Lydiei era rece şi egal .ăPilar urm rea cu interes toat scena, cu ochii ei mari.ă ăHarry întreb :ă

– Câ i ani are George? A r mas la fel de c rp nos? in minte ce mai zbiera cândţ ă ă ă Ţ trebuia s pun şi el la b taie o juma' de penny din banii lui de buzunar!ă ă ă

Lydia îi r spunse, r bd toare:ă ă ă– George e membru al parlamentului, din partea Westeringham.

– Ce? Popeye în parlament? O, Doamne, asta chiar c -i bun !ă ăHarry îşi d du capul pe spate şi izbucni în râs. Avea un râs puternic şi zgomotos,ă

care se dezl n uia cu brutalitate în spa iul restrâns al înc perii. Pilar trase aer în piept.ă ţ ţ ă

Lydia f cu un pas în spate.ăApoi, sim ind o nou prezen în spatele lui, Harry se opri din hohotit şi seţ ă ţă

întoarse dintr-o mişcare scurt şi agil . Nu auzise nimic, îns acolo îl g si pe Alfred,ă ă ă ă privindu-l cu calm. 3 expresie ciudat îi era întip rit pe figur .ă ă ă ă

Harry aştept câteva clipe, dup care un zâmbet îi miji pe buze. F cu un pasă ă ă

înainte.

– Ia uite, sta-i Alfred!ăAlfred încuviin din cap.ţă– Salut, Harry, spuse el.

Statur unul în fa a celuilalt, studiindu-se. Lydia îşi inu respira ia, gândindu-se:ă ţ ţ ţ

“Ce absurd! Se uit unul la altul ca doi câini...”ă

Mirarea lui Pilar deveni şi mai mare. Se gândea în sinea ei: “Cât de caraghioşisunt, cum stau acolo... De ce nu se îmbr işeaz ? Nu, bineîn eles, englezii nu fac aşaăţ ă ţ

ceva. Dar ar putea m car s spun ceva. De ce nu fac decât s se priveasc ?”ă ă ă ă ă



Harry spuse într-un final:

– Ei, ce s zic? M simt ciudat s m aflu din nou aici!ă ă ă ă– Nu m îndoiesc. A trecut o groaz de timp de când ai plecat.ă ăHarry îşi ridic dintr-odat capul. Îşi mângâie maxilarul cu un deget. Era un gestă ă

obişnuit de-al lui, care îl caracteriza. Denota ostilitate.

– Da, spuse el. M bucur c am venit – f cu o pauz , pentru a da mai multă ă ă ă ă greutate cuvântului – acas ...ă

II

– Mi se pare c am fost foarte r u, spuse Simeon Lee.ă ăSt tea întins pe spate în fotoliu. Avea b rbia ridicat şi îşi freca maxilarul cu ună ă ă

deget; p rea cufundat în gânduri. În fa a lui, fl c rile dansau şi str luceau,ă ţ ă ă ă

incandescente. Lâng foc st tea Pilar, inând în mân un mic paravan din papier-mache,ă ă ţ ă cu care îşi proteja fa a de dogoare. Din când în când, îşi f cea vânt cu el, îndoindu-şi cuţ ă

suple e încheietura mâinii. Simeon o privea cu satisfac ie.ţ ţContinu s vorbeasc , mai mult pentru sine decât pentru fat , stimulat deă ă ă ă

prezen a ei.ţ– Da, spuse el. Am fost un om r u. Ce p rere ai despre asta, Pilar?ă ăPilar ridic din umeri şi spuse:ă– To i oamenii sunt r i. Aşa spun c lug ri ele. De aceea trebuie s existe cinevaţ ă ă ă ţ ă

care s se roage pentru ei.ă

Da, dar am fost mai râu decât mul i al ii. Simeon râse. Şi s ştii c nu regret. Nu,ţ ţ ă ă nu regret nimic. M-am bucurat de fiecare clip ! Se spune c b trâne ea te împinge laă ă ă ţ

c in ... Nu m c iesc. Şi, aşa cum î i spun, le-am f cut aproape pe toate... toateă ţă ă ă ţ ă

p catele! Am înşelat, am furat, am – O, Doamne, da! Şi femeile – întotdeauna femeile!ă

Mi-a povestit cineva mai deun zi despre un conduc tor arab care avea o gard de corpă ă ă

alc tuit din patruzeci de fii ai s i – şi to i de aceeaşi vârst ! Aha! Patruzeci! Poate nuă ă ă ţ ă

patruzeci, dar în orice caz pariez c mi-aş fi putut face o frumoas gard de corp dacă ă ă ă

aş fi continuat s torn la plozi! Hei, Pilar, crezi despre asta? Eşti şocat ? Pilar f cu ochiiă ă ă

mari.

– Nu, de ce aş fi şocat ? B rba ii doresc întotdeauna femei. Tat l meu, deă ă ţ ă asemenea. De aceea so iile sunt atât de nefericite şi se duc la biseric s se roage.ţ ă ă

B trânul Simeon se încrunt .ă ă– Am f cut-o nefericit pe Adelaide, spuse el. Cuvintele aproape c nu se maiă ă ă

auzeau, p rând c vorbea pentru sine. Doamne, ce femeie! Era atât de plin de via şiă ă ă ţă

de frumoas şi am luat-o de nevast ! Iar dup aceea? Nu f cea decât s se vaite şi să ă ă ă ă ă

se plâng . Pe b rbat îl apuc dracii când nevasta nu face decât s plâng tot timpul... N-ă ă ă ă ăavea vân , asta era problema cu Adelaide! Dac mi-ar fi inut piept... Dar nu am iubit-oă ă ţ

nici m car o singur dat . Când m-am c s torit cu ea am crezut c voi fi putea s mă ă ă ă ă ă ă ă

aşez la casa mea, s -mi fac familie, s renun la via a pe care o dusesem înainte...ă ă ţ ţ Vocea : devenea din ce în ce mai slab . Privea fix în inima incandescent a focului. S -ă ă ă



mi fac o familie... Doamne, ce familie! slobozi un hohot ascu it de râs r ut cios. Uit -teţ ă ă ă

la ei, uit -teă– Ei! Nici unul n-a fost în stare s fac un copil, un copil care sa duc mai departeă ă ă

numele familiei! Ce se întâmpl cu ei? Parc nici o pic tur din sângele meu nu le-ară ă ă ă

curge prin vene! Nici un copil, legitim sau ilegitim! Alfred, de exemplu, Doamne

Dumnezeule, cât pot s m plictisesc cu Alfred! Uitându-se la mine cu ochii lui deă ă câine... Gata s fac tot ce spun. Doamne, ce prost nac! Nevast -sa acum, Lydia! Îmiă ă ă ă

place Lydia! Are personalitate. Totuşi, nu m simpatizeaz .ă ă– Nu m înghite. Dar e nevoit s se în eleag cu mine de dragul caraghiosului deă ă ă ţ ă

Alfred. Se uit cu aten ie c tre fata care st tea lâng foc. Pilar, s ii minte: nimic nu eă ţ ă ă ă ă ţ

mai plicticos decât devotamentul. Ea îi zâmbi. El continu , stimulat de prezen a tân ră ţ ă ă

şi autoritar a feminit ii ei. George? Ce e George? Un cretin! Un îmbuibat! Ună ăţ

palavragiu preten ios, f r creier şi f r voin , dar, bineîn eles, ahtiat dup bani!ţ ă ă ă ă ţă ţ ă

David? David a fost întotdeauna un nebun, un nebun şi un vis tor. B iatul mamei, asta aă ă

fost David. Singurul lucru rezonabil pe care l-a f cut vreodat a fost s se însoare cuă ă ă femeia aceea vânjoas şi st pân pe ea. îşi l s mâna s cad pe bra ul fotoliului. Harryă ă ă ă ă ă ă ţ

e cel mai bun dintre ei! Am râtul de Harry, oaia cea neagr ! Dar, orice s-ar spune, staă ă ă

m car e viu!ăPilar fu de acord.

– Da, e dr gu . Râde – şi râde zgomotos – şi îşi l s capul pe spate. O, da, îmiă ţ ă ă

place foarte mult de el.

B trânul se uit la ea.ă ă– Î i place, nu-i aşa, Pilar? Harry a avut întotdeauna succes la femei. În privin aţ ţ

asta, îmi seam n . Începu s râd , chicotind încet şi sco ând un şuierat. Am avut o viaă ă ă ă ţ ţă frumoas , foarte frumoas . Plin cu de toate.ă ă ă

Pilar îi spuse:

– În Spania, exist un proverb care spune cam aşa: “Ia ce- i place şi pe urmă ţ ă

pl teşte, spune Dumnezeu”.ăSimeon aprob , b tând cu palma în bra ul fotoliului.ă ă ţ– E bun. Despre asta e vorba. S iei ce î i place... Toat via a am f cut asta, amă ţ ă ţ ă

ob inut ceea ce am vrut...ţCu o voce grav şi limpede, Pilar îl întreb dintr-odat :ă ă ă

– Şi ai pl tit?ăSimeon se opri din râs. Se ridic şi o privi drept în ochi.ă– Ce tot spui acolo? zise el.

– Am spus: Ai pl tit pentru asta, bunicule?ăSimeon Lee r spunsese cu un glas domol:ă– Nu ştiu...

Apoi, b tând cu pumnul în bra ul fotoliului, strig , dintr-odat înfuriat:ă ţ ă ă– Ce te face s spui asta, fato? De ce spui asta?ăPilar r spunse:ă

– M întrebam şi eu...ăMâna ei, inând micul paravan, în epenise. Ochii îi erau negri şi misterioşi. Seţ ţ

aşez , cu capul dat pe spate, sigur pe ea şi conştient de feminitatea ei.ă ă ă



Simeon exclam :ă– Al dracului copil...

Ea îl tachin cu tandre e:ă ţ– Dar î i place de mine, bunicule. Î i place s stau aici lâng tine...ţ ţ ă ăSimeon îi confirm :ă

– Da, îmi place. De multa vreme n-am mai v zut ceva atât de tân r şi de frumos...ă ă îmi face bine, îmi înc lzeşte oasele b trâne... Şi eşti carne din carnea mea... Bravo luiă ă

Jennifer, pân la urm s-a dovedit a fi cea mai bun din toat şleahta!ă ă ă ăPilar zâmbea.

– S nu- i închipui c m tragi pe sfoar , spuse Simeon. Ştiu de ce stai atât deă ţ ă ă ă

cuminte şi ascul i la ce îndrug. E vorba de bani şi numai de bani... Sau vrei s spui c î iţ ă ă ţ

iubeşti atât de mult bunicul?

Pilar îi r spunse:ă– Nu, nu te iubesc. Dar îmi placi. Îmi placi foarte mult. Crede-m , e adev rat. Credă ă

c ai fost într-adev r un om r u, dar şi asta îmi place. Eşti mai real decât ceilal i dină ă ă ţ cas . Şi ai lucruri interesante de spus. Ai c l torit mult şi ai dus o via aventuroasa.ă ă ă ţă

Dac aş fi b rbat, aş fi ca tine.ă ă– Simeon d du din cap. Da, cred ca ai fi ca mine... Avem sânge de igan în noi,ă ţ

aşa s-a spus dintotdeauna. Nu prea s-a v zut la copiii mei, în afar de Harry, dar observă ă

c se vede la tine. Ştiu s am şi r bdare, crede-m , dac e nevoie. Am aşteptată ă ă ă ă

cincisprezece ani s m r fuiesc cu un om care m insultase. Asta e înc o caracteristică ă ă ă ă ă

a celor din familia Lee: nu uit niciodat ! Se r zbun pân la urm , chiar dac trebuie să ă ă ă ă ă ă ă

aştepte ani de zile pentru asta! Un om m-a înşelat. Am aşteptat cincisprezece ani până

mi s-a oferit prilejul, şi atunci l-am lovit. L-am ruinat. N-a mai r mas nici praful din el!ăRâse încetişor.

Pilar îl întreba, curioas :ă– Asta se întâmpla în Africa de Sud?

– Da. O ar mare.ţ ă– Te-ai întors acolo, nu-i aşa?

– M-am întors la cinci ani dup ce m-am c s torit. Asta a fost ultima oara.ă ă ă– Dar înainte de asta? Ai stat mul i ani acolo?ţ– Da.

– Povesteşte-mi despre asta!El începu s vorbeasc , iar Pilar, cu obrajii sprijini i în palme, asculta.ă ă ţVocea i se domoli, sl bit .ă ă– Aşteapt , o s - i ar t ceva.ă ă ţ ăSe ridic cu grij în picioare. Apoi, sprijinindu-se în baston, se târî încet de-aă ă

lungul înc perii. Deschise seiful cel mare. Întorcându-se, îi f cu semn s se apropie.ă ă ă– Aşa, uit -te la astea! Atinge-le, trece- i mâna prin ele!ă ţÎi privi figura mirat şi râse.ă– Ştii ce sunt? Diamante, copil , diamante! Pilar f cu ochii mari. Spuse în timp ceă ă

se apleca:– Dar nu sunt decât nişte pietricele. Simeon se amuz .ă– Sunt diamante neşlefuite. Aşa cum le vezi, aşa au fost g site.ă



Pilar întreb cu neîncredere:ă– Şi, dac ar fi şlefuite, ar fi diamante adev rate?ă ă– Bineîn eles.ţ– Ar str luci şi ar scânteia?ă– Ar str luci şi ar scânteia.ă

Pilar exclam într-un fel copil ros:ă ă– Vai, dar nu pot s cred! El se distra copios.ă– E cât se poate de adev rat.ă– Sunt valoroase?

– Destul de valoroase. Dificil de apreciat înainte de a fi t iate, în orice caz, asteaă

pe care le vezi aici fac mai multe mii de lire.

Pilar îşi exprim uimirea, f când o pauz dup fiecare cuvânt:ă ă ă ă– Mai... multe... mii... de... lire...?!

– Hai s zicem nou sau zece mii; dup cum vezi, sunt destul de m ricele.ă ă ă ă

Pilar întreb , cu ochii din ce în ce mai mari:ă– P i atunci de ce nu le vinzi?ă– Pentru c îmi place s le am aici.ă ă– P i şi atâ ia bani...?ă ţ– N-am nevoie de bani.

– Oh, da, în eleg. Pilar p ru impresionat . Dar de ce nu le dai la şlefuit, s le faciţ ă ă ă

frumoase?

– Pentru c le prefer aşa cum sunt. Figura lui deveni dur şi imobil . Se întoarse şiă ă ă

începu s vorbeasc pentru sine: M tac s -mi aduc aminte de vremurile de alt dat ,ă ă ă ă ă ă

când le ating, aşa, când le simt între degete... îmi revine totul în memorie, r s ritul deă ă soare, mirosul de veld, boii, b trânul Eb, to i b ie ii, serile...ă ţ ă ţ

Se auzi o b taie uşoar în uş .ă ă ăSimeon îi spuse:

– Pune-le înapoi în seif şi închide uşa! Apoi strig : Intr !ă ăHorbury p trunse în înc pere, încet şi respectuos.ă ă– Ceaiul e servit jos, îi anun el.ţă

III

– Aşadar, aici erai, David. Te-am c utat peste tot. Hai s nu st m în camera asta,ă ă ă

e atât de frig aici, spuse Hilda.

Pentru o clip , David nu r spunse. St tea în picioare uitându-se la un scaun, ună ă ă

scaun scund, cu tapiserie roas , din satin. Apoi rosti pe neaşteptate:ă– Era scaunul ei... scaunul în care st tea întotdeauna... e la fel, absolut la fel. Doară

c s-a uzat, bineîn eles.ă ţHilda se încrunt pu in.ă ţ

– În eleg. Hai s ieşim de aici, David! E îngrozitor de frig.ţ ăDavid n-o b g în seam . Continu , uitându-se în jur:ă ă ă ă



– St tea aici, cel mai adesea. Îmi amintesc c st tea în scaunul acela când îmiă ă ă

citea. Jack, uriaşul ucigaş – da, asta era – Jack, uriaşul ucigaş. Cred c aveam cam şaseă

ani pe atunci.

Hilda îl apuc ferm de bra .ă ţ– Hai înapoi în salon, dragule! Camera asta nu are înc lzire.ă

El se întoarse docil, dar ea sim i un uşor tremur trecândţ

– Exact la fel, şopti el, exact la fel. Ca şi cum timpul s-ar fi oprit în loc.

Hilda p ru îngrijorat . Spuse pe un ton voios, dar hot rât:ă ă ă– M întreb unde or fi ceilal i. E aproape ora ceaiului.ă ţDavid îşi eliber bra ul şi deschise alt uş .ă ţ ă ă– Înainte era un pian aici... Da, uite-l! M întreb dac e acordat.ă ăSe aşez şi ridic rapid capacul, trecându-şi uşor mâinile peste clape.ă ă– Da, se vede c e acordat.ă

Începu s cânte. Avea o tuş sigur , melodia se rev rsa de sub degetele lui.ă ă ă ăHilda îl întreb :ă– Ce-i asta? Mi se pare c o ştiu, dar nu-mi aduc aminte ce este.ă– N-am mai cântat-o de ani de zile. Ea o cânta. Unul dintre Cântecele f r cuvinteă ă

ale lui Mendelssohn.

Suava, prea suava melodie umplu înc perea. Hilda îl rug :ă ă– Hai, cânt nişte Mozart.ăDavid scutur din cap. Începu un alt Mendelssohn. Apoi, dintr-odat , mâinile i seă ă

pr buşir peste clape, provocând o dizarmonie ascu it . Se ridic de la pian. Tremura ::.ă ă ţ ă ă

Hilda se apropie de el, murmurând:– David... David. El îi r spunse:ă– Nu, nu-i nimic... nimic.

IV

Clopo elul scoase un sunet strident. Tressilian se ridic de la locul lui de lângţ ă ă

buc t rie şi se duse încet înspre uş .ă ă ă

Clopo elul sun din nou. Tressilian se încrunt . Prin geamul mat al uşii întrez riţ ă ă ă silueta unui b rbat care purta o p l rie cu boruri largi.ă ă ă

Tressilian îşi duse o mân la frunte. Ceva îl neliniştea. Avea senza ia c lucrurileă ţ ă

se repetau.

Cu siguran , asta se mai întâmplase o dat , înainte. F r îndoial ...ţă ă ă ă ă Trase z vorul şi deschise uşa.ăVraja se risipi. B rbatul din fa a uşii spuse:ă ţ– Aceasta este reşedin a domnului Simeon Lee?ţ– Da, domnule.

– Aş vrea s -l v d, te rog.ă ăEcoul slab al unei amintiri se trezi în Tressilian. Era o intona ie a vocii pe care şi-oţ

amintea de pe vremea când domnul Lee se afla pentru prima oar în Anglia.ă



Tressilian scutur din cap cu neîncredere.ăDomnul Lee este invalid, domnule. Nu prea obişnuieşte s mai primeasc musafiriă ă

acum. Dac dumneavoastr ...Str inul îl întrerupse.ă ă ăScoase un plic şi îl înmân majordomului.ă– S i-l da i, v rog, domnului Lee.ă ţ ă

– Da, domnule.

V

Simeon Lee lu plicul. Scoase singura foaia de hârtie care se afla în el. P ruă ă

surprins. Sprâncenele i se arcuir , îns zâmbi.ă ă– Dar e minunat! exclam el. Apoi c tre majordom: Condu-l pe domnul Farr laă ă

mine, Tressilian.

– Da, domnule.– Tocmai m gândeam la b trânul Ebenezer Farr. A fost partenerul meu laă ă

Kimberley. Acum a venit fiul lui!

Tressilian reap ru şi anun :ă ţă– Domnul Farr.

Stephen Farr intr cu o urm de nervozitate în gesturi. O disimula printr-ună ă

supliment de arogan în atitudine. Întreb – şi, doar pentru o clip , accentul lui sud-ţă ă ăafrican fu mai pronun at decât de obicei:ţ

– Domnul Lee?

– M bucur s te v d. Deci eşti b iatul lui Eb?ă ă ă ăStephen Farr rânji mânzeşte şi spuse.

– Este prima mea vizit în ar . Tata mi-a tot spus s vin s v caut, dac ajung înă ţ ă ă ă ă ă

Anglia.

– Excelent. B trânul arunc o privire în jur. Ea e nepoata mea, Pilar Estravados.ă ă– Încântat , spuse Pilar, rezervat .ă ăStephen Farr îşi spuse, cu o not de admira ie: „Diavol împieli at! A fost surprinsă ţ ţ ă

s m vad , dar n-a ar tat-o decât o clip ”.ă ă ă ă ă– Apoi spuse, pe un ton destul de aspru:Sunt încântat s v cunosc, domnişoară ă ă

Estravados.– Mul umesc, îi r spunse Pilar.ţ ăSimeon Lee interveni:

– Ia loc şi spune-mi totul despre tine. Ai de gând s stai mult în Anglia?ă– Deocamdat nu m gr besc, de-abia am ajuns!ă ă ăRâse, dându-şi capul pe spate.

Simeon Lee continu :ă– Excelent. Vei sta la noi o vreme.

– Dar, domnule, nu pot da buzna în felul sta. Mai sunt doar dou zile pân laă ă ă

Cr ciun.ă– Vei petrece Cr ciunul cu noi. Asta dac n-ai cumva alte planuri, bineîn eles.ă ă ţ– Ei bine, nu, nu am alte aranjamente, dar n-aş vrea s ...ă



Simeon îl întrerupse:

– Atunci aşa r mâne. Întoarse capul. Pilar?ă– Da, bunicule.

– Du-te şi spune-i Lydiei c mai avem înc un invitat. Roag -o s vin pân aici.ă ă ă ă ă ăPilar ieşi din camer . Ochii lui Stephen o urm reau. Simeon observ gestul cuă ă ă

amuzament şi apoi îl întreb :ă– Ai c l torit bine pân aici, din Africa de Sud?ă ă ă– Destul de bine.

Începur o conversa ie despre acel inut.ă ţ ţLydia îşi f cu apari ia câteva minute mai târziu.ă ţSimeon îi prezent oaspetele:ă– El este Stephen Farr, fiul vechiului meu prieten şi partener, Ebenezer Farr. Va fi

musafirul nostru de Cr ciun, dac îi vei g si şi lui o camer .ă ă ă ăLydia surise:

– Bineîn eles. Ochii ei îl studiau pe str in, fa a lui bronzat , ochii albaştri şi uşoaraţ ă ţ ă înclinare în spate a capului.

– Nora mea, îl l muri Simeon.ăStephen spuse:

– Sunt destul de jenat, s dau buzna în felul acesta la o petrecere de familie.ă– Faci parte din familie, b iete, spuse Simeon. S nu te îndoieşti de asta!ă ă– Sunte i prea amabil, domnule.ţPilar intr din nou în camer . Se aşez în linişte lâng foc şi lu în mân miculă ă ă ă ă ă

paravan. Se folosi de el ca de un evantai, mişcându-şi înainte şi înapoi încheietura

mâinii. Privirea îi era trist şi ab tută ă ă

PARTEA A III-A

24 decembrie

– Vrei într-adev r s r mân, tat ? întreb Harry, l sându-şi capul uşor în spate.ă ă ă ă ă ă

Prezen a mea nu face decât s stârneasc scandal.ţ ă ă– Ce vrei s spui? întreb Simeon, cu asprime.ă ă– Fratelui meu Alfred, spuse Harry, bunului meu frate Alfred, dac m pot exprimaă ă

astfel, nu prea îi convine c m aflu aici.ă ă– La dracu' cu el! izbucni Simeon. Sunt st pân în casa mea.ă– Cu toate astea, domnule, b nuiesc c eşti destul de dependent de Alfred. Nuă ă

vreau s deranjez...ă– O s faci cum î i spun eu, izbucni tat l s u. Harry oft .ă ţ ă ă ă– Nu ştiu dac m voi putea împ ca cu o via sedentar . Şti, e destul de sufocantă ă ă ţă ă

pentru unul care toat via a lui a fost vântur -lume.ă ţ ă– Mai bine te-ai însura şi te-ai aşeza la casa ta, îl sf tui tat l.ă ă



– Cu cine s m însor? P cat c nu te po i însura cu propria nepoat . Tân ra Pilară ă ă ă ţ ă ă

e al dracului de atr g toare.ă ă– Ai observat?

– C tot veni vorba despre a te aşeza la casa ta, umflatul de George a f cut oă ă

alegere excelent , dup câte se pare. Cine e?ă ă

Simeon ridic din umeri.ă– De unde s ştiu? George a cules-o de la o prezentare de mod , cred. Ea zice că ă ă

taic -s u e ofi er în marin , în retragere.ă ă ţ ăHarry îşi d du cu p rerea:ă ă– Probabil vreun secund pe un vas de coast . George va avea ceva de furc cuă ă

ea, dac nu e atent. George, spuse Simeon Lee, e un prost.ă– Dar pentru ce l-a luat de b rbat, pentru bani?ăSimeon ridic din umeri, iar Harry se întoarse la vechea discu ie:ă ţ– Ei bine, crezi c po i pune lucrurile la punct cu Alfred în ceea ce m priveşte?ă ţ ă

– Curând vom rezolva şi problema asta, îi r spunse Simeon, pe un ton dur, şi apoiă sun dintr-un clopo el care se afla pe mas lâng el.ă ţ ă ă

Horbury ap ru cu promptitudine, iar Simeon îi spuse:ă– Roag -l pe domnul Alfred s vin pân aici.ă ă ă ăHorbury ieşi, iar Harry rosti t r g nat:ă ă ă– Tipul sta ascult pe la uşi!ă ăSimeon d du iar din umeri.ă– Probabil.

Alfred intr în grab în înc pere. Se schimb dintr-odat la fa v zându-l peă ă ă ă ă ţă ă

fratele s u. Neb gându-l în seam pe Harry, întreb în epat:ă ă ă ă ţ– M-ai chemat, tat ?ă– Da, stai jos. Tocmai m gândeam c trebuie s reorganiz m un pic lucrurile,ă ă ă ă

acum c mai sunt doi oameni care locuiesc în aceast cas .ă ă ă– Doi?

– Bineîn eles, Pilar va locui aici. Iar Harry s-a întors de tot.ţAlfred întreb uimit:ă– Harry va locui aici?

– De ce nu, b trâne? spuse Harryă

Alfred îi r spunse t ios:ă ă– M gândeam c î i dai şi singur seama.ă ă ţ– Ei bine, îmi pare râu, dar nu v d de ce.ă– Dup tot ce s-a întâmplat? Felul scandalos în care te-ai purtat. Scandalul...ăHarry d du uşor din mân .ă ă– Toate astea in de trecut, b trâne.ţ ă– Te-ai purtat îngrozitor cu tata, dup tot ce a f cut pentru tine.ă ă– Ia fii atent aici, Alfred, mi se pare c asta-i treaba tatei, nu a ta. Dac el vrea să ă ă

uite şi s ierte...ă

– Asta vreau, spuse Simeon. La urma urmei, Harry e fiul ~eu, Alfred.– Da, dar nu mi se pare normal. De dragul tatei.

Simeon decise:



– Harry va sta aici. Vreau asta. Puse cu blânde e o mân pe um rul acestuia dinţ ă ă

urm . in mult la Harry.ă ŢAlfred se ridic şi p r si înc perea. Se albise la fa . Harry se ridic şi el şi îlă ă ă ă ţă ă

urm , râzând.ăSimeon râmase chicotind de unul singur. Apoi tres ri şi se uit în jur.ă ă

– Ce dracu' e asta? Ah, tu erai, Horbury! Nu te mai furişa aşa!– Îmi cer iertare, domnule.

– Bine, las . Ascult . Am nişte indica ii s - i dau. Vreau ca rat lumea s urce aiciă ă ţ ă ţ ă ă

dup prânz – toat lumea.ă ă– Da, domnule.

– Mai e ceva. Când vor veni, s -i înso eşti. Iar când ajunge i a jum tatea drumului,ă ţ ţ ă

pe coridor, s ridici vocea astfel încât s -i aud, sub orice pretext. S-a în eles?ă ă ţ– Da, domnule.

Horbury coborî. Ii spuse lui Tressilian:

– P rerea mea e c vom avea un Cr ciun foarte fericit.ă ă ă Tressilian îl întreb iute:ă– Ce vrei s spui?ă– Aşteapt şi vei vedea, domnule Tressilian. Ast zi e Ajunul şi nici urm de spirită ă ă

al Cr ciunului!ă

II

Intrar cu to ii în camer şi se oprir în uş . Simeon vorbea la telefon. Le f cuă ţ ă ă ă ă semn cu mâna. – Sta i jos cu to ii. Termin într-un minut. Îşi continu conversa iaţ ţ ă ţ

telefonic .ă– Charlton, Hodgins & Bruce? Tu eşti, Charlton? Simeon Lee la telefon. Da, nu-i

aşa? Da... Nu, voiam s -mi întocmeşti un nou testament... Da, a trecut ceva timp deă

când l-am f cut pe cel lalt... Circumstan ele s-au schimbat... O, nu, nu te îngrijora. Nuă ă ţ

vreau s - i stric Cr ciunul. S zicem a doua zi dup Cr ciun sau urm toarea. Treci peă ţ ă ă ă ă ă

aici şi- i voi spune cum vreau s fie aranjate lucrurile. Nu, nu, e foarte bine. Nu mor euţ ă

pân atunci.ă

Puse jos receptorul, iar apoi se uit în jur, la cei opt membri ai familiei sale.ă Chicoti şi spuse:

– Ar ta i to i de parc vi s-ar fi înecat cor biile. Ce s-a întâmplat?ă ţ ţ ă ăAlfred îndr zni:ă– Ne-ai chemat...

Simeon îl întrerupse cu repeziciune:

– Ah, da, îmi pare r u, nu e nimic grav. Credea i c e un consiliu de familie? Nu,ă ţ ă

m simt destul de obosit ast zi, asta-i tot. Vreau ca nici unul dintre voi s nu urce laă ă ă

mine dup cin . M voi b ga în pat. Vreau s fiu în form în ziua de Cr ciun.ă ă ă ă ă ă ă

Rânji c tre ei, iar George rosti plin de seriozitate:ă– Bineîn eles... Bineîn eles...ţ ţSimeon continu :ă



– Institu ie veche şi solid , Cr ciunul sta. Propov duieşte pacea şi bunaţ ă ă ă ă

în elegere în familie. Tu ce p rere ai despre asta, Magdalene, draga mea?ţ ăMagdalene Lee tres ri. Gura ei micu şi destul de caraghioas se deschise şiă ţă ă

apoi se închise singur . Apo: r spunse:ă ă– O, o, bineîn eles!ţ

Simeon continu :ă– Ia s vedem, tu ai tr it cu un ofi er de marin în retragere – f cu o pauz – tat lă ă ţ ă ă ă ă

dumitale. În condi iile astea nu cred c petreceai cine ştie ce de Cr ciun. Pentru asta eţ ă ă

nevoie de o familie mare!

– Da... da, poate c aşa e.ăPrivirea lui Simeon alunec pe deasupra ei.ă– Nu vreau s port nici o discu ie nepl cut în acest moment al anului, îns mă ţ ă ă ă ă

tem, George, c voi fi nevoit s î i nai tai din renta. Reşedin a aceasta m va costa cevaă ă ţ ţ ă

mai mult pe viitor.

George se înroşi puternic la fa .ţă– Dar, tat , nu po i face asta!ă ţDar Simeon îi r spunse calm:ă– O, şi înc cum!ă– Cheltuielile mele sunt deja foarte mari. Foarte mari. În condi iile astea, nu ştiuţ

cum o s-o scot la cap t. Trebuie s am grija de fiecare b nu .ă ă ă ţ– Las-o pe so ia ta s se ocupe ceva mai mult de treaba asta, spuse Simeon.ţ ă

Femeile se pricep la aşa ceva. Adesea le vine în cap s fac economie la lucruri la careă ă

un b rbat nu s-ar fi gândit niciodat , nici în vis! Iar o femeie deşteapt roate s -şi facă ă ă ă ă

singura haine. So ia mea, îmi aduc aminte, se pricepea s coas . Se pricepea la toate,ţ ă ă era o femeie extraordinar , din p cate, îngrozitor de plictisitoare...ă ă

David f cu o mişcare violent . Tat l s u îl avertiz :ă ă ă ă ă– Stai jos, b iete, o s spargi ceva...ă ăDavid începu:

– Mama mea...

Simeon îl întrerupse:

– Maic -ta avea un creier de musc ! Şi mi se pare c le-a transmis chestia asta şiă ă ă

copiilor ei. Se ridic brusc. Câte o pat roşie îi color fiecare obraz. Continu cu o voceă ă ă ă

din ce în ce mai aspr şi mai ascu it : Nici unul dintre voi nu face doi bani! Sunt s tul deă ţ ă ă voi! Nu sunte i b rba i! Sunte i nişte pap -lapte, o şleaht de pap -lapte f r vân . Pilarţ ă ţ ţ ă ă ă ă ă ă

valoreaz : doi dintre voi puşi laolalt , oricare! Pe onoarea mea, pun r m şag c mi s-auă ă ă ă ă

n scut pe lumea asta fii mai buni decâtăOricare dintre voi, chiar dac , vezi Doamne, îmi sunte i fii legitimi!ă ţ– Te rog, tat , înceteaz ! strig Harry.ă ă ăS rise în picioare şi r m sese acolo. Figura, care exprima de obicei bună ă ă ă

dispozi ie, îi era acum încruntat . Simeon izbucni:ţ ă– E valabil şi pentru tine! Tu ce-ai f cut pe lumea asta? Mi-ai cerşit bani de pesteă

tot pe unde ai fost! V spun, sunt s tul de voi to i! Ieşi i afar !ă ă ţ ţ ăSe aşez la loc în fotoliu, gâfâind uşor.ă



Încet, unul câte unul, membrii familiei ieşir . George era roşu la fa de indignare.ă ţă

Magdalene p rea însp imântat . David era palid şi tremura. Harry se n pustise cuă ă ă ă

zgomot afar din înc pere. Alfred p şea ca un somnambul. Lydia îl urma, cu capul sus.ă ă ă

Numai Hilda se opri în cadrul uşii şi se întoarse încet.

R mase lâng el, iar Simeon tres ri când deschise ochii şi descoperi c ea nuă ă ă ă

plecase. Felul ei de a sta acolo avea ceva amenin tor.ţăO întreb cu iritare:ă– Ce e?

Hilda îi r spunse:ă– Când am primit scrisoarea ta, am luat de bune cele scrise acolo, anume c voiaiă

s ai familia în jurul t u de Cr ciun. Eu l-am convins pe David s vin .ă ă ă ă ă– Ei, şi ce-i cu asta?

Hilda rosti încet:

– Într-adev r, voiai s ai familia în jurul t u – dar nu în scopul despre care vorbeaiă ă ă

în scrisoare! Îi voiai aici ca s -i tragi pe to i de urechi, nu? Dumnezeu s te aib în paz ,ă ţ ă ă ă dac aşa te distrezi tu!ă

Simeon chicoti şi spuse:

– Am avut întotdeauna un sim al umorului mai aparte. Nu m aştept s mai gusteţ ă ă

şi altcineva gluma. Eu unul o savurez!

Ea nu zise nimic, iar Simeon Lee fu cuprins de o vag presim ire. O întreb cu glasă ţ ă

ridicat:

– La ce te gândeşti?

Hilda Lee spuse încet:

– M tem...ăSimeon interveni:

– Te temi... de mine?

Hilda îi r spunse:ă– Nu de tine. M tem pentru tine.ăPrecum un judec tor care tocmai a dat sentin a, ea se întoarse şi ieşi din camer ,ă ţ ă

cu pas domol şi ap sat...ăSimeon st tu o vreme, cu privirea pironit pe uş .ă ă ăApoi se ridic şi se duse la seif, şoptind:ă

– Ia, hai s arunc m o privire, s vedem ce mai fac frumoasele mele.ă ă ă

III

Clopo elul de la intrare sun pe la opt f r un sfert.ţ ă ă ă Tressilian se duse s deschid . Se întoarse apoi în oficiul s u şi îl g si acolo peă ă ă ă

Horbury, care scotea ceştile de cafea din sertar şi se uita la petele de pe ele.

– Cine era? întreb Horbury.ă

– Inspectorul-şef de poli ie, domnul Sugden. Ai grij ce :aci acolo!ţ ăHorbury sc p una dintre ceşti, iar aceasta se sparse cu zgomot.ă ă



– Asta mai lipsea acum, se lament Tressilian. Unsprezece ani le-am tot sp lat şiă ă

nu s-a spart nici una, iar acum vii tu s pui mâna pe lucruri care nu te privesc şi uite ceă

se întâmpl ! Îmi pare r u, domnule Tressilian, z u c îmi pare râu, se scuz cel lalt.ă ă ă ă ă ă

Fa a îi era plin de sudoare. Nu ştiu cum de s-a întâmplat. Ai spus c a sunat unţ ă ă

inspector-şef de poli ie?ţ

– Da, domnul Sugden.Valetul îşi trecu limba peste buzele lipsite de culoare.

– Şi ce voia?

– F cea o colecta pentru Centrul de Orfani al poli iei.ă ţ– O! Valetul se îndrept din umeri. Apoi spuse, cu o voce mai naturala: Şi s-a alesă

cu ceva?

– I-am dus cererea domnului Lee, iar dumnealui mi-a spus s -l conduc sus peă

inspectorul-şef şi s pun vinul de Xeres pe mas .ă ă– Toat lumea cerşeşte în perioada asta a anului, spuse Horbury. B trânul diavolă ă

se arata generos, trebuie s-o spun, în pofida p catelor sale clin trecut.ă Tressilian spuse cu demnitate:

– Domnul Lee a fost întotdeauna un gentleman cu mâna larg .ăHorbury încuviin a din cap.ţ– E cea mai mare calitate a lui! Ei bine, acum m duc.ă– La cinematograf?

– Aşa cred. Sal'tare, domnule Tressilian.

Se îndrept înspre uşa care d dea în holul servitorilor.ă ă Tressilian se uit la ceasul de pe perete.ă

Se duse în sufragerie şi aşez şervetele de mas în inelele lor.ă ăApoi, dup ce se asigur c fiecare lucru era la locul lui, sun gongul în hol.ă ă ă ăÎn timp ce ultima not se stingea, inspectorul-şef coborî. Inspectorul-şef Sugdenă

era un b rbat masiv şi ar tos. Purta un costum albastru strâns pe talie, încheiat cuă ă

nasturi, şi se mişca precum un om conştient de importan a sa.ţI se adres amabil:ă– Cred c va fi foarte frig disear . Asta-i bine, c ci în ultimul timp vremea a fostă ă ă

foarte nepotrivit cu anotimpul.ă Tressilian r spunse, dând din cap:ă

– Umezeala îmi face râu la reumatism.Inspectorul-şef spuse c reumatismul e o afec iune dureroas , iar Tressilian îlă ţ ă

conduse afar pe uşa din fa .ă ţăB trânul majordom încuie la loc şi se întoarse încet în hol. Se frec la ochi cuă ă

mâna şi oft . Apoi se îndrept de spate şi o v zu pe Lydia intrând în salon. George Leeă ă ă

tocmai cobora sc rile.ă Tressilian r mase pe loc, în aşteptare. Dup ce ultimul invitat, Magdalene, intr înă ă ă

salon, îşi f cu şi el apari ia, şoptind:ă ţ– Cina e servit .ă

În felul s u, Tressilian era un cunosc tor în materie de vestimenta ie feminin .ă ă ţ ă Avea obiceiul de a remarca şi de a critica rochiile doamnelor în timp ce se învârtea în

jurul mesei, cu carafa în mân .ă



„Doamna Alfred, observ el, şi-a pus noua rochie înflorat , în alb şi negru, deă ă

tafta. O linie dificil , foarte de efect, îns se dovedeşte capabil s o scoat la cap t cuă ă ă ă ă ă

ea, deşi nu multe femei ar fi putut. Rochia purtat de doamna George e unicat, asta eă

clar. În mod sigur a costat bani buni. Oare cum

sim it domnul George pl tind pentru ea?” Domnului George nu îi pl cea sţ ă ă ă

cheltuiasc – nu îi pl cuse niciodat . – Acum, doamna David: dr gu , dar habar n-areă ă ă ă ţă s se îmbrace. Pentru silueta ei, cel mai bine s-ar fi potrivit o catifea neagr f r pliuri.ă ă ă ă

Catifeaua cu imprimeu, asortat cu roşu-aprins, este o proast alegere. Cât despreă ă

domnişoara Pilar, nu conteaz cum se îmbrac , cu un chip şi un p r ca al ei, orice îi stă ă ă ă

bine. Poart o rochie alb ieftin , destul de uzat . Dar nu-i nimic, cât de curând domnulă ă ă ă

Lee se va ocupa şi de asta! Şi va scoate tot ce e mai bun din ea. Aşa se întâmpl ă

întotdeauna cu domnii mai în vârst . Un chip tân r poate face orice din ei!”ă ăVin roşu sau alb? şopti Tressilian cu deferent la urechea doamnei George. Cuă

coada ochiului, observ c Walter, servitorul, aducea din nou legumele înaintea sosului,ă ă

dup tot ceea ce i se spusese!ă Tressilian trecu pe la toat lumea cu sufleul. Acum, dup ce îi pierise interesulă ă

pentru toaletele doamnelor, precum şi grijile în privin a gafelor lui Walter, îl izbea faptulţ

c toat lumea era foarte t cut . „De fapt, nu chiar t cut : domnul Harry vorbeşte câtă ă ă ă ă ă

dou zeci de inşi deodat . Nu, nu domnul Harry, domnul din Africa de Sud. Şi ceilal iă ă ţ

vorbesc, dar parc scot doar scrâşnete. E ceva ciudat cu ei.ăDomnul Alfred, de exemplu, pare foarte bolnav. Ca şi cum ar fi suferit un şoc sau

ceva asem n tor. Pare ame it şi-şi face de lucru în farfurie, f r s m nânce de fapt.ă ă ţ ă ă ă ă

Doamna este îngrijorat din cauza lui.” Tressilian îşi d dea seama de asta. Se tot uitaă ă

dup el, discret, bineîn eles. „Domnul George foarte roşu la fa a. Înghite mâncarea peă ţ ţ nemestecate, f r s îi simt gustul. O s fac o criz într-o zi, dac nu va avea maiă ă ă ă ă ă ă ă

mult grij . Doamna George nu se atinge de mâncare. Parca ine cur de sl bire.ă ă ţ ă ă

Domnişoara Pilar pare s m nânce cu pl cere şi vorbeşte şi râde al turi de domnul dină ă ă ă

Africa de Sud. Acesta este total cucerit de ea. Ei chiar c nu par s aib vreo grij !ă ă ă ăCât despre domnul David...” Tressilian îşi f cea griji pentru domnul David.ă

„Seam n leit cu mama sa. Arat înc extraordinar de tân r pentru vârsta lui. Îns eă ă ă ă ă ă

extrem de agitat; tocmai a spart un pahar.”

Tressilian m tur cioburile cu dexteritate şi şterse podeaua. „Totul e gata.ă ă

Domnul David nu pare s -şi fi dat seama de ce a f cut. Priveşte fix în fa , iar chipul îi eă ă ţă alb ca varul.

C tot veni vorba de fe e palide, interesant cum Horbury şi-a f cut de lucru înă ţ ă

debara exact atunci când a auzit c un ofi er de poli ie a venit în cas ...”ă ţ ţ ăMintea lui Tressilian se opri brusc. Walter sc pase o par din platoul din careă ă

servea. „Servitorii nu mai sunt buni de nimic în ziua de azi! Dup cum se mişc , ai fi zisă ă

c sunt gr jdari!”ă ăServi vinul de Porto. „Domnul Harry pare oarecum distrat în seara asta. Se uită

încontinuu la domnul Albert. Între cei doi nu a existat niciodat nici cea mai mic urmă ă ă

de afec iune, nici m car atunci când erau copii. Bineîn eles, domnul Harry a fostţ ă ţ întotdeauna preferatul tat lui s u şi asta l-a înveninat pe domnul Alfred. Domnul Lee nuă ă



a inut niciodat prea mult la domnul Alfred. P cat, c ci domnul Alfred a p rutţ ă ă ă ă

dintotdeauna extrem de devotat tat lui s u.”ă ăDoamna Alfred se ridic de la mas . Ocoli masa cu grade. „Foarte frumoasă ă ă

croiala rochiei de tafta, iar pelerina îi vine de minime. O doamn încânt toare.”ă ăIeşi înspre oficiul lui, închizând uşa sufrageriei, unde domnii r m seser s îşiă ă ă ă

savureze vinul de Porto.Duse ibricul de cafea în salon. „Cele patru doamne se g sesc într-o situa ie destulă ţ

de stânjenitoare, se gândi el. Nu îşi vorbesc.” Servi cafeaua în t cere.ăIeşi din nou. În timp ce se îndrepta spre oficiu, auzi uşa de la sufragerie

deschizându-se. David Lee ieşi din înc pere şi se îndrept spre salon, trecând prin hol.ă ă Tressilian se întoarse în oficiu. Îi f cu moral lui Walter. Acesta era aproape, dacă ă ă

nu de-a dreptul, impertinent!

Tressilian, r mas singur, se aşez , sim indu-se destul de obosit.ă ă ţEra încercat de un sentiment de depresie. Atâta tensiune şi nervozitate, în ajunul

Cr ciunului... Nu-i pl cea deloc!ă ăF cu un efort şi îşi reveni. Se duse în salon şi strânse ceştile de cafea. Nimeni nuă

mai era acolo, cu excep ia Lydiei, care st tea în picioare lâng fereastra, pe jum tateţ ă ă ă

camuflat dup perdea, în cap tul opus al înc perii. Privea afar , în noapte.ă ă ă ă ăDe dup cealalt uş , r suna pianul.ă ă ă ăDomnul David cânta. „Dar de ce cânt domnul David Marşul funebru?” se întrebă ă

Tressilian. C ci asta se auzea. Hot rât lucru, totul mergea foarte prost.ă ăSe întoarse încet în oficiul lui, traversând holul.

Atunci auzi pentru prima oar zgomotul de deasupra: por elan spart, mobilă ţ ă

d râmat , numeroase trosnituri şi pârâituri.ă ă„Doamne Dumnezeule! se gândi Tressilian. Oare ce face domnul? Ce se întâmplă

acolo?”

Apoi se auzi un ip t, limpede şi ascu it – un urlet îngrozitor, gutural, care seţ ă ţ

stinse sufocat.

Tressilian r mase paralizat pentru o clip , apoi alerg în hol şi se n pusti în susă ă ă ă

pe sc ri. Alte persoane îl urmar . Strig tul se auzise în toat casa.ă ă ă ăSe precipitar pe sc ri în sus, cotir , trecur pe lâng o niş cu statui care luceauă ă ă ă ă ă

cu o albea ireal , iar apoi, prin coridorul drept ajunser la uşa domnului Lee. Domnulţă ă ă

Farr şi doamna David erau deja acolo. Doamna se sprijinea de perete, în timp ce elzgâl âia clan a uşii.ţ ţ

– E încuiat , spunea el. Uşa e încuiata!ăHarry Lee îşi f cu loc şi se izbi în uş . Apoi începu s zgâl âie şi el clan a.ă ă ă ţ ţ– Tat , strig el, tat , d -ne drumul!ă ă ă ăRidic mâna, iar în liniştea ce urm acestui gest ascultar cu to ii. Din camer nuă ă ă ţ ă

se auzea nici un sunet.

Soneria de la intrare zbârnâia de zor, dar nimeni nu-i d du aten ie.ă ţStephen Farr spuse:

– Trebuie s spargem uşa. E singura posibilitate.ăHarry remarc :ă– N-o s fie uşor. Astea-s uşi solide. Hai, Alfred!ă



Îşi luar avânt şi se opintir . În cele din urm , luar o banchet de stejar şi oă ă ă ă ă

folosir pe post de berbece. Uşa ced într-un final. Balamalele plesnir , iar uşa seă ă ă

pr buşi, smulgându-se din toc.ăPentru câteva momente, se îngr m dir unii într-al ii, privind în untru. Ceea ceă ă ă ţ ă

v zur fu o privelişte pe care nici unul dintre ei n-a uitat-o vreodat .ă ă ă

Era limpede c acolo avusese loc o lupt teribila. Mobila masiv era r sturnat .ă ă ă ă ă Vaze de por elan z ceau sparte pe podea. Pe covorul din fa a c minului, lâng foc,ţ ă ţ ă ă

Simeon Lee era pr buşit într-o imens balt de sânge... Era sânge peste tot. Cameraă ă ă

ar ta ca o m cel rie.ă ă ăSe isc o rumoare general plin de spaim şi de tremur, apoi dou voci se auziră ă ă ă ă ă

pe rând. Mai mult decât bizar, rostir dou citate.ă ăDavid Lee spuse:

– „Morile Domnului macin încet...”ăVocea Lydiei se auzi ca o şoapt tremurând :ă ă

– „Dar cine-ar fi crezut ca b trânul s aib atâta sânge într-însul?”ă ă ă

IV

Inspectorul-şef Sugden sun de trei ori. În cele din urm , în disperare de cauz ,ă ă ă

b tu la uş . Dup ceva timp, Walter, speriat de moarte, îi deschise.ă ă ă– Aahh, f cu el şi fa a i se destinse într-un oftat de uşurare. Tocmai sunam laă ţ

poli ie.ţ

– De ce? întreb t ios inspectorul-şef. Ce se întâmpl aici? Walter şopti:ă ă ă– B trânul domn Lee. I-au f cut felul...ă ăInspectorul-şef îl d du la o parte şi urc în fug sc rile.ă ă ă ăP trunse în camer f r ca nimeni s fi fost prevenit de intrarea sa. Imediat ceă ă ă ă ă

intr , o v zu pe Pilar aplecându-se în fa şi ridicând ceva de pe podea. Îl v zu, deă ă ţă ă

asemenea, pe David Lee acoperindu-şi ochii cu mâinile.

Îi observ şi pe ceilal i, strânşi laolalt într-un mic grup. Doar Alfred Lee seă ţ ă

apropiase de cadavrul tat lui sau. Acum st tea destul de aproape de acesta, privind înă ă

jos. Fa a lui era lipsit de orice expresie.ţ ă

George Lee spunea cu emfaz :ă– Nu atinge i nimic, nu uita i – nimic, pân nu vine poli ia. E cel mai important!ţ ţ ă ţ– M scuza i, spuse Sugden.ă ţÎşi croi drum printre ei, dându-le pe doamne la o parte cu delicate e.ţAlfred Lee îl recunoscu.

– Ah, spuse el, dumneavoastr sunte i inspectorul-şef Sugden. A i ajuns foarteă ţ ţ

repede.

– Da, domnule Lee. Inspectorul-şef Sugden nu pierdu timpul cu explica ii. Ce seţ

întâmpl ?ă

– Tat l meu, spuse Alfred Lee, a fost ucis – asasinat...ăVocea i se frânse.

Magdalene începu dintr-odat s ipe isteric.ă ă ţ



Inspectorul-şef Sugden ridic mâna într-un gest larg, oficial. Spuse pe un tonă

autoritar:

– Vreau ca toat lumea s p r seasc înc perea, cu excep ia domnului Lee şi...ă ă ă ă ă ă ţ

... a domnului George Lee...ăăăSe îndreptar încet înspre uşa, f r chef, ca o turm de oi. Inspectorul-şef Sugdenă ă ă ă

o opri, dintr-un gest, pe Pilar.– Scuza i-m , domnişoara, spuse el pe un ton amabil. Nimic nu trebuie atins sauţ ă

luat de la locul lui.

Ea îl privi drept în ochi. Stephen Farr spuse nervos:

– Bineîn eles c nu. Ştie asta.ţ ăInspectorul-şef Sugden spuse, pe acelaşi ton amabil:

– Tocmai a i ridicat ceva de pe podea.ţPilar f cu ochii mari. Rosti cu neîncredere:ă– Am ridicat... ceva...?

Inspectorul-şef Sugden continua s fie amabil. Vocea sa deveni doar pu in maiă ţ ferm :ă

– Da, v-am v zut...ă– O!

– V rog, da i-mi obiectul. Se afl în mina dumneavoastr .ă ţ ă ăPilar îşi desf cu încet mâna. inea acolo o buc ic de plastic şi un mic obiect dină Ţ ăţ ă

lemn. Inspectorul-şef Sugden le lu pe amândou , le b g într-un plic şi le strecur înă ă ă ă ă

buzunarul de la piept.

– Mul umesc.ţ

Se întoarse. Pre de o clip doar, privirea lui Stephen Farr exprim un respect plinţ ă ă de team . Era ca şi cum ar fi recunoscut c îl subestimase pe solidul şi ar tosulă ă ă

inspector-şef.

Ieşir încet din camera. În urma lor, auzir vocea inspectorului-şef, care spuneaă ă

pe un ton oficial:

– Iar acum, v rog...ă

V

– Nimic nu se compar cu un foc f cut cu lemne, spuse colonelul Johnson punândă ă

înc un vreasc pe foc, tr gându-şi apoi scaunul mai aproape de flac r . Serveşte-te,ă ă ă ă

ad ug el, ar tând cu ospitalitate înspre carafa şi sifonul aflate lâng : o tul invitatuluiă ă ă ă

sau.

Acesta ridica mâna cu polite e, refuzând. Îşi trase la rândul au, cu pruden a,ţ ţ

scaunul mai aproape de foc, deşi era de p rere c ocazia de a- i pârli t lpile (ca într-oă ă ţ ă

tortur medieval ) nu compensa aerul rece care îi sufla în spate, în dreptul umerilor.ă ă

Colonelul Johnson, şeful poli iei din Middleshire, o fi crezând el c nimic nu seţ ă compar cu un foc de lemne, îns Hercule Poirot era de p rere c înc lzirea central seă ă ă ă ă ă

putea compara oricând cu acesta şi chiar ieşea înving toare din aceast competi ie!ă ă ţ



– Uimitoare afacere, cazul Cartwright, remarc gazda, cu un aer nostalgic. Uimitoră

b rbat! Cât şarm în maniere! Drept dovad , când a venit aici, împreun cuă ă ă

dumneavoastr , to i îi ciuguleam din palm . D du din cap. N-o s mai avem niciodată ţ ă ă ă ă

un caz ca acesta, spuse el. Otr virea cu nicotin e ceva rar, din fericire.ă ă– A fost o vreme în care a i fi considerat c omorul prin otr vire este în sine cevaţ ă ă

neenglezesc, suger Hercule Poirot. O specialitate a str inilor! Ceva extrem de lipsit deă ă fairplay!

– Nu cred c putem sus ine aşa ceva, spuse şeful poli iei. Au fost o sumedenie deă ţ ţ

cazuri de otr vire cu arsenic, probabil cu mult mai multe decât s-a b nuit vreodat .ă ă ă– Da, e posibil.

– Cazurile astea de otr vire sunt întotdeauna dificile, spuse Johnson. M rturiileă ă

exper ilor se bat cap în cap, doctorii sunt întotdeauna extrem de circumspec i în ceea ceţ ţ

afirm . Greu de prezentat un astfel de caz în fa jura ilor. Nu, dac tot nu se poate f ră ţă ţ ă ă ă

s ucizi – fereasc Sfântul! –, da i-mi un caz limpede. Un caz în care s nu existe nici oă ă ţ ă

îndoial asupra cauzei mor ii.ă ţPoirot încuviin din cap.ţă– O leziune de glon , o beregat t iat , un craniu zdrobit – s în eleg c asta eţ ă ă ă ă ţ ă

lista dumitale de preferin e?ţ– O, dar nu le spune preferin e, dragul meu! Aş vrea s nu r mâi cu impresia cţ ă ă ă

îmi plac cazurile de crim ! Sper din tot sufletul s nu m mai întâlnesc cu nici unul, câtă ă ă

oi mai tr i. În orice caz, ne aştept m s fim în siguran pe durata vizitei dumitale.ă ă ă ţăPoirot începu cu modestie:

Reputa ia mea...Îns Johnson trecuse mai departe.ţ ă

– E Cr ciunul, spuse el. Pace, bun voin şi tot felul de lucruri de genul sta. Bună ă ţă ă ă în elegere în tot locul.ţ

Hercule Poirot se l s pe spate în fotoliu. Îşi împreun degetele de la mâini,ă ă ă

analizându-şi gazda cu un aer gânditor, şi murmur :ă– Asta înseamn c , în opinia dumitale, Cr ciunul este o perioad în care e greuă ă ă ă

de crezut c se poate petrece o crim ?ă ă– Exact asta am spus.

– De ce?

– De ce? Johnson se v zu dintr-odat descump nit. Ei bine, aşa cum am spus, eă ă ă

un moment de pace şi bun dispozi ie şi toate astea!ă ţHercule Poirot şopti:

– Englezii ştia, sunt atât de sentimentali!ă Johnson îi r spunse ap sat:ă ă– Şi ce dac suntem aşa? Ce dac ne plac vechile obiceiuri, s rb torileă ă ă ă

tradi ionale? Ce e r u în asta?ţ ă– Nu e nimic r u în asta. E chiar fermec tor! Dar haide i s examin m faptele! Aiă ă ţ ă ă

spus c s rb toarea Cr ciunului reprezint un moment de bun dispozi ie. Astaă ă ă ă ă ă ţ

înseamn , nu-i aşa, mult mâncare şi b utur , nu? Înseamn , de fapt, îmbuibare! Iară ă ă ă ă

îmbuibarea cauzeaz indigestie! Şi odat cu indigestia apare şi iritabilitatea!ă ă– Crimele, spuse colonelul Johnson, nu se comit pur şi simplu din cauza unei st riă

de nervozitate.



– N-aş fi sigur de asta! Mai e un aspect. De Cr ciun se manifest un spirit deă ă

bun voin . Aşa cum ai spus, e ceea ce ar trebui s fie. Vechile dispute sunt uitate, iară ţă ă

cei care erau certa i se împac , chiar dac doar pentru moment.ţ ă ă Johnson aprob .ă– Exact, se îngroap securea r zboiului.ă ă

– Poirot îşi continu argumenta ia:Iar familiile, care au fost desp r ite pe durataă ţ ă ţ anului, se adun din nou laolalt . Acum, în aceste condi ii, drag prietene, trebuie să ă ţ ă ă

admi i c se acumuleaz mult tensiune. Oameni care nu sunt amabili în mod normal seţ ă ă ă

str duiesc din r sputeri s par amabili! De Cr ciun oamenii manifest mult ipocrizie,ă ă ă ă ă ă ă

ipocrizie onorabil , ipocrizie asumat pour le bon motif, c'est entendu , şi totuşiă ă

ipocrizie!

– Ei bine, eu n-aş merge pân într-acolo, spuse colonelul Johnson, neîncrez tor.ă ăPoirot îi zâmbi.

– Nu, nu. Eu sunt cel care merge pân într-acolo, nu dumneata. V atrag aten iaă ă ţ

c în aceste condi ii – tensiune psihic , malaise – este extrem de probabil ca anumiteă ţ ă antipatii, care de obicei nu dep şeau nivelul unor frecuşuri, şi anumite polemici, până ă

atunci lipsite de importan , s se agraveze. Obliga ia de a simula amabilitatea,ţă ă ţ

bun voin a, bunele sentimente în general îi face pe oameni, mai devreme sau maiă ţ

târziu, s devin mai dezagreabili, mai cruzi şi mai r i decât sunt de fapt, într-o situa ieă ă ă ţ

normal ! Dac se pune o stavil comportamentului natural al oamenilor, mon ami, maiă ă ă

devreme sau mai târziu, aceast stavil se va vedea spulberata şi atunci se va petrece oă ă

catastrof !ăColonelul Johnson îl privi cu neîncredere.

– Niciodat nu ştiu dac vorbeşti serios sau doar m iei peste picior, morm i el.ă ă ă ăPoirot îi zâmbi.

– Nu vorbesc serios! Câtuşi de pu in! Dar, totodat , e adev rat ceea ce spun –ţ ă ă

condi iile artificiale impuse oamenilor provoac reac ia natural a acestora.ţ ă ţ ăOrdonan a colonelului Johnson intr în camer .ţ ă ă– Inspectorul-şef Sugden la telefon, domnule.

– Bine. Vin.

Cerându-şi scuze, şeful poli iei ieşi din înc pere.ţ ăSe întoarse cam dup trei minute. Figura sa era grav şi denota tulburare.ă ă

– La dracu' cu toate! Caz de crim ! Şi de Cr ciun!ă ăSprâncenele lui Poirot se în l ar .ă ţ ă– E sigur c , adic , vreau s spun, e sigur c e vorba de o crim ?ă ă ă ă ă– Cum? O, da, f r nici o îndoial ! Un caz perfect limpede. Crim – şi brutal , înă ă ă ă ă

plus!

– Cine e victima?

– B trânul Simeon Lee. Unul dintre cei mai boga i oameni din inut. A început să ţ ţ ă

fac avere în Africa de Sud. Nu cu aur, cu diamante, din câte ştiu. A strâns o avereă

imens din confec ionarea unui mecanism folosit în industria mineritului. Inven ia lui,ă ţ ţ

cred. În orice caz, i-a adus profit cu vârf şi îndesat! Se spune c e de dou ori milionar şiă ă chiar mai mult.

Poirot întreb :ă



– A fost un om iubit?

Johnson spuse rar:

– Nu cred c era cineva care s -l înghit . Ciudat soart ! Era invalid de ceva timp.ă ă ă ă ă

Nici eu nu ştiu prea multe despre el. Dar, bineîn eles, era una dintre cele mai importanteţ

personalit i ale inutului.ăţ ţ

– Asta înseamn c acest caz va face mare vâlv ?ă ă ă– Da. Trebuie s ajung la Longdale cât mai repede posibil.ăEzit , uitându-se la musafirul s u. Poirot r spunse laă ă ăÎntrebarea ce r m sese nerostit :ă ă ă– Ai dori s te înso esc?ă ţ

Johnson spuse brusc:

– Pare ruşinos s îşi cer asta. Dar, ştii şi dumneata cum e. Inspectorul-şef Sugdenă

e un om de valoare. Nu exist inspector mai bun, mai grijuliu, mai neobosit, mai atent laă

detalii decât el, dar, ei bine, nu e câtuşi de pu in imaginativ. Aş fi extrem deţ

recunosc tor s pot beneficia de sfatul dumitale, de vreme ce te afli aici.ă ăUltima parte a discursului s u se termina destul de brusc, stilul folosit devenindă

oarecum telegrafic. Poirot r spunse repede:ă– Mi-ar face o deosebit pl cere. Po i conta pe mine. Te voi sprijini atât cât îmi vaă ă ţ

sta în putin . Nu trebuie s -l r nim pe bunul inspector. Va fi cazul lui şi nu al meu. Voi fiţă ă ă

doar un consultant neoficial.

Colonelul Johnson spuse cu c ldur :ă ă– Eşti un om de isprav , Poirot.ăOdat rostite aceste cuvinte de recunoştin , cei doi b rba i pornir la treab .ă ţă ă ţ ă ă

VI

Un poli ist le deschise uşa şi îi salut . În spatele acestuia, inspectorul-şef Sugdenţ ă

travers holul şi spuse:ă– M bucur c a i ajuns, domnule. S intr m în camera asta din stânga – cabinetulă ă ţ ă ă

domnului Lee? Aş vrea s arunc o privire. Întreaga afacere e bizar .ă ăÎi introduse într-o mic înc pere din stânga holului. Acolo se afla un telefon şi ună ă

birou mare, acoperit de hârtii. Pere ii erau plini cu rafturi de bibliotec .ţ ăŞeful poli iei spuse:ţ– Sugden, dumnealui este domnul Hercule Poirot. Poate ai auzit de el. Se afla în

vizit pe la mine. Inspectorul-şef Sugden.ăPoirot f cu o mic plec ciune şi îl privi pe cel lalt. V zu un b rbat înalt cu umeriă ă ă ă ă ă

la i şi cu o atitudine milit roas , care avea un nas acvilin, o b rbie pronun ata şi oţ ă ă ă ţ

musta stufoas , castanie. Sugden îl privi cu insisten pe Hercule Poirot, dup ce seţă ă ţă ă

încheiar prezent rile. Hercule Poirot se uita fix la musta a inspectorului-şef Sugden.ă ă ţ

Desimea ei impresionant p rea c îl fascineaz .ă ă ă ă

Inspectorul-şef spuse:



– Sigur c am auzit de dumneavoastr , domnule Poirot. A i fost pe aici acumă ă ţ

câ iva ani, dac îmi amintesc bine. Moartea lui Sir Bartholomew Strange. Caz deţ ă

otr vire. Nicotin . Nu în comitatul meu, dar bineîn eles c am auzit totul despre asta.ă ă ţ ăColonelul Johnson spuse cu ner bdare:ă– Acum, Sugden, s vedem cum stau lucrurile. Spuneai :i e un caz limpede.ă

– Da, domnule, nu e nici o îndoial c avem de-a face cu : crim . Domnului Lee iă ă ă s-a t iat beregata. Din câte mi-a spus doctorul, jugulara i-a fost sec ionat cu precizie.ă ţ ă

Îns e ceva ciudat în toat afacerea asta.ă ă– Adic ...?ă– Aş vrea mai întâi s -mi asculta i relatarea, domnule. Iat circumstan ele: înă ţ ă ţ

dup -amiaza aceasta, pe la orele cinci, am rost sunat de c tre domnul Lee la sec ia deă ă ţ

poli ie din Addlesfield. Vocea lui mi s-a p rut oarecum ciudat la telefon. M-a rugat sţ ă ă ă

trec s îl v d în seara asta la ora opt – a subliniat ora. Mai mult decât atât, mi-a dată ă

instruc iuni s îi spun majordomului c fac o colect de fonduri pentru ac iunile deţ ă ă ă ţ

caritate ale poli iei.ţŞeful poli iei îl privi cu aten ie.ţ ţ– Deci avea nevoie de un pretext plauzibil ca s te introduc în cas ?ă ă ă– Exact, domnule. Bineîn eles, domnul Lee este o persoan important , aşa c amţ ă ă ă

dat curs solicit rii domniei sale. .Am ajuns aici cu pu in înainte de ora opt şi am sus inută ţ ţ

c strâng fonduri de caritate pentru orfelinatul poli iei. Majordomul m-a l sat pentru oă ţ ă

clip şi apoi s-a întors spunându-mi c domnul Lee m primeşte. Apoi m-a condus c treă ă ă ă

camera domnului Lee, care se afl la primul etaj, imediat dup sufragerie.ă ă– Inspectorul-şef Sugden f cu o pauz , îşi trase r suflarea şi apoi continu într-oă ă ă ă

manier oarecum oficial s -şi prezinte raportul:Domnul Lee se afla aşezat pe scaun,ă ă ă lâng şemineu. Purta un halat de cas . Dup ce majordomul a ieşit din camer şi aă ă ă ă

închis uşa, domnul Lee m-a rugat s m aşez lâng el. Mi-a spus apoi pe un ton destulă ă ă

de ezitant c vrea s -mi dea detalii despre un jaf. L-am întrebat ce disp ruse. Mi-aă ă ă

r spuns c avea motive s cread c diamante (neşlefuite, mi se pare c a precizat) înă ă ă ă ă ă

valoare de mai multe mii de lire fuseser furate din seiful s u.ă ă– Diamante, hm? spuse şeful poli iei.ţ– Întocmai, domnule. I-am mai pus câteva întreb ri de rutin , îns atitudinea luiă ă ă

era foarte nesigur , iar r spunsurile, mai degrab vagi. La sfârşit a spus: „Trebuie să ă ă ă

în elege i, inspectore, c m pot înşela în privin a asta”. I-am r spuns: „Nu tocmai,ţ ţ ă ă ţ ă domnule. Diamantele, fie lipsesc, fie nu – una din dou ”. Apoi el m-a l murit:ă ă

„Diamantele lipsesc cu siguran , îns exist posibilitatea, inspectore, ca dispari ia lorţă ă ă ţ

s fie pur şi simplu o fars idioat ”. Ei bine, asta mi s-a p rut ciudat, dar nu am spusă ă ă ă

nimic. El a continuat:„Mi-e greu s v explic în detaliu, dar, în mare, lucrurile stau aşa:ă ă

Din câte îmi dau seama, doar dou persoane ar fi putut lua pietrele. Una dintre celeă

dou persoane e posibil s fi vrut s fac o glum . Dac , dimpotriv , au fost luate deă ă ă ă ă ă ă

cealalt persoan , atunci pot afirma cu certitudine c pietrele au fost furate”. L-amă ă ă

întrebat: „Ce aştepta i s fac în mod precis, domnule?”, iar el mi-a spus repede:ţ ă

„Inspectore, aş vrea s v întoarce i aici cam într-o or – nu, pu in mai mult de o or –,ă ă ţ ă ţ ă s spunem la nou şi jum tate. în acel moment v voi putea spune cu precizie dac amă ă ă ă ă

fost sau nu jefuit”. Asta m-a pus pu in pe gânduri, îns am fost de acord şi am plecat.ţ ă



Colonelul Johnson coment :ă– Curios, foarte curios. Ce spui, Poirot?

Hercule Poirot r spunse:ă– Îmi permite i s v întreb, inspectore, care sunt concluziile dumneavoastr ?ţ ă ă ăInspectorul-şef îşi preg ti atent r spunsul, f când o grimas evident :ă ă ă ă ă

– Ei bine, mi-au trecut mai multe idei prin cap, îns , în mare, m-am gândit aşa:ă Ipoteza farsei ieşea din discu ie.ţ

Diamantele fuseser furate. Îns b trânul domn nu ştia sigur cine o f cuse.ă ă ă ă

P rerea mea e c el spunea adev rul atunci când îşi manifesta suspiciunea fa de două ă ă ţă ă

persoane, iar dintre cele dou , una era un servitor, iar cealalt , un membru al familiei.ă ăPoirot d du din cap a admira ie.ă ţ– Très bien. Da, asta îi explic foarte bine atitudinea.ă– De unde solicitarea lui ca eu s revin mai târziu. În acest timp, avea de gând să ă

aib o discu ie cu persoana în chestiune. Urma s le spun c anun ase deja poli ia înă ţ ă ă ă ţ ţ

leg tur cu toat afacerea şi c , în condi iile în care pietrele i-ar fi fost returnate cuă ă ă ă ţ promptitudine, lucrurile s-ar fi liniştit şi totul ar fi rezolvat pe t cute.ă

Colonelul Johnson întreb :ă– Şi dac suspectul nu ar fi r spuns?ă ă– În acest caz, domnul Lee ar fi l sat investiga ia pe mâna noastr .ă ţ ăColonelul Johnson se încrunt şi must ci. Avea dubii.ă ă– De ce n-ar fi f cut toate astea înainte s te cheme?ă ă– Nu, nu, domnule. Inspectorul-şef scutura din cap. Nu vede i, dac ar fi procedatţ ă

aşa, ar fi fost posibil s nu ob in nimic. N-ar fi fost nici pe jum tate la fel deă ţ ă ă

conving tor. Persoana în chestiune şi-ar fi putut spune: „B trânul n-o s cheme poli ia,ă ă ă ţ indiferent ce suspiciuni are!” îns dac b trânul domn îi spune: „Am chemat deja poli ia,ă ă ă ţ

inspectorul-şef tocmai a ieşit”, ho ul îl chestioneaz pe majordom, iar majordomul îiţ ă

confirma informa ia, spunându-i: „Da, inspectorul-şef a trecut pe aici chiar înainte deţ

cin ”. În acel moment, ho ul se convinge c b trânul domn vorbeşte serios şi acum eă ţ ă ă

alegerea lui s scoat sau nu pietrele la iveal .ă ă ă– Hm, da, în eleg, spuse colonelul Johnson. Ai vreo idee, Sugden, cine ar putea fiţ

acest membru al familiei?

– Nu, domnule.

– Nici un indiciu, nimic?– Nici unul.

Johnson d du din cap. Apoi spuse:ă– Ei bine, s trecem mai departe!ăInspectorul-şef Sugden îşi relu stilul oficial.ă– Am revenit fix la nou şi un sfert, domnule. Tocmai când m preg team s sună ă ă ă

la uş , am auzit un strig t care venea din interiorul casei, iar apoi o serie confuz deă ă ă

zgomote şi o rumoare general . Am sunat de mai multe ori şi chiar am b tut în uş . Laă ă ă

trei sau patru minute dup aceea, servitorul a deschis în sfârşit uşa şi am putut observaă

c se întâmplase ceva extrem de grav. Servitorul tremura tot şi ar ta de parc abia seă ă ă mai inea pe picioare. Sufocându-se, a reuşit s -mi spun c domnul Lee fusese omorât.ţ ă ă ă

Am alergat la etaj. Am g sit camera domnului Lee într-o stare extrem de ciudat . În modă ă



evident, avusese loc o lupt pe via şi pe moarte. Domnul Lee z cea în fa a şemineuluiă ţă ă ţ

cu gâtul t iat, într-o balt de sânge.ă ăŞeful poli iei spuse r spicat:ţ ă– N-ar fi putut s o fac el însuşi?ă ăSugden scutur din cap.ă

– Imposibil, domnule. În primul rând, scaunele şi mesele erau r sturnate,ă tapiseriile smulse, şi nu era în jur nici o lam , nici un cu it, care s fi putut juca rolul deă ţ ă

arm a crimei.ăŞeful poli iei spuse cu un aer gânditor:ţ– Da, pare un argument solid. Mai era cineva în camer ?ă– Cei mai mul i dintre membrii familiei erau acolo, domnule. St teau acolo, pur şiţ ă

simplu.

Colonelul Johnson întreb :ă– Ai vreo idee, Sugden?

Inspectorul-şef şopti:– E o afacere urât , domnule. Am impresia c unul dintre ei a f cut-o. Nu v d cumă ă ă ă

ar fi putut cineva din afar s îl ucid pe domnul Lee şi s dispar apoi aşa rapid.ă ă ă ă ă– Cum era fereastra? Închis sau deschis ?ă ă– Sunt dou ferestre în camer , domnule. Una din ele era închis şi încuiat .ă ă ă ă

Cealalt era deschisa câ iva centimetri. Îns era fixat în acea pozi ie cu un şurub şi,ă ţ ă ă ţ

mai mult, am încercat-o şi se blocheaz repede – n-a mai fost deschis de ani de zile, aşă ă

putea spune. De asemenea, peretele e destul de neted şi de uniform pe dinafar , nuă

sunt plante ag toare. Nu v d cum ar fi putut cineva s plece pe acolo.ăţă ă ă

– Câte uşi are camera?– Doar una. Camera se afl la cap tul unui coridor. Uşa aceea a fost încuiat peă ă ă

din untru. Când au auzit zgomotul luptei şi strig tul de moarte al b trânului şi s-auă ă ă

repezit în sus pe sc ri, au fost nevoi i s sparg uşa ca s poat intra.ă ţ ă ă ă ă Johnson spuse:

– Şi cine era în camer ?ăInspectorul-şef Sugden r spunse pe un ton grav:ă– Nimeni nu se afla în camer , domnule, cu excep ia b trânului, care fusese ucisă ţ ă

cu doar câteva minute mai devreme.

VII

Colonelul Johnson se uit câteva minute la Sugden, înainte de a izbucni:ă– Vrei s îmi spui, Sugden, c sta e unul dintre acele cazuri blestemate pe careă ă ă

le întâlneşti în romanele poli iste, în care un om este ucis într-o camer încuiat peţ ă ă

din untru de c tre nu ştiu ce organiza ie, aparent supranatural ?ă ă ţ ăUn surâs aproape imperceptibil anim musta a inspectorului-şef, în timp ceă ţ

acesta r spunse cu seriozitate:ă– Nu cred c st m chiar atât de r u, domnule.ă ă ăColonelul Johnson spuse:



– Sinucidere! Trebuie s fie sinucidere!ă– Atunci unde e arma? Nu, domnule, sinuciderea cade.

– Atunci cum a sc pat asasinul? Pe fereastr ?ă ă– Sugden scutur din cap. Pot s jur c nu.ă ă ă– Dar uşa era închis , spui, pe din untru.ă ă

Inspectorul-şef încuviin din cap. Scoase o cheie din buzunar şi o puse pe mas .ţă ă– Nu sunt amprente, anun el. Dar privi i aceast cheie, domnule. Uita i-v la eaţă ţ ă ţ ă

cu lupa asta.

Poirot se aplec în fa . Împreun cu Johnson, examin cheia. Şeful poli ieiă ţă ă ă ţ

exclam :ă– Pe to i sfin ii, în eleg ce vrei s spui! Acele zgârieturi uşoare de pe cap tulţ ţ ţ ă ă

cilindrului. Le vezi, Poirot?

– Da, le v d. Asta înseamn , nu-i aşa, c cheia a fost r sucit din afara camerei,ă ă ă ă ă

întoars printr-o metod special , cu un obiect care a trecut prin gaura cheii şi a ag ată ă ă ăţ

cilindrul. E posibil s se fi lucrat cu un cleşte obişnuit.ăInspectorul-şef aprob .ă– Se poate face f r nici o problem .ă ă ăPoirot continu :ă– Ideea fiind deci ca moartea s fie luat drept sinucidere, de vreme ce uşa eraă ă

încuiat şi nu se afla nimeni în camer ?ă ă– Asta a fost ideea, domnule Poirot, f r nici o îndoial , aş spune.ă ă ăPoirot d du din cap a neîncredere.ă– Dar dezordinea din camer ! Aşa cum spune i, acest detaliu dinamiteaz de unulă ţ ă

singur ipoteza sinuciderii. F r îndoial , primul lucru pe care l-ar fi f cut ucigaşul ar fiă ă ă ă fost s pun totul în ordine.ă ă

Inspectorul-şef Sugden spuse:

– Dar nu a avut timp, domnule Poirot. Asta-i toat şmecheria. Nu a avut timp. Să ă

zicem c . a pl nuit s îl ia pe b trân prin surprindere. Dar nu i-a ieşit. A avut loc o lupt ,ă ă ă ă ă

ale c rei zgomote au fost auzite din plin în camera de dedesubt; şi, mai mult decât atât,ă

b trânul a strigat dup ajutor. Toat lumea s-a n pustit la etaj. Ucigaşul a avut timpă ă ă ă

doar s se strecoare din camer şi s r suceasc cheia din afar .ă ă ă ă ă ă– E adev rat, admise Poirot. E posibil ca ucigaşul dumneavoastr s o fi dat înă ă ă

bar . Dar de ce, de ce n-a l sat m car arma? C ci, f r doar şi poate, acolo unde nuă ă ă ă ă ă exista o arm , nu poate fi vorba de sinucidere! Iat o eroare dintre cele mai grave.ă ă

Inspectorul-şef Sugden spuse impasibil:

– De obicei, criminalii comit greşeli. Cel pu in din experien a noastr .ţ ţ ăPoirot oft uşor şi spuse încet:ă– Şi, cu toate acestea, în pofida greşelilor sale, acest criminal a reuşit s scape.ă– Nu cred c sc pat cu adev rat.ă ă ă– Adic se afl în continuare în cas ?ă ă ă– Nu v d unde în alt parte ar putea fi. A fost o treab f cut de cineva dină ă ă ă ă

interior.– Dar, tout de meme, sublinie Poirot cu delicate e, a sc pat în felul urm tor: nuţ ă ă

şti i cine este.ţ



Inspectorul-şef Sugden spuse amabil, dar ferm:

– M gândesc c vom şti în curând. N-am interogat înc pe nimeni din cas .ă ă ă ăColonelul Johnson îl întrerupse:

– Uite ce e, Sugden, e ceva care m frapeaz . Oricine ar fi întors cheia din afaraă ă

camerei trebuie s fi avut ceva experien şi pricepere în domeniu. Asta înseamn că ţă ă ă

probabil avea experien de infractor. Acest gen de scule nu sunt uşor de mânuit.ţă– Adic a fost o treab de profesionist, domnule?ă ă– Asta am vrut s spun.ă– Pare într-adev r s fi fost aşa, admise celalalt. Plecând de aici, putem deduceă ă

c , printre servitori, exist un ho de meserie. Asta ar explica dispari ia diamantelor, iară ă ţ ţ

crima ar decurge logic de aici.

– Ei bine, s vedem, e ceva în neregul cu teoria asta?ă ă– Chiar cu ea m-am gândit s încep. Dar e dificil. Sunt opt servitori în cas ; şaseă ă

dintre ei sunt femei, iar dintre acestea şase, cinci sunt aici de cinci ani de zile sau chiar

de mai mult. Mai sunt majordomul şi servitorul. Majordomul lucreaz aici de aproapeă patruzeci de ani – sun ca un record asta, trebuie s-o spun. Servitorul e din zon , e fiulă ă

gr dinarului, şi a crescut aici. Nu e prea clar cum ar putea el s fie un profesionist. Maiă ă

r mâne doar valetul personal al domnului Lee. Prin compara ie, e relativ nou pe aici, dară ţ

a ieşit din cas – şi nu s-a întors înc – înainte de ora opt.ă ăColonelul Johnson întreb :ă– Ai cumva o list exact a celor care se aflau în cas ?ă ă ă– Da, domnule, am ob inut-o de la majordom. Îşi scoase agenda. S v-o citesc?ţ ă– Te rog, Sugden.

– Doamna şi domnul Alfred Lee, domnul George Lee, membru al parlamentului, împreun cu so ia, domnul Henry Lee, doamna şi domnul David Lee. Domnişoara –ă ţ

inspectorul-şef f cu o scurt pauz , pronun ând cu grij cuvintele – Pilar – pronun ca şiă ă ă ţ ă ţă

cum ar fi fost vorba despre o pies de arhitectur – Estravados, domnul Stephen Farr.ă ă

Apoi, servitorii: Edward Tressilian, majordom. Walter Champion, servitor. Emily Reeves,

buc t reas . Queenie Jones, ajutor de buc tar. Gladys Spent, menajer principal .ă ă ă ă ă ă

Grace Best, a doua menajer . Beatrice Moscombe, a treia menajer . Joan Kench, fat înă ă ă

cas . Sydney Horbury, valet.ă– ştia-s to i?Ă ţ

– To i, domnule.ţ– Se ştie unde se afla fiecare în momentul crimei?

– Doar vag. Aşa cum v-am spus, nu am interogat înc pe nimeni. Dup spusele luiă ă

Tressilian, domnii se aflau înc în sufragerie. Doamnele trecuser în salon. Tressiliană ă

servise cafeaua. Conform declara iei sale, tocmai se întorsese în oficiul s u când a auzitţ ă

un zgomot de sus, urmat de un ip t. A ieşit repede pe hol şi s-a dus sus, alertându-i şiţ ă

pe ceilal i.ţColonelul Johnson spuse:

– Câ i dintre membrii familiei locuiesc propriu-zis în cas şi câ i dintre ei se aflţ ă ţ ă

doar în trecere?– Domnul şi doamna Alfred Lee locuiesc aici. Ceilal i sunt doar în vizit .ţ ă

Johnson d du din cap.ă



– Unde sunt to i?ţ– I-am rugat s r mân în salon pân voi fi gata s le iau declara iile.ă ă ă ă ă ţ– În eleg. S mergem sus şi s arunc m o privire.ţ ă ă ăInspectorul-şef deschise calea pe sc ri şi apoi de-a lungul coridorului.ăIntrând în camera unde avusese loc crima, Johnson sufl greu.ă

– Oribil, coment el.ăSe opri pentru o clip s examineze scaunele r sturnate, vazele sparte şi cioburileă ă ă

murdare de sânge.

Un b rbat sub ire şi mai în vârst , care st tuse pe vine lâng cadavru, se ridic şiă ţ ă ă ă ă

d du din cap.ă– Bun seara, Johnson, spuse el. O adev rat m cel rie, ce zici?ă ă ă ă ă– Ai dreptate. Ce ne po i spune, doctore?ţDoctorul ridic din umeri şi rânji.ă– Voi p stra jargonul ştiin ific pentru autopsie. Nu e nimic complicat. I s-a t iată ţ ă

beregata ca unui porc. A murit în mai pu in de un minut. Nici urm de arm .ţ ă ăPoirot travers înc perea şi se duse la ferestre. Dup spusele inspectorului-şef,ă ă ă

una din ele era închis şi ferecat . Cealalt era ridicat cam 10 centimetri. Era fixat înă ă ă ă ă

acea pozi ie cu un şurub gros, special, de felul celor cunoscute cu mul i ani în urmţ ţ ă

drept şuruburi antifurt.

Sugden spuse:

– Dup cele declarate de majordom, fereastra aceea era întotdeauna deschis ,ă ă

indiferent de vreme. Dedesubt este o bucat de linoleum, pentru cazul în care ar plouaă

în untru, deşi acoperişul se prelungea suficient dincolo de peretele casei pentru aă

proteja înc perea.ăPoirot d du din cap.ăSe întoarse la cadavru şi se uit cu aten ie la b trân. Gura îi era deschis , iară ţ ă ă

buzele i se sub iaser şi l sau s se vad gingiile golite de sânge, astfel încât figuraţ ă ă ă ă

acestuia d dea impresia de horc it. Degetele îi erau contorsionate ca nişte gheare.ă ăPoirot remarc :ă– Nu pare a fi un b rbat solid.ăDoctorul spuse la rândul s u:ă– Cred c a fost destul de zdrav n la via a lui. A supravie uit mai multor crizeă ă ţ ţ

destul de grave, care le-ar fi venit de hac celor mai mul i.ţPoirot explic :ă– Nu asta voiam s spun, ci c nu era mare, nu avea un fizic impozant.ă ă– Nu, într-adev r, era destul de firav.ăPoirot se îndep rt de b trân. Se aplec pentru a examina unul dintre scauneleă ă ă ă

r sturnate, un scaun mare, de mahon. Lâng acesta se afla o mas rotund , tot deă ă ă ă

mahon, precum şi fragmente dintr-o lamp de por elan. Alte dou scaune mai mici seă ţ ă

z reau în apropiere, precum şi cioburile unei carafe şi a dou sticle. Un obiect de sticlă ă ă

care r m sese întreg, c ci era învelit în hârtie, câteva c r i, o vaz mare japonez ,ă ă ă ă ţ ă ă

sparta, şi o statuet de bronz reprezentând o femeie goal completau resturile.ă ăPoirot se aplec deasupra acestor probe, le studie cu gravitate, dar nu le atinse.ă

Îşi încrunt sprâncenele într-un fel care-i tr da starea de perplexitate.ă ă



Şeful poli iei spuse:ţ– E ceva care î i atrage aten ia, Poirot?ţ ţHercule Poirot oft . Şopti:ă– Atâta violen pentru un b trân atât de slab şi de împu inat...ţă ă ţ

Johnson p ru descump nit. Se întoarse şi îi spuse ofi erului care se ocupa cuă ă ţ

examinarea înc perii:ă– Ceva amprente?

– O mul ime, domnule, în toat camera.ţ ă– Ce îmi po i spune despre seif?ţ– Nimic folositor, domnule. Singurele amprente sunt cele ale b trânului.ă

Johnson se întoarse c tre doctor.ă– Urme de sânge? întreb el. F r îndoial , cine l-a omorât s-a murd rit de sânge.ă ă ă ă ăDoctorul îi r spunse cu îndoial :ă ă– Nu neap rat. Sângerarea s-a produs aproape exclusiv din jugular . Iar de acoloă ă

sângele nu âşneşte ca dintr-o arter .ţ ă– Totuşi, este extrem de mult sânge în jur.

Poirot spuse:

– Da, e surprinz tor de mult sânge. Extrem de mult sânge.ăInspectorul-şef Sugden spuse respectuos:

– Scuza i-m , asta v sugereaz ceva, domnule Poirot?ţ ă ă ăPoirot privi în jur. D du din cap a uluial .ă ăSpuse:

– E ceva aici – o anume violen ... Se opri pentru o clip , apoi continua: Da, asta eţă ă

– violen ... Şi sânge – se insist asupra sângelui... Este – cum s spun? Este prea multţă ă ă sânge. Pe scaune, pe mese, pe covor, sânge peste tot... Ritualul sângelui? S fie vorbaă

de sânge de sacrificiu? Poate. Un b trân atât de firav, atât de sub ire, şi totuşi, moareă ţ

înconjurat de atât de mult sânge...

Glasul i se stinse. Inspectorul-şef Sugden rosti cu o voce care denota o spaimă

plin de fascina ie, uitându-se la el cu ochi rotunzi şi ului i:ă ţ ţ– Ciudat... exact asta mi-a spus... doamna...

Poirot întreba repede:

– Care doamn ? Ce-a spus?ă

Sugden r spunse:ă– Doamna Alfred Lee. Stând acolo lâng uş . Mai mult a şoptit. Ceva ce nu amă ă

în eles.ţ– Ce a spus?

– Ceva de genul cine s-ar fi gândit c b trânul domn avea atâta sânge în el...ă ăPoirot spuse încet:

– „Dar cine-ar fi crezut ca b trânul s aib atâta sânge într-însul?...” Cuvintele luiă ă ă

Lady Macbeth. Ea a spus asta... Ce interesant...

VIII



Alfred Lee şi so ia sa intrar în micul cabinet unde Poirot, Sugden şi şeful poli iei îiţ ă ţ

aşteptau, în picioare. Colonelul Johnson f cu câ iva paşi în fa .ă ţ ţă– Bun ziua, domnule Lee. Nu ne cunoaştem, dar, dup cum şti i, sunt şefulă ă ţ

poli iei regionale. Numele meu este Johnson. Nu v pot spune cât sunt de tulburat deţ ă

toat aceast întâmplare.ă ă

Alfred, ai c rui ochi c prui aduceau cu cei ai unui câine suferind, spuse cu voceă ă ascu it :ţ ă

– V mul umesc. E de-a dreptul îngrozitor. Eu... ea e so ia mea.ă ţ ţLydia zise cu vocea ei calm :ă– Pentru so ul meu a fost un şoc teribil – şi pentru noi to i, de altfel, dar mai alesţ ţ

pentru el.

Îşi inea mâna pe um rul so ului ei.ţ ă ţColonelul Johnson spuse:

– Lua i loc, va rog, domnule Lee. Permite i-mi s vi-l prezint pe domnul Herculeţ ţ ă

Poirot.Hercule Poirot se înclin . Ochii i se plimbau plini de interes de la b rbat la nevastaă ă

acestuia.

Lydia strânse uşor um rul lui Alfred.ă– Stai jos, Alfred.

Alfred se aşez . Şopti:ă– Hercule Poirot. Acum, cine... cine...?

Îşi duse mâna la frunte într-un gest necontrolat.

Lydia Lee spuse:

– Colonelul Johnson î i va pune mai multe întreb ri, Alfred.ţ ăŞeful poli iei îi arunc o privire aprobatoare. Îi era recunosc tor doamnei Alfredţ ă ă

pentru c se dovedea a fi o femeie atât de practic şi de prompt .ă ă ăAlfred r spunse:ă– Bineîn eles. Bineîn eles...ţ ţ

Johnson îşi zise în sinea lui: „Se pare c şocul l-a dereglat de tot. Sper s fie înă ă

stare sa se adune cât de cât”.

Cu voce tare, spuse:

– Am aici o list a celor care s-au aflat în cas noaptea trecut . A i putea s -miă ă ă ţ ă

spune i, domnule Lee, dac este corect ?!ţ ă ăF cu un gest discret c tre Sugden, iar acesta îşi scoase agenda şi mai d du citireă ă ă

o dat listei de nume.ăRigurozitatea şi eficien a metodei p rur s -l mai linişteasc pe Alfred. Îşiţ ă ă ă ă

rec p tase st pânirea de sine, iar privirea nu-i mai p rea uluit şi r t cit . Când Sugdenă ă ă ă ă ă ă ă

termin de citit, d du aprobator din cap.ă ă– Este corect, spuse el.

– A i vrea, dac sunte i amabil, s -mi da i mai multe detalii despre invita iiţ ă ţ ă ţ ţ

dumneavoastr ? Domnul şi doamna George Lee, precum şi domnul şi doamna Davidă

Lee sunt rude, presupun, nu?– Este vorba despre cei doi fra i mai mici ai mei şi despre so iile lor.ţ ţ– Sunt aici numai în vizit ?ă



– Da, au venit la noi de Cr ciun.ăDomnul Henry Lee este şi dumnealui frate cu dumneavoastr ?ă– Da.

– Şi ceilal i doi invita i ai dumneavoastr ? Domnişoara Estravados şi domnul Farr?ţ ţ ă– Domnişoara Estravados este nepoata mea. Domnul Farr este fiul unui vechi

partener de-al tat lui meu din Africa de Sud.ă– Un vechi prieten deci.

Lydia interveni:

– Nu, de fapt nu l-am mai v zut niciodat pân acum.ă ă ă– În eleg. Dar l-a i invitat s stea cu dumneavoastr de Cr ciun?ţ ţ ă ă ăAlfred ezit , apoi se uit la so ia lui. Ea spuse concis:ă ă ţ– Domnul Farr a ap rut ieri, pe neaşteptate. Era din întâmplare prin zon şi aă ă

venit s -l vad pe socrul meu. Când socrul meu a aflat c domnul Farr este fiul vechiuluiă ă ă

s u prieten şi partener, a insistat s r mân al turi de noi de Cr ciun.ă ă ă ă ă ă

Colonelul Johnson spuse:– În eleg. Asta explic prezen a sa în cas . În ceea ce îi priveşte pe servitori,ţ ă ţ ă

doamn Lee, îi considera i pe to i de încredere?ă ţ ţLydia se gândi o clip înainte s r spund . Apoi spuse:ă ă ă ă– Da, sunt absolut convins de asta, în privin a tuturor. Cei mai mul i dintre eiă ţ ţ

sunt în serviciul nostru de mul i ani de zile. Tressilian, majordomul, lucreaz aici de cândţ ă

so ul meu era copil. Singurii mai noi sunt fata în cas , Joan, şi valetul care îngrijea deţ ă

socrul meu.

– Ce ne pute i spune despre ei?ţ

– Joan e o fiin destul de caraghioas . E lucrul cel mai r u care se poate afirmaţă ă ă despre ea. Despre Horbury ştiu foarte pu ine. E aici doar de un an şi ceva. S-a dovedit aţ

fi competent în serviciu, iar socrul meu p rea mul umit de el.ă ţPoirot întreb ap sat:ă ă– Dar, dumneavoastr , doamn , nu era i la fel de mul umit ?ă ă ţ ţ ăLydia ridic uşor din umeri.ă– Nu era problema mea, în nici un fel.

– Dar sunte i st pâna casei, doamn . Asta nu înseamn c tot ce e legat deţ ă ă ă ă

servitori cade în grija dumneavoastr ?ă

– O, ba da, bineîn eles. Dar Horbury era valetul personal al socrului meu. Caţ atare, nu intra sub controlul meu.

– În eleg.ţColonelul Johnson spuse:

– S discut m acum despre cele întâmplate în seara asta. M tem c va fi durerosă ă ă ă

pentru dumneavoastr , domnule Lee, îns aş dori s -mi face i o relatare a celoră ă ă ţ

petrecute.

Alfred r spunse cu o voce slab :ă ă– Bineîn eles.ţ

Colonelul Johnson interveni, venindu-i în ajutor:– De exemplu, când l-a i v zut ultima oar pe tat l dumneavoastr ?ţ ă ă ă ă



Chipul lui Alfred fu str b tut de un scurt spasm de durere, în timp ce r spunse cuă ă ă

voce sc zut :ă ă– Dup ceai. Am stat cu el pu in. În cele din urm , i-am urat noapte bun şi l-amă ţ ă ă

l sat... sta i s m gândesc... pe la şase f r un sfert.ă ţ ă ă ă ăPoirot interveni:

– I-a i spus noapte bun ? Nu v aştepta i s -l revede i în seara aceea?ţ ă ă ţ ă ţ– Nu. Tat lui meu i se servea întotdeauna masa de sear , ceva extrem de uşor, laă ă

ora şapte. Dup asta, uneori se culca devreme, iar în alte d i mai r mânea în fotoliu,ă ăţ ă

dar nu mai era vizitat de nici un membru al familiei, asta dac nu se întâmpla s chemeă ă

în mod expres pe cineva.

– Asta se întâmpla des?

– Uneori. Dac avea chef.ă– Dar nu era un obicei?

– Nu.

– Continua i, v rog, domnule Lee.ţ ă– Am luat cina la ora opt. Dup terminarea cinei, so ia mea şi celelalte doamne auă ţ

trecut în salon. Vocea începu s -i tremure, iar ochii i se tulburar din nou. St teamă ă ă

acolo... la mas ... Deodat , am auzit zgomote dintre cele mai neaşteptate. Scauneă ă

r sturnate, mobil trosnind, por elan, sticl spart , iar apoi... Doamne Dumnezeule!ă ă ţ ă ă

Începu s tremure. înc -l aud pe tat l meu ipând... un ip t oribil şi prelung... ipatulă ă ă ţ ţ ă ţ

unui om aflat în agonie...

Se ridic deodat , scuturând din mâini şi acoperindu-şi fa a. Lydia îl strânse deă ă ţ

mânec . Colonelul Johnson întreba blând:ă

– Şi apoi?Alfred spuse cu o voce spart :ă– Cred c ... pentru un moment am r mas stupefia i. Apoi am s rit şi ne-amă ă ţ ă

repezit pe sc ri c tre camera tat lui meu. Uşa era încuiat . N-am putut s intr m. Aă ă ă ă ă ă

trebuit s-o spargem. Apoi, când am intrat, am v zut...ăVocea i se stinse.

Johnson interveni repede:

– Nu e nevoie s vorbi i despre asta, domnule Lee. S ne întoarcem pu in laă ţ ă ţ

momentul în care v afla i în sufragerie. Cine mai era acolo cu dumneavoastr , înă ţ ă

momentul în care a i auzit ip tul?ţ ţ ă– Cine mai era? P i, eram to i... Nu, sta i s m gândesc. Fratele meu era acolo –ă ţ ţ ă ă

fratele meu Harry.

– Nimeni altcineva?

– Nimeni.

– Unde se aflau ceilal i domni?ţAlfred oft şi se încrunta, str duindu-se s -şi aminteasc :ă ă ă ă– S m gândesc... parc a trecut atâta timp... da, parc au trecut ani de zile... ceă ă ă ă

s-a întâmplat? Ah, da, George se dusese la telefon. Apoi am început s vorbim despreă

chestiuni de familie, iar Stephen Farr a zis ceva despre faptul c observ c avem cevaă ă ă personal de vorbit şi a ieşit. A f cut-o într-un fel foarte elegant şi plin de tact.ă

– Ce ne pute i spune despre fratele dumneavoastr David?ţ ă



Alfred se încrunt .ă– David? Oare nu era şi el acolo? Ah, nu, bineîn eles c nu. Nu îmi aduc aminteţ ă

precis când a disp rut.ăPoirot spuse încet:

– Avea i deci de discutat chestiuni de familie?ţ

– Ah... da.– Cu alte cuvinte, avea i lucruri de discutat cu un membru al familieiţ

dumneavoastr ?ăLydia întreb :ă– Ce vre i s spune i, domnule Poirot?ţ ă ţPoirot se întoarse repede c tre ea.ă– Doamn , so ul dumneavoastr sus ine c domnul Farr i-a l sat singuri pentru că ţ ă ţ ă ă ă

remarcase c aveau de discutat chestiuni de familie. Îns nu era un consiliu de familie,ă ă

de vreme ce domnul David nu se afla acolo, şi nici domnul George. Era, aşadar, o

discu ie între numai doi dintre membrii familiei.ţLydia spuse:

– Cumnatul meu, Harry, a fost plecat mul i ani de zile. Era normal ca el şi so ulţ ţ

meu s aib multe de discutat.ă ă– Ah, în eleg. Deci asta era.ţÎi arunc o privire rapid , apoi se uit în alt parte.ă ă ă ă

Johnson continu :ă– Ei bine, pân aici totul pare limpede. A i mai observat şi altceva în timp ce vă ţ ă

gr bea i spre camera tat lui dumneavoastr ?ă ţ ă ă

– Sincer... nu ştiu. Nu cred. Fiecare dintre noi venea din alt parte. Dar m tem că ă ă nu am remarcat... eram atât de îngrijorat. ip tul acela îngrozitor...Ţ ă

Colonelul Johnson schimb repede subiectul.ă– Mul umesc, domnule Lee. Acum, mai e ceva. În eleg c tat l dumneavoastrţ ţ ă ă ă

poseda nişte diamante destul de pre ioase.ţAlfred îl privi mai degrab surprins.ă– Da, spuse el, aşa e. Unde le inea?ţ– În seiful din camera sa.

– Ni le pute i descrie?ţ

– Erau diamante brute... da, aşa e, diamante neşlefuite.– De ce le inea tat l dumneavoastr acolo?ţ ă ă– Era un capriciu de-al lui. Le adusese din Africa de Sud. Nu le-a dat niciodat laă

şlefuit. Îi pl cea s le aib , pur şi simplu. Aşa cum am spus, era un capriciu de-al lui.ă ă ă– În eleg, spuse şeful poli iei. Din tonul lui reieşea limpede c , de fapt, nuţ ţ ă

în elegea. Continu : Erau valoroase?ţ ă– Tat l meu le estima la aproape zece mii de lire.ă– Erau, de fapt, nişte pietre extrem de pre ioase?ţ– Da.

– Pare curios s vrei s ii astfel de pietre în seiful din dormitor.ă ă ţLydia interveni:



– Socrul meu, colonele Johnson, era un om destul de ciudat, în anumite privin e.ţ

Ideile sale nu erau deloc conven ionale. F r îndoial , faptul c avea acele pietre laţ ă ă ă ă

îndemân îi f cea o mare pl cere.ă ă ă– B nuiesc c îi evocau trecutul, spuse Poirot.ă ăEa îi arunca o privire aprobatoare.

– Da, spuse ea. Cred ca da.– Erau asigurate? întreb şeful poli iei.ă ţ– Cred c nu.ă

Johnson se aplec în fa . Întreb repede:ă ţă ă– Ştia i, domnule Lee, c acele pietre fuseser furate?ţ ă ă– Ce?

Alfred Lee se holb la el.ă– Tat l dumneavoastr nu v-a spus nimic despre dispari ia lor?ă ă ţ– Nici o vorb .ă

– Nu ştia i c îl chemase aici pe inspectorul-şef Sugden pentru a-i comunicaţ ă paguba?

– N-am avut nici cea mai mic idee despre asta!ăŞeful poli iei îşi mut privirea p trunz toare.ţ ă ă ă– Dar dumneavoastr , doamn Lee?ă ăLydia scutur din cap.ă– N-am auzit nimic.

– Din câte ştia i dumneavoastr , pietrele se aflau în continuare în seif?ţ ă– Da.

Ea ezit un moment, apoi întreb :ă ă– Pentru asta a fost omorât? Din cauza acelor pietre?

– Asta r mâne s afl m! zise colonelul Johnson. Ave i vreo idee, doamn Lee,ă ă ă ţ ă

despre cine ar fi putut s pun la cale un astfel de furt?ă ăEa d du din cap c nu.ă ă– Nici una. Sunt sigur c to i servitorii sunt cinsti i. În orice caz, le-ar fi foarteă ă ţ ţ

greu s ajung la seif. Socrul meu se afla în permanen în camer . Nu cobora niciodat .ă ă ţă ă ă– Cine mai avea acces în camer ?ă– Horbury. F cea patul şi ştergea praful. A doua menajer mai intra s fac focul,ă ă ă ă

în fiecare diminea , în rest, Horbury f cea totul.ţă ăPoirot spuse:

– Deci, dintre to i, Horbury avea cele mai mari şanse...?ţ– Da.

– Crede i c el a furat diamantele?ţ ă– E posibil. Cred... Avea cele mai mari şanse. Oh! Nu ştiu ce s mai cred.ăColonelul Johnson spuse:

– So ul dumneavoastr ne-a f cut o relatare a celor petrecute. Sunte i amabil sţ ă ă ţ ă ă

face i la fel, doamn Lee? Când l-a i v zut ultima oar pe socrul dumneavoastr ?ţ ă ţ ă ă ă

– Eram cu to ii în camera sa în dup -amiaza asta – înainte de ceai. Atunci l-amţ ă v zut ultima oar .ă ă

– Nu l-a i vizitat mai târziu s -i spune i noapte bun ?ţ ă ţ ă



– Nu.

– V duce i de obicei s -i spune i noapte bun ? – o întreb Poirot.ă ţ ă ţ ă ă– Nu! îi r spunse Lydia.ăŞeful poli iei continu :ţ ă– Unde v afla i în momentul crimei?ă ţ

– I salon.– A i auzit zgomotul luptei?ţ– Cred c am auzit c zând ceva greu. Bineîn eles, camera socrului meu se afl înă ă ţ ă

dreptul sufrageriei, nu al salonului, aşa c n-am auzit mare lucru.ă– Dar a i auzit ip tul?ţ ţ ăLydia fu str b tut de un fior.ă ă ă– Da, l-am auzit... A fost oribil... precum... precum un suflet în iad. Am ştiut

imediat c s-a întâmplat ceva îngrozitor. Am s rit de pe loc şi i-am urmat pe so ul meuă ă ţ

şi pe Harry sus, pe sc ri.ă

– Cine mai era în salon în acel moment?Lydia se încrunt .ă– Sincer, nu îmi amintesc. David era al turi în bibliotec , cântând ceva dină ă

Mendelssohn. Cred c Hilda se dusese dup el.ă ă– Şi celelalte dou doamne?ăLydia spuse încet:

– Magdalene s-a dus la telefon. Nu îmi aduc aminte dac se întorsese sau nu. Nuă

ştiu unde se afla Pilar.

– De fapt, se poate s fi fost singur în salon? – o întreb Poirot calm.ă ă ă

– Da, da, de fapt, cred c eram singur acolo.ă ăColonelul Johnson interveni:

– În leg tur cu diamantele. Avem datoria, cred, s ne l murim în privin a lor.ă ă ă ă ţ

Cunoaşte i cifrul seifului tat lui dumneavoastr , domnule Lee? Observ c e un modelţ ă ă ă

destul de vechi.

– Îl ve i g si notat într-o mic agend pe care o inea în buzunarul halatului deţ ă ă ă ţ

cas .ă– Bine. Vom merge imediat s ne uit m. Cred c ar fi mai bine s îi interog m maiă ă ă ă ă

întâi pe oaspe i. Poate c doamnele vor s mearg la culcare.ţ ă ă ă

Lydia se ridic .ă– Vino, Alfred! Se întoarse spre ei. S îi trimit la dumneavoastr ?ă ă– Pe rând, dac sunte i amabil , doamn Lee.ă ţ ă ă– Sigur.

Se îndrept spre uş . Alfred o urm .ă ă ăDeodat , în ultima clip , se r suci.ă ă ă– Bineîn eles! spuse el şi veni repede lâng Poirot. Sunte i Hercule Poirot! Nu ştiuţ ă ţ

unde mi-a fost capul. Trebuia s -mi fi dat seama imediat.ăVorbea repede, cu o voce joas , surescitat :ă ă

– Dumnezeu v-a adus aici! Trebuie s afla i adev rul, domnule Poirot. Cu oriceă ţ ă pre ! M voi îngriji de onorariul dumneavoastr , oricare ar fi acesta. Dar s afla i... Bietulţ ă ă ă ţ



meu tat ... ucis... ucis cu cea mai mare brutalitate! Trebuie s afla i, domnule Poirot.ă ă ţ

Moartea tat lui meu trebuie r zbunat .ă ă ăPoirot r spunse pe un ton calm:ă– Fi i sigur, domnule Lee, c sunt gata s fac tot ceea ce ine de mine pentru a-iţ ă ă ţ

ajuta pe colonelul Johnson şi pe inspectorul-şef Sugden.

– Vreau s lucra i pentru mine. Tat l meu trebuie s fie r zbunat, insista Alfredă ţ ă ă ă Lee.

Începu s tremure violent. Lydia revenise. Se duse spre el şi îl lu de bra .ă ă ţ– Vino, Alfred, spuse ea. Trebuie s îi aducem pe ceilal i.ă ţPrivirea ei se încrucişa cu a lui Poirot. Erau ochi care ascundeau secrete. Nu

clipeau.

Poirot rosti încet:

– „Dar cine-ar fi crezut ca b trânul...”ăEa îl întrerupse:

– Opri i-v ! Nu spune i asta!ţ ă ţPoirot murmur :ă– Dumneavoastr a i spus-o, doamn .ă ţ ăEa şopti:

– Ştiu... îmi amintesc... A fost... atât de groaznic.

Apoi ieşi tulburat din camer , urmat îndeaproape de so ul ei.ă ă ă ţ

IX

George Lee avea o atitudine solemn , plin de corectitudine.ă ă– Ceva absolut îngrozitor, spuse el, scuturând din cap. Groaznic, absolut groaznic.

Nu pot s -mi închipui altceva decât c avem de a face cu fapta unui nebun!ă ăColonelul Johnson întreba politicos:

– Asta e teoria dumneavoastr ?ă– Da. Chiar aşa. Un ucigaş maniac. Sc pat, poate, din vreun sanatoriu dină

apropiere.

Inspectorul-şef Sugden interveni:

– Şi cum crede i atunci c a reuşit acest nebun s p trund în cas , domnule Lee?ţ ă ă ă ă ă Şi, mai ales, cum a ieşit?

George scutur din cap şi spuse cu fermitate:ă– Asta e treaba poli iei s descopere.ţ ăSugden interveni:

– Am f cut imediat turul casei. Toate ferestrele erau închise şi ferecate. Uşa dină

spate era încuiat , la fel şi uşa din fa . Nimeni n-ar fi putut s ias prin anexeleă ţă ă ă

buc t riei f r s fie remarcat de personalul de acolo.ă ă ă ă ă– Dar e absurd! Îmi ve i spune în curând c , de fapt, tata nici m car n-a fost ucis!ţ ă ă

strig George Lee.ă– C a fost omorât, asta e sigur, spuse inspectorul-şef Sugden. Nu exist nici oă ă

îndoial în privin a asta.ă ţ



Şeful poli iei îşi drese vocea şi prelu interogatoriul.ţ ă– Unde v afla i exact în momentul crimei, domnule Lee?ă ţ– În sufragerie. Era imediat dup cin . De fapt, nu, cred c eram în cameraă ă ă

aceasta. Tocmai terminasem de vorbit la telefon.

– D duser i un telefon?ă ăţ

– Da. Avusesem o convorbire cu filiala Partidului Conservator din Westeringham –circumscrip ia mea. Erau chestiuni urgente.ţ

– Imediat dup asta a i auzit ip tul?ă ţ ţ ăGeorge Lee avu un uşor tremur.

– Da, foarte nepl cut. Mi-a înghe at sângele în vine. S-a stins într-un soi deă ţ

horc it. Scoase o batist şi îşi tampon fruntea care i se umpluse de sudoare. Îngrozitor,ă ă ă

suspin el.ă– Şi apoi v-a i gr bit s ajunge i sus?ţ ă ă ţ– Da.

– I-a i v zut pe fra ii dumneavoastr , domnul Alfred şi domnul Harry Lee?ţ ă ţ ă– Nu, probabil c au ajuns sus înaintea mea. Aşa cred.ă– Când l-a i v zut ultima oar pe tat l dumneavoastr , domnule Lee?ţ ă ă ă ă– În dup -amiaza asta. Am fost cu to ii sus, la el.ă ţ– Nu l-a i mai v zut dup aceea?ţ ă ă– Nu.

Şeful poli iei f cu o pauz , apoi îl întreb :ţ ă ă ă– Era i la curent cu faptul c tat l dumneavoastr inea o anumit cantitate deţ ă ă ă ţ ă

diamante veritabile neşlefuite în seiful din dormitorul s u?ă

George Lee d du din cap aprobator.ă– Un obicei extrem de lipsit de în elepciune, spuse el, pompos. I-am spus-oţ

adesea. Posibil s fi fost ucis din cauza acestor pietre... vreau s spun... asta înseamnă ă ă

c ...ă– Ştia i c aceste pietre disp ruser ? interveni colonelul Johnson.ţ ă ă ăGeorge Lee r mase perplex. Ochii s i proeminen i se f cur şi mai mari.ă ă ţ ă ă– Deci din cauza lor a fost ucis?

– Ştia de dispari ia lor şi informase poli ia despre asta cu câteva ore înainte deţ ţ

moartea sa, îl inform în şoapta şeful poli iei.ă ţ

– P i atunci... nu în eleg... eu... Hercule Poirot interveni cu blânde e:ă ţ ţ– Ei bine, nici noi nu în elegem...ţ

X

Harry Lee intr în camer cu o atitudine arogant . Pentru un moment, Poirot îlă ă ă

privi cu aten ie, încruntându-se. Avea sentimentul c îl mai v zuse undeva pe acest om.ţ ă ă

îi remarca tr s turile: nasul coroiat, pozi ia aroganta a capului, linia maxilarului. Îşi d duă ă ţ ă

seama c , deşi Harry era un b rbat solid, în vreme ce tat l s u fusese de în l imeă ă ă ă ă ţ mijlocie, cei doi sem nau destul de bine.ă



Mai observa ceva. În pofida arogan ei sale, Harry Lee era neliniştit. F cea fa cuţ ă ţă

brio, dar îngrijorarea din interiorul sau era cât se poate de real .ă– Ei bine, domnilor, ce v pot spune?ă– Orice detaliu semnificativ pe care ni-l pute i relata în leg tur cu evenimenteleţ ă ă

din seara aceasta ne-ar fi de mare folos, începu colonelul Johnson.

Harry Lee d du din cap.ă– Nu ştiu absolut nimic. Totul e îngrozitor şi absolut neaşteptat.

– V-a i întors de curând din str in tate, din câte ştiu, aşa e, domnule Lee? îlţ ă ă

întreb Poirot.ăHarry se întoarse cu repeziciune spre el.

– Da. Am aterizat în Anglia acum o s pt mân .ă ă ă– A i fost mult timp plecat? insist Poirot.ţ ăHarry Lee îşi ridic b rbia şi râse.ă ă– F r îndoial , cât de curând cineva v va spune c sunt fiul risipitor, oaia ceaă ă ă ă ă

neagr , domnilor! Sunt aproape dou zeci de ani de când n-am mai pus piciorul înă ă aceast cas .ă ă

– Dar v-a i întors acum. Sunte i bun s ne spune i de ce tocmai acum? îl interogţ ţ ă ţ ă

Poirot.

Cu acelaşi aer franc, Harry r spunse f r ezitare.ă ă ă– Aceeaşi veche istorie. M-am s turat de l turile pe care le m nânc porcii –ă ă ă ă

atunci când m nânc –, aşa c m-am gândit c vi elul cel gras ar reprezenta o bine-ă ă ă ă ţvenit schimbare. Am primit o scrisoare de la tata în care mi se sugera s vin acas . Amă ă ă

dat curs invita iei şi am venit. Asta-i tot.ţ

– A i venit pentru o scurt vizit ... sau pentru una ceva mai lung ? vru s afleţ ă ă ă ă Poirot.

– M-am întors acas definitiv!ă– Tat l dumneavoastr a fost de acord?ă ă– B trânul era de-a dreptul încântat. Râse din nou. Col urile ochilor s i se umplură ţ ă ă

de cute atr g toare. Era destul de plicticos pentru b trân s tr iasc aici al turi deă ă ă ă ă ă ă

Alfred! Alfred e un tip cenuşiu şi plicticos, foarte merituos, de altfel, îns nu e oă

companie prea pl cut . Tata dusese pe vremuri o via agitat şi dezordonat , dină ă ţă ă ă

cauza asta abia aştepta s vin.ă

– Fratele dumneavoastr şi so ia sa erau mul umi i de perspectiva caă ţ ţ ţ dumneavoastr s locui i aici?ă ă ţ

– Poirot puse întrebarea ridicând uşor din sprâncene. Alfred? Alfred era livid de

furie. Cât despre Lydia, habar n-am. Probabil c îi inea partea lui Alfred. Sunt sigur că ţ ă

pân la urm va fi mul umit . îmi place Lydia. Minunat femeie. Eu ar fi trebuit s fiu cuă ă ţ ă ă ă

Lydia. îns Alfred era altceva. Râse din nou. Alfred a fost întotdeauna mort de invidie peă

mine. El a fost întotdeauna b iatul cuminte, conştiincios. Şi cu ce o s se aleag pân laă ă ă ă

urm din asta? Cu ce se aleg întotdeauna b ie ii cumin i: cu un şut în fund. Asculta i-mă ă ţ ţ ţ ă

pe mine, domnilor, virtutea nu face doi bani. îşi muta privirea de la unul la altul. Sper să

nu v şocheze franche ea mea. Pân la urm , ceea ce c uta i dumneavoastr esteă ţ ă ă ă ţ ă adev rul. Aşa c ve i fi nevoi i s scoate i la lumin toate rufele murdare ale acesteiă ă ţ ţ ă ţ ă

familii. Aş putea s vi le înf işez pe loc pe ale mele. Nu pot s spun c moartea tatei m-ă ăţ ă ă



a copleşit de durere – în fond şi la urma urmei, nu-l mai v zusem pe diavolul b trân deă ă

când eram copil –, dar, una peste alta, a fost tat l meu şi a fost ucis. Ochi pentru ochi şiă

dinte pentru dinte, sunt pe de-a-ntregul pentru asta. Strânse din maxilar, privindu-i fix.

Suntem destul de r zbun tori cei din familia asta. Nici un Lee nu uit cu uşurin r ulă ă ă ţă ă

care i s-a f cut. Vreau ca ucigaşul tat lui meu s fie prins şi spânzurat.ă ă ă

– Pute i avea deplin încredere c vom face tot ce ne st în puteri în privin a asta,ţ ă ă ă ţ domnule Lee, spuse Sugden.

– Dac nu, sunt hot rât s fac dreptate pe cont propriu, replic Harry Lee.ă ă ă ă– Atunci ave i vreo idee despre cine ar putea fi ucigaşul, domnule Lee?ţHarry scutur din cap.ă– Nu, spuse el încet. Nu, n-am nici una. A fost un şoc. Întrucât m-am gândit şi nu

cred c cineva din afar ar fi putut s o fac ...ă ă ă ă– Aha... spuse Sugden, dând din cap.

– Iar în cazul acesta, relu Harry Lee, cineva din cas l-a omorât... Dar cine dracu'ă ă

ar fi putut s o fac ? Servitorii nu pot fi b nui i. Tressilian e aici dintotdeauna. Servitorulă ă ă ţ la pe jum tate idiot? În nici un caz. Horbury, iat o ipotez seduc toare, dar Tressiliană ă ă ă ă

spune c s-a dus la film. Aşa c cine mai r mâne? Trecând peste Stephen Farr (şi de ceă ă ă

ar fi venit Stephen Farr tocmai din Africa de Sud ca s ucid pe cineva care îi era cuă ă

totul necunoscut?), r mâne doar familia. Şi pe via a mea dac pot s mi-l imaginez peă ţ ă ă

vreunul dintre noi f când aşa ceva. Alfred? Îl adora pe tata. George? N-are curaj. David?ă

David a fost întotdeauna un vis tor, un ins de pe alt lume. Leşin şi dac -şi vedeă ă ă ă

propriul deget sângerând. Nevestele? Femeile nu taie gâtul unui b rbat cu sânge rece.ăAtunci cine? Al dracului s fiu dac ştiu. Dar e al naibii de enervant.ă ă

Colonelul Johnson îşi drese glasul – rutin profesional – şi spuse:ă ă– Când l-a i v zut ultima oar pe tat l dumneavoastr în seara asta?ţ ă ă ă ă– Dup ceai. Tocmai avusese o ceart cu Alfred, din cauza umiluluiă ă

dumneavoastr servitor. B trânul nu era un tip st pânit. I-a pl cut întotdeauna s agiteă ă ă ă ă

lucrurile. Dup p rerea mea, sta e motivul pentru care le-a ascuns celorlal i venireaă ă ă ţ

mea. Voia s vad şi s savureze ce zâzanie o s ias când o s pic eu pe neaşteptate!ă ă ă ă ă ă

Din aceeaşi cauz a adus vorba şi despre modificarea testamentului.ăPoirot se strecur în discu ie.ă ţ– Deci tat l dumneavoastr a adus vorba despre testamentul lui?ă ă

– Da, în fa a tuturor, şi se uita la noi precum o pisic , s vad cum reac ion m! I-aţ ă ă ă ţ ă spus avocatului s treac pe aici dup Cr ciun, pentru a discuta problema asta, aă ă ă ă

testamentului.

– La ce schimb ri se gândea? întreb Poirot.ă ăHarry Lee rânji:

– Asta nu ne-a spus! Nu te pui cu vulpea b trân ! M gândesc – sau ar trebui maiă ă ă

degrab s spun c speram – ca schimb rile s fie în favoarea umilei mele persoane!ă ă ă ă ă

Mai mult ca sigur c fusesem şters cu totul din vechile testamente. Acum, m gândescă ă

c ar fi urmat s fiu luat din nou în calcul. Ceea ce ar fi fost o lovitur urât pentruă ă ă ă

ceilal i. Pilar, la rândul ei, cred c se gândea la acelaşi lucru. Venise şi ea aici pentruţ ă ceva, îmi imaginez. N-a i v zut-o înc ? Nepoata mea din Spania. Frumoas creatur ,ţ ă ă ă ă



Pilar, are c ldura aceea încânt toare a Sudului şi, totodat , cruzimea lui. Ce n-aş da să ă ă ă

nu-i fi fost unchi!

– Spune i c tat l dumneavoastr inea la ea?ţ ă ă ă ţHarry încuviin .ţă– Ştia cum s -l ia pe b trân, cum s -i intre pe sub piele. A stat cu el ceva timp.ă ă ă

Cred c ştia ea ce urm reşte! Acum, ce s -i faci? El e mort. Nici un testament nu maiă ă ă poate fi modificat în favoarea lui Pilar sau a mea. Ghinion. Se încrunt , f cu o pauz ,ă ă ă

apoi continu , schimbând tonul. Dar m îndep rtez de la subiect. Voia i s şti i când l-ă ă ă ţ ă ţam v zut ultima oar pe tat l meu, nu? Aşa cum v-am spus, dup ceai, s fi fost pu ină ă ă ă ă ţ

dup ora şase. B trânul era în toane bune, poate pu in obosit. Am plecat şi l-am l sat cuă ă ţ ă

Horbury. Nu l-am mai v zut niciodat de atunci.ă ă– Unde v afla i în momentul mor ii sale?ă ţ ţ– În sufragerie, cu fratele meu Alfred. Nu era o atmosfer prea cordial . Ne aflamă ă

în mijlocul unei discu ii destul de t ioase, când am auzit zgomotul de sus. Se auzea ca şiţ ă

cum zece b rba i s-ar fi b tut acolo. Iar apoi, l-am auzit pe bietul tata ipând. Ca un porcă ţ ă ţ de Ignat. Asta l-a paralizat pe Alfred. Încremenise acolo, cu gura c scat . L-am scuturată ă

binişor şi ne-am repezit sus. Uşa era încuiat . A trebuit s-o spargem. Ne-a luat cevaă

timp. Cum dracu' de era uşa încuiat , nu-mi dau seama! În camer nu mai era nimeni înă ă

afar de tata şi al dracului s fiu dac ar fi putut cineva s-o ştearg pe fereastr .ă ă ă ă ă– Uşa fusese încuiat din afar , îl l muri inspectorul-şef Sugden.ă ă ă– Ce? Harry f cu ochii mari. Dar, pot s jur, cheia se afla în interior.ă ă– Deci a i observat asta? interveni Poirot.ţ– Îmi st în obicei s observ lucrurile, spuse Harry Lee r spicat.ă ă ă

Se uit de la unul la altul, cu o privire fix , dar ferm .ă ă ă– V mai pot fi de folos cu ceva, domnilor?ă

Johnson scutur din cap.ă– V mul umesc, domnule Lee, pentru moment este suficient. V-aş ruga s fi iă ţ ă ţ

amabil s chema i în untru pe urm torul membru al familiei.ă ţ ă ă– Desigur.

Se îndrept spre uşa şi ieşi f r s priveasc înapoi. Cei trei b rba i se uitar unulă ă ă ă ă ă ţ ă

la cel lalt. Colonelul Johnson rupse primul t cerea:ă ă– Ce p rere ai, Sugden?ă

Inspectorul-şef cl tin din cap a îndoial şi spuse:ă ă ă– Îi e fric de ceva. Oare de ce, m întreb...?ă ă

XI

Magdalene Lee se opri efectiv în uş . Îşi trecu mâna lung şi sub ire prină ă ţ

str lucirea de platin a p rului. Rochia ei de catifea verde-crud se potrivea cu tr s turileă ă ă ă ă

delicate ale fe ei. Ar ta foarte tân r şi pu in speriat .ţ ă ă ă ţ ă

Cei trei b rba i r maser pentru o clip uitându-se la ea. în ochii lui Johnson seă ţ ă ă ă citea o subit admira ie, plin de surprindere. Inspectorul-şef Sugden nu ar t c ar fiă ţ ă ă ă ă

avut vreo reac ie, poate doar ner bdarea cuiva care vrea s -şi continue treaba. Privireaţ ă ă



lui Hercule Poirot era profund apreciativ (observ ea) îns admira ia nu se datoraă ă ă ţ

frumuse ii ei, ci felului în care ştia s se foloseasc de ea. Ei nu-i trecea prin cap ceea ceţ ă ă

îşi spunea el în sinea lui: „Jolie mannequin, la petite. Mais elle a les yeux durs”.

Colonelul Johnson se gândea: „Al dracului de bine arat fata asta. George Lee oă

s aib de furc cu ea, dac nu e atent. E clar c ştie cum s ia un b rbat”.ă ă ă ă ă ă ă

Inspectorul-şef Sugden îşi zicea: „Marf ieftin şi f r creier. Sper c-o s termin mă ă ă ă ă ă repede cu ea”.

– Lua i loc, doamn Lee. S vedem, dumneavoastr sunte i...?ţ ă ă ă ţ– Doamna George Lee.

Se aşez pe scaun cu un zâmbet cald de mul umire.ă ţ„Iat c , p rea s spun privirea ei, deşi sunte i b rbat şi poli ist, pân la urmă ă ă ă ă ţ ă ţ ă ă

nu sunte i chiar atât de detestabil.”ţZâmbetul îl includea şi pe Poirot. Str inii sunt foarte susceptibili atunci când vineă

vorba de femei. Nu se sinchisea de inspectorul-şef Sugden.

Şopti, frângându-şi mâinile într-un gest delicat:– Vai, cât e de îngrozitor. Sunt atât de speriat .ă– Haide i, haide i, doamn Lee, spuse colonelul Johnson, pe un ton cald, darţ ţ ă

energic. Ştiu, a fost un şoc, dar acum s-a terminat. Vrem doar s ştim de laă

dumneavoastr ce s-a întâmplat în seara asta.ăEa izbucni:

– Dar nu ştiu nimic despre asta. Chiar nu ştiu.

Pentru o clip , ochii şefului poli iei se micşorar . Spuse binevoitor:ă ţ ă– Nu, bineîn eles c nu.ţ ă

– Am ajuns de-abia ieri. George m-a convins s venim aici de Cr ciun! Eu n-aş fiă ă vrut s venim. Sunt sigur c nimic nu va mai fi la fel de-acum încolo!ă ă ă

– E foarte trist, într-adev r.ă– Şti i, îi cunosc foarte pu in familia lui George. Pe domnul Lee nu l-am v zutţ ţ ă

decât o dat sau de dou ori, o dat la nunta noastr şi înc o dat de atunci.ă ă ă ă ă ă

Bineîn eles, pe Alfred şi pe Lydia i-am v zut mai des, dar, de fapt, to i îmi sunt destul deţ ă ţ

str ini.ăŞi afiş din nou acea privire de copil speriat, cu ochii larg deschişi. Privirea luiă

Hercule Poirot fu din nou admirativ şi iar şi îşi spuse în sinea lui: elle joue très bien laă ă

comédie, cette petite...– Da, da, îngân colonelul Johnson. Acum spune i-mi când l-a i v zut ultima oară ţ ţ ă ă

pe socrul dumneavoastr , domnul Lee, în via .ă ţă– O! Asta s-a întâmplat în aceast dup -amiaz . A fost îngrozitor!ă ă ă– Îngrozitor? De ce? s ri Johnson.ă– To i erau aşa de furioşi!ţ– Cine era furios?

– O, cu to ii... în afar de George. Lui nu i-a zis nimic socrul meu. Îns celorlal i...ţ ă ă ţ– Ce s-a întâmplat mai exact?

– Ei bine, când am ajuns acolo, c ci ne chemase pe to i, vorbea la telefon cuă ţ avoca ii s i despre testament. Şi dup aceea i-a spus lui Alfred c ar ta foarteţ ă ă ă ă

moroc nos. Cred c era aşa din cauza lui Harry, fiindc Harry urma s se mute aici.ă ă ă ă



Alfred era foarte sup rat din cauza asta, cred. Vede i, Harry a f cut ceva destul de urât.ă ţ ă

Apoi socrul meu a spus ceva despre so ia lui – e moart de mult timp –, dar a spus cţ ă ă

avea un creier de musc , chestie la care David s-a ridicat şi s-a uitat la el de parc ar fiă ă

vrut s -l omoare... O! Se opri dintr-odat , cu ochii însp imânta i. N-am vrut s spună ă ă ţ ă

asta... n-am vrut deloc s spun asta!ă

– A fost o figur de stil, normal, nimic altceva, spuse împ ciuitor colonelulă ă Johnson.

– Hilda, care e nevasta lui David, l-a calmat şi... cred c asta-i tot. Domnul Lee aă

spus c nu mai voia s vad pe nimeni în seara aceea. Aşa c am ieşit cu to ii.ă ă ă ă ţ– Asta a fost ultima dat când l-a i v zut?ă ţ ă– Da. Pân ... pân ...ă ă

Tremura.

– Da, într-adev r. Unde v afla i în momentul crimei? o întreb colonelul Johnson.ă ă ţ ă– Oh, l sa i-m s m gândesc pu in... Cred c eram în salon.ă ţ ă ă ă ţ ă

– Nu sunte i sigur ?ţ ăPrivirea lui Magdalene ezit un moment, pe sub pleoape.ă– Bineîn eles! Ce prostie din partea mea... M dusesem la telefon. Of, uneori teţ ă

z p ceşti de tot.ă ă– Vorbea i la telefon, spune i. În aceast camer ?ţ ţ ă ă– Da, sta e singurul telefon, în afar de cel de sus, din camera socrului meu.ă ăInspectorul-şef Sugden interveni:

– Mai era cineva cu dumneavoastr în camer ?ă ăF cu ochii mari.ă

– O, nu. Eram absolut singur .ă– A i stat mult?ţ– Am stat... ceva timp. Uneori î i ia ceva s prinzi o leg tur seara.ţ ă ă ă– Era vorba deci de o convorbire interurban ?ă– Da, cu Westeringham.

– În eleg.ţ– Iar apoi?

– Iar apoi a fost acel urlet oribil şi toat lumea fugea şi uşa care era închis şi peă ă

care au fost nevoi i s o sparg . O! A fost ca un coşmar! N-o s uit niciodat !ţ ă ă ă ă

– Nu, nu. Tonul colonelului Johnson deveni în mod mecanic consolator. Continu :ă Ştia i c socrul dumneavoastr inea o anumit cantitate de diamante neşlefuite înţ ă ă ţ ă

seiful s u?ă– Nu, inea el aşa ceva? P rea a fi sincer surprins . Diamante adev rate?ţ ă ă ă– Diamante în valoare de aproximativ zece mii de lire sterline, o inform Poirot.ă– O! Scoase un gâfâit uşor, care concentra în el esen a cupidit ii feminine.ţ ăţ– Ei bine, spuse colonelul Johnson, cred c asta e tot pentru moment. Nu v maiă ă

deranjam, doamn Lee.ă– O, mul umesc.ţ

Se ridic şi arunc un zâmbet, de la Johnson la Poirot, zâmbetul unei feti eă ă ţ recunosc toare, apoi ieşi, cu capul sus şi cu palmele pu in întoarse spre exterior.ă ţ



– Fi i amabil şi chema i-l pe cumnatul dumneavoastr , domnul David Lee, o rugţ ă ţ ă ă

colonelul Johnson.

– Apoi, închizând uşa în urma ei, se întoarse la mas . Ei bine, spuse el, ce crede i?ă ţ

Încep s se lege lucrurile! Observa i un lucru: George Lee vorbea la telefon atunci cândă ţ

a auzit ip tul! Nevasta lui vorbea şi ea la telefon atunci când l-a auzit! Asta nu seţ ă

leag ... nu se leag deloc. Ad ug : Ce p rere ai, Sugden?ă ă ă ă ăInspectorul-şef spuse încet:

– Nu vreau s m ar t ireveren ios fa de doamn , dar aş spune c , deşi e genulă ă ă ţ ţă ă ă

care s-ar pricepe de minune s stoarc bani de la un gentleman, totuşi nu cred c eă ă ă

genul care i-ar t ia beregata. Asta nu i s-ar potrivi câtuşi de pu in.ă ţ– Ah, dar nu se ştie niciodat , mon vieux, şopti Poirot.ăŞeful poli iei se întoarse spre el.ţ– Dar dumneata ce crezi, Poirot?

Hercule Poirot se aplec în fa . Îndrept sugativa pe care o avea înainte şi şterseă ţă ă

un firicel de praf de pe un sfeşnic. R spunse:ă– Aş spune c firea r posatului domn Lee începe s ni se înf işeze. Cred c înă ă ă ăţ ă

asta st esen a întregului caz... în caracterul celui decedat!ă ţInspectorul-şef Sugden întoarse spre el o privire descump nit .ă ă– Nu prea v în eleg, domnule Poirot, spuse el. Ce leg tur are caracterulă ţ ă ă

defunctului cu felul în care acesta a murit?

Poirot rosti cu un aer vis tor:ă– Între caracterul victimei şi felul în care este ucis exist întotdeauna o leg tur .ă ă ă ă

Felul onest şi lipsit de suspiciune de a fi al Desdemonei a fost cauza direct a mor ii ei.ă ţ

O femeie mai b nuitoare ar fi remarcat maşina iunile lui Iago şi le-ar fi evitat din timp.ă ţ Murd ria lui Marat i-a atras moartea într-o baie. Mintea nest pânit a lui Mercutio aă ă ă

f cut ca moartea s -i vin din vârful unei spade.ă ă ăColonelul Johnson îşi mângâie musta a:ţ– Unde vrei s ajungi de fapt, Poirot?Ceea ce vreau s spun este c Simeon Lee,ă ă ă

fiind un anume tip de om, a pus în mişcare anumite for e care, în cele din urm , i-auţ ă

adus moartea.

– Nu crezi deci c diamantele au vreun amestec în treaba asta?ăPoirot zâmbi v zând perplexitatea onest întip rit pe figura lui Johnson.ă ă ă ă

– Mon cher, spuse el. Caracterul bizar al domnului Lee a f cut ca el s ină ă ţ ă diamante neşlefuite în valoare de zece mii de lire sterline în seiful s u! Nu orice om faceă

asta, trebuie s-o recunoşti.

– E foarte adev rat, domnule Poirot, spuse inspectorul-şef Sugden, încuviin ândă ţ

din cap cu aerul unuia care în elege m car direc ia în care partenerul s u de conversa ieţ ă ţ ă ţ

vrea s duc discu ia. Domnul Lee era un ins ciudat. inea acele pietre pentru a le puteaă ă ţ Ţ

scoate şi a le pip i şi, astfel, s -şi aminteasc de trecut. Din cauza asta nu le-a dată ă ă

niciodat la şlefuit.ăPoirot aprob cu hot râre.ă ă

– Exact... exact. V d c ave i un excelent sim al deduc iei, inspectore.ă ă ţ ţ ţInspectorul-şef primi complimentul cu o oarecare îndoial , îns colonelul Johnsonă ă

interveni:



– Mai e ceva, Poirot. Nu ştiu dac ai observat...Mais oui, spuse Poirot. Ştiu la ce teă

referi. Doamna George Lee s-a dat de gol mai mult decât şi-a închipuit! Ne-a zugr vit oă

imagine destul de semnificativ despre cum s-a desf şurat ultima întâlnire de familie. Aă ă

precizat – vai, cu atâta naivitate! – c Alfred era furios pe tat l s u şi c David se uita deă ă ă ă

parc ar fi vrut s -l omoare. Ambele fraze spuneau adev rul, cred. Dar de aici putemă ă ă

face noi înşine o reconstituire a lucrurilor. De ce şi-a adunat Simeon Lee familia? De ce afost nevoie ca ei s ajung în camer exact la timp pentru a-l auzi vorbind la telefon cuă ă ă

avocatul s u? Parbleu , asta n-a fost o eroare. El voia ca ei s aud asta! Bietul b trân,ă ă ă ă

iat -l stând în fotoliu şi tânjind dup distrac ia din tinere e. Aşa c îşi creeaz o nouă ă ţ ţ ă ă ă

form de divertisment. Se amuz jucându-se cu l comia şi venalitatea naturii umane,ă ă ă

da, şi cu emo iile şi pasiunile ei, de asemenea! îns din asta mai putem deduce ceva. Înţ ă

jocul s u cu aviditatea şi cu sentimentele copiilor s i, el nu trebuia s omit pe nimeni.ă ă ă ă

în mod logic şi necesar, l-a atacat pe domnul George Lee la fel ca pe ceilal i! So ia sa aţ ţ

p strat cu grij t cerea asupra acestui aspect. În mod sigur a aruncat şi asupra ei cevaă ă ă

s ge i otr vite! Vom afla, cred, de la ceilal i, ce i-a spus Simeon Lee lui George Lee şiă ţ ă ţ so iei sale...ţ

Se întrerupse. Uşa se deschise şi intr David Lee.ă

XII

David Lee era st pân pe sine. Atitudinea sa era calm , aproape nefiresc deă ă

calm . Se apropie de ei, trase un scaun şi se aşez , uitându-se grav şi întreb tor laă ă ă

colonelul Johnson.Lumina c dea pe şuvi a de p r care i se l sa pe frunte şi îi punea în evidenă ţ ă ă ţă

osatura fragil a fe ei. Ar ta absurd de tân r pentru a fi fiul acelui b trân neputinciosă ţ ă ă ă

care z cea mort sus.ă– Da, domnilor, spuse el, cu ce v pot fi de folos?ăColonelul Johnson îl întreb :ă– În eleg, domnule Lee, c a avut loc un soi de întrunire de familie în dup -amiazaţ ă ă

aceasta, în camera tat lui dumneavoastr ?ă ă– Aşa este. Dar a fost ceva destul de informai. Vreau s spun c nu a fost vorbaă ă

de vreun consiliu de familie sau ceva asem n tor.ă ă– Ce s-a întâmplat acolo?

– David Lee r spunse cu calm:Tat l meu se afla într-o dispozi ie extrem deă ă ţ

dificil . Era b trân şi invalid, aşa c avea toate scuzele pentru asta. Se pare c ne-aă ă ă ă

adunat pe to i acolo ca s , ei bine, ca s -şi reverse veninul asupra noastr .ţ ă ă ă– V aduce i aminte ce a spus?ă ţDavid r spunse liniştit:ă– Totul a fost o nebunie. Ne-a spus c nu suntem buni de nimic, nici unul dintreă

noi, şi c , de fapt, nu exist nici un b rbat adev rat în aceast familie! A spus c Pilară ă ă ă ă ă

(nepoata mea din Spania) valoreaz cât oricare doi dintre noi. A spus... David se opri.ăPoirot îl îndemn :ă– V rog, domnule Lee, repeta i exact cuvintele lui, dac se poate.ă ţ ă



David spuse f r chef:ă ă– S-a exprimat într-un fel destul de trivial... A spus c sper c undeva pe lumeaă ă ă

asta i s-au n scut fii mai buni... chiar dac sunt fructul unui adulter...ă ăI se citea pe fa dezgustul cu care repeta cuvintele. Inspectorul-şef Sugden îşiţă

consult agenda, deodat atent. Aplecându-se în fa , îl întreb :ă ă ţă ă

– Tat l dumneavoastr i-a spus ceva în particular fratelui dumneavoastr , domnulă ă ă George Lee?

– Lui George? Nu-mi amintesc. Ah, da, cred c i-a spus c va fi nevoit s -i mai taieă ă ă

din rent pe viitor; c va fi obligat s -şi reduc cheltuielile. George a fost foarte sup rat,ă ă ă ă ă

s-a f cut roşu ca racul. A pufnit şi a spus c i-ar fi imposibil s se descurce cu mai pu in.ă ă ă ţ

Tat l meu i-a spus calm c nu va avea încotro şi c so ia lui ar trebui s -l ajute s facă ă ă ţ ă ă ă

economii. O chestie destul de urât , c ci George a fost întotdeauna cel mai cump tat,ă ă ă

îşi dr muieşte fiecare penny. Magdalene, în schimb, cred c e destul de cheltuitoare –ă ă

are gusturi extravagante.

Poirot spuse:– Deci şi ea era sup rat ?ă ă– Da. Pe lâng asta, tat l meu a mai spus ceva destul de dur: a adus vorba despreă ă

leg tura ei cu un ofi er de marin .ă ţ ăBineîn eles c se referea la tat l ei, dar a sunat destul de ciudat. Magdalene s-aţ ă ă

f cut p mântie la fa şi o în eleg.ă ă ţă ţPoirot continu :ă– Tat l dumneavoastr a vorbit cumva şi despre fosta lui so ie, mamaă ă ţ

dumneavoastr ?ă

Tâmplele lui David zvâcneau. Mâinile i se împreunar pe masa din fa a lui,ă ţ tremurând uşor.

Spuse cu o voce joas :ă– Da. A insultat-o.

Colonelul Johnson interveni:

– Ce a spus?

– Nu-mi amintesc. S-a referit la ea în trecere.

– Mama dumneavoastr a murit de ceva timp, nu? îl întreb Poirot.ă ă– A murit când eram copil, admise David laconic.

– Nu a avut... o via foarte fericit , nu?ţă ăDavid râse cu dispre .ţ– Cine ar putea fi fericit al turi de un om precum tat l meu? Mama mea a fost oă ă

sfânt . A murit cu inima zdrobit .ă ă– Tat l dumneavoastr a suferit la moartea ei? continu Poirot.ă ă ă– Nu ştiu. Am plecat de acas ! r spunse David cu r ceal . F cu o pauz , apoiă ă ă ă ă ă

continu : Poate nu sunte i la curent cu faptul c pân la aceast vizit nu îl maiă ţ ă ă ă ă

v zusem pe tat l meu de aproape dou zeci de ani. Aşa c nu v pot spune prea multeă ă ă ă ă

despre obiceiurile lui, despre duşmanii lui sau despre cum mergeau lucrurile pe aici.

– Ştia i c tat l dumneavoastr inea un num r considerabil de diamanteţ ă ă ă ţ ă autentice în seiful din dormitor? întreb colonelul Johnson.ă

– Da? Pare o nebunie s faci aşa ceva! r spunse David cu indiferen .ă ă ţă



– Vre i s ne povesti i pe scurt ce a i f cut asear ?ţ ă ţ ţ ă ăAm plecat destul de repede de la cin . M plictiseşte statul sta la un pahar deă ă ă

vin. Pe lâng asta, am v zut c Alfred şi Harry se preg teau de o ceart . Ur scă ă ă ă ă ă

scandalurile. M-am f cut nev zut şi m-am dus în bibliotec , unde am cântat la pian.ă ă ăPoirot întreb :ă

– Biblioteca se afl lâng salon, aşa e?ă ă– Da. Am cântat ceva vreme... pân ... pân s-a întâmplat nenorocirea.ă ă– Ce a i auzit de fapt?ţ– O! Un zgomot îndep rtat de mobila r sturnat undeva sus. Iar apoi un ip tă ă ă ţ ă

groaznic. Îşi împreun din nou mâinile. Precum un suflet în iad. O, Doamne, a fostă

îngrozitor!

Johnson interveni:

– Era i singur în bibliotec ?ţ ă– Poftim? Nu, cu so ia mea, Hilda. Venise din salon. Apoi am mers sus, cu ceilal i.ţ ţ

Ad ug repede, cu nervozitate: Doar nu vre i s v descriu ce... ce am v zut acolo?ă ă ţ ă ă ă– Nu, nu e necesar. V mul umesc, domnule Lee, asta e tot. B nuiesc c nu ave iă ţ ă ă ţ

nici o idee despre cine ar fi vrut s -l omoare pe tat l dumneavoastr !?ă ă ăDavid Lee r spunse simplu:ă– Cred c destul de mult lume! Îns nu m pot gândi la nimeni în particular.ă ă ă ăIeşi din camer cu repeziciune, tr gând uşa cu zgomot dup el.ă ă ă

XIII

Colonelul Johnson nici nu apuc s -şi dreag vocea, când uşa se deschise din nouă ă ă

şi Hilda Lee intr în camer .ă ăHercule Poirot o privi cu interes. Fu nevoit s recunoasc în sinea sa c so iileă ă ă ţ

celor din familia Lee constituiau un obiect de studiu extrem de interesant. Inteligen aţ

ascu it şi gra ia de ogar a Lydiei, afectarea înşel toare şi nurii Magdalenei, for aţ ă ţ ă ţ

liniştitoare pe care o manifesta Hilda.

Observ c era mai tân r decât o ar tau coafura ei lipsit de gust şi haineleă ă ă ă ă ă

demodate şi neasortate. P rul ei negru nu înc run ise deloc, iar ochii ei erau c prui,ă ă ţ ă

calmi, fixa i pe un chip durduliu şi str lucind ca adev rate izvoare de blânde e. „E oţ ă ă ţ femeie dr gu ”, se gândi el.ă ţă

Colonelul Johnson folosi tonul cel mai amabil cu putin :ţă– ... O mare pierdere pentru to i cei din familia dumneavoastr , zise el. Am în elesţ ă ţ

de la so ul dumneavoastr , doamn Lee, c v afla i pentru prima dat la Gorston Hall,ţ ă ă ă ă ţ ă

aşa e?

Ea încuviin din cap.ţă– F cuser i cunoştin în prealabil cu socrul dumneavoastr , domnul Lee?ă ăţ ţă ăHilda r spunse cu vocea ei pl cut :ă ă ă

– Nu. Ne-am c s torit la pu in timp dup ce David plecase de acas . Şi-a dorită ă ţ ă ă întotdeauna s nu mai aib nimic de a face cu familia sa. Pân acum, n-am întâlnit peă ă ă

nici unul dintre ei.



– În acest caz, cum de s-a ivit ocazia acestei vizite?

– Socrul meu i-a scris lui David. A insistat vorbind despre pe vârsta lui înaintat şiă

despre dorin a sa de a-şi avea al turi to i copiii de Cr ciun.ţ ă ţ ă– Şi so ul dumneavoastr a r spuns acestei chem ri?ţ ă ă ă– Faptul c a acceptat mi se datoreaz , m tem, în întregime... Nu am în eles cumă ă ă ţ

trebuie situa ia, spuse Hilda.ţ– Sunte i atât de amabil s ne explica i mai clar, doamn ? Cred c ceea ce neţ ă ă ţ ă ă

ve i spune ne poate fi de folos, interveni Poirot.ţEa se întoarse imediat c tre el.ă– Pân atunci, nu-l v zusem niciodat pe socrul meu. Nu ştiam nimic despreă ă ă

adev ratele sale inten ii. Am presupus c era b trân şi singur şi c voia cu adev rat să ţ ă ă ă ă ă

se împace cu to i copiii s i.ţ ă– Şi care erau, în opinia dumneavoastr , adev ratele lui inten ii?ă ă ţHilda ezit o clip . Apoi spuse încet:ă ă

– N-am nici cea mai mic îndoial c inten ia real a socrului meu nu era s facă ă ă ţ ă ă ă pace, ci s a â e zâzania.ă ţ ţ

– În ce fel?

Hilda r spunse cu o voce joas :ă ă– Îl amuza... îl amuza s stârneasc cele mai rele instincte ale omului. Avea...ă ă

Cum s m exprim?... Un soi de pornire mali ioasa în el. Ar fi vrut s îi vad pe to iă ă ţ ă ă ţ

membrii familiei stârni i unii împotriva celorlal i.ţ ţ Johnson întreb r spicat:ă ă– Şi a reuşit?

– O, da, spuse Hilda Lee, a reuşit.Poirot interveni:

– Doamna, ni s-a vorbit despre o scen care a avut loc în aceasta dup -amiaz . Oă ă ă

scen destul de violent , cred.ă ăEa înclin din cap.ă– V-aş ruga s ne-o descrie i, cât mai fidel posibil.ă ţSe gândi câteva momente.

– Când am ajuns în camera, socrul meu vorbea la telefon.

– Cu avocatul s u, din câte am în eles?ă ţ

– Da, sugera c domnul... Carlton s fi fost? – nu-mi aduc aminte exact numeleă ă s u – urma s treac pe aici, întrucât el, socrul meu, voia s întocmeasc un nouă ă ă ă ă

testament. Cel vechi, spunea el, nu mai era de actualitate.

Poirot o îndemn :ă– Gândi i-v bine, doamn ; în opinia dumneavoastr , socrul dumneavoastr aţ ă ă ă ă

f cut special astfel încât toat lumea s aud aceast conversa ie sau a i prins-o doară ă ă ă ă ţ ţ

din întâmplare?

– Sunt aproape sigur ca a f cut inten ionat astfel încât s o auzim.ă ă ţ ă– În scopul de a r spândi îndoiala şi suspiciunea în rândurile dumneavoastr ?ă ă

– Da.– Astfel încât, de fapt, e posibil s nici nu fi inten ionat s -şi modificeă ţ ă

testamentul?





îndoiesc c ei nu i-a picat deloc bine. A afirmat c şi so ia lui fusese foarte pricepută ă ţ ă

într-ale croitoriei.

Poirot insista cu delicate e:ţ– Asta e tot ce a spus despre ea?

Hilda pufni.

– A f cut o aluzie la inteligen a ei. So ul meu i-a fost foarte devotat mamei lui şiă ţ ţ observa ia aceasta l-a sup rat extrem de tare. Apoi, dintr-odat , domnul Lee a începutţ ă ă

s zbiere la noi. Se aprinsese destul de tare. Bineîn eles, în eleg ce sim ea...ă ţ ţ ţPoirot o întrerupse cu blânde e:ţ– Ce sim ea?ţEa îşi întoarse spre el privirea calm .ă– Era dezam git, bineîn eles, spuse ea. Dezam git pentru c nu avea nepo i,ă ţ ă ă ţ

b ie i, vreau s spun, care s duc mai departe numele de Lee. îmi dau seama c asta îlă ţ ă ă ă ă

rodea de mult vreme. Pân când, la un moment dat, n-a mai putut r bda şi şi-a v rsată ă ă ă

furia pe fiii s i, f cându-i femeiuşti leşinate sau ceva de genul sta. Mi-a p rut r uă ă ă ă ă pentru el, c ci mi-am dat seama cât de mult i-a fost r nit mândria în felul sta.ă ă ă ă

– Iar apoi?

– Iar apoi, spuse Hilda încet, am plecat cu to ii.ţ– Asta a fost ultima dat când l-a i v zut?ă ţ ăEa înclin din cap.ă– Unde v afla i în momentul în care s-a produs crima?ă ţ– Eram cu so ul meu în bibliotec . Îmi cânta la pian.ţ ă– Şi dup aceea?ă

– Am auzit venind de sus zgomote de scaune şi mese r sturnate, por elanuriă ţ sparte, ce mai, o lupt teribil . Iar apoi ip tul acela îngrozitor în timp ce i se t ia gâtul...ă ă ţ ă ă

Poirot întreb :ă– A fost un ip t atât de îngrozitor? A fost precum acela – f cu o pauz – al unuiţ ă ă ă

suflet aflat în iad?

Hilda Lee r spunse:ă– A fost mai râu decât atât!

– Ce vre i s spune i, doamn ?ţ ă ţ ă– A fost ip tul cuiva care p rea s nu aib deloc suflet... Inuman, ceva ca oţ ă ă ă ă

fiar ...ăPoirot spuse cu gravitate:

– Este ceea ce credea i despre el, doamn ?ţ ăEa ridic o mân , îndurerat şi îşi fix privirea în podea.ă ă ă ă

XIV

Pilar intr în camer cu strângerea de inim a unui animal care adulmec oă ă ă ă

capcan . Ochii i se mişcau cu repeziciune dintr-o parte în alta. P rea nu atât speriata,ă ă cât extrem de suspicioas .ă

Colonelul Johnson se ridic şi îi oferi un scaun. Apoi îi spuse:ă





– Da.

– Şi nu v-a dat nici una?

Pilar scutur din cap.ă– Nu, nu mi-a dat. M-am gândit c poate o s -mi dea într-o zi, dac o s fiuă ă ă ă

dr gu cu el şi o s vin des s îi in companie. C ci domnilor în vârst le plac multă ţă ă ă ţ ă ă

fetele tinere.– Şti i c acele diamante au fost furate? o întreb colonelul Johnson.ţ ă ăPilar f cu ochii foarte mari.ă– Furate?

– Da, ave i idee cine ar fi putut s le ia?ţ ăPilar d du din cap c da.ă ă– O, da, Horbury trebuie s fi fost.ă– Horbury? Adic valetul?ă– Da.

– Ce v face i s crede i asta?ă ţ ă ţ– Are o fa de ho . I se mişc aşa ochii, dintr-o parte în alta, p şeşte încet de nu-lţă ţ ă ă

auzi şi ascult pe la uşi. E ca o pisic . Şi toate pisicile sunt hoa e.ă ă ţ– Hm, spuse colonelul Johnson. În privin a asta, ne vom opri aici. Acum, în eleg cţ ţ ă

toat familia se strânsese sus în camera bunicului dumneavoastr în dup -amiaza astaă ă ă

şi c s-au spus nişte cuvinte destul de grele.ăPilar aprob şi zâmbi.ă– Da, spuse ea. A fost foarte amuzant. Bunicul... he he... i-a înfuriat peste m sur !ă ă– Şi s în eleg c asta v-a pl cut?ă ţ ă ă

– Da. Îmi place s v d oameni furioşi. Chiar foarte mult. Dar aici în Anglia lumeaă ă nu se înfurie aşa ca în Spania. În Spania, oamenii scot cu itele, url şi înjur . în Anglia nuţ ă ă

fac nimic, doar se înroşesc foarte tare la fa şi tac mâlc.ţă– V aminti i ce s-a spus?ă ţPilar p ru mai degrab nesigur .ă ă ă– Nu sunt sigur . Bunicul le-a spus c nu sunt buni de nimic, c n-au fost în stareă ă ă

s aib copii. A spus c eu pre uiesc mai mult decât oricare dintre ei. M pl cea foarteă ă ă ţ ă ă

mult

– A spus ceva despre bani sau despre vreun testament?

– Un testament... nu, nu cred. Nu-mi amintesc.– Ce s-a întâmplat?

– Au plecat to i – to i în afar de Hilda, gr sana, nevasta lui David, ea a r mas laţ ţ ă ă ă

urm .ă– Chiar aşa, a r mas?ă– Da. David ar ta foarte caraghios. Tremura tot şi se albise la fa . Ar ta de parcă ţă ă ă

s-ar fi îmboln vit.ă– Şi dup aceea?ă– Apoi m-am dus şi l-am g sit pe Stephen. Am pus muzic la gramofon şi amă ă

dansat.– Stephen Farr?



– Da. El e din Africa de Sud, e b iatul unui partener al bunicului. Şi el e foarteă

chipeş. Brunet şi solid şi are ochi frumoşi.

– Unde v afla i în momentul crimei? o întreb Johnson.ă ţ ă– M întreba i unde eram?ă ţ– Da.

– M dusesem în salon cu Lydia. Apoi m-am dus sus în camera mea şi m-amă machiat. Urma s dansez din nou cu Stephen. Dup asta am auzit de departe un ip t şiă ă ţ ă

toat lumea alerga, aşa c m-am dus şi eu. încercau s sparg uşa de la cameraă ă ă ă

bunicului. Harry şi Stephen au f cut-o în cele din urm , amândoi sunt b rba i înal i şiă ă ă ţ ţ

puternici.

– Da?

– Iar apoi... buf!... a c zut şi ne-am uitat cu to ii în untru. O, ce privelişte, totulă ţ ă

era spart şi trântit la p mânt, iar bunicul z cea într-o balt de sânge şi gâtul, uite-aşa îiă ă ă

era t iat – f cu un gest iute şi dramatic ar tând spre gâtul ei –, exact sub ureche.ă ă ă

Se opri, cu un aer care spunea clar c îşi savurase relatarea.ă– Nu vi s-a f cut râu v zând atâta sânge? vru s afle Johnson.ă ă ăEa se holb la el.ă– Nu, de ce? Apare de obicei sânge când cineva este ucis. Şi era atât de mult

sânge peste tot!

– A zis cineva ceva? întreba Poirot.

Pilar r spunse:ă– David a zis ceva aşa de amuzant... cum a zis? Ah, da. Morile lui Dumnezeu, asta

a spus! Repet accentuând fiecare cuvânt: „Morile-lui-Dumnezeu...” Ce înseamn asta?ă ă

Moara face f in , nu?ă ăColonelul Johnson o întrerupse:

– Domnişoar Estravados, cred c asta e tot pentru moment.ă ăPilar se ridic ascult toare. Arunc un zâmbet fermec tor c tre fiecare b rbat înă ă ă ă ă ă

parte.

– Atunci, am plecat, spuse ea şi ieşi. Colonelul Johnson repet :ă– „Morile Domnului macin încet, dar m runt.” Şi David Lee a spus asta!ă ă

XV

În timp ce uşa se mai deschidea o dat , colonelul Johnson avu impresia pentru oă

clip c persoana care intra era Ham Lee, îns , pe m sur ce Stephen Farr se apropia,ă ă ă ă ă

îşi d du seama de eroare.ă– Lua i loc, domnule Farr, îl invit el.ţ ăStephen se aşez . Ochii s i calmi şi inteligen i privir pe rând la cei trei b rba i.ă ă ţ ă ă ţ

Începu:

– M tem c nu v voi fi de mare folos. Îns v rog s m întreba i tot ceă ă ă ă ă ă ă ţ

considera i c ar fi util. Poate c ar fi mai bine s încep prin a v spune cine sunt. Tat lţ ă ă ă ă ă meu, Ebenezer Farr, a fost pe vremuri partenerul de afaceri al lui Simeon Lee în Africa

de Sud. Asta se întâmpla acum mai bine de patruzeci de ani. F cu o pauz . Tat l meuă ă ă







– V mul umesc, domnule Farr, interveni colonelul Johnson. Asta e tot pentruă ţ

moment. Bineîn eles, v rog s nu p r si i casa.ţ ă ă ă ă ţStephen Farr d du din cap. Se ridic şi ieşi din camer , cu paşi hot râ i şi destulă ă ă ă ţ

de degajat.

În timp ce uşa se închidea în urma sa, Johnson spuse:

– Iat şi necunoscuta X. Povestea lui pare destul de limpede. Cu toate astea, el eă oaia cea neagr . Ar fi putut s ia diamantele alea – ar fi putut ap rea aici cu o povesteă ă ă

inventat doar ca s fie primit în cas . Ar fi bine s -i iei amprentele, Sugden, şi să ă ă ă ă

verifici dac figureaz undeva.ă ă– Le-am luat deja, spuse inspectorul-şef, cu un zâmbet sec.

– Excelent. V d c nu bâjbâi prea mult. B nuiesc c eşti gata deja cu toateă ă ă ă

verific rile de rutin .ă ă– Am verificat acele convorbiri telefonice, orele la care au avut loc, durata lor etc.

L-am verificat pe Horbury. La ce or a plecat, cine l-a v zut ieşind. Am verificat toateă ă

intr rile şi ieşirile. Am verificat întregul personal. Am verificat starea financiar aă ă membrilor familiei. Am vorbit cu avoca ii şi am verificat testamentul. Am c utat prinţ ă

cas , s g sesc arma crimei şi urme de sânge pe haine. De asemenea, dac nu cumvaă ă ă ă

diamantele au fost ascunse pe undeva prin jur.

– Asta acoper tot, cred, spuse colonelul Johnson, aprobator. Ai vreo sugestie,ă

Poirot?

Poirot scutur din cap.ă– Mie inspectorul-şef îmi pare a fi admirabil de riguros.

Sugden spuse indispus:

– Nu-i de glum s scotoceşti prin casa asta dup diamantele disp rute. N-am maiă ă ă ă v zut în via a mea atâtea ornamente şi brizbizuri.ă ţ

– Posibilele ascunz tori sunt cu siguran numeroase, aprob Poirot.ă ţă ă– Chiar nu ai nimic de sugerat?

Şeful poli iei p rea pu in dezam git, asemenea st pânului al c rui câine tocmai aţ ă ţ ă ă ă

refuzat s fac giumbuşlucul cu care voia s se laude.ă ă ă– Îmi vei permite s -mi fac propriile însemn ri? întreb Poirot.ă ă ă– Bineîn eles, cu siguran , spuse Johnson, în acelaşi timp cu Sugden, care zise cuţ ţă

oarecare suspiciune:

– Ce însemn ri?ă– Aş dori, spuse Hercule Poirot, s stau de vorb – cât se poate de des – cuă ă

membri ai familiei.

– Adic vrei s -i mai interoghezi o dat , pe cont propriu? întreb colonelul, pu ină ă ă ă ţ

stânjenit.

– Nu, nu, nu s -i interoghez — s stau de vorb !ă ă ă– De ce?!

Hercule Poirot d du din mân cu emfaz .ă ă ă– În conversa ie apar multe am nunte interesante! Când o fiin uman vorbeşteţ ă ţă ă

mult, îi este imposibil, pân la urm , s ascund adev rul!ă ă ă ă ă– Crede i, aşadar, c cineva minte? vru s afle Sugden.ţ ă ăPoirot oft .ă



– Mon cher, toat lumea minte par ial, e cam ca în povestea cu oul clericuluiă ţ

englez . Ceea ce trebuie s facem noi este s distingem între minciunile nevinovate şiă ă

cele vitale.

– Colonelul Johnson spuse r spicat:Cu toate astea, ce s spun, e incredibil! A avută ă

loc o crim extraordinar de cruda şi violent , iar noi, pe cine avem ca suspec i? Alfredă ă ţ

Lee şi so ia sa, amândoi fermec tori, educa i şi la locul lor. George Lee, care e membruţ ă ţ al parlamentului şi chintesen a respectabilit ii! So ia sa? Nu e decât obişnuita p puşţ ăţ ţ ă ă

cochet . David Lee pare a fi o creatur blând şi avem cuvântul fratelui s u Harry cumă ă ă ă

c nu suport sângele. So ia sa pare a fi o persoan simpatic şi sensibil , destul deă ă ţ ă ă ă

comun . R mâne nepoata din Spania şi omul din Africa de Sud. Frumuse ile iberice suntă ă ţ

temperamentale, dar n-o v d pe aceast fiin atr g toare t indu-i gâtul b trânului cuă ă ţă ă ă ă ă

sânge rece, mai ales c , din câte a reieşit, avea toate motivele ca el s r mân în via ,ă ă ă ă ţă

cel pu in pân când şi-ar fi pus semn tura pe un nou testament. Stephen Farr, iat oţ ă ă ă

ipotez : cu alte cuvinte, e posibil s fie un escroc de meserie şi s fi venit aici după ă ă ă

diamante. B trânul a descoperit jaful şi Farr i-a luat beregata, ca s -i închid gura.ă ă ă Lucrurile se puteau întâmpla aşa, iar alibiul cu gramofonul nu e prea solid.

Poirot scutura din cap.

– Dragul meu amic, spuse el, compar fizicul domnului Stephen Farr cu cel ală

b trânului Simeon Lee. Dac Farr ar fi vrut s -l omoare pe b trân, ar fi putut s o facă ă ă ă ă ă

într-o secund , c ci Simeon Lee n-ar fi fost în nici un caz capabil s se lupte cu el. Poateă ă ă

cineva s cread c acest b trân atât de firav s-ar fi putut bate timp de mai multeă ă ă ă

minute cu acel magnific specimen al rasei umane, r sturnând scaune şi sp rgând vaze?ă ă

Ai fi copil s - i imaginezi aşa ceva!ă ţ

Colonelul Johnson îşi miji ochii.– Vre i s spune i, conchise el, c Simeon Lee a fost ucis de un om slab?ţ ă ţ ă– Sau de o femeie! spuse inspectorul-şef.

XVI

Colonelul Johnson îşi privi ceasul. – Nu mai am nimic de f cut aici. Ave i mână ţ ă

liber , Sugden. Ah, înc ceva. Trebuie s mai vorbim o dat cu majordomul la. Ştiu c l-ă ă ă ă ă ă

ai interogat, dar acum ştim ceva mai mult despre ce s-a întâmplat şi e important să avem confirmarea declara iilor fiec ruia despre locul unde se afla în momentul crimei.ţ ă

Tressilian intr încet. Şeful poli iei îl invit s ia loc.ă ţ ă ă– V mul umesc, domnule, voi lua loc, dac nu ave i nimic împotriv . Nu m simtă ţ ă ţ ă ă

tocmai bine. Picioarele şi capul, domnule.

Poirot spuse cu amabilitate:

– Sunte i înc sub şoc, într-adev r.ţ ă ăMajordomul tremura.

– Ceva... ceva atât de violent s-a întâmplat. În casa asta! Unde totul a fost

dintotdeauna atât de calm.Poirot îl întreb :ă



– Era o cas unde totul se petrecea în cea mai deplin ordine, nu? Dar nu şiă ă

fericit !?ă– N-aş vrea s spun asta, domnule.ă– Pe vremuri, când era toat familia acas , erau momente fericite?ă ă

Tressilian r spunse încet:ă

– Poate c nu era ceea ce s-ar numi o atmosfer foarte armonioas , domnule.ă ă ă– R posata doamn Lee era într-o oarecare m sur invalid , nu?ă ă ă ă ă– Da, domnule, era foarte suferind .ă– Copiii ineau la ea?ţ– Domnul David îi era foarte devotat. Mai degrab precum o fiic decât un fiu.ă ă

Dup moartea ei a plecat, nu mai suporta s tr iasc aici.ă ă ă ă– Şi domnul Harry? El cum era? întreb Poirot.ă– A fost întotdeauna un tân r destul de nest pânit, dar bun la inim . O, Doamne,ă ă ă

ce palpita ii am avut, când a sunat soneria, şi tot suna, insistent, şi am deschis uşa şiţ

am v zut un om necunoscut şi apoi vocea domnului Harry spunând: „Salutare,ă Tressilian. Tot aici, hm?” Acelaşi dintotdeauna.

Poirot spuse în eleg tor:ţ ă– Trebuie s fi fost un sentiment ciudat, într-adev r.ă ă

Tressilian spuse, înroşindu-se pu in:ţ– Am câteodat impresia, domnule, c trecutul n-ar fi trecut! Cred c am v zută ă ă ă

odat la Londra o pies pe tema asta. E ceva aici, domnule, chiar e. Ai uneori aşa ună ă

sentiment c tot ce i se întâmpl i s-a mai întâmplat o dat . E ca şi cum se audeă ţ ă ţ ă

soneria, m duc s r spund şi dau de domnul Harry, chiar dac este domnul Farr sauă ă ă ă

altcineva, şi atunci îmi spun: „P i bine, dar asta s-a mai întâmplat o dat ”.ă ă– Asta e foarte interesant... foarte interesant, murmur Poirot.ă

Tressilian se uit la el cu recunoştin . Johnson, oarecum ner bd tor, îşi dreseă ţă ă ă

glasul şi prelu ini iativa în discu ie.ă ţ ţ– Nu vreau decât s verific diversele declara ii privind ora, spuse el. Aşadar, cândă ţ

a început s se aud zgomot de sus, în eleg c în sufragerie nu se mai aflau decâtă ă ţ ă

domnul Alfred Lee şi domnul Harry Lee. Aşa e?

– N-aş putea s v spun, domnule. Când am servit cafeaua, to i domnii erauă ă ţ

acolo, dar asta s-a întâmplat cam cu un sfert de or mai devreme.ă

– Domnul George Lee vorbea la telefon. Po i confirma asta?ţ– Cred c cineva a vorbit într-adev r la telefon, domnule. Soneria se aude la mineă ă

în oficiu când cineva ridic receptorul pentru a forma un num r, se aude aşa, un sunetă ă

slab. Îmi amintesc c am auzit asta, dar nu i-am dat aten ie.ă ţ– Ştii cu precizie la ce or a fost asta?ă– N-aş putea s v spun, domnule. A fost dup ce le-am dus cafeaua domnilor,ă ă ă

asta e tot ce pot s spun.ă– Ştii unde se afla fiecare dintre doamne la ora pe care am men ionat-o?ţ– Doamna Alfred era în salon, domnule, când m-am dus dup ibricul de cafea.ă

Asta a fost cu un minut sau dou înainte s aud ip tul care venea de sus.ă ă ţ ăPoirot întreba:

– Ce f cea doamna Alfred?ă



– St tea lâng fereastr , domnule. D duse pu in draperia şi se uita afar .ă ă ă ă ţ ă– Nici o alt doamn nu se mai afla în camer ?ă ă ă– Nu, domnule.

– Ştii cumva unde erau?

– N-am nici o idee, domnule.

– Ştii cumva unde se aflau celelalte persoane?– Cred c domnul David cânta la pian în bibliotec , imediat lâng salon.ă ă ă– L-ai auzit cântând?

– Da, domnule. B trânul începu din nou s tremure. A fost ca un semn, domnule,ă ă

aşa m-am gândit dup aceea. Cânta Marşul funebru. Chiar şi atunci mi-a dat fiori.ă– Da, într-adev r, e curios, admise Poirot.ă– Acum, în ceea ce îl priveşte pe tipul la, Horbury, valetul, spuse şeful poli iei,ă ţ

eşti gata s juri c nu se afla în cas în jur de ora opt?ă ă ă– O, da, domnule. A fost imediat dup ce a sosit domnul Sugden, aici de fa . Îmiă ţă

amintesc exact, pentru c a spart o ceaşc de cafea.ă ă– Horbury a spart o ceaşc de cafea? se mir Poirot.ă ă– Da, domnule, una veche, din acelea de Worcester. Unsprezece ani le-am tot

sp lat şi le-am şters şi nu s-a spart nici una, pân în seara asta.ă ă– Ce f cea Horbury cu ceştile de cafea? fu curios s afle Poirot.ă ă– Bineîn eles, domnule, c nu era deloc treaba lui s aib de-a face cu ele. Doarţ ă ă ă

inea una în mân şi se uita aşa la ea şi atunci am zis doar c sunase domnul Sugden,ţ ă ă

iar el a sc pat-o.ă– Ai spus „domnul Sugden” sau ai pronun at cuvântul „politie”?ţ

– Tressilian îl privi nedumerit. Acum îmi amintesc, domnule, am spus c sunaseă inspectorul-şef de la politie.

– Iar Horbury a sc pat ceaşca de cafea, spuse Poirot.ă– Pare semnificativ, fu de p rere şeful politiei. A pus cumva Horbury întreb riă ă

despre vizita inspectorului-şef?

– Da, domnule, m-a întrebat ce voia. I-am spus c venise pentru o colect înă ă

folosul orfanilor şi c s-a dus sus la domnul Lee.ă– Horbury a p rut cumva uşurat când i-ai spus asta?ă– Şti i, domnule, acum c o spune i, da, aşa e, cu siguran . Atitudinea lui s-aţ ă ţ ţă

schimbat de îndat . A spus c domnul Lee era un b trânel de treab şi mân larg laă ă ă ă ă ă bani – s-a exprimat destul de nerespectuos – şi apoi a plecat.

– În ce direc ie?ţ– A ieşit pe uş şi a luat-o pe holul servitorilor.ăSugden interveni:

– Acum, ascult -m cu aten ie, Tressilian, şi gândeşte-te bine! Exist vreoă ă ţ ă

posibilitate prin care Horbury s se fi întors în cas f r s -l observe cineva?ă ă ă ă ăB trânul d du din cap c nu.ă ă ă– Nu v d cum ar fi putut, domnule. Toate uşile se încuie pe din untru.ă ă

– Presupunând c ar fi avut o cheie?ă– Pe lâng asta, mai sunt şi z voarele trase.ă ă– Cum intr de obicei?ă





– Nimeni nu sus ine c e ceva pl cut. Acum, spune-mi, de cât timp te aflai înţ ă ă

serviciul domnului Lee?

– De pu in mai mult de un an, domnule.ţ– Î i pl cea aici?ţ ă– Da, domnule. Eram foarte mul umit. Salariul era bun. Domnul Lee era un omţ

dificil câteodat , dar sunt obişnuit s am de-a face cu invalizi.ă ă– Aveai experien ?ţă– O, da, domnule. Am mai fost în serviciul maiorului West şi al onorabilului domn

Jasper Finch...

– Îi vei da toate aceste detalii lui Sugden mai târziu. Ceea ce vreau s ştiu este:ă

La ce or l-ai v zut ultima oar pe domnul Lee în seara asta?ă ă ă– Pe la şapte şi jum tate, domnule. Domnul Lee mânca ceva uşor, în fiecareă

sear , la ora şapte. Dup aceea, îl preg team de culcare. Pe urm mai z bovea în fa aă ă ă ă ă ţ

focului în halat de cas , pân i se f cea somn.ă ă ă

– Pe la ce or se întâmpla asta de obicei?ă– Depinde, domnule. Uneori se ducea la culcare şi la ora opt, atunci când se

sim ea obosit. Alteori st tea treaz pân la unsprezece şi poate mai târziu.ţ ă ă– Ce f cea când voia s se duc la culcare?ă ă ă– De obicei suna dup mine, domnule.ă– Iar tu îl ajutai s se preg teasc de culcare?ă ă ă– Da, domnule.

– Ast -sear îns , ai fost liber. Întotdeauna î i iei vinerea zi liber ?ă ă ă ţ ă– Da, domnule. Vinerea e ziua mea liber .ă

– În cazul acesta, ce s-a întâmplat atunci când domnul Lee a vrut s se duc laă ă culcare?

– Probabil c a sunat şi fie Tressilian, fie Walter a venit s se ocupe de dumnealui.ă ă– Nu era infirm? Se putea mişca?

– Da, domnule, dar destul de greu. Suferea de artrit , domnule. În unele zile îlă

chinuia mai r u decât în altele.ă– Nu se ducea niciodat în alt camer în timpul zilei?ă ă ă– Nu, domnule. Prefera s stea doar în camera sa. Domnul Lee nu avea prea mariă

preten ii. Camera lui era mare, foarte luminoas şi bine aerisit .ţ ă ă

– Domnul Lee a mâncat la ora şapte, spui, aşa e?– Da, domnule. Am luat tava şi am l sat pe birou coniacul şi dou pahare.ă ă– De ce ai f cut asta?ă– Am urmat ordinele domnului Lee.

– Era ceva obişnuit?

– Uneori. Regula era ca nimeni din familie s nu mai vin la domnul Lee seara,ă ă

decât dac era chemat. în unele seri îi pl cea s râmând singur. Alte d i, trimitea după ă ă ăţ ă

domnul Alfred, sau dup doamna Alfred, sau dup amândoi, chemându-i s urce la elă ă ă

dup cin . /ă ă

– Dar, din câte ştii, în seara asta nu s-a întâmplat aşa, nu? Adic nu a trimis niciă un mesaj nici unui membru al familiei pentru a-i cere s vin la el?ă ă

– Nu a trimis nici un mesaj prin mine, domnule.



– Deci nu aştepta pe nimeni din familie?

– Se poate s -i fi cerut asta cuiva în mod personal, domnule.ă– Desigur.

Horbury continu :ă– Am v zut c totul era în ordine, i-am urat noapte bun domnului Lee şi am ieşită ă ă

din camer .ă– Ai aprins focul înainte de a pleca? îl întreb Poirot.ăValetul ezit .ă– N-a fost nevoie, domnule. Era destul de înte it. Domnul Lee putea s fac astaţ ă ă

de unul singur?

– O, nu, domnule. Cred c domnul Harry se ocupase de asta.ă– Domnul Harry era cu el când ai venit înainte de gustare?

– Da, domnule. A plecat când am venit eu.

– Care era rela ia dintre cei doi, dup p rerea ta?ţ ă ă

– Domnul Harry Lee p rea în toane bune, domnule. Râdea de se pr p dea.ă ă ă– Şi domnul Lee?

– Era t cut şi destul de îngândurat.ă– În eleg. Acum, vreau s mai ştiu ceva, Horbury: Ce ne po i spune despreţ ă ţ

diamantele pe care domnul Lee le inea în seiful sau?ţ– Diamante, domnule? N-am v zut nici un fel de diamante.ă– Domnul Lee inea acolo o anumit cantitate de pietre neşlefuite. Probabil c i s-ţ ă ă ţ

a întâmplat s -l mai vezi jucându-se cu ele.ă– Pietricelele alea caraghioase, domnule? Da, l-am v zut cu ele, o dat sau deă ă

dou ori. Dar n-am ştiut c erau diamante. Ieri i le ar tase tinerei domnişoare dină ă ă str in tate... sau alalt ieri?ă ă ă

Colonelul Johnson îi spuse direct:

– Acele pietre au fost furate.

– Sper c nu v închipui i c eu am ceva de a face cu asta, domnule!ă ă ţ ă– Nu acuz pe nimeni de nimic, spuse Johnson. Ne po i spune ceva despre asta?ţ– Despre diamante, domnule? Sau despre crim ?ă– Despre amândou .ăHorbury st tu pu in pe gânduri. Îşi trecu limba peste buzele palide. Ochii îi fură ţ ă

str b tu i de o umbr fugar .ă ă ţ ă ă– M tem c nimic, domnule.ă ăPoirot îl întreb calm:ă– În timpul serviciului t u, n-ai auzit nimic care ne-ar putea fi de folos?ăOchii valetului tres rir pu in.ă ă ţ– Nu, domnule, nu cred. Se crease o tensiune ciudat între domnul Lee şi uniiă

membri ai familiei sale.

– Care anume?

– Am auzit c se iscase ceva zâzanie în leg tur cu întoarcerea domnului Harry.ă ă ă

Domnului Alfred Lee nu îi convenea acest fapt. Am în eles c el şi tat l s u au avut oţ ă ă ă mic discu ie despre asta, îns asta a fost tot. Domnul Lee nu l-a acuzat nici o clip că ţ ă ă ă

ar fi furat vreun diamant. Şi sunt convins c domnul Alfred nu ar face aşa ceva.ă





– În cazul acesta, cum a reuşit s intre din nou în cas ? întreb Poirot.ă ă ă– Asta e mai greu, admise Sugden. Dar exist posibilit i. S presupunem c unaă ăţ ă ă

dintre servitoare i-a l sat deschis o uş .ă ă ăPoirot ridic din sprâncene, mimând perplexitatea:ă– Deci îşi las via a pe mâna a dou femei? Dac era vorba de o singur femeie,ă ţ ă ă ă

şi-ar fi asumat un mare risc; cu dou îns , eh bien, g sesc c riscul este enorm!ă ă ă ăSugden spuse:

– Unii criminali îşi închipuie c pot s scape în orice condi ii! Apoi continu : Să ă ţ ă ă

analiz m ipoteza (2). Horbury sustrage diamantele. Le scoate din cas noaptea şi,ă ă

probabil, le d mai departe unor complici. Pare destul de plauzibil. Acum trebuie să ă

admitem c altcineva a ales seara aceasta pentru a-l ucide pe domnul Lee. C această ă ă

persoan nu era la curent cu problema diamantelor. E posibil, bineîn eles, dar preaă ţ

aduce a coinciden . Posibilitatea num rul (3): Horbury e nevinovat. Altcineva a luatţă ă

diamantele, tot el omorându-l şi pe b trân. Asta e; depinde de noi s descoperimă ă

adev rul.ăColonelul Johnson c sc . Îşi privi din nou ceasul şi se ridic .ă ă ă– Ei bine, spuse el, cred c ne oprim aici, nu? Ar fi bine s arunc m o privire în seif ă ă ă

înainte s plec m. Ar fi ciudat ca diamantele alea blestemate s fi fost acolo tot timpul.ă ă ăDar diamantele nu se aflau în seif. G sir combina ia în locul men ionat de Alfredă ă ţ ţ

Lee, în mica agend din buzunarul halatului de cas al mortului. În seif, g sir o geantă ă ă ă ă

goal de piele de antilop . Dintre hârtiile care se aflau acolo, doar una prezenta interes.ă ăEra vorba de un testament datat cu cincisprezece ani înainte. Dup numeroaseă

clauze şi men iuni, împ r eala era cât se poate de limpede. Jum tate din averea luiţ ă ţ ă

Simeon Lee îi revenea lui Alfred Lee. Cealalt jum tate urma s fie împ r it în mod egală ă ă ă ţ ă de ceilal i copii: Harry, George, David şi Jennifer.ţ

PARTEA A IV-A

25 decembrie

Sub soarele str lucitor al amiezii de Cr ciun, Poirot se plimba prin gr dina de laă ă ă

Gorston Hall. Casa era o construc ie mare şi solid , f r cine ştie ce preten iiţ ă ă ă ţ

arhitectonice.Pe latura dinspre sud se afla o teras larg , împrejmuit cu un gard de tis , tunsă ă ă ă

cu grij . Printre pietrele din gr din creşteau mici plante, iar de-a lungul terasei se aflauă ă ă

din loc în loc mici bazine de piatr aranjate sub form de gr dini în miniatur .ă ă ă ăPoirot le contempla cu o atitudine binevoitoare de aprobare. Îşi şoptea sieşi:

„C'est bien imagine, ça!”

Z ri în dep rtare, cam la 300 de metri, dou siluete care se îndreptau c tre ună ă ă ă

bazin ornamental de ap . O recunoscu imediat pe Pilar şi crezu mai întâi c persoanaă ă

cealalt era Stephen Farr. Observ apoi c b rbatul care o înso ea pe Pilar era Harryă ă ă ă ţ

Lee. Harry p rea a fi foarte curtenitor cu frumoasa lui nepoat . Din când în când îşiă ă d dea capul pe spate şi râdea, pentru ca dup aceea s se aplece din nou asupra ei, cuă ă ă

şi mai mult galanterie.ă





– Îns cred despre ea c e... ei bine, o persoan suspect . De exemplu, felul înă ă ă ă

care a ridicat pe furiş ceva de pe podeaua acelei camere noaptea trecut .ă Tonul lui Poirot îşi schimb registrul, când o întreb t ios:ă ă ă– A ridicat ceva de pe jos noaptea trecut ?ăMagdalene d du din cap. Gura ei de copil c p t o expresie mali ioas .ă ă ă ă ţ ă

– Da, de îndat ce am intrat în camer . A privit o dat în jur, s vad dac se uită ă ă ă ă ă ă cineva, apoi a înşf cat lucrul la. Dar inspectorul-şef a v zut-o, din fericire, şi a obligat-oă ă ă

s i-l dea.ă– Ce era acel lucru pe care îl ridicase de jos, doamn ?ă– Nu ştiu, eram prea departe ca s -mi dau seama. Vocea Magdalenei se umplu deă

regret. Era ceva destul de mic.

Poirot se încrunt . „Ce interesant”, îşi spuse.ăMagdalene ad ug repede:ă ă– Da, m-am gândit c trebuie s afla i asta. Pân la urm , nu ştim nimic despreă ă ţ ă ă

felul cum a crescut Pilar şi despre cum a fost via a ei pân acum. Alfred e întotdeaunaţ ă atât de suspicios, iar draga de Lydia, atât de tolerant . Apoi spuse încet: Poate c ar fiă ă

mai bine s m duc s v d dac aş putea s o ajut cumva pe Lydia. S-ar putea s aibă ă ă ă ă ă ă ă

de compus scrisori.

Îl p r si, cu un surâs mali ios pe buze. Poirot râmase pe teras , cufundat înă ă ţ ă

gânduri.

II

I se al tur inspectorul-şef Sugden. Acesta avea un aer mohorât.ă ă– Bun diminea a, domnule Poirot. Nu pare tocmai nimerit s spui: „Cr ciună ţ ă ă

fericit”, aşa e?

– Mon cher colleague, cu siguran nu se observ nici o urm de aer s rb torescţă ă ă ă ă

pe figura dumitale. Dac mi-a i fi urat: „Cr ciun fericit”, nu v-aş fi r spuns: „Multe alteleă ţ ă ă

la fel!”

– Ce e sigur e c nu-mi mai doresc înc unul ca sta, spuse Sugden.ă ă ă– A i f cut progrese?ţ ă

– Am verificat destul de multe • aspecte. Alibiul lui Horbury st bine în picioare.ă B iatul de la cinematograf l-a v zut intrând cu fata la film şi ieşind apoi la sfârşit. P reaă ă ă

destul de sigur c nu a ieşit şi c nu ar fi putut s ias şi apoi s se întoarc în timpulă ă ă ă ă ă

spectacolului. Fata jur c a fost cu ea în cinematograf tot timpul.ă ăPoirot ridic din sprâncene.ă– Atunci nu v d ce ar mai fi de spus.ă– Ei, nu se ştie niciodat cu fetele astea! coment cinic Sugden. Sunt în stare să ă ă

te mint în fa de dragul unui b rbat.ă ţă ă– Asta le onoreaz inima, spuse Hercule Poirot.ă

Sugden bomb ni.ă– sta e un mod ciudat de a pune problema. Şi anuleaz cu totul actul de justi ie.Ă ă ţ

Justi ia este un lucru foarte ciudat. V-a i gândit vreodat la asta? întreb Poirot.ţ ţ ă ă





– N-a i ghici nici din trei sute de încerc ri! Vi-l voi ar ta. E genul de lucru careţ ă ă

rezolv întregul mister în povestirile poli iste. Dac pute i s face i ceva cu el, m retragă ţ ă ţ ă ţ ă

din poli ie!ţ– Ar ta i-mi-l!ă ţSugden scoase din buzunar un plic şi îi v rs con inutul în palm . Rânji uşor.ă ă ţ ă

– Iat ! Ce-o s face i cu ele?ă ă ţÎn palma lat a inspectorului-şef se aflau o buc ic triunghiular de cauciuc roz şiă ăţ ă ă

o mic pies de lemn.ă ăRânjetul inspectorului se l rgi în timp ce Poirot lui obiectele şi se uit încruntat laă ă

ele.

– V ajut cu ceva, domnule Poirot?ă ă– Chestia asta ar fi putut fi t iat dintr-o trus de toalet ?ă ă ă ă– Aşa a şi fost. Provine dintr-o trus de cauciuc aflat în camera domnului Lee.ă ă

Cineva a t iat cu o foarfec ascu ita o buc ic triunghiulara din ea. Chiar şi domnul Leeă ă ţ ăţ ă

ar fi putut s o fac . Dar nu în eleg de ce ar fi f cut-o. Horbury nu ne-a putut fi de niciă ă ţ ă un folos în privin a asta. Cât despre buc ica de lemn, e de m rimea unei piese deţ ăţ ă

cribbage , îns acestea sunt f cute de obicei din fildeş. Iar sta nu e decât lemn brut,ă ă ă

t iat cu destul de pu in pricepere, aş spune.ă ţ ă– Remarcabil, şopti Poirot.

– Pute i s le p stra i, dac dori i, rosti Sugden cu amabilitate. Eu nu le vreau.ţ ă ă ţ ă ţ– Mon ami, nu v voi lipsi de ele!ă– Nu au nici o semnifica ie pentru dumneavoastr ?ţ ă– M tem c trebuie s m rturisesc: nici una!ă ă ă ă

– Minunat! spuse Sugden sarcastic, punându-le la loc în buzunar. Din ce în ce maibine!

Poirot continu :ă– Doamna George Lee mi-a relatat c tân ra domnişoar s-a aplecat repede şi aă ă ă

ridicat aceste nimicuri pe furiş. E adev rat?ăSugden se gândi.

– Nu... spuse el, ezitând. N-aş merge pân într-acolo. Nu avea un aer vinovat,ă

nimic de felul sta, dar la un moment dat a început s -l aib , totul s-a petrecut destul deă ă ă

repede şi pe neobservate, dac în elege i ce vreau s spun. Şi nu ştia c am v zut-o! Deă ţ ţ ă ă ă

asta sunt sigur. A tres rit când m-am întors spre ea.ă– Deci exista un motiv? rosti Poirot gânditor. Dar care? Buc ica aia de cauciuc eăţ

destul de nou . N-a fost folosit la nimic. Poate s nu însemne nimic – şi totuşi...ă ă ăSugden spuse impacientat:

– Ei bine, pute i s v bate i capul cu ele, dac dori i, domnule Poirot. Am alteţ ă ă ţ ă ţ

lucruri la care s m gândesc.ă ăPoirot întreb apoi:ă– Care e esen a acestui caz, în opinia dumneavoastr ?ţ ăSugden îşi scoase agenda.

– S ne concentr m asupra faptelor. S începem cu cei care nu ar fi putut s oă ă ă ă fac . S -i l s m deoparte...ă ă ă ă

– Aceştia ar fi...?











mie. Nu i-a spus nici unuia dintre fiii s i despre dispari ia diamantelor. De ce? După ţ ă

p rerea mea, pentru c era sigur c nici unul dintre ei nu avea de-a face cu asta. Nuă ă ă

b nuia pe nici unul dintre ei. Cred, dup cum am mai spus, c b trânul îl b nuia peă ă ă ă ă

Horbury şi înc pe cineva. Şi cred c ştiu şi ce avea de gând s fac . Aduce i-v aminte,ă ă ă ă ţ ă

spusese r spicat c nu voia s intre nimeni la el în seara aceea. De ce? Pentru c seă ă ă ă

preg tea pentru dou lucruri: în primul rând, vizita mea şi în al doilea rând, vizitaă ă celeilalte persoane suspectate. A chemat într-adev r pe cineva s vin la el imediată ă ă

dup cin . Cine ar fi putut fi aceast persoan ? E posibil s fi fost George Lee. Şi maiă ă ă ă ă

probabil e s fi fost vorba de so ia acestuia. Iar aici intervine în peisaj o alt persoan , şiă ţ ă ă

anume Pilar Estravados. Îi ar tase diamantele, îi spusese ce valoare au. De unde ştim că ă

fata asta nu e o hoa ? Aminti i-v acele misterioase aluzii cu privire la comportamentulţă ţ ă

blamabil al tat lui ei. Poate c a fost ho de meserie şi a f cut închisoare pentru asta.ă ă ţ ăPoirot repeta încet:

– Şi iat , cum spune i, c Pilar Estravados revine în peisaj...ă ţ ă

– Da, ca ho . Nu altfel. E posibil s -şi fi pierdut capul atunci când a fostţ ă demascat . E posibil s se fi aruncat asupra bunicului ei.ă ă

– E posibil, da...

Inspectorul-şef Sugden îl privi sfredelitor:

– Dar nu asta e şi ideea dumneavoastr ? Haide i, domnule Poirot, spune i-mi, ceă ţ ţ

crede i?ţ– M întorc la acelaşi lucru: caracterul mortului, spuse Poirot. Ce fel de om eraă

Simeon Lee?

– Nu e nici un mister în asta, rosti Sugden, privindu-l fix.

– Spune i-mi, atunci. Adic spune i-mi ce ştim despre b trân din spusele celor deţ ă ţ ă aici.

Inspectorul-şef Sugden îşi trecu gânditor un deget peste b rbie. P rea nedumerit.ă ă– Nu sunt de pe aici, zise aceasta. Vin din Reeveshire, din comitatul vecin. Dar

bineîn eles c b trânul domn Lee era o figura bine-cunoscut prin p r ile astea. Tot ceţ ă ă ă ă ţ

ştiu despre el ştiu din auzite.

– Da? Şi ce se spunea?

– Ei bine, în afaceri era de neînduplecat, nu mul i îi sem nau. Dar era generos cuţ ă

banii s i, se spunea c este mân larg . Nu în eleg cum domnul George Lee este exactă ă ă ă ţ

opusul tat lui s u în aceast privin .ă ă ă ţă– O! Dar în aceasta familie exist dou ramuri. Alfred, George şi David par aă ă

reprezenta – la prima vedere, cel pu in – partea matern a familiei. M-am uitat la nişteţ ă

portrete din galerie în diminea a asta.ţ– Era iute la mânie, continu Sugden, şi avea, bineîn eles, o proast reputa ie înă ţ ă ţ

ceea ce priveşte femeile – asta în tinere e. Era infirm de mul i ani. Dar, chiar şi în acesteţ ţ

condi ii, a manifestat întotdeauna generozitate. Dac ap reau probleme, se achitaţ ă ă

întotdeauna de datorie cu m rinimie şi cel mai adesea avea grij ca fata s se m rite.ă ă ă ă

Avea pe dracul în el, dar nu era un om r u. Se purta urât cu so ia lui, alerga dup alteă ţ ă

femei şi o neglija. Se spune c ea a murit de inim rea. E un fel de a spune, dar cred că ă ă era într-adev r foarte nefericit , s rmana doamn . Era întotdeauna bolnav şi nu preaă ă ă ă ă

ieşea. Este neîndoielnic c domnul Lee era un tip bizar. Avea şi ceva r zbun tor în el.ă ă ă



Dac cineva îi f cea un r u, nu l sa nici o poli nepl tit şi se spune c nu conta cât deă ă ă ă ţă ă ă ă

mult timp trebuia s aştepte pentru a o face.ă– Morile Domnului macin încet, dar m runt, şopti Poirot.ă ăInspectorul-şef Sugden exclam cu asprime:ă– Morile diavolului, mai degrab ! Nu e nimic sfânt în ceea ce îl priveşte pe Simeonă

Lee. Genul de om despre care se poate spune c şi-a vândut sufletul diavolului şi s-aă bucurat din plin de ce a primit în schimb! Şi mai era şi trufaş, trufaş precum Lucifer.

– Trufaş precum Lucifer! remarc Poirot. E foarte sugestiv ceea ce spune i.ă ţ– Doar nu crede i c a fost omorât pentru c era trufaş? întreb Sugden, vizibilţ ă ă ă

nedumerit.

– Vreau s spun, relu Poirot, c aici avem de-a face cu ceea ce se numeşteă ă ă

ereditate. Simeon Lee le-a transmis aceast trufie fiilor s i...ă ăSe opri. Hilda Lee ieşise din cas şi st tea în picioare, privind de-a lungul terasei.ă ă

III

– V c utam, domnule Poirot.ă ăInspectorul-şef Sugden se scuz şi se întoarse în cas . Privind în urma lui, Hildaă ă

spuse:

– Nu ştiam c era cu dumneavoastr . Credeam c e cu Pilar. Pare un omă ă ă

cumsecade, foarte îndatoritor.

Vocea ei era pl cut şi avea o caden joas , mângâietoare.ă ă ţă ă

Poirot întreb :ă– A i vrut s m vede i, spune i?ţ ă ă ţ ţEa înclin din cap.ă– Da. Cred c m pute i ajuta.ă ă ţ– Aş fi încântat s o fac, doamn .ă ă– Sunte i un om extrem de inteligent, domnule Poirot, zise ea. Am remarcat astaţ

noaptea trecut . Anumite lucruri le ve i afla, cred, destul de uşor. Aş vrea s -l în elege iă ţ ă ţ ţ

pe so ul meu.ţ– Da, doamn ?ă

– N-aş fi putut s îi vorbesc în felul sta inspectorului-şef Sugden. N-ar fi în eles.ă ă ţ Dar dumneavoastr o ve i face.ă ţ

Poirot se înclin .ă– M onora i, doamn .ă ţ ăHilda continu cu calm:ă– De mul i ani, practic de când m-am m ritat cu el, so ul meu este ceea ce n-aşţ ă ţ

putea numi altfel decât un infirm din punct de vedere psihic.

– Ah!

– Când cineva îndur o mare suferin fizic , asta îi provoac şoc şi durere, dar,ă ţă ă ă

încetul cu încetul, lucrurile se repar , trupul se vindec , oasele se refac. R mâne, poate,ă ă ă o anumit sl biciune, o cicatrice, dar nimic mai mult. So ul meu, domnule Poirot, aă ă ţ

îndurat o mare suferin mental , la cea mai sensibil vârst . Îşi adora mama şi a v zut-ţă ă ă ă ă





Ea zâmbi, îl apuc de bra şi plecar împreun .ă ţ ă ăPrivindu-i cum se îndep rteaz , Poirot observ cum femeia se întoarce şi îi aruncă ă ă ă

o privire scurt . Surprinse o str fulgerare plin de îngrijorare – sau poate era fric ?ă ă ă ăHercule Poirot se îndrept încet c tre cel lalt cap t al terasei. Îşi şopti sieşi: „Aşaă ă ă ă

cum am spus dintotdeauna, am ajuns p rintele duhovnic! Şi dat fiind c femeile seă ă

confeseaz mai des decât b rba ii, în diminea a asta am fost c utat de femei. M întreb,ă ă ţ ţ ă ă nu cumva va urma o alta, foarte curând?”

În timp ce se plimba de colo-colo de-a lungul terasei, întrebarea sa primi un

r spuns. Lydia Lee venea spre el.ă

IV

– Bun diminea a, domnule Poirot, îl salut Lydia. Tressilian mi-a spus c aş puteaă ţ ă ă

s v g sesc aici cu Harry, dar m bucur c v-am g sit singur. So ul meu mi-a spusă ă ă ă ă ă ţ multe despre dumneavoastr . Ştiu c e foarte ner bd tor s v vorbeasc .ă ă ă ă ă ă ă

– Ah, da? S m duc s -l caut?ă ă ă– Nu chiar acum. De-abia a reuşit s doarm pu in azi-noapte. Pân la urm i-amă ă ţ ă ă

dat un somnifer puternic. Doarme înc şi nu vreau s îl deranjez.ă ă– În eleg foarte bine. A fost în elept din partea dumneavoastr . Am observat azi-ţ ţ ă

noapte c şocul a fost destul de mare.ăEa continu cu seriozitate:ă– Vede i, domnule Poirot, el chiar a fost afectat... mult mai mult decât ceilal i.ţ ţ

– În eleg.ţ– Ave i, dumneavoastr sau inspectorul-şef, vreo idee despre cine ar fi pututţ ă

comite fapta asta îngrozitoare?

Poirot confirm cu circumspec ie:ă ţ– Ne-am format o anumit opinie, doamn , în special despre cine nu a f cut-o.ă ă ăLydia exclam , pe un ton nervos:ă– E ca un coşmar, atât de abracadabrant, nu-mi vine s cred c s-a întâmplat cuă ă

adev rat! Şi apoi ad ug : Ce p rere ave i despre Horbury? A fost într-adev r la cinema,ă ă ă ă ţ ă

aşa cum a spus?

– Da, doamn , alibiul s u a fost verificat. A spus adev rul.ă ă ăLydia se opri şi rupse o crengu de tis . Fa a ei deveni pu in mai palid .ţă ă ţ ţ ă– Dar asta e îngrozitor! zise ea. în cazul sta r mâne doar... familia!ă ă– Exact.

– Domnule Poirot, nu pot crede asta!

– Ba pute i, doamn , şi chiar o crede i!ţ ă ţEa p ru gata s protesteze. Apoi zâmbi dintr-odat cu am r ciune.ă ă ă ă ă– Cât de ipocri i sunt unii!ţEl aprob .ă

– Dac a i fi cinstit cu mine, doamn , spuse el, a i recunoaşte c vi se pareă ţ ă ă ţ ă absolut normal ca socrul dumneavoastr s fi fost ucis de c tre cineva din familia sa.ă ă ă

– Asta chiar c e ceva bizar, domnule Poirot! r spunse ea t ios.ă ă ă







Colonelul Johnson spuse gânditor:

– Chestia asta îi mai d ei un motiv, dincolo de cel al banilor. E posibil s se fiă ă

gândit c b trânul ştia ceva precis şi c avea de gând s o dea de gol în fa a so ului ei.ă ă ă ă ţ ţ

Alibiul ei cu telefonul e destul de suspect. Ea nu a dat nici un telefon.

– Eu zic s -i aducem aici pe amândoi, domnule, şi s l murim problema acesteiă ă ă

convorbiri telefonice, propuse Sugden. S vedem ce ob inem.ă ţColonelul Johnson fu de acord:

– Bun idee.ăSun clopo elul. Tressilian r spunse.ă ţ ă– Roag -i pe domnul şi doamna George Lee s vin încoace.ă ă ă– Foarte bine, domnule.

În timp ce b trânul se îndep rta, Poirot spuse:ă ăData de pe acel calendar de perete a r mas aşa cum e acum de la crim încoace?ă ă

Tressilian se întoarse.

– Care calendar, domnule?– Cel de acolo, de pe perete.

Cei trei b rba i st teau tot în micul salon al lui Alfred Lee. Calendarul cu pricinaă ţ ă

era unul mare, cu pagini detaşabile. Pe fiecare pagin era trecut o singur dat , cuă ă ă ă

caractere negre, accentuate.

Tressilian se uit prin înc pere şi îşi târşâi picioarele pân la câ iva paşi de loculă ă ă ţ

indicat de Poirot.

– Îmi cer scuze, domnule, zise el, pagina a fost rupt . Azi suntem în dou zeci şiă ă

şase.

– Ah, da, aşa e. Cine s fi rupt pagina?ă– Domnul Lee face asta, domnule, în fiecare diminea . Domnul Alfred e oţă

persoan foarte organizat .ă ă– În eleg. Mul umesc.ţ ţ

Tressilian ieşi. Sugden întreb nedumerit:ă– E ceva cu acest calendar, domnule Poirot? Am sc pat ceva din vedere?ăRidicând din umeri, Poirot spuse:

– Calendarul nu prezint nici o importan . F ceam doar un mic experiment.ă ţă ăColonelul Johnson spuse:

– Ancheta de mâine se va amâna, bineîn eles.ţ– Da, domnule. Am vorbit cu coronerul şi totul e preg tit, confirm Sugden.ă ă

II

George Lee intr în camer , împreun cu so ia sa. Colonelul Johnson îi întâmpin :ă ă ă ţ ă– Bun diminea a. Lua i loc, v rog. Aş vrea s v pur. câteva întreb ri laă ţ ţ ă ă ă ă

amândoi. E ceva care nu mi-e clar.

– Sunt bucuros s v fiu de folos, spuse George, pe un ton oarecum pre ios.ă ă ţ– Bineîn eles! îng im Magdalene.ţ ă ăŞeful poli iei îi f cu un semn discret din cap lui Sugden. Acesta spuse:ţ ă





Îşi concentr asupra lui întregul arsenal de seduc ie, ochii mari care implorau,ă ţ

gura apetisant . Dar nu primi în schimb decât r ceala rigid a unui b rbat sever şiă ă ă ă

respectabil, care nu aprecia genul ei de femeie.

Spuse nesigur:

– Bineîn eles c am vorbit la telefon. Doar c nu sunt sigur când...ţ ă ă ă

Se opri.– Ce e toat povestea asta? s ri George. De unde ai dat telefon? Nu de aici.ă ă– P rerea mea, doamn Lee, e c nu a i dat nici un telefon, zise inspectorul-şef ă ă ă ţ

Sugden. In acest caz, unde era i şi ce f cea i?ţ ă ţMagdalene privi descump nit în jur şi izbucni în lacrimi. Suspin :ă ă ă– George, nu-i l sa s m intimideze! Ştii c , dac îmi bag cineva spaima în oaseă ă ă ă ă ă

şi m bombardeaz cu întreb ri, nu-mi mai aduc aminte absolut nimic! Nu ştiu... nu ştiuă ă ă

ce am spus în noaptea aceea, a fost atât de îngrozitor şi eram atât de sup rata... iar eiă

se poarta atât de crud cu mine...

S ri în picioare şi ieşi din camer , hohotind.ă ăS rind din loc la rândul s u, George Lee izbucni:ă ă– Ce înseamn asta? Nu voi permite ca asupra so iei mele s se exercite presiuniă ţ ă

în felul acesta! E o fiin extraordinar de sensibil . E dezgust tor! Voi face o interpelareţă ă ă

la Camer despre dezgust toarele metode de intimidare ale poli iei. E absolută ă ţ

dezgust tor!ăIeşi ca o furtun din camer , trântind uşa.ă ăInspectorul-şef Sugden îşi d du capul pe spate şi izbucni în râs.ă– Straşnic i-am mai lucrat! Acum o s vedem!ă

Johnson vorbi, încruntând din sprâncene:– Excelent lucrat! Pare ceva necurat la mijloc. Trebuie s mai lu m de la ea oă ă

declara ie.ţ– O, dar se va întoarce în câteva minute, zise Sugden nep s tor. Când se vaă ă

hot rî ce s spun . Ei, domnule Poirot?ă ă ăPoirot, care visa cu ochii deschişi, tres ri:ă– Ce a i spus?ţ– Am spus c se va întoarce.ă– Probabil, da, probabil, da, da!

Sugden îl întreba privindu-l fix:– Ce s-a întâmplat, domnule Poirot? A i v zut o stafie?ţ ă– Şti i, nu sunt sigur dac nu cumva chiar asta am f cut, veni r spunsul calm alţ ă ă ă

lui Poirot.

Colonelul Johnson spuse ner bd tor:ă ă– Ei, Sugden, altceva?

– Am încercat s verific ordinea în care fiecare a ajuns la locul crimei. E destul deă

limpede ce s-a întâmplat. Dup crim , când ip tul de moarte al victimei i-a alarmat peă ă ţ ă

to i, criminalul s-a strecurat afar , a încuiat uşa cu un cleşte sau ceva asem n tor şi,ţ ă ă ă

dup un moment sau dou , a început s joace rolul unuia care se precipita şi el c treă ă ă ă locul crimei, la fel ca to i ceilal i. Din p cate nu e uşor de verificat cu exactitate pe cineţ ţ ă

a v zut fiecare, pentru c amintirile oamenilor nu sunt foarte precise atunci când vineă ă



vorba de lucruri de genul sta. Tressilian spune c i-a v zut pe Harry şi pe Alfred Leeă ă ă

traversând holul de la sufragerie şi alergând sus. Asta îi scoate din discu ie, dar, oricum,ţ

nu figurau printre suspec i. Din câte îmi dau seama, domnişoara Estravados a ajunsţ

acolo mai târziu, printre ultimii. Opinia general pare s indice c Farr, doamna Georgeă ă ă

şi doamna David au ajuns primii. Fiecare dintre aceştia trei spune c unul dintre ceilal iă ţ

se g sea în fa a sa. Aici e dificultatea, nu prea po i distinge între o minciun deliberată ţ ţ ă ă şi o confuzie autentic . Toat lumea a alergat într-acolo, sta e un fapt, dar nu e clar înă ă ă

ce ordine.

– Crede i c e important? întreb Poirot.ţ ă ă– Avem aici de-a face cu elementul timp. Timpul a fost incredibil de scurt,

aminti i-v ! zise Sugden.ţ ă– Sunt de acord cu dumneavoastr c elementul timp este foarte important înă ă

acest caz.

– Ceea ce face lucrurile şi mai dificile este c acolo se afl dou sc ri, continuă ă ă ă ă

Sugden. Cea principal , din hol, la distan aproximativ egal între sufragerie şi salon, şiă ţă ă mai e şi cea din cel lalt cap t al casei. Stephen Farr a venit pe aceast scar . Missă ă ă ă

Estravados a traversat etajul prin acea parte a casei (camera ei se afl la cel lalt cap t).ă ă ă

Ceilal i declar c au urcat pe scara asta.ţ ă ă– Ce confuzie, într-adev r! fu de acord Poirot.ăUşa se deschise şi Magdalene intr repede. Avea respira ia întret iat şi obrajiiă ţ ă ă

roşii. Se apropie de mas şi spuse încet:ă– So ul meu crede c m-am întins. Am ieşit din camer pe furiş. Colonele Johnson,ţ ă ă

spuse ea, implorându-l cu ochii ei mari, plini de suferin , dac v voi spune adev rul,ţă ă ă ă

promite i s p stra i t cerea în privin a asta? Vreau s spun c nu e necesar s face iţ ă ă ţ ă ţ ă ă ă ţ totul public, nu?

Colonelul Johnson spuse:

– Doamn Lee, dac e vorba de ceva care nu are nici o leg tur cu crima...ă ă ă ă– Da, nici o leg tur . Ceva care ine doar de... via a mea privat .ă ă ţ ţ ăŞeful poli iei spuse:ţ– Ar fi bine s spune i tot adev rul, doamn Lee, şi s ne l sa i pe noi s judec m.ă ţ ă ă ă ă ţ ă ăMagdalene zise, cu ochii în lacrimi:

– Da, ştiu c pot s am încredere în dumneavoastr . P re i atât de cumsecade.ă ă ă ă ţ

Vede i, lucrurile stau în felul urm tor. Exist cineva.... Se opri.ţ ă ă– Da, doamn Lee?ă– Asear voiam s dau telefon cuiva, unui b rbat, un prieten, şi nu voiam caă ă ă

George s ştie. Ştiu c a fost ceva urât din partea mea, dar asta e. Aşa c m-am dus laă ă ă

telefon dup cin , crezând c George se va afla în sufragerie. Dar când am ajuns acolo,ă ă ă

l-am auzit vorbind la telefon, aşa c am aşteptat.ă– Unde a i aşteptat, doamn ? întreb Poirot.ţ ă ă– În spatele sc rilor e un loc unde se in haine şi alte lucruri. M-am pitit acolo, deă ţ

unde puteam s -l v d pe George ieşind din camera sa. Dar n-a ieşit, apoi au începută ă

zgomotele şi domnul Lee a ipat, iar eu am alergat sus.ţ– Deci so ul dumneavoastr n-a ieşit din camer pân în momentul crimei?ţ ă ă ă– Nu.



Şeful poli iei întreb :ţ ă– Iar dumneavoastr a i aşteptat acolo, în acel loc, de la nou fix pân la nou şiă ţ ă ă ă

un sfert?

– Da, dar nu puteam s spun asta, în elege i! Ar fi vrut s ştie ce f ceam acolo. Aă ţ ţ ă ă

fost foarte nepl cut pentru mine, în elege i, nu?ă ţ ţ

– Într-adev r nepl cut, zise Johnson sec.ă ăEa îi zâmbi dulce.

M simt atât de uşurat , acum, c v-am spus adev rul. Nu-i ve i spune so uluiă ă ă ă ţ ţ

meu, nu-i aşa? Nu, sunt sigura c n-o s -i spune i! Am încredere în dumneavoastr , înă ă ţ ă

to i. îi cuprinse pe to i în privirea ei rug toare de final şi se strecur repede afar dinţ ţ ă ă ă

camer .ăColonelul Johnson oft din greu.ă– Ei bine, spuse el, ar putea fi adev rat! E o poveste perfect plauzibil . Pe de altă ă ă

parte...

– Sau ar putea s nu fie, încheie Sugden. Deocamdat , asta e. Nu ştim.ă ă

III

Lydia Lee st tea lâng fereastra din partea opus a înc perii, privind afar . Figuraă ă ă ă ă

îi era pe jum tate ascuns de draperiile grele. Auzind un sunet, se întoarse tres rind şi îlă ă ă

v zu pe Hercule Poirot stând în cadrul uşii.ă– M-a i speriat, domnule Poirot.ţ

– Îmi cer scuze, doamn . Am mersul uşor.ă– Credeam c e Horbury.ăHercule Poirot d du din cap.ă– E adev rat, el p şeşte încet, ca o pisic ... sau ca un ho .ă ă ă ţF cu o pauz , privind-o.ă ăPe fa a ei nu se v zu nici o reac ie, dar avu o uşoar grimas de aversiune,ţ ă ţ ă ă

spunând:

– Nu mi-a pl cut niciodat omul sta. Voi fi fericit s scap de el.ă ă ă ă ă– Cred c ar fi în elept din partea dumneavoastr s o face i, doamn .ă ţ ă ă ţ ă

Ea îi arunc rapid o privire.ă– Ce vre i s spune i? Ave i informa ii împotriva lui?ţ ă ţ ţ ţPoirot îi r spunse:ă– E un om care colec ioneaz secrete... şi se foloseşte de ele pentru câştigul s uţ ă ă

personal.

– Crede i c ştie ceva... despre crim ? întreb ea în grab .ţ ă ă ă ăPoirot ridic din umeri.ă– Are urechi lungi şi mersul agil. Posibil s fi auzit ceva, ceva ce ine pentru el.ă ţLydia spuse f r ocolişuri:ă ă

– Crede i c ar putea încerca s şantajeze pe cineva dintre noi?ţ ă ă– E o posibilitate. Dar nu asta am venit s v spun.ă ă– Ce ave i s -mi spune i, atunci?ţ ă ţ



– Am stat de vorb cu domnul Alfred Lee. Mi-a f cut o propunere şi am vrut să ă ă

discut cu dumneavoastr înainte s m hot r sc dac o accept sau nu; îns am fost atâtă ă ă ă ă ă ă

de marcat de felul în care ar ta i, de încânt torul model al bluzei dumneavoastr peă ţ ă ă

fondul roşu-aprins al draperiilor, încât m-am oprit s v admir.ă ăLydia rosti t ios:ă

– Haide i, domnule Poirot, chiar trebuie neap rat s pierdem timpul cuţ ă ă complimente?

– Îmi cer scuze, doamn . Sunt atât de pu ine doamnele englezoaice care în elegă ţ ţ

la toilette . Fusta pe care a i purtat-o în prima sear în care v-am v zut, modelul eiţ ă ă

simplu şi sobru, exprima gra ie şi distinc ie.ţ ţLydia întreb din nou, pierzându-şi r bdarea:ă ă– De ce voia i s m vede i?ţ ă ă ţPoirot deveni grav.

– Iat de ce, doamn . So ul dumneavoastr vrea ca eu s iau investiga ia foarteă ă ţ ă ă ţ

în serios. îmi cere s stau aici, în cas , şi s fac tot ceea ce îmi st în putin c să ă ă ă ţă ă ă rezolv aceast afacere.ă

Lydia rosti t ios:ă– Ei bine, şi?

– Nu voi accepta o invita ie care s nu fi fost împ rt şit de st pâna casei, oţ ă ă ă ă ă

l muri Poirot.ăEa spuse cu r ceal :ă ă– Bineîn eles c împ rt şesc invita ia f cut de so ul meu.ţ ă ă ă ţ ă ă ţ– Da, doamn , dar am nevoie de mai mult decât atât. Vre i cu adev rat ca eu să ţ ă ă

vin aici?– De ce nu?

– S încerc m s fim mai sinceri unul cu cel lalt. Iat ce v întreb: Vre i caă ă ă ă ă ă ţ

adev rul s ias la lumin sau nu?ă ă ă ă– Bineîn eles.ţPoirot oft .ă– Chiar trebuie s -mi servi i aceste replici conven ionale?ă ţ ţLydia r spunse:ă– Sunt o femeie conven ional . Apoi îşi muşc buza, ezitând, şi spuse: Poate c eţ ă ă ă

mai bine s vorbim pe şleau. Bineîn eles c în eleg unde bate i! Nu e o pozi ie preaă ţ ă ţ ţ ţ pl cut . Socrul meu a fost ucis cu brutalitate şi, în afar de posibila variant care îlă ă ă ă

incrimineaz pe cel mai suspect dintre to i, anume pe Horbury, pentru crim şi jaf – şi seă ţ ă

pare c aceast variant cade – nu r mâne decât ipoteza conform c reia Simeon Lee aă ă ă ă ă

fost ucis de c tre cineva din familia sa. Aducerea acestei persoane în fa a tribunaluluiă ţ

înseamn ruşine şi dizgra ie pentru noi to i... Dac e s fiu cinstit , trebuie s spun că ţ ţ ă ă ă ă ă

nu vreau ca asta s se întâmple.ă– Vre i ca ucigaşul s scape nepedepsit? veni întrebarea lui Poirot.ţ ă– N-ar fi singurul caz de crim r mas nerezolvat pe lumea asta.ă ă

– Sunt perfect de acord cu dumneavoastr .ă– Atunci ar mai conta una în plus?

– Cum r mâne atunci cu ceilal i membri ai familiei? Cu cei nevinova i?ă ţ ţ



Ea îl fix cu privirea.ă– Ce-i cu ei?

– V da i seama c , dac lucrurile iau întors tura dorit de dumneavoastr ,ă ţ ă ă ă ă ă

nimeni nu va afla vreodat . Iar umbra suspiciunii va r mâne aceeaşi asupra tuturor...ă ăEa r spunse ezitând:ă

– Nu m-am gândit la asta.– Nimeni nu va şti vreodat cine a fost vinovatul... zise Poirot şi ad ug insinuant,ă ă ă

cu voce joas : Dac nu cumva dumneavoastr şti i deja, doamn ?ă ă ă ţ ă– Nu ave i nici un drept s afirma i asta! izbucni ea. Nu e adev rat! O! Dacţ ă ţ ă ă

m car ar putea fi vorba de un str in şi nu de un membru al familiei!ă ăPoirot spuse:

– Ar putea fi şi una, şi alta.

Ea se holb la el.ă– Ce vre i s spune i?ţ ă ţ

– Ar putea fi un membru al familiei şi, în acelaşi timp, un str in... Nu în elege iă ţ ţ unde vreau s ajung? Eh bien, e o idee care i-a trecut prin cap lui Hercule Poirot!ă

Se uit la ea.ă– Ei bine, doamna, ce s -i spun domnului Lee?ăLydia ridic mâinile şi le l s s cad într-un gest brusc de neajutorare.ă ă ă ă ă– Evident, ve i accepta.ţ

IV

Pilar st tea în mijlocul salonului pentru muzic . Avea o atitudine rigid , iar ochii iă ă ă

se plimbau dintr-o parte în alta a înc perii, de parc era un animal h ituit, care presimteă ă ă

un atac.

În cele din urm izbucni:ă– Vreau s plec de aici!ăStephen Farr spuse cu blânde e:ţ– Nu eşti singura care se simte astfel. Dar nu ne vor l sa s plec m, draga mea.ă ă ă– Adic ... poli ia?ă ţ

– Da.– Pilar spuse pe un ton foarte serios:Nu prea e frumos s ai de-a face cu poli ia. Eă ţ

ceva ce n-ar trebui s li se întâmple oamenilor respectabili.ăStephen întreb , cu un uşor zâmbet:ă– Adic ie?ă ţPilar r spunse:ă– Nu, vreau s spun lui Alfred, Lydiei, şi lui David, şi lui George, şi Hildei, şi... da, şiă

Magdalenei.

Stephen îşi aprinse o igar . Trase vreo dou fumuri înainte de a spune:ţ ă ă

– Ai omis pe cineva. De ce?– Cum?

– De ce nu l-ai men ionat şi pe fratele Harry?ţ



Pilar râse, dezvelindu-şi dantura alb , perfect .ă ă– Oh, dar Harry e altfel! Cred c ştie foarte bine cum e s ai de a face cu poli ia.ă ă ţ– Poate c ai dreptate. Cu siguran c e pu in cam prea pitoresc ca s dea bineă ţă ă ţ ă

în acest tablou domestic. Continu : I i plac rudele tale din Anglia, Pilar?ă ţPilar spuse f r prea mare convingere:ă ă

– Sunt dr gu i... sunt cu to ii foarte dr gu i. Dar nu prea obişnuiesc s rade, nuă ţ ţ ă ţ ă sunt veseli.

– Scumpa mea, tocmai a avut loc o crim în cas !ă ă– Da... recunoscu Pilar, cu jum tate de gur .ă ă– O crim , spuse Stephen pe un ton instructiv, nu este un eveniment atât de uzuală

pe cât pare s sugereze nonşalan a ta. Nu ştiu cum e în Spania, dar în Anglia crimeleă ţ

sunt tratate cu foarte mult seriozitate.ă– Î i ba i joc de mine! exclam Pilar.ţ ţ ă– Te înşeli. Nu sunt într-o stare adecvat pentru glume.ă

Pilar se uit la el şi îl întreb :ă ă– Asta pentru c şi tu vrei s pleci de aici?ă ă– Da.

– Iar poli istul la mare şi ar tos n-o s te lase?ţ ă ă ă– Nu i-am cerut voie. Dar, dac aş face-o, nu m îndoiesc c n-ar fi de acord.ă ă ă

Trebuie s -mi cânt resc bine mişc rile şi s fiu foarte atent, Pilar.ă ă ă ă– Ce enervant, spuse Pilar, dând din cap.

– E ceva mai mult decât enervant, draga mea. Mai e şi str inul la icnit care seă ă ţ

tot învârte pe aici. Nu cred c e mare lucru de capul lui, dar m nelinişteşte pu in.ă ă ţ

Pilar se încrunt .ă– Bunicul meu a fost foarte, foarte bogat, nu-i aşa?

– Cred c da.ă– La cine se vor duce acum banii lui? La Alfred şi la ceilal i?ţ– Depinde de testament.

Pilar spuse gânditoare:

– Ar fi putut s -mi lase şi mie nişte bani, dar m tem c n-a f cut-o.ă ă ă ăStephen rosti cu blânde e:ţ– O s fie bine pentru tine. în fond şi la urma urmei, faci parte din familie. Loculă

t u e aici. Vor trebui s aib grij de tine.ă ă ă ăPilar repet cu un oftat:ă– Locul meu... e aici. Ce chestie amuzant ! Şi, de fapt, nu e amuzant deloc.ă ă– În eleg c nu i se pare deloc distractiv.ţ ă ţPilar oft din nou. Apoi spuse:ă– Crezi c am putea da drumul la gramofon şi s dans m?ă ă ăStephen r spunse, şov ind:ă ă– Nu prea ar da bine. Casa asta e în doliu, ştreng ri spaniol f r mil ce eşti!ă ţă ă ă ă ăPilar spuse, f când ochii foarte mari:ă

– Dar nu m simt deloc trist . Pentru c n-am apucat s -l cunosc într-adev r peă ă ă ă ă bunicul meu şi, deşi mi-a pl cut s stau de vorb cu el, nu vreau s plâng şi s fiuă ă ă ă ă

nefericit pentru c el a murit. E ridicol s te prefaci.ă ă ă





– Tat l dumneavoastr ?ă ăPilar confirm :ă– Da, tata. E foarte frumos, nu-i aşa?

– Într-adev r. Pu ini spanioli au ochi albaştri, nu-i aşa, senorita?ă ţ– Se mai întâmpl , în nord, mai ales. Pe lâng asta, mama tat lui meu eraă ă ă

irlandez .ăPoirot spuse gânditor:

– Deci ave i sânge spaniol, irlandez şi englez şi mai ave i şi ceva de igan înţ ţ ţ

dumneavoastr . Şti i ce cred, domnişoar ? Cu moştenirea asta genetic , n-aş dori s vă ţ ă ă ă ă

am ca duşman.

Stephen spuse râzând:

– Î i aduci aminte ce-ai spus în tren, Pilar? C tu, duşmanilor t i, le-ai t ia gâtul.ţ ă ă ă

O!

Se opri, dându-şi brusc seama de rezonan a spuselor sale.ţ

Hercule Poirot se gr bi s schimbe vorba, spunând:ă ă– Ah, da, voiam s v spun ceva, senorita. Prietenul meu, inspectorul-şef, areă ă

nevoie de paşaportul dumneavoastr . Dup cum şti i, poli ia are formalit ile ei, stupide,ă ă ţ ţ ăţ

obositoare, dar necesare, în privin a str inilor care vin în aceast ar . Şi, bineîn eles,ţ ă ă ţ ă ţ

conform legii, sunte i un str in.ţ ăPilar ridic din sprâncene.ă– Paşaportul meu? Da, vi-l aduc. E la mine în camer .ă– Poirot se scuz în timp ce o conducea:îmi pare teribil de râu s v deranjez, vă ă ă ă

rog s m crede i.ă ă ţ

Ajunseser la cap tul galeriei. Acolo se afla o scar . Pilar urc în pas vioi, iară ă ă ă Poirot o urm . Stephen veni şi el. Dormitorul lui Pilar se afla chiar în cap tul sc rilor.ă ă ă

Când ajunse la uş , ea spuse:ă– Vi-l aduc de îndat .ăIntr . Poirot şi Stephen Farr râmaser s aştepte afar .ă ă ă ăStephen spuse cu remuşcare în glas:

– Ce idiot am fost, s spun aşa ceva! Totuşi, nu cred c ea şi-a dat seama, ceă ă

crede i?ţPoirot nu r spunse. îşi aplec pu in capul într-o parte, ca şi cum ar fi ascultat.ă ă ţ

– Englezii sunt înnebuni i dup aer proasp t. Pare-se c domnişoara Estravados aţ ă ă ă moştenit şi ea aceast tr s tur .ă ă ă ă

Stephen întreb cu uimire:ă– De ce?

Poirot spuse m surat:ă– Pentru c , deşi e foarte frig ast zi, nu ca ieri, când a fost atât de cald şi soare,ă ă

domnişoara Estravados tocmai a deschis fereastra la ea în camer . E uimitor s vezi peă ă

cineva atât de înnebunit dup aerul curat.ăDeodat se auzi o exclama ie în spaniol din interiorul camerei, iar Pilar reap ru,ă ţ ă ă

zâmbind încurcata.



– Ah! strig ea. Dar ce proast şi neîndemânatic sunt! Geanta mea era peă ă ă

pervazul geamului şi am c utat în ea atât de repede, încât, neatent , mi-am sc pată ă ă

paşaportul pe geam. E jos, în stratul de flori de dedesubt. M duc s -l iau.ă ă– M duc eu s -l iau, spuse Stephen, dar Pilar zburase deja pe lâng el şi îi strigă ă ă ă

peste um r:ă

– Nu, a fost prostia mea. Tu du-te în salon cu domnul Poirot şi o s vin şi eu acolo.ăStephen Farr înclina s mearg dup ea, dar mâna lui Poirot i se l s cu blânde eă ă ă ă ă ţ

pe bra , iar glasul acestuia rosti:ţ– Hai s o lu m pe aici!ă ăMerser de-a lungul coridorului de la primul etaj c tre cel lalt cap t al casei, până ă ă ă ă

ajunser la scara principal . Aici, Poirot spuse:ă ă– Haide i s nu coborâm înc . Dac sunte i atât de amabil s veni i cu mine pânţ ă ă ă ţ ă ţ ă

în camera unde a avut loc crima, aş vrea s v întreb ceva.ă ăMerser de-a lungul coridorului care ducea c tre camera lui Simeon Lee. în drum,ă ă

pe partea stâng , trecur pe lâng o firid ce ad postea dou statui de marmur , două ă ă ă ă ă ă ă nimfe robuste strângând la piept faldurile veşmintelor, într-o scen de agonie în stilă

victorian.

Stephen Farr le arunc o privire şi murmur :ă ă– Destul de înfricoş toare ziua. Am crezut c erau trei când am trecut pe aiciă ă

noaptea trecut , dar, slav Domnului, erau doar dou !ă ă ă– Nu prea mai sunt la mod , admise Poirot. Dar f r îndoial c au valorat baniă ă ă ă ă

buni la vremea lor. Arat mai bine noaptea, cred.ă– Da, nu vezi decât o siluet alb care str luceşte.ă ă ă

Poirot şopti:– Noaptea, toate pisicile sunt negre!

Îl g sir pe inspectorul-şef Sugden în camer . Acesta st tea în genunchi lângă ă ă ă ă

seif şi îl examina cu o lup . Ridic îns capul în momentul intr rii lor.ă ă ă ă– A fost deschis normal, cu cheia, trase el concluzia. De c tre cineva care ştiaă

combina ia. Nu pare s fi fost vorba de altceva.ţ ăPoirot se apropie de el, îl lu deoparte şi îi şopti ceva la ureche. Inspectorul-şef ă

încuviin din cap şi p r si înc perea.ţă ă ă ăPoirot se întoarse c tre Stephen Farr, care r m sese în picioare, privind cuă ă ă

aten ie fotoliul în care obişnuise s stea Simeon Lee. Sprâncenele i se împreunaser , iarţ ă ă venele îi subliniau fruntea. Poirot se uit la el un minut-dou în t cere, apoi spuse:ă ă ă

– Asta v aduce aminte de ceva?ăStephen spuse încet:

– Acum dou zile st tea acolo, viu, iar acum... Apoi, scuturându-se de captivareaă ă

care pusese st pânire de el, spuse: Da, domnule Poirot, m-a i adus aici ca s mă ţ ă ă

întreba i ceva?ţ– A, da. A i fost, cred, prima persoan care a ajuns la locul crimei azi-noapte, nu?ţ ă– Da? Nu-mi amintesc. Nu, cred c una dintre doamne a ajuns aici înaintea mea.ă

– Care doamn ?ă– Una dintre so ii – a lui David sau a lui George; in minte c au ajuns aici destulţ ţ ă

de repede.







– Juan Estravados a ucis un b rbat într-o cafenea, în urma unui scandal legat de oă

femeie.

– Cum l-a ucis?

Alfred se uit rug tor la Lydia. Ea explic pe un ton egal:ă ă ă– L-a înjunghiat. Juan Estravados nu a fost condamnat la moarte, c ci s-aă

considerat ca a fost provocat. A fost condamnat la închisoare şi a murit acolo.– Fiica sa cunoaşte aceste lucruri despre tat l ei?ă– Cred c nu.ăAlfred înt ri:ă– Nu, Jennifer nu i-a spus niciodat .ă– Mul umesc.ţ– Doar nu crede i c Pilar... dar e absurd!ţ ăPoirot continu :ă– Acum, domnule Lee, sunte i atât de bun s -mi da i nişte detalii despre frateleţ ă ţ

dumneavoastr , domnul Harry Lee?ă– Ce vre i s şti i?ţ ă ţ– Am în eles c , într-o oarecare m sur , era considerat oaia neagr a familiei. Deţ ă ă ă ă

ce?

Lydia spuse:

– E o poveste atât de veche...

Alfred interveni, înroşindu-se la fa :ţă– Dac vre i s şti i, domnule Poirot, a sustras o mare sum de bani plastografiindă ţ ă ţ ă

semn tura tat lui meu pe un cec. Bineîn eles c tat l meu nu a f cut plângere. Harry aă ă ţ ă ă ă

fost întotdeauna un escroc. A intrat în belele peste tot în lume. Tot timpul telegrafiaacas dup bani ca s scape din încurc tur . Era cât pe ce s fac închisoare, şi aici, şiă ă ă ă ă ă ă

în afara ârii.ţLydia încerc s -l tempereze:ă ă– Nu po i s spui c ştii cu adev rat toate lucrurile astea, Alfred.ţ ă ă ăAlfred izbucni furios, gesticulând:

– Harry nu e bun de nimic... de nimic! Niciodat n-a fost bun de nimic!ăPoirot spuse:

– În eleg c n-a r mas nici un pic de iubire fr easc între dumneavoastr ?ţ ă ă ăţ ă ă

Alfred Lee r spunse:ă– L-a înşelat pe tata... l-a înşelat într-un mod absolut scandalos!

Lydia oft , un oftat scurt, neliniştit. Poirot îl auzi şi îi arunc o privire atent .ă ă ăEa murmur :ă– M car dac s-ar g si diamantele... Sunt sigur c asta ar aduce rezolvareaă ă ă ă ă

cazului.

Poirot o l muri îns :ă ă– Au fost g site, doamn .ă ă– Ce?!

Poirot spuse cu delicate e:ţ– Au fost g site în interiorul micii dumneavoastr gr dini care reprezint Mareaă ă ă ă

Moart ...ă



Lydia ip :ţ ă– În gr dina mea? Dar asta e... asta e nemaipomenit!ăPoirot întreb uşor:ă– Nu-i aşa, doamn ?ă

PARTEA A VI-A

27 decembrie

Alfred Lee spuse oftând:

– A fost mai bine decât m-am aşteptat!

Tocmai se întorceau de la audiere.

Domnul Charlton, un notar de mod veche cu o privire albastr plin deă ă ă

circumspec ie, fusese de fa şi se întorsese împreun cu ei.ţ ţă ă

– Dup cum v-am spus, procedurile au fost nişte simple formalit i; s-a stabilit oă ăţ amânare pentru a permite poli iei s aduc probe suplimentare.ţ ă ă

George Lee spuse vexat:

– E extraordinar de nepl cut, cu adev rat extraordinar de nepl cut pentru mine.ă ă ă

M v d pus într-o situa ie îngrozitoare. Şi eu sunt absolut convins c aceast crim aă ă ţ ă ă ă

fost f cut de un maniac care, într-un fel sau altul, a reuşit s se strecoare în cas . Tipulă ă ă ă

la, Sugden, e înc p ânat ca un catâr. Colonelul Johnson ar trebui s cear sprijin dină ă ăţ ă ă

partea inspectorilor de la Scotland Yard. Poli ia local nu e în stare de nimic. Sunt b tu iţ ă ă ţ

în cap. De exemplu, ce e cu omul sta, Horbury? Am auzit c trecutul lui e destul deă ă

întunecat, dar poli ia nu face nimic în privin a asta.ţ ţDomnul Charlton r spunse:ă– Cred c acest om, Horbury, are un alibi satisf c tor pentru intervalul de timpă ă ă

aflat în discu ie. Poli ia l-a acceptat.ţ ţ– De ce l-au acceptat? George era furios. Dac eram în locul lor, aş fi privit cuă

mari rezerve un astfel de alibi. Normal c orice criminal are grij s -şi fac rost de ună ă ă ă

alibi! E de datoria poli iei s desfiin eze alibiul, bineîn eles, dac ofi erii îşi cunoscţ ă ţ ţ ă ţ

meseria. Ei bine, spuse domnul Charlton, nu cred c e treaba noastr s -i înv m peă ă ă ăţă

poli işti s -şi fac meseria, ce spune i? în mare, formeaz un corp destul de competent.ţ ă ă ţ ă

George scutura din cap a nemul umire.ţ– Ar trebui chema i cei de la Scotland Yard. Nu sunt câtuşi de pu in mul umit deţ ţ ţ

inspectorul-şef Sugden. O fi el organizat şi perseverent, dar cu siguran c e departe deţă ă

a fi o inteligen a sclipitoare.ţDomnul Charlton interveni:

– Nu sunt de acord cu dumneavoastr . Sugden e un om de valoare. Nu este foarteă

impresionant, dar îşi face treaba.

Lydia spuse:

– Sunt sigur c poli ia face o treab bun . Domnule Charlton, servi i un pahar deă ă ţ ă ă ţ

vin de Xeres?Domnul Charlton refuz cu polite e. Apoi, dregându-şi vocea, începu s citească ţ ă ă

testamentul, to i membrii familiei fiind de fa .ţ ţă



Îl citi cu o not insinuant în glas, accentuând frazele cele mai obscure şiă ă

savurându-i jargonul juridic.

Ajunse la sfârşit, îşi d du jos ochelarii, îi şterse şi se uit cu un aer întreb tor spreă ă ă

întreaga adunare.

Harry Lee începu:

– P s reasca asta legal e cam greu de urm rit. Trece i, v rog, la ceea ce neă ă ă ă ţ ă intereseaz pe to i.ă ţ

– V spun, zise domnul Charlton, avem un testament de o simplitate des vârşit .ă ă ăHarry exclam :ă– Dumnezeule, p i atunci cum arat un testament complicat?!ă ăDomnul Charlton îl intui cu o privire de ghea , apoi continu :ţ ţă ă– Clauzele principale ale testamentului sunt foarte simple. Jum tate din avereaă

domnului Lee revine fiului s u, Alfred Lee, iar ceea ce r mâne se împarte între ceilal iă ă ţ

copii ai s i.ă

Harry izbucni într-un râs for at. Spuse:ţ– Ca de obicei, Alfred are noroc cu carul! Jum tate din averea tatei! Noroc chior,ă

nu-i aşa, Alfred?

Alfred pufni. Lydia spuse t ios:ă– Alfred a fost un fiu loial şi devotat. S-a ocupat de afacerile familiei ani de zile şi

a purtat pe umeri întreaga responsabilitate.

– O, da. Alfred a fost întotdeauna b iatul cel bun, coment Harry.ă ăAlfred rosti ap sat:ă– Cred c tu ar trebui s te consideri norocos, Harry, c tata i-a l sat şi ie ceva!ă ă ă ţ ă ţ

Harry râse, dându-şi capul pe spate.– i-ar fi pl cut la nebunie s m fi scos de tot din testament, nu-i aşa? Nu m-aiŢ ă ă ă

suportat niciodat .ăDomnul Charlton tuşi. Era obişnuit, mult prea bine chiar, cu scenele dureroase

care urmau citirii unui testament. Era ner bd tor s plece înainte ca obişnuita ceart deă ă ă ă

familie s degenereze prea mult.ă– Cred... c asta e tot... zise el.ăHarry întreb brusc:ă– Şi Pilar?

Domnul Charlton tuşi din nou, de aceast dat în semn de scuz .ă ă ă– Domnişoara Estravados nu e men ionat în testament.ţ ăHarry insist :ă– P i nu îi revine partea de moştenire a mamei sale?ăDomnul Charlton explic :ă– Doamna Estravados, dac ar fi tr it, ar fi primit, bineîn eles, o parte egal cu aă ă ţ ă

tuturor celorlal i, dar, de vreme ce a murit, partea care i-ar fi revenit ei va fi redistribuitţ ă

celorlal i copii ai domnului Simeon Lee, adic dumneavoastr .ţ ă ăPilar rosti încet, cu vocea ei mieroas :ă

– Deci... nu m aleg... cu nimic?ăLydia interveni repede:

– Draga mea, familia se va îngriji de asta, nu- i face griji!ţ



– George Lee spuse:Vei putea s locuieşti aici cu Alfred, nu-i aşa, Alfred? Eştiă

nepoata noastr şi e de datoria noastr s avem grij de tine.ă ă ă ă– Vom fi întotdeauna bucuroşi s te avem în mijlocul nostru, interveni Hilda.ăHarry îns insist :ă ă– Are dreptul la propria parte din moştenire. Are dreptul la partea lui Jennifer.

Domnul Charlton rosti încet:– Trebuie... chiar trebuie s plec. La revedere, doamn Lee... dac v mai pot fiă ă ă ă

de vreun folos... m pute i consulta oricând...ă ţIeşi în graba mare. Experien a îi permitea s aprecieze c toate ingredienteleţ ă ă

necesare unui scandal de familie erau detectabile în propor ii îngrijor toare.ţ ăÎn timp ce uşa se închidea în urma lui, Lydia spuse cu vocea ei limpede:

– Sunt de acord cu Harry. Consider c Pilar este îndrept it s primeasc o parteă ăţ ă ă ă

din moştenire. Testamentul a fost întocmit cu mul i ani înainte de moartea lui Jennifer.ţ– Prostii, o contrazise George. Ai un mod de a gândi foarte superficial, Lydia, şi nu

ar i deloc respect pentru lege. Legea e lege şi trebuie s ne supunem ei.ăţ ăMagdalene îl sus inu:ţ– Bineîn eles c e o situa ie nefericit şi tuturor ne pare extrem de râu pentruţ ă ţ ă

Pilar, dar George are dreptate. Dup cum a spus şi el, legea e lege.ăLydia se ridic . O lu pe Pilar de mân .ă ă ă– Draga mea, spuse ea, toate astea trebuie s fie foarte dezagreabile pentru tine.ă

Te rog, vrei s ne laşi singuri s discut m problema?ă ă ăO conduse pe fat pân la uş .ă ă ă– Nu te îngrijora, Pilar, draga mea, încerc ea s-o linişteasc , – las totul în seamaă ă ă

mea.Pilar ieşi încet din camer . Lydia închise uşa în urma ei, apoi se întoarse.ăPentru un moment se l s liniştea. Toat lumea îşi tr gea r suflarea. în clipaă ă ă ă ă

urm toare, b t lia se dezl n ui.ă ă ă ă ţHarry începu:

– Întotdeauna ai fost un c rp nos şi jum tate, George.ă ă ăGeorge îi întoarse insulta:

– M car n-am fost ca tine, o lipitoare şi un escroc.ă– Ai fost la fel de lipitoare ca mine. Te-ai îmbuibat pe spinarea tatei în to i aceştiţ

ani.– Pari s scapi din vedere faptul c de in o pozi ie de mare responsabilitate,ă ă ţ ţ

care...

– Mare responsabilitate pe dracu' 1 Nu eşti decât un balon umflat cu pompa!

Magdalene scrâşni:

– Cum îndr zneşti?ăVocea de obicei calm a Hildei c p t un ton pu in mai ridicat:ă ă ă ă ţ– Oare n-am putea s discut m civilizat?ă ăLydia îi arunc o privire recunosc toare.ă ă

David izbucni dintr-odat , cu violen :ă ţă– Chiar trebuie s ne b l c rim cu to ii în felul sta din cauza banilor?ă ă ă ă ţ ăMagdalene îi replic , plin de venin:ă ă



– Ce frumos, s te ar i atât de generos şi de superior! Doar nu ai de gând să ăţ ă

refuzi partea de moştenire? î i doreşti bani la fel de mult ca noi ceilal i! M rinimia astaţ ţ ă

moral nu e decât o poz !ă ăDavid spuse cu o voce gâtuit :ă– Crezi c ar trebui s o refuz? M întreb...ă ă ă

Hilda spuse t ios:ă– Bineîn eles c n-ai s-o refuzi. Doar n-o s ne apuc m to i s ne purt m ca nişteţ ă ă ă ţ ă ă

copii! Alfred, tu eşti capul familiei...

Alfred p ru s se trezeasc dintr-un vis.ă ă ă– Ce-a i spus? ipa i to i deodat . M ... m z p ci i.ţ Ţ ţ ţ ă ă ă ă ă ţLydia spuse:

– Aşa cum a subliniat şi Hilda, de ce trebuie s ne comport m cu to ii ca nişteă ă ţ

copii lacomi? Haide i s st m de vorb liniştit, ca nişte oameni normali şi, ad ug eaţ ă ă ă ă ă

repede, pe rând. Alfred va vorbi primul, pentru c este cel mai mare. Ce crezi, Alfred, ceă

ar trebui f cut în privin a lui Pilar?ă ţEl r spunse încet:ă– F r îndoial , casa asta trebuie s fie şi a ei. Şi mai trebuie s -i fix m o rent .ă ă ă ă ă ă ă

Nu cred c are dreptul s cear partea de moştenire a mamei ei. Nu face parte dină ă ă

familia Lee, aminti i-v . E cet ean spaniol.ţ ă ăţ– Nu are nici un drept legal, într-adev r, fu de acord Lydia. Dar cred c are dreptulă ă

moral. Dup cum v d eu lucrurile, tat l vostru, deşi fiica sa se m ritase cu un spaniol înă ă ă ă

ciuda voin ei lui, a tratat-o la fel ca pe ceilal i, recunoscându-i drepturile deţ ţ

moştenitoare. George, Harry, David şi Jennifer trebuiau s moşteneasc în mod egal.ă ă

Numai c Jenny a murit anul trecut. Sunt sigur c în momentul în care l-a chemat peă ă ă domnul Charlton, el avea de gând s fac ample modific ri în testament, în favoarea luiă ă ă

Pilar. I-ar fi dat cel pu in partea de moştenire a mamei ei. E posibil s fi dorit s îi laseţ ă ă

mult mai mult decât atât. Aminti i-v c ea era singura nepoat a familiei. Cred c amţ ă ă ă ă

putea cel pu in s ne str duim s repar m o nedreptate pe care tat l vostru însuşi seţ ă ă ă ă ă

preg tea s o repare.ă ăAlfred confirm cu c ldur :ă ă ă– Bine spus, Lydia! M-am înşelat. Sunt de acord cu tine c Pilar trebuie să ă

primeasc partea lui Jennifer din testamentul tat lui meu.ă ă

Lydia continu :ă– E rândul t u, Harry.ăHarry r spunse:ă– Dup cum şti i, sunt de acord. Lydia a pus problema foarte bine şi aş vrea să ţ ă

spun c o admir pentru asta.ăLydia întreba din nou:

– George?

George era roşu la fa . Izbucni:ţă– În nici un caz! Toata chestia asta e ridicol ! S i se dea o cas şi bani s seă ă ă ă

între in . E absolut de ajuns pentru ea!ţ ă– Deci refuzi s cooperezi?ă– Da, refuz.



– Şi are perfect dreptate, îl sus inu Magdalene. E dezgust tor s i se sugereze că ţ ă ă ă

ar trebui s fac ceva de genul sta! Având în vedere c George este singurul membruă ă ă ă

al familiei care a f cut ceva pe lumea asta, cred c e o ruşine c tat l s u i-a l sat atâtă ă ă ă ă ă

de pu in!ţLydia continu :ă

– David?David spuse cu o voce slab :ă– Cred c ave i dreptate. E p cat s fie atâta r utate şi ceart din cauza asta.ă ţ ă ă ă ăHilda rosti:

– Ai dreptate, Lydia. E vorba de corectitudine!

Harry arunc o privire în jur şi spuse:ă– Deci, e limpede. Eu, Alfred şi David suntem în favoarea mo iunii. George eţ

împotriv . Mo iunea a fost votat .ă ţ ăGeorge spuse pe un ton ascu it:ţ

– Nu e vorba de vot aici! Partea mea de moştenire îmi apar ine doar mie. Nu voiţ renun a la nici un penny.ţ

– Nu, într-adev r, înt ri Magdalene.ă ăLydia spuse r spicat:ă– Dac nu vre i s v implica i, e treaba voastr . Noi ceilal i vom completa şiă ţ ă ă ţ ă ţ

partea voastr .ăSe uit în jur c utând aprobare, iar ceilal i încuviin ar .ă ă ţ ţ ăHarry interveni:

– Alfred s-a ales cu partea leului. El trebuie s vin cu partea cea mai mare dină ă

prad .ăAlfred spuse:

– Observ c e pe cale s se aleag praful de ini iativa ta dezinteresat .ă ă ă ţ ăHilda îi întrerupse cu fermitate:

Hai s nu începem iar! Lydia îi va spune lui Pilar ce am hot rât. De detalii neă ă

putem ocupa şi mai târziu. Ad ug , pentru a schimba subiectul: M întreb, unde suntă ă ă

domnul Farr şi domnul Poirot?Alfred îi r spunse:ă– În drum spre audiere, l-am l sat pe domnul Poirot în sat. Spunea c are cevaă ă

important de cump rat.ă

Harry întreb :ă– De ce n-a venit şi el la audiere? Eram sigur c o va face!ăLydia spuse:

– Poate c ştia c n-o s fie nimic important. Cine e acolo, în gr din ? Inspectorul-ă ă ă ă ăşef Sugden sau domnul Farr?

Str duin ele celor dou femei fur încununate de succes. Consiliul de familie luă ţ ă ă ă

sfârşit.

Lydia îi spuse Hildei, luând-o deoparte:

– Mul umesc, Hilda. A fost frumos din partea ta c m-ai sus inut. Ştii, ai fost cuţ ă ţ

adev rat un sprijin în toat povestea asta.ă ăHilda spuse gânditoare:

– Cum îi mai schimb banii pe oameni...ă



Ceilal i ieşiser cu to ii din înc pere. Cele dou femei erau singure.ţ ă ţ ă ăLydia spuse:

– Da, chiar şi Harry... deşi fusese ideea lui! Iar bietul meu Alfred... e atât de

britanic... chiar are o problem cu ideea c un supus spaniol va primi bani ai familieiă ă

Lee.

Hilda o întreb , zâmbind:ă– Crezi c noi, femeile, suntem mai pu in interesate de bani?ă ţLydia spuse, ridicând din umerii ei frumoşi:

– Pân la urm , ştii, nici nu sunt banii noştri, banii noştri personali! S-ar putea caă ă

asta s fie diferen a.ă ţHilda spuse pe un ton meditativ:

– Ce copil ciudat, Pilar, vreau s spun. M întreb ce se va alege de ea?ă ăLydia oft .ă– M bucur c va fi independent . S tr iasc aici, s i se dea un c min şi bani să ă ă ă ă ă ă ă ă

se între in , nu cred c ar fi foarte satisf c tor pentru ea. E prea mândr şi, cred, preaţ ă ă ă ă ă diferit . Ad ug , apoi: Am adus odat un superb lapislazuli din Egipt. Acolo, pe fondulă ă ă ă

soarelui şi al nisipului, avea o culoare extraordinar , un albastru foarte cald şiă

str lucitor. Dar când am ajuns acas , albastrul s u de-abia daca se mai distingea. Nuă ă ă

mai era decât o bucat de sticl banal şi f r str lucire.ă ă ă ă ă ă– Da, în eleg...ţLydia spuse cu c ldur :ă ă– Sunt atât de bucuroas c am ajuns în sfârşit s v cunosc, pe tine şi pe David.ă ă ă ă

Sunt fericit c a i venit amândoi.ă ă ţ

Hilda oft .ă– Atât de mult mi-am dorit s nu fi venit, în aceste ultime zile!ă– Ştiu. Ar fi trebuit... Dar s ştii, Hilda, şocul nu l-a afectat pe David nici peă

departe atât de puternic cum m-aş fi aşteptat. Vreau s spun c el e atât de sensibil,ă ă

încât ar fi putut s îl dea peste cap cu totul. De fapt, de când s-a petrecut crima, aă

început s arate mai bine...ăHilda p ru uşor deranjat . Spuse:ă ă– Deci ai observat asta? E îngrozitor, într-un fel... Dar, vai, Lydia, e atât de

adev rat!ă

T cu o vreme, amintindu-şi cuvintele pe care so ul ei le pronun ase doar cu oă ţ ţ noapte înainte. îi spusese cu pasiune, trecându-şi mâna prin pâr:

– Hilda, î i aminteşti în Tosca, atunci când moare Scarpia, iar Tosca îi aprindeţ

lumân ri la cap şi la picioare? î i aduci aminte ce spune: cum pot s -l iert...” Asta simt şiă ţ ă

eu în privin a tatei. în eleg acum c nu l-am putut ierta în to i aceşti ani, deşi voiam s oţ ţ ă ţ ă

fac... Dar nu, acum nu mai exist nici un resentiment. Totul s-a şters. Şi simt, m simt caă ă

şi cum mi s-ar fi luat o imens povar de pe umeri.ă ăEa îl întrebase, str duindu-se s îndep rteze senza ia brusc de team care oă ă ă ţ ă ă

cuprinsese:

– Pentru c e mort?ăÎi r spunsese repede, bâlbâindu-se din cauza pasiunii cu care vorbea:ă



– Nu, nu, n-ai în eles. Nu pentru c el e mort, ci pentru c ura mea stupid şiţ ă ă ă

copil reasc fa de el s-a stins...ă ă ţăHilda se gândea acum la acele cuvinte.

Ar fi vrut s i le repete femeii de lâng ea, dar sim ea instinctiv c ar fi fost maiă ă ţ ă

în elept s se ab in .ţ ă ţ ă

Ieşi cu Lydia din salon în hol.Magdalene se afla acolo, lâng masa din hol, cu nişte lucruri în mân . Tres riă ă ă

când le v zu pe cele dou .ă ă– Astea trebuie s fie cump r turile importante ale domnului Poirot, zise ea.ă ă ă

Tocmai l-am v zut punându-le aici. M întreb despre ce o fi vorba.ă ăSe uit la pachete, chicotind un pic, dar privirea îi era t ioas şi neliniştit ,ă ă ă ă

contrazicând veselia din cuvintele ei.

Lydia ridic din sprâncene.ă– Trebuie s m duc s m sp l înainte de prânz.ă ă ă ă ă

Magdalene repet , cu aceeaşi afectare copil roas , incapabil s -i ascund notaă ă ă ă ă ă de disperare din voce:

– Trebuie neap rat s arunc o privire!ă ăDesf şur bucata de hârtie şi sc pa o exclama ie. Se holb la lucrul pe care îlă ă ă ţ ă

inea în mân .ţ ăLydia se opri şi Hilda de asemenea. Amândou femeile râmaser cu privirea fix .ă ă ăMagdalene spuse pe un ton descump nit:ă– E o musta fals . Dar... dar... de ce?ţă ăHilda întreb neîncrez toare:ă ă

– Travesti? Dar...Lydia îi termina fraza.

– Dar domnul Poirot poseda o musta natural de toat frumuse ea!ţă ă ă ţMagdalene continu s scormoneasc prin lucruri.ă ă ă– Nu în eleg. E... e o nebunie. De ce ar cump ra domnul Poirot o musta fals ?ţ ă ţă ă

II

Pilar ieşi din salon şi merse încet de-a lungul holului. Stephen Farr intra pe uşa

dinspre gr din .ă ă– Ei? S-a terminat consiliul de familie? S-a citit testamentul?Pilar spuse pe

ner suflate:ă– Nu m-am ales cu nimic... cu absolut nimic! Era un testament f cut cu mul i aniă ţ

în urm . Bunicul i-a l sat bani mamei mele, dar, pentru c ea a murit, partea ei nu îmiă ă ă revine mie, ci lor.

– Pare s fi fost un ghinion groaznic.ă





– O s iau unul roşu.ăÎşi aleser baloanele şi suflar în ele, iar obrajii li se umflar la rândul lor. Pilar seă ă ă

opri ca s rida, iar balonul ei se dezumfl la loc.ă ăÎi spuse:

– Ar i atât de caraghios cu f lcile umflate.ăţ ă

Continu s rida. Apoi se opri, suflând cu conştiinciozitate. îşi legar baloanele cuă ă ă grij şi începur s se joace c – ele, aruncându-le în sus şi plimbându-le de colo-colo.ă ă ă

– Pe hol ar fi mai mult loc, fu de p rere Pilar.ăÎşi trimiteau baloanele de la unul la altul şi râdeau, când Poirot trecu pe hol. îi

privi cu bun voin a:ă ţ– Aşadar juca i Ies jeux d'enfant? Ce frumos!ţPilar r spunse r suflând din greu:ă ă– Al meu e la roşu. E mai mare ca sta. Mult mai mare. Dac l-aş duce afar , s-ară ă ă ă

ridica la cer.

– Hai s le ducem afar şi s ne punem o dorin !ă ă ă ţă– O, da, ce idee bun !ăPilar ieşi în fug în gr din , iar Stephen o urm . Poirot venea dup ei, avândă ă ă ă ă

aceeaşi expresie de indulgen binevoitoare întip rit pe chip.ţă ă ă– Îmi doresc o gr mad de bani, anun Pilar.ă ă ţăSe ridic pe vârfuri, inând de sfoara balonului. Acesta se ridic uşor, luat de oă ţ ă

pal de vânt. Pilar îi d du drumul, iar balonul începu sa pluteasc , luat de curent.ă ă ăStephen râse.

– Nu trebuia s spui ce dorin i-ai pus.ă ţă ţ

– Nu? De ce nu?– Pentru c nu se mai îndeplineşte. Acum e rândul meu s -mi pun o dorin .ă ă ţăD du drumul balonului. Dar nu fu la fel de norocos. Acesta pluti în lateral, se loviă

de un tufiş şi se sparse cu zgomot.

Pilar alerg spre el.ăD du de ştire cu o voce tragic :ă ă– S-a dus...

Apoi, în timp mişca bucata de cauciuc dezumflat cu vârful piciorului, spuse:

– Deci asta am ridicat eu de pe jos în camera bunicului. Şi el avusese un balon,

doar c era roz.ăPoirot scoase o exclama ie ascu it . Pilar se întoarse întreb toare c tre el.ţ ţ ă ă ăPoirot spuse:

– Nu, nu e nimic. M-am t iat – nu lovit – la picior.ăSe întoarse şi privi c tre cas .ă ă– Atât de multe ferestre! O cas , mademoiselle, are ochii şi urechile ei. Este într-ă

adev r regretabil c englezilor le plac atât de mult ferestrele deschise.ă ăLydia ieşi pe teras .ă– Prânzul e gata. Pilar, draga mea, totul a fost pus la punct într-un mod cât se

poate de satisf c tor. Alfred î i va explica totul în am nunt dup mas . Intr m?ă ă ţ ă ă ă ăMerser în cas , iar Poirot veni ultimul. Avea un aer grav.ă ă





Domnişoara Jenny, şi conaşul David, şi conaşul Alfred. îi v d tot timpul aşa cum erauă

când erau tineri. Din noaptea în care domnul Harry a venit acas ...ăPoirot încuviin din cap.ţă– Da, spuse el, aşa m-am gândit. Tocmai ai spus „de când st pânul a fostă

omorât”, dar, de fapt, a început înainte de asta. De când domnul Harry s-a întors acas ,ă

nu-i aşa, totul s-a dat peste cap şi pare ireal, nu?Majordomul încuviin :ţă– Ave i dreptate, domnule. De atunci. Domnul Harry a adus întotdeauna belele înţ

cas , chiar şi pe vremuri.ăOchii i se fixar din nou pe postamentul gol de piatr .ă ă– Cine s fie de vin pentru toate astea, domnule? şopti el. Şi de ce? E... e ca oă ă

cas de nebuni.ăHercule Poirot conchise:

– M tem c nu e vorba de nebunie. Aici e vorba de judecat solid şi s n toas !ă ă ă ă ă ă ă

Cineva, Tressilian, se afl în mare pericol.ăSe întoarse şi intr din nou în cas .ă ăÎn acel moment, Pilar ieşi din cabinet. Avea obrajii roşii, îşi inea capul sus, iarţ

ochii îi str luceau.ăÎn timp ce Poirot se apropia de ea, ea b tu dintr-odat din picior şi exclam :ă ă ă– N-am s accept!ăPoirot ridic din sprâncene.ă– Ce nu ve i accepta, domnişoar ?ţ ă– Alfred tocmai mi-a spus c voi lua partea mamei mele din banii l sa i de buniculă ă ţ

meu.– Ei bine?

– A spus c , din punct de vedere legal, n-aş avea dreptul la ea. Dar el, şi Lydia, şiă

ceilal i consider c trebuie s -mi apar in . Spun c e vorba de dreptate. Aşa c mi-oţ ă ă ă ţ ă ă ă

vor da ei.

Poirot repet :ă– Ei bine?

Pilar b tu din nou din picior.ă– Nu în elege i? Ei sunt cei care mi-o dau... mi-o dau.ţ ţ

– Şi asta v r neşte mândria? Chiar dac ceea ce spun ei este adev rat, şi ei voră ă ă ă s v fac dreptate?ă ă ă

– Nu în elege i...ţ ţ– Dimpotriv ... în eleg foarte bine, zise Poirot.ă ţ– Of!...

Îi întoarse spatele, furioas .ăCineva sun . Poirot arunc o privire peste um r şi z ri silueta inspectorului-şef ă ă ă ă

Sugden dincolo de uş . O întreb în grab pe Pilar:ă ă ă– Unde v duce i?ă ţ

Ea îi r spunse bosumflat :ă ă– În salon. La ceilal i.ţ



– Bine. Sta i acolo cu ei. Nu umbla i de una singur prin cas , mai ales dupţ ţ ă ă ă

l sarea întunericului. Şi fi i tot timpul în gard . Sunte i într-un mare pericol, domnişoar .ă ţ ă ţ ă

Niciodat nu ve i mai fi într-un aşa mare pericol cum sunte i ast zi o avertiz el repede.ă ţ ţ ă ăO l s şi merse în întâmpinarea lui Sugden.ă ăAcesta aştept pân ce Tressilian se întoarse în oficiul s u.ă ă ă

Apoi îi puse lui Poirot o telegram sub nas.ă– Acum l-au prins! spuse el. Citi i asta. E de la poli ia sud-african .ţ ţ ăÎn telegram scria: „Unicul fiu al lui Ebenezer Farr a decedat acum doi ani”.ă– Aşa c acum ştim! exclam Sugden. Ce ciudat... mergeam pe o cu totul altă ă ă

pist ...ă

IV

Pilar intr în salon, cu capul sus.ăSe duse direct la Lydia, care st tea la fereastr , croşetând.ă ă– Lydia, am venit s - i spun c nu voi accepta acei bani. Voi pleca... imediat.ă ţ ă– Lydia p ru uluit . L s jos lucrul şi spuse:Draga mea copila, probabil c Alfredă ă ă ă ă

i-a explicat foarte prost! Nu e câtuşi de pu in vorba de mil şi poman , dac asta crezi.ţ ţ ă ă ă

Serios, nu e vorba de bun tate şi generozitate din partea noastr . E vorba exclusivă ă

despre dreptate şi nedreptate. Dac lucrurile s-ar fi petrecut cum era firesc, mama ta ară

fi moştenit acei bani, iar tu ai fi intrat în posesia lor, al turi de ea. E dreptul t u... dreptulă ă

sângelui. Nu e o chestiune de mil , ci de dreptate! Pilar r spunse cu violen :ă ă ţă

– Iat de ce nu pot s accept! Nu pot s accept s vorbi i aşa, nu pot s accept să ă ă ă ţ ă ă fi i aşa! Mi-a pl cut aici. A fost o aventur , dar acum a i stricat-o de tot! Plec acum,ţ ă ă ţ

imediat, şi n-o s v mai deranjez niciodat ...ă ă ăLacrimile îi înecau vocea. Se întoarse şi ieşi în fug din camer , f r s privească ă ă ă ă ă

în urm .ăLydia râmase uluit şi spuse pe un ton neajutorat:ă– Nu m-am gândit niciodat c va lua lucrurile în felul sta!ă ă ă– Pare destul de sup rata, copila, remarc şi Hilda. George îşi drese vocea şi rostiă ă

pompos:

– Aşa cum am subliniat şi azi-diminea , principiul întregului demers a fost greşit.ţă Pilar a avut în elepciunea de a-şi da singur seama de asta. Aşa c a refuzat s accepteţ ă ă ă

mila...

Lydia îl contrazise pe un ton ascu it:ţ– Nu e vorba de mil . E dreptul ei!ă– Ea nu pare s gândeasc la fel, insist George. Inspectorul-şef Sugden şiă ă ă

Hercule Poirot intrar înăÎnc pere. Primul dintre ei privi în jur şi spuse:ă– Unde este domnul Farr? Am ceva de discutat cu el. înainte ca vreunul dintre ei

s apuce s r spund , Herculeă ă ă ăPoirot întreb iute:ă– Unde este senorita Estravados?





– Era i undeva foarte aproape de camera lui. O s v spun unde cred eu c vţ ă ă ă ă

afla i, domnişoar . în firida cu statui, foarte aproape de uşa bunicului dumneavoastr .ţ ă ăPilar întreb , speriat .ă ă– O... cum de şti i asta?ţ– Domnul Farr v-a v zut acolo, îi r spunse Poirot cu un uşor zâmbet.ă ă

– Nu e adev rat. Asta e o minciun sfruntat ! s ri imediat Stephen.ă ă ă ă– Îmi cer iertare, domnule Farr, dar chiar a i v zut-o. Aduce i-v aminte ce mi-a iţ ă ţ ă ţ

spus despre impresia dumneavoastr c erau trei statui în firida, nu dou . O singură ă ă ă

persoan purta o rochie alb în noaptea aceea, domnişoara Estravados. Ea era cea de-aă ă

treia silueta pe care a i v zut-o. Aşa e, nu, domnişoar ?ţ ă ăPilar r spunse, dup un moment de ezitare:ă ă– Da, e adev rat.ă– Spune i-ne acum, domnişoara, întregul adev r. De ce v afla i acolo? o întrebţ ă ă ţ ă

Poirot cu blânde e.ţ

Pilar începu s povesteasc :ă ă– Am plecat din salon dup cin şi m-am gândit s m duc s -l v d pe buniculă ă ă ă ă ă

meu. M-am gândit c ar fi bucuros s m vad . Dar când am cotit pe coridor, am v zută ă ă ă ă

c era altcineva la uş . N-am vrut s fiu v zut , pentru c ştiam c bunicul meu spuseseă ă ă ă ă ă ă

c nu mai vrea s vad pe nimeni în seara aceea. M-am pitit în firid , pentru caă ă ă ă

persoana aceea s nu m observe, în caz c s-ar fi întors.ă ă ăApoi, dintr-odat , am auzit cele mai îngrozitoare sunete, scaune, mese – gesticulaă

intens –, totul era d râmat şi spart. Nu m-am mişcat. Nu ştiu de ce. Eram însp imântat .ă ă ă

Apoi s-a auzit un ip t îngrozitor – îşi f cu cruce –, mi s-a oprit inima-n loc şi mi-am spus:ţ ă ă

„Cineva a murit...”– Şi apoi?

– Şi apoi au început s vin oamenii în fug de-a lungul coridorului, iar eu am ieşită ă ă

la urm şi m-am al turat lor.ă ăInspectorul-şef Sugden întreb pe un ton t ios:ă ă– Nu ne-a i spus nimic despre toate acestea când v-am interogat prima oar . Deţ ă

ce?

Pilar scutur din cap şi spuse cu un aer în elept:ă ţ– Nu e bine s spui prea multe poli iei. Vede i, m-am gândit c , dac spun c mă ţ ţ ă ă ă ă

aflam în apropiere, v-a i fi gândit c eu l-am ucis. Aşa c am zis c eram în camera mea.ţ ă ă ăSugden spuse ap sat:ă– Dac min i i în mod deliberat, tot ceea ce ob ine i este s fi i trecut în rândulă ţ ţ ţ ţ ă ţ ă

suspec ilor.ţ– Pilar? o f cu atent Stephen Farr.ă ă– Da?

– Pe cine ai v zut stând în fa a uşii când ai intrat pe coridor? Spune-ne!ă ţ– Da, spune-ne, insist Sugden.ăUn moment, fata ezit . Ochii i se m rir , apoi i se micşorar din nou. Spuse încet:ă ă ă ă

– Nu ştiu cine era. Lumina era prea slab ca s pot distinge. Dar era o femeie...ă ă



V

Inspectorul-şef Sugden se uit în jur la fe ele celorlal i. Spuse, cu un aer de iritare:ă ţ ţ– Totul mi se pare foarte ciudat, domnule Poirot.

– Am o mic idee, le m rturisi Poirot. Vreau s împ rt şesc tuturor ceea ce amă ă ă ă ă

aflat. Le voi cere apoi cooperarea şi astfel vom afla adev rul.ă– Ce şmecherie, murmur Sugden.ăSe întinse în fotoliu.

– Ca s începem cu asta, cred c ave i s -i cere i o explica ie domnului Farr, ziseă ă ţ ă ţ ţ

Poirot.

Sugden strânse din buze.

– Aş fi ales un cadru mai pu in public pentru asta, spuse el. Cu toate astea, n-amţ

nimic împotriv . îi întinse telegrama lui Stephen Farr. Acum, domnule Farr, dup cumă ă

zice i c v numi i, poate ne pute i explica asta?ţ ă ă ţ ţ

Stephen Farr lu telegrama. Ridicând sprâncenele, o citi rar, cu voce tare. Apoi,ă înclinându-se, i-o înapoie inspectorului-şef.

– Da, spuse el. Destul de incriminant, nu?

– E tot ce ave i de spus despre asta? în elege i c nu ave i nici o obliga ie sţ ţ ţ ă ţ ţ ă

face i o declara ie... îl avertiz Sugden.ţ ţ ăStephen Farr îl întrerupse.

– Nu e nevoie s m avertiza i, inspectore. V d c v st pe limb ! Da, v voi da oă ă ţ ă ă ă ă ă ă

explica ie. Nu foarte bun , dar sta e adev rul.ţ ă ă ăF cu o pauz . Apoi începu:ă ă

– Nu sunt fiul lui Ebenezer Farr. Dar i-am cunoscut pe amândoi, tat şi fiu, destulă de bine. Acum încerca i s v pune i în locul meu (apropo, numele meu este Stephenţ ă ă ţ

Grant). Am ajuns în aceast ar pentru prima dat în via a mea. Am fost dezam git.ă ţ ă ă ţ ă

Totul îmi p rea a fi cenuşiu şi lipsit de via . Apoi am mers cu trenul şi am întâlnit o fat .ă ţă ă

Trebuie s o spun pe şleau: m-am îndr gostit de acea fat ! Era cea mai frumoas şi maiă ă ă ă

deosebit fiin din lume! Am stat o vreme de vorb cu ea în tren şi mi-am pus în gândă ţă ă

s nu pierd leg tura. în momentul în care ieşeam din compartiment, m-am uitat laă ă

eticheta de pe geamantanul ei. Numele nu-mi spunea nimic, dar adresa c tre care seă

îndrepta, da. Auzisem de Gorston Hall şi ştiam totul despre proprietar. Fusese partenerul

de afaceri al lui Ebenezer Farr, iar b trânul Eb îmi vorbise adesea despre el, ce mareă figur fusese.ă

– Ei bine, mi-a venit ideea s merg la Gorston Hall şi s pretind c sunt fiul lui Eb.ă ă ă

Acesta a murit, dup cum spune telegrama, acum doi ani, dar mi-am amintit c b trânulă ă ă

Eb mi-a spus c nu mai auzise nimic despre Simeon Lee de mul i ani şi m-am gândit că ţ ă

Lee nu aflase de moartea fiului lui Eb. Oricum, m-am gândit c merit s încerc.ă ă ă– Totuşi, n-a i trecut de îndat la fapte. A i r mas timp de dou zile la hotelulţ ă ţ ă ă

King's Arms din Addlesfield, remarc Sugden.ăStephen recunoscu:

– Am tot stat şi m-am gândit dac s o fac sau nu. Pân la urm m-am hot rât să ă ă ă ă ă trec la fapte. Totul îmi p rea a avea un aer de aventur . Şi a mers de minune! B trânulă ă ă

m-a primit cu cea mai mare prietenie şi m-a rugat imediat s vin s locuiesc în cas . Amă ă ă



acceptat. Iat , inspectore, aceasta este explica ia mea. Dac nu m crede i, încerca i să ţ ă ă ţ ţ ă

privi i înapoi în trecutul dumneavoastr de b rbat galant şi s vede i dac nu cumva vţ ă ă ă ţ ă ă

aminti i ceva lucruri nebuneşti pe care le-a i f cut atunci. Cât despre numele meuţ ţ ă

adev rat, aşa cum am spus, acesta este Stephen Grant. Pute i telegrafia în Africa deă ţ

Sud s m verifica i, dar v spun: ve i afla c sunt un cet ean perfect respectabil. Nuă ă ţ ă ţ ă ăţ

sunt un escroc sau un ho de bijuterii.ţ– N-am crezut niciodat c a i fi, îi spuse Poirot uşor.ă ă ţInspectorul-şef Sugden strânse din f lci şi spuse:ă– Va trebui s verific aceast informa ie. Îns aş vrea s ştiu de ce nu v-a iă ă ţ ă ă ţ

deconspirat imediat dup crima, în loc s ne fi spus tot felul de minciuni!?ă ăStephen spuse dezarmat:

– Pentru c am fost un idiot! M-am gândit c n-o s se afle! M-am gândit c aşă ă ă ă

p rea suspect dac aş recunoaşte c m aflu aici sub un nume fals. Dac n-aş fi fostă ă ă ă ă

absolut cretin, mi-aş fi dat seama c . o s telegrafia i la Johannesburg.ă ă ţ

– Ei bine, domnule Farr... ... Grant... nu spun c nu v cred. Se va dovedi câtăăă ă ă de curând dac a i spus sau nu adev rul, interveni Sugden.ă ţ ă

Se uit întreb tor la Poirot. Acesta spuse:ă ă– Cred c domnişoara Estravados are ceva de spus.ăPilar se albise ca varul. Spuse, cu o voce pierit :ă– Aşa e. Nu v-aş fi spus niciodat , dar e vorba de Lydia şi de bani. A fost amuzantă

s vin aici şi s m prefac şi s joc un rol, dar când Lydia a spus c banii sunt ai mei şiă ă ă ă ă

c asta nu înseamn decât c se face dreptate, era deja altceva şi nu mai era delocă ă ă

distractiv.

– Nu în eleg, draga mea, despre ce vorbeşti acolo? întreb Alfred Lee cu o figurţ ă ă descump nit .ă ă

Pilar exclam :ă– Voi crede i c eu sunt nepoata voastr , Pilar Estravados, nu? Dar lucrurile nuţ ă ă

stau aşa! Pilar a fost ucis în timp ce c l toream împreun cu ea într-o maşin înă ă ă ă ă

Spania. O bomb a c zut şi a lovit maşina, iar ea a fost ucis , dar eu nici m car n-amă ă ă ă

fost atins . N-o cunoşteam foarte bine, dar ea îmi spusese totul despre ea şi despre cumă

bunicul ei o chemase în Anglia şi ca era foarte bogat. N-aveam deloc bani şi nu ştiam

unde s m duc şi ce s fac. Şi m-am gândit deodat : „De ce s nu iau paşaportul luiă ă ă ă ă

Pilar, s m duc în Anglia şi s ajung bogat ?” Fa a i se lumin într-un zâmbet larg. Ceă ă ă ă ţ ă amuzant a fost s m imaginez f când treaba asta şi sc pând nedescoperit !ă ă ă ă ă

Fotografiile noastre nu sem nau deloc. Aşa c , atunci când mi s-a cerut paşaportul aici,ă ă

am deschis fereastra, l-am aruncat jos şi am fugit dup el, iar apoi am mânjit fotografiaă

cu p mânt, pentru c la grani nimeni nu se uit prea atent, dar aici ar fi putut...ă ă ţă ă– Vrei s spui c te-ai prezentat în fa a tat lui meu ca fiind nepoata lui şi te-aiă ă ţ ă

folosit de afec iunea pe care o nutrea pentru tine? s ri Alfred Lee, furios.ţ ăPilar d du din cap c da. Spuse cu satisfac ie:ă ă ţ– Da, mi-am seama imediat c îl pot face s m plac foarte mult.ă ă ă ă

George Lee izbucni:– Scandalos! Infrac iune! Tentativ de a ob ine bani prin înşel ciune!ţ ă ţ ăHarry Lee spuse:





Poirot se agita pe locul lui.

– Nu sunt de acord cu dumneavoastr . Luând în considera ie caracterul luiă ţ

Simeon Lee, ar fi fost normal ca asta s se întâmple.ăGeorge râmase cu gura c scat , holbându-se la Poirot.ă ăAcesta continu :ă

– Şi, în opinia mea, chiar asta s-a întâmplat. Simeon Lee a fost ucis de cineva dinstirpea sa, dintr-un motiv care i s-a p rut criminalului bun şi suficient.ă

– Cineva dintre noi? M opun! strig George.ă ăPoirot îl întrerupse, pe un ton care nu admitea replic : – Fiecare dintre cei de faă ţă

ar fi avut un motiv s -l ucid pe Simeon Lee. Vom începe cu al dumneavoastr , domnuleă ă ă

George Lee. Nu l-a i iubit deloc pe tat l dumneavoastr ! A i p strat bune rela ii cu el deţ ă ă ţ ă ţ

dragul banilor. în ziua în care a murit, v-a amenin at c v taie din venituri. Ştia i c laţ ă ă ţ ă

moartea lui urma probabil s primi i o sum considerabil . în asta rezid motivul. După ţ ă ă ă ă

cin , aşa cum a i spus, a i fost s da i telefon. A i dat într-adev r telefon, dară ţ ţ ă ţ ţ ă

convorbirea a durat doar cinci minute. Dup asta, a i fi putut foarte uşor s v duce i înă ţ ă ă ţ camera tat lui dumneavoastr , s sta i de vorb cu el, iar apoi s -l ataca i şi s -lă ă ă ţ ă ă ţ ă

ucide i. Dup aceea, a i fi putut s p r si i înc perea şi s întoarce i cheia în broascţ ă ţ ă ă ă ţ ă ă ţ ă

din afar , în speran a c asasinatul va fi pus pe seama unui sp rg tor. Din cauza panicii,ă ţ ă ă ă

a i uitat s v asigura i c fereastra e larg deschis , astfel încât varianta spargerii sţ ă ă ţ ă ă ă

aib suport. A fost o tâmpenie, dar îmi cer scuze c trebuie s v-o spun, sunte i oă ă ă ţ

persoan destul de tâmpit ! în fond şi la urma urmei, continu Poirot, dup o scurtă ă ă ă ă

pauz în care George încerc s vorbeasc şi nu reuşi, mul i tâmpi i au ajuns criminali!ă ă ă ă ţ ţ

îşi întoarse privirea spre Magdalene. Şi doamna avea, la rândul ei, un motiv. Are datorii,

din câte ştiu, iar tonul anumitor remarci ale tat lui dumneavoastr a pus-o într-o situa ieă ă ţ stânjenitoare. Nici ea nu are alibi. S-a dus s dea telefon, dar nu a dat telefon, iar înă

privin a a ceea ce a f cut de fapt nu avem decât cuvântul ei... Apoi, f cu el o pauz , îlţ ă ă ă

mai avem pe domnul David Lee. Am auzit vorbindu-se, nu o dat , despre fireaă

r zbun toare şi despre memoria de elefant a celor din familia Lee. Domnul David Lee nuă ă

a iertat şi nici nu a uitat vreodat felul în care tat l s u se purtase cu mama lui. O ultimă ă ă ă

remarc sarcastic la adresa r posatei doamne ar fi putut fi pic tura care s umpleă ă ă ă ă

paharul. David Lee spune c în momentul crimei cânta la pian. Printr-o coinciden ,ă ţă

cânta chiar Marşul funebru. Dar dac am presupune c altcineva cânta Marşul funebru,ă ă

cineva care ştia ce urma el s fac şi îi aproba fapta?ă ă– E o sugestie infam , rosti încet Hilda Lee.ăPoirot se întoarse c tre ea.ă– V voi mai servi una, doamn . Crima a fost comis de mâna dumneavoastr .ă ă ă ă

Dumneavoastr a i fost cea care s-a strecurat sus şi a executat o sentin de moarteă ţ ţă

asupra unui om care nu merita nici o mil . Sunte i genul de om, doamn , capabil de ceaă ţ ă

mai mare cruzime într-un moment de mânie...

– Nu l-am omorât eu, zise Hilda.

Inspectorul-şef Sugden spuse repede:

– Domnul Poirot are perfect dreptate. To i cei de aici pot fi b nui i, cu excep iaă ţ ă ţ ţ domnului Alfred Lee, a domnului Harry Lee şi a doamnei Alfred Lee.







In aceste condi ii, era oricând posibil ca ceva s -şi piard controlul. Mai mult decât atât,ţ ă ă

e posibil s fi inut în el o ranchiun ascuns fa de tat l s u, care s creasc înă ţ ă ă ţă ă ă ă ă

intensitate de-a lungul timpului pentru c nu fusese niciodat revelat în vreun fel.ă ă ă

Oamenii cei mai linişti i şi mai blajini sunt adesea capabili de violen a cea mai brusc şiţ ţ ă

mai neaşteptat , pentru c , în cazul lor, atunci când lucrurile scap de sub control,ă ă ă

scap în întregime! Cealalt persoan pe care am considerat-o ca fiind capabil deă ă ă ă crim era Hilda Lee. Ea e genul de persoan care, ocazional, se arat capabil de a luaă ă ă ă

legea în propriile mâini, dar niciodat din motive egoiste. Astfel de oameni ac ioneaz înă ţ ă

egal m sur ca judec tori şi ca executan i. Multe personaje din Vechiul Testament auă ă ă ă ţ

un astfel de caracter. Jael şi Judith, de exemplu. Ajungând aici, am examinat

circumstan ele propriu-zise ale crimei. Şi primul lucru care reiese din asta, în modţ

izbitor, aş spune, este felul în sine în care crima a avut loc! Merge i cu mintea înapoi înţ

camera unde Simeon Lee zace mort. Dac v aduce i aminte, acolo se aflau r sturnateă ă ţ ă

atât o mas masiv , cât şi un scaun greu. De asemenea, o lamp , obiecte de sticl şiă ă ă ă

altele. Dar pozi ia scaunului şi a mesei erau în mod deosebit surprinz toare. Amândouţ ă ă erau din mahon autentic. E greu de imaginat c o lupt între acel b trân împu inat şiă ă ă ţ

adversarul s u ar fi putut d râma atâta mobil masiv ! întreaga situa ia p rea ireal . Şiă ă ă ă ţ ă ă

totuşi nimeni în toate min ile n-ar înscena aşa ceva, dac nu cumva Simeon Lee fuseseţ ă

ucis de c tre un b rbat puternic, iar ideea ar fi fost s se sugereze c atacatorul a fost oă ă ă ă

femeie sau cineva cu un fizic firav.

Îns o asemenea idee era extrem de neconving toare, de vreme ce zgomotulă ă

mobilei d râmate ar fi alarmat pe toat lumea, iar criminalul ar fi avut, în consecin ,ă ă ţă

foarte pu in timp pentru a se retrage. F r îndoial , ar fi fost în avantajul oricui s îi taieţ ă ă ă ă

gâtul lui Simeon Lee p strând cât mai mult linişte cu putin a.ă ă ţAlt am nunt ieşit din comun era acela al cheii care fusese întoars în broasc peă ă ă

dinafar . Din nou, un astfel de gest p rea a fi f r sens. Nu putea sugera ipotezaă ă ă ă

sinuciderii, de vreme ce nimic din detaliile concrete ale mor ii lui Simeon Lee nu seţ

potrivea cu ipoteza sinuciderii. De asemenea, nu se putea sugera nici c asasinul ar fiă

fugit pe fereastr , c ci ferestrele erau aranjate de aşa natur încât fuga pe acolo eraă ă ă

imposibil ! Mai mult, înc o dat , era vorba de timp. Timp care trebuie s fi fost pre iosă ă ă ă ţ

pentru criminal!

Mai era un lucru de neîn eles, o buc ic de cauciuc t iat din trusa de toalet aţ ăţ ă ă ă ă

lui Simeon Lee şi o mic pies de lemn care mi-au fost ar tate de inspectorul-şef ă ă ă Sugden. Acestea fuseser ridicate de jos de c tre una dintre persoanele care au intrată ă

primele în camer . înc o dat – aceste lucruri nu aveau nici un sens! Nu însemnauă ă ă

absolut nimic. Şi totuşi se aflau acolo.

Dup cum v da i seama, crima devine din ce în ce mai indescifrabil . Nu areă ă ţ ă

ordine, nu are metod , în concluzie nu e ra ional .ă ţ ăAjungem acum la înc o dificultate. Inspectorul-şef Sugden a fost chemat de c treă ă

r posat; i s-a raportat un jaf şi i s-a cerut s se întoarc peste o or şi jum tate. De ce?ă ă ă ă ă

Dac Simeon Lee îşi suspecta nepoata sau pe vreun alt membru al familiei, de ce nu l-aă

rugat pe inspectorul-şef Sugden s aştepte jos cât timp i-ar fi interogat pe loc pe ceiă suspecta i? Prezen a în cas a inspectorului ar fi sporit presiunea asupra vinovatului.ţ ţ ă





– Aminti i-v de izbucnirea lui Simeon Lee, de invectiva sa împotriva familiei. Vţ ă ă

aminti i cum a spus c e gata s jure c i s-au n scut fii mai buni în afara c s toriei. Sţ ă ă ă ă ă ă ă

ne întoarcem la caracterul lui Simeon Lee, care avea succes la femei şi care i-a frânt

inima so iei sale! Simeon Lee, care se l uda c ar putea avea o gard de corp alc tuitţ ă ă ă ă ă

din fii de aproape aceeaşi vârst ! Aşa c trag concluzia: Simeon Lee avea în cas nuă ă ă

doar familia sa legitim , ci şi un fiu necunoscut şi nerecunoscut.ăStephen se ridic în picioare, iar Poirot îl întreb :ă ă– sta a fost motivul t u adev rat, nu? Şi nu povestea aia romantic despre fataĂ ă ă ă

pe care ai întâlnit-o în tren! Erai în drum încoace înainte de a o fi întâlnit. Veneai s veziă

ce fel de om era tat l t u...ă ăStephen devenise palid ca un cadavru. Spuse cu o voce zdruncinat şi gâtuit :ă ă– Da, m-am întrebat întotdeauna... Mama vorbea despre el câteodat . Deveniseă

un soi de obsesie pentru mine... s v d cum era! Am f cut ceva bani şi am venit înă ă ă

Anglia. Nu aveam de gând s îi spun cine sunt. Am pretins c sunt fiul lui Eb. Am venită ă

aici dintr-un singur motiv: s -l v d pe cel care era tat l meu...ă ă ă– Doamne, cât am fost de orb... V d acum. De dou ori v-am confundat cuă ă

domnul Harry şi apoi am v zut c m înşelasem, şi totuşi nu mi-am dat niciodată ă ă ă

seama! şopti inspectorului-şef Sugden. Se întoarse c tre Pilar: Asta era, nu? Pe Stephenă

Farr l-ai v zut în fa a uşii? Ai ezitat, îmi aduc aminte, şi te-ai uitat la el înainte s spui că ţ ă ă

era o femeie. Pe Farr l-ai v zut şi nu aveai de gând s -l tr dezi.ă ă ăSe isc o uşoar rumoare. Vocea profund a Hildei Lee rupse aceast stare:ă ă ă ă– Nu, spuse ea. V înşela i. Pe mine m-a v zut Pilar...ă ţ ă– Pe dumneavoastr , doamn ? Da, m gândeam eu... constat Poirot.ă ă ă ă

Hilda spuse încet:– Instinctul de conservare e ceva atât de ciudat. Nu credeam s fiu atât de laş .ă ă

S tac din gur doar pentru c mi-a fost team !Ne spune i acum?ă ă ă ă ţEa d du din cap.ă– Eram cu David în salonul pentru muzic . El cânta la pian. Era într-o stare foarteă

ciudat . Eram pu in speriata şi m sim eam foarte vinovata, pentru c eu insistasem să ţ ă ţ ă ă

venim aici. David a început s cânte Marşul funebru, când, deodat , m-am hot rât.ă ă ă

Oricât de ciudat ar p rea, am decis c trebuie s plec m amândoi imediat, în noapteaă ă ă ă

aceea. Am ieşit încet din bibliotec şi m-am dus sus. Aveam de gând s m duc laă ă ă

b trânul Lee şi s -i spun cât se poate de direct de ce plec m. Am mers de-a lungulă ă ă coridorului pân la camera sa şi am b tut la uş . Nu mi-a r spuns. Am b tut din nou,ă ă ă ă ă

pu in mai tare. Tot nu mi-a r spuns. Am încercat atunci uşa. Uşa era încuiat . Apoi, înţ ă ă

timp ce r m sesem pe gânduri, am auzit un zgomot în untru... Se opri. N-o s mă ă ă ă ă

crede i, dar e adev rat! Cineva era în untru şi îl atacase pe domnul Lee. Am auzitţ ă ă

scaune şi mese r sturnate şi vaza spart , iar apoi am auzit acel unic ip t îngrozitor,ă ă ţ ă

care s-a stins... şi apoi linişte. Am r mas unde m aflam, paralizat ! Nu puteam s mă ă ă ă ă

mişc! Şi apoi domnul Farr a venit în fug şi Magdalene şi to i ceilal i, iar domnul Farr şiă ţ ţ

Harry au început s loveasc în uş . Uşa s-a pr buşit şi am v zut camera, şi nu eraă ă ă ă ă

nimeni în ea, în afar de domnul Lee, care z cea mort în balta aia de sânge. Vocea ei seă ă ascu i. Strig : Nu mai era nimeni acolo... nimeni, în elege i! Şi nu ieşise nimeni dinţ ă ţ ţ

camer ...ă







moarte”. Se întoarse înc o dat c tre ceilal i. Vede i acum ce era lucrul la pe care l-aă ă ă ţ ţ ă

ridicat Pilar? Inspectorul-şef sperase s ajung la timp ca s îndep rteze acea bucat deă ă ă ă ă

cauciuc înainte de a fi observat de cineva. Oricum, a luat-o din mâinile lui Pilar destulă

de repede şi în maniera cea mai oficial . Dar aminti i-v c n-a vorbit nim nui despreă ţ ă ă ă

acest incident. În sine, era singurul lucru în m sur s creeze suspiciuni. Magdalene Leeă ă ă

mi-a vorbit despre el şi l-am h r uit cu asta. Era preg tit pentru aceast eventualitate.ă ţ ă ă T iase o buc ic din trusa de voiaj a domnului Lee şi a prezentat-o împreun cu oă ăţ ă ă

pl cu de lemn. La o privire superficial , corespundeau descrierii, o buc ic de cauciucă ţă ă ăţ ă

şi o bucat de lemn. Dar prostul de mine, nu mi-am zis de îndat : „Asta nu înseamnă ă ă

nimic, deci e imposibil s fi fost acolo, iar inspectorul-şef Sugden minte...” Nu, amă

continuat orbeşte s caut o explica ie pentru asta. N-am în eles cum stau lucrurile până ţ ţ ă

când domnişoara Estravados, jucându-se cu un balon care s-a spart, a strigat c probabilă

ceea ce ridicase ea în camera lui Simeon Lee fusese un balon spart.

Vede i acum cum se potriveşte totul? Improbabila lupt , necesar pentru aţ ă ă

sugera un fals moment al mor ii; uşa încuiat , pentru ca nimeni s nu descopere preaţ ă ă devreme cadavrul; ip tul de moarte. Acum, crima ne apare ca fiind logic şi ra ional .ţ ă ă ţ ă

Îns din momentul în care Pilar Estravados a strigat în gura mare descoperirea eiă

în privin a balonului, ea a devenit o surs de pericol pentru criminal. Şi dac aceaţ ă ă

remarc ar fi fost auzit de el din cas (şi e foarte posibil s fi fost auzit , c ci vocea eiă ă ă ă ă ă

era limpede şi ascu it , iar geamurile erau deschise), ea îns şi s-ar fi aflat într-un mareţ ă ă

pericol. Deja îi d duse criminalului motive de îngrijorare. Spusese, vorbind despreă

b trânul domn Lee: “Trebuie c a fost foarte ar tos în tinere e”. Şi ad ugase,ă ă ă ţ ă

adresându-i-se direct lui Sugden: “Aşa ca dumneavoastr ”. A spus-o la propriu, iară

Sugden a în eles asta. Nu e de mirare c Sugden s-a f cut roşu la fa şi aproape c s-aţ ă ă ţă ă înecat. Era ceva cu totul neaşteptat şi cumplit de periculos. A sperat, dup asta, să ă

poat pune vinov ia pe seama ei, dar asta s-a dovedit a fi neaşteptat de dificil, deă ăţ

vreme ce, ca nepoata dezmoştenit a bunicului ei, era evident c nu avea nici un motivă ă

s comit crima. Mai târziu, când a auzit din cas remarca ei despre balon, spus tare şiă ă ă ă

clar, a trecut la m suri disperate. A pus capcana cu ghiuleaua când eram la prânz. Dină

fericire, aproape printr-o minune, a dat greş...

Se l s o t cere de moarte. Apoi Sugden întreb repede:ă ă ă ă– Când a i fost sigur?ţ

– N-am fost absolut sigur pân n-am cump rat o musta fals şi am încercat-o peă ă ţă ă portretul lui Simeon Lee. În momentul acela, chipul care m privea era ală

dumneavoastr .ă– Putrezi-i-ar sufletul în iad! Sunt fericit c am f cut-o! exclam Sugden.ă ă ă

PARTEA A VII-A

28 decembrie

– Pilar, cred c ar fi mai bine s stai la noi pân ce stabilim ceva definitiv pentruă ă ă tine, spuse Lydia Lee.





George spuse:

– Ei bine, la revedere, Alfred. La revedere, Lydia. Prin ce moment îngrozitor am

mai trecut! Acum o s vin şi procesul. Toat povestea asta murdar o s ias la lumin ,ă ă ă ă ă ă ă

Sugden fiind... ... fiul tat lui meu. Oare nu s-ar putea aranja s i se spun c ar fi maiăăă ă ă ă ă

bine pentru el s sus in c are vederi comuniste şi c îl ura pe tata ca fiind capitalist,ă ţ ă ă ă

sau ceva de genul sta?ă– Dragul meu George, chiar î i imaginezi c cineva ca Sugden ar min i doar ca sţ ă ţ ă

ne protejeze nou sentimentele? îl întreb Lydia.ă ă– ... poate c nu. Nu, în eleg ce vrei s spui. Oricum, omul e nebun. Hai, laĂăă ă ţ ă

revedere înc o dat !ă ăMagdalene îi salut :ă– La revedere. Haide i s mergem cu to ii anul viitor pe Riviera sau undeva deţ ă ţ

Cr ciun şi s ne distr m cu adev rat.ă ă ă ă– Asta depinde de evolu ia Bursei, interveni George.ţ

– Hai, drag , nu fi râu, îl lu Magdalene cu binişorul.ă ă

V

Alfred ieşi pe teras . Lydia st tea aplecat peste un bazin şi se ridic atunci cândă ă ă ă

îl v zu.ă– Ei bine, au plecat cu to ii, spuse el oftând.ţ– Da... ce binecuvântare.

– Aşa e.– O s te sim i bine p r sind acest loc.ă ţ ă ăEa întreb :ă– Plecarea asta te sup r ?ă ă– Nu, şi eu voi fi bucuros. Sunt atâtea lucruri interesante pe care le putem face

împreun . Dac am r mâne s tr im aici, ne-am aminti tot timpul de coşmarul sta.ă ă ă ă ă ă

Slav Domnului c s-a terminat!ă ă– Lui Hercule Poirot ar trebui mai degrab s -i mul umim, remarc Lydia.ă ă ţ ă– Da. Ştii, a fost cu totul extraordinar felul în care toate lucrurile se potriveau între

ele când le explica.– Ştiu. Ca atunci când termini de aranjat un puzzle şi toate piesele r mase, despreă

care ai putea s juri c n-ar putea s mai intre nic ieri, îşi g sesc locul în modul cel maiă ă ă ă ă

natural.

– Mai e un lucru care n-a fost l murit. Ce a f cut George dup ce a vorbit laă ă ă

telefon? De ce n-a spus?

– Nu ştii? Am ştiut tot timpul. Arunca o privire peste hârtiile de pe biroul t u.ă– Oh! Nu, Lydia, nimeni n-ar face aşa ceva!

– George ar face-o. E îngrozitor de curios atunci când e vorba de bani. Dar

bineîn eles c nu putea s recunoasc asta. E genul care trebuie prins asupra faptuluiţ ă ă ă pentru a admite ceva.

Alfred schimb vorba:ă



– Faci înc o gr din ?ă ă ă– Da.

– Ce va fi, de data asta?

– Cred, zise Lydia, c e o tentativ de Gr din a Raiului, într-o nou versiune, f ră ă ă ă ă ă ă

nici un şarpe, iar Adam şi Eva sunt categoric de vârst mijlocie.ă

Alfred spuse cu duioşie:– Drag Lydia, cât r bdare ai avut în to i aceşti ani! Ai fost foarte bun cu mine.ă ă ă ţ ă– Dar vezi tu, Alfred, eu te iubesc...

VI

– Dumnezeu s m aib în paz ! spuse colonelul Johnson. Adev r gr iesc! Şi apoiă ă ă ă ă ă

din nou: Dumnezeu s m aib în paz !ă ă ă ă

Se l s pe spate în scaun şi se uit fix la Poirot. Continu pe un ton de lamenta ie:ă ă ă ă ţ– Cel mai bun om pe care îl aveam! Ce-o s se aleag de poli ie?ă ă ţ– Chiar şi poli iştii au via privat ! Sugden era un om foarte mândru.ţ ţă ăColonelul Johnson scutur din cap. Pentru a se calma, lovi cu piciorul înă

vreascurile din sob şi spuse sacadat:ă– Am spus întotdeauna – nimic nu se compar cu un foc de lemne.ăHercule Poirot, conştient de aerul rece şi uscat din jurul s u, îşi zise în sinea lui:ă

pour moi, numai înc lzire central ...”ă ă

Date post:	03-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	alisdaniela
View:	255 times
Download:	0 times

Christie Agatha - Craciunul Lui Poirot

Documents