+ All Categories
Home > Spiritual > Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

Date post: 20-May-2015
Category:
Upload: adeadina
View: 367 times
Download: 11 times
Share this document with a friend
Description:
Cartea crestina "Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov"
183
Chemarea harului Un studiu ‘n cartea lui Iov Evanghelia de dinaintea Evangheliei Omniprezenya Evangheliei
Transcript
Page 1: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

Chemarea harului

Un studiu ‘n cartea lui Iov

Evanghelia de dinaintea Evangheliei Omniprezenya Evangheliei

Page 2: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

Page 3: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

Cuprins

Introducere 5.

Proolog 19.Iov - rqbdqtor ‘n suferinyq

Dialoguri neinspirate 39.Iov - revoltat ‘n suferinyq

Dialoguri inspirate 71.Iov - pocqit prin suferinyq

Epilog 109.Iov - restaurat dupq suferinyq

Anexe 133.

Page 4: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

Page 5: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

Dedicayie

“n ultimii trei ani, un grup de tineri pentecostali wi baptiwti mi-au fqcut bucuria sq mq invite ‘n serile de luni la studiu biblic. Cartea aceasta este wi rezultatul curiozitqyii lor binefqcqtoare. “mpreunq am descoperit ceea ce Biblia wtia de mult: cq cel ce cautq gqsewte, cel ce cere capqtq wi cq celor smeriyi Dumnezeu le dq har.

Le menyionez aici numele cu recunowtinyq: George Puraci, Teo Sfatcu, Catalin Iuga, Gabriel Budean, Nic\ Puraci, Dann] Cosa, David Miszti, John Dobrea, Bobb] Sezonov, Chris Hoble, Gabriel Ples, Ciprian Jivcu, Emanuel Ceausu, Cosmin Iuga, Ciprian Boitor, Filu Tifrea, Florin Catinas, Tinu Maret, Ben Jivcu, Daniel Baies, Daniel Popa, David Popa, Dani Tifrea.Fqrq ei, aw fi ‘mbqtrknit mai repede wi aw fi fost mult mai sqrac ‘n

dimensiunile contribuyiei mele la lucrarea ‘mpqrqyiei.

Page 6: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

Introducere

Page 7: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

Introducere

Introducere

Pentru trecut ‘ncrede-te ‘n harul lui Dumnezeu, pentru prezent, ‘n dragostea Lui, iar pentru viitor, ‘n promisiunile Lui.

Ce cautq o carte scrisq de un ne-evreu, despre un ne-evreu ‘ntre cqryile sfinte ale evreilor? Care este semnificayia acestui fapt? A existat sau existq o revelayie a lui Dumnezeu pentru cei aflayi ‘n afara perimetrului poporului Bibliei? Existq o constantq ‘n planul lui Dumnezeu cu oamenii, o caracteristicq pe care o putem ‘ntklni ‘n toate locurile, ‘n toate timpurile wi care este valabilq pentru toyi oamenii?

La toate aceste ‘ntrebqri wi la multe altele veyi putea primi un rqspuns citind cu atenyie aceastq carte extraordinarq pe care vi-o propunem ca obiect de studiu. Existq cel puyin trei motive pentru care cartea lui Iov exercitq asupra noastrq o atracyie fascinantq.

Mai ‘ntki, pentru cq este o carte misterioasq. Ea nu vine la noi nici din vremea lui Moise, nici din vremea lui David wi nici din vremea profeyilor. Iov este cu mult mai timpuriu deckt toyi acewtia. Evenimentele descrise ‘n aceastq carte fac parte din istoria timpurie a umanitqyii, mai ‘nainte ca aceasta sq se fi ‘mpqryit clar ‘ntre poporul lui Dumnezeu, Israelul, wi ceilalyi, adicq Neamurile pqgkne. Iov n-a fost un evreu, iar aceasta este adevqrat pentru cq pe vremea lui evreii nu apqruserq ‘ncq pe faya pqmkntului. Ce cautq atunci aceastq carte ‘n Biblia evreilor? Ea este o mqrturie a dorinyei lui Dumnezeu de a se face cunoscut oamenilor wi de a combate modurile grewite ‘n care El ar putea fi ‘nyeles de acewtia. Dacq ar fi fost awezatq ‘n ordinea scrierii ei ‘n istorie, cartea Iov ar trebui sq fie cea dintki din Biblie! Se prea poate ca autorul ei iniyial sq fi fost tknqrul Elihu, amintit ‘n text, dar cartea a fost preluatq, tradusq wi versificatq apoi de Moise ‘n perioada ‘n care a stat la Ietro, preotul Madianului. Dacq lucrurile stau awa, atunci Iov este prima scriere care ni s-a

Page 8: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

Introducere

pqstrat de la Moise!Iov a trqit ‘nainte de vremea lui Avraam. Lungimea vieyii lui este

caracteristicq acelei perioade. Numai dupq suferinya sa, Iov a mai trqit ‘ncq 140 de ani! (Iov 42:16). “n textul cqryii se amintewte de o monedq numitq ‘n evreiewte: <Chesita>, despre care nu mai aflqm deckt ‘n textele care vorbesc despre viaya patriarhilor (Gen. 33:19). Viaya lui Iov ar trebui plasatq ‘ntre capitolele 11 wi 12 ale cqryii Geneza.

Izolatq de <revelayia mozaicq>, cartea lui Iov ne pune la ‘ndemknq un veritabil tratat de teologie sistematicq din perioada patriarhilor. Analizatq ‘n profunzime, cartea ne va dezvqluie un adevqr extraordinar: Dumnezeu nu S-a schimbat ‘n decursul vremii. Teologia cqryii ne prezintq acelawi Dumnezeu din revelayia datq wi evreilor wi credinciowilor crewtini din vremea Bisericii. Cartea Iov este Evanghelia de dinaintea Evangheliei, conyinknd ‘n rezumat toate elementele revelayiei din restul Bibliei.

Cartea lui Iov este o Biblie ‘n miniaturq. Ea debuteazq, ca wi Geneza, cu un conflict desfqwurat ‘n sferele cerewti ‘ntre Dumnezeu wi Satana, continuq prin a-l aweza pe om ‘n mijlocul acestui conflict wi se terminq cu pocqinya omului, singura ‘n stare sq-l readucq ‘n privilegiile binecuvkntqrilor iniyiale.

Urmqriyi ‘mpreunq cu mine straturile informayiilor succesive ascunse ‘n detaliile metaforice ale ‘ntkmplqrilor. Fqrq o vinovqyie aparentq, Iov ajunge ruinat wi awezat pe o grqmadq de gunoi (ca wi Adam peste lumea cqzutq). El este lovit acum cu o boalq rea din cauza cqreia trebuia sq se <scarpine> ne’ncetat peste tot corpul (simbol al unei perplexitqyi totale). Cknd nu ‘nyelegem, noi obiwnuim sq ne scqrpinqm ‘n cap sau pe pielea feyei. Ne’nyelegerea lui Iov este totalq, awa cq el trebuie sq se scarpine cu un ciob peste tot corpul. Metafora este iarqwi extraordinar de evidentq. “nfruntarea din dialogurile cu cei trei prieteni este un prilej de a trece ‘n revistq trei teologii grewite despre Dumnezeu ilustrate de convingerile lui Elifaz, Bildad wi Yofar. Ei ne propun drept cqi de cunoawtere a divinitqyii experienya personalq, tradiyia wi intuiyia legalistq. Ewecul lor este subliniat de neputinya lor de a-l <convinge> pe Iov de vinovqyia lui. Ca din senin, ‘n scenq apare un al patrulea prieten al lui Iov, tknqrul Elihu, care-l simbolizeazq aici pe Duhul Sfknt. Inspiratul personaj alege o cale cu totul diferitq de a celor trei prieteni ai lui Iov wi-L aduce ‘n scenq pe ‘nsuwi Dumnezeu. “ntklnirea lui Iov cu Dumnezeu este apogeul cqryii, punctul ei culminant. Perplexitatea lui Iov se rezolvq ‘ntr-o teologie a cunoawterii personale prin revelayia naturii wi a conwtiinyei (caracteristicq epocii dinaintea Sinaiului). “ntklnirea are drept consecinyq pocqinya patriarhului, lepqdarea lui de sine wi reawezarea lui ‘n privilegiile unui favorit al divinitqyii. Prezenya jertfei, atkt ‘n debutul cqryii, ckt wi ‘n finalul ei subliniazq necesitatea credinyei ‘n ispqwirea divinq care satisface dreptatea lui Dumnezeu. De fapt, toate jertfele sunt un fel de chitanye emise de-a lungul timpului wi a cqror achitare a fost fqcutq de ‘nsuwi

Page 9: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

Introducere

Dumnezeu prin jertfirea Fiului Squ la Calvar. Remarcayi cq epilogul cqryii vorbewte iarqwi de cei trei prieteni ai lui Iov, dar nu amintewte nimic despre Elihu, prezenya discretq aflatq ‘nsq ‘ntotdeauna la dispoziyia lui Dumnezeu wi a lui Iov.

Ne ‘ntrebqm ckteodatq de unde au venit magii cunoscqtori de Dumnezeu din rqsqrit, mowtenitori ai unei cunoawteri adevqrate de Dumnezeu. Cartea lui Iov ne pune la ‘ndemknq evidenya unei revelayii de dinaintea wi dinafara poporului evreu. Dumnezeu nu S-a lqsat nici atunci fqrq mqrturie. Existenya wi circulayia cqryii lui Iov ‘n lumea patriarhilor este o dovadq de netqgqduit despre dragostea lui Dumnezeu pentru toyi oamenii.

“n al doilea rknd, cartea ne fascineazq pentru cq are ‘n centru un personaj misterios. Subliniind mesajul metaforic din aceastq multistratificatq carte poeticq nu spunem ‘n nici un fel cq avem de a face cu o ficyiune a imaginayiei, de genul miturilor wi legendelor. Iov a existat ‘n carne wi ‘n oase. Profetul Ezechiel l-a considerat drept o personalitate proeminentq, demnq sq fie pusq alqturi de Noe wi de Daniel (Ezec. 14:14, 20), iar apostolul Iacov ‘l citeazq ca exemplu de rqbdare ‘n suferinyq (Iacov 5:11).

Acest Iov este un om greu de ‘nyeles pentru cititorul modern. Avem mari probleme cu el. La urma urmei, nici Dumnezeu nu ne ajutq prea mult sq-l ‘nyelegem. La ‘nceputul cqryii, Iov este declarat <cel mai bun om de pe pqmknt>. La mijlocul cqryii, cartea ‘l declarq un rqzvrqtit ‘mpotriva lui Dumnezeu wi a providenyei divine care <bea nelegiuirea ca apa> (Iov 34:7). Finalul rqstoarnq iar lucrurile wi-i dq dreptate lui Iov. Dumnezeu le spune celor trei care au cqutat sq-l aducq pe Iov la pocqinyq:

<Mknia Mea S-a aprins ‘mpotriva ta wi ‘mpotriva celor doi prieteni ai tqi, pentru cq n-ayi vorbit awa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. Luayi acum wapte viyei wi wapte berbeci, duceyi-vq la robul Meu Iov, wi aduceyi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov sq se roage pentru voi, wi numai ‘n vederea lui nu vq voi face dupq nebunia voastrq; cqci n-ayi vorbit awa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.> (Iov 42: 7-8).

“n al treilea rknd, presupunem cq aceastq carte se ocupq cu problema misterioasq a suferinyei ‘ndurate pe nedrept. Este o problemq cu care ne confruntqm toyi wi care ne intereseazq ‘n mod direct wi personal. Misterul este, de ce sufere oamenii buni? Unde este Dumnezeu cknd vine nenorocirea peste <preaiubiyii> Lui? (vezi anexa <Pavel wi problema suferinyei>)

Care�este�tema�cqryii?Cine se apropie de cartea Iov doar ca sq afle un rqspuns la problema

perplexq a suferinyei umane n-a ‘nyeles ‘ncq cu ce comoarq are de a face. Sigur, suferinya este una din sub-temele cqryii, sau mai bine zis suferinya este

Page 10: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

�0

Introducere

pretextul dialogurilor care se poartq ‘n carte, dar tema ei principalq este cu totul alta, mult mai mare wi mai cuprinzqtoare wi anume: <Care este principiul dupq care se poartq Dumnezeu cu oamenii? Care este esenya <religiei>?

“mpqryind pqrerile gknditorilor vremii ‘ntre cei trei prieteni ai lui Iov, la care se adaugq apoi wi Elihu, conyinutul cqryii este un compendiu de teologie din epoca patriarhilor. Avem de-a face cu ceea ce oamenii de specialitate numesc sistemul de gkndire religioasq din epoca teologiei naturale sau a <conwtiinyei>.

Premiza cqryii este cq oamenii cred ‘n mod grewit cq Dumnezeu guverneazq afacerile umane prin prisma principiului dreptqyii. Cartea demonstreazq cq nu dreptatea, ci harul este caracteristica supremq a providenyei. Ce ‘nseamnq aceasta?

“nseamnq cq ‘n loc sq rqsplqteascq acyiunile noastre bune cu binecuvkntqri wi sq pedepseascq cele rele cu blesteme, Dumnezeu a ales sq ne arate bunqvoinyq indiferent de ceea ce facem. Nu dreptatea, ci harul guverneazq relayia dintre Dumnezeu wi oameni.

Harul “l face pe Dumnezeu sq nu ne pedepseascq dupq cum meritqm wi sq ne binecuvinteze cu mult peste meritele sau awteptqrile noastre. Vqzutq din perspectiva harului, viaya noastrq sub providenya divinq primewte o mare dozq de ‘ncredere ‘n Dumnezeu:

<De altq parte, wtim cq toate lucrurile lucreazq ‘mpreunq spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, wi anume, spre binele celor ce sunt chemayi dupq planul Squ. Cqci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a wi hotqrkt mai dinainte sq fie asemenea chipului Fiului Squ, pentru ca El sq fie cel ‘ntki nqscut dintre mai mulyi frayi. Wi pe aceia pe care i-a hotqrkt mai dinainte, i-a wi chemat; wi pe aceia pe care i-a chemat, i-a wi socotit neprihqniyi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihqniyi, i-a wi proslqvit. Deci, ce vom zice noi ‘n faya tuturor acestor lucruri? Dacq Dumnezeu este pentru noi, cine va fi ‘mpotriva noastrq? El, care n-a cruyat nici chiar pe Fiul Squ, ci L-a dat pentru noi toyi, cum nu ne va da fqrq platq, ‘mpreunq cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pkrq ‘mpotriva alewilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socotewte neprihqniyi! Cine-i va oskndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a wi ‘nviat, stq la dreapta lui Dumnezeu, wi mijlocewte pentru noi!> (Romani 8:28-34).

Chiar wi aparentele nenorociri care ni se ‘ntkmplq, privite prin har, devin cqi de binecuvkntare:

<Dar Dumnezeu scapq pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, wi prin suferinyq ‘l ‘nwtiinyeazq> (Iov 36:15).

Page 11: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

��

Introducere

Meritul celui mai reuwit exemplar al umanitqyii dispare atunci cknd este awaezat ‘n ckntarul dreptqyii divine, singura lui wansq fiindu-i nu realizqrile, ci rqscumpqrarea obyinutq prin bunqvoinya lui Dumnezeu:

<Dar wtiu cq Rqscumpqrqtorul meu este viu, wi cq se va ridica la urmq pe pqmknt> (Iov 19:25).

Provocat de obrqznicia lui Satan, Dumnezeu are ocazia sq arate tuturor fqpturilor cerewti cq nu dreptatea i-a fqcut pe Dumnezeu wi pe Iov sq aibe trecere unul ‘naintea celuilalt.

<Domnul a zis Satanei: Ai vqzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pqmknt. Este un om fqrq prihanq wi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu wi se abate de la rqu.> <Wi Satana a rqspuns Domnului: Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui wi tot ce este al lui? Ai binecuvkntat lucrul mkinilor lui, wi turmele lui acopqr yara. Dar ia ’ntinde-Yi mkna, wi atinge-te de tot ce are, wi sunt ’ncredinyat cq Te va blestema ’n fayq.> (Iov 1: 8-11).

Dumnezeu este mult prea mare ca omul sq-i poatq face ceva, fie bine, fie rqu. Omul ‘n schimb se aflq la totala discreyia a lui Dumnezeu wi numai bunqvoinya divinq a harului ‘i poate garanta existenya. Orice altq pretenyie sau semeyie orgolioasq trebuie spqlatq ‘n lacrimile unei pocqinye sincere wi totale:

<Oare dupq pqrerea ta va face Dumnezeu dreptate?> (Iov 34:33).

<Da, am vorbit, fqrq sq le ‘nyeleg, de minuni care sunt mai pe sus de mine wi pe care nu le pricep ... Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dara cum ochiul meu Te-a vqzut. De aceea mi-e sckrbq de mine wi mq pocqiesc ‘n yqrknq wi cenuwq> (Iov 42:3,5).

Dacq punem aceste elemente ‘mpreunq, un Dumnezeu Rqscumpqrqtor, bunqvoinya harului, necesitatea pocqinyei wi apoi iertarea wi revqrsarea binecuvkntqrilor fqrq merit personal, ci numai prin bunqvoinya divinq, obyinem reyeta Nou Testamentalq a mkntuirii!

Cartea lui Iov este ‘ntr-adevqr <Evanghelia de dinaintea Evangheliei>, dovada cq Dumnezeu nu se schimbq wi cq oamenilor de pe vremea patriarhilor le-a fost vestit acelawi mesaj care ne-a fost adus wi nouq, anume, planul <fqcut ‘nainte de ‘ntemeierea lumii> pentru binecuvkntarea alewilor lui Dumnezeu ‘n Christos.

Dacq vreyi sq citiyi corespondentul Nou Testamental al cqryii lui Iov puteyi

Inima tuturor revelayiilor din textele sfinte este

problema harului

Page 12: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

��

Introducere

parcurge unul din pasajele ‘n care Pavel vorbewte despre revelayia divinq, aceiawi ‘n toate veacurile, inclusiv ‘n epoca patriarhilor:

<Binecuvkntat sq fie Dumnezeu, Tatql Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvkntat cu tot felul de binecuvkntqri duhovnicewti, ’n locurile cerewti, ’n Hristos. “n El, Dumnezeu ne-a ales ’nainte de ’ntemeierea lumii, ca sq fim sfinyi wi fqrq prihanq ’naintea Lui, dupqce, ’n dragostea Lui, ne-a rknduit mai dinainte sq fim ’nfiayi prin Isus Hristos, dupq buna plqcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Squ pe care ni l-a dat ’n Prea Iubitul Lui. “n El avem rqscumpqrarea, prin skngele Lui, iertarea pqcatelor, dupq bogqyiile harului Squ, pe care l-a rqspkndit din belwug peste noi, prin orice fel de ’nyelepciune wi de pricepere; cqci a binevoit sq ne descopere taina voiei Sale, dupq planul pe care-l alcqtuise ’n Sine ’nsuwi, ca sq-l aducq la ’ndeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Wi uni iarqwi ’ntr-unul ’n Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, wi cele de pe pqmknt. “n El am fost fqcuyi wi mowtenitori, fiind rknduiyi mai dinainte, dupq hotqrkrea Aceluia, care face toate dupq sfatul voiei Sale, ca sq slujim de laudq slavei Sale, noi, care mai dinainte am nqdqjduit ’n Hristos.> (Efeseni 1:3-12).

Wtiu cq existq cititori pentru care tema cqryii Iov este alta. Iatq ckteva argumente ‘n susyinerea pqrerii mele cq tema cqryii este evidenyierea harului ca motivayie a atitudinii lui Dumnezeu fayq de oameni.

Awa cum am spus deja, se pare cq aceastq carte este, dacq nu cea dintki, cel puyin una din primele prin care Dumnezeu le-a vorbit oamenilor. A fost necesar deci ca Dumnezeu sq stabileascq ‘ncq de la ‘nceput care este baza tuturor relayiilor Lui cu oamenii wi esenya planului pe care-l va desfqwura ‘n scurgerea vremii. Inima tuturor revelayiilor din textele sfinte este aceastq problemq a harului. Cknd vq gkndiyi la cartea Iov, gkndiyi-vq la har:

<Nu ne face dupq pqcatele noastre, nu ne pedepsewte dupq fqrqdelegile noastre. Ci ckt sunt de sus cerurile fayq de pqmknt, atkt este de mare bunqtatea Lui pentru cei ce se tem de El; ckt este de departe rqsqritul de apus, atkt de mult depqrteazq El fqrqdelegile noastre de la noi. Cum se ‘ndurq un tatq de copiii lui, awa se ‘ndurq Domnul de cei ce se tem de El. Cqci El wtie din ce suntem fqcuyi; “wi aduce aminte cq suntem yqrknq. .. Domnul Wi-a awezat scaunul de domnie ‘n ceruri, wi domnia Lui stqpknewte peste tot. Binecuvkntayi pe Domnul, ‘ngerii Lui, care sunteyi tari ‘n putere, care ‘mpliniyi poruncile Lui, wi care ascultayi de glasul cuvkntului Lui. Binecuvkntayi pe Domnul, toate owtirile Lui, robii Lui, care faceyi voia Lui! Binecuvkntayi pe Domnul, toate lucrqrile Lui, ‘n

Page 13: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

��

Introducere

toate locurile stqpknirii Lui! Binecuvinteazq, suflete, pe Domnul!> (Psalmul 103:10-14; 19-22).

Ca wi Satan, avem tendinya sq nu credem cq Dumnezeu ne vrea binele wi am ajuns sq ne ‘ndoim cq ne putem awtepta la ceva bun din partea Lui. Urmarea este cq ne-am apucat sq ne cqutqm singuri fericirea. Necredinya ne-a ‘mpins la nemulyumire, iar nemulyumirea este rqdqcina tuturor pqcatelor wi necazurilor noastre. Cum sq nu fim noi nemulyumiyi ‘n condiyiile de astqzi, cknd Adam wi Eva au fost nemulyumiyi ‘n condiyiile raiului ?

Cartea Iov ne ‘ndeamnq sq ne ‘ntoarcem la Dumnezeu wi sq primim cu smerenie din mkna Lui harul. Ca Iov wi ca apostolul Pavel, trebuie sq ‘nvqyqm sq cultivqm o inimq mulyumitq:

< ... cqci m-am deprins sq fiu mulyumit cu starea ‘n care mq gqsesc> (Filipeni 4:11).

<Mulyqmiyi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; cqci aceasta este voia lui Dumnezeu, ‘n Hristos Isus, cu privire la voi> (1 Tesaloniceni 5:18).

Ca wi Satan, avem dorinya sq ridicqm un principiu secundar al purtqrii lui Dumnezeu cu oamenii, dreptatea, deasupra principiului Squ fundamental de comportament, harul. Facem aceasta, conwtient sau inconwtient, pentru cq ‘n climatul dreptqyii avem iluzia unei anumite libertqyi de manifestare pentru mkndrie. Principiul dreptqyii ne lasq iluzia cq, ‘ntr-o oarecare mqsurq, noi suntem stqpkni pe situayie wi-L putem manipula pe Dumnezeu. Dacq El este obligat sq ne dea ceea ce ni se cuvine, fie rqu, fie bine, avem sentimentul cq ne putem determina singuri destinul. Noi nu mai facem ce hotqrewte Dumnezeu, ci Dumnezeu ajunge obligat de dreptate sq fqcq ceea ce hotqrkm noi. Apelul la dreptate este deci o tendinyq lucifericq. Harul, pe de altq parte, ne aweazq ‘n poziyia de simpli beneficiari ai bunqvoinyei divine.

Dewi existq trei epoci distincte ‘n relayia dintre Dumnezeu wi oameni, principiul fundamental al atitudinii lui Dumnezeu fayq de noi a fost, este wi trebuie sq rqmknq, harul. Acest principiu s-a manifestat wi ‘n epoca responsabilitqyii la nivelul conwtiinyei, wi ‘n epoca legii mozaice wi ‘n epoca harului rqscumpqrqtor prin Bisericq. Dovada acestei realitqyi este prezenya <Jertfei> ‘n toate cele trei epoci. Jertfele aduse de Iov, ca wi toate jertfele prescrise de Lege, ar fi rqmas doar un fel de chitanye fqrq acoperire, dacq n-ar fi fost achitate de marea Jertfq de la <‘mplinirea vremii>, rqstignirea Fiului lui Dumnezeu pentru salvarea noastrq. Permanenya jertfei ‘n toate cele trei epoci distincte scoate ‘n evidenyq nqdejdea unei relayii bune cu Dumnezeu nu prin meritele noastre, ci prin bunqvoinya lui Dumnezeu, care a gqsit o cale sq achite toate datoriile noastre ‘n faya dreptqyii Sale eterne.

Page 14: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

��

Introducere

Care�este�structura�cqryii�?Cartea Iov este o combinayie de stiluri literare. “nceputul wi sfkrwitul cqryii,

capitolele unu wi doi wi aproape tot textul din capitolul patruzeci wi doi sunt ‘n prozq, ‘n timp ce restul cqryii este scris ‘n versuri.

Departe de a fi o expunere uscatq de teologie sistematicq, aceastq extraordinarq piesq de literaturq patriarhalq expune principii de filosofie wi teologie ‘ntr-o formq atractivq wi chiar pasionantq. Conyinutul cqryii este, asemenea unei drame deosebite, frumos ordonat ‘n trei acte distincte, pe care le vom numi de dragul convenyiilor literare de azi, proolog, dialog wi epilog. Dialogul conyine la rkndul lui trei <runde> ale ‘nfruntqrilor dintre Iov wi prietenii sqi (Runda I-a: capitolele 4 - 14; Runda a II-a: capitolele 15 - 21; Runda a III-a: capitolele 22 - 31) wi o intervenyia a lui Elihu (capitolul 37). Epilogul conyine dialogul dintre Dumnezeu wi Iov wi rezolvarea crizei prin pocqinyq wi binecuvkntqrile harului. Iatq o reprezentare graficq menitq sq ne ajute sq memorizqm wi sq analizqm mai bine conyinutul cqryii.

Schiya PROOLOG DIALOG EPILOG

“mpqryirea cqryii

Con

trov

ersa

di

ntre

Dum

neze

u cu

Sat

an

Con

trov

ersa

di

ntre

Iov

wi p

riete

nii s

qi:

Run

da I-

a: 4

- 1

4R

unda

a II

-a: 1

5 -

21R

unda

a II

I-a:

22

- 31

Elih

u: 3

7

Con

trov

ersa

di

ntre

Dum

neze

u wi

Iov

Textul 1 - 2 3 - 37 38 - 42

Teme

CIRCUMSTANYA CONTROVERSA CONCLUZIA

Dialoguri ‘n locurile cerewti

Dialoguri pe pqmknt

Dialoguri ‘ntre cer wi pqmknt

Declanwarea suferinyeiEwecul ‘nyelepciunii

omenewtiDescoperirea divinq

Locul “n yara Uy (Arabia de Nord)

Timpul Perioada patriarhalq (aproximativ 2.000 de ani ‘.Ch.)

Page 15: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

��

Introducere

Cartea ni-l prezintq pe Iov ‘n ckteva ipostaze distincte: Iov - omul neprihqnit persecutat de Diavol din pricina neprihqnirii lui

(Iov 1:1-2:10), Iov - omul plin de sine care se ceartq ne’ncetat cu prietenii sqi wi cu

Dumnezeu (Iov 2:11-31:40), Iov - omul care se pocqiewte ‘n faya mqreyiei lui Dumnezeu (Iov 32:1-

42:6), Iov - omul care a primit harul wi-l dqruiewte pentru recuperarea celorlalyi

(Iov 42:7-9) wiIov - omul binecuvkntat de bogqyiile harului (Iov 42:10-17).Cartea prezintq douq motive pentru suferinya lui Iov: Suferinya ca wi

consecinyq a ‘nfruntqrii nevqzute dintre Dumnezeu wi Satan wi suferinya ca o disciplinare a mkndriei wi a unei prea mari ‘ncrederi ‘n sine.

Cartea ar fi putut avea trei finaluri. Dacq toatq acyiunea s-ar fi ‘ncheiat odatq cu Iov 2:10, am fi rqmas cu pqrerea cq Iov a fost un om desqvkrwit:

<”n toate acestea, Iov n-a pqcqtuit de loc cu buzele lui>.

Acyiunea cqryii continuq ‘nsq wi noi descoperim treptat cq Iov este un om remarcabil printre semeni, dar lipsit de perfecyiune cknd este confruntat cu standardul lui Dumnezeu. Chiar wi cel mai bun dintre oameni meritq pedeapsa divinq. Chiar wi cel mai strqlucit exemplar uman are nevoie de har wi de iertare. Ckt timp se laudq ‘n faya lui Dumnezeu, Iov este vinovat de pqcatul mkndriei, iar pentru cei mkndri cerul se ‘nchide:

<Sq tot strige ei atunci, cqci Dumnezeu nu rqspunde, din pricina mkndriei celor rqi. Degeaba strigq, cqci Dumnezeu n-ascultq, Cel Atotputernic nu ia aminte> (Iov 35:12-13).

Dacq finalul ar fi fost dupq capitolul 36, cartea ar fi fost o dovadq a neputinyei noastre de a ‘nyelege natura relayiilor dintre Dumnezeu wi oameni.

Apare ‘nsq ‘n capitolul 37 Elihu. El este doar un purtqtor de cuvknt care-l aduce ‘n mijlocul acyiunii pe ‘nsuwi Dumnezeu. Dupq ce vorbewte Dumnezeu, mintea wi inima lui Iov se lumineazq. Patriarhul se cqiewte de pqrerile exprimate de el pknq atunci wi acceptq providenya divinq a harului. Concluzia cqryii este cq numai smerenia wi pocqinya omului ‘l pot readuce ‘n perimetrul binecuvkntqrilor lui Dumnezeu. Numai lepqdarea de sine ne poate duce pe tqrkmul ‘mbogqyirii divine.

<“n cei din urmq ani ai sqi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvkntqri deckt primise ’n cei dintki.> (Iov 42:12).

“ncheiem aceastq introducere cu un citat din A.{.Tozer:

<Charles G. Finne] era de pqrere cq ‘nvqyqtura bilicq lipsitq de aplicare moralq este mai rea deckt lipsa de ‘nvqyqturq. Mai bine

Page 16: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

��

Introducere

sq nu-i ‘nveyi pe oameni, deckt sq le umfli de mkndrie mintea fqrq sq le educi inima.> Cknd l-am auzit, am crezut cq poziyia lui este exageratq, dar cu timpul am ajuns sq-i dau ‘n totul dreptate. Nu existq nimic mai periculos wi mai plictisitor deckt doctrina seacq, propovqduitq de dragul cunowtinyei teoretice, fqrq nici o legqturq cu viaya practicq. “n bisericile noastre n-are ce sq caute <’nvqyqtura de dragul ‘nvqyqturii.> Biblia ne spune cq adevqrul divoryat de viayq nici nu este adevqr veritabil. Teologia este o sumq de adevqruri despre Dumnezeu, despre om wi despre lume. Fqrq a reglementa relayia dintre aceste trei entitqyi, adevqrul rqmkne doar o catalogare contabilq, nu o sursq de ‘nyelepciune. Adevqrul Bibliei trqiewte, se manifestq, se miwcq printre noi wi ne ajutq sq-i miwcqm wi pe alyii.

La prima vedere, adevqrurile teologiei sunt fapte vrednice sq fie cunoscute wi numai prin ele ‘nsele wi aici pkndewte warpele care-i poate ‘nvenina wi pe ‘nvqyqtorii crewtini wi pe cei din audienya lor. Ca wi ‘n Edenul primordial, conowtinya fqrq ascultare practicq ne poate provoca cqderea.

Printre altele, Biblia este wi o carte de adevqr revelat, adicq adevqr pe care n-am fi avut nici o wansq sq-l cunoawtem dacq nu ni l-ar fi descoperit Dumnezeu. El ar fi rqmas pururi ascuns de minyile noastre ca dupq o perdea wi nici minyile cele mai iscusite wi mai pqtrunzqtoare n-ar fi avut acces la el.

Dumnezeu a dat perdeaua la o parte wi ni l-a <descoperit> prin oameni care au vorbit sub inspirayia Duhului Sfknt. Biblia conyine astfel de adevqruri revelate. Ele nu ne sunt date ‘nsq numai pentru documentarea noastrq. Adevqrul lui Dumnezeu pretinde o anumitq atitudine wi niwte acyiuni precise din partea noastrq. Biblia nu face <artq pentru artq>, ci <artq cu tendinyq>, o informare angajatq care urmqrewte anumite scopuri wi acyiuni. Ea este o carte de ‘ndemnuri divine bazate pe adevqrul care ne-a fost descoperit. Cea mai mare parte a conyinutului ei este, de departe, destinat efortului de a-i convinge pe oameni sq-wi schimbe felul de trqi wi sq-wi alinieze viaya ‘n armonie cu voia lui Dumnezeu.

<Nici un om nu este <mai bun> doar pentru cq a ajuns ‘n posesia unor mari adevqruri. Nimeni nu este bun doar pentru simplul fapt cq a aflat cq Dumnezeu a creat cerurile wi pqmkntul. Asta o wtiau wi Ahab wi Iuda Iscarioteanul wi ... diavolul! Nimeni nu se face mai bun doar pentru cq a citit ‘n Biblie cq Dumnezeu a iubit lumea awa de mult cq a dat pe singurul Squ Fiu ca sq moarq pentru

Page 17: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

��

Introducere

rqscumpqrarea ei. Vor ajunge ‘n iad milioane de oameni care au wtiut despre aceasta. Adevqrul teologic este neputincios dacq nu este pus ‘n practicq. Dupq iluminare trebuie sq urmeze ascultare. Scopul revelayiei divine este acyiunea moralq. Ceea ce este adesea ignorat este cq adevqrul din Scripturi este un agent moral activ, care trebuie sq ne atingq wi voinya, nu numai intelectul. El se adreseazq ‘ntregii personalitqyi a omului wi nimeni nu se poate sustrage obligayiilor care derivq din cunoawterea lui. Adevqrul revelat asediazq cetatea inimii umane wi nu se lasq pknq ce nu-wi supune tot ceea ce este ‘n ea:

<Noi rqsturnqm izvodirile minyii wi orice ‘nqlyime, care se ridicq ‘mpotriva cunowtinyei lui Dumnezeu; wi orice gknd ‘l facem rob ascultqrii de Christos> (2 Corinteni 10:5).

Sub asediul revelayiei, inima omului trebuie sq fluture steagul capitulqrii, iar voinya trebuie sq ia poziyia de drepyi, gata sq facq tot ceea ce i se poruncewte. O predare mai puyin totalq ar fi echivalentq cu <un armistiyiu temporar> oferit ca un compromis pknq la re’nceperea ostilitqyilor.

Cunowtinya adevqrului revelat fqrq ascultarea care-l pune ‘n practicq este incompletq, inadecvatq wi fqrq nici un folos.

Explicarea fqrq ‘ndemnare nu va ‘ntkmpina niciodatq ‘mpotrivire. Rezistenya la ‘nvqyqturq se ivewte numai atunci cknd ascultqtorul este fqcut sq ‘nyeleagq cq adevqrul expus este ‘n conflict cu pornirile inimii lui. Proclamarea liturgicq fqrq predicarea practicq ‘i leagqnq pe oameni ‘n speranye dewarte. Ei vor continua sq frecventeze cu bucurie biserici wi ‘ntruniri religioase atkta timp ckt nu li se va cere sq ia nici o hotqrkre care sq le afecteze viaya.

Adevqrul este pe alocuri doar o melodie dulceagq ‘n schimbul cqreia nu i se cere ascultqtorului deckt sq punq ckyiva bqnuyi ‘n cutia milei. “nsoyit de puyinq muzicq bunq wi ambalat ‘n prietenia cqlduyq a celor de aceiawi teapq, el dq o falsq impresie de bunqstare wi nu ‘ntkmpinq nici un fel de ‘mpotrivire din partea celor prezenyi. Mult din ceea ce se dq astqzi drept <adevqr evanghelic> wi <crewtinism noutestamental> nu este altceva deckt o inventariere a unor lucruri teoretice wi abstracte acompaniate de un program de distracyii religioase foarte bine orchestrat. Unul din motivele despqryirii adevqrului revelat de viaya cotidianq s-ar putea sq fie lipsa iluminqrii duhovnicewti. Altul s-ar prea putea sq fie dorinya predicatorului de

Page 18: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

��

Introducere

a nu <deranja> wi de a nu intra ‘n conflict cu nimeni. Un vorbitor chiar wi mediocru poate avea succes ‘ntr-o bisericq obiwnuitq dacq se angajeazq doar sq <hrqneascq> adunarea de la amvon, fqrq sq urmqreascq dacq pune cineva ‘n practicq ceea ce scrie ‘n Biblie. Dq oamenilor doar <adevqruri obiective> wi teoretice, fqrq sq le spui cktuwi de puyin cq sunt rqi wi cq trebuie sq-wi schimbe viaya wi vei fi un om pe care-l vor asculta cu plqcere. Spune-le ‘nsq cq Dumnezeu ‘i vrea pentru Sine despqryiyi de pqcat wi de felul dewert de vieyuire a celor din lume wi vei simyi imediat colyii lupilor ‘mbrqcayi ‘n piele de oaie. Cknd Adevqrul s-a pogorkt printre oameni, ei L-au awezat pe o cruce. “ncearcq sq le vorbewti oamenilor despre rqstignirea firii pqmkntewti wi vei vedea cum te vor duwmqni wi pe tine. Mq rog Domnului ca El sq scoatq astqzi o generayie de profeyi ca cei din vechime. Bisericile noastre au o disperatq nevoie de oameni ca ei> (A.{.Tozer, din cartea <Of God and Man>, publicatq de <Christian Publications, Inc.>, 25 South Tenth St., Harrisburg, PA. 17101.)

Conwtienyi de cele de mai sus, ne vom strqdui sq ‘ncheiem fiecare capitol din cartea aceasta cu ckteva aplicayii practice.

Page 19: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

19

Proolog

<Dar Dumnezeu scapq pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, wi prin suferinyq ‘l ’nwtiinyeazq. Wi pe tine te va scoate din strkmtoare, ca sq te punq la loc larg, ‘n slobozenie deplinq, wi masa ta va fi ‘ncqrcatq cu bucate gustoase> (Iov 36:15-16).

Cine�ne�poate�spune�ce�se�intkmplq�in�cer?�Scrisq la doar ckteva generayii dupq potop wi pqstrknd ‘ncq mowtenirea

comunq a celor care au trqit ‘ntre alungarea din paradis wi potop, cartea lui Iov nu simte cq trebuie sq explice prea mult despre existenya wi lucrarea fqpturilor din sfera cerului. Spre deosebire de cititorii de astqzi, cei de atunci erau familiarizayi cu lucruri care ne par astqzi de domeniul imaginayiei.

Ca wi cartea Genezei de altfel, cronica lui Iov ‘ncepe cu relatarea unor lucruri de dincolo de sfera noastrq de acces, ‘n sferele cerewti. Primele trei capitole ale cqryii ne informeazq despre un dialog desfqwurat ‘ntre Dumnezeu wi Satan. Este interesant cq Dumnezeu nu-l cheamq deoparte pe Satan ca sq aibe o discuyie pe care sq nu o audq nimeni. Wtiind ceea ce va urma, Atotputernicul face din ‘ntklnirea cu Satan un prilej de ‘nvqyqturq pentru toyi cei din preajmq. Nu numai atkt, dar prin scrierea celor petrecute ‘n cer, ‘ntkmplarea devine o lecyie wi pentru citiorii cqryii pe pqmknt. Dacq privim cu atenyie, observqm imediat ckteva lucruri.

Este foarte clar cq ‘ntre cei doi nu sunt relayii bune. Tonul wi conyinutul dialogului dintre ei sunt caracterizate de contraziceri wi ‘nvinuiri reciproce:

<Domnul a zis Satanei: <De unde vii?> Wi Satana a rqspuns Domnului: <De la cutreerarea pqmkntului wi de la plimbarea pe care am fqcut-o pe el> (Iov 1:7).

Page 20: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

20

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

Doi�vrqjmawi“n universul peste care Dumnezeu este “mpqrat, Satan wtie cq are ‘n

stqpknire termporarq pqmkntul1. Este clar cq vorbele lui cautq sq-L <’nyepe> pe Cel atotputernic. Este ca wi cum i-ar spune: <Vin de pe mowia mea. M-am plimbat pe planeta pqmknt. O fi universul al Tqu, dar pqmkntul este deocamdatq al meu ... Este grqdina mea, curtea mea, partea mea de avere; mq plimb pe el cknd vreau wi cum vreau eu.> Fiecare cuvknt ‘n parte wi toate la un loc sunt o declarayie de sfidare fayq de Cel atotputernic.

La rkndul Squ, Dumnezeu ‘l <’nyeapq> cu vorba pe Satan:

<Domnul a zis Satanei: <Ai vqzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pqmknt. Este un om fqrq prihanq wi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu wi se abate de la rqu> (Iov 1:8).

Este ca wi cum i-ar spune: <O fi pqmkntul al tqu, dar ai acolo un om care este al meu! Iov nu-yi slujewte yie, ci mie. Pe el n-ai reuwit sq-l ‘nrobewti. I-ai pqcqlit pe mulyi, dar pe Iov n-ai reuwit sq-l faci sq yi se ‘nchine. El ‘mi este credincios, strqduindu-se din rqsputeri sq facq voia Mea ‘n condiyiile neprielnice ale stqpknirii tale peste oameni.>

Ca rqspuns la ‘ntrebarea lui Dumnezeu care-l punea ‘n dificultate, Satan ‘ncearcq o explicayie posibilq a situayiei. “n faya tuturor fiilor lui Dumnezeu care-l ascultq, el sugereazq cq Iov nu-L slujewte pe Dumnezeu pentru ceea ce este El, ci pentru ceea ce poate obyine ‘n schimb. Pqrerea lui Satan este cq, de fapt, Iov nu-L respectq pe Dumnezeu, ci doar “l folosewte pentru propria lui propqwire:

Wi Satana a rqspuns Domnului: <Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui wi tot ce este al lui? Ai binecuvkntat lucrul mkinilor lui, wi turmele lui acopqr yara> (1:8-10).

O�provocare�publicqCuvintele lui Satan sunt viclene wi par, cel puyin din punctul lui de vedere,

‘ndreptqyite. Noi nu vedem lumea <awa cum este ea>, ci <awa cum suntem noi.> Fiecare dintre noi coloreazq realitatea prin ochemarii personalitqyii lui. Un om mkndru ‘i va vedea pe cei din jur plini de mkndrie. Un hoy ‘i va suspecta pe toyi de hoyii. Un superficial crede cq toyi oamenii se complac ‘n superficialitate, etc.

Satan, primul exponent al prqbuwirii ‘n egoism, nu poate crede cq ‘ntre Iov wi Dumnezeu existq o relayie dezinteresatq. El proiecteazq asupra lui Dumnezeu wi asupra lui Iov defectele lui de personalitate. sunt simptomele celui care <heruvim strqlucitor> fiind, s-a pervertit lquntric. El a rkvnit la supremayie, dorind sq fure gloria care I se cuvine numai lui Dumnezeu:

1 Alte texte despre acest subiect: Ioan 12:31; 14:30; 16:11; Fapte 26:18; Efes. 2:2; 6:12

Page 21: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

21

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

<Awa vorbewte Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai ‘naltq desqvkrwire, erai plin de ‘nyelepciune, wi desqvkrwit ‘n frumuseyq. Stqteai ‘n Eden, grqdina lui Dumnezeu, wi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, wi cu aur; timpanele wi flautele erau ‘n slujba ta, pregqtite pentru ziua cknd ai fost fqcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile ‘ntinse; te pusesem pe muntele cel Sfknt al lui Dumnezeu, wi umblai prin mijlocul pietrelor scknteietoare. Ai fost fqrq prihanq ‘n cqile tale, din ziua, cknd ai fost fqcut, pknq ‘n ziua cknd s-a gqsit nelegiuirea ‘n tine. ... Yi s-a ‘ng’mfat inima din pricina frumuseyii tale, yi-ai stricat ‘nyelepciunea cu strqlucirea ta. De aceea, te arunc la pqmknt, te dau priveliwte ‘mpqrayilor> (Ezechiel 28:12-17).

< Cum ai cqzut din cer, Luceafqr strqlucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost dobor’t la pqmknt, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai ‘n inima ta: <Mq voi sui ‘n cer, ‘mi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi wedea pe muntele adunqrii dumnezeilor, la capqtul miazqnoaptei; mq voi sui pe vkrful norilor, voi fi ca Cel Prea “nalt> (Isaia 14:12-14).

Acum, Satan ‘l acuzq pe Dumnezeu cq-i <mituiewte> pe oameni pentru a obyine slujirea wi gloria din partea lor, iar pe patriarh ‘l prezintq drept un <wmecher> care a ‘nvqyat de la Dumnezeu sq foloseascq un truc asemqnqtor pentru a primi binecuvkntqrile materiale.

Aceastq provocare obrqznicq este fqcutq ‘n public, ca sq fie auzitq de toyi <fiii lui Dumnezeu>, care stau ‘n anturajul Fqpturii divine:

<Fiii lui Dumnezeu au venit ’ntr-o zi de s-au ’nfqyiwat ’naintea Domnului. Wi a venit wi Satana ’n mijlocul lor> (Iov 1:6).

O�lecyie�eternqBine’nyeles cq Dumnezeu wtia dinainte ce va spune Satan wi este hotqrkt sq

foloseascq viaya patriarhului ca pe un obiect didactic prin care sq dea o lecyie <fiilor lui Dumnezeu.> Cine sunt ei wi de ce trebuie sq ‘nveye ceva din ceea ce

Satan ‘l acuzq pe Dumnezeu cq-i <mituiewte> pe oameni pentru a obyine slujirea wi gloria din partea

lor, iar pe patriarh ‘l prezintq drept un <wmecher> care a ‘nvqyat de la Dumnezeu

sq foloseascq un truc asemqnqtor pentru a primi binecuvkntqrile materiale.

Page 22: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

22

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

li se ‘ntkmplq oamenilor?Pentru cq ‘ntkmplarea s-a petrecut ‘n sferele cerewti, ei trebuie sq fi

fost <‘ngeri> sau alte creaturi care populeazq cerul. De altfel, Septuaginta, traducerea celor waptezeci din limba originalului evreiesc ‘n limba greacq, folosewte ‘n loc de <fii lui Dumnezeu>, numirea de <‘ngeri.>

Expresia <fiii lui Dumnezeu> se mai gqsewte wi ‘n alte pqryi ale Bibliei. “n Geneza 12 ni se vorbewte despre o contaminare a rasei umane prin ‘ncruciwarea cu o anumitq parte a acestor fqpturi cerewti2 . Existq wi un pasaj ‘n cartea Iov care ni-i prezintq pe fii lui Dumnezeu asistknd la creayie wi bucurkndu-se de lucrqrile lui Dumnezeu:

<Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci cknd stelele dimineyii izbucneau ’n ckntqri de bucurie, wi cknd toyi fiii lui Dumnezeu scoteau strigqte de veselie?> (Iov 38:6-7).

Unul din psalmii mesianici amintewte despre existenya fiilor lui Dumnezeu:

<Cqci, ’n cer, cine se poate asemqna cu Domnul? Cine este ca Tine ’ntre fiii lui Dumnezeu?> (Psalmul 89:6)

“n Noul Testament, <fiii lui Dumnezeu> sunt deosebiyi categoric de <copiii lui Dumnezeu> (termen care-i poate include wi pe oameni). Iatq ce le rqspunde Domnul Isus saducheilor, care nu credeau ‘n ‘nviere wi veniserq sq-L ‘ntrebe ipotetic wi retoric ce s-ar putea ‘ntkmpla dupq ‘nviere cu o femeie care a fost nevastq la mai mulyi bqrbayi:

<Isus le-a rqspuns: Fiii veacului acestuia se ’nsoarq wi se mqritq; dar cei ce vor fi gqsiyi vrednici sq aibq parte de veacul viitor wi de ’nvierea dintre cei moryi, nici nu se vor ’nsura, nici nu se vor mqrita. Pentru cq nici nu vor putea muri, cqci vor fi ca ’ngerii. Wi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai ’nvierii> (Luca 20:34-36).

Dacq acceptayi aceastq explicayie despre <fiii lui Dumnezeu>, proologul cqryii lui Iov ne pune ‘nainte o ocazie didacticq ‘n care Dumnezeu vrea sq-wi ‘nveye fiii, fqckndu-i martori la evoluyia unor oameni de pe suprafaya pqmkntului. O astfel de realitate nu este singularq wi este confirmatq de ckteva pasaje din Noul Testament:

<Da, mie, care sunt cel mai ne’nsemnat dintre toyi sfinyii, mi-a fost dat harul acesta sq vestesc Neamurilor bogqyiile nepqtrunse ale lui Hristos, wi sq pun ’n luminq ’naintea tuturor care este isprqvnicia acestei taine, ascunse din veacuri ’n Dumnezeu, care a fqcut toate lucrurile; pentru ca domniile wi stqpknirile din locurile cerewti sq cunoascq azi, prin Bisericq, ’nyelepciunea nespus de feluritq a lui

2 Vezi anexa: <Fii lui Dumnezeu>.

Page 23: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

23

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

Dumnezeu, dupq planul vewnic pe care l-a fqcut ’n Hristos Isus, Domnul nostru> (Efeseni 3:8-11).

Anumite profeyii din Scripturq vorbesc despre lucruri care-i intereseazq ‘n mod direct pe ‘ngeri:

<Proorocii, care au proorocit despre harul care vq era pqstrat vouq, au fqcut din mkntuirea aceasta yinta cercetqrilor wi cqutqrii lor stqruitoare. Ei cercetau sq vadq ce vreme wi ce ’mprejurqri avea ’n vedere Duhul lui Hristos, care era ’n ei, cknd vestea mai dinainte patimile lui Hristos wi slava de care aveau sq fie urmate. Lor le-a fost descoperit cq nu pentru ei ’nwiwi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovqduit Evanghelia, prin Duhul Sfknt trimis din cer wi ’n care chiar ’ngerii doresc sq priveascq> (1 Petru 1:10-12).

Apostolul Pavel era conwtient cq ‘ngerii privesc cu interes, ca la un spectacol, ceea ce se ‘ntkmplq cu oamenii de pe pqmknt.

<Cqci parcq Dumnezeu a fqcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmq, niwte oskndiyi la moarte; fiindcq am ajuns o priveliwte pentru lume, ‘ngeri wi oameni> (1 Corinteni 4:9).

Se pare cq facerea omului a avut locul ‘n contextul unei ‘nfruntqri directe dintre Dumnezeu wi Satan-Lucifer. Altfel, de ce l-ar fi creat Dumnezeu pe Adam ‘nainte de a stkrpi rebeliunea fostului heruvim ocrotitor? Oare nu tocmai pentru cq a vrut sq dea prin omenire un rqspuns wi o soluyionare marii crize care a apqrut ‘n cer? Awa cum obiwnuia sq spunq tatql meu, Vasile Brknzei: <Dumnezeu a fqcut din istoria omenirii un Manual de educayie pentru fqpturile ceerewti>.

Numai awa se explicq de ce Satan este nimicit ‘n contextul judecqyii finale a oamenilor. Aceastq directq legqturq ‘ntre existenya oamenilor wi destinul final al lui Satan se vede wi din faptul cq oamenii vor fi direct implicayi ‘n procesul de judecatq al lui Satan wi al acoliyilor lui:

<Nu wtiyi cq noi vom judeca pe ‘ngeri?> (1 Corinteni 6:3).

Cknd a ‘nceput discuyia dintre Dumnezeu wi Satan, cred cq ‘ngerii erau numai ochi wi urechi. Cred cu convingere cq viaya lui Iov, ca de altfel wi ‘ntreaga istorie a omenirii, este o lecyie destinatq de Dumnezeu cu prioritate pentru <fqpturile cerewti.>

Circumstanyele�‘n�care��atrqit�IovIov a fost un personaj important din vremea dinaintea formqrii poporului

Israel. El a trqit ‘n epoca dinaintea dqrii Legii de pe Sinai, numitq wi epoca conwtiinyei. Caracterizarea pe care o gqsim ‘n text este evaluarea pe care

Page 24: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

24

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

Dumnezeu ‘nsuwi i-o face:

<Ai vqzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pqmknt. Este un om fqrq prihanq wi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu wi se abate de la rqu> (Iov 1:1, 8; 2:3).

Un astfel de limbaj este tipic pentru epoca ‘n care comportamentul uman era reglementat nu de prescripyiile Legii, ci de limitele conwtiinyei umane. Urmqriyii termenii: Iov era <fqrq prihanq wi curat la suflet> tocmai pentru cq, atkt ckt ‘l ‘ndemna wi-l avertiza conwtiinya sa <se temea de Dumnezeu wi se abqtea de la rqu>. El vrea sq le transmitq wi fiilor sqi aceastq preocupare pentru o vieyuire curatq. Ca preot ‘n familia sa, Iov ‘i aduce dis de dimineayq ‘n faya altarului.

<Poate cq fiii mei au pqcqtuit wi au supqrat pe Dumnezeu ’n inima lor> (Iov 1: 5).

Remarcayi cq Iov nu aduce o singurq jertfq pentru toyi cei zece copii ai sqi. El ‘l ia pe fiecare ‘n parte, pe rknd, wi-l aduce ‘naintea Domnului. Prin aceasta, Iov cultivq ‘n copiii sqi aceiawi sensibilitate a conwtiinyei ‘n care trqia el. Absenya legislayiei mozaice nu ‘nseamnq cq viaya wi convieyuirea socialq erau total lipsite de reglementqri personale wi colective. Ele nu erau ‘nsq rezultatul primirii unei revelayii divine, ci izvorau din ‘ndemnurile interioare ale conwtiinyei.

Trqind la doar ckteva generayii dupq potop wi probabil contemporan cu bqtrknii copii ai lui Noe, Iov este cetqyeanul unei vremi ‘n care oamenii

Page 25: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

25

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

pqstrau ‘ncq proaspqtq ‘n conwtiinya lor responsabilitatea personalq ‘naintea unui Dumnezeu atotputernic. Pqyania celor care au pierit cu ocazia potopului le-a inspirat celor din vremea lui Iov dorinya de a nu repeta grewelile wi pqcatele lor. Nu numai necredinya, dar pknq wi idolatria era pe atunci interzisq:

<Dacq am privit soarele cknd strqlucea, luna cknd ‘nainta mqreayq, wi dacq mi s-a lqsat amqgitq inima ‘n tainq, dacq le-am aruncat sqrutqri, duckndu-mi mkna la gurq: wi aceasta este tot o fqrqdelege care trebuie pedepsitq de judecqtori, cqci m-aw fi lepqdat de Dumnezeul cel de sus!> (Iov 31: 26-28).

O mare importanyq era acordatq aspectului moral al societqyii:

<Dacq mi-a fost amqgitq inima de vreo femeie, dacq am pkndit la uwa aproapelui meu, atunci nevastq-mea sq macine pentru altul, wi s-o necinsteascq alyii! Cqci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fqrqdelege vrednicq sq fie pedepsitq de judecqtori> (Iov 31: 9-11).

Oricine citewte Geneza wi Exodul ’wi dq seama cq anumite reglementqri sociale wi religioase sunt semnalate ’n text fqrq a li se identifica originea (Ex. 18:16). Unele dintre ele le-au fost date oamenilor de ’nsqwi Dumnezeu: legea Sabatului (Gen. 2:3), legea jertfelor (Gen. 4:4), etc. Altele ’nsq sunt consemnate ’n text fqrq nici o referinyq la o intervenyie divinq. Probabil cq aceste legi au fost produsul experienyei wi ’nyelepciunii umane, bazate pe mqrturia interioarq a conwtiinyei.

“n 1901, M. J. de Morgan a descoperit la Susa <Codul lui Hamurabi>. Acest personaj, numit ’n Biblie Amrafel (Gen. 14:1), a fost o mare pesonalitate a vremii, ’mpqrat al Babilonului. Data probabilq a scrierii este anul 2.139 ’nainte de Christos. Cu aproximativ opt sute de ani ’nainte de vremea lui Moise, codul lui Hamurabi a guvernat viaya popoarelor aflate ’n teritoriu dintre Golful Persic, Marea Caspicq wi Marea Mediteranq. Relatarea biblicq ni le aratq la lucru ’n yara Canaanului. Hamurabi wi-a numit legile: <Judecqyi despre neprihqnire>. Comparate cu legile date de Dumnezeu prin Moise, <judecqyile> lui nu sunt nici neprihqnite wi nici nepqrtinitoare. Iatq doar ckteva aspecte contrastante:

Hamurabi

Page 26: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

26

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

OFENSA LEGEA�MOZAICQ HAMURABI

Furt Sq dea ’napoi ’ndoit (Ex. 22:9)

Moartea (#4 din COD)

Jaf Sq dea ’napoi ’ndoit (Ex. 22:7)

Moartea (#21din COD)

Adqpostirea unui rob fugar

Nevinovat (Deut. 23:15)

Moartea #16

Mutilarea unui rob Eliberarea robului Stqpknul compensat #199

Rqnirea unui om bogat

Dinte pentru dinte Dinte pentru dinte #196,197

Rqnirea unui om sqrac

Dinte pentru dinte Sq plqteascq o <mina> de argint

Rqnirea mortalq a unei fete de om bogat

De la caz la caz Moartea #209

Rqnirea mortalq a unei fete de om sqrac

De la caz la caz Sq plqteascq 5 sicli de argint #211, 213

Iatq wi ckteva texte biblice ’n care lucreazq <judecqyile> lui Hamurabi:1. Legea adoptqrilor ’l face pe Eliezer mowtenitorul lui Avraam (Gen. 15;

judecata #191)2. Agar nawte pentru Avraam (Gen. 23:16), Bilha (Gen. 30:4) wi Zilpa

(Gen.30:9) nasc pentru Iacov (#146).3. Reglementqri pentru cumpqrarea pewterii Macpela (Gen.23; #7).4. Pedeapsa cu moartea pentru furt, propusq de Iacov lui Laban (Gen.

31:32; #4).5. Iuda propune ca Tamar sq fie arsq de vie pentru curvie (Gen. 38:24;

#110).6. Cel ce a furat cupa lui Iosif trebuie sq moarq (Gen. 44:9; #4).7. Ruben pierde dreptul de ’ntki nqscut (Gen. 49:4; #158).8. Lui Avraam nu ’i este ’ngqduit sq o vkndq pe Hagar (Gen. 16:6; #119).

Ca sq putem ‘nyelege cum au trqit oamenii <‘nainte> de revelayia de pe Sinai este bine sq privim la felul ‘n care au trqit cei <dinafara> limitelor racestei revelayii. “n scrisoarea sa cqtre cei din Roma, apostolul Pavel descrie o stare care i-a caracterizat wi ‘i caracterizeazq pretutindeni pe cei care n-au fost iudei, ci Neamuri lipsite de <oracolele> lui Dumnezeu3. Iatq ce ne spune el:3 Romani 3:2

Page 27: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

27

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

<Cqci ’nainte de Lege pqcatul era ’n lume. Dar pqcatul nu este yinut ’n seamq cktq vreme nu este o lege> (Romani 5:13)

<Toyi cei ce au pqcqtuit fqrq lege, vor pieri fqrq lege; wi toyi cei ce au pqcqtuit avknd lege, vor fi judecayi dupq lege. Pentru cq nu cei ce aud Legea, sunt neprihqniyi ’naintea lui Dumnezeu, ci cei ce ’mplinesc legea aceasta, vor fi socotiyi neprihqniyi. Cknd Neamurile, cu toate cq n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, ’wi sunt singuri lege; wi ei dovedesc cq lucrarea Legii este scrisq ’n inimile lor; fiindcq despre lucrarea aceasta mqrturisewte cugetul lor wi gkndurile lor, care sau se ’nvinovqyesc sau se desvinovqyesc ’ntre ele. Wi faptul acesta se va vedea ’n ziua cknd, dupq Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor> (Romani 2:12-16).

Prin creayie, principiile Legii divine sunt ‘nscrise ‘n ‘nsqwi structura conwtiinyei noastre. De fapt, chiar termenul conwtiinyq ‘nseamnq un fel de <cunoawtere ‘mpreunq> cu Dumnezeu. Conwtiinya este martorul lui Dumnezeu ‘n gkndirea noastrq. Conwtiinya este ca linia indicatoare de pe carosabil, ea ne spune ce n-ar trebui sq facem, dar nu ne poate ‘mpiedica sq o facem.

<Sigur cq wtiu ce este conwtiinya>, spuse indianul punknd mkna la inimq, <este ceva micuy wi cu trei colyuri care stq liniwtit ckt timp fac ceea ce este bine, dar ‘ncepe sq se rostogoleascq produckndu-mi o mare durere de ‘ndatq ce fac rqul. Dacq stqruiesc ‘n facerea rqului, colyurile ‘ncep sq se toceascq wi nu mq mai doare awa de tare>.

Conwtiinyq ne avertizeazq prietenewte, dar dacq n-o ascultqm, ne pedepsewte ca un judecqtor intransigent. Ruwinea izvorqwte din frica de oameni; conwtiinya din frica de Dumnezeu. Conwtiinya nu este un sfetnic bun deckt atunci cknd Dumnezeu este sfetnicul conwtiinyei. Dewi pare o exprimare paradoxalq, iatq o afirmayie foarte corectq: Cknd ai o luptq cu propria conwtiinyq wi te lawi bqtut, ckwtigi.

Ce�fel�de�om�a�fost�Iov?Iov era un om <neprihqnit wi curat la suflet> pentru cq, la nivelul propriei

lui conwtiinye, <se temea de Dumnezeu wi se abqtea de la rqu.> Plkngerile autobiografice ale lui Iov (capitolul 3 wi mai ales capitolele

29-31) ne pun la ‘ndemknq un bogat izvor de informayii despre viaya acestui om cu totul wi cu totul remarcabil. Pe mqsurq ce vom citi aceste texte, vom ajunge sq-I dqm dreptate lui Dumnezeu ‘n aprecierea pe care i-a fqcut-o patriarhului:

<Nu este nimeni ca el pe pqmknt.> (Iov 1:8).

Iov este un om foarte bogat wi cu o familie mare wi fericitq:

Page 28: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

28

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

<I s-au nqscut wapte fii wi trei fete. Avea wapte mii de oi, trei mii de cqmile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de mqgqriye, wi un foarte mare numqr de slujitori. .... Fiii sqi se duceau unii la alyii, wi dqdeau, rknd pe rknd, ckte un ospqy. Wi pofteau wi pe cele trei surori ale lor sq mqnknce wi sq bea ’mpreunq cu ei> (Iov 1:2-4)

Ca prestigiu, poziyie wi putere, <omul acesta era cel mai cu vazq din toyi locuitorii Rqsqritului> (Iov 1:3b).

Iov s-a bucurat de o existenyq fericitq wi a gustat din plin binecuvkntqrile lui Dumnezeu. Iatq cum descrie el vremea de fericire wi prosperitate:

< Oh! cum nu pot sq fiu ca ’n lunile trecute, ca ’n zilele cknd mq pqzea Dumnezeu, cknd candela Lui strqlucea deasupra capului meu, wi Lumina lui mq cqlquzea ’n ’ntuneric! Cum nu sunt ca ’n zilele puterii mele, cknd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu, cknd Cel Atotputernic ’ncq era cu mine, wi cknd copiii mei stqteau ’n jurul meu; cknd mi se scqldau pawii ’n smkntknq, wi stknca vqrsa lkngq mine pkraie de untdelemn!> (Iov 29:2-6).

Iov era <cel mai cu vazq din toyi locuitorii Rqsqritului>. Omul acesta era vestit pentru bogqyia sa. Cineva a spus cq <milionarii de

astqzi n-ar fi putut nici mqcar sq ridice de la pqmknt portofelul lui Iov>.

<Avea wapte mii de oi, trei mii de cqmile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de mqgqriye, wi un foarte mare numqr de slujitori> (Iov 1:3).

Omul acesta era renumit pentru ‘nyelepciunea sa:

<Dacq ieweam sq mq duc la poarta cetqyii, wi dacq ’mi pregqteam un scaun ’n piayq, tinerii se trqgeau ’napoi la apropierea mea, bqtrknii se sculau wi stqteau ’n picioare. Mai marii ’wi opreau cuvkntqrile, wi ’wi puneau mkna la gurq. Glasul cqpeteniilor tqcea, wi li se lipea limba de cerul gurii. Urechea care mq auzea, mq numea fericit, ochiul care mq vedea mq lquda> (Iov 29:7-12).

<Oamenii mq ascultau wi awteptau, tqceau ’naintea sfaturilor mele. Dupq cuvkntqrile mele, nici unul nu rqspundea, wi cuvkntul meu era pentru toyi o rouq binefqcqtoare. Mq awteptau ca pe ploaie, cqscau gura ca dupq ploaia de primqvarq. Cknd li se muia inima, le z’mbeam wi nu puteau izgoni seninqtatea de pe fruntea mea. “mi plqcea sq mq duc la ei, wi mq awezam ’n fruntea lor; eram ca un ’mpqrat ’n mijlocul unei owtiri, ca un mkngkietor lkngq niwte ’ntristayi> (Iov 29:21-25).

Omul acesta era renumit pentru dreptatea sa:

Page 29: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

29

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

<Cqci scqpam pe sqracul care cerea ajutor, wi pe orfanul lipsit de sprijin. Binecuvkntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima vqduvei. Mq ’mbrqcam cu dreptatea wi-i slujeam de ’mbrqcqminte, neprihqnirea ’mi era manta wi turban. Orbului ’i eram ochi, wi wchiopului picior. Celor nenorociyi le eram tatq, wi cercetam pricina celui necunoscut. Rupeam falca celui nedrept, wi-i smulgeam prada din dinyi> (Iov 29:13-17).

Omul acesta era renumit pentru moralitatea wi integritatea sa:

<Fqcusem un legqmknt cu ochii mei, wi nu mi-aw fi oprit privirile asupra unei fecioare> (Iov 31:1).

<N-a cunoscut Dumnezeu cqile mele? Nu mi-a numqrat El toyi pawii mei? Dacq am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul dupq ’nwelqciune: sq mq ckntqreascq Dumnezeu ’n cumpqna celor fqrq prihanq, wi-mi va vedea neprihqnirea! De mi s-a abqtut pasul de pe calea cea dreaptq, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo ’ntinqciune de mkinile mele, atunci eu sq semen wi altul sq secere, wi odraslele mele sq fie desrqdqcinate! Dacq mi-a fost amqgitq inima de vreo femeie, dacq am pkndit la uwa aproapelui meu, atunci nevastq-mea sq macine pentru altul, wi s-o necinsteascq alyii! Cqci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fqrqdelege vrednicq sq fie pedepsitq de judecqtori, un foc care mistuie pknq la nimicire, wi care mi-ar fi prqpqdit toatq bogqyia. De aw fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cknd se certau cu mine, ce aw putea sq fac, cknd se ridicq Dumnezeu? Ce aw putea rqspunde cknd pedepsewte El? Cel ce m-a fqcut pe mine ’n pkntecele mamei mele, nu l-a fqcut wi pe el? Oare nu ne-a ’ntocmit acelawi Dumnezeu ’n pkntecele mamei?> Iov 31:4-15).

Omul acesta era renumit pentru dqrnicia sa:

<Dacq n-am dat sqracilor ce-mi cereau, dacq am fqcut sq se topeascq de plkns ochii vqduvei, dacq mi-am mkncat singur pkinea, fqrq ca orfanul sq-wi fi avut wi el partea lui din ea, eu, care din tinereyq l-am crescut ca un tatq, eu, care de la nawtere am sprijinit pe vqduvq; dacq am vqzut pe cel nenorocit ducknd lipsq de haine, pe cel lipsit neavknd ’nvqlitoare, fqrq ca inima lui sq mq fi binecuvkntat, fqrq sq fi fost ’ncqlzit de lkna mieilor mei; dacq am ridicat mkna ’mpotriva orfanului, pentru cq mq simyeam sprijinit de judecqtori; atunci, sq mi se deslipeascq umqrul de la ’ncheieturq, sq-mi cadq brayul wi sq se sfqrkme! Cqci mq temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, wi nu puteam lucra astfel din pricina mqreyiei Lui> (Iov 31:16-23).

Page 30: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

30

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

Omul acesta era renumit pentru credinciowia lui fayq de Dumnezeu:

<Dacq mi-am pus ’ncrederea ’n aur, dacq am zis aurului: <Tu ewti nqdejdea mea>; dacq m-am ’ngkmfat de mqrimea averilor mele, de mulyimea bogqyiilor pe care le dobkndisem; dacq am privit soarele cknd strqlucea, luna cknd ’nainta mqreayq, wi dacq mi s-a lqsat amqgitq inima ’n tainq, dacq le-am aruncat sqrutqri, duckndu-mi mkna la gurq: wi aceasta este tot o fqrqdelege care trebuie pedepsitq de judecqtori, cqci m-aw fi lepqdat de Dumnezeul cel de sus!> (Iov 31:24-28).

Omul acesta era renumit pentru bunqvoinya fayq de duwmani wi fayq de strqini:

<Dacq m-am bucurat de nenorocirea vrqjmawului meu, dacq am sqrit de bucurie cknd l-a atins nenorocirea, eu, care n-am dat voie limbii mele sq pqcqtuiascq, sq-i cearq moartea cu blestem; dacq nu ziceau oamenii din cortul meu: <Unde este cel ce nu s-a sqturat din carnea lui?> Dacq petrecea strqinul noaptea afarq, dacq nu mi-aw fi deschis uwa sq intre cqlqtorul ...> (Iov 31:29-32).

Omul acesta era renumit pentru o totalq integritate fqrq obsesia popularitqyii ieftine:

< ... dacq mi-am ascuns fqrqdelegile, ca oamenii, wi mi-am ’nchis nelegiuirile ’n skn, pentru cq mq temeam de mulyime, pentru cq mq temeam de dispreyul familiilor, yinkndu-mq deoparte wi necutezknd sq-mi trec pragul... > (Iov 31:33-34).

Omul acesta era renumit ca bun wi milos gospodar:

<Dacq pqmkntul meu strigq ’mpotriva mea, wi dacq brazdele lui varsq lacrqmi; dacq i-am mkncat roada fqrq s-o fi plqtit, wi dacq am ’ntristat sufletul vechilor lui stqpkni: atunci sq creascq spini din el ’n loc de grku, wi neghinq ’n loc de orz!> (Iov 31:38-40).

Fqrq ‘ndoialq, Iov a fost un exemplar remarcabil al rasei umane, o personalitate excepyionalq ‘ntr-o epocq ‘n care oamenii erau chemayi sq vieyuiascq la standardele ‘nalte ale conwtiinyei. Expresia <nu este nimeni ca el> subliniazq performanya lui Iov ‘n mijlocul celor din generayia sa.

Sunt convins ca apariyia unor asemenea personalitqyi a fost wi este metoda lui Dumnezeu pentru a pqstra ‘n fiecare generayie ‘ntre oameni chipul omului dupq voia lui Dumnezeu, lumina wi sarea pqmkntului. Una din expresiile biblice care-mi place foarte mult este <acewtia sunt niwte oameni care vor sluji ca semne> (Zaharia 3:8).

Cknd a murit foarte cunoscutul wi respectatul Alexa Popovici, n-am putut sq mq duc la Chicago ca sq particip la serviciile de ‘nmormkntare. Am trimis

Page 31: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

31

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

‘nsq o scurtq notq, ca un mesaj oamgial. Ea suna cam awa:<“n concertul mqrturiei crewtine generale, fiecare dintre noi suntem

chemayi sq ne ‘mplinim chemarea primitq de la Dumnezeu. Majoritatea ckntqm ‘n cor, anonimi ‘n mulyimea mare a Bisericii. Fratelui Alexa ‘nsq, Dumnezeu i-a dat o partiturq de solist. A fost un om ales cu o activitate unicq wi parcq i-a depqwit pe cei din jur < de la umqr ‘n sus>. Pe dknsul l-au vqzut toyi wi glasul lui a fost auzit wi ‘ndrqgit pknq departe. Influenya lui s-a manifestat asupra unei ‘ntregi generayii. Cum wi-a interpretat partitura, mai bine sau mai puyin bine, va fi apreciat de Acela care a gkndit wi compus aceastq simfonie a noastrq a tuturor. Ceea ce putem spune ‘nsq de pe acum cu certitudine este cq ‘n corul mqrturiei generale, fratele Alexa Popovici n-a fost ca noi ceilalyi, ci a fost unul dintre puyinii cu partiturq de solist.>

La scara unei alte generayii wi la dimensiuni mult superioare, Iov a fost un astfel de ales pentru o misiune specialq. Providenya divinq wi perseverenya lui skrguincioasq l-au fqcut sq fie recunoscut de toyi drept <o mare cqpetenie>.

Prezenya acestor oameni de excepyie trebuie sq fie un catalist pentru stimularea tuturor celorlalyi spre excelenyq. Nu se poate sq nu ne dqm seama cq suntem chemayi wi noi sq perseverqm pentru a ne ‘mplini misiunea de a fi luminq wi sare ‘n propria noastrq generayie.

<“ntr-o casq mare nu sunt numai vase din aur wi din argint, ci wi din lemn wi de pqmknt. Unele sunt pentru o ’ntrebuinyare de cinste, iar altele pentru o ’ntrebuinyare de ocarq. Deci dacq cineva se curqyewte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinyit, folositor stqpknului squ, destoinic pentru orice lucrare bunq> (2 Tim. 2:21).

Astfel de oameni ai lui Dumnezeu sunt chemayi ‘n cartea Apocalipsei <biruitori>. Ei sunt prezenyi ‘n toate bisericile amintite ‘n primele capitole ale cqryii. Pe ei se sprijinq edificiul spiritual al bisericilor de astqzi wi tot ei vor fi <stklpii> din structurile lucrqrii din vewnicie:

<Pe cel ce va birui, ’l voi face un stklp ’n Templul Dumnezeului Meu, wi nu va mai iewi afarq din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu wi numele cetqyii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are sq se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, wi Numele Meu cel nou. Cine are urechi, sq asculte ce zice Bisericilor Duhul> (Apocalipsa 3:12-13).

Lansarea�temei�din�cartea�IovCine este familiar cu lumea muzicii bune wtie cq o simfonie este

dezvoltarea unei teme ale cqrei motive muzicale sunt date ‘n uverturq. Motivele sunt adeseori ‘n antitezq, ca douq pareri contrarii, urmknd ca restul simfoniei sq cuprindq pqryi ‘n care aceste fraze muzicale sq se confrunte sau

Page 32: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

32

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

sq se completeze ‘ntr-o succesiune ‘nlqnyuitq, asemenea unui dans al ideilor muzicale.

Asemenea unei mqiestre simfonii, proologul cqryii Iov se ‘ncheie wi el cu lansarea temei. Ocazia este dialogul dintre Iov wi nevastq-sa, un probabil apogeu al tuturor discuyiilor lor anterioare. “n dialogul dintre cei doi apare condensat ca ‘ntr-un cartuw grafic enunyarea dilemei: este suferinya lui Iov o manifestare a dreptqyii divine sau este ceva mult mai mult?

Nevasta lui Iov vorbewte din durerea unei femei care-wi vede iubitul suferind chinuri degradante wi deznqdqjduite. Ea preferq sq caute o cale

pentru curmarea acestor suferinye wi o gqsewte ‘n logica <retribuyiei> divine. Fqrq sq-wi dea seama, nevasta lui Iov gkndewte ca Satan, reduckndu-L pe Dumnezeu la dimensiunile <dreptqyii> seci wi impersonale. Nevasta lui Iov nu-wi poate sfqtui soyul nici sq se sinucidq wi nici nu-l poate ucide ea ‘nsqwi. Singura alternativq care-i mai rqmkne la dispoziyie este sq gqseascq o metodq prin care sq-L facq pe Dumnezeu sq-l ucidq pe Iov. Femeia este convinsq cq, sub incidenya dreptqyii divine, pedeapsa pentru blestem trebuie sq fie moartea, awa cq sfatul ei devine:

<Tu rqmki neclintit ‘n neprihqnirea ta! Bleastqmq pe Dumnezeu, wi mori!> (Iov 2:9)

Patriarhul ‘wi dq repede seama cq nevasta lui, asemenea tuturor femeilor sentimentale, gkndewte cu inima, nu cu mintea sqnqtoasq. Dragostea este ‘ntotdeauna un bun medic, dar foarte rar wi un bun dascql. Rqspunsul lui Iov nu este o insultq, ci un diagnostic dat de perspicacitatea lui spiritualq:

Page 33: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

33

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

<Vorbewti ca o femeie nebunq. Ce! primim de la Dumnezeu binele, wi sq nu primim wi rqul?> (Iov 2:10a).

Cuvintele lui Iov dau pe fayq convingerea lui cq <binele> wi <rqul> vin amkndouq spre noi din partea unui Dumnezeu mereu egal cu El ‘nsuwi wi binevoitor fayq de oameni. Dewi nu ‘nyelege ceea cei se ‘ntkmplq, patriarhul este convins cq Dumnezeu are o logicq ‘n providenya Sa. Nu wtim de ce primim din partea Lui binele pe care nu-l meritqm, cum am putea sq nu primim wi rqul, a cqrui explicayie ne este la fel de necunoscutq?

Dewi incompletq, explicayia lui Iov este corectq:

<“n toate acestea, Iov n-a pqcqtuit deloc cu buzele lui> (Iov 2:10b).

Nu acelawi lucru se poate spune ‘nsq wi despre nevasta lui. Ea rqmkne, ‘n economia simbolicq a cqryii, o mare anonimq. Este singurul personaj al cqrui nume n-a fost parcq vrednic de a ne fi comunicat. Cine ‘ncearcq sq spunq cq lipsa numelui acestei femei din text este o caracteristicq a timpului datoratq poziyiei de inferioritate pe care o ocupau atunci femeile sq facq bine sq citeascq finalul cqryii wi sq gqseascq acolo trei femei ale cqror nume, fqrq o logicq aparentq, ni se dau. sunt cele trei fete ale nevestei lui Iov: Iemima, Cheyia wi Cheren-Hapuc.

Recapitulknd cele spune pknq acum, iatq care este jocul ideatic din primele capitole ale cqryii Iov:

Care este esenya relayiilor lui Dumnezeu cu oamenii?

Satan Propriul interes egoist Iov te va blestema

Dumnezeu Harul wi Iubirea reciprocq Iov mq va proslqvi

Nevasta lui Iov Bleastqmq pe Dumnezeu

Iov Binecuvknteazq pe Dumnezeu

Concluzia: Iov n-a pqcqtuit cu buzele lui.

Adevqruri�wi�aplicayii�practice�din�proologul�cqryiiSq poposim puyin pentru meditayie wi sq ne ‘nsuwim patru adevqruri

teologice wi trei aplicayii personale scoase din primele douq capitole ale cqryii. Le-am putea grupa sub observayia: Iov este rqbdqtor ‘n teribila lui suferinyq.

Primul adevqr teologic este cq Satan vrea sq distrugq fericirea pe care o avem noi ‘n Dumnezeu. Cknd Dumnezeu ‘i spune lui Satan: <Ai vqzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pqmknt. Este un om fqrq prihanq wi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu wi se abate de la rqu>, Satan nu rqspunde: <Wi ce-mi pasq mie. Treaba voastrq. Nu mq intereseazq.> Este

Page 34: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

34

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

evident cq Iov era o problemq care-l nemulyumea pe Satan. “l scqpase din gheare! Ar fi fost gata sq facq orice numai sq-l scoatq din sfeera de atracyie a lui Dumnezeu wi sq-l aducq ‘n stqpknirea lui. Acest <duwman> al sufletelor care <rqgnewte ca un leu care cautq sq ne ‘nghitq> ne-ar face harcea parcea dacq n-ar fi limitat ‘n acyiunile lui de suveranitatea lui Dumnezeu. “n fiecare zi ‘nsq, el ne dq tkrcoale wi cautq sq ne biruiascq. Satan folosewte douq arme: promisiunea mincinoasq a plqcerilor wi ... durerea. “n cazul lui Iov, plqcerile n-au putut sq-l ‘ndepqrteze de Dumnezeu, awa cq Satan cere acum dreptul de a se arunca asupra lui cu asaltul suferinyelor. “n domeniul plqcerilor, Satan ar vrea sq ne facq sq credem cq Dumnezeu nu ne dq ceea ce ni se cuvine. “n suferinye, Satan vrea sq ne convingq de faptul cq Dumnezeu este fqrq putere sau ne este ostil.

Fiecare dintre noi este un fel de <Iov> aflat la intersecyia conflictului dintre Dumnezeu wi Satan. Nemulyumit de fericirea pe care noi o gqsim ‘n Dumnezeu, Satan ne atacq pe fiecare dintre noi cu armele lui caracteristice. Uneori, el urmqrewte sq ne facq sq-L ‘nlocuim pe Dumnezeu cu surogatele idolatre ale bogqyiei materiale, cu plqcerile rebele ale pqcatelor sau cu distracyii aparent nevinovatele. Dacq nu reuwewte awa, el cere de la Dumnezeu dreptul <sq ne cearnq ca grkul>, arunckndu-ne wi-ntr-o parte wi-n cealaltq (Luca 22:31).

Al doilea adevqr teologic din acest pasaj este cq Dumnezeu direwte sq se proslqveascq prin vieyile copiilor Sqi. Scopul lui Dumnezeu ‘n facerea wi ‘n rqscumpqrarea lumii este sq-wi arate nemqrginita bogqyie a slavei Sale. El face aceasta prin rqscumpqrarea unui popor care se va alipi de El wi-L va preyui mai presus deckt toate plqcerile wi averile din lume. Prin harul Squ, slava Lui se va arqta ‘naintea tuturor prin bucuria negrqitq pe care o vor experimenta cei care se ‘ncred ‘n El.

Al treilea adevqr teologic din acest pasaj este cq Satan este limitat ‘n puterea lui de a face rqu. Dumnezeu nu este luat prin surprindere sau wocat de atacurile lui Satan, cqci acesta nu are voie sq facq nici o miwcare fqrq sq primeascq aprobarea de la Cel Atotputernic. Dumnezeu ‘i dq lui Satan foarte precis limitele ‘n care-wi poate exercita puterile lui malefice:

<Iatq, ‘yi dau pe mknq tot ce are, numai asupra lui sq nu ‘ntinzi mkna> (Iov 1:12).

<Iatq, yi-l dau pe mknq: numai cruyq-i viaya> (Iov 2:6).

O fi Satan ca un leu, dar Dumnezeu ‘l yine ‘n zgardq, lqskndu-l sq facq doar ceea ce ‘mplinewte scopurile lui cu lumea. “n cartea sa, <The Argument Of The Boo\ Of Job Unfolded> 4, {illiam Henr] Green scrie despre Satan:

<Cu toatq ura lui ‘mpotriva lui Dumnezeu wi duwmqnia lui fayq de poporul sfinyilor, Satan nu poate trece peste autoritatea wi controlul suveran al lui 4 1874, retipqritq ‘n 1977 la editura James and |loc\, pp.63

Page 35: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

35

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

Dumnezeu. Vrknd, nevrknd, el ‘mplinewte planurile lui Dumnezeu. “n eforturile lui de a-L detrona pe Cel Atotputernic, el nu reuwewte deckt sq-I mqreascq slava ‘naintea ‘ntregului univers. Satan este gata sq rqstoarne cerul wi pqmkntul ca sq le facq rqu alewilor lui Dumnezeu, dar singurul lucru pe care-l face este sq-i pregqteascq wi mai bine pentru slavq. Plin de otravq wi venin, gata sq inventeze cele mai felurite tipuri wi tertipuri pentru a-i face sq cadq, el se va vedea ‘n final ca fiind exact ceea ce n-a vrut sq fie: un auxiliar ‘nhqmat la ‘mplinirea finalq a planurilor divine.>

Al patrulea adevqr teologic din acest pasaj este cq Dumnezeu are rqspunderea finalq pentru ceea ce li se ‘ntkmplq copiilor Sqi. Religiile pqgkne au inventat o periculoasq egalitate ‘ntre foryele binelui wi ale rqului din univers. “nfruntarea aceasta este vqzutq ca o liptq continuq, cu un rezultat incert. Biblia nu cunoawte awa ceva, iar copiii lui Dumnezeu wtiu cq nu existq deckt un singur Suveran al universului, Dumnezeul cel Atotputernic! Rqul existq doar pentru o vreme, dar este infinit inferior puterii divine eterne care guverneazq toate lucrurile, deplin wi ‘ntotdeauna stqpkn pe situayie. Rqul face parte din creayie, Dumnezeu este Creatorul tuturor vqzutelor wi nevqzutelor. Iatq de ce Iov declarq emfatic:

<Domnul a dat, wi Domnul a luat, binecuvkntat fie Numele Domnului!> (Iov 1:21).

Iar Duhul Sfknt comenteazq imediat cq aceastq concluzie n-a fost nici o grewealq wi nici un neadevqr:

<”n toate acestea, Iov n-a pqcqtuit de loc, wi n-a vorbit nimic necuviincios ‘mpotriva lui Dumnezeu> (Iov 1:22).

Autorul cqryii vrea ca noi sq wtim cq Iov n-a fqcut nici un fel de confuzie. Nu este un pqcat sq spui cq ceea ce a fqcut Satan, a fqcut Dumnezeu, deoarece Satan este limitat ‘n ceea ce face de aprobqrile divine.

Tot awa, dupq versetul 6 din capitolul 2 urmeazq versetul 7 care ni-l prezintq pe Satan ‘n aceiawi subordonare de Dumnezeu:

<Domnul a zis Satanei: <Iatq, yi-l dau pe mknq: numai cruyq-i viaya.> Wi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubq rea, din talpa piciorului pknq ‘n crewtetul capului.>

Urmqriyi iarqwi ordinea declarayiei lui Iov din versetul 10 wi comentariul pe care-l face imediat autorul cqryii:

<Dar Iov i-a rqspuns: <Vorbewti ca o femeie nebunq. Ce! primim de la Dumnezeu binele wi sq nu primim wi rqul?> “n toate acestea, Iov n-a pqcqtuit deloc cu buzele lui.>

Temelia pe care se sprijinea Iov cknd tot wi toate din jurul lui se clqtinau wi se prqbuweau la pqmknt era credinya ‘n suveranitatea absolutq a lui

Page 36: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

36

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

Dumnezeu. Noul Testament va ‘ntqri aceastq convingere a lui Iov arqtkndu-ni-l pe

Satan subordonat suveranitqyii divine atunci cknd l-a ispitit pe Domnului Isus ‘n pustie:

<Atunci Isus a fost dus de Duhul ‘n pustie, ca sq fie ispitit de diavolul> (Matei 4:1).

Cine a fost rqspunzqtor de ispitirea Domnului Isus: Satan sau Duhul Sfknt? Textul ne spune cq Dumnezeu l-a ‘nhqmat pe Satan la ‘mplinirea unui plan fqcut cu mult mai ‘nainte. Ispitirile din pustie reprezentau niwte etape necesare ‘n ‘mplinirea lui. Cartea Apocalipsei ne spune cq Satan wi toate puterile politice ale lumii supuse lui vor ‘mplini ‘n final nu planurile lor, ci planul desqvkrwit alcqtuit de Dumnezeu pentru lume:

< Cqci Dumnezeu le-a pus ‘n inimq sq-I aducq la ‘ndeplinire planul Lui: sq se ‘nvoiascq pe deplin wi sq dea fiarei stqpknirea lor ‘mpqrqteascq, pknq se vor ‘ndeplini cuvintele lui Dumnezeu> (Apocalipsa 17:17).

“n Los Angeles am avut ‘n bisericq un credincios deosebit de sensibil wi respectuos fayq de Dumnezeu. El n-a vrut niciodatq sq rosteascq expresia <wi nu ne duce pe noi ‘n ispitq> din Matei 6:13 wi Luca 11:4, preferknd ‘ntotdeauna sq spunq <wi nu ne lqsa pe noi sq cqdem ‘n ispitq>. Pentru fratele Ghiyq, era o impoliteye sq dai vina pe Dumnezeu pentru proximitatea ispitelor. Wi totuwi, traducerea romkneascq este exactq! La fel spune wi originalul din limba greacq. Dumnezeu are ultima autoritate ‘n problema ispitirii noastre. El decide. Suveranitatea Lui o garanteazq. Departe de a fi o impoliteye sau un dezavantaj, realitatea implicqrii lui Dumnezeu ‘n procesul ispitirilor noastre ne dq liniwtea cq El nu va ‘ngqdui deckt ceea ce wtie cq putem duce:

<Nu v-a ajuns nici o ispitq, care sq nu fi fost potrivitq cu puterea omeneascq. Wi Dumnezeu, care este credincios, nu va ‘ngqdui sq fiyi ispitiyi peste puterile voastre; ci, ‘mpreunq cu ispita, a pregqtit wi mijlocul sq iewiyi din ea, ca s-o puteyi rqbda> (1 Corinteni 10:13).

Din cele patru adevqruri de mai sus, vq propun trei aplicayii personale.

Lasa-L�pe�Dumnezeu�sq�fie�Dumnezeu.Haideyi sq ne unim cu Iov wi sq proclamqm ‘mpreunq suveranitatea

absolutq a lui Dumnezeu. Haideyi sq spunem ‘mpreunq cu psalmistul:

<Dumnezeul nostru este ‘n cer, El face tot ce vrea> (Psalmul 115:3).

Haideyi sq proclamqm wi noi public ‘mpreunq cu ‘mpqratul Nebucadneyar:

Page 37: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

37

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

<El face ce vrea cu oastea cerurilor wi cu locuitorii pqmkntului, wi nimeni nu poate sq stea ‘mpotriva mkniei Lui, nici sq-I zicq: <Ce faci?> (Daniel 4:35).

Sq facem ca wi Iov din suveranitatea absolutq a lui Dumnezeu stknca pe care ne zidim viaya noastrq wi a bisericilor noastre.

“mpqratul David a manifestat wi el aceastq credinyq ‘n totala suveranitate a lui Dumnezeu. Asta l-a fqcut sq se comporte uneori straniu ‘n ochii celor din jurul squ wi sq rosteascq cuvinte neadevqrate la prima vedere.

Cknd a pqcqtuit cu nevasta lui Urie wi l-a omorkt apoi pe acest mare patriot al neamului squ, David pare cq nu se recunoawte vinovat ‘naintea oamenilor pe care i-a nedreptqyit. El spune:

<Am pqcqtuit ‘mpotriva Domnului> atunci cknd a luat nevasta lui Urie (2 Samuel 12:13).

Pocqinya lui David este exprimatq ‘n termenii acceptqrii suveranitqyii divine absolute:

<”mpotriva Ta, numai ‘mpotriva Ta am pqcqtuit wi am fqcut ce este rqu ‘naintea Ta; awa cq vei fi drept ‘n hotqrkrea Ta wi fqrq vinq ‘n judecata Ta> (Psalmul 51:4).

“mpqratul David ‘wi trqia viaya ca un actor a cqrui audienyq este formatq dintr-o singurq persoanq: Dumnezeu. Rstul nu conta! Wi ‘n spatele biruinyelor lui wi ‘n spatele ‘nfrkngerilor, ‘mpqratul vedea mkna atotputernicq a Celui care conduce ‘ntregul univers.

Lasq�suferinya�sq-wi�facq�lucrareaCknd te lovewte necazul wi suferinya, nu-yi ascunde lacrimile, ci lasq-le sq

curgq ‘n voie. Este scris:

<Atunci Iov s-a sculat, wi-a sfkwiat mantaua wi wi-a tuns capul> (Iov 1:20).

Suspinele wi lacrimile de durere nu sunt un semn al necredinyei. Iov nu este un ipocrit care aruncq un uwuratic: <Nu-i nimic! Trece wi asta!> Minunqyia ‘nchinqrii lui este cq s-a manifestat ‘n suferinyq, nu ‘n absenya ei.

“ntr-o circumstanyq ‘n care majoritatea celor prezenyi aveau lacrimi ‘n ochi, Geabqu Pascu, pe atunci pqstor la Alexandria i-a spus tatqlui meu: <Bq, Vasile, tu nu plkngi pentru cq n-ai apq ‘n cap! D-aia nu plkngi tu, cq n-ai apq ‘n cap!>

Fratele Pascu fqcea aluzie la un text din cartea profetului Ieremia:

<O, de mi-ar fi capul plin cu apq, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aw plknge zi wi noapte pe mormkntul fiicei poporului meu!> (Ieremia 9:1)

Page 38: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

38

Iov�-�'ncercat�prin�suferinyq

Plkngeyi cknd aveyi de ce sq plkngeyi, iar cknd puteyi, plkngeyi wi cu cei ce plkng ...

Lasq�increderea�sq-yi�punq�pe�buze�o�ckntare�de�laudqSq ne ‘ncredem ‘n Domnul wi sq facem din Cel prea’nalt comoara noastrq

cea mai de prey. Chiar dacq Satan i-ar fi luat lui Iov viaya, cred cq wtiu ce ar fi spus Iov:

<Fiindcq bunqtatea Ta preyuiewte mai mult deckt viaya, de aceea buzele mele ckntq laudele Tale> (Psalmul 63:3).

<Voi lquda pe Domnul ‘n orice vreme> lauda Lui va fi ‘ntotdeauna ‘n gura mea> (Psalmul 34:1).

Page 39: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

39

Dialoguri neinspirate

Cu ckt ‘i cunowti mai bine pe oameni, cu atkt vrei sq fi singur cu Dumnezeu. Cu ckt “l cunowti mai bine pe Dumnezeu, cu atkt simyi mai clar dorinya Lui de a te trimite la oameni.

Preluatq de Moise din literatura dinainte de formarea poporului evreu, cartea lui Iov a fost awezatq ‘n <Bibliorum>, ‘n culegerea lor de cqryi sfinte. Ea poate sta alqturi de oricare altq capodoperq a literaturii universale, depqwindu-le ‘nsq pe toate prin profunditate wi problematicq.

“n literatura de limbq englezq, {illiam Sha\espeare are meritul de a fi cel dintki care a introdus ‘n literaturq elemente de psihologie ‘n forma ei cea mai purq. “ntkmplqri aparent simple sunt ridicate de el ‘n planul psihanalizei ‘ntr-un limbaj al poeziei de cea mai bunq calitate. Sha\espeare reprezintq o culme a literaturii occidentale, un revoluyionar al limbii engleze, un om care a schimbat direcyia unei ‘ntregi epoci. Prin analiza sa pqtrunzqtoare asupra sufletului uman, Sha\espeare rqmkne wi astqzi la fel de actual wi relevant ca acum trei sute de ani.

Corespondentul lui ‘n literatura orientalq a Europei este F]odor Mihailovich Dostoievs\i. Omul acesta a fost victima unei ‘ntkmplari tragice. Mknat de curiozitate, tknqrul scriitor s-a dus sq-i asculte pe socialiwtii care ajunseserq la modq. Dostoievs\i a fost arestat de poliyia yarului ‘mpreunq cu anarhiwtii socialiwti. A fost ‘ntr-un loc nepotrivit la o orq nepotrivitq.

“ntr-o ‘nscenare menitq sq-i ‘nveye pe toyi o lecyie, grupul a fost judecat, condamnat la moarte wi grayiat ‘n chiar clipa execuyiei. Wocul destinat sq le <bage minyile ‘n cap> complotiwtilor a fost prea mare pentru structura sensibilq a lui Dostoievs\i. El a avut atunci wi acolo un atac de epilepsie. Boala l-a marcat apoi pentru tot restul vieyii. Se ‘ntkmpla ‘nsq ceva ciudat. “n preajma declanwqrii crizelor, psihicul squ intra ‘ntr-o activitate supranormalq,

Page 40: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

40

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

gkndea extraordinar de repede wi de pqtrunqtor. Dostoievs\i avea un fel de momente de <iluminare> personalq, un fel de exaltare supratensionatq. Ele erau urmate apoi de prqbuwiri ‘n crize extenuante.

Ca psiholog, Dostoievs\i a perceput cu o claritate nemaintklnitq nu numai ceea ce fac ‘n realitate oamenii, ci wi motivayia sufleteascq ce se ascunde ‘n spatele manifestqrilor lor aparent lipsite de logicq. Ca scriitor, Dostoievs\i a fost un psihanalist venit din lumea profund religioasq a slavilor ruwi.

Probabil cq apogeul analizei lui asupra sufletului rusesc este marcat de apariyia cqryii <Frayii |aramazov>. Schema pe care este construitq acyiunea cqryii este simplq wi foarte clarq. Cu abilitatea unui chirurg al sufletului, Dostoievs\i disecq personalitatea colectivq a ruwilor wi o analizeazq apoi sistematic sub lentila unui microscop nemilos.

Dostoievs\i plaseazq acyiunea cqryii ‘n familia lui Fiodor |aramazov, ‘ntruchiparea simbolicq a poporului rus. Este un personaj complex wi contradictoriu ‘n manifestqri, ca un suflet bkntuit de boala unor personalitqyi multiple. Pentru a-l analiza wi pentru a-i prezice viitorul, Dostoievs\i ‘l divide pe Fiodor |aramazov ‘n pqryi componente reprezentate fiecare de ckte unul din copiii sqi. Fiecare dintre fii sqi nu va mai fi o personalitate complexq, ci una simplq, liniarq, mowtenind parcq de la tatql lor doar una din multiplele lui trqsqturi. Astfel, Ivan ‘ntruchipeazq tendinya poporului rus spre intelectualismul sterp al socialismului ateu, Aliowa este neprihqnirea naivq a spiritului crewtin, ‘n timp de Dimitri reprezintq latura lui senzualq wi pqcqtoasq. Smerd]a\ov este exponentul tenebrelor pqcqtoase wi violente din sufletul rus. El este descris de Dostoievs\i ca <nenormal>, un bastard blestemat care-’wi va ucide pknq la urmq tatql.

Dostoievs\i ‘wi aweazq apoi aceste personaje ‘n arena vieyii de fiecare zi, le lasq sq interacyioneze unul cu celqlalt wi sugereazq cititorilor spre ce s-ar ‘ndrepta Rusia dacq s-ar lqsa stqpknitq de pornirile personificate ‘n fiecare dintre acewti tineri. Fiind el ‘nsuwi profund crewtin, Dostoievs\i construiewte ‘n carte un final apoteotic. Este clar cq haosul wi ruina spre care se ‘ndreaptq copiii acestei familii pot fi evitate numai wi numai printr-o totalq wi profundq convertire la valorile wi voia Dumnezeul crewtin.

Dintr-un anumit punct de vedere, cartea Iov a fost construitq pe o structurq asemqnqtoare cu drama |aramazovilor. Wi cartea lui Iov are o acyiune aparent simplq wi foarte limitatq. Bogqyia ei nu stq ‘n rqsturnqri spectaculoase de situayii, ci ‘n subtilitatea wi bogqyia jocului de idei. Majoritatea cqryii nici nu este acyiune, ci un dialog profund, o ‘nfruntare titanicq de idei ‘ntre niwte oameni care reprezentau ‘n acea vreme culmi de ‘nyelepciune wi de religiozitate. Cknd aceste douq elemente se combinq, avem de aface cu <teologia> sau ‘nyelepciunea despre divinitate.

“nfruntarea dintre Dumnezeu wi Satan ‘n sferele cerului declanweazq pe pqmknt o confruntare de idei, o veritabilq lecyie pentru <fiii lui Dumnezeu>,

Page 41: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

41

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

chemayi sq fie martorii ‘ntregii ‘ntkmplqri. “nvinuit cq lucreazq cu oamenii, wi prin extensie cu toate creaturile, la

nivelul relayiilor negustorewti ale avantajului reciproc, Dumnezeu vrea sq demonstreze tuturor cq nu prin <dreptate> se manifestq El, ci prin <har>. “n conflictul dintre Iov, pe de o parte, wi soyia wi cei trei prieteni ai lui pe de altq parte, va iewi ‘n evidenyq falimentul celor ce cred cq Dumnezeu lucreazq <dupq dreptate>. Cei ce au astfel de pqreri nu-l pot convinge pe Iov sq se recunoascq vinovat. El intuiewte cq ceea ce i se ‘ntkmplq <nu este drept>, dar nu ‘nyelege motivayia purtqrii lui Dumnezeu fayq de el.

La nivelul conwtiinyei, nivelul maxim la care se pot ridica oamenii este principiul <dreptqyii>.

La greci, principiul dreptqyii este personificat de zeiya <Themis>, preluatq de romani sub ‘nfqyiwarea unei femei legate la ochi wi purtknd ‘ntr-o mknq o balanyq, iar ‘n cealaltq o sabie. Romanii au numit-o <Justiyia> wi din acest nume se trag numirile tuturor organizayiilor chemate sq modereze societatea wi sq guverneze aspectele ei legate de moralitate wi de disciplinq.

La egipteni, principiul dreptqyii era ‘ntruchipat ‘n domnia lui Osiris.

La popoarele nordului, principiul justiyiei a fost personalizat ‘n zeiya S\adi, ‘ntruchiparea dreptqyii, a rqzbunqrii wi a mkniei sfinte.

“n cartea Iov, dreptatea divinq este principiul pe care-l propun adversarii lui Iov pentru explicarea suferinyelor lui. Patriarhul este singurul care se ridicq asupra acestui nivel de explicayii simpliste, intuind cq Dumnezeu este mai mult deckt justiyie wi cq ‘ncercqrile din viaya lui trebuie explicate altfel.

Plkngerea�lui�IovSfkrwitul proologului ni-i prezintq pe cei trei prieteni ai lui Iov venind sq-l

mkngkie pe prietenul lor:

<Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Wuah, wi Þofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviserq. S-au sfqtuit wi au plecat de acasq sq se ducq sq-i plkngq de milq wi sq-l

“nfruntarea dintre Dumnezeu wi Satan ‘n

sferele cerului declanweazq pe pqmknt o confruntare de idei, o veritabilq lecyie

pentru <fiii lui Dumnezeu.>

Page 42: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

42

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

mkng’ie. Ridickndu-wi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut> (Iov 2:11).

Scena este impresionantq. Situayia este tragicq wi duioasq ‘n acelawi timp. iaqt niwte oameni care wtiau sq se preyuiascq unul pe celqlalt!

Trei prieteni au lqsat treburile pe care le aveau, wi-au pqrqsit familiile wi preocupqrile, au dat de wtire unul altuia, s-au sfqtuit, s-au decis, wi-au coordonat plecarea wi au ajuns ‘mpreunq sq vadq ce se ‘ntkmplase cu Iov.

Cknd au ajuns, durerea produsq de starea prietenului lor le-a luat graiul wi i-a ‘mpiedicat sq vorbeascq timp de wapte zile wi wapte nopyi.

<Wi au ridicat glasul wi au plkns. Wi-au sf’wiat mantalele, wi au aruncat cu yqrknq ‘n vqzduh deasupra capetelor lor. Wi au wezut pe pqmknt lkngq el wapte zile wi wapte nopyi, fqrq sq-i spunq o vorbq, cqci vedeau ckt de mare ‘i este durerea> (Iov 2:12-13).

Tqcerea a fost ruptq doar de gemetele lui Iov. Tot el a fost wi a cel care a luat primul cuvkntul. Vorbele lui au fost ‘nsq foarte departe de ceea ce s-au awetptat prietenii lui sq audq.

<Dupq aceea Iov a deschis gura wi a blestemat ziua ‘n care s-a nqscut. A luat cuvkntul wi a zis: <Blestematq sq fie ziua ‘n care m-am nqscut. Prefacq-se ‘n ‘ntuneric ziua aceea, sq nu se ‘ngrijeascq Dumnezeu de ea din cer, wi sq nu mai strqluceascq lumina peste ea! S-o cuprindq ‘ntunericul wi umbra moryii, nori growi sq vinq peste ea, wi neguri de peste zi s-o ‘nspqimknte! Noaptea aceea! S-o acopere ‘ntunericul, sq piarq din an, sq nu mai fie numqratq ‘ntre luni! Da, stearpq sq fie noaptea aceea, ducq-se veselia din ea! Blestematq sq fie de cei ce blastqmq zilele, de cei ce wtiu sq ‘ntqr’te Leviatanul; sq se ‘ntunece stelele din amurgul ei, ‘n zqdar sq awtepte lumina, wi sq nu mai vadq genele zorilor zilei! Cqci n-a ‘nchis pkntecele care m-a zqmislit, nici n-a ascuns suferinya dinaintea ochilor mei> (Iov 3:1-10)

Existq dureri care mocnesc newtiute ‘n lquntrul nostru, nemulyumiri care dospesc pknq ce ajung sq ne umfle ‘n mod exagerat simyirile, ckrtiri care gesteazq ‘n inimq pkna ce se transformq ‘n izbugniri wi revqrsqri de rqutate. Cktq vreme a tqcut, Iov pqrea dinafarq ‘ntruchiparea perfecyiunii. Prezenya celor trei vizitatori i-a ‘ngqduit ‘nsq sq vorbeascq <pe wleau>, <ca ‘ntre prieteni> wi sq dea frku liber sentimentelor care-i otrqveau rqrunchii.

Iov se face singur o yintq uwoarq pentru cei trei. Sqgeyile lor trag ‘nsq pe alqturi. Vorbele lui sunt evident o rqbufnire vinovatq, o tiradq a unui nebun pus pe ceartq cu Fqcqtorul squ. Textul ne pune o serie de <de ce?>-uri ‘ndreptate direct spre Dumnezeu. Ele sunt contestayii, capete de aucuzare. Iov contestq dreptatea destinului pe care i l-a rezervat Dumnezeu wi ‘nyelepciunea

Page 43: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

43

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

<providenyei> prin care se ‘ngrijewte Dumnezeu de oameni.

<Dece n-am murit ‘n pkntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la iewirea din pkntecele ei? Dece am gqsit genunchi care sq mq primeascq? Wi y’ye care sq-mi dea lapte?

Acum aw fi culcat, aw fi liniwtit, aw dormi wi m-aw odihni cu ‘mpqrayii wi cei mari de pe pqmknt, care wi-au zidit falnice morminte, cu domnitorii care aveau aur, wi wi-au umplut casele cu argint. Sau n-aw mai fi ‘n viayq, aw fi ca o st’rpiturq ‘ngropatq, ca niwte copii care n-au vqzut lumina! Acolo nu te mai necqjesc cei rqi, acolo se odihnesc cei sleiyi de puteri. Acolo cei puwi ‘n lanyuri sunt lqsayi toyi ‘n pace, nu mai aud glasul asupritorului; cel mai mic wi cel mare sunt tot una acolo, wi robul scapq de stqpknul squ.

Pentru ce dq Dumnezeu luminq celui ce sufere, wi viayq celor amqriyi la suflet, care awteaptq moartea wi nu vine; cu toate cq o doresc mai mult deckt o comoarq, care n-ar mai putea de bucurie wi de veselie, dacq ar gqsi mormkntul? -

Pentru ce, zic, dq El luminq omului care nu wtie ‘ncotro sq meargq pe care ‘l ‘ngrqdewte Dumnezeu de toate pqryile? Suspinurile ‘mi sunt hrana de toate zilele, wi jalea mi se varsq ca apa.

De ce mq tem, aceea mi se ‘ntkmplq; de ce mi-e fricq, de aceea am parte! N-am nici liniwte, nici pace, nici odihnq, wi necazul dq peste mine> (Iov 2:11-26).

Niciun om care-l iubewte pe Dumnezeu n-ar fi putut sq tacq ‘naintea unor astfel de cuvinte. Evlavia cerea ca cei trei oameni sq vorbeascq, iar dreptatea le cerea sq-l condamne pe Iov, chiar dacq suferinya lui le atrqsese simpatia.

Dupq proolog, dialogurile din cartea Iov ocupq spayiul acoperit de capitolele 3-37. Cine le citewte ‘wi dq seama cq asistq la un meci ‘n trei reprize cu un rezultat nul. Dacq ar fi sq dqm un titplu acestei secyiuni din carte i-am spune < Dilema unui dialog imposibil!>

“ntklnirea dintre Iov wi cei trei prieteni ai sqi degenereazq treptat dintr-o discuyie ‘ntr-o dezbatere wi apoi ‘ntr-o veritabilq disputq. Conversayia se transformq treptat ‘ntr-o controversq wi sfkrwewte ‘n ceartq. Interpelqrile celor

“ntklnirea dintre Iov wi cei trei prieteni ai sqi

degenereazq treptat dintr-o discuyie ‘ntr-o dezbatere wi apoi ‘ntr-o veritabilq

disputq.

Page 44: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

44

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

trei dovedesc din ce ‘n ce mai puyinq prietenie pentru Iov, iar patriarhul le rqspunde pe mqsurq:

<Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacq pqrqsewte frica de Cel Atot puternic. Frayii mei s-au arqtat ‘nwelqtori ca un pkrku, ca albia pkraielor care trec. ... Awa sunteyi wi voi acum pentru mine. Voi ‘mi vedeyi necazul, wi vq ‘ngroziyi! V-am zis eu oare: <Dayi-mi ceva, cheltuiyi din averile voastre pentru mine, scqpayi-mq din mkna vrqjmawului, rqscumpqrayi-mq din mkna celor rqi?> “nvqyayi-mq, wi voi tqcea; faceyi-mq sq ‘nyeleg ‘n ce am pqcqtuit. O ckt de ‘nduplecqtoare sunt cuvintele adevqrului! Dar ce dovedesc mustrqrile voastre? Vreyi sq mq mustrayi pentru tot ce am zis, wi sq nu vedeyi deckt vknt ‘n cuvintele unui deznqdqjduit? Voi nqpqstuiyi pe orfan, prigoniyi pe prietenul vostru. Uitayi-vq la mine, vq rog! Doar nu voi minyi ‘n fayq! “ntoarceyi-vq, nu fiyi nedrepyi; ‘ntoarceyi-vq, wi mqrturisiyi cq sunt nevinovat! Este vreo nelegiuire pe limba mea, wi nu deosebewte gura mea ce este rqu?> (Iov 6:14-30).

<S-ar putea zice, ‘n adevqr, cq neamul omenesc sunteyi voi, wi cq odatq cu voi va muri wi ‘nyelepciunea! Am wi eu minte ca voi, nu sunt mai pe jos deckt voi. Wi cine nu wtie lucrurile pe care le spuneyi voi? Eu sunt de batjocura prietenilor mei, cknd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocurq! Disprey ‘n nenorocire! iatq zicerea celor fericiyi: dq brknci cui alunecq cu piciorul!> (Iov 12:2-5).

<Iatq, ochiul meu a vqzut toate acestea, urechea mea a auzit wi a luat seama. Ce wtiyi voi, wtiu wi eu, nu sunt mai pe jos deckt voi.>

<Cqci voi sunteyi niwte fquritori de minciuni, sunteyi cu toyii niwte doctori de nimic. O, de ayi fi tqcut, ce ‘nyelepciune ayi fi arqtat! Acum, ascultayi, vq rog, apqrarea mea, wi luayi aminte la rqspunsul buzelor mele! Vreyi sq vorbiyi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Wi sq spuneyi minciuni, ca sq-L apqrayi? Vreyi sq yineyi cu El wi sq faceyi pe apqrqtorii lui Dumnezeu? Dacq vq va cerceta El, va gqsi bine oare? Sau vreyi sq-L ‘nwelayi cum ‘nwelayi pe un om? Nu, nu; ci El vq va oskndi, dacq ‘n ascuns nu lucrayi deckt pqrtinindu-L pe El. Nu vq ‘nfricoweazq mqreyia Lui? Wi nu cade groaza Lui peste voi? Pqrerile voastre sunt pqreri de cenuwq, ‘ntqriturile voastre sunt ‘ntqrituri de lut> (Iov 13:1-2, 4-12).

<Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toyi sunteyi niwte

Page 45: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

45

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

mkngkietori supqrqciowi. Cknd se vor sfkrwi aceste vorbe ‘n vknt? Wi pentru ce atkta supqrare ‘n rqspunsurile tale? Ca voi aw vorbi eu, de ayi fi ‘n locul meu? V-aw coplewi cu vorbe, aw da din cap la voi, v-aw mkngkia cu gura, wi aw miwca din buze ca sq vq uwurez durerea? ... Ei deschid gura sq mq mqnknce, mq ocqrqsc wi mq bat peste obraji, se ‘nverwuneazq cu toyii dupq mine> (Iov 16:2-10).

<Pknq cknd ‘mi veyi ‘ntrista sufletul, wi mq veyi zdrobi cu cuvkntqrile voastre? Iatq cq de zece ori m-ayi batjocorit; nu vq este ruwine sq vq purtayi awa? Dacq am pqcqtuit cu adevqrat, numai eu sunt rqspunzqtor de aceasta. Credeyi cq mq puteyi lua de sus? Credeyi cq mi-ayi dovedit cq sunt vinovat?> (Iov 19:2-5).

<Ascultayi, ascultayi cuvintele mele, dayi-mi mqcar aceastq mkngkiere. Lqsayi-mq sq vorbesc, vq rog; wi, dupq ce voi vorbi, veyi putea sq vq bateyi joc. ... Pentru ce, deci, ‘mi dayi mkngkieri dewerte? Ce mai rqmkne din rqspunsurile voastre deckt viclenie?> (Iov 21:2-3, 34)

Cine�sunt�cei�trei�prieteni�ai�lui�Iov�wi�care�este�teologia�lor�?

Dacq ar fi sq identificqm o caracteristicq a fiecqruia dintre cei trei prieteni ai lui Iov, am putea sq-i poreclim: Elifaz cel elegant (vorbewte ‘ntotdeauna pedant), Biblad cel batjocoritor (se crede atotwtiutor wi este flegmatic ‘n

Page 46: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

46

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

vorbire) wi Yofar cel ‘nyepat (este orgolios wi isteric, plin de mknie wi vorbewte cu indignare).

Omul a fost dintotdeauna <o trestie care cugetq>. Gkndirea celor din vechime nu trebuie subestimatq de cei de astqzi. Din multe puncte de vedere, gkndirea anticq a fost mai adkncq wi mai profundq. Faptul cq au trqit vieyi ‘ndelungate de cinci sute, wase sute sau chiar nouq sute de ani, le-a ‘nlesnit celor din antichitate sq acumuleze o mare cantitate de cunowtinye rezultate din observayii asupra realitqyii. Toate acestea cuplate cu proximitatea fayq de vremea creayiei wi ritmul mai lent al unei vieyi predisuse la meditayie wi reflexie au oferit un cadru foarte fertil pentru dezvoltarea unor adevqrate sisteme de gkndire wi interpretare a realitqyii.

De exemplu, oamenii din vechime au observat cq gkndirea rayionalq opereazq wi ea dupq anumite relayii ‘ntre entitqyi, cantitqyi wi fenomene. Toate concluziile noastre se bazeazq pe observayii, iar observayiile pot avea un caracter general sau unul particular. Procedeul prin care o observayie cu caracter particular este confruntatq cu o altq observayie cu caracter general pentru a ajunge la o concluzie logicq a fost numit <silogism.>

Iatq un exemplu de silogism perfect:

Observayia cu caracter general, numitq wi premiza majorq: <Oamenii au nevoie sq mqnknce.>Observayia cu caracter particular, numitq wi premiza minorq: <Pkinea este mkncare.>Concluzia: <Oamenii au nevoie de pkine.>

Rayiunea noastrq este limitatq la observayiile experienyei personale. Noi nu putem sq ne facem pqreri sau sq tragem concluzii despre lucruri pe care nu le-am vqzut, etc. ‘ntr-un cuvknt, nu le-am perceput printr-unul din cele cinci simyuri ale noastre. Din acest punct de vedere, rayiunea nu ne poate ajuta prea mult ‘n domeniul religiei, cqci el este deschis ‘nspre un domeniu dinafara puterii noastre de experimentare. Religia nu este ‘nsq i-rayionalq, ci a-rayionalq; ea nu contrazice rayiunea, ci o depqwewte prin intuiyie, inspirayie wi revelayie. Religia este <transcendentalq>, adicq trece dincolo de limitele experienyei noastre prin simyuri.

Apostolul Pavel a avut privilegiul sq experimenteze realitatea cereascq, dar el a fost incapabil sq gqseascq o punte de transmitere rayionalq a celor vqzute de el acolo. Faptul cq cititorii sqi nu fuseserq wi ei ‘n realitatea ‘n care pqtrunsese el a fqcut ca orice comunicare dintre ei sq nu poatq fi deckt cel mult paryialq:

<Cunosc un om ‘n Christos, care, acum patrusprezece ani, a fost rqpit pknq ‘n al treilea cer (dacq a fost ‘n trup nu wtiu; dacq a fost

Page 47: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

47

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

fqrq trup, nu wtiu: Dumnezeu wtie). Wi wtiu cq omul acesta (dacq a fost ‘n trup sau fqrq trup, nu wtiu: Dumnezeu wtie), a fost rqpit ‘n rai, wi a auzit cuvinte, care nu se pot spune, wi pe care nu-i este ‘ngqduit unui om sq le rosteascq> (2 Corinteni 12:2-4).

< Dar, dupq cum este scris: <Lucruri pe care ochiul nu le-a vqzut, urechea nu le-a auzit, wi la inima omului nu s-au suit, awa sunt lucrurile pe care le-a pregqtit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. Nouq ‘nsq Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Squ. Cqci Duhul cerceteazq totul, chiar wi lucrurile adknci ale lui Dumnezeu. ... Wi vorbim despre ele nu cu vorbiri ‘nvqyate de la ‘nyelepciunea omeneascq, ci cu vorbiri ‘nvqyate de la Duhul Sfknt, ‘ntrebuinyknd o vorbire duhovniceascq pentru lucrurile duhovnicewti. Dar omul firesc nu primewte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, cqci, pentru el, sunt o nebunie; wi nici nu le poate ‘nyelege, pentru cq trebuiesc judecate duhovnicewte. Omul duhovnicesc, dimpotrivq, poate sq judece totul, wi el ‘nsuwi nu poate fi judecat de nimeni. Cqci <cine a cunoscut gkndul Domnului, ca sq-I poatq da ‘nvqyqturq?> Noi ‘nsq avem gkndul lui Christos> (1 Corinteni 2:9-16).

Ascultknd dialogurile dintre Iov wi cei trei prieteni ai sqi avem uneori impresia cq asistqm la niwte dialoguri ale surzilor; toyi vorbesc, toyi au dreptate, dar niciunul nu pare cq-l ascultq pe celqlalt sau cq-l ‘nyelege. Gkndirea celor trei prieteni ai lui Iov este rayionalq, orizontalq prin limitele experienyei lor umane. Gkndirea lui Iov sare dincolo de rayiune la nivelul superior al lumii lui Dumnezeu wi presimte sau cunoawte, cel puyin ‘n parte, adevqruri pe care prietenii sqi nu le-au experimentat. Prietenii lui Iov sunt asemenea unor oglinzi ‘n care Iov se vede deformat caricatural. Vorbind despre Dumnezeu, ei se ‘nchinq la ceea ce nu cunosc. Absenya unei ‘ntklniri personale cu Dumnezeu ‘i lipsewte de experienya pqrtqwiei divine.

Din aceastq cauzq, aplicarea silogismelor ‘n lumea religiei poate da nawtere la concluzii false. Cele trei reprize de dialoguri dintre Iov wi prietenii sqi se succed asemenea unui silogism perfect. Iatq-l exprimat ‘n tabelul de mai jos:

Repriza I Premiza�minorq Dumnezeu pedepsewte pe cei pqcqtowi

Repriza II Premiza�minorq Iov este pedepsit de Dumnezeu

Repriza III Concluzia Iov este pqcqtos

Corect din punct de vedere al logicii, acest silogism religios este fals ‘n esenya sa pentru cq ‘ncearcq sq explice lucrurile lui Dumnezeu dintr-o realitate care existq deasupra experienyei umane.

Page 48: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

48

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

El este la fel de fals ca urmqtorul silogism posibil:Premiza majorq: animalele cu aripi zboarq.Premiza minorq: gainile au aripi.Concluzia: gqinile zboarq.Concluzia este bine’nyeles falsq. Ea ar fi wi mai departe de adevqr dacq ‘n

locul gqinilor din premiza minorq am pune pewtii.La fel de nereuwit este wi silogismul din logica rayionalq a celor trei

prieteni ai lui Iov. Fiecare dintre ei are o anumitq logicq, dar ea este sprijinitq pe observayii doar pe jumqtate adevqrate.

Sq ‘ncercqm ‘mpreunq sq indentificqm teologia celor trei prieteni ai lui Iov din felul ‘n care abordeazq ei problemele pe care le ridicq. Subiectul primei reprize de dialog dintre Iov wi cei trei prieteni ai sqi (Iov 3-14) este: <Care este implicarea lui Dumnezeu ‘n suferinyele lui Iov ?>

ElifazPrimul prieten al lui Iov care ia cuvkntul este Elifaz din Teman.

“n rezumat, putem spune cq el este exponentul <teologiei experienyei personale>. Teman, localitatea din care vine este un centru ‘n sudul mqrii moarte, la marginea pustiei, renumit pentru ‘nyelepciunea locuitorilor lui, numiyi wi <fiii Rqsqritului> (Amos 1:12; Obadia 1:8; Ieremia 49:7; Ezechiel 25:13). Localitatea era despqryitq de dealurile din Paran de o ckmpia joasq numitq <Arabah> (Habacuc 3:3).

Termenii caracteristici ai teologiei lui Elifaz sunt <am vqzut> wi <am avut

Page 49: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

49

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

o vedenie>:

<Am vqzut pe un nebun prinzknd rqdqcinq; apoi deodatq i-am blestemat locuinya. ...>

<Iatq ce am cercetat, wi awa este! Ascultq, cq sunt spre folosul tqu!> (Iov 5:3, 27).

<Un cuvknt s-a furiwat pknq la mine, wi urechea mea i-a prins sunetele uwoare. “n clipa cknd vedeniile de noapte frqmkntq gkndul, cknd oamenii sunt cufundayi ‘ntr-un somn adknc, m-a apucat groaza wi spaima, wi toate oasele mi-au tremut. Un duh a trecut pe lkngq mine ... Tot pqrul mi s-a sbkrlit ca ariciul ... Un chip cu o ‘nfqyiware necunoscutq era ‘naintea ochilor mei. Wi am auzit un glas care woptea ‘ncetiwor: Fi-va omul fqrq vinq ‘naintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat ‘naintea Celui ce l-a fqcut? Dacq n-are ‘ncredere Dumnezeu nici ‘n slujitorii Sqi, dacq gqsewte El greweli chiar la ‘ngerii Sqi, cu ckt mai mult la cei ce locuiesc ‘n case de lut, care ‘wi trag obkrwia din yqrknq, wi pot fi zdrobiyi ca un vierme! De dimineayq pknq seara sunt zdrobiyi, pier pentru totdeauna, wi nimeni nu yine seama de ei. Li se taie firul vieyii: mor, wi tot n-au cqpqtat ‘nyelepciunea!> (Iov 4:12-21).

Din reacyia lui Elifaz la ‘ntklnirea cu <duhul> vedeniilor lui, ca wi din conyinutul viclean wi insinuant al mesajului tragem concluzia cq sursa a fost mai degrabq maleficq deckt angelicq, cu adevqrat un mesager venit din ‘ntunerec.

Elifaz reprezintq o anumitq parte a omenirii care wi-a fqcut prostul obicei de a-L judeca pe Dumnezeu wi acyiunile Sale dupq mqsura propriei lor experienye. “n rezumat, Elifaz ilustreazq pericolul de a ne construi un Dumnezeu <dupq chipul wi asemanqrea noastrq.> Lipsit de legqturq personalq cu Dumnezeul cerului, trqind doar la ‘nqlyimea standardelor justiyiare ale conwtiinyei, omul nu are capacitatea Harului !!!

Dewi socoteala lui Elifaz este aparent logicq, ea produce un limbaj suspect de asemqnqtor cu acela folosit de Satan. Sfatul pe care il dq el lui Iov se poate reduce la aceastq ecuayie: <Fq un tkrg cu Dumnezeu: recunoawte-yi pqcatele wi El te va face ca mai ‘nainte.>

<Ferice de omul pe care-l ceartq Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic. El face rana, wi tot El o leagq; El rqnewte, wi mkna Lui tqmqduiewte. De wase ori te va izbqvi din necaz, wi de wapte ori nu te va atinge rqul. El te va scqpa de moarte ‘n vreme de foamete, wi de loviturile sqbiei ‘n vreme de rqzboi. Vei fi la adqpost de biciul limbii, vei fi fqrq teamq cknd va veni pustiirea.

Page 50: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

50

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

Vei rkde de pustiire ca wi de foamete, wi nu te vei teme de fiarele pqmkntului. Cqci vei face legqmknt pknq wi cu pietrele ckmpului, wi fiarele pqmkntului vor fi ‘n pace cu tine. Vei avea fericire ‘n cortul tqu, ‘yi vei gqsi turmele ‘ntregi, ‘yi vei vedea sqmknya cresckndu-yi, wi odraslele ‘nmulyindu-se ca iarba de pe ckmp. Vei intra ‘n mormknt la bqtrkneye, ca snopul strkns la vremea lui. Iatq ce am cercetat, wi awa este! Ascultq, cq sunt spre folosul tqu!> (Iov 5:17-27).

Experienya personalq este o sursq insuficientq pentru a-L ‘nyelege pe Dumnezeu. Cuvintele lui Elifaz ne aratq cq un om poate fi foarte sincer wi ... foarte grewit ‘n acelawi timp.

<Dupq ckte am vqzut eu, numai cei ce arq fqrqdelegea wi seamqnq nelegiuirea ‘i secerq roadele!> (Iov 4:8).

Ce i-ar fi spus un om cu o asemenea <teologie> Celui ce a fost bqtut ‘n curtea lui Pilat wi s-a tkrkt spre Calvar cu crucea ‘n spinare pe strqzile Ierusalimului? Ce mkngkiere le-ar fi oferit el lui Pavel wi Sila ‘n temniya din Filipi ? Teologie bazatq pe experienya personalq a dus ‘n eroare milioane de oameni de pe faya pqmkntului.

BildadBildad din Wuah ‘mbrqyiweazq <teologia tradiyiei>. Termenii caracteristici

ai teologiei lui sunt folosiyi ‘n urmqtorul pasaj:

<“ntreabq pe cei din neamurile trecute, wi ia aminte la pqyania pqrinyilor lor. Cqci noi suntem de ieri, wi nu wtim nimic, zilele noastre pe pqmknt nu sunt deckt o umbrq. Ei te vor ‘nvqya, ‘yi vor vorbi> (Iov 8:8-10a).

<Vreau sq te ‘nvqy, ascultq-mq! Voi istorisi ce am vqzut, ce au arqtat ‘nyelepyii, ce au descoperit ei, auzind de la pqrinyii lor, cqrora singuri li se dqduse yara, wi printre care niciun strqin nu venise ‘ncq> (Iov 15:17-19).

Bildad vorbewte despre supunerea sub autoritatea celor din <neamurilor trecute>, a <pqrinyilor>, a celor ce trqiserq ‘n timpurile puritqyii de credinyq, pknq ce <niciun strqin nu venise ‘ncq.>

Dacq un singur om poate grewi, atunci o mulyime de oameni pot grewi ‘nsutit, amplificknd exponenyial grewelile fiecqruia. Tradiyiile sunt bazate pe pqrerile celor mulyi. Ele sunt un fel de vot al majoritqyii, dar <majoritate> nu ‘nseamnq de multe ori deckt cq toyi ignoranyii sunt de aceiawi pqrere.

Care este mesajul adus lui Iov de Bildad din partea <tradiyiei>? Iatq-l. Wi el seamqnq foarte mult cu logica superficialq a lui Satan:

Page 51: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

51

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

<Oare va rqsturna Dumnezeu dreptul? Sau va rqsturna Cel Atotputernic dreptatea? Dacq fii tqi au pqcqtuit ‘mpotriva Lui, i-a dat pe mkna pqcatului. Dar tu, dacq alergi la Dumnezeu, dacq rogi pe Cel Atot puternic, dacq ewti curat wi fqrq prihanq, atunci negrewit, El va veghea asupra ta, wi va da ‘napoi fericirea locuinyei tale nevinovate. Vechea ta propqwire va fi micq fayq de cea de mai tkrziu> (Iov 8:3-7).

Ca wi Elifaz, Bildad ‘i spune lui Iov: <Fq un tkrg cu Dumnezeu. Fq ce-yi cere El wi El ‘yi va da ceea ce-yi dorewti tu.>

Stoarse cu toatq puterea, toate tradiyiile religioase din lume sunt awa de seci cq nu pot da nici o singurq picqturq de har. Ele nu sunt ‘n stare sq se ridice deasupra noyiunilor de dreptate wi de ‘ndreptqyire personalq ‘naintea lui Dumnezeu. Tradiyiile vorbesc despre merite wi despre rqsplqtiri, despre ‘ndatoriri, despre penitenye, despre canoane, despre rknduieli wi despre obligayii.

Soluyia oferitq de Bildad lui Iov este departe de a fi satisfqcqtoare. Nu este de mirare cq Domnul Isus a denunyat <tradiyia> religioasq a fariseilor din vremea Sa:

<Fariseii, ‘nsq, wi toyi Iudeii nu mqnkncq fqrq sq-wi spele cu mare bqgare de seamq mkinile, dupq datina bqtrknilor. ... Isus le-a rqspuns: Fqyarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, dupq cum este scris: Norodul acesta Mq cinstewte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mq cinstesc ei, dknd ‘nvqyqturi care nu sunt deckt niwte porunci omenewti. Voi lqsayi porunca lui Dumnezeu, wi yineyi datina awezatq de oameni, precum: spqlarea ulcioarelor wi a paharelor, wi faceyi multe alte lucruri de acestea.> El le-a mai zis: <Ayi desfiinyat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sq yineyi datina voastrq> (Marcu 7:6-9).

Un exemplu de adqugiri ale <tradiyiei> la practica wi ‘nvqyqtura crewtinq puteyi vedea ‘n anexa <Tradiyii ‘n catolicism> (pag. ....).

YofarYofar din Naama este <negativistul nervos> adept al unei <teologii a

tainelor>, combinatq cu un <legalism rece wi feroce>. Pentru el, Dumnezeu este impenetrabil wi imposibil de ‘nyeles:

<Poyi spune tu cq poyi pqtrunde adkncimile lui Dumnezeu, cq poyi ajunge la cunowtinya desqvkrwitq a Celui Atot puternic? Ckt cerurile-i de ‘naltq: ce poyi face? Mai adkncq deckt Locuinya moryilor: ce poyi wti? “ntinderea ei este mai lungq deckt pqmkntul,

Page 52: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

52

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

wi mai latq deckt marea. Dacq apucq, dacq ‘nchide wi cheamq El la judecatq, cine-L poate opri?> (Iov 11:7-10).

Pentru Yofar, adevqrul despre Dumnezeu trebuie <intuit.> Bine’nyeles cq o astfel de <teologie> este un leagqn ideal pentru nawterea celor mai aberante <doctrine.> Nu este de mirare cq toate <teologiile misterelor> sunt pline de fabulayii wi de concluzii grewite.

Yofar vorbewte aici despre <lungimea, adkncimea wi lqrgimea> cunoawterii desqvkrwite a Celui Atotputernic, pe care el o declarq de nepqtruns. Interesant cq Noul Testament folosewte exact aceleawi dimensiuni ale cunoawterii lui Dumnezeu, dar le deschide asemenea unei invitayii adresate tuturor copiilor lui Dumnezeu:

<... avknd rqdqcina wi temelia pusq ‘n dragoste, sq puteyi pricepe ‘mpreunq cu toyi sfinyii, care este lqrgimea, lungimea, adkncimea wi ‘nqlyimea; wi sq cunoawteyi dragostea lui Christos, care ‘ntrece orice cunowtinyq, ca sq ajungeyi plini de toatq plinqtatea lui Dumnezeu> (Efeseni 3:17-19).

Dintre cei trei prieteni ai lui Iov, Yofar vorbewte cel mai aspru wi mai insultqtor. Discursul squ nu este lung, dar ceea ce ‘i lipsewte ‘n lungime este compensat cu ceea ce-i prisosewte ‘n mknie. Yofar ‘l ‘nvinuiewte pe Iov de trei lucruri: cq este vinovat de pqcat (Iov 11:1-4), cq este ignorant cknd este vorba de Dumnezeu (Iov 11:5-12) wi cq numai din ‘ncqpqyknare refuzq sq se pocqiascq (Iov 11:13-20).

“n cuvkntarea sa nu existq nici o umbrq de compasiune pentru Iov. Dacq patriarhul ni se aratq ca un om ‘n carne wi oase care seamqnq ‘n multe privinye cu noi, Yofar este prototipul teoreticianului care trqiewte cu capul ‘n nori. Teologia lui este cu totul teoreticq, corectq pknq la esenye wi incontestabilq ‘n exprimare. Prin contrast cu manifestqrile vulcanice ale lui Iov, discursul lui Yofar este ca apa mineralq rqsuflatq.

Ultimul dintre cei trei, probabil din cauzq cq este cel mai tknqr, Yofar ‘i adreseaza lui Iov cuvinte grele. El ‘l face pe Iov <limbut> cu <vorbe dewarte> (Iov 11:2-3) wi <batjocoritor> (11:3). “n esenyq, logica lui nu se deosebewte de a celorlalyi doi, gkndirea lui este la fel de <negustoreascq>:

<Tu, ‘ndreaptq-yi inima spre Dumnezeu, ‘ntinde-yi mkinile spre El. Depqrteazq-te de fqrqdelege, wi nu lqsa nedreptatea sq locuiascq ‘n cortul tqu. Wi atunci, ‘yi vei ridica fruntea fqrq teamq, vei fi tare wi fqrq fricq; ‘yi vei uita suferinyele, wi-yi vei aduce aminte de ele ca de niwte ape care s-au scurs. Zilele tale vor strqluci mai tare deckt soarele la amiazq, ‘ntunericul tqu va fi ca lumina dimineyii. Vei fi plin de ‘ncredere, wi nqdejdea nu-yi va fi zqdarnicq. Te vei uita ‘n jurul tqu, wi vei vedea cq te poyi odihni liniwtit. Te vei culca wi

Page 53: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

53

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

nimeni nu te va tulbura, wi mulyi vor umbla dupq bunqvoinya ta. Dar ochii celor rqi se vor topi; ei n-au loc de scqpare: moartea, iatq nqdejdea lor!> (Iov 11:13-20).

Este limpede cq o astfel de gkndire seamqnq cu rayionamentul formulat de Satan ‘n ceruri.

Yofar pretinde cq ar vrea sq-L vadq pe Dumnezeu intervenind ‘n discuyie ca sq-l mustre pe Iov, dar el nu wtie cq atunci cknd Dumnezeu o va face, mustrarea nu va fi pentru Iov, ci pentru el ‘nsuwi (Iov 42:7-9).

Este clar cq cei trei cred cq suferinya patriarhului este o pedeapsq venitq din partea lui Dumnezeu pentru pqcat. Bildad ‘l lovewte probabil cel mai crunt pe Iov atunci cknd spune cq pqcatul a fost cauza pentru care i-au murit toyi copiii:

<Dacq fiii tqi au pqcqtuit ‘mpotriva Lui, i-a dat pe mkna pqcatului> (Iov 8:4).

Al�doilea�dialogSubiectul celei de a doua reprize de dialoguri ale surzilor (Iov 15-21 )

este: <Oare chiar sunt pedepsiyi cei rqi ‘ntotdeauna?>“n schimbul de pqreri, dialogul se transformq ‘n disputq wi convorbirea

‘n controversq. Cei trei prieteni ai lui Iov se strqduiesc din rqsputeri sq-l convingq pe Iov cq este vinovat wi sufere pe drept. Ei nu mai ‘ncearcq sq-l mkngkie pe Iov, ci iniyiazq un fel de proces inconwtient de autoapqrare. “n joc nu mai este atkt liniwtea patriarhului, ckt propria lor liniwte sufleteascq. Celor trei nu le mai pasq de pielea lui Iov, ci-wi aparq disperayi propria lor piele. Prin cuvkntqrile lor, ei cautq sq se autoasigure cq ceea ce i s-a ‘ntkmplat lui Iov nu li se poate ‘ntkmpla lor ‘nwile. Aceastq concluzie este valabilq numai dacq Iov este mai vinovat deckt ei ‘naintea lui Dumnezeu. Altfel, lipsa de vinovqyie a lui Iov i-ar prqbuwi ‘ntr-o lume a arbitrariului ‘n care oricare dintre ei, oricknd wi oriunde ar putea trece prin aceleawi catastrofe. Dacq ascultarea de Dumnezeu nu mai este o garanyie a pqcii wi prosperitqyii, protecyia lor ‘n faya suferinyei a dispqrut. Cei trei spun: <Doamne ferewte!>

Urmqriyi ‘nqsprirea termenilor acestui dialog wi veyi vedea ckt de speriayi erau cei trei la gkndul acestei posibilitqyi.

Elifaz�2Ca wi prima datq, cel dintki care vorbewte este Elifaz. Dacq prima datq el

a arqtat cel puyin o micq dozq de simpatie fayq de Iov, de data aceasta el nu mai este nici ‘nyelegqtor wi nici prietenos. Elifaz nu se mai poartq cu mqnuwi. Asta nu ‘nseamnq cq Elifaz are la dispoziyie wi alte idei, mai profunde. El nu face altceva deckt sq reia ceea ce a spus mai ‘nainte, de data aceasta ‘n

Page 54: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

54

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

termeni mai categorici. El susyine pknq la capqt cq <Dumnezeu trebuie sq-i pedepseascq pe cei pqcqtowi> (Iov 15:20-35). Pentru cq nu are argumente, Elifaz folosewte una dintre cela mai vechi tactici ‘n dispute: denigrarea adversarului. Dacq nu-yi poyi dovedi dreptatea, aratq mqcar ckt de grewit este oponentul. Cknd nu-yi place mesajul, atacq din rqsputeri mesagerul!

<Se cade sq dea ‘nyeleptul ca rqspuns ‘nyelepciune dewartq? Sau sq-wi umfle pieptul cu vknt de rqsqrit? Sq se apere prin cuvinte care n-ajutq la nimic, wi prin cuvkntqri care nu slujesc la nimic? Tu nimicewti chiar wi frica de Dumnezeu, nimicewti orice simyire de evlavie fayq de Dumnezeu. Nelegiuirea ta ‘yi ckrmuiewte gura, wi ‘mprumuyi vorbirea oamenilor vicleni. Nu eu, ci gura ta te oskndewte, buzele tale mqrturisesc ‘mpotriva ta> (Iov 15:2-6).

Cknd Elifaz folosewte sarcasmul este clar cq el este ‘n crizq de argumente:

<Tu ewti omul care s-a nqscut ‘ntki? Te-ai nqscut tu ‘naintea dealurilor? Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; wi ai sorbit din ele ‘nyelepciune pentru tine? Ce wtii tu wi sq nu wtim wi noi? Ce cunowtinyq ai tu pe care sq n-o avem wi noi? “ntre noi sunt peri albi, bqtrkni, oameni mai ‘nziliyi deckt tatql tqu> (Iov 15:7-10).

Samuel Johnson, <yarul> literaturii engleze din secolul optsprezece avea plqcerea sq stea ore ‘ntregi ‘n dispute cu cei din breasla lui, dar avea un mare defect, ‘i plqcea sq aibe ‘ntotdeauna dreptate. Oliver Goldsmith spunea despre el: <Nu poyi sq ckwtigi o disputq cu Johnson! Dacq nu mai are gloanye, te pocnewte cu patul puwtii.>

Consecvent <teologiei experienyei personale>, Elifaz spune:

<Voi istorisi ce am vqzut ...> (Iov 15:17b)

Dar adaugq ceva wi ‘n suportul <teologiei tradiyiei> prietenului squ Bildad:

<Vreau sq te ‘nvqy, ascultq-mq! Voi istorisi ce am vqzut, ce au arqtat ‘nyelepyii, ce au descoperit ei, auzind de la pqrinyii lor, cqrora singuri li se dqduse yara, wi printre care nici un strqin nu venise ‘ncq> (Iov 15:17-19).

Elifaz pretinde nu numai cq ‘nyelege vorbele lui Iov, dar vede wi unde duc ele:

<Tu nimicewti chiar wi frica de Dumnezeu, nimicewti orice simyire de evlavie fayq de Dumnezeu> (Iov 15:4).

Concluzia lui Elifaz este cq dacq toyi oamenii ar gkndi ca Iov, cq Dumnezeu nu ‘ntotdeauna pedepsewte rqul wi rqsplqtewte binele, ce motiv ar mai avea ei sq asculte de Dumnezeu? Religia n-ar mai avea nici o valoare! Observayi cq exact aceasta este premiza teologiei lui Satan. Exact aceasta

Page 55: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

55

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

dorea Dumnezeu sq contrazicq prin ceea ce i se ‘ntkmpla lui Iov, cqci dacq oamenii “l ascultq pe Dumnezeu doar pentru ceea ce ckwtigq din aceasta, atunci ei se slujesc de fapt pe ei ‘nwiwi, folosindu-L doar pe Dumnezeu pentru propria lor propqwire. Faptul acesta L-ar face pe Dumnezeu slujitorul nostru, iar religia noastrq n-ar fi o glorificare a lui Dumnezeu, ci doar o pioasq metodq de promovare a interesului personal.

Bildad�2Dupq ce Iov ‘i rqspunde lui Elifaz, ia cuvkntul din nou Bildad. George

Bernard Sha[ spunea cq <argumentarea celor prowti este ca o colecyie de patefon cu numai ckteva plqci; te saturi repede sq-i asculyi.> Bildad ‘l ‘nvinuiewte pe Iov pentru impasul ‘n care a ajuns conversayia lor:

<Cknd vei pune capqt acestor cuvkntqri? Vino-yi ‘n minte, wi apoi vom vorbi. Pentru ce ne socoyi atkt de dobitoci? Pentru ce ne privewti ca pe niwte vite?> (Iov 18:2-3)

Bildad nu-wi dq seama cq ei, nu Iov sunt vinovayi de o gkndire simplistq. Ei nu sunt ‘n stare sq meargq dincolo de limitele <teologiei lor cu spirit comercial>, ajungknd sq repete ca o placq stricatq cuvintele aceluiawi rayionament insuficient: (1) Dumnezeu este drept; (2) Dumnezeu ‘l pedepsewte pe cel rqu wi-l rqsplqtewte pe cel bun; (3) pentru cq Iov sufere, ‘nseamnq cq el este rqu; (4) dacq Iov se va ‘ntoarce de la pqcatele sale, Dumnezeu ‘l va binecuvknta iarqwi. Gkndirea lor era circularq urmknd traiectoria unui cerc vicios.

Spre deosebire de Elifaz, Bildad este hotqrkt sq foloseascq o altq armq, mult mai puternicq, frica. El ‘ncepe sq-l ameninye pe Iov, descriindu-i ce se ‘ntkmplq cu un om rqu atunci cknd moare.

Bildad folosewte patru imagini cu putere de simbolism. O luminq care se stinge:<Da, lumina celui rqu se va stinge wi flacqra din focul lui, nu va mai

strqluci. Se va ‘ntuneca lumina ‘n cortul lui wi se va stinge candela deasupra lui> (Iov 18:5-6).

Un cqlqtor prins ‘n cursq:

<Pawii lui cei puternici se vor strkmta; wi, cu toate opintirile lui, va cqdea. Cqci calcq cu picioarele pe lay, wi umblq prin ochiuri de reyea; este prins ‘n cursq de cqlcki, wi layul pune stqpknire pe el; capcana ‘n care se prinde este ascunsq ‘n pqmknt wi prinzqtoarea le stq pe cqrare> (Iov 18:7-10).

Un criminal urmqrit:

<De jur ‘mprejur ‘l apucq spaima, wi-l urmqrewte pas cu pas. Foamea ‘i mqnkncq puterile, nenorocirea este alqturi de el.

Page 56: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

56

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

Mqdularele ‘i sunt mistuite unul dupq altul, mqdularele ‘i sunt mkncate de ‘ntkiul nqscut al moryii. Este smuls din cortul lui unde se credea la adqpost, wi este tkrkt spre ‘mpqratul spaimelor. Nimeni din ai lui nu locuiewte ‘n cortul lui, pucioasa este presqratq pe locuinya lui> (Iov 18:11-15).

Un arbore dezrqdqcinat:

<Jos, i se usucq rqdqcinile, sus ‘i sunt ramurile tqiate. “i piere pomenirea de pe pqmknt, numele lui nu mai este pe uliyq. Este ‘mpins din luminq ‘n ‘ntuneric wi este izgonit din lume. Nu lasq nici mowtenitori, nici sqmknyq ‘n poporul squ, nici o rqmqwiyq vie ‘n locurile ‘n care locuia. Neamurile care vor veni se vor uimi de prqpqdirea lui, wi neamul de acum va fi cuprins de groazq. Aceasta este soarta celui rqu, aceasta este soarta celui ce nu cunoawte pe Dumnezeu> (Iov 18:16-21).

Bildad nu grewewte ‘n ceea ce spune. Greweala lui este cq ‘i adreseazq toate aceste cuvinte lui Iov! Cei care nu sunt ‘nsq credinciowi wi neprihqniyi ca Iov ar face foarte bine sq citeascq discursul lui Bildad cu atenyie.

Dewi pknq acum nu ne-am aplecat la calitatea wi conyinutul rqspunsurilor pe care le dq Iov prietenilor sqi, ‘mi place sq vq semnalizez frumuseyea wi densitatea replicii pe care i-o dq lui Bildad. La terifianta descriere a moryii, Iov ‘i rqspunde: <Nu mq speria cu moartea, sunt destul de speriat cu viaya awa cum este!>

Cele patru ilustrayii folosite de Bildad primesc replica altor wapte ilustrayii care descriu starea prezentq a patriarhului.

Un animal prins ‘n cursq:

<... sq wtiyi cq Dumnezeu mq urmqrewte, wi mq ‘nvelewte cu layul Lui> (Iov 19:6).

Un acuzat cu nevinovqyia ignoratq la tribunal. Iov cere un <apqrqtor> care sq-i prezinte pledoaria de apqrare ‘naintea lui Dumnezeu, fqrq sq-wi dea seama cq el ‘nsuwi este chemat acum sq-L apere pe Dumnezeu wi sq-I justifice felul Lui de a se purta cu oamenii:

<Iatq, yip de silnicie, wi nimeni nu rqspunde; cer dreptate, wi dreptate nu este!> (Iov 19:7).

Un cqlqtor ‘ngrqdit din toate pqryile:

<Mi-a tqiat orice iewire, wi nu pot trece; a rqspkndit ‘ntuneric pe cqrqrile mele> (Iov 19:8).

Un rege detronat:

<M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap> (19:9)

Page 57: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

57

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

Un vas spart:

<... m-a zdrobit din toate pqryile wi pier> (Iov 19:10a).

Un pom dezrqdqcinat:

<... mi-a smuls nqdejdea ca pe un copac> (Iov 19:10b).

O cetate aflatq sub stare de asediu:

<S-a aprins de mknie ‘mpotriva mea, S-a purtat cu mine ca wi cu un vrqjmaw. Owtile Lui au pornit deodatq ‘nainte, wi-au croit drum pknq la mine, wi au tqbqrkt ‘n jurul cortului meu> (Iov 19:11-12).

Cknd cel de al treilea prieten al lui Iov, Yofar, ia cuvkntul este clar cq el n-are nimic nou de spus wi chiar ar prefera sq nu vorbeascq, dar se vede silit de situayie. Este ultima datq cknd ‘l auzim. Acest apologet al <teologiei tainei> se pierde dupq aceastq intervenyie ‘n negurile tqcerii.

Preluknd rayionamentele prietenilor sqi, Yofar ‘i repetq lui Iov adevqruri incontestabile, dar doar paryiale: cei rqi au o viayq scurtq (Iov 20:4-11), plqcerile lor sunt trecqtoare (Iov 20:12-19), iar moartea lor este tragicq (Iov 20:20-29).

Parada rayionamentelor lui Yofar ‘i dq ocazia lui Iov sq scoatq ‘n evidenyq falimentul punctului lor de vedere. “n rqspunsul pe care ‘l dq lui Yofar, Iov aratq care este punctul slab ‘n rayionamentul lor. Viaya oamenilor din jur aratq cq Dumnezeu NU pedepsewte ‘ntotdeauna wi pretutindeni pe cei rqi. Matematica celor trei prieteni este doveditq grewitq, iar concluziile lor false.

Apqrkndu-wi nevinovqyia, Iov bqnuiewte cq ‘n spatele ‘ntkmplqrilor din viaya lui este o logicq mult mai ‘naltq, dewi deocamdatq nepqtrunsq:

<Ascultayi, ascultayi cuvintele mele, dayi-mi mqcar aceastq mkngkiere. Lqsayi-mq sq vorbesc, vq rog; wi, dupq ce voi vorbi, veyi putea sq vq bateyi joc. Oare ‘mpotriva unui om se ‘ndreaptq plkngerea mea? Wi pentru ce n-aw fi nerqbdqtor? Priviyi-mq, mirayi-vq, wi puneyi mkna la gurq. Cknd mq gkndesc, mq ‘nspqimknt, wi un tremur ‘mi apucq tot trupul: Pentru ce trqiesc cei rqi? Pentru ce ‘i vezi ‘mbqtrknind wi sporind ‘n putere? Sqmknya lor se ‘ntqrewte cu ei wi ‘n faya lor, odraslele lor propqwesc sub ochii lor. “n casele lor domnewte pacea, fqrq umbrq de fricq; nuiaua lui Dumnezeu nu vine sq-i loveascq. Taurii lor sunt plini de vlagq wi prqsitori, juncanele lor zqmislesc wi nu leapqdq. “wi lasq copiii sq se ‘mprqwtie ca niwte oi, wi copiii se sbeguiesc ‘n jurul lor. Ckntq cu sunet de tobq wi de arfq, se desfqteazq cu sunete de caval. “wi petrec zilele ‘n fericire, wi se pogoarq ‘ntr-o clipq ‘n locuinya moryilor. Wi totuwi ziceau lui Dumnezeu: <Pleacq de la noi. Nu voim sq cunoawtem cqile Tale. Ce este Cel Atot puternic, ca sq-I

Page 58: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

58

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

slujim? Ce vom ckwtiga dacq-I vom ‘nqlya rugqciuni? Ce! nu sunt ei ‘n stqpknirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor rqi! dar de multe ori se ‘ntkmplq sq li se stingq candela, sq vinq sqrqcia peste ei, sq le dea wi lor Dumnezeu partea lor de dureri ‘n mknia Lui, sq fie ca paiul luat de vknt, ca pleava luatq de vkrtej?> (Iov 21:2-18)

Oare ‘i pedepsewte Dumnezeu ‘ntotdeauna pe cei rqi? Realitatea vieyii, ignoratq cu bunq wtiinyq de prietenii lui Iov, aratq altceva.

Nu putem spune nici mqcar cq <disciplinarea> este pqstratq pentru copiii lui Dumnezeu, Dumnezeu lqskndu-i pe ceilalyi pradq stricqciunii ‘n care se autopedepsesc wi ‘n viaya aceasta wi ‘n cea viitoare:

<Veyi zice cq pentru fiii Sqi pqstreazq Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui sq-l pedepseascq Dumnezeu, ca sq simtq; el ar trebui sq-wi vadq nimicirea, el ar trebui sq bea mknia Celui Atotputernic. Cqci, ce-i pasq lui ce va fi de casa lui dupq el, cknd numqrul lunilor i s-a ‘mplinit?> (Iov 21:19-21).

Adevqrul este cq, aparent, de multe ori wi cel neprihqnit wi cel pqcqtos trec prin aceleawi bucurii wi necazuri:

<Unul moare ‘n mijlocul propqwirii, pqcii wi fericirii, cu coapsele ‘ncqrcate de grqsime, wi mqduva oaselor plinq de suc. Altul moare, cu amqrqciunea ‘n suflet, fqrq sq se fi bucurat de vreo fericire, wi amkndoi adorm ‘n yqrknq, amkndoi sunt mkncayi de viermi> (Iov 21:23-26).

Lucrul acesta se ‘ntkmplq pe toatq faya pqmkntului:

<Wtiu eu bine care sunt gkndurile voastre, ce judecqyi nedrepte rostiyi asupra mea. Voi ziceyi: <Unde este casa apqsqtorului? Unde este cortul ‘n care locuiau nelegiuiyii?> Dar ce! n-ayi ‘ntrebat pe cqlqtori, wi nu wtiyi ce istorisesc ei? Cum ‘n ziua nenorocirii, cel rqu este cruyat, wi ‘n ziua mkniei, el scapq. Cine ‘l mustrq ‘n fayq pentru purtarea lui? Cine ‘i rqsplqtewte tot ce a fqcut? Este dus la groapq, wi i se pune o strajq la mormknt. Bulgqrii din vale ‘i sunt mai uwori, cqci toyi oamenii merg dupq el, wi o mulyime ‘i merge ‘nainte> (Iov 21:27-33).

Aceiawi constatare o vom ‘ntklni wi ‘n cartea profetului Maleahi:

<Cuvintele voastre sunt aspre ‘mpotriva Mea, zice Domnul. Wi mai ‘ntrebayi: <Ce-am spus noi ‘mpotriva Ta?> <Ayi zis: <Degeaba slujim lui Dumnezeu; wi ce am ckwtigat dacq am pqzit poruncile Lui, wi am umblat triwti ‘naintea Domnului owtirilor? Acum fericim pe cei trufawi; da, celor rqi le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu, wi scapq!> (Maleahi 3:13-15).

Page 59: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

59

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

Aceastq realitate a vieyii era sq-l facq wi pe psalmist sq se depqrteze de calea Domnului:

<... era sq mi se ‘ndoaie piciorul, wi erau sq-mi alunece pawii! Cqci mq uitam cu jind la cei nesocotiyi, cknd vedeam fericirea celor rqi. “ntr-adevqr, nimic nu-i turburq pknq la moarte, wi trupul le este ‘ncqrcat de grqsime. N-au parte de suferinyele omenewti, wi nu sunt loviyi ca ceilalyi oameni. De aceea mkndria le slujewte ca salbq, wi asuprirea este haina care-i ‘nvelewte. Li se bulbucq ochii de grqsime, wi au mai mult deckt le-ar dori inima. Rkd, wi vorbesc cu rqutate de asuprire: vorbesc de sus, ‘wi ‘nalyq gura pknq la ceruri, wi limba le cutreierq pqmkntul. De aceea aleargq lumea la ei, ‘nghite apq din plin, wi zice: <Ce ar putea sq wtie Dumnezeu, wi ce ar putea sq cunoascq Cel Prea “nalt?> Awa sunt cei rqi: totdeauna fericiyi, wi ‘wi mqresc bogqyiile. Degeaba, deci, mi-am curqyit eu inima, wi mi-am spqlat mkinile ‘n nevinovqyie: cqci ‘n fiecare zi sunt lovit, wi ‘n toate dimineyile sunt pedepsit. Dacq aw zice: <Vreau sq vorbesc ca ei> iatq cq n-aw fi credincios neamului copiilor Tqi. M-am gkndit la aceste lucruri ca sq le pricep, dar zqdarnicq mi-a fost truda, pknq ce am intrat ‘n Sfkntul locaw al lui Dumnezeu, wi am luat seama la soarta de la urmq a celor rqi> (Psalmul 73:2-17).

Cuvintele lui Iov aduc o boare rqcoroasq de bun simy ‘n atmosfera dezbaterii. Ckt de grewiyi par acum cei trei prieteni ai lui Iov? Ce departe de realitate este acum teologia lor!

<Pentru ce, deci, ‘mi dayi mkng’ieri dewerte? Ce mai rqmkne din rqspunsurile voastre deckt viclenie?> (Iov 21:34).

Dupq aceste cuvinte ale lui Iov, Yofar nu mai vorbewte. Rqspunsul lui Iov ‘l trimite probabil pe acest om sq mediteze, odatq mai mult, asupra <tainelor> nepqtrunse din comportamentul divin.

Al�treilea�dialogSubiectul celei de a treia reprize de dialoguri sterile (Iov 22-31) este:

<Oare chiar este Iov vinovat de pqcate ascunse?>Insistenya ‘ncqpqyknatq cu care cei trei prieteni ai lui Iov stqruiesc ‘n

pornirea lor criticq devine din ce ‘n ce mai supqrqtoare. Ceea ce ‘ncepuse ca o discuyie ‘ntre amici ajunge acum o veritabilq ceartq. Ce a mai rqmas din prietenia acestor oameni ?

Am citit ckndva ceva foarte frumos despre prietenie scris de - Ioana Pkrvulescu. Iatq un fragment din pledoaria ei:

Page 60: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

60

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

<Calitatea de ’ndrqgostit nu are nevoie de confirmarea persoanei iubite wi nici de cea a ochiului public. Se poate iubi indefinit ’n tainq, creknd chiar alesului/alesei impresia de politicoasq indiferenyq. Prietenia se aflq ’nsq la polul opus: fqrq reciprocitate e vorbq goalq wi falq uwoarq. Ea dqinuie exact atkt ckt cei ’n cauzq se recunosc unul pe altul drept prieteni. Spre deosebire de dragoste, care poate ’nflori la bine, dar dq adesea ’ndqrqt la greu, dacq nu cumva dispare cu totul, sentimentul de prietenie crewte proporyional cu necazurile unuia dintre prieteni. “ntr-un fel, aceastq legqturq de sknge spiritual e mult mai tare deckt cea de sknge propriu-zisq, numitq rudenie. Cq prietenia se manifestq la greu ar putea sq parq o trqsqturq ’n favoarea ei. Proverbul cu prietenul care <la nevoie> se cunoawte consfinyewte aceastq aparenyq. De cknd a fost lansatq lozinca iubitorilor de adevqr , <Amicus Plato sed magis amica veritas> (<Mi-e prieten Plato, dar mai prieten mi-e adevqrul>) pusq ’n circulayie de Ammonius Saccas ’n <Viaya lui Aristotel>, cei care-wi fac un yel din a-wi critica prietenii - wi la bine wi la rqu - par cq nu mai au nevoie wi de alte argumente. Nu este deloc sigur cq misiunea prieteniei este critica <’n numele adevqrului>. Prietenia ar trebui sq aibq ’ncredere cq, mai devreme sau mai tkrziu prietenul va descoperi singur acest adevqr, dacq nu ’l wtie deja. Dacq arta sau wtiinya au nevoie de criticq <avant toute chose>, exemplele literare ne aratq cq arta sau wtiinya prieteniei are nevoie wi de altceva. De ’ncredere wi sprijin la bine, cqci nimic nu e mai greu de ’ndurat deckt temuta zi de dupq succes.>

Urmqriyi-i pe Elifaz wi Bildad cum duc pknq la capqt acuzele lor nemiloase.

Elifaz�3Prietenul a devenit acuzator, iar acum, acuzatorul se transformq ‘n

procuror. Elifaz, nu-i lasq lui Iov nici o wansq. Cknd ‘l auzi ce spune, te ‘ntrebi pe drept cuvknt: <Dacq Iov este awa cum ‘l descrie, cum de s-a putut ‘mprieteni el cu un astfel de om?>

Dupq o introducere ‘n care se vede obligat de logica teologiei sale simpliste sq-l batjocoreascq ironic pe patriarh, Elifaz dq frku liber ‘nvinuirilor:

<<Poate un om sq aducq vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci ‘nyeleptul nu-wi folosewte deckt lui. Dacq ewti fqrq prihanq, are Cel Atotputernic vreun folos? Wi dacq trqiewti fqrq vinq, ce va ckwtiga El? Pentru evlavia ta te pedepsewte El oare, wi intrq la judecatq cu tine? Nu-i mare rqutatea ta? Wi fqrqdelegile tale fqrq numqr? Luai fqrq

Page 61: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

61

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

pricinq zqloage de la frayii tqi, lqsai fqrq haine pe cei goi. Nu dqdeai apq omului ‘nsetat, nu voiai sq dai pkine omului flqmknd. Yara era a ta, fiindcq erai mai tare, te awezai ‘n ea, fiindcq erai cu vazq. Dqdeai afarq pe vqduve cu mkinile goale, wi brayele orfanilor le frkngeai> (Iov 22:2-9).

Talmudul evreilor spne cq batjocora are trei victime: pe cel ce o spune, pe cel care o ascultq wi pe cel despre care se vorbewte. “n jurul mormanului de cenuwq pe care zqcea Iov miroase greu a moarte.

Elifaz enunyq ‘ncq o datq logica satanicq a teologiei comerciale:

<Pentru aceea ewti ‘nconjurat de curse, wi te-a apucat groaza dintr-o datq. Nu vezi, deci, acest ‘ntuneric, aceste ape multe care te nqpqdesc?

Nu este Dumnezeu sus ‘n ceruri? Privewte vkrful stelelor, ce ‘nalt este! Wi tu zici: <Ce wtie Dumnezeu? Poate sq judece El prin ‘ntunericul de nori? “l ‘nfqwoarq norii, nu vede nimic, bolta cereascq abia dacq o strqbate!> Ce! vrei s-apuci pe calea strqveche pe care au urmat-o cei nelegiuiyi, care au fost luayi ‘nainte de vreme, wi au yinut ckt yine un pkrku care se scurge? Ei ziceau lui Dumnezeu: <Pleacq de la noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?> Wi totuwi Dumnezeu le umpluse casele de bunqtqyi. Departe de mine sfatul celor rqi! Cei fqrq prihanq vor fi martori ai cqderii lor wi se vor bucura, cel nevinovat va rkde de ei wi va zice: <Iatq pe potrivnicii nowtri nimiciyi! Iatq-le bogqyiile arse de foc!> “mprietenewte-te, deci, cu Dumnezeu, wi vei avea pace; te vei bucura astfel iarqwi de fericire. Primewte ‘nvqyqturq din gura Lui, wi pune-yi la inimq cuvintele Lui. Vei fi awezat iarqwi la locul tqu, dacq te vei ‘ntoarce la Cel Atot puternic, dacq depqrtezi fqrqdelegea din cortul tqu> (Iov 22:10-23).

Dewi n-are fapte concrete, Elifaz ‘l presupune pe Iov vinovat datoritq prezenyei suferinyei ‘n viaya lui. Singura explicayie valabilq este faptul cq Iov are niwte pqcate ascunse, pe care nu vrea sq le scoatq la luminq. Silit de limitqrile teologiei lui, Elifaz <presupune> cq Iov

Iov este cu mult ‘naintea gkndirii celor

din vremea sa, ilustrknd concomitent wi respectul

fayq de suveranitatea divinq, dar wi sentimentul de profundq singurqtate

a omului lipsit de posibilitatea pqrtqwiei

divine

Page 62: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

62

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

a pqcqtuit.

Reacyia�lui�Iov“n faya acestei ‘ncqpqyknate ‘ncrkncenqri, Iov nu-i mai rqspunde lui Elifaz

nimic. “ngrqdit din toate pqryile wi ‘ncolyit ca un animal rqnit de prietenii sqi deveniyi <animale de pradq>, Iov se ridicq pe verticalq, cqutknd scqpare, nu la oameni, ci la Dumnezeu:

<Wi acum plkngerea mea este tot o rqzvrqtire. Dar suferinya ‘mi ‘nqduwe suspinurile. Oh! dacq aw wti unde sq-L gqsesc, dacq aw putea sq ajung pknq la scaunul Lui de domnie, mi-aw apqra pricina ‘naintea Lui, mi-aw umplea gura cu dovezi. Aw wti ce poate sq rqspundq, aw vedea ce are sq-mi spunq. Wi-ar ‘ntrebuinya El toatq puterea ca sq lupte ‘mpotriva mea? Nu; ci m-ar asculta negrewit>.

Iov continuq sq nu se lase antrenat ‘n grewelile mercantile ale teologiei prietenilor sqi wi tknjewte dupq o ‘ntklnire, nu cu dreptatea lui Dumnezeu, ci cu Dumnezeu ‘nsuwi:

<Doar un om fqrq prihanq ar vorbi cu El, wi aw fi iertat pentru totdeauna de Judecqtorul meu. Dar, dacq mq duc la rqsqrit, nu este acolo; dacq mq duc la apus, nu-L gqsesc: dacq are treabq la miazqnoapte, nu-L pot vedea; dacq se ascunde la miazqzi, nu-L pot descoperi. Dar El wtie ce cale am urmat; wi, dacq m-ar ‘ncerca, aw iewi curat ca aurul. Piciorul meu s-a yinut de pawii Lui; am yinut calea Lui, wi nu m-am abqtut de la ea. N-am pqrqsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui> (Iov 23:2-12).

Iov wtie cq Dumnezeu este dincolo de limitqrile <teologiei> contemporane wi presimte mqreyia unei inteligenye care-i este infinit superioare. “ntr-un cuvknt, Iov este cu mult ‘naintea gkndirii celor din vremea sa, ilustrknd concomitent wi respectul fayq de suveranitatea divinq, dar wi sentimentul de profundq singurqtate a omului lipsit de posibilitatea pqrtqwiei divine:

<Dar Hotqrkrea Lui este luatq, cine i se va ‘mpotrivi? Ce-I dorewte sufletul, aceea face. El “wi va ‘mplini, deci, planurile fayq de mine, wi va mai face wi multe altele. De aceea tremur ‘naintea Lui, wi cknd mq gkndesc la lucrul acesta, mq tem de El. Dumnezeu mi-a tqiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groazq. Cqci nu ‘ntunericul durerii mele mq nimicewte, nici negura ‘n care sunt ‘nfqwurat> (Iov 23:13-17).

Iov continuq sq arate ckt de caricaturalq este teologia celor trei ptrieteni ai sqi. “nvqyatura lor, dewi logicq, nu yine seama de realitatea obiectivq a vieyii din jur. Teoria lor nu poate explica lucrurile care se ‘ntkmplq ‘n lume:

Page 63: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

63

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

<Pentru ce nu pqzewte Cel Atotputernic vremurile de judecatq, wi de ce nu vqd ceice-L cunosc zilele Lui de pedeapsq? sunt unii care mutq hotarele, furq turmele, wi le pasc; iau mqgarul orfanului, iau zqlog vaca vqduvei; ‘mbrkncesc din drum pe cei lipsiyi, silesc pe toyi nenorociyii din yarq sq se ascundq. Wi acewtia, ca mqgarii sqlbatici din pustie, ies dimineaya la lucru sq caute hranq, wi ‘n pustie trebuie sq caute pkinea pentru copiii lor. Taie nutreyul care a mai rqmas pe ckmp, culeg ciorchinele rqmase pe urma culegqtorilor ‘n via celui nelegiuit. “i apucq noaptea ‘n umezealq, fqrq ‘mbrqcqminte, fqrq ‘nvelitoare ‘mpotriva frigului. “i pqtrunde ploaia munyilor, wi, neavknd alt adqpost, se ghemuiesc lkngq stknci. Aceia smulg pe orfan de la ykyq, iau zqlog tot ce are sqracul. Wi sqracii umblq goi de tot, fqrq ‘mbrqcqminte, strkng snopii wi-s flqmknzi; ‘n grqdinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcq teascul, wi le este sete; ‘n cetqyi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor rqniyi strigq... Wi Dumnezeu nu ia seama la aceste miwelii!> (Iov 24:1-12)

<Alyii sunt vrqjmawi ai luminii, nu cunosc cqile ei, nu umblq pe cqrqrile ei. Ucigawul se scoalq ‘n revqrsatul zorilor, ucide pe cel sqrac wi lipsit, wi noaptea furq. Ochiul preacurvarului pkndewte amurgul: Nimeni nu mq va vedea,> zice el, wi ‘wi pune o maramq pe fayq. Noaptea sparg casele, ziua stau ‘nchiwi; se tem de luminq. Pentru ei, dimineaya este umbra moryii, wi cknd o vqd, simt toate spaimele moryii> (Iov 24:13-17).

<Wi totuw, Dumnezeu prin puterea Lui lungewte zilele celor sklnici, wi iatq-i ‘n picioare cknd nu mai trqgeau nqdejde de viayq; El le dq liniwte wi ‘ncredere, are privirile ‘ndreptate spre cqile lor. S-au ridicat; wi ‘ntr-o clipq nu mai sunt, cad, mor ca toyi oamenii, sunt tqiayi ca spicele coapte. Nu este awa? Cine mq va dovedi de minciunq, cine-mi va nimici cuvintele mele?> (Iov 24:22-25)

Iov observq cq, de multe ori, oamenii rqi au soarta oamenilor obiwnuiyi. Trqiesc la fel de mult ca ei wi cknd mor, <mor ca toyi oamenii>, fiind tqiayi, nu ca neghina din grku, ci ca <spicele coapte> (Iov 24:24).

Cu aceastq observayie de bun simy, Iov dq peste cap toatq logica teologiilor contemporanilor sqi.

Bildad�3Fqrq nici o ‘ndoialq, cuvintele lui Iov l-au fqcut pe Bildad sq wovqie. Wi el

wtie cq pqmkntul este o arenq ‘n care cei rqi sunt adesea ‘nvingqtorii zilei. Ca sq scape cumva din strknsoarea cuvintelor lui Iov, Bildad mutq discuyia ‘n

Page 64: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

64

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

sferele cerului. Fqrq nici o ‘ndoialq, acolo existq domnia absolutq a binelui wi biruinya neprihqnirii:

<Puterea wi groaza sunt ale lui Dumnezeu; El face sq ‘mpqrqyeascq pacea ‘n yinuturile Lui ‘nalte. Cine ar putea sq-I numere owtile? Wi peste cine nu rqsare lumina Lui?> (Iov 25:2-3)

“n lumina acestor armonii ale sfinyeniei cerewti, orice om are datoria sq se vadq awa cum este wi sq se recunoascq vinovat. Iatq ultima <gqselniyq> a lui Bildad. Pknq la capqt, el nu vrea sq renunye la <teologia lui justiyiarq>.

<Cum ar putea omul sq fie fqrq vinq ‘naintea lui Dumnezeu? Cum ar putea cel nqscut din femeie sq fie curat? Iatq, ‘n ochii Lui nici luna nu este strqlucitoare, wi stelele nu sunt curate ‘naintea Lui; cu ckt mai puyin omul, care nu este deckt un vierme, fiul omului, care nu este deckt un viermuwor!> (Iov 25:4-6)

Cea de a treia cuvkntare a lui Bildad este wi cea mai scurtq. Capitolul 25 este cel mai scurt din toatq cartea lui Iov. “n lipsq de argumente, Bildad rostewte doar ckteva platitudini wi apoi tace neputincios. sunt ultimele picqturi care mai rqmqseserq din torentul teologiei lui sprijinite pe tradiyii seculare.

Nu este de mirare cq Iov ‘i dq replici pe care le dqm wi noi celor ‘ndrqgostiyi de <datini wi rknduieli strqmowewti>:

<Ckt de bine wtii tu sq vii ‘n ajutorul slqbiciunii! Cum dai tu ajutor brayului fqrq putere! Ce bune sfaturi dai tu celui fqrq pricepere! Ce belwug de ‘nyelepciune dai tu la ivealq! Cqtre cine se ‘ndreaptq cuvintele tale? Wi al cui duh vorbewte prin tine?> (Iov 26:2-5)

Tulburat de faptul cq Iov a remarcat lipsa de aparentq dreptate ‘n propqwirea celor rqi pe pqmknt, Bildad cqutase sq-L refugieze pe Dumnezeu ‘n cer wi sq arate cq acolo este locul unde domnewte El, nu pe pqmknt. Iov ‘l contrazice, zickndu-i cq numai un duh satanic ar putea sq-i inspire o asemenea limitare Celui Atotputernic! Iov “i ia apqrarea lui Dumnezeu wi-L prezintq prezent ‘n toate locurile universului, deasupra wi ‘nquntru tuturor sferelor creayiei. Dumnezeu este Dumnezeu <sus ‘n cer wi jos pe pqmknt>! Altfel, El ar ‘nceta sq mai fie Dumnezeu!

<“naintea lui Dumnezeu tremurq umbrele sub ape wi sub locuitorii lor; ‘naintea Lui locuinya moryilor este goalq, adkncul n-are acoperiw. “ntinde miazqnoaptea asupra golului, wi spknzurq pqmkntul pe nimic. Leagq apele ‘n norii Sqi, wi norii nu se sparg sub greutatea lor. Acopere faya scaunului Squ de domnie, wi “wi ‘ntinde norul peste el. A tras o boltq pe faya apelor, ca hotar ‘ntre luminq wi ‘ntuneric. Stklpii cerului se clatinq, wi se ‘nspqimkntq la ameninyarea Lui. Prin puterea Lui turburq marea, prin priceperea Lui ‘i sfarmq

Page 65: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

65

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

furia. Suflarea Lui ‘nsenineazq cerul, mkna Lui strqpunge warpele fugar. Wi acestea sunt doar marginile cqilor Sale, wi numai adierea lor uwoarq ajunge pknq la noi! Dar tunetul lucrqrilor Lui puternice cine-l va auzi?> (Iov 26:5-14)

Este evident cq meciul celor trei reprize de dialoguri ‘ntre Iov wi prietenii lui s-a terminat cu un rezultat nul. Iov nu este nici mai mkngkiat ca ‘nainte wi nici mai convins cq este vinovat ‘naintea lui Dumnezeu. Sufletul lui este ‘ntreg wi integru, ‘n timp ce prietenia lor este ‘n yqndqri:

<Viu este Dumnezeu, care nu-mi dq dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care ‘mi amqrqwte viaya, cq atkta vreme ckt voi avea suflet, wi suflarea lui Dumnezeu va fi ‘n nqrile mele, buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevqrat. Departe de mine gkndul sq vq dau dreptate! Pknq la cea din urmq suflare ‘mi voi apqra nevinovqyia. Yin sq-mi scot dreptatea, wi nu voi slqbi; inima nu mq mustrq pentru nici una din zilele mele. Vrqjmawul meu sq fie ca cel rqu, wi potrivnicul meu ca cel nelegiuit!> (Iov 27:2-7)

Ceea ce-l doare pe Iov mai mult este faptul cq, dewi prietenii lui au cunowtinye, le lipsewte priceperea ‘nyelepciunii. Iatq-l pe patriarh recunoscknd cunowtinyele prietenilor sqi:

<Vq voi ‘nvqya cqile lui Dumnezeu, nu vq voi ascunde planurile Celui Atotputernic. Dar voi le cunoawteyi, wi sunteyi de acelawi gknd; pentru ce, deci, vorbiyi awa de prostewte?> (Iov 27:11-12)

Din cauza lipsei de ‘nyelepciune, cei trei au venit la Iov stqpkni pe niwte teologii care-L deformeazq wi-L reduc pe Dumnezeu la caricatura unui simplu negustor. <Dq-mi asta wi-yi voi da aceea.> Iov repetq rayionamentele justiyiei providenyiale pe care o wtia wi el la fel de bine ca wi prietenii sqi, dar ‘i invitq pe acewtia sq ‘ncerce sq treacq dincolo de ceea ce se vede, la nivelul complex al motivayiilor ‘nyelepciunii divine:

< Iatq soarta pe care o pqstreazq Dumnezeu celui rqu, mowtenirea pe care o hotqrqwte Cel Atotputernic celui nelegiuit. Dacq are mulyi fii, ‘i are pentru sabie, wi odraslele lui duc lipsq de pkine. Cei ce scapq din ai lui, sunt ‘ngropayi de ciumq, wi vqduvele lor nu-i plkng. Dacq strknge argint ca yqrkna, dacq ‘ngrqmqdewte haine ca noroiul, el le strknge, dar cel fqrq vinq se ‘mbracq ‘n ele, wi din argintul lui omul fqrq prihanq are parte. Casa lui este ca aceea pe care o zidewte molia, ca o colibq pe care wi-o face un strqjer. Se culcq bogat, wi moare despoiat; deschide ochii, wi totul a pierit. “l apucq groaza ca niwte ape; wi noaptea, ‘l ia vkrtejul. Vkntul de rqsqrit

Page 66: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

66

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

‘l ia, wi se duce; ‘l smulge cu putere din locuinya lui. Dumnezeu aruncq fqrq milq sqgeyi ‘mpotriva lui, wi cel rqu ar vrea sq fugq sq scape de ele. Oamenii bat din palme la cqderea lui, wi-l fluerq la plecarea din locul lui> (Iov 27:13-23).

Nu toyi cei ce privesc, vqd; nu toyi cei ce aud, ascultq; nu toyi cei ce wtiu, pricep. “ntre cele dintki wi cele de pe urmq este diferenya de la superficialitate la substanyq, de la percepyie la profunzime.

Cunoawterea este reginq peste ‘mpqrqyia lui <ce> wi <cum>. “nyelepciunea este ‘mpqrqteasq peste domeniul lui <de ce?>

Iatq extraordinara pledoarie a lui Iov pentru superioritatea ‘nyelepciunii. Pentru aflarea ei, oamenii ar trebui sq depunq mai mult efort deckt pentru scoaterea aurului wi mqrgqritarelor din adkncurile pqmkntului. Tot aurul wi tot argintul lumii nu preyuiesc atkt ckt preyuiewte ‘nyelepciunea:

<Argintul are o minq de unde se scoate, wi aurul are un loc de unde este scos ca sq fie curqyit. Ferul se scoate din pqmknt, wi piatra se topewte ca sq dea arama. Omul pune capqt ‘ntunericului, cerceteazq, pknq ‘n yinuturile cele mai adknci, pietrele ascunse ‘n negura wi ‘n umbra moryii. Sapq o fkntknq departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor, stq atkrnat wi se clatinq, departe de locuinyele omenewti. Pqmkntul, de unde iese pkinea, este rqscolit ‘n lquntrul lui ca de foc, pietrele lui cuprind safir, wi ‘n el se gqsewte pulbere din aur.

Pasqrea de pradq nu-i cunoawte cqrarea. Ochiul vulturului n-a zqrit-o, cele mai trufawe dobitoace n-au cqlcat pe ea, wi leul n-a trecut niciodatq pe ea. Omul ‘wi pune mkna pe stknca de cremene, wi rqstoarnq munyii din rqdqcinq. Sapq wanyuri ‘n stknci, wi ochiul lui privewte tot ce este de prey ‘n ele. Oprewte curgerea apelor, wi scoate la luminq ce este ascuns. Dar ‘nyelepciunea unde se gqsewte? Unde este locuinya priceperii? Omul nu-i cunoawte preyul, ea nu se gqsewte ‘n pqmkntul celor vii. Adkncul zice: <Nu este ‘n mine> wi marea zice: <Nu este la mine.> Ea nu se dq ‘n schimbul aurului curat, nu se cumpqrq ckntqrindu-se cu argint; nu se ckntqrewte

pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir. Nu se

Cea mai ‘naltq formq de cunoawtere este cunoawterea de Dumnezeu wi este foarte clar cq nici

cei trei prieteni ai lui Iov wi nici Iov nu-L cunoawteau ‘ncq pe Dumnezeu awa cum trebuiau sq-L

cunoascq.

Page 67: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

67

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

poate asemqna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas din aur ales. Mqrgeanul wi cristalul nu sunt nimic pe lkngq ea: ‘nyelepciunea preyuiewte mai mult deckt mqrgqritarele. Topazul din Etiopia nu este ca ea, wi aurul curat nu se cumpqnewte cu ea. De unde vine atunci ‘nyelepciunea? Unde este locuinya priceperii? Este ascunsq de ochii tuturor celor vii, este ascunsq de pqsqrile cerului. Adkncul wi moartea zic: <Noi am auzit vorbindu-se de ea.> Dumnezeu ‘i wtie drumul, El ‘i cunoawte locuinya. Cqci El vede pknq la marginile pqmkntului, zqrewte totul sub ceruri. Cknd a rknduit greutatea vkntului, wi cknd a hotqrkt mqsura apelor, cknd a dat legi ploii, wi cknd a ‘nsemnat drumul fulgerului wi tunetului, atunci a vqzut ‘nyelepciunea wi a arqtat-o, i-a pus temeliile wi a pus-o la ‘ncercare. Apoi a zis omului: <Iatq, frica de Domnul, aceasta este ‘nyelepciunea; depqrtarea de rqu, este pricepere> (Iov 28:1-28).

Cea mai ‘naltq formq de cunoawtere este cunoawterea de Dumnezeu wi este foarte clar cq nici cei trei prieteni ai lui Iov wi nici Iov nu-L cunoawteau ‘ncq pe Dumnezeu awa cum trebuiau sq-L cunoascq.

“n jurul mormanului de gunoi pe care zqcea Iov se lasq tqcerea. Iov tace dupq ce a strigat cqtre Dumnezeu pentru cq era sigur cq Domnul ‘i va da dreptate. Cei trei prieteni tac wi sunt siguri cq Dumnezeu le va da lor dreptate wi-l va oskndi pe Iov.

De partea cui va fi Dumnezeu? Rqspunsul s-ar putea sq vq surprindq.

Adevqruri�wi�aplicayii�practice�din�aceste�dialoguri�neinspirateCapitolele ni-l prezintq pe Iov revoltat ‘n suferinyq. Ce ‘nvqyqm din toate

aceste luqri de cuvknt aparent fqrq sfkrwit wi sigur fqrq rezultat?“n primul rknd, ‘nvqyqm cq filosofia ta de viayq poate fi aparent coerentq

wi corectq, dar ‘n fond ... falsq. Tradusq corect, filosofia este o <dragoste de ‘nyelepciune>. Uneori ‘nsq,

filosofia este un mod de a vorbi elegant de lucruri despre care n-avem nici cea mai vagq ideie.

Aceasta a fost tragedia <fariseilor>, <saducheilor> wi <cqrturarilor> din toate timpurile. Teologia falsq se folosewte de aceleawi cuvinte pe care le

Teologia falsq se folosewte de aceleawi

cuvinte pe care le folosewte wi teologia

adevqratq. Ea exprimq ‘n termeni corecyi o realitate

incorectq.

Page 68: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

68

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

folosewte wi teologia adevqratq. Ea exprimq ‘n termeni corecyi o realitate incorectq. Cum L-ar fi rqstignit altfel iudeii din primul secol pe Dumnezeul pe care pretindeau cq “l cunosc wi-L slujesc din toatq inima?

Revenind la scriitorul rus Dostoievs\i, vq ‘ndemn sq citiyi celebrul capitol <Marele inchizitor> din cartea <Frayii |aramazov.> Este o capodoperq! Genialul analist rus aratq cum religia (‘n cazul dat, religia catolicq a Romei), dar se poate aplica la oricare altq ramurq a bisericii crewtine), poate crea un <sistem> religios social, politic wi administrativ care sq funcyioneze foarte bine, chiar mult mai bine fqrq Christos. Acyiunea se petrece ‘n timpul Inchiziyiei, la Sevilla. Christos vine pentru a doua oarq pe Pqmknt, din nou oamenii de rknd ‘l urmeazq, iar El, din nou, ‘nvie moryii, ‘i ‘nsqnqtowewte pe bolnavi etc. Marele Inchizitor este ‘nsq inoportunat de prezenya Lui, ‘l ‘nchide wi plqnuiewte sq-L ardq pe rug, ca pe toyi ceilalyi. Cu o noapte ‘nainte de ucidere, au o confruntare.

Inchizitorul vorbewte mult wi repede. Spune ‘n special lucruri complicat teologice, pe care nu le ‘nyelegi imediat wi pe care ai fi vrut sq le asculyi mai pe ‘ndelete, ‘ncq o datq. Este mai curknd un Mare Acuzator. ‘l ‘nvinuiewte pe Hristos cq a cerut ‘ntotdeauna prea mult de la oameni, ‘l aratq cu degetul, ‘i cere sq plece: prezenya Lui nu este doritq. <De ce ai venit sq ne deranjezi? Noi nu mai lucrqm cu Tine, ci cu el! De opt secole suntem de partea lui. Am preluat ce ai respins Tu. De ce ai venit? Ca sq ne tulburi apele ca wi prima datq? N-avem nevoie de Tine! Pleacq!>

Dacq iei separat fiecare din <adevqrurile> exprimate de prietenii lui Iov, aproape cq ewti convins cq ei au dreptate. S-au scris wi rostit mii wi mii de predici care au fost bazate pe afirmayiile acestor oameni. Cine n-a auzit oare nici o predicq ‘n care sq fi fost menyionat acest ‘ndemn al lui Elifaz:

<”mprietenewte-te, deci, cu Dumnezeu, wi vei avea pace> (Iov 22:21).

Adevqrurile paryiale sunt uneori mai periculoase deckt o minciunq ‘ntreagq, pentru cq ele ne dau o imagine deformatq a realitqyii. Henri-Frederic Amiel a spus: <O eroare este cu atkt mai periculoasa cu ckt skmburele de adevqr pe care ‘l conyine e mai mare.> Cine nu wtie sq aplice cu ‘nyelepciune observayii altfel corecte, va ajunge ‘ntotdeauna la concluzii grewite:

<Ca un spin care vine ‘n mkna unui om beat, awa este o vorbq ‘nyeleaptq ‘n gura nebunilor> (Proverbe 26:9).

Uneori, filosofia este o sumq de rqspunsuri neinteligibile date unor probleme irezolvabile. Un pseudo-filosof crede ceva ’nainte de a gkndi. El mai ‘ntki ‘wi formuleazq prejudecqyile wi ‘wi sistematizeazq ignoranya. Greweala aceasta i-a fqcut pe prietenii lui Iov incapabili de un dialog adevqrat.

Page 69: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

69

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

Al doilea adevqr pe care-l ‘nvqyqm din seria sterilq de dialoguri este cq suferinya wi prosperitatea nu sunt distribuite ‘n lume ‘n proporyia ‘n care cineva face bine sau rqu.

Iov are dreptate ‘n observayiile lui:<‘n ziua nenorocirii, cel rqu este cruyat, wi ‘n ziua mkniei, el scapq> ... ‘n

timp ce nevinovatul ajunge de batjocurq> (Iov 21:30; 12:4).Sq nu ne grqbim sq judecqm lucrurile ‘nainte de vreme. S-ar prea putea ca

cei care sufere astqzi cel mai mult sq fie cei mai buni dintre noi, iar cei care o duc cel mai bine sq fie cei mai rqi. Numai judecata finalq a lui Dumnezeu va pune la punct toate lucrurile:

<Wi veyi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihqnit wi cel rqu, dintre cel ce slujewte lui Dumnezeu wi cel ce nu-I slujewte> (Maleahi 3:18).

Al treilea lucru pe care-l ‘nvqyqm pknq aici din carte este cq Dumnezeu este mult deasupra logicii noastre. Prin toate El are grijq wi vegheazq asupra celor mari wi asupra celor mici wi ne’nsemnayi.

Este uimitor cq cea mai la modq explicayie a <teologilor> epocii moderne nici nu le-a trecut prin cap lui Iov wi celor trei prieteni ai sqi! Astqzi mulyi spun: <Diavolul, nu Dumnezeu a fqcut cutare sau cutare lucru.> “l limitqm pe Dumnezeu ckt ai clipi din ochi fqrq sq ni se parq teologia noastrq este fqrq precedent ‘n istorie. Ne-am creat imaginea unui Dumnezeu care nu se amestecq ‘n chiar toate lucrurile; ‘i lasq pe alyii sq se descurce cum vor ei ...

Iov wi prietenii sqi aveau mqcar aceastq temelie comunq pe care-wi bazau teologia: Dumnezeu este pe tronul universului wi nimic wi nimeni nu iese de sub autoritatea Lui! Nici o <explicare> a problemei suferinyei care sq nege acest adevqr nu poate satisface sau liniwti inima unui adevqrat credincios.

<La Dumnezeu este ‘nyelepciunea wi puterea; sfatul wi priceperea ale Lui sunt. Ce dqrkmq El, nu va fi zidit din nou; pe cine-l ‘nchide El, nimeni nu-l va scqpa. El oprewte apele wi totul se usucq; El le dq drumul, wi pustiesc pqmkntul. El are puterea wi ‘nyelepciunea; El stqpknewte pe cel ce se rqtqcewte sau rqtqcewte pe alyii> (Iov 12:13-16).

Al patrulea lucru pe care-l ‘nvqyqm din aceastq secyiune a cqryii este cq, dewi este adeseori necunoscutq omului, ‘n spatele tuturor evenimentelor <arbitrare> din lume existq o ‘nyelepciune divinq:

<Dar ‘nyelepciunea unde se gqsewte? Unde este locuinya priceperii? Omul nu-i cunoawte preyul, ea nu se gqsewte ‘n pqmkntul celor vii. ... Dumnezeu ‘i wtie drumul, El ‘i cunoawte locuinya> (Iov 28:12-13, 23).

Chiar wi din perspectiva Noului Testament, deocamdatq <vedem ca ‘ntr-o

Page 70: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

70

Iov�-�revoltat�'n�suferinyq

oglindq, ‘n chip ‘ntunecos> (1 Corinteni 13:12). Dar credinya ne asigurq cq, ‘ntotdeauna, orickt de haoticq sau de absurdq ni s-ar pqrea viaya, Cineva o conduce dupq un plan fqcut cu o ‘nyelepciune vewnicq. Ne putem ‘ncrede ‘n Cel ce <yine toate lucrurile cu Cuvkntul puterii Lui> (Evrei 1:3).

<Din El, prin El, wi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sq fie slava ‘n veci! Amin> (Romani 11:36).

Mq-ncred ‘n El, orice s-ar ‘ntkmpla Pe drumul meu sau ‘n viaya mea, Fie ce-o fi, ‘n orice zi, Cerescul Tatq m-a cqlquzi. Mq-ncred ‘n El, El wtie soarta mea Pe stkncq sus, sau ‘n adknc de vqi, Lovit de val, ajung la mal, Cerescul Tatq m-a cqlquzi.

Mq-ncred ‘n El, oriunde aw fi dus. Chiar ‘n cuptor de foc de aw fi pus, “n suferinyi sau bucurii Cerescul Tatq m-a cqlquzi.

Mq-ncred ‘n El, chiar wi cknd nu-nyeleg, Eu voia Lui ‘ntotdeaun-aleg, Cqci doar awa ‘n slava Sa, Cerescul Tatq m-a cqlquzi.

Page 71: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

71

Dialoguri inspirate

Mq-nfior ades ‘n vremuriCe timpu-n loc vor sq-l opreascq,Rqscruci de gknd, popas stingherLumina-n mine fq sq creascq.

“n ceas tqcut, sol nevqzutDe dincolo de infinituri,Trimite grai celui ce-i <mut>Wi-mbracq-mq ca-n alte timpuri.

Dq-mi din ‘nalt puteri cerewti,Dq-mi haina sfknt-a proorociei,Fq sq cunosc ce-i newtiut,Mesaj sq-i fiu vremelniciei.

Mi-e inima un foc nestinsCknd graiu-n mine nu-i <aprins>.

“n faimosul <coly al discursurilor> din parcul londonez <H]de Par\>, un batjocoritor care se strqduia din toyi plqmknii sq-i convingq pe ascultqtori cq Dumnezeu nu existq a strigat cqtre cer urmqtoarea provocare: <Dacq existq Dumnezeu, ‘i dau cinci minute ca sq mq trqzneascq!> Apoi wi-a scos demostrativ ceasul wi a awteptat. Dupq cele cinci minute, omul a zkmbit ironic, zicknd: <Asta demonstreazq, dragi prieteni, cq Dumnezeu nu existq.>

Un crewtin din audienyq i-a rqspuns: <Domnule, crezi cq ‘n cinci minute ai epuizat toatq rqbdarea Atotputernicului Dumnezeu?>

Cartea lui Iov se putea ‘ncheia foarte bine de cel puyin douq ori: dupq versetul 10 din capitolul 2 (<”n toate acestea, Iov n-a pqcqtuit de loc cu buzele lui>) wi dupq capitolul 31, cknd cei trei prieteni au rqmas fqrq replicq:

<Acewti trei oameni au ‘ncetat sq mai rqspundq lui Iov, pentru cq el se socotea fqrq vinq> (Iov 32:1).

Dacq s-ar fi ‘ncheiat aici, cartea lui Iov nu ne-ar fi spus mare lucru, ci ne-ar fi lqsat ‘n minte wi ‘n inimq stknjeneala unei probleme nerezolvate. Abia

Page 72: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

72

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

acum urmeazq adevqrata contribuyie a cqryii la lqmurirea ‘ntregului conflict lansat de ‘nfruntarea dintre Satan wi Dumnezeu ‘n sferele cerului. Iov va fi adus la pocqinyq prin suferinya sa.

Prima parte a cqryii a ilustrat lipsa unui rqspuns corect la ‘ntrebarea: <Pe ce bazq sunt awezate relayiile dintre Dumnezeu wi oameni. Cei trei prieteni ai lui Iov au propus pe baza experienyei lor personale, combinatq cu tradiyiile din generayiile trecute wi cu legalismul principial cq aceste relayii trebuie ‘nyelese ‘n termenii unei religii comerciale a favorurilor reciproce. Dupq ei, Dumnezeu era dispus sq facq bine oamenilor doar atkta timp ckt ei ‘l rqsplqteau cu ascultarea lor. Reciproca era cq oamenii nu-L ascultau pe Dumnezeu din toatq inima, ci doar din cauzq cq aceastq ascultare le satisfqcea propriile lor interese. Fqrq sq wtie, cei trei oameni ai <religiilor> neinspirate spuneau exact ceea ce spusese ‘n cer Satan, cknd L-a ‘nvinuit pe Dumnezeu de favoritism ‘n felul ‘n care se purta cu Iov.

Spre deosebire de prietenii sqi, Iov n-a vrut sq accepte <mercantilismul> religios, ci convins cq relayiile lui cu Dumnezeu sunt deasupra unor astfel de tranzacyii comerciale, wi-a scris pledoaria de apqrare, a semnat-o, a ‘naintat-o spre examinare la tribunalul dreptqyii divine wi a pretins dreptul de a fi primit ‘n audienyq de ‘nsuwi Dumnezeu.

<Oh! de aw gqsi pe cineva sq mq asculte! Iatq apqrarea mea, iscqlitq de mine: sq-mi rqspundq Cel Atotputernic! Cine-mi va da plkngerea iscqlitq de potrivnicul meu? Ca sq-i port scrisoarea pe umqr, s-o leg de fruntea mea ca o cununq; sq-i dau socotealq de toyi pawii mei, sq mq apropii de el ca un domn> (Iov 31:35-37).

Prin atitudinea sa, Iov a pretins cq dacq ar fi fost dupq ceea ce merita el pentru cum trqise, atunci Dumnezeu i-a fqcut o mare nedreptate cknd l-a aruncat ‘n temniya suferinyelor.

Wi Iov wi cei trei prieteni ai sqi awteptau un rqspuns de la Dumnezeu. Spre surprinderea lor, wi spre mirarea noastrq, cel care ia cuvkntul nu este Dumnezeu, ci tknqrul Elihu, despre care nici nu aflaserqm cq a fost de fayq la dialogul anterior. Dacq priviyi cu atenyie, dupq pasajele ‘n versuri, capitolul 31 ‘ncepe cu unul ‘n prozq. Este semn cq suntem invitayi ‘ntr-o altq scenq wi avem nevoie sq ni se facq o micq introducere.

Cine�este�acest�Elihu?Fqrq ‘ndoialq, trebuie sq acordqm o atenyie deosebitq spuselor lui de

vreme ce cartea ‘nsqwi le acordq nu mai puyin de wase capitole!Autorul simte nevoia sq ne dea mai multe date despre acest personaj,

mult mai puyin renumit wi cunoscut deckt Elifaz, Bildad wi Yofar, care n-aveau nevoie de o astfel de prezentare.

<Atunci s-a aprins de mknie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz,

Page 73: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

73

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

din familia lui Ram> (Iov 32:2).

Elihu este din neamul buziyilor care au trqit alqturi de Caldeeni ‘n nordul Arabiei. Este posibil ca acest tknqr sq fi fost rudq cu Avraam, pentru cq un om numit Buz a fost un urmaw al lui Nahor, rudenia lui Avraam (Geneza 22:20-21). Pe de altq parte, un om numit Ram a fost printre strqmowii lui David (Rut 4: 19-22). Ce fel de om era acest Elihu?

Un�tknqr�furiosDupq amqnuntele biografice, prima informayie pe care o aflqm despre

Elihu este cq el a stat ca pe ghimpi ascultknd dialogurile de pknq atunci. Pqrerea lui era cq nici Iov wi nici cei trei prieteni ai lui n-aveau dreptate. Iov pentru cq se credea nevinovat:

<El s-a aprins de mknie ‘mpotriva lui Iov, pentru cq zicea cq este fqrq vinq ‘naintea lui Dumnezeu> (Iov 32:2b).

Iar prietenii lui pentru cq vorbiserq degeaba, ne’nyelegknd ce se ‘ntkmplq, dar acuzkndu-l cu ‘ncqpqyknare pe patriarh:

<Wi s-a aprins de mknie ‘mpotriva celor trei prieteni ai lui, pentru cq nu gqseau nimic de rqspuns wi totuwi oskndeau pe Iov> (Iov 32:3).

“ncq din start, aflqm deci cq Elihu avea punctul de vedere pe care-L va ‘mpqrtqwi mai tkrziu wi Dumnezeu, care va vorbi wi ‘mpotriva lui Iov wi ‘mpotriva celor trei prieteni ai lui.

Un�tknqr�respectuos,�care�ascultq�’nainte�de�a�vorbi

<Fiindcq ei erau mai ‘n vkrstq deckt el, Elihu awteptase pknq ‘n clipa aceasta, ca sq vorbeascq lui Iov> (Iov 32:4).

Wi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvkntul wi a zis: <Eu sunt tknqr, wi voi sunteyi bqtrkni: de aceea m-am temut, wi m-am ferit sq vq arqt gkndul meu. Eu ‘mi ziceam: <Sq vorbeascq bqtrkneyea, marele numqr de ani sq ‘nveye pe alyii ‘nyelepciunea. Dar, de fapt, ‘n om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dq priceperea. Nu vkrsta aduce ‘nyelepciunea, nu bqtrkneyea te face ‘n stare sq judeci> (Iov 32:6-9).

Atunci ca wi acum, respectul fayq de cei mai ‘n vkrstq este cinstea celor tineri. Un bun ascultqtor ascultq cu amkndouq urechile wi ... cu inima.

Cineva spunea cq: <”nyelepciunea vine deobicei odatq cu bqtrkneyea. Alteori, bqtrkneyea vine singurq ...> Ce pqcat cq prietenii mai vkrstnici ai lui Iov nu dqduserq dovadq de ‘nyelepciune.

Page 74: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

74

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

Un�tknqr�care�gkndewte�’nainte�sq�vorbeascq“nyelegerea este poarta ‘nyelepciunii. maxime ...

< Iatq de ce zic: <Ascultayi-mq! ‘mi voi spune wi eu pqrerea. Am awteptat sfkrwitul cuvkntqrilor voastre, v-am urmqrit dovezile, cercetarea pe care ayi fqcut-o cuvintelor lui Iov. V-am dat toatq luarea aminte; wi iatq cq, nici unul din voi nu l-a ‘ncredinyat, nici unul nu i-a rqsturnat cuvintele> (Iov 32: 10-12).

Un�tknqr�cu�pqreri�cumpqtate�despre�sine

Sq nu ziceyi ‘nsq: <‘n el noi am gqsit ‘nyelepciunea; numai Dumnezeu ‘l poate ‘nfunda, nu un om!> Mie nu mi-a vorbit deadreptul: de aceea eu ‘i voi rqspunde cu totul altfel deckt voi. Ei se tem, nu mai rqspund! Li s-a tqiat cuvkntul! Am awteptat pknq wi-au sfkrwit cuvkntqrile, pknq s-au oprit wi n-au wtiut ce sq mai rqspundq. Vreau sq rqspund wi eu la rkndul meu, vreau sq spun wi eu ce gkndesc> (Iov 32:13-17).

“n grqdina tinereyii, modestia este cea mai aleasq floare. Nimic nu-l ‘nfrumuseyeazq mai mult pe un tknqr ca pqstrarea calmului wi a unei oarecare rezerve. Inimile tuturor sunt atrase irezistibil de aceia care pot ascunde un merit real sub un exterior modest wi umil. Modestia este izvorul fiinyei morale wi ea rqspkndewte asupra caracterului un farmec deosebit. Dimpotrivq, nimic nu este mai neplqcut ca acea ‘ngkmfare pe care o gqsim la tinerii plini de ei ‘nwiwi din zilele noastre. Un tknqr impetuos wi pripit este arareori cqlquzit ‘n acyiunuile lui de autoritatea Duhului Sfknt.

Un�tknqr�prin�care�vorbewte�Duhul�lui�DumnezeuSpre deosebire de cei trei care au vorbit bazayi pe experienyele personale,

pe autoritatea tradiyiei strqmowewti sau a legalismul, Elihu vorbewte miwcat de <’nyelepciunea> celui insuflat de duhul lui Dumnezeu.

<Cqci sunt plin de cuvinte, ‘mi dq ghes duhul ‘nquntrul meu; lquntrul meu este ca un vin care n-are pe unde sq iasq, ca niwte burdufuri noi, gata sq plesneascq. Voi vorbi deci, ca sq rqsuflu ‘n voie, ‘mi voi deschide buzele wi voi rqspunde> (Iov 32: 18-20).

Un�tknqr�principial�wi�nepqrtinitor

<Nu voi cquta la ‘nfqyiware, nu voi linguwi pe nimeni; cqci nu wtiu sq linguwesc: altfel, ‘ntr-o clipealq m-ar lua Ziditorul meu> (Iov 32:21-22).

Page 75: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

75

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

Cine citewte cu atenyie aude ‘n vorbele lui Elihu ecoul ‘ndepqrtat al Unuia care spunea ‘n sinagoga Nazaretului:

<Duhul Domnului este peste Mine, pentru cq M-a uns sq vestesc sqracilor Evanghelia; M-a trimis sq tqmqduiesc pe cei cu inima zdrobitq, sq propovqduiesc robilor de rqzboi slobozirea wi orbilor cqpqtarea vederii; sq dau drumul celor apqsayi> (Luca 4:18).

Este�Elihu�diferit�de�ceilalyi�trei�prieteni�ai�lui�Iov�?“n arhitectura cqryii, dupq falimentul eforturilor religioase ale oamenilor,

cknd situayia pqrea cq a atins un impas imposibil de depqwit, Elihu apare ca un veritabil <purtqtor de cuvknt al lui Dumnezeu>. Dupq ce va vorbi el, se va auzi din slavq glasul lui Dumnezeu ‘nsuwi. Am putea spune, wi am fi ‘n buna companie a multor comentatori, cq acest Elihu este simbolul lucrqrii Duhului Sfknt ‘n inimile oamenilor. El ‘l pregqtewte pe Iov pentru ‘ntrevederea divinq, tot awa cum Duhul Sfknt ‘i convinge pe oameni de vinovqyie wi-i aduce la o ‘ntklnire directq cu Creatorul lor (Ioan 16:8-15).

1. Cuvintele lui Elihu nu sunt o repetare sau o continuare a discursurilor celor trei. Ele reprezintq ceva nou.

2. Cuvintelor lui Elihu li se rezervq ‘n carte nu mai puyin de wase capitole (32-37).

3. Iov nu ‘ncearcq sq-l contrazicq cu Elihu.

4. Cknd Dumnezeu ‘i criticq pe cei care n-au vorbit bine despre El (Iov 42:7), El nu spune nimic rqu despre Elihu. De ce? Pentru cq discursul lui Elihu a fost dintr-o altq clasq deckt discursurile celor trei. Cuvintele lui Elihu sunt adevqrate. Ele pregqtesc calea pentru intervenyia finalq wi decisivq a lui Dumnezeu. De fapt, Elihu se mqrturisewte ca fiind cqlquzit de Duhul lui Dumnezeu:

< Dar, de fapt, ‘n om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dq priceperea> (Iov 32:8).

5. Elihu oferq o ‘nyelegere nouq wi o motivayie diferitq pentru cauza suferinyei celor neprihqniyi. Ea este cel puyin paryial corectq ‘n multe cazuri ‘n care copiii lui Dumnezeu <trec prin ‘ncercqri.> Elihu este de pqrere cq un om neprihqnit nu este neapqrat wi ... perfect, iar Dumnezeu ‘l trece prin suferinyq nu ca pedeapsq, ci ca metodq pentru a-l curqya de mkndria care dq adeseori lqstari de amqrqciune. Dumnezeu n-a terminat lucrarea ‘n noi pknq ce nu ne-a convins sq ne lepqdqm de noi ‘nwine ca sq fim umpluyi de Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu nu sunt perfecyi, ci doar iertayi. Ei nu sunt fqrq pqcat, dar pqcqtuiesc din ce ‘n ce mai puyin. “n procesul de sfinyire, Dumnezeu poate,

Elihu este simbolul lucrqrii Duhului Sfknt ‘n inimile oamenilor

Page 76: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

76

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

dacq trebuie sq ne treacq prin <felurite ‘ncercqri>. Iatq ce va spune mai tkrziu Noul Testament:

<Frayii mei, sq priviyi ca o mare bucurie cknd treceyi prin felurite ‘ncercqri, ca unii care wtiyi cq ‘ncercarea credinyei voastre lucreazq rqbdare. Dar rqbdarea trebuie sq-wi facq desqvkrwit lucrarea, ca sq fiyi desqvkrwiyi, ‘ntregi wi sq nu duceyi lipsq de nimic> (Iacov 1: 2-4).

Acest adevqr ne este de folos ca sq putem ‘nyelege cum un om admirat de Dumnezeu la ‘nceputul cqryii wi proclamat <fqrq pereche pe faya pqmkntului>, poate wi trebuie apoi sq fie trecut prin cuptorul curqyitor al suferinyei, iar la sfkrwit ajunge sq spunq despre sine:

< ... mi-e sckrbq de mine wi mq pocqiesc ‘n yqrknq wi cenuwq> (Iov 42:6).

Iov ckwtigase deja disputa despre caracter cu cei trei prieteni ai sqi wi-wi apqrase cu succes reputayia de om neprihqnit.

Rqmqsese ‘nsq ‘n el rqdqcina rqului ascunsq ‘n mkndria lui orgolioasq wi ‘n lipsa lui de evlavie fayq de Dumnezeu. Credinya lui trebuia trecutq printr-un proces de curqyire:

<Voi sunteyi pqziyi de puterea lui Dumnezeu, prin credinyq, pentru mkntuirea gata sq fie descoperitq ‘n vremurile de apoi! “n ea voi vq bucurayi mult, cu toate cq acum, dacq trebuie, sunteyi ‘ntristayi pentru puyinq vreme, prin felurite ‘ncercqri, pentru ca ‘ncercarea credinyei voastre, cu mult mai scumpq deckt aurul care piere wi care totuwi este cercat prin foc, sq aibq ca urmare lauda, slava wi cinstea, la arqtarea lui Isus Christos, pe care voi “l iubiyi fqrq sq-L fi vqzut, credeyi ‘n El, fqrq sq-L vedeyi, wi vq bucurayi cu o bucurie negrqitq wi strqlucitq, pentru cq veyi dobkndi, ca sfkrwit al credinyei voastre, mkntuirea sufletelor voastre> (1 Petru 1:5-9).

Iov mai avea nevoie ‘ncq de aceastq <mkntuire a sufletului>, care nu este nici iertarea iniyialq din momentul ‘ntoarcerii la Dumnezeu wi nici proslqvirea din momentul marii treceri <dincolo.> <Mkntuirea sufletului> despre care vorbewte Petru aici este scoaterea lui de sub puterea prezentq a pqcatului care domnewte ‘n lumea de acum wi ‘wi are rqdqcina ‘n firea noastrq pqmknteascq. Pentru aceasta este nevoie de disciplinarea pe care o aplicq Dumnezeu tuturor copiilor Sqi:

<Voi nu v-ayi ‘mpotrivit ‘ncq pknq la sknge, ‘n lupta ‘mpotriva pqcatului. Wi ayi uitat sfatul pe care vi-l dq ca unor fii: <Fiule, nu dispreyui pedeapsa Domnului, wi nu-yi pierde inima cknd ewti mustrat de El. Cqci Domnul pedepsewte pe cine-l iubewte, wi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primewte.

Page 77: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

77

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

Suferiyi pedeapsa: Dumnezeu Se poartq cu voi ca wi cu niwte fii. Cqci care este fiul pe care nu-l pedepsewte tatql? Dar dacq sunteyi scutiyi de pedeapsq, de care toyi au parte, sunteyi niwte feciori din curvie, iar nu fii. Wi apoi, dacq pqrinyii nowtri trupewti ne-au pedepsit, wi tot le-am dat cinstea cuvenitq, nu trebuie oare cu atkt mai mult sq ne supunem Tatqlui duhurilor, wi sq trqim? Cqci ei ‘ntr-adevqr ne pedepseau pentru puyine zile, cum credeau ei cq e bine; dar Dumnezeu ne pedepsewte pentru binele nostru, ca sq ne facq pqrtawi sfinyeniei Lui. Este adevqrat cq orice pedeapsq, deocamdatq pare o pricinq de ‘ntristare, wi nu de bucurie; dar mai pe urmq aduce celor ce au trecut prin wcoala ei, roada dqtqtoare de pace a neprihqnirii> (Evrei 12:4-11).

“n discursul squ, Elihu alege o altq tacticq deckt ceilalyi. Pentru lqmurirea disputelor dintre Iov wi Dumnezeu, cei trei prieteni ai lui Iov se concentraserq ‘n vorbirea lor asupra patriarhului. Elihu alege sq se apropie de realitatea relayiilor din cealaltq direcyie, concentrkndu-se asupra lui Dumnezeu wi a manifestqrilor Sale fayq de creaturile Sale:

<Mie nu mi-a vorbit deadreptul: de aceea eu ‘i voi rqspunde cu totul altfel deckt voi> (Iov 32:14).

Ceilalyi trei prieteni ai lui Iov fuseserq antropocentrici; Elihu este teocentric, alegknd sq priveascq realitatea din punctul lui Dumnezeu de vedere. “n discursurile sale, Elihu atacq cele douq premize din silogismul celor trei prieteni. El spune cq nu este adevqrat cq Dumnezeu <pedepsewte ‘ntotdeauna pqcatul> wi nici cq <Iov este sub pedeapsq.> Elihu “l descrie pe Dumnezeu nu doar ca pe un Judecqtor aspru, ci wi ca pe un Tatq-creator preocupat de binele suprem al copiiilor Lui. “n preocuparea aceasta, Dumnezeu nu pedepsewte, ci disciplineazq, iar fayq de pqcqtos El aratq har nu mknie rqutqcioasq. Prietenii lui Iov wi chiar Iov vedeau universul ca pe un uriaw tribunal, Elihu li-l prezintq ca pe o casq pqrinteascq ‘n care tot ce se petrece este spre binele wi educayia copiiilor.

Spre deosebire de ceilalyi trei prieteni care au ales sq-l priveascq pe Iov de sus wi sq-l trateze ca pe un rqufqcqtor, Elihu construiewte mai ‘ntki punyi de bunqvoinyq, awezkndu-se ‘n smerenie ‘n acelawi plan cu mult ‘ncercatul patriarh:

Ceilalyi trei prieteni ai lui Iov fuseserq antropocentrici;

Elihu este teocentric, alegknd sq priveascq

realitatea din punctul lui Dumnezeu de vedere.

Page 78: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

78

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

<Acum, deci, Iov, ascultq cuvkntqrile mele, ia aminte la toate cuvintele mele! Iatq, deschid gura, wi mi se miwcq limba ‘n cerul gurii. Cu curqyie de inimq voi vorbi, buzele mele vor spune adevqrul curat: Duhul lui Dumnezeu m-a fqcut, wi suflarea Celui Atotputernic ‘mi dq viayq. Dacq poyi, rqspunde-mi, apqrq-yi pricina, fii gata! “naintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tqu, wi eu ca wi tine am fost fqcut din noroi. Astfel frica de mine nu te va tulbura, wi greutatea mea nu te va coplewi> (Iov 32:1-7).

Elihu este plin de bunqvoinyq fayq de Iov. Nu se poate ca Iov sq nu fi simyit diferenya dintre felul ‘n care l-au tratat cei dintki wi felul ‘n care-l trateazq acum Elihu:

<Ia aminte, Iov, wi ascultq-mq! Taci, wi voi vorbi! Dacq ai ceva de spus, rqspunde-mi! Vorbewte, cqci aw vrea sq-yi dau dreptate> (Iov 32: 31-32).

Oferta pe care i-o face tknqrul lui Iov este binevenitq. Iov se mqrturisise incapabil sq gqseascq <‘nyelepciunea>. Elihu se oferq sq i-o dqruiascq. Tknqrul propune sq ‘nceapq dialogul din punctul de impas ‘n care-l lqsase patriarhul:

<Dacq n-ai nimic de zis, ascultq-mq! Taci, wi te voi ‘nvqya ‘nyelepciunea> (Iov 32:33).

Care�este�contribuyia�lui�la�dialogurile�din�carte?Elihu poartq cu Iov un dialog plin de prezenya lui Dumnezeu. De fapt

este vorba mai degrabq de o serie de patru discursuri scurte pe care le yine Elihu. Nici Iov wi nici prietenii lui nu-l ‘ntrerup wi nu-i dau vreun rqspuns. Este evident cq ei nu gqsesc ce sq-i rqspundq, iar tqcerea lor este pentru Elihu un semn cq poate merge mai departe.

Tknqrul adept al <religiei inspirate de Duhul lui Dumnezeu> vorbewte despre un Dumnezeu al bunqtqyii nemqsurate, care se poartq cu har fayq de toatq creayia ‘n general wi mai ales fayq de oameni. “n termenii Noului Testament, Elihu ‘i prezintq lui Iov ‘ntr-un mod foarte balansat <adevqrul> wi <harul>. Este exact ceea ce a fqcut Dumnezeu pentru toyi oamenii prin Isus Christos:

<Wi noi toyi am primit din plinqtatea Lui, wi har dupq har cqci Legea a fost datq prin Moise, dar harul wi adevqrul au venit prin Isus Christos. Nimeni n-a vqzut vreodatq pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este ‘n sknul Tatqlui, Acela L-a fqcut cunoscut> (Ioan 1: 16-18).

Page 79: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

79

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

Nu este de mirare cq, atunci cknd va vorbi, Dumnezeu va continua aceastq lucrare a lui Elihu, descoperindu-i-se drept un Dumnezeu atotputernic, plin de ‘nyelepciune wi har fayq de toate fqpturile Sale.

Dacq nevasta lui Iov a fost de parere cq Iov sufere pentru cq Dumnezeu este nedrept wi dacq cei trei prieteni au crezut cq suferinya este o pedeapsq trimisq de Dumnezeu ca rqsplatq pentru pqcat, Elihu lanseazq o a treia ipotezq: Iov sufere pentru cq Dumnezeu vrea sq-l ‘nveye ceva; toatq ‘ntkmplarea este o ocazie pentru ca ‘nyelepciunea neyqrmuritq a lui Dumnezeu sq se manifeste ‘ntr-un mod cu totul minunat.

Iov�wi�cei�trei�prieteni Elihu Text

Un Dumnezeu care tace Un Dumnezeu care vorbewte 33:8-22

Un Dumnezeu pornit pe nimicirea pqcqtowilor

Un Dumnezeu pornit ‘n recuperarea pqcqtowilor 33:23-30

Un Dumnezeu al dreptqyii (Judecqtor)

Un Dumnezeu al harului (Pqrinte) 34:1-37

Un Dumnezeu cqruia nu-i pasq Un Dumnezeu cqruia ‘i pasq 35:14-16

Un Dumnezeu care-i leapqdq pe cei rqi

Un Dumnezeu care nu leapqdq pe nimeni 36:5-21

Un Dumnezeu care nu poate fi cunoscut

Un Dumnezeu dispus sq-i ‘nveye pe oameni 36:22

Un Dumnezeu care-i pedepsewte pe cei rqi

Un Dumnezeu care-i smerewte pe cei mkndrii

37:23-24

Un�Dumnezeu�care�vorbewtePentru ‘nceput, Elihu spune cq Iov nu are dreptate nici atunci cknd se

socotewte nedreptqyit, nici atunci cknd spune cq Dumnezeu n-a intervenit ‘ncq ‘n viaya lui ca sq-i dea un rqspuns.

<... tu ai spus ‘n auzul meu, wi am auzit sunetul cuvintelor tale: <sunt curat, sunt fqrq pqcat, sunt fqrq prihanq, nu este fqrqdelege ‘n mine. Wi Dumnezeu cautq pricinq de urq ‘mpotriva mea, mq socotewte vrqjmaw al Lui; ‘mi pune picioarele ‘n butuci, ‘mi pkndewte toate miwcqrile.> “yi voi rqspunde cq aici n-ai dreptate, cqci Dumnezeu este mai mare deckt omul. Vrei, deci, sq te ceryi cu El, pentru cq nu dq socotealq fiecqruia de faptele Lui? Dumnezeu vorbewte ‘nsq, cknd ‘ntr-un fel, cknd ‘ntr-altul; dar omul nu ia seama> (Iov 33:8-14).

Chiar wi ‘n epoca conwtiinyei, ‘n care trqia Iov, Dumnezeu nu era departe de fiinya umanq. Elihu vorbewte despre un fel de <reprogramare> a conwtiinyei prin intervenyii tainice la vreme de noapte, prin somn wi prin vise. Practica

Page 80: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

80

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

reprogramqrii computerelor moderne ne ajutq sq ‘nyelegem ‘n parte la ce fel de intervenyie fqcea aluzie Elihu:

<El vorbewte prin visuri, prin vedenii de noapte, cknd oamenii sunt cufundayi ‘ntr-un somn adknc, cknd dorm ‘n patul lor. Atunci El le dq ‘nwtiinyqri, wi le ‘ntipqrewte ‘nvqyqturile Lui, ca sq abatq pe om de la rqu, wi sq-l fereascq de mkndrie, ca sq-i pqzeascq sufletul de groapq wi viaya de loviturile sqbiei> (Iov 32:15-18).

Oamenii au observat cq <noaptea este un sfetnic bun>. Ce nu wtiu ei, spune Elihu, este cq observayia aceasta este adevqratq pentru cq ‘n timpul nopyii, pe durata somnului, Dumnezeu <’ntipqrewte ‘nvqyqturile Lui> ‘n conwtiinya lor <ca sq abatq pe om de la rqu, wi sq-l fereascq de mkndrie, ca sq-i pqzeascq sufletul de groapq wi viaya de loviturile sqbiei.>

Un alt fel al lui Dumnezeu de a comunica cu omul sunt mustrqrile suferinyelor. Universul nostru, au observat oamenii, este prin excelenyq moral. De aceea, spun oamenii cq <ulciorul nu merge de multe ori la apq>, iar <minciuna are picioare scurte.> Elihu ne spune cq wi aceasta este o dovadq a providenyei divine care dirijeazq afacerile oamenilor:

<Wi prin durere este mustrat omul ‘n culcuwul lui, cknd o luptq necurmatq ‘i frqmkntq oasele. Atunci ‘i este greayq de pkine, chiar wi de bucatele cele mai alese. Carnea i se prqpqdewte wi piere, oasele care nu i se vedeau rqmkn goale; sufletul i se apropie de groapq, wi viaya de vestitorii moryii> (Iov 32: 19-22).

Dacq ar fi dupq dreptate, singura rqsplatq pe care am merita sq ni-o dea Dumnezeu ar fi moartea wi iadul. Orice situayie ‘n care nu ni le dq, este o manifestare a milei. Harul este definit ca wi capacitatea divinq de a ierta wi de a trece cu vederea vinovqyia pentru a ne putea dqrui viaya wi binecuvkntarea.

Un�Dumnezeu�plecat�’n�recuperarea�pqcqtowilorElihu ‘i spune lui Iov cq Dumnezeu nu gqsewte plqcere ‘n pedepsirea

celor rqi, ci ‘n recuperarea lor. El cautq cqi wi mijloace pentru a-i izbqvi de la moarte. Ca sq ilustreze acest adevqr, Elihu vorbewte despre lucruri din lumea nevqzutq. Este clar cq informayiile acestui tknqr sunt inspirate de Duhul lui Dumnezeu, cqci un muritor de rknd n-avea de unde sq cunoascq astfel de lucruri. Elihu descopere existenya unor ‘ngeri trimiwi de Dumnezeu sq-i povqyuiascq pe oameni wi lanseazq pentru prima oarq ideia <mijlocirii>, printr-un <prey de rqscumpqrare>:

<Dar dacq se gqsewte un ‘nger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze, Dumnezeu Se ‘ndurq de el wi zice ‘ngerului: <Izbqvewte-l, ca sq nu se pogoare ‘n groapq; am gqsit un prey de rqscumpqrare pentru

Page 81: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

81

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

el!> Wi atunci carnea lui se face mai fragedq ca ‘n copilqrie, se ‘ntoarce la zilele tinereyei lui. Se roagq lui Dumnezeu, wi Dumnezeu ‘i este binevoitor, ‘l lasq sq-I vadq Faya cu bucurie, wi-i dq ‘napoi nevinovqyia. Atunci el ckntq ‘naintea oamenilor, wi zice: <Am pqcqtuit, am cqlcat dreptatea, wi n-am fost pedepsit dupq faptele mele; Dumnezeu mi-a izbqvit sufletul ca sq nu intre ‘n groapq, wi viaya mea vede lumina!> Iatq, acestea le face Dumnezeu, de douq ori, de trei ori, omului, ca sq-l ridice din groapq, ca sq-l lumineze cu lumina celor vii> (Iov 33:23-30).

Auziyi aici ecoul unor alte revelayii de mai tkrziu>

<Doresc Eu moartea pqcqtosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabq ca el sq se ‘ntoarcq de pe cqile lui wi sq trqiascq?> (Ezechiel 17:23).

<Domnul nu ‘ntkrzie ‘n ‘mplinirea fqgqduinyei Lui, cum cred unii; ci are o ‘ndelungq rqbdare pentru voi, wi dorewte ca nici unul sq nu piarq, ci toyi sq vinq la pocqinyq> (2 Petru 3:9).

Un�Dumnezeu�al�haruluiDumnezeul prezentat de Elihu este luminos wi plin de bunqvoinyq. Este

drept cq wi ceilalyi trei prieteni vorbiserq despre Dumnezeu, dar aluziile lor fuseserq ‘ntunecoase, sumbre wi mai ales ... false. Elihu ‘l ajutq pe Iov sq-L vadq wi sq-L ‘nyeleagq pe Dumnezeu. Vorbele lui sunt rostite cu autoritatea adevqrului, dar wi cu dulceaya harului. Ajutorul celor trei prieteni fusese lipsit tocmai de acest element esenyial din inima lui Dumnezeu: harul. Ei se arqtaserq foarte dispuwi sq-l striveascq pe Iov sub greutatea argumentelor lor. Judecqtori prea asprii wi plini de ei ‘nwiwi, cei trei dovediserq foarte clar cq nu cunowteau deloc cqile lui Dumnezeu wi nici nu pricepuserq cq <Dumnezeu ‘ncearcq pe cel bun> (Geneza 22:1; Exodul 20:20).

Elihu vrea sq-l ajute pe Iov sq apuce singur pe calea adevqratei cunoawteri de sine. Ea ne duce invariabil prin lumina prezenyei lui Dumnezeu spre binecuvkntata wi binefqcqtoarea <pocqinyq.>

Pentru aceasta, Elihu ‘i aduce aminte lui Iov de cuvintele rostite:

<Elihu a luat din nou cuvkntul wi a zis: <Ascultayi, ‘nyelepyilor, cuvintele mele! Luayi aminte la mine, pricepuyilor! Cqci urechea deosebewte cuvintele, cum gustq cerul gurii bucatele.> Sq alegem ce este drept, sq vedem ‘ntre noi ce este bun. Iov a zis: <sunt nevinovat wi Dumnezeu nu vrea sq-mi dea dreptate; am dreptate wi trec drept mincinos; rana mea este jalnicq, wi sunt fqrq pqcat.> Este vreun om ca Iov, care sq bea batjocura ca apa, care sq umble

Page 82: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

82

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

‘n tovqrqwia celor ce fac rqu, care sq meargq mknq ‘n mknq cu cei nelegiuiyi? Cqci el a zis: <Nu-i folosewte nimic omului sq-wi punq plqcerea ‘n Dumnezeu> (Iov 34:1-9).

Wi apoi ‘l duce pe patriarh wi pe prietenii lui ‘n prezenya guvernqrii binevoitoare a lui Dumnezeu:

<Ascultayi-mq, deci, oameni pricepuyi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fqrqdelegea! El dq omului dupq faptele lui, rqsplqtewte fiecqruia dupq cqile lui. Nu, negrewit, Dumnezeu nu sqvkrwewte fqrqdelegea; Cel Atotputernic nu calcq dreptatea. Cine L-a ‘nsqrcinat sq ckrmuiascq pqmkntul? Cine I-a dat lumea ‘n grija Lui? Dacq nu s-ar gkndi deckt la El, dacq Wi-ar lua ‘napoi duhul wi suflarea, tot ce este carne ar pieri deodatq, wi omul s-ar ‘ntoarce ‘n yqrknq> (Iov 34: 10-15).

Elihu ‘i pune lui Iov o problemq de principiu: <Avknd ‘n vedere cq universul este dupq chipul wi asemqnarea lui Dumnezeu, orice ‘ndoialq asupra dreptqyii justiyiei divine este lipsitq de sens! Ori Dumnezeu este nedrept wi universul este nedrept, iar atunci orice ni se ‘ntkmplq este arbitrar wi n-ar trebui sq ne mire, ori, dacq universul este drept, atunci cum te mai poyi ‘ndoi de dreptatea Celui care-l ckrmuiewte!>

Iov ‘l socotea pe Dumnezeu nedrept. Cine pusese ‘nsq ‘n el sentimentul dreptqyii dupq care judeca acyiunile divinitqyii? Oare nu Dumnezeu? Atunci cum de se ‘ndoia de dreptatea lui Dumnezeu?

Cel care a fqcut ochiul s-ar putea sq nu vadq, Cel care a ‘ntocmit urechea s-ar putea sq nu audq? Cel ce a pus ‘n noi sentimentul dreptqyii s-ar putea sq nu fie drept? Elihu ‘i aratq lui Iov ckt de lipsitq de logicq era gkndirea lui.

Harul ne ajutq sq pricepem ceva din bunqvoinya cu care Atotputernicul se poartq cu fqpturile create de El. “n suveranitatea Lui, numai Dumnezeu are dreptul sq hotqrascq ce este bine wi ce este rqu, ce este drept wi ce este nedrept. Prin suveranitate se ‘nyelege dreptul lui

Elihu ‘i pune lui Iov o problemq de principiu: <Avknd

‘n vedere cq universul este dupq chipul wi asemqnarea

lui Dumnezeu, orice ‘ndoialq asupra dreptqyii justiyiei

divine este lipsitq de sens! Ori Dumnezeu este nedrept wi universul este nedrept, iar

atunci orice ni se ‘ntkmplq este arbitrar wi n-ar trebui sq ne

mire, ori, dacq universul este drept, atunci cum te mai poyi

‘ndoi de dreptatea Celui care-l ckrmuiewte!

Page 83: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

83

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

Dumnezeu de a face oricui, orice wi oricknd, fqrq a trebui sq dea socotealq cuiva. El nu trebuie sq <cearq aprobare> sau sq se sfqtuiascq cu cineva.

<Cui sunt dator, ca sq-i plqtesc? Sub cer totul este al Meu> (Iov 41:11).

Noul Testament ne spune cq Dumnezeu se sfqtuiewte numai cu El ‘nsuwi cknd hotqrqwte ce trebuie fqcut:

< ... cqci a binevoit sq ne descopere taina voiei Sale, dupq planul pe care-l alcqtuise ‘n Sine ‘nsuwi, ca sq-l aducq la ‘ndeplinire la plinirea vremurilor ...> (Efeseni 1:9-10).

<El ne-a mkntuit wi ne-a dat o chemare sfkntq, nu pentru faptele noastre, ci dupq hotqrkrea Lui wi dupq harul care ne-a fost dat ‘n Christos Isus, ‘nainte de vewnicii ...> (2 Timotei 1:9).

<O, adkncul bogqyiei, ‘nyelepciunii wi wtiinyei lui Dumnezeu! ckt de nepqtrunse sunt judecqyile Lui, wi ckt de ne’nyelese sunt cqile Lui! Wi ‘ntr-adevqr <cine a cunoscut gkndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva ‘ntki, ca sq aibq de primit ‘napoi?> Din El, prin El, wi pentru El sunt toate lucrurile> (Romani 11:33-36).

Suveranitatea lui Dumnezeu este exercitatq ‘ntotdeauna ‘n conform cu natura lui Dumnezeu wi cu atributele Lui de dragoste wi bunqtate. Faptul acesta nu ‘nseamnq ‘nsq cq suveranitatea lui Dumnezeu trebuie subordonatq conceptelor noastre de bine wi rqu. Numai Dumnezeu wtie cu adevqrat ce este bun wi bine. Noi cunoawtem doar <’n parte> wi pqrerile noastre sunt, din acest motiv, adesea grewite:

<”yi voi rqspunde cq aici n-ai dreptate, cqci Dumnezeu este mai mare deckt omul> (Iov 33:12).

“n acest context, putem spune cq <voia lui Dumnezeu> este exact ceea ce am alege wi noi sq facem dacq am cunoawte toate lucrurile ca wi Dumnezeu. Unii dintre noi au probleme sq accepte acum voia lui Dumnezeu, dar asta numai pentru cq deocamdatq cunoawtem <doar ‘n parte>. Cknd vom sta ‘naintea lui Dumnezeu la judecatq wi vom afla ceea ce deocamdatq nu wtim toyi vom amuyi wi-I vom da dreptate lui Dumnezeu:

<Fiindcq este scris: <Pe viaya Mea Mq jur, zice Domnul, cq orice genunchi se va pleca ‘naintea Mea, wi orice limbq va da slavq lui Dumnezeu> (Romani 14:11).

Pknq ‘n ziua aceea, fiecare om are datoria sq se supunq hotqrkrilor lui Dumnezeu chiar wi atunci cknd nu le ‘nyelege. Providenya Lui este suveranq ‘n toate lucrqrile oamenilor:

Page 84: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

84

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

<Dacq ai pricepere, ascultq lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele! Oare ar putea sq domneascq un vrqjmaw al dreptqyii? Wi vei os’ndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic, care strigq cqtre ‘mpqrayi: <Netrebnicilor!> Wi cqtre domnitori: <Nelegiuiyilor!> Care nu cautq la faya celor mari, wi nu face deosebire ‘ntre bogat wi sqrac, pentru cq toyi sunt lucrarea mknilor Lui? “ntr-o clipq, ei ‘wi pierd viaya. La miezul nopyii, un popor se clatinq wi piere. Cel puternic piere, fqrq amestecul mkinii vreunui om. Cqci Dumnezeu vede purtarea tuturor, privewte pawii fiecqruia. Nu este nici ‘ntuneric, nici umbrq a moryii, unde sq se poatq ascunde cei ce fac fqrqdelegea. Dumnezeu n-are nevoie sq priveascq multq vreme, ca sq tragq pe un om la judecatq ‘naintea Lui. El zdrobewte pe cei mari fqrq cercetare, wi pune pe alyii ‘n locul lor. Cqci El cunoawte faptele lor: noaptea ‘i rqstoarnq, sunt zdrobiyi. “i lovewte ca pe niwte nelegiuiyi, ‘n faya tuturor. Abqtkndu-se de la El, wi pqrqsind toate cqile Lui, ei au fqcut sq se ‘nalye la Dumnezeu strigqtul sqracului. I-au ‘ndreptat luarea aminte la strigqtul celui nenorocit. Dacq dq El pace, cine poate s-o turbure? Dacq ‘wi ascunde El Faya, cine poate sq-L vadq? La fel se poartq fie cu un popor, fie cu un om, pentru ca nelegiuitul sq nu mai stqpkneascq wi sq nu mai fie o cursq pentru popor. Oare dupq pqrerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, wi nu eu; Spune, deci, ce wtii!> (Iov 34:16-33).

Remarcayi fineyea cu care Elihu ‘i sugereazq lui Iov calea pocqinyei. Dupq ce-i aratq cq nepocqinya oamenilor rqi “l ‘mpiedicq pe Dumnezeu sq-i izbqveascq:

<Cqci a zis el vreodatq lui Dumnezeu: <Am fost pedepsit, nu voi mai pqcqtui; aratq-mi ce nu vqd; dacq am fqcut nedreptqyi, nu voi mai face?> (Iov 34:31-32).

Elihu ‘l aweazq pe Iov ‘n aceastq oglindq ca sq se priveascq singur:

<Spune, deci, ce wtii! Oamenii cu pricepere vor fi de pqrerea mea, ‘nyeleptul care m-ascultq va gkndi ca mine: <Iov vorbewte fqrq pricepere, wi cuvkntqrile lui sunt lipsite de judecatq. Sq fie ‘ncercat, deci, mai departe, fiindcq rqspunde ca cei rqi! Cqci adaugq la grewelile lui pqcate noi; bate din palme ‘n mijlocul nostru, ‘wi ‘nmulyewte cuvintele ‘mpotriva lui Dumnezeu> (Iov 34:33-37).

Elihu ‘i spune lui Iov wi prin aceasta wi prietenilor sqi cq relayia lui Dumnezeu cu oamenii nu poate fi pusq ‘n termenii unei tranzacyii comerciale:

<Elihu a luat din nou cuvkntul wi a zis: <”yi ‘nchipuiewti cq ai

Page 85: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

85

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

dreptate, wi crezi cq te ‘ndreptqyewti ‘naintea lui Dumnezeu, cknd zici: <La ce-mi folosewte, ce ckwtig am cq nu pqcqtuiesc?> “yi voi rqspunde wi la aceasta, yie, wi prietenilor tqi totodatq> (Iov 35:1-4).

Iov wi prietenii sqi vorbeau de ceea ce puteau <ckwtiga ei>. Elihu rqstoarnq ecuayia wi ‘i ‘ntreabq: <Dar Dumnezeu ce ar putea ckwtiga dintr-o astfel de relayie comercialq?>

<Uitq-te spre ceruri, wi privewte! Vezi norii, ckt de sus sunt fayq de tine? Dacq pqcqtuiewti, ce rqu ‘i faci Lui? Wi cknd pqcatele yi se ‘nmulyesc, ce-I faci Lui? Dacq ewti drept, ce-I dai Lui? Ce primewte El din mkna ta? Rqutatea ta nu poate vqtqma deckt semenului tqu, dreptatea ta nu folosewte deckt fiului omului. Oamenii strigq ‘mpotriva mulyimii apqsqtorilor, se plkng de silnicia multora; dar nici unul nu zice: <Unde este Dumnezeu, Fqcqtorul meu, care ne insuflq ckntqri de veselie noaptea, care ne ‘nvayq mai mult deckt pe dobitoacele pqmkntului, wi ne dq mai multq pricepere deckt pqsqrilor cerului?> Sq tot strige ei atunci, cqci Dumnezeu nu rqspunde, din pricina mkndriei celor rqi. Degeaba strigq, cqci Dumnezeu n-ascultq, Cel Atotputernic nu ia aminte> (Iov 35:5-13).

Un�Dumnezeu�cqruia�’i�pasq“n ceea ce privewte nerqbdarea lui Iov de a primi un rqspuns din partea

lui Dumnezeu, Elihu spune cq, asemenea multor pqrinyi ‘n relayiile cu copiii lor, wi Dumnezeu are trei feluri de rqspunsuri: El poate spune <Da>, El poate spune <Nu> sau El poate spune <Nu ‘ncq>!

<Mqcarcq zici cq nu-L vezi, totuwi pricina ta este ‘naintea Lui: awteaptq-L! Dar, pentru cq mknia Lui nu pedepsewte ‘ncq, nu ‘nseamnq cq puyin ‘i pasq de nelegiuire. Awa cq Iov ‘wi deschide gura degeaba, wi spune o mulyime de vorbe fqrq rost> (Iov 35:14-16).

Dintre toate discursurile lui Elihu, ultimul (capitolele 36 wi 37) este cel mai impresionant din cauza descrierii mqreyiei lui Dumnezeu. Awa cum am spus, Elihu este purtqtorul de cuvknt care vorbewte pentru Dumnezeu:

<Elihu a urmat wi a zis: <Awteaptq puyin, wi voi urma, cqci mai am ‘ncq de vorbit pentru Dumnezeu. “mi voi lua temeiurile de departe, wi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu. Fii ‘ncredinyat, cuvkntqrile mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simyqminte curate> (Iov 36:1-4).

Dupq aceastq scurtq introducere ‘n care-wi declarq cele mai sincere wi mai

Page 86: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

86

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

curate motive, Elihu lanseazq prima mare declarayie despre Dumnezeu:

Un�Dumnezeu�care�nu�leapqdq�pe�nimeni<Dumnezeu este puternic, dar nu leapqdq pe nimeni> (Iov 36:5).“n harul Squ, Dumnezeu “wi folosewte puterea ca sq-i recupereze pe

oamenii grewiyi. El dq o wansq egalq tuturor oamenilor, numai cq ei nu rqspund la fel ‘n faya ‘nvqyqturilor Sale. Unii “l ascultq (36:11), alyii nu-L ascultq (36:12).

<Dumnezeu este puternic, dar nu leapqdq pe nimeni; wi este puternic prin tqria priceperii Lui. El nu lasq pe cel rqu sq trqiascq wi face dreptate celui nenorocit. Nu-Wi ‘ntoarce ochii deasupra celor fqrq prihanq, wi-i pune pe scaunul de domnie cu ‘mpqrayii, ‘i aweazq pentru totdeauna ca sq domneascq. Se ‘ntkmplq sq cadq ‘n lanyuri, wi sq fie prinwi ‘n legqturile nenorocirii? Le pune ‘nainte faptele lor, fqrqdelegile lor, mkndria lor. “i ‘nwtiinyeazq ca sq se ‘ndrepte, ‘i ‘ndeamnq sq se ‘ntoarcq de la nelegiuire. Dacq ascultq wi se supun, ‘wi sfkrwesc zilele ‘n fericire, wi anii ‘n bucurie. Dacq n-ascultq, pier uciwi de sabie, mor ‘n orbirea lor> (Iov 36:5-12).

Elihu dezvoltq aceastq deosebire ‘n felul ‘n care ‘i rqspund lui Dumnezeu nelegiuiyii wi neprihqniyii. Cei dintki se ‘mpietresc wi mai mult wi se pierd singuri, iar cei neprihqniyi scapq din nenorocire prin supunerea lor smeritq:

<Nelegiuiyii se mknie, nu strigq cqtre Dumnezeu cknd ‘i ‘nlqnyuie; ‘wi pierd viaya ‘n tinereyq, mor ca cei desfrknayi. Dar Dumnezeu scapq pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, wi prin suferinyq ‘l ‘nwtiinyeazq> (Iov 36:13-15).

Elihu aplicq apoi acest adevqr la viaya lui Iov:

<Wi pe tine te va scoate din strkmtoare, ca sq te punq la loc larg, ‘n slobozenie deplinq, wi masa ta va fi ‘ncqrcatq cu bucate gustoase. Dar dacq-yi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipitq de pricina ta. Supqrarea sq nu te ‘mpingq la batjocurq, wi mqrimea preyului rqscumpqrqrii sq nu te ducq ‘n rqtqcire! Oare ar ajunge strigqtele tale sq te scoatq din necaz, wi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfqwura? Nu suspina dupq noapte, care ia popoarele din locul lor. Ferewte-te sq faci rqu, cqci suferinya te ‘ndeamnq la rqu> (Iov 36: 16-21).

Un�Dumnezeu�dispus�sq-i�’nveye�pe�oameniA doua mare declarayie despre Dumnezeu este legatq de dorinya Lui de a

Page 87: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

87

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

da ‘nvqyqturq oamenilor:

<Dumnezeu este mare ‘n puterea Lui; Cine ar putea sq ‘nveye pe alyii ca El?> (Iov 36:22)

“n harul Squ, Dumnezeu “wi folosewte puterea ca pe o demonstrayie din care toate creaturile pot sq ‘nveye. Tema aceasta este dezvoltatq wi de apostolul Pavel ‘n extraordinara lui epistolq cqtre crewtinii din Roma. Adreskndu-se unora care au trqit ‘n afara perimetrului revelayiei mozaice, apostolul nu-i absolvq de responsabilitate ‘n faya lui Dumnezeu, ci le amintewte despre lecyiile ‘nscrise de Dumnezeu ‘n cartea naturii. Orice studiu amqnunyit asupra creayiei dezvqluie ceva din natura Creatorului, awa cq studiul naturii este ‘n sine o sursq de veritabilq teologie:

<Mknia lui Dumnezeu se descopere din cer ‘mpotriva oricqrei necinstiri a lui Dumnezeu wi ‘mpotriva oricqrei nelegiuri a oamenilor, care ‘nqduwe adevqrul ‘n nelegiuirea lor. Fiindcq ce se poate cunoawte despre Dumnezeu, le este descoperit ‘n ei, cqci le-a fost arqtat de Dumnezeu. “n adevqr, ‘nsuwirile nevqzute ale Lui, puterea Lui vewnicq wi dmnezeirea Lui, se vqd lqmurit, de la facerea lumii, cknd te uiyi cu bqgare de seamq la ele ‘n lucrurile fqcute de El. Awa cq nu se pot desvinovqyi; fiindcq, cu toate cq au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslqvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulyumit> (Romani 1:18-21).

Oamenii numiyi <de wtiinyq>, studiazq creayia lui Dumnezeu wi <descopere> principii, structuri wi legitqyi dupq care ea funcyioneazq. Orgoliowi, acewti <savanyi> ‘wi pun numele lor pe aceste realitqyi awezate acolo de mkna lui Dumnezeu. Avem astfel <legea lui Joule>, <legea lui Bernouli>, etc. Cine este ‘nsq adevqratul proprietar al acestor legi? Oare nu s-ar cuveni sq le numim mai degrabq <legile lui Dumnezeu> ? Obrqznicia mkndriei omenewti este wi ea diagnosticatq de Pavel ‘n aceiawi epistolq cqtre Romani:

<Fiindcq, cu toate cq au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslqvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulyumit; ci s-au dedat la gkndiri dewarte, wi inima lor fqrq pricepere s-a ‘ntunecat. S-au fqlit cq sunt ‘nyelepyi, wi au ‘nebunit;... wi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor ‘ntr-o icoanq care seamqnq cu omul muritor, ... cqci au schimbat ‘n minciunq adevqrul lui Dumnezeu, wi au slujit wi s-au ‘nchinat fqpturii ‘n locul Fqcqtorului, care este binecuvkntat ‘n veci! Amin> (Romani 1:21-25).

Ca wi Pavel mai tkrziu, Elihu le amintewte ascultqtorilor sqi wi ‘n special lui Iov cq reacyia responsabilq fayq de lecyiile primite de la Dumnezeu prin cartea naturii trebuie sq fie una de admirayie wi laudq smeritq:

Page 88: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

88

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

<Cine ‘i cere socotealq de cqile Lui, wi cine ‘ndrqznewte sq-I spunq: <Faci rqu?> Nu uita sq lauzi faptele Lui pe care toyi oamenii trebuie sq le mqreascq! Orice om le privewte, fiecare muritor le vede de departe. Iatq ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numqrul anilor Lui nimeni nu l-a pqtruns> (Iov 36: 23-26).

<La auzul acestor lucruri ‘mi tremurq inima de tot wi sare de la locul ei> (Iov 37:1).

<Iov, ia aminte la aceste lucruri! Privewte liniwtit minunile lui Dumnezeu!> (Iov 37: 14).

Elihu descrie lucrqrile lui Dumnezeu ‘n naturq. El enumerq lucrqrile din toamnq (36:27- 37:5), iarnq (37:6-10), primqvarq (11-13) wi varq (15-18).

<Cqci El trage la El picqturile de apq, le preface ‘n abur wi dq ploaia, pe care norii o strecoarq, wi o picurq peste mulyimea oamenilor. Wi cine poate pricepe ruperea norului wi bubuitul cortului Squ? Iatq, El ‘wi ‘ntinde lumina ‘n jurul Lui, wi acoperq adkncimile mqrii. Prin aceste mijloace, El judecq popoarele, wi dq belwug de hranq. Ia fulgerul ‘n mknq, wi-l aruncq asupra potrivnicilor Lui. Dq de veste cq e de fayq printr-un bubuit, wi pknq wi turmele ‘i simt apropierea> (Iov 36:27-33).

< Ascultayi, ascultayi trqsnetul tunetului Squ, bubuitul care iese din gura Lui! “l rostogolewte pe toatq ‘ntinderea cerurilor, wi fulgerul Lui lumineazq pknq la marginile pqmkntului. Apoi se aude un bubuit, tunq cu glasul Lui mqrey; wi nu mai oprewte fulgerul, de ‘ndatq ce rqsunq glasul Lui. Dumnezeu tunq cu glasul Lui ‘n chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le ‘nyelegem> (Iov 36:27- 37:5).

<El zice zqpezii: <Cazi pe pqmknt!> Zice acelawi lucru ploii, chiar wi celor mai puternice ploi. Pecetluiewte mkna tuturor oamenilor, pentru ca toyi sq se recunoascq de fqpturi ale Lui. Fiara sqlbaticq se trage ‘ntr-o pewterq, wi se culcq ‘n vizuina ei. Vijelia vine de la miazqzi, wi frigul, din vknturile de la miazqnoapte. Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaya wi micworeazq locul apelor mari> (Iov 37:6-10).

<”ncarcq norii cu aburi, wi-i risipewte scknteietori; miwcarea lor se ‘ndreaptq dupq planurile Lui, pentru ‘mplinirea a tot ce le poruncewte El pe faya pqmkntului locuit. “i face sq parq ca o nuia cu care lovewte pqmkntul sau ca un semn al dragostei Lui> (Iov 37:11-13).

Page 89: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

89

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

Nu pot sq nu mq mir ckt de mult seamqnq expresia <norii ... ca o nuia cu care lovewte pamkntul> cu descrierea unei <tornado> pe care le vezi ‘n fiecare an ‘n ckmpiile Americii.

<Wtii cum ckrmuiewte Dumnezeu norii wi cum face sq strqluceascq din ei fulgerul Squ? “nyelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cqrui wtiinyq este desqvkrwitq? Wtii pentru ce yi se ‘ncqlzesc vewmintele, cknd se odihnewte pqmkntul de vkntul de miazqzi? Poyi tu sq ‘ntinzi cerurile ca El, tari ca o oglindq turnatq?> (Iov 37:17-18).

Un�Dumnezeu�care-i�smerewte�pe�cei�mkndriiCea de a treia mare declarayie despre Dumnezeu este ‘n legqturq cu

scopul lui cu oamenii:

<Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, cqci este mare ‘n tqrie, dar dreptul wi dreptatea deplinq El nu le frknge. De aceea oamenii trebuie sq se teamq de El; El nu-Wi ‘ndreaptq privirile spre cei ce se cred ‘nyelepyi> (Iov 37:23b-24).

Dumnezeu dorewte sq frkngq semeyia lucifericq a oamenilor wi sq-i reaweze ‘n mijlocul fqpturilor care I se ‘nchinq wi-L slujesc:

<Fiindcq este scris: <Pe viaya Mea Mq jur, zice Domnul, cq orice genunchi se va pleca ‘naintea Mea, wi orice limbq va da slavq lui Dumnezeu> (Romani 14:11).

<Spune-le: <Pe viaya Mea, zice Domnul Dumnezeu, cq nu doresc moartea pqcqtosului, ci sq se ‘ntoarcq de la calea lui wi sq trqiascq> (Ezechiel 33:11).

Ultimele cuvinte din discursurile lui Elihu sunt un avertisment pentru patriarhul Iov:

<De aceea oamenii trebuie sq se teamq de El; El nu-Wi ‘ndreaptq privirile spre cei ce se cred ‘nyelepyi> (Iov 37:24).

Pe fondul acestui avertisment va intra ‘n discuyie ‘nsuwi Dumnezeu, iar prima Sa ‘ntrebare va fi:

<Cine este cel ce ‘mi ‘ntunecq planurile, prin cuvkntqri fqrq pricepere? “ncinge-yi mijlocul ca un viteaz, ca Eu sq te ‘ntreb, wi tu sq Mq ‘nveyi> (Iov 38:2).

“n direct contrast cu ceilalyi trei prieteni ai lui Iov care L-au prezentat pe Dumnezeu ca Judecqtor, Elihu “l prezintq drept ‘nvqyqtor suprem plin de bunqtate wi har.

Page 90: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

90

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

Rqspunsul�DomnuluiCa o confirmare cq Elihu este purtqtorul Squ de cuvknt, Dumnezeu face

ca vorbele lui sq fie ‘nwoyite de o furtunq grozavq care ‘ntunecq cerul:

<Domnul a rqspuns lui Iov din mijlocul furtunii> (Iov 38:1).

Intervenyia lui Dumnezeu este necesarq wi binevenitq. Fqrq ca El sq se <descopere>, am fi rqmas pe veci <robi ai ‘nvqyqturilor ‘ncepqtoare ale lumii> despre care amintewte Pavel:

<Luayi seama ca nimeni sq nu vq fure cu filosofia wi cu o amqgire dewartq, dupq datina oamenilor, dupq ‘nvqyqturile ‘ncepqtoare ale lumii> (Coloseni 2:8).

Teologia (<wtiinya despre Dumnezeu>) a fost numitq pknq nu demult <regina tuturor wtiinyelor>, pentru cq ea se ocupq cu cel mai ‘nalt nivel de cunowtinyq pe care-l putem atinge, cunoawerea de Dumnezeu.

Teologia este o wtiinyq necesarq, dar wi o wtiinyq dificilq, pentru cq este o ‘ncercare de a pqtrunde ‘n lucrurile de nepqtruns:

<O, adkncul bogqyiei, ‘nyelepciunii wi wtiinyei lui Dumnezeu! Ckt de nepqtrunse sunt judecqyile Lui, wi ckt de ne’nyelese sunt cqile Lui! Wi ‘ntr-adevqr <cine a cunoscut gkndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva ‘ntki, ca sq aibq de primit ‘napoi?> Din El, prin El, wi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sq fie slava ‘n veci! Amin> (Romani 11:33-36).

Dumnezeu ni s-a descoperit pe Sine ‘n creayie, ‘n providenyq, ‘n Cuvkntul Squ wi ‘n mod suprem ‘n Fiul Squ preaiubit, dar ‘nyelegerea noastrq este foarte rar la nivelul descoperirilor divine.

Teologul american A. {. Tozer este de pqrere cq <esenya idolatriei este sq ai despre Dumnezeu gknduri nevrednice de El> (The |no[ledge of the Hol]>, Harper&Ro[, p.11). Prin urmare, oricine ‘ncearcq sq-L explice sau sq-L apere pe Dumnezeu ‘naintea oamenilor trebuie sq pqstreze mereu inima smeritq a unuia care I se ‘nchinq. Asta pentru cq <cunowtinya ‘ngkmfq pe cknd

dragostea zidewte> (1 Corinteni 8:1).“ntrebqrile folosite de Elihu ‘n

‘ncheierea ultimului squ discurs (Iov 37:14-18) l-au pregqtit pe Iov pentru seria de ‘ntrebqri pe care i le va pune Dumnezeu ‘n textul din urmqtoarele capitole (Iov 38 - 41). Spre deosebire de cei trei prieteni care-l luaserq la ‘ntrebqri iniyial, Elihu diagnosticheazq

corect care era problema lui Iov. Acyiunile lui Iov fuseserq neprihqnite, patriarhul nu fusese nici pe departe awa de pqcqtos cum ‘l ‘nvinuiserq ei,

<Esenya idolatriei este sq ai despre Dumnezeu

gknduri nevrednice de El>

Page 91: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

91

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

dar atitudinile lui Iov erau total grewite. Iov nu era sfkntul care se pretindea. Dimpotrivq, el devenea cu fiecare vorbq un om sfidqtor, plin de sine wi cu un total nesqnqtos orgoliu al celui care parcq le wtie pe toate. Cei trei prieteni ai lui Iov ‘ncercaserq sq-l dezbrace pe Iov de meritele faptelor lui, acum Elihu wi mai ales Dumnezeu ‘ncep sq-l dezbrace pe Iov de el ‘nsuwi.

Nevasta lui Iov avusese dreptate: Iov rqmqsese <neprihqnit ‘n neprihqnirea lui> (Iov 2:9). Orickt de mare ar fi fost aceasta, Iov ‘ncq nu era awa cum ar fi dorit Dumnezeu sq fie. Cerul nu se dobkndewte prin eforturi personale. Toate faptele noastre bune sunt ca o ckrpq murdarq ‘naintea lui Dumnezeu. Ca oricare altul dintre noi, Iov trebuia acum dezbrqcat de el ‘nsuwi wi ‘mbrqcat cu neprihqnirea adevqratq pe care o dqruiewte Dumnezeu prin har celor ce se pocqiesc:

<Wtim ‘nsq cq tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gurq sq fie astupatq, wi toatq lumea sq fie gqsitq vinovatq ‘naintea lui Dumnezeu. Cqci nimeni nu va fi socotit neprihqnit ‘naintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunowtinya deplinq a pqcatului. Dar acum s-a arqtat o neprihqnire (grecewte: dreptate) pe care o dq Dumnezeu, fqrq lege - despre ea mqrturisesc Legea wi proorocii - wi anume, neprihqnirea datq de Dumnezeu, care vine prin credinya ‘n Isus Christos, pentru toyi wi peste toyi cei ce cred ‘n El. Nu este nici o deosebire. Cqci toyi au pqcqtuit, wi sunt lipsiyi de slava lui Dumnezeu. Wi sunt socotiyi neprihqniyi, fqrq platq, prin harul Squ, prin rqscumpqrarea, care este ‘n Christos Isus> (Romani 3:19-24).

Pentru Iov venise vremea sq stea de unul singur ‘n faya mqreyiei wi ‘ntrebqrilor lui Dumnezeu.

<Ca oricare altul dintre noi, Iov trebuia acum

dezbrqcat de el ‘nsuwi wi ‘mbrqcat cu neprihqnirea

adevqratq pe care o dqruiewte Dumnezeu prin har celor ce se pocqiesc>

Page 92: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

92

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

Page 93: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

93

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

Examenul final

<Aveam un milion de ‘ntrebqri sq-I pun lui Dumnezeu, dar cknd L-am ‘ntklnit, le-am uitat pe toate, pentru cq toate ‘wi pierduserq importanya> - Christopher Morle]

Acolo unde patriarhul Iov pusese un semn de ‘ntrebare, Dumnezeu aweazq un semn de exclamare!

Dupq cele opt discursuri ale celor trei prieteni ai sqi, urmate fiecare de ckte un rqspuns din partea lui Iov wi dupq cele patru discursuri ale lui Elihu, este vremea sq vorbeascq wi Dumnezeu. “n fluxul discursului divin, Iov se va simyi ca un fulg micuy purtat de vijelie, ca un fir de praf ‘naintea celui <”mbqtrknit de zile>.

Rqspunsul lui Dumnezeu la ‘ntrebqrile lui Iov nu este o explicayie, cum ‘ncercaserq sq-i dea cei trei prieteni ai sqi, ci o revelayie.

Psihologul elveyian Paul Tournier a scris ‘n cartea sa <Guilt and Grace>: <Rqspunsul lui Dumnezeu nu este o idee, o propoziyie, ca wi concluzia unei teoreme; rqspunsul Squ este El ‘nsuwi. Dumnezeu i s-a descoperit lui Iov wi Iov a avut o ‘ntklnire personalq cu El.>

Am prefera ca Dumnezeu sq ne vorbeascq din cerul senin, dar El alege uneori sq ni se adreseze din mijlocul furtunii. Awa le-a vorbit evreilor pe muntele Sinai (Exod 19:16-19) wi tot awa i-a vorbit proorocului Ilie (1 Regi 19:8-11). Ezechiel a vqzut slava Domnului ‘n furtunq wi atunci a auzit glasul Domnului (Ezechiel 1 wi 2). Extraordinarea demonstrayie de putere l-a fqcut pe Iov mai sensibil la mesajul pe care dorea sq-l transmitq Dumnezeu.

Iov a ‘ntrebat, iar acum Dumnezeu vrea sq-i rqspundq:

Page 94: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

94

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

<Cine este cel ce “mi ‘ntunecq planurile, prin cuvkntqri fqrq pricepere? “ncinge-yi mijlocul ca un viteaz, ca Eu sq te ‘ntreb, wi tu sq Mq ‘nveyi> (Iov 38:2-3).

Fqrq nici o ‘ndoialq, cuvintele lui Dumnezeu sunt pline de ironie wi urmqresc sq-l punq pe Iov la locul lui. Urmeazq o adevqratq examinare prin nu mai puyin de waptezeci wi wapte ‘ntrebqri, mai mult retorice, ‘ntrepqtrunse cu scurte comentarii. Dumnezeu ‘l examineazq pe Iov ‘n cosmologie, oceanografie, meteorologie, astronomie wi zoologie. Procesul are ca scop sq-l convingq pe Iov de totala lui ignoranyq wi de neputinya lui de a se ‘ntklni cu Dumnezeu wi a-wi apqra cazul pe un plan de egalitate.

Iov spusese:

<Cheamq-mq wi-yi voi rqspunde; sau lasq-mq sq vorbesc eu, wi rqspunde-mi Tu!> (Iov 13:22).

Acum, Dumnezeu rqspunde provocqrii lui Iov. Am putea sistematiza ‘ntrebqrile lui Dumnezeu wi rqspunsurile lui Iov sub trei interogayii principale:

“ntrebarea Domeniul Rqspunsul

Poyi sq explici creayia? (Iov 38:1-38)

Puterea wi ‘nyelepciunea desfqwurate de Dumnezeu ‘n procesul de aducere ‘n fiinyq a tuturor lucrurilor.

Poyi sq administrezi creayia? (Iov 38:39 - 29:30)

Grija providenyialq pentru toate lucrurile

<Iatq, eu sunt prea mic; ce sq-yi rqspund? “mi pun mkna la gurq. Am vorbit odatq wi nu voi mai rqspunde; de douq ori wi nu voi mai adquga nimic>

(Iov 40:1-5)

Poyi sq stqpknewti creayia? (Iov 40:6 - 41:34)

Neputinya omului de a fi stqpkn peste creayie

Wtiu cq Tu poyi totul wi cq nimic nu poate sta ‘mpotriva gkndurilor Tale> <Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vqzut. De aceea mi-e sckrbq de mine wi mq pocqiesc ‘n yqrknq wi cenuwq> (Iov 42:1-6)

Page 95: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

95

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

Le vom lua pe rknd wi vom cquta sq intrqm ‘mpreunq cu Iov sub greutatea lor ‘nfricowqtoare.

Poyi�sq�explici�creayia?Dumnezeu nu pune ‘n discuyie integritatea lui Iov sau sinceritatea lui,

ci ridicq un semn de ‘ntrebare asupra abilitqyii lui de a ‘nyelege lucrqrile lui Dumnezeu. Iov vorbise bine despre Dumnezeu (Iov 42:7), dar discursurile lui fuseserq lipsite de smerenie wi umilinyq. Iov credea cq wtie despre Dumnezeu, dar nu-wi dqduse seama ckt nu wtie ‘ncq despre El! “nyelegerea propriei ignoranye este primul pas spre adevqrata ‘nyelepciune.

Dumnezeu ‘ncepe cu facerea pqmkntului, asemqnkndu-se pe Sine cu un zidar care mqsoarq mai ‘ntki distanyele, ‘nsemneazq apoi perimetrul, toarnq fundayia, aweazq piatra din capul unghiului wi ridicq zidurile:

<Unde erai tu cknd am ‘ntemeiat pqmkntul? Spune, dacq ai pricepere.Cine i-a hotqrkt mqsurile, wtii? Sau cine a ‘ntins frknghia de mqsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci cknd stelele dimineyii izbucneau ‘n ckntqri de bucurie, wi cknd toyi fiii lui Dumnezeu scoteau strigqte de veselie?> (Iov 38:4-7)

Cunoawterea noastrq este fragmentarq, redusq la experienya propriei vieyi. Cum am putea pqtrunde noi ‘nyelepciunea eternq ?

Dumnezeu trece apoi la ‘ntinderile de ape ale mqrilor wi oceanelor. Accentul este pus aici nu pe construcyie, ci pe concepyie:

<Cine a ‘nchis marea cu poryi, cknd s-a aruncat din pkntecele mamei ei? Cknd i-am fqcut haina din nori, wi scutece din ‘ntuneric; cknd i-am pus hotar, wi cknd i-am pus zqvoare wi poryi; cknd am zis: <Pknq aici sq vii, sq nu treci mai departe; aici sq yi se opreascq mkndria valurilor tale?> (Iov 38:8-11)

Dumnezeu se ‘nalyq apoi spre soare wi-i descrie binefacerile asupra vieyii oamenilor:

<De cknd ewti, ai poruncit tu dimineyei? Ai arqtat zorilor locul lor, ca sq apuce capetele pqmkntului, wi sq scuture pe cei rqi de pe el? Ca pqmkntul sq se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, wi toate lucrurile sq se arate ‘mbrqcate ca ‘n haina lor adevqratq? Pentruca cei rqi sq fie lipsiyi de lumina lor, wi brayul care se ridicq sq fie zdrobit?> (Iov 38: 12-15)

Urmqtoarele unsprezece ‘ntrebqri au de a face cu dimensiunile impresionante ale creayiei:

Page 96: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

96

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

<Ai pqtruns tu pknq la izvoarele mqrii? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adkncului? Yi s-au deschis poryile moryii? Sau ai vqzut tu poryile umbrei moryii? Ai cuprins tu cu privirea ‘ntinderea pqmkntului? Vorbewte, dacq wtii toate aceste lucruri. Unde este drumul care duce la locawul luminii? Wi ‘ntunericul unde ‘wi are locuinya? Poyi sq le urmqrewti pknq la hotarul lor, wi sq cunowti cqrqrile locuinyei lor? Wtii, cqci atunci erai nqscut, wi numqrul zilelor tale este mare! Ai ajuns tu pknq la cqmqrile zqpezii? Ai vqzut tu cqmqrile grindinei, pe care le pqstrez pentru vremurile de strkmtoare, pentru zilele de rqzboi wi de bqtqlie? Pe ce cale se ‘mparte lumina? Wi pe ce cale se ‘mprqwtie vkntul de rqsqrit pe pqmknt?> (Iov 38:16-24)

Este evident cq Dumnezeu este plin de ironie fayq de Iov, dar acesta este exact tratametnul de care avea nevoie mkndrul patriarh pentru a-l aweza ‘n genunchi wi a-l aduce la pocqinyq. Toatq creayia, de care Iov este ignorant, existq prin ‘nyelepciunea lui Dumnezeu, dqinuiewte prin puterea Lui wi se bucurq prin harul bunqvoinyei wi binecuvkntqrilor Lui.

<Cine a deschis un loc de scurgere ploii, wi a ‘nsemnat drumul fulgerului wi al tunetului, ca sq cadq ploaia pe un pqmknt fqrq locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni; ca sq adape locurile pustii wi uscate, wi ca sq facq sq ‘ncolyeascq wi sq rqsarq iarba? Are ploaia tatq? Cine dq nawtere picqturilor de rouq? Din al cui skn iese gheaya, wi cine nawte promoroaca cerului, ca apele sq se ‘ngroawe ca o piatrq, wi faya adkncului sq se ‘ntqreascq?> (Iov 38:25-30)

Pentru cq este vorba despre <revelayie>, din cuvkntul lui Dumnezeu aflqm o sumedenie de informayii tainice despre lucruri misterioase care se petrec ‘n cer wi pe pqmknt. Dewi condamnq astrologia wi cere ca cititorii ‘n stele sq fie pedepsiyi cu moartea, Dumnezeu nu neagq existenya unor forye astrale care influenyeazq acyiunile celor ce trqiesc pe pqmknt1. Probabil cq tocmai existenya acestor influenye l-a fqcut pe Dumnezeu sq-i pedepseascq pe cei ce se bagq nechemayi ‘n explicarea wi manipularea lor:

<Poyi sq ‘nozi tu legqturile Gqinuwei sau sq deslegi frknghiile Orionului? Tu faci sq iasq la vremea lor semnele zodiacului, wi tu ckrmuiewti Ursul mare cu puii lui? Cunowti tu legile cerului? Sau tu ‘i orknduiewti stqpknirea pe pqmknt?> (Iov 38:31-33).

Wi pentru cq a venit vorba despre influenya cerului astronomic, Dumnezeu ‘l provoacq pe Iov sq-wi arate puterea mqcar ‘n cerul atmosferic, mult mai mic ‘n dimensiuni wi fenomene:

1 Vezi anexa despre

Page 97: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

97

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

<”yi ‘nalyi tu glasul pknq la nori, ca sq chemi sq te acopere rkuri de ape? Poyi tu sq arunci fulgerile, ca sq plece? ‘yi zic ele: <Iatq-ne?> Cine a pus ‘nyelepciunea ‘n negura norilor sau cine a dat pricepere ‘ntocmirii vqzduhului? Cine poate sq numere norii cu ‘nyelepciune, wi sq verse burdufurile cerurilor, ca sq ‘nceapq pulberea sq facq noroi, wi bulgqrii de pqmknt sq se lipeascq ‘mpreunq?> (Iov 38:34-38)

Sq aduci ‘n fiinyq toate aceste elemente ale universului este una, iar sq le poyi purta de grijq la toate este alta! Dupq ce-l aratq neputincios ‘n creayie, Dumnezeu i se adreseazq lui Iov ca sq-l convingq ckt de neputincios este ‘n purtarea de grijq fayq de toate cele create.

Poyi�sq�administrezi�creayia?�Dumnezeu aduce ‘naintea ochilor lui Iov ca la o paradq wase animale,

leoaica, capra sqlbaticq, cqprioara, mqgarul sqlbatic, bivolul sqlbatic, wicalul wi trei pqsqri, struyul, uliul, vulturul. “ntrebarea pe care i-o adreseazq Creatorul patriarhului este: <Poyi tu sq le poryi de grijq?> Ideea din spatele ‘ntrebqrii este: <Harul meu se ‘ngrijewte de toate acestea. Nu crezi cq am destul har wi pentru tine?>

<Tu izgonewti prada pentru leoaicq, wi tu potolewti foamea puilor de lei, cknd stau ghemuiyi ‘n vizuina lor, cknd stau la pkndq ‘n culcuwul lor? Cine pregqtewte corbului hrana, cknd puii lui strigq spre Dumnezeu, cknd umblq rqtqciyi wi flqmknzi?> (Iov 38:39-41)

<Wtii tu cknd ‘wi fac caprele sqlbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cknd fatq? Numeri tu lunile ‘n care sunt ‘nsqrcinate, wi cunowti tu vremea cknd nasc? Ele se pleacq, fatq puii, wi scapq iute de durerile lor. Puii lor prind vlagq wi cresc sub cerul slobod, pleacq, wi nu se mai ‘ntorc la ele> (Iov 39:1-4).

<Cine a lqsat slobod mqgarul sqlbatic, izbqvindu-l de orice legqturq? I-am dat ca locuinyq pustiul, wi pqmkntul sqrac ca locaw. El rkde de zarva cetqyilor, Strqbate munyii ca sq-wi gqseascq hrana, wi umblq dupq tot ce este verde> (Iov 39:5-8).

<Vrea bivolul sqlbatic sq fie ‘n slujba ta? Wi stq el noaptea la ieslea ta? “l poyi lega tu cu o funie, ca sq tragq o brazdq? Merge el dupq tine, ca sq grqpeze bulgqrii din vqi? Te ‘ncrezi tu ‘n el, pentru cq puterea lui este mare? Wi-i lawi tu grija lucrqrilor tale? Te lawi tu pe el, pentru cqratul rodurilor tale, ca sq le strkngq ‘n aria ta?> (Iov 39:9-12)

Page 98: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

98

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

<Aripa struyului bate cu veselie, de-ai zice cq este aripa wi peniwul berzei. Dar struyoaica ‘wi ‘ncredinyeazq pqmkntului ouqle, wi le lasq sq se ‘ncqlzeascq ‘n nisip. Ea uitq cq piciorul le poate strivi, cq o fiarq de ckmp le poate cqlca ‘n picioare. Este asprq cu puii sqi de parcq nici n-ar fi ai ei. Cq s-a trudit de geaba, nu-i pasq nici de cum! Cqci Dumnezeu nu i-a dat ‘nyelepciune, wi nu i-a fqcut parte de pricepere. Cknd se scoalq wi pornewte, r’de de cal wi de cqlqreyul lui> (Iov 39:13-18).

Lipsa de ‘nyelepciune a struyoaicei n-o face o mamq bunq pentru puii ei, dar Dumnezeu, prin harul Squ, le este puilor de struy o mamq foarte grijulie.

O altq <anomalie> care nu poate fi explicatq deckt prin ‘nyelepciunea lui Dumnezeu este aparenta lipsq de instinct de conservare a calului. “n loc sq fugq de larma rqzboiului, el se aruncq inconwtient ‘n vkltoarea luptei:

<Tu dai putere calului, wi-i ‘mbraci gktul cu o coamq ce fklfqie? Tu-l faci sq sarq ca lqcusta? Nechezatul lui puternic rqspkndewte groaza. Scurmq pqmkntul, wi, mkndru de puterea lui, se aruncq asupra celor ‘narmayi; ‘wi bate joc de fricq, nu se teme, wi nu se dq ‘napoi dinaintea sqbiei. Zkngqnewte tolba cu sqgeyi pe el, suliya wi lancea strqlucesc, fierbe de aprindere, mqnkncq pqmkntul, n-are astkmpqr cknd rqsunq trkmbiya. La sunetul trkmbiyei parcq zice: <‘nainte!> De departe miroase bqtqlia, glasul ca de tunet ai cqpeteniilor wi strigqtele de luptq> (Iov 39: 19-25).

<Oare prin priceperea ta ‘wi ia uliul zborul, wi ‘wi ‘ntinde aripile spre miazqzi?> (Iov 39:26)

<Oare din porunca ta se ‘nalyq vulturul, wi ‘wi aweazq cuibul pe ‘nqlyimi? El locuiewte ‘n stknci, acolo ‘wi are locuinya, pe vkrful zimyat al stkncilor wi pe vkrful munyilor. De acolo descopere el prada, wi ‘wi cufundq privirile ‘n depqrtare dupq ea. Puii lui ‘i beau skngele; wi acolo unde sunt hoituri, acolo-i wi vulturul> (Iov 39:7-30).

Providenya lui Dumnezeu ‘n naturq este ‘ntr-adevqr remarcabilq. “n puterea wi ‘nyelepciunea Sa, Dumnezeu supravegheazq tot universul wi se ‘ngrijewte ca toate sq aibq ceea ce le trebuie (Psalmul 104).

<Ochii tuturor nqdqjduiesc ‘n Tine wi Tu le dai hrana la vreme. “yi deschizi mkna wi saturi dupq dorinyq tot ce are viayq> (Psalmul 145:15-16).

Cum sq le dea de mkncare Iov puilor de lei cknd el nici nu wtia mqcar cq le este foame? Ce wtia Iov despre perioada de gestayie a caprelor sqlbatice? Hotqrkse Iov ca puii cqprioarei sq poatq sqri imediat dupq nawtere ‘n picioare

Page 99: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

99

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

ca sq poatq fugi de duwmani? Cine purta de grijq awa numitelor <animale sqlbatice> care nu puteau fi aduse ‘n ocoalele de lkngq casele oamenilor? Cine le-a dat minte vulturilor sq-wi aweze cuiburile pe vkrful stkncilor, departe de sqgeata vknqtorilor, dar wi ochi ‘n stare sq vadq de foarte sus toate cadavrele de pe suprafaya pqmkntului?

Toate rknduielile acestea <naturale> existq doar pentru cq harul lui Dumnezeu este bogat ‘n ‘ndurare wi suficient sq ‘ngrijeascq de toate lucrurile.

Sub potopul acesta de dovezi ale harului, Dumnezeu ‘l supune pe Iov unei ‘ntrebqri personale:

<Domnul, a vorbit lui Iov wi a zis: <Ewti ‘ncredinyat acum tu, care vorbewti ‘mpotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun rqspuns de dat?> (Iov 40:1-2)

Coplewit, patriarhul rqspunde:

<Iatq, eu sunt prea mic; ce sq-yi rqspund? “mi pun mkna la gurq. Am vorbit odatq, wi nu voi mai rqspunde; de douq ori, wi nu voi mai adquga nimic> (Iov 40:4-5).

<Am vorbit wi awa prea mult>, spune Iov. <”n faya unui Dumnezeu care le-a fqcut pe toate wi le poartq de grijq la toate, sunt prea mic wi se cuvine sq pun mkna la gurq wi sq tac>. Iov nu ajunsese ‘ncq suficient de zdrobit ca sq aleagq pocqinya, dar este mqcar ... redus la tqcere. Dumnezeu mai are ‘ncq de lucrat la inima lui. “n secyiunea urmqtoare, Dumnezeu ‘l invitq pe Iov sq se urce simbolic pe <muntele lui Dumnezeu>, sq se aweze pe tronul judecqyilor wi sq facq ceea ce face El ‘n fiecare zi. Cel ce <cerceteazq inima wi rqrunchii> ‘l ‘ntreabq:

<Domnul a rqspuns lui Iov din mijlocul furtunii wi a zis: <”ncinge-yi mijlocul ca un viteaz; ca Eu sq te ‘ntreb, wi tu sq Mq ‘nveyi. Vrei sq nimicewti pknq wi dreptatea Mea? Wi sq Mq os’ndewti, ca sq-yi scoyi dreptatea? Ai tu un bray ca al lui Dumnezeu, wi un glas de tunet ca al Lui? “mpodobewte-te cu mqreyie wi mqrime, ‘mbracq-te cu strqlucire wi cu slavq! Varsq-yi valurile mkniei tale, wi doboarq cu o privire pe cei trufawi! Smerewte cu o privire pe cei trufawi, zdrobewte pe loc pe cei rqi, ascunde-i pe toyi ‘mpreunq ‘n yqrknq, ‘nvelewte-le faya ‘n ‘ntuneric! Wi atunci voi aduce wi Eu lauda puterii dreptei tale> (Iov 40:6-14).

Dupq ce l-a plimbat puyin pe Iov prin lumea vieyuitoarelor, Dumnezeu ‘l invitq sq pqtrundq ‘n domeniul moral al existenyei. La urma urmei, acesta este domeniul ‘n care Iov a contestat competenya divinq! Dumnezeu ‘l ‘ntreabq: <Poyi sq faci ce fac Eu? Poyi sq <te ’mpodobewti cu mqreyie wi mqrime? Poyi sq te ‘mbraci cu strqlucire wi slavq? Poyi sq-yi reverwi valurile mkniei tale ‘n awa fel ca sq-i dobori pe cei trufawi, sq-i zdrobewti pe

Page 100: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

100

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

cei rqi wi sq-i ‘ntorci ‘n yqrknq wi ‘ntunerec? Dacq poyi, atunci <voi aduce wi Eu lauda puterii dreptei tale.>

Abea acum pune Dumnezeu degetul pe adevqrata problemq a lui Iov. Dumnezeu ‘l ‘ntreabq: <poyi rezolva problema mkndriei din lume? Poyi soluyiona problema propriei tale trufii?>

Iov este confruntat acum cu <obrqznicia> de care a dat dovadq atunci cknd a ‘ndrqznit sq se ridice ‘mpotriva Celui Atotputernic. Cu toatq neprihqnirea lui, Iov s-a purtat fayq de Dumnezeu cu mkndria unui om orgolios wi a vorbit ca unul care s-a crezut pe picior de egalitate cu Creatorul squ. “ntr-adevqr, mkndria umanq este awa de perfidq ‘nckt pqtrunde chiar wi ‘n cele mai <sfinte> ‘ndeletniciri. Un comentator vorbea de caracteristicile popoarelor <crewtine> din insulele britanice astfel:

<Unul din Yara Galiilor se roagq ‘n genunchi wi-i yine ‘n genunchi pe toyi cei care-l ‘nconjoarq.

Un Scoyian yine duminica wi ... toate celelalte lucruri pe care poate pune mkna.

Un irlandez nu wtie ce crede, dar este gata sq moarq pentru crezul squ.Un englez este plin de sine, dar I se ‘nchinq wi lui Dumnezeu!>Lqsknd gluma la o parte, trebuie sq spunem cq toyi oamenii sufere de

aceste defecte. Firea pqmknteascq este mkndrq wi nesupusq. Nu degeaba ‘ntreabq retoric Biblia:

< Inima este nespus de ‘nwelqtoare wi de deznqdqjduit de rea; cine poate s-o cunoascq? Eu, Domnul, cercetez inima wi cerc rinichii, ca sq rqsplqtesc fiecqruia dupq purtare lui, dupq rodul faptelor lui> (Ieremia 17:9-10).

Numai Dumnezeu poate rezolva problemele inimii!Cu toatq aparenta <neprihqnire> a faptelor lui Iov, patriarhul se afla ‘ntr-o

primejdie de moarte:

<”nainte de pieire, inima omului se ‘ngkmfq, dar smerenia merge ‘naintea slavei> (Proverbe 18:12).

Poate Iov sq rezolve problema celor mkndrii? Poate el sq scape de <monwtrii> care-i bkntuiesc propria fiinyq? Wansele sunt minime. Dumnezeu ‘i spune cq va reuwi numai atunci cknd va avea succes ‘n ‘mblknzirea marilor animale care trqiesc pe pqmknt, hipopotamul (behemotul) wi Leviatanul (un alt monstru al mqrii). Este inutil sq ‘ncercqm sq identificqm corespondentul zoologic contemporan al acestor creaturi. Behemotul, tradus ‘n Biblia romknq prin <ipopotam> poate fi un dinozaur ierbivor, ‘n timp ce leviatanul poate fi unul carnivor. Aceste animale au dispqrut la potop sau la puyin timp dupq aceea din cauza schimbqrii condiyiilor de mediu. Depozitele de fosile care se gqsesc ‘n multe locuri confirmq aceastq ipotezq.

Page 101: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

101

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

Poyi�sq�stqpknewti�creayia?Ca wi pknq acum, ‘n loc sq-l confrunte pe Iov cu panorama ‘ntregii

lui creayii, Dumnezeu alege doar douq fqpturi wi le aduce ‘naintea ochilor patriarhului. Parcq Dumnezeu i-ar spune: <Ewti prea mic pentru mqreyia ‘ntregii Mele creayii. Ewti mic chiar wi ‘n faya a numai douq dintre creaturile Mele!>

Nu uitayi cq ‘n disputq nu este <puterea> lui Dumnezeu, ci <dreptatea> Lui. “n textul citat mai sus, Iov este invitat sq-wi arate puterea ‘n aplicarea justiyiei fayq de cei rqi de pe pqmknt: <Doboarq cu o privire pe cei trufawi! Smerewte cu o privire pe cei trufawi, zdrobewte pe loc pe cei rqi, ascunde-i pe toyi ‘mpreunq ‘n yqrknq, ‘nvelewte-le faya ‘n ‘ntuneric.> Mai ‘nainte ‘nsq de a-l lqsa s-o facq, Dumnezeu ‘l pune la o probq: sq-wi mqsoare puterea cu numai douq dintre creaturile Lui, hipopotamul wi leviatanul. Dacq va birui, atunci va putea sq-wi domine wi propria trufie:

<Uitq-te la ipopotamul, cqruia i-am dat viayq ca wi yie! El mqnkncq iarbq ca boul. Uitq-te ce tqrie are ‘n coapse, wi ce putere are ‘n muwchii pkntecelui squ! “wi ‘ndoaie coada tare ca un cedru, wi vinele coapselor lui sunt ‘ntreyqsute. Oasele lui sunt ca niwte yevi din aramq, mqdularele lui sunt ca niwte drugi din fier. El este cea mai mare dintre lucrqrile lui Dumnezeu. Cel ce l-a fqcut l-a ‘nzestrat cu o suliyq. El ‘wi gqsewte hrana ‘n munyi, unde se joacq toate fiarele ckmpului. Se culcq sub lotus, ‘n mijlocul trestiilor wi mlawtinilor. Desiwul lotusului ‘l acopere cu umbra lui, sqlciile pkrkului ‘l ‘nconjoarq. Dacq se ‘ntkmplq ca rkul sq iasq din matcq, el nu fuge: chiar de s-ar nqpusti Iordanul ‘n gktlejul lui, el ar rqmknea liniwtit. Crezi cq-l poyi prinde lovindu-l ‘n fayq? Sau crezi cq-i vei putea strqpunge nasul cu ajutorul layurilor?> (Iov 40:15-24)

O lecturq atentq va descoperi cq traducqtorul a numit doar <convenyional> aceastq fqpturq <ipopotam,> ca sq ajute ‘nyelegerea cititorului prin imaginea unui animal contemporan. De fapt, amkndouq animale amintite aici au fqcut parte din categoria <dinozaurilor>, ale cqror rqmqwiye se mai gqsesc wi astqzi prin straturile arheologice.

<Ipopotamul> nu este ‘nsq la fel cu ceea ce ni se spune despre creatura din cartea Iov.

Are ipopotamul coada <ca un cedru> (Iov 40:17)? Nicidecum! Ipopotamul are o codiyq de ckyiva centimetrii.

Este ipopotamul <cea mai mare dintre lucrqrile lui Dumnezeu> (Iov 40:19). Nicidecum. Existq elefanyi, bivoli wi balene mult mai mari deckt el.

“wi cautq ipopotamul <hrana ‘n munyi> (Iov 40:20)? Nicidecum. Un ipopotam la munte ar fi o ciudqyenie.

Este ipopotamul <’nzestrat cu o suliyq> (Iov 40:19). Nicidecum.

Page 102: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

102

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

Ipopotamul n-are nici un fel de corn. Traducqtorul spune ‘n nota de la subsol cq ar fi vorba de (sic!) niwte dinyi mari ca sq se apere.

Cea de a doua fqpturq la care se referq Dumnezeu este numitq <leviatan>. Acest termen nu este o traducere, ci o transliterare. Tradus, el ar fi <cel ce se rqsucewte, cel ce se zvkrcolewte, cel ce face tumbe>. IOv vorbise deja despre acest animal ‘n Iov 3:8. “n psalmul 104: 25-26, termenul este ‘ntklnit din nou:

<Iatq marea cea ‘ntinsq wi mare: ‘n ea se miwcq nenumqrate vieyuitoare mici wi mari. Acolo ‘n ea, umblq corqbiile, wi ‘n ea este leviatanul acela pe care l-ai fqcut sq se joace ‘n valurile ei.>

Popoarele din vechime foloseau termenul pentru a numi <monwtrii marini> care fqceau valuri ‘n apa mqrii prin miwcqrile lor.

Profetul Isaia folosewte aceastq numire ca simbol pentru marile puteri mondiale ale vremii:

<”n ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea asprq, mare wi tare, Leviatanul, Babilonul, warpele fugar (Asur), wi Leviatanul, warpele inelat (Babel), wi va ucide balaurul de lkngq mare (Egiptul)> (Isaia 27:1).

Psalmistul Asaf aplicq aceastq metaforq Egiptului, impresionant prin puterea lui, dar neputincios ‘naintea lui Dumnezeu:

<Tu ai despqryit marea cu puterea Ta, ai sfqrkmat capetele balaurilor din ape; ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat sq-l mqnknce fiarele din pustie> (Psalmul 74:13-14).

Dumnezeu ‘l ‘ntreabq pe Iov dacq se poate face stqpkn peste un astfel de <leviatan> al mqrilor:

<Poyi tu sq prinzi Leviatanul cu undiya? Sau sq-i legi limba cu o funie? “i vei putea petrece papura prin nqri? Sau sq-i strqpungi cu un ckrlig falca? “yi va face el multe rugqminyi? “yi va vorbi el cu un glas dulce?Va face el un legqmknt cu tine ca sq-yi fie rob pe vecie? Te

Page 103: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

103

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

vei juca tu cu el ca wi cu o pasqre? “l vei lega tu ca sq-yi ‘nveselewti fetele? Fac pescarii negoy cu el? “l ‘mpart ei ‘ntre negustori? “i vei acoperi pielea cu yepuwe, wi capul cu cqngi?

Ridicq-yi numai mkna ‘mpotriva lui, wi nu-yi va mai veni gust sq-l lovewti. Iatq cq ewti ‘nwelat ‘n awteptarea ta de a-l prinde: numai sq-l vezi, wi cazi la pqmknt! Nimeni nu este atkt de ‘ndrqzney ca sq-l ‘ntqrkte. ... Vreau sq mai vorbesc iarqwi de mqdularele lui wi de tqria lui wi de frumuseyea ‘ntocmirii lui. Cine-i va putea ridica vewmkntul? Cine va putea pqtrunde ‘ntre fqlcile lui? Cine va putea deschide poryile gurii lui? Wirurile dinyilor lui ckt sunt de ‘nspqimkntqtoare! Scuturile lui mqreye wi puternice, sunt unite ‘mpreunq ca printr-o pecete; se yin unul de altul, wi nici aerul n-ar putea trece printre ele. sunt ca

Page 104: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

104

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

niwte frayi care se ‘mbrqyiweazq, se apucq, wi rqmkn nedespqryiyi. Strqnuturile lui fac sq strqluceascq lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor. Din gura lui ykwnesc flqcqri, scapqrq sckntei de foc din ea. Din nqrile lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o cqldare fierbinte. Suflarea lui aprinde cqrbunii, wi gura lui aruncq flqcqri. Tqria lui stq ‘n grumaz, wi ‘naintea lui sare groaza. Pqryile lui cele cqrnoase se yin ‘mpreunq, ca turnate pe el, neclintite. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moarq care stq dedesubt. Cknd se scoalq el, tremurq vitejii, wi spaima ‘i pune pe fugq. Degeaba este lovit cu sabia; cqci suliya, sqgeata wi pavqza nu folosesc la nimic. Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred. Sqgeata nu-l pune pe fugq, pietrele din prawtie sunt ca pleava pentru el. Nu vede ‘n ghioagq deckt un fir de pai, wi rkde la wuieratul sqgeyilor. Sub pkntecele lui sunt yepi ascuyiyi: ai zice cq este o grapq ‘ntinsq peste noroi. Face sq clocoteascq fundul mqrii ca un cazan, wi-l clatinq ca pe un vas plin cu mir. “n cele din urmq el lasq o cqrare luminoasq; wi adkncul pare ca pletele unui bqtrkn. Pe pqmknt nimic nu-i este stqpkn; este fqcut, ca sq nu se teamq de nimic. Privewte cu disprey tot ce este ‘nqlyat, este ‘mpqratul celor mai mkndre dobitoace> (Iov 41:1-34).

Amqnuntul wocant pe care ni-l comunicq acest text despre leviatan este cq <strqnuturile lui fac sq strqluceascq lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor. Din gura lui ykwnesc flqcqri, scapqrq sckntei de foc din ea. Din nqrile lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o cqldare fierbinte. Suflarea lui aprinde cqrbunii, wi gura lui aruncq flqcqri.> Aceastq descriere nu ne lasq sq identificqm acest animal cu niciunul care trqiewte astqzi pe faya pqmkntului. A fost probabil un < \ronosaurus>, identificat de cercetqtori ‘n anul 1901. Este oare ‘nsq cu putinyq ca un animal sq scoatq flqcqri pe nqri?

“n jungla Americii Centrale existq un cqrqbuw numit <cqrqbuwul bombardier>, care face exact acest lucru. Ca sq se protejeze de duwmani, din nqrile lui wi din extremitatea posterioarq el aruncq un jet de gaz cu temperaturq foarte ‘naltq (aprins de hidro`uininq wi hidrogen peroxide cu enzime oxidante). Cqrqbuwul face la scarq redusq ceea ce ni se spune cq fqcea la scarq mare leviatanul din vremea lui Iov.

Dacq un astfel de animal este suveran pe pqmknt wi un om ca Iov nu-i poate impune ce sq facq wi cknd sq facq, oare Dumnezeu nu are wi El dreptul sq facq ce vrea ‘n virtutea atotputerniciei Sale:

<Cine Mi s-ar ‘mpotrivi ‘n fayq? Cui sunt dator, ca sq-i plqtesc? Sub cer totul este al Meu> (Iov 41:10b-11).

Jonathan Ed[ards s-a luptat cu Dumnezeu ‘n tinereyea sa petrecutq ‘n Ne[ England ‘n urmq cu 250 de ani. Iatq ce a notat el ‘n jurnalul squ

Page 105: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

105

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

personal:<”ncq din copilqrie, mintea mea s-a ‘mpotrivit cu toatq tqria ‘mpotriva

doctrinei despre suveranitatea lui Dumnezeu. “mi aduc aminte ‘nsq perfect de clipa ‘n care am ‘nceput sq o accept wi chiar sq mq bucur de ea, cu o bucurie pe care o am wi acum ‘n inimq. Astqzi nu mai am nici cea mai micq ‘mpotrivire fayq de acest adevqr absolut. “mi amintesc cq m-am pqtruns pentru prima datq de aceastq doctrinq ca de o aromq dulce wi caldq ‘n urma citirii unor cuvinte din 1 Timotei 1:17. Iatq-le:

<A “mpqratului vewniciilor, a nemuritorului, nevqzutului wi singurului Dumnezeu, sq fie cinstea wi slava ‘n vecii vecilor! Amin.>

“n clipa cknd le-am citit, ‘n sufletul meu a izvorkt wi s-a revqrsat ca un torent peste mine un sentiment de uimire ‘n prezenya gloriei Fiinyei divine; a fost ceva neawteptat, nou wi diferit de tot ceea ce experimentasem pknq atunci ‘n viaya mea.>

Ed[ards a primit un <nou simy>, o nouq sensibilitate prin care a <gustat> cum spune psalmistul ceva din gloria atotputerniciei divine. Simyirea i-a stins toate obiecyiile avute pknq atunci, la smerit pknq ‘n praful pqmkntului wi l-a facut sq vorbeascq despre pqcat ‘n termeni care ar fi <inacceptabili> pentru cultura noastrq umanistq contemporanq care exaltq exagerat capacitqyile omului:

<Am dobkndit un foarte acut sens al pqcqtoweniei mele, al rqutqyii din inima mea; ceva cu mult mai coplewitor deckt ceea ce am simyit ‘n ziua convertirii. Lumina prezenyei lui Dumnezeu m-a fqcut sq mq vqd ‘n toatq ticqlowenia mea. Mi-am vqzut imagineayia coruptq wi lquntrul ‘necat sub o povarq uriawq de gunoi, care mq apqsa asemeni unui munte awezat peste capul meu. Nu wtiu cum sq pun mai bine ‘n cuvinte ceea ce am cq mq apasq ... Era ca wi cum infinituri peste infinituri de dezgustqtoare poveri erau grqmqdite asupra fiinyei mele.>

Sub greutatea celor waptezeci wi wapte de ‘ntrebqri venite din norul de furtunq, Iov se prqbuwewte ‘naintea lui Dumnezeu wi-I dq dreptate.

De fapt, aceasta este cea mai bunq definiyia a pocqinyei: a-I da dreptate lui Dumnezeu. Metanoia, aceastq schimbare a minyii ‘nseamnq a ‘nceta sq mai privewti spre tine wi spre lume din puctul tqu de vedere wi a-yi ‘nsuwi pqrerea Lui despre tine wi despre viayq. Urmqriyi-l pe Iov cum, ‘n rqspunsul lui, preia afirmayii de ale lui Dumnezeu wi wi le ‘nsuwewte:

<Iov a rqspuns Domnului wi a zis: <Wtiu cq Tu poyi totul, wi cq nimic nu poate sta ‘mpotriva gkndurilor Tale.> - <Cine este acela care are nebunia sq-Mi ‘ntunece planurile?> - <Da, am vorbit, fqrq sq le ‘nyeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine wi pe care nu le pricep>

Page 106: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

106

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

- <Ascultq-Mq, wi voi vorbi; te voi ‘ntreba, wi Mq vei ‘nvqya.> - <Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vqzut. De aceea mi-e sckrbq de mine wi mq pocqiesc ‘n yqrknq wi cenuwq> (Iov 42:1-6).

Ceea ce face Iov este echivalent cu a spune: <Ai dreptate, Doamne. Awa cum ai spus, awa este!>

<Wtiu cq Tu poyi totul, wi cq nimic nu poate sta ‘mpotriva gkndurilor Tele> este o declarayie de admirayie wi recunoawtere a suveranitqyii lui Dumnezeu.

<Da, am vorbit, fqrq sq le ‘nyeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine wi pe care nu le pricep>, este o recunoawtere a nebuniei vorbqreye de care sufere cei care ‘wi dau cu pqrerea despre realitqyi care-i depqwesc din toate punctele de vedere.

<Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vqzut. De aceea mi-e sckrbq de mine wi mq pocqiesc ‘n yqrknq wi cenuwq.>

Este una sq cunowti pe cineva din <zvonuri> wi cu totul alta sq-l cunowti fayq ‘n fayq. Confruntat cu mqreyia divine wi cu harul revqrsat fqrq mqsurq asupra ‘ntregului univers wi asuptra tuturor creaturilor, Iov se pleacq acum ‘naintea lui Dumnezeu wi recunoawte cq-wi meritq cu prisosinyq soarta. El chiar era literalmente <‘n yqrknq wi cenuwq>.

Aceste declarayii reprezintq punctul culminant din ‘ntreaga poemq dramaticq. Autorul a pus deznodqmkntul ‘n chiar ultimul vers al ultimei strofe din ultimul discurs. Dramatismul este extraordinar. Poemul ne-a yinut cu rqsuflarea tqiatq pknq ‘n cea din urmq clipq.

Cartea va continua cu un epilog care va ‘ntregi informayiile date ‘n introducere. Ca wi aceea ‘nsq, acest epilog va fi wi el ... ‘n prozq.

Adevqruri�wi�aplicayii�practice�din�dialogurile�inspirateAceastq secyiune ni-l prezintq pe Iov recuperat prin pocqinyq. Intervenyia lui Elihu ne-a arqtat ce poate face cineva care este plin de

Duhul Sfknt wi ne-a amintit cq sursa adevqratei ‘nyelepciuni nu este nici vkrsta, nici experienya personalq wi nici ... tradiyia decantatq de-a lungul vremii.

Primul adevqr care iese la ivealq din tactica aleasq deElihu este cq numai cine-L vede mai ‘ntki pe Dumnezeu awa cum este se poate vedea apoi wi pe sine awa cum este. Biblia adeverewte: <Cqci la Tine este izvorul vieyii; prin lumina Ta vedem lumina> (Psalmul 36:9). Lasqyi sq ne comparqm cu noi ‘nwine sau cu cei din jurul nsotru, niciunul dintre noi nu vom fi ‘nstare sq ne vedem cu adevqrat awa cum suntem. Awezayi ‘n oglinda mqreyiei divine, vom ajunge repede sq zicem asemenea lui Iov <mi-e sckrbq de mine wi mq

Page 107: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

107

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

pocqiesc ‘n sac wi cenusq>. Aceastq cunoawtere duce la smerenie.Un al doilea rezultat al cunoawterii de Dumnezeu este dobkndirea unei

nezdruncinate ‘ncrederi ‘n suveranitatea Lui plinq de bunqvoinyq. S-ar putea oare ca Cel ce ‘ngrijewte de tot cosmosul wi <yine toate lucrurile cu Cuvkntul puterii Lui> (Evrei 1:3) sq nu wtie ce se ‘ntkmplq cu vreunul dintre noi?

Una din cele mai scurte, dar wi mai puternice rugqciuni pe care le-am auzit a fost ‘nqlyatq de John MacArthur cknd s-a rugat pentru mine cknd eram foarte ‘ndurerat cq mama mea era bolnavq de cancer: <Doamne, ajutq-l pe Daniel sq ‘nyeleagq cq Tu ewti prea puternic ca sq se poatq ‘ntkmpla ceva fqrq wtirea ta wi cq Tu ewti prea bun ca sq ‘ngqdui sq se ‘ntkmple ceva rqu.>

Cunowterea de Dumnezeu duce la ‘ncredere. Putem spune ‘mpreunq cu Pavel: <Wi din pricina aceasta sufqr aceste lucruri; dar nu mi-e ruwine, cqci wtiu ‘n cine am crezut. Wi sunt ‘ncredinyat cq El are putere sq pqzeascq ce I-am ‘ncredinyat pknq ‘n ziua aceea> (2 Timotei 1:12).

Un alt adevqr ilustrat de aceastq secyiune a cqryii este cq Dumnezeu este mult mai aproape de cum ne ‘nchipuim noi ckteodatq. Cine are <ochi de vqzut>, “l poate admira pe Dumnezeu ‘n lecyiile din cartea naturii. Mqreyia wi minunqyia creayiei ar trebui sq ne ‘nalye sufletul wi sq ne umple inima cu ckntqri de laudq. Ce pqcat cq omul modern nu mai are prea mult timp pentru prietenia naturii! Multe din nevrozele noastre s-ar vindeca de la sine dacq am wti sq ne gqsim liniwtea ‘n sentimentul cq Cel care poartq de grijq tuturor lucrurilor wtie wi poate sq ne poarte de grijq wi nouq.

Page 108: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

108

Iov�-�pocqit�prin�suferinyq

Page 109: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

109

Epilog

Fiindcq Dumnezeu a ‘nchis pe toyi oamenii ‘n neascultare, ca sq aibq ‘ndurare de toyi> (Romani 11:32).

Ca orice epilog, sfkrwitul cqryii Iov este vremea concluziilor. Capitolul patruzeci wi doi ne prezintq elementele principale cu care trebuie sq rqmknem ‘n minte wi pe care trebuie sq le aplicqm ‘n practicq.

Pocqinya�oamenilorAwa cum am spus deja ‘n finalul capitolului anterior, ca o veritabilq

Evanghelie, cartea lui Iov subliniazq absoluta necesitate a pocqinyei. Aceastq schimbare fundamentalq a pqrerii, a poziyiei wi a prioritqyilor este strict necesarq pentru bunqstarea noastrq prezentq wi viitoare. Strqvechiul text al cqryii lui Iov ‘wi gqsewte susyinerea ideaticq ‘ntr-una din cele mai categorice declarayii ale lui Isus Christos:

<”n vremea aceea au venit unii wi au istorisit lui Isus ce se ‘ntkmplase unor Galileeni, al cqror sknge ‘l amestecase Pilat cu jertfele lor. <Credeyi voi> le-a rqspuns Isus <cq acewti Galileeni au fost mai pqcqtowi deckt toyi ceilalyi Galileeni, pentru cq au pqyit astfel? Eu vq spun: nu; ci, dacq nu vq pocqiyi, toyi veyi peri la fel. Sau acei optsprezece inwi, peste care a cqzut turnul din Siloam wi i-a omorkt, credeyi cq au fost mai pqcqtowi deckt toyi ceilalyi oameni, care locuiau ‘n Ierusalim? Eu vq spun: nu; ci, dacq nu vq pocqiyi, toyi veyi pieri la fel> (Luca 13:1-5).

Fie cq este vorba de trecqtorul apatic de sub turnul Siloamului, fie car este vorba despre aparent foarte religiosul evreu care aduce jertfe, pocqinya este absolut necesarq pentru toyi wi pentru fiecare.

Page 110: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

110

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

“n Evanghelia lui Luca existq un text foarte clar despre necesitatea schimbqrii pqrerilor noastre despre Dumnezeu, despre lume wi despre noi ‘nwine. Pocqinya implicq tocmai o astfel de schimbare a pqrerilor wi a poziyiei noastre:

<Wi tot norodul care l-a auzit, wi chiar vamewii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; dar Fariseii wi ‘nvqyqtorii Legii au zqdqrnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui> (Luca 7:29-30).

Vq atrag atenyia asupra expresie: < .. au dat dreptate lui Dumnezeu>. Omul trebuie sq treacq examenul la care a cqzut ‘n grqdina Edenului. Trebuie sq ne ridicqm acolo unde am cqzut. Primii oameni, Adam wi Eva, i-au dat dreptate diavolului, nu lui Dumnezeu. De atunci, cine se ‘ntoarce la Dumnezeu trebuie sq inverseze aceastq simetrie, sq-i dea dreptate lui Dumnezeu wi sq nu-i mai dea dreptate diavolului. Cei ce refuzq sq-i dea dreptate lui Dumnezeu, <zqdqrnicesc planului lui Dumnezeu pentru ei>. Nu existq cale de ‘ntoarcere la Dumnezeu fqrq sq trebuiescq sq treci prin pocqinyq. Ea este singura metodq prevqzutq ‘n planul lui Dumnezeu pentru recuperarea oamenilor pierduyi.

Revenind la ultimele versete ale cqryii Iov, putem observa cq ‘n scena finalq sunt prezente mai toate personajele amintite anterior, cu o singurq mare excepyie ... Satan! Oare ce s-a ‘ntkmplat cu el?

SatanCartea nu ne spune care a fost reacyia lui Satan la pocqinya lui Iov wi la

biruinya teologiei harului. Din ceea ce cunoawtem din restul Bibliei, Satan este ‘n continuare plecat <la cutreerarea pqmkntului wi ... la plimbarea pe care o face pe el> (Iov 1:7). Incapabil sq se pocqiascq din cauza depravitqyii lui extreme, <pkrkwul> lui Iov la curtea cerului nu s-a lqsat de nqrav wi nici n-a scqzut ‘n rqutate. “l vom ‘ntklni mai tkrziu ‘nvinuindu-l pe Iosua la aceiawi curte a cerului:

<El (‘ngerul) mi-a arqtat pe marele preot Iosua, stknd ‘n picioare ‘naintea “ngerului Domnului, wi pe Satana stknd la dreapta lui, ca sq-l p’rascq. Domnul a zis Satanei: <Domnul sq te mustre, Satano! Domnul sq te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tqciune scos din foc?> Dar Iosua era ‘mbrqcat cu haine murdare, wi totuwi stqtea ‘n picioare ‘naintea “ngerului. Iar “ngerul, luknd cuvkntul, a zis celor ce erau ‘naintea Lui: <Desbrqcayi-l de hainele murdare de pe el!> Apoi i-a zis lui Iosua: <Iatq cq ‘ndepqrtez de la tine nelegiuirea, wi te ‘mbrac cu haine de sqrbqtoare!> (Zaharia 3:1-4).

Page 111: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

111

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

Supqrat pe Dumnezeu wi plin de duwmqnie fayq de om, el este ca unul care wtie cq are numai puyinq vreme pknq ce rqzvrqtirea lui va fi definitiv pedepsitq. El <dq tkrcoale> wi astqzi sfinyilor lui Dumnezeu.

< Fiyi treji, wi vegheayi! Pentru cq potrivnicul vostru, diavolul, dq tkrcoale ca un leu care rqcnewte, wi cautq pe cine sq ‘nghitq. “mpotriviyi-vq lui tari ‘n credinyq, wtiind cq wi frayii vowtri ‘n lume trec prin aceleawi suferinye ca voi. Dumnezeul oricqrui har, care v-a chemat ‘n Christos Isus la slava Sa vewnicq, dupq ce veyi suferi puyinq vreme, vq va desqvkrwi, vq va ‘ntqri, vq da da putere wi vq va face neclintiyi. A Lui sq fie slava wi puterea ‘n vecii vecilor! Amin> (1 Petru 5:8-11).

Sfkrwitul lui Satan va veni odatq cu instaurarea ‘mpqrqyiei eterne a lui Dumnezeu:

<Wi am auzit ‘n cer un glas tare, care zicea: <Acum a venit mkntuirea, puterea wi ‘mpqrqyia Dumnezeului nostru, wi stqpknirea Christosului Lui; pentru cq pkrkwul frayilor nowtri, care zi wi noapte ‘i pkra ‘naintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos> (Apocalipsa 12:10).

Elifaz,�Bildad�wi�YofarPe cei trei prieteni ‘i gqsim mustrayi de Dumnezeu, dar gata sq fie iertayi.

Remarcayi ‘ncq o datq prezenya jertfei wi atotputernicia harului divin. Dupq ce l-a iertat pe el prin har, Dumnezeu vrea sq-l ‘nveye pe Iov sq ‘nmulyeascq harul prin iertarea wi reabilitarea prietenilor sqi:

<Dupq ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, i-a zis lui Elifaz din Teman: <Mknia Mea S-a aprins ‘mpotriva ta wi ‘mpotriva celor doi prieteni ai tqi, pentru cq n-ayi vorbit awa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. Luayi acum wapte viyei wi wapte berbeci, duceyi-vq la robul Meu Iov, wi aduceyi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov sq se roage pentru voi, wi numai ‘n vederea lui nu vq voi face dupq nebunia voastrq; cqci n-ayi vorbit awa de drept despre

Ckt de greu trebuie sq le fi venit orgoliowilor prieteni ai lui Iov sq se recunoascq vinovayi! Ce mare trebuie

sq fi fost wocul lor cknd Cel pe care-l apqraserq cu atkta ardoare le spune cq au fost grewiyi tot timpul! Ce mare umilinyq a trebuit sq fie sq trebuiascq sq recunoascq cq Iov a aavut mai multq

dreptate deckt ei!

Page 112: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

112

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.> Elifaz din Teman, Bildad din Wuah, wi Yofar din Naama s-au dus wi au fqcut cum le spusese Domnul. Wi Domnul a ascultat rugqciunea lui Iov> (Iov 42: 7-9).

Ckt de greu trebuie sq le fi venit orgoliowilor prieteni ai lui Iov sq se recunoascq vinovayi! Ce mare trebuie sq fi fost wocul lor cknd Cel pe care-l apqraserq cu atkta ardoare le spune cq au fost grewiyi tot timpul! Ce mare umilinyq a trebuit sq fie sq trebuiascq sq recunoascq cq Iov a aavut mai multq dreptate deckt ei! Iov a fost dezbrqcat de el ‘nsuwi prin suferinyq, cei trei prieteni ai sqi au fost wi ei acu smeriyi wi conduwi la atkt de necesara lepqdarea de sine. Fqrq ea, harul divin nu-wi poate face pe deplin lucrarea!

Oare care a fost sentimentul cu care s-au apropiat ei acum de patriarhul Iov wi cu ce ton wi cuvinte i-au vorbit?

Vreau sq vq ajut sq vq imaginayi scena petrecutq ‘ntre cei trei prieteni wi Iov cu ajutorul a douq ‘ntkmplqri pe care le-am aflat de la alyii.

O doamnq elegantq stqtea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult, ca sa treaca timpul mai usor wi-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti. S-a asezat la o masq dn sala de asteptare de clasa ‘ntki si a inceput sa citeasca. Pe masq erau biscuitii wi pe un alt scaun era un domn care citea wi el ziarul.

Dupq ce a luat primul biscuit din pachet, doamna a privit cu uimire pe sub carte cum domnul de alqturi ‘ntinde wi el mkna wi ia un biscuit. S-a simtit indignata, i-a venit sq strige la el, dar, ca o doamnq cu pretenyii wi-a sp[us cq nu se cuvine sq facq scandal. A continuat sa citeasca.

A mai luat un biscuit. Domnul de alqturi a mai luat wi el unul. “n interiorul doamnei clocotea indignarea: <Ce mitocan! Cum de poate face awa ceva? Ce fel de om este?>

Tot lund pe rknd, ‘n pachet a mai rqms curknd numai unul singur.<Ia sq vqd, wi-a spus ea ‘nciudatq, Ce va face obraznicul acesta?>Domnul de alqturi a ‘ntins mkna, a rupt biscuitul ‘n douq, a luat jumqtate,

iar pe cealaltq a ‘mpins-o ‘mpreunq cu pachetul spre doamna de alqturi. Fqrq sq o salute wi doar arunckndu-i un zkmbet, s-a ridicat wi a plecat spre avionul pentru care-wi luase bilet.

<Asta e culmea !> gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare. Cand a deschis poweta ca sq ia biletul de avion ... a simyit cq lewinq de surprizq, pachetul ei de bisbuiyi se afla nedeschis acolo! Dupq ckteva secunde de woc, doamna noastrq wi-a mai revenit ‘n fire, dar a ‘nceput sq fie muncitq dchinuitor de un alt gknd. Undeva, ‘ntr-un avion care pleca cine wtie unde, se afla un domn tare cumsecade wi amabil, care avea probabil o pqrere nu tocmai bunq despre ea. ...

“ntkmplarea de mai sus mi-a adus aminte de o alta, petrecutq ‘ntr-o

Page 113: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

113

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

familie. Soyul avea din ce ‘n ce mai multq greutate sq comunice cu soyia sa. El s-a dus la doctor wi i-a cerut sfatul:

<Domnule doctor, cred ca surzewte. Cum sq fac. N-aw vrea nici sq o jicnesc, dar aw vrea sq verific bqnuielile mele.>

<Simplu>, i-a rqspuns doctorul, <se poate verifica wi fqrq sq o aduci la mine. Iatq ce vei face: te duci acasq, te awezi, fqrq sq wtie ea ce vrei sq faci, la doi-trei metrii ‘n spatele ei wi-i spui ceva cu glas obienuit. Dacq-yi rqspunde ‘nseamnq cq aude bine. Dacq nu-yi rqspunde nimic, te mai apropii ckyiva pawi wi repeyi ce i-ai spus. Dacq nici atunci nu-yi rqspunde vii chiar ‘n spatele ei wi-i vorbewti. “n felul acesta ne vom da seama dacq avem o problemq.>

Zis wi fqcut. Bqrbatul s-a dus acasq, s-a awezat la trei metrii ‘n spatele femeii care fqcea mkncare ‘n bucqtqrie wi i-a zis:

<Ce-avem dragq la masq?>Tqcere. Nici o reacyie. Omul s-a apropiat la mai puyin de ckyiva pawi wi a

repetat ‘ntrebarea. Nimic. A venit chiar ‘n spatele femeii wi a spus iarqwi:<Ce-avem dragq la masq?>De data aceasta rqspunsul a venit

foarte clar wi limpede:<“yi rqspund pentru a treia oarq:

<Fac niwte cartofi prqjiyi wi avem wi ciorbq.>

Omul nostru a ‘ngheyat wi ... s-a dus la doctor sq se trateze.

<Elifaz din Teman, Bildad din Wuah, wi Yofar din Naama s-au dus wi au fqcut cum le spusese Domnul. Wi Domnul a ascultat rugqciunea lui Iov> (Iov 42:7-9).

IovPe Iov ‘l gqsim pocqit, smerit wi

reawezat de Dumnezeu ‘n prosperitate wi ‘n preoyie. Dacq privim cu atenyie, vom reuwi sq vedem efectul puternic pe care l-au avut cuvintele lui Dumnezeu asupra inimii lui Iov. Ele au reuwit sq-l schimbe ‘n trei direcyii: a modificat sentimentele lui Iov ‘n raport cu Dumnezeu, ‘n raport cu el ‘nsuwi wi ‘n raport cu prietenii sqi. Constatqm astfel cq redresarea a avut loc ‘n toate direcyiile ‘n care Iov se ‘nwelase.

“n raport cu Dumnezeu, greweala semnalatq de Elihu fusese exprimatq ‘n cuvintele:

<Iov vorbewte fqrq pricepere, wi cuvkntqrile lui sunt lipsite de judecatq. Sq fie ‘ncercat, deci, mai departe, fiindcq rqspunde ca

Pentru Iov venise momentul adevqrului.

Iov nu se recunoscuse ‘n oglinzile deformate din

discursurile prietenilor sqi, dar ‘n oglinda desqvkrwitq a luminii divine s-a vqzut awa cum era: <un om al yqrknii, awezat pe drept deasupra unui morman de cenuwq.>

Page 114: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

114

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

cei rqi! Cqci adaugq la grewelile lui pqcate noi; bate din palme ‘n mijlocul nostru, ‘wi ‘nmulyewte cuvintele ‘mpotriva lui Dumnezeu> (Iov 34:35-37).

<”yi ‘nchipuiewti cq ai dreptate, wi crezi cq te ‘ndreptqyewti ‘naintea lui Dumnezeu> (Iov 35:2).

Ascultayi acum suspinul unei inimi care se pocqiewte, expresia unei minyi care a ajuns, nu chiar de bunq voie, sq se judece pe sine:

< Iov a rqspuns Domnului wi a zis: <Wtiu cq Tu poyi totul, wi cq nimic nu poate sta ‘mpotriva gkndurilor Tale.> <Cine este acela care are nebunia sq-Mi ‘ntunece planurile?> <Da, am vorbit, fqrq sq le ‘nyeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine wi pe care nu le pricep.> <Ascultq-Mq, wi voi vorbi; te voi ‘ntreba, wi Mq vei ‘nvqya.> <Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vqzut. De aceea mi-e sckrbq de mine wi mq pocqiesc ‘n yqrknq wi cenuwq.> (Iov 42:1-6).

Pentru Iov venise momentul adevqrului. Patriarhul se recunoawte pqcqtos ‘naintea lui Dumnezeu. Iov nu se recunoscuse ‘n oglinzile deformate din discursurile prietenilor sqi, dar ‘n oglinda desqvkrwitq a luminii divine s-a vqzut awa cum era: <un om al yqrknii, awezat pe drept deasupra unui morman de cenuwq.> “n lumina prezenyei lui Dumnezeu, Iov vede ‘n sfkrwit ckte parale face. <Mi-e sckrbq de mine>, spune el. Asta nu este doar o constatare

personalq a lui Iov, ci declarayia de pocqinyq a tuturor oamenilor care s-au ‘ntklnit vreodatq cu adevqrat cu Dumnezeul cel viu wi adevqrat.

Se zice cq Napoleon Bonaparte ar fi fost acela care a spus: <Dacq Socrate ar intra ‘n camerq, toyi ne-am ridica ‘n picioare ca sq-i dqm cinste, dar dacq ar intra Isus Christos, i-am cqdea cu toyii la picioare.>

Mkndrul Saul din Tars a trebuit sq experimenteze aceastq prqbuwire pe

drumul Damascului:

<Cknd eram pe drum wi mq apropiam de Damasc, deodatq, pe la amiazq, a strqlucit ‘mprejurul meu o mare luminq din cer. Am cqzut la pqmknt, wi am auzit un glas, care-mi zicea: <Saule, Saule, pentru ce Mq prigonewti?> (Faptele apostolilor 22:6-7)

Este uwor sq spunem: <suntem pqcqtowi>, dar

numai o inimq cu adevqrat smeritq de prezenya lui

Dumnezeu ajunge sq poatq spune:

<Mi-e sckrbq de mine>

Page 115: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

115

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

Peste ani, Pavel avea sq-wi aminteascq de smerirea pe care a trqit-o ‘n clipele acelea:

<Dupq ei toyi, ca unei stkrpituri, mi s-a arqtat wi mie. Cqci eu sunt cel mai ne’nsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic sq port numele de apostol, fiindcq am prigonit Biserica lui Dumnezeu> (1 Corinteni 15:8-9).

Lepqdarea de sine wi prqbuwirea ‘n faya Celui ce ne poate oferi harul divin este experienya strict necesarq salvqrii noastre. Biserica este singura comunitate umanq ‘n care, pentru a fi calificat sq intri, trebuie sq recunowti cq nu meriyi. Aduceyi-vq aminte cq pocqinya lui Petru a fost exprimatq ‘n paradoxalele cuvinte:

<Cknd a vqzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, wi I-a zis: <Doamne, pleacq de la mine, cqci sunt un om pqcqtos> (Luca 5:8).

Atunci wi acolo, acest <pleacq de la Mine> a fost un wfkwietor strigqt dupq ajutor pe care Domnul Isus l-a auzit wi la ‘nyeles ca atare.

Mulyi dintre noi ‘wi ‘nchipuie cq au rupt-o definitiv cu pqcatul ‘n clipa ‘n care l-au oskndit ‘n purtarea lor exterioarq, lqskndu-l sq le stqpkneascq ‘nsq pe ascuns lquntrul sub masca unei false modestii. Este uwor sq spunem: <suntem pqcqtowi>, dar numai o inimq cu adevqrat smeritq de prezenya lui Dumnezeu ajunge sq poatq spune: <Mi-e sckrbq de mine>. Aceste cuvinte merg mknq ‘n mknq cu: <Acum ochiul meu Te-a vqzut!> Numai atunci cknd lumina prezenyei lui Dumnezeu strqlucewte asupra noastrq, sckrba de noi ‘nwine devine un lucru real, iar adevqratul secret pentru a avea o inimq zdrobitq constq tocmai ‘n rqmknerea permanentq ‘n prezenya lui Dumnezeu.

“n cel de al treilea rknd, dupq ce-wi schimbq pqrerea despre Dumnezeu wi despre sine, Iov ‘wi poate schimba wi pqrerea wi poziyia fayq de prietenii sqi. Duwmanii de mai ieri sunt trimiwi de Dumnezeu ‘napoi la Iov, iar patriarhul wtie wi poate sq-i primeascq <duhovnicewte.> Inima lui, pusq acum ‘ntr-o stare dupq voia lui Dumnezeu, se poate ruga pentru ei wi poate acum sq le doreascq binele:

<Dupq ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, i-a zis lui Elifaz din Teman: <Mknia Mea S-a aprins ‘mpotriva ta wi ‘mpotriva celor doi prieteni ai tqi, pentru cq n-ayi vorbit awa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. Luayi acum wapte viyei wi wapte berbeci, duceyi-vq la robul Meu Iov, wi aduceyi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov sq se roage pentru voi, wi numai ‘n vederea lui nu vq voi face dupq nebunia voastrq; cqci n-ayi vorbit awa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.> Elifaz din Teman, Bildad din Wuah, wi Yofar din Naama s-au dus wi au fqcut cum le spusese

Page 116: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

116

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

Domnul. Wi Domnul a ascultat rugqciunea lui Iov> (Iov 42: 7-9).

Schimbarea atitudinii lui Iov n-a fost opyionalq. Ea a fost condiyia reabilitqrii patriarhului. Pentru primirea binecuvkntqrii a trebuit sq existe o dovadq de schimbare a vieyii, niwte <fapte vrednice de pocqinyq>.

<Domnul a adus pe Iov iarqwi ‘n starea lui de la ‘nceput, dupq ce s-a rugat Iov pentru prietenii sqi> (Iov 42:10).

“nceputq sub ‘nvinuirea de mercantilism wi pragmatism egoist ‘n relayia dintre Dumnezeu wi creaturile Sale, cartea lui Iov se terminq sub revqrsarea harului divin. “nceputul wi sfkrwitul cqryii sunt simetrice ‘n bogqyie wi binecuvkntare, lqskndu-ne sq ne confruntqm cu monumentala ‘ntrebare:

<Ce a fqcut Iov ca sq capete toate acestea de la Domnul?>

Rqspunsul strqbate bolyile cerului wi se reverbereazq peste timp wi spayiu pknq la marginile universului:

<NIMIC!> Iov n-ar fi putut face nimic care sq-L ‘ndatoreze pe Dumnezeu. “nvinuirea

pe care i-a fqcut-o Satan s-a dovedit cu totul ne’ntemeiatq! “n matematicq se spune: <~uat Erat Demonstrandum> (~ed), <Ceea ce era de demontrat!>. Cartea lui Iov a lansat ‘n debutul ei o ‘ntrebare wi se ‘ncheie acum cu unrqspuns. La urma urmei, Iov n-a fqcut nimic ca sq merite ceea ce avea sq-i dea acum Dumnezeu.

Page 117: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

117

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

<Wi Domnul i-a dat ‘napoi ‘ndoit deckt tot ce avusese. Frayii, surorile, wi vechii prieteni ai lui Iov au venit toyi sq-l vadq, wi au mkncat cu el ‘n casq. L-au plkns wi l-au mkng’iat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, wi fiecare i-a dat un chesita wi un inel din aur> (Iov 42:10-11a).

Probabil cq darurile au fost semnul pocqinyei lor sincere wi recunoawterea faptului cq l-au judecat grewit atunci cknd, crezkndu-l lovit de dreptatea lui Dumnezeu, l-au pqrqsit cu toyii.

<”n cei din urmq ani ai sqi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvkntqri deckt primise ‘n cei dintki. A avut patrusprezece mii de oi, wase mii de cqmile, o mie de pqrechi de boi, wi o mie de mqgqriye> (Iov 42:11b-12).

Dumnezeu i-a dqruit iarqwi lui Iov o familie:

<A avut wapte fii wi trei fete; celei dintki i-a pus numele Iemima, celei de a doua Cheyia, wi celei de a treia Cheren-Hapuc. “n toatq yara nu erau femei awa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatql lor le-a dat o parte de mowtenire printre frayii lor> (Iov 42: 13-15).

Dewi nu ne este dat numele nevestei lui Iov wi nici al fiilor lui, ni se dq acum numele fetelor care i s-au nqscut dupq reawezarea lui ‘n binecuvkntqrile divine. Numele pe care-l dqm copiilor nowtri spune ceva despre starea noastrq sufleteascq ‘n acel moment. Iemima ‘nseamnq <porumbiyq>, Cheyia ‘nseamnq <scoryiwoarq>, iar Cheren-Hapuc ‘nseamnq >rimel>. Iemima era liniwtitq, Cheyia avea parfumul, iar Cheren-Hapuc avea restul cosmeticalelor!

Faptul cq ni se spune cq Iov <le-a dat o parte de mowtenire printre frayii lor> este neobiwnuit pentru rknduielile orientale din lumea de atunci. Gestul poate fi interpretat ca o confirmare a extraordinarei bogqyii a lui Iov wi o dovadq a mqrinimiei lui.

Cel ce credea cq o sq moarq pe grqmada de gunoi, a ajuns sq mai trqiascq ‘ncq o viayq ‘ndelungatq, sq se bucure de nepoyi wi strqnepoyi wi sq moarq deplin satisfqcut wi sqtul de toate:

<Iov a mai trqit dupq aceea o sutq patruzeci de ani, wi a vqzut pe fiii sqi wi pe fiii fiilor sqi pknq la al patrulea neam. Wi Iov a murit bqtrkn wi sqtul de zile> (Iov 42: 16-17).

Biruinya�haruluiAl doilea lucru pe care-l observqm din finalul cqryii este cq, ‘n

confruntarea dintre douq motive ideatice, cel lansat de Dumnezeu wi cel lansat de Satan, triumfq teologia harului divin.

Dintre toate personajele cqryii, singurul care <iese bine> la sfkrwit este

Page 118: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

118

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

numai wi numai Dumnezeu. Toyi ceilalyi sunt dovediyi grewiyi wi li se propune calea pocqinyei. Cei care o apucq, gqsesc drumul spre un sfkrwit fericit.

Este clar cq singurul care poate da aceastq fericire este Dumnezeu. El este wi trebuie sq rqmknq sursa, suportul wi scopul ‘ntregului univers. Dumnezeu nu binecuvknteazq ‘nsq pentru cq noi suntem buni, ci pentru cq El este bun.

Concluzia cqryii Iov este similarq cu concluzia teologiei apostolului Pavel din epistola cqtre Romani. Scriindu-le wi celor care au avut Legea wi celor care au trqit sub autoritatea conwtiinyei, Pavel le demonstreazq ‘n primele unsprezece capitole ale epistolei cq toyi oamenii sunt vinovayi ‘naintea lui Dumnezeu wi cq numai neprihqnirea primitq prin credinya personalq ‘n Isus Christos le poate da salvarea de sub pedeapsa lui Dumnezeu wi intrarea ‘n binecuvkntqrile vieyii vewnice.

<Fiindcq am dovedit cq toyi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub pqcat, dupq cum este scris: <Nu este nici un om neprihqnit, nici unul mqcar. Nu este nici unul care sq aibq pricepere. Nu este nici unul care sq caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu> (Romani 3:9-11).

<Dar acum s-a arqtat o neprihqnire (Grecewte: dreptate) pe care o dq Dumnezeu, fqrq lege-despre ea mqrturisesc Legea wi proorocii - wi anume, neprihqnirea datq de Dumnezeu, care vine prin credinya ‘n Isus Hristos, pentru toyi wi peste toyi cei ce cred ‘n El. Nu este nici o deosebire. Cqci toyi au pqcqtuit, wi sunt lipsiyi de slava lui Dumnezeu. Wi sunt socotiyi neprihqniyi, fqrq platq, prin harul Squ, prin rqscumpqrarea, care este ‘n Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rknduit mai dinainte sq fie, prin credinya ‘n skngele Lui, o jertfq de ispqwire, ca sq-Wi arate neprihqnirea Lui; cqci trecuse cu vederea pqcatele dinainte, ‘n vremea ‘n delungei rqbdqri a lui Dumnezeu; pentruca, ‘n vremea de acum, sq-Wi arate neprihqnirea Lui ‘n awa fel ‘n ckt, sq fie neprihqnit, wi totuwi sq socoteascq neprihqnit pe cel ce crede ‘n Isus. Unde este, deci, pricina de laudq? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinyei. Pentru cq noi credem cq omul este socotit neprihqnit prin credinyq, fqrq faptele Legii> (Romani 3:21-28).

< Fiindcq Dumnezeu a ‘nchis pe toyi oamenii ‘n neascultare, ca sq aibq ‘ndurare de toyi. O, adkncul bogqyiei, ‘nyelepciunii wi wtiinyei lui Dumnezeu! ckt de nepqtrunse sunt judecqyile Lui, wi ckt de ne’nyelese sunt cqile Lui! Wi ‘ntr-adevqr <cine a cunoscut gkndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva ‘ntki, ca sq aibq de primit ‘napoi?>

Page 119: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

119

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

Din El, prin El, wi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sq fie slava ‘n veci! Amin.> (Romani 11:32-36).

Cartea lui Iov ne aratq cq, orickte capitole ar avea viaya cuiva, Dumnezeu wi-a pqstrat dreptul de a-l scrie pe cel de la urmq. Apostolul Iacov ne atenyioneazq:

<Iatq, noi numim fericiyi pe cei ce au rqbdat. Ayi auzit vorbindu-se despre rqbdarea lui Iov, wi ayi vqzut ce sfkrwit i-a dat Domnul wi cum Domnul este plin de milq wi de ‘ndurare> (Iacov 5:11).

Ne-am strqduit sq explicqm subiectul tainic al acestei cqryi trecute de prea multe ori cu vederea. La capqtul acestui comentariu am rqmas ‘nsq cu sentimentul cq n-am spus destul sau cq n-am fqcut-o destul de clar. Cred din toatq inima cq Biblia se tklcuiewte cel mai bine prin ... ea ‘nsqwi. Existq ‘n cartea Psalmilor un pasaj pe care vi-l pot recomanda din toatq inima. Ce ne spune deci cartea lui Iov? Iatq ce:

<Domnul este ‘ndurqtor wi milostiv, ‘ndelung rqbdqtor wi bogat ‘n bunqtate. El nu Se ceartq fqrq ‘ncetare, wi nu yine mknia pe vecie. Nu ne face dupq pqcatele noastre, nu ne pedepsewte dupq fqrqdelegile noastre. Ci ckt sunt de sus cerurile fayq de pqmknt, atkt este de mare bunqtatea Lui pentru cei ce se tem de El; ckt este de departe rqsqritul de apus, atkt de mult depqrteazq El fqrqdelegile noastre de la noi. Cum se ‘ndurq un tatq de copiii lui, awa Se ‘ndurq Domnul de cei ce se tem de El. Cqci El wtie din ce suntem fqcuyi; “wi aduce aminte cq suntem yqrknq. Omul! Zilele lui sunt ca iarba, wi ‘nflorewte ca floarea de pe ckmp. Cknd trece un vknt peste ea, nu mai este, wi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoawte. Dar bunqtatea Domnului yine ‘n veci pentru cei ce se tem de El wi ‘ndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei ce pqzesc legqmkntul Lui wi ‘wi aduc aminte de poruncile Lui, ca sq le ‘mplineascq. Domnul Wi-a awezat scaunul de domnie ‘n ceruri, wi domnia Lui stqpknewte peste tot. Binecuvkntayi pe Domnul, ‘ngerii Lui, care sunteyi tari ‘n putere, care ‘mpliniyi poruncile Lui, wi care ascultayi de glasul cuvkntului

Eu cred cq aplicayia principalq din cartea lui Iov este cq noi n-avem nevoie

sq ‘nyelegem <ce face> Dumnezeu, atkta timp ckt

wtim <cine este> Dumnezeu.

Page 120: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

120

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

Lui. Binecuvkntayi pe Domnul, toate owtirile Lui, robii Lui, care faceyi voia Lui! Binecuvkntayi pe Domnul, toate lucrqrile Lui, ‘n toate locurile stqpknirii Lui! Binecuvknteazq suflete, pe Domnul!> (Psalmul 103:8-22).

Dumnezeu nu ne-a promis nici cq va fi uwor, nici cq va fi frumos, singurul lucru pe care ni l-a promis este cq ... se meritq.

Adevqruri�wi�aplicayii�practice�din�epilogul�cqryiiSecyiunea ni-l prezintq pe Iov restaurat dupq suferinyq.Eu cred cq aplicayia principalq din cartea lui Iov este cq noi n-avem

nevoie sq ‘nyelegem <ce face> Dumnezeu, atkta timp ckt wtim <cine este> Dumnezeu. Sq presupunem cq ne-am uita la o pknzq awezatq de curknd pe wavaletul unui pictor wi am vedea ‘nceputul unei noi picturi, doar pete mari de culoare tqiate de linii aparent haotice, o totalq lipsq de sens wi armonie. Probabil cq ne-am zice:

<Cine a fqcut mizeria asta? Pqcat de preyul pknzei ...>Dar dacq cineva de alqturi ne-ar spune cq pictorul care a ‘nceput acea

lucrare se numewte ... Tonitza sau Grigorescu, sau Thomas |incade, tonul wi cuvintele noastre s-ar schimba imediat. Am gkndi probabil cam awa: <Ce mare artist! Abea awtept sq vqd ce va face din ‘nceputul acesta. Cu siguranyq cq va iewi o capodoperq!>

Dacq ne-am afla ‘n faya unui clqdiri aflatq pe la jumqtate wi toatq construcyia ni s-ar ‘nfqyiwa <aiurea> cu bkrne wi grinzi plecate spre poziyii imposibile, cu camere nealiniate ‘n felul lor obiwnuit, cu holuri care parcq duc nicqieri, oare nu ne-am spune la fel:

<Cine a fqcut porcqria asta? Pqcat de banii propietarului! Arhitectul este total nepriceput!>

Dacq ‘nsq ni s-ar spune cq tipul este Fran\ Gehr] sau celebrul Bob Posliff atitudinea wi cuvintele noastre s-ar schimba iarqwi ca printr-o minune. A wti cq astfel de oameni nu deseneazq niciodatq <case de serie>, ci unicate. Nu ne-am mai mira cq forma este neobiwnuitq, iar camerele sunt awezate altfel deckt la celelalte case. Aprecierea noastrq nu depinde atkt de mult de aspectul unei lucrqri neterminate ‘ncq, ci de calitatea wi competenya celui ce se aflq la lucru acolo. La fel stau lucrurile wi cu Marele Constructor al acestui Univers. Cknd Iov, care auzise de El, a fost pus ‘naintea minunqyiei lucrqrilor Lui, cuvintele wi atitudinea i s-au schimbat dintr-o datq.

Fqptura aceasta minusculq, omul, poate privi liniwtit prin credinyq la ceea ce face Dumnezeu. Lucrqrile Lui vor fi ‘ntotdeauna mai mari wi mai minunate deckt poate mintea noastrq sq pqtrundq, dar nu vor fi niciodatq motivate de altceva deckt de harul wi de bunqtatea Sa nemqsuratq. Iar priceperea Lui este ... desqvkrwitq!

Page 121: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

121

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

“ntr-o adunare crewtinq pornitq pe criticq destructivq, un pqstor a avut iniyiativa salutarq sq confecyioneze niwte <insigne> pe care era scris doar atkt: <Ai rqbdare cu mine! Dumnezeu nu m-a terminat ‘ncq!> Fraza poate fi parafrazatq wi invers: <Ai rabdare cu Dumnezeu! El nu te-a terminat ‘ncq!>

Al doilea lucru pe care-l lqmurewte cartea Iov este natura relayiilor dintre Dumnezeu wi oameni. Autorul ne spune cq baza acestora nu este nici dreptatea wi nici principiul <retribuyiei> divine. Teologia aceasta este incompletq wi principiul ei, exact wi adevqrat, este aplicabil doar acelora care refuzq harul divin. Nu este bine sq ne situqm de parte celor trei prieteni ai lui Iov, acceptknd o <telogie comercialq> wi nu trebuie sq ne lqsqm ispitiyi sq ‘ncercqm sq-i rqspundem lui Dumnezeu <cu aceiawi monedq>, binecuvkntkndu-L atunci cknd ne face bine wi ‘njurkndu-L atunci cknd ni se pare cq ne nedreptqyewte.

Adevqrata teologie care-L ghideazq pe Dumnezeu ‘n relayiile lui cu fqpturile create este <teologia harului.> “n atotputernicia Sa, Dumnezeu nu datoreazq nimqnui nimic. El este ‘nsq un Tatq iubitor care a hotqrkt ‘n Sine ‘nsuwi sq ne binecuvinteze. Rqspunsul pe care trebuie sq-l dea oamenii acestui har este o ‘ncredere totalq wi o ascultare desqvkrwitq.

A treia problemq rezolvatq ‘n careta Iov este problema suferinyei oamenilor buni. Aceasta este o problemq care-i frqmkntq pe oamenii din fiecare generayie. Recent, ‘n America au apqrut treiq cqryi pe aceastq temq: <De ce li se ‘ntkmplq lucruri rele oamenilor buni?> (<{hen Bad Things Happen To Good> - Rabbi Harold |ushner ), <Unde este Dumnezeu cknd mq doare?> (<{here Is God {hen It Hurts?> - Philip }ance]) wi <Dacq Dumnezeu este awa de bun cum de este lumea awa de rea?> (<If God Is Good, {h] Is The {orld So Bad? - Benjamin Blech)

Awa cum am arqtat deja, diferite personaje din carte ne dau diferite explicayii. Numai una este ‘nsq cea adevqratq. “n tabelul de mai jos puteyi revedea rqspunsurile pe care le dau cei din carte.

De�ce�sufqr�oamenii�buni�?

Persoana Rqspunsul Evaluarea

Nevasta lui Iov Dumnezeu este nedrept Niciodatq

Trei prieteniDumnezeu pedepsewte pqcatul

Doar uneori

IovDumnezeu este ne’nyeles

Doar uneori

Elihu Spre bine prin har “ntotdeauna

Dumnezeu Spre binele lor wi slava Lui “ntotdeauna

Page 122: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

122

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

Personajele cqryii ‘wi bazeazq convingerile pe diferite forme de cunoawtere. Iatq-le grupate ‘ntr-un tabel:

Persoana Baza�de�cunoawtere

Nevasta lui Iov Empiricq

Trei prieteni Rayionalism

Iov Rayionalism

Elihu Inspirayie

Dumnezeu Revelayie

Fiecare dintre cei trei prieteni ai lui Iov au avut o teologie proprie.

Persoana Teologia

Elifaz Experienya personalq

Bildad Tradiyia strqbunq

Yofar Intuiyia

Pentru mulyi cititori wi analiwti, cartea Iov este cartea care vorbewte despre suferinyq. A trebuit sq arqtqm ‘nsq cq suferinya lui Iov nu este deckt un element dintr-o problemq cu mult mai mare: <Care este natura relayiilor dintre Dumnezeu wi oameni?>

Satana nu i-a spus lui Dumnezeu: <Lasq-mq sq-l chinuiesc pe Iov!>, ci <Dq-mi-l pe mknq ca sq-yi arqt ceva wi sq conving tot cosmosul cq Tu nu meriyi slujit pentru ceea ce ewti wi cq realitatea este cq toyi wi toate te slujesc doar de dragul lor ‘n nqdejdea binelui pe care awteaptq sq li-l faci.>

Suferinya n-a fost scopul, ci metoda aleasq de Satan pentru demonstrarea ideii lui. Dumnezeu a acceptat provocarea wi a arqtat tuturor cq ‘nyelepciunea Sa este desqvkrwitq wi cq El meritq sq fie slujit wi lqudat pentru bunqtatea cu care ne ‘nconjoarq wi ne slujewte. Dumnezeu avea sq desqvkrweascq aceastq demonstrayie ‘n Christos, Robul venit sq ne slujeascq:

<Cqci Fiul omului n-a venit sq I se slujeascq, ci El sq slujeascq wi sq-Wi dea viaya rqscumpqrare pentru mulyi!> (Ioan 10:45).

Lumea noastrq este guvernatq de principiile wi natura pqcqtoasq a lui Satan. Lumea lui Dumnezeu este ‘nsq awezatq pe principii diametral opuse wi pe natura desqvkrwitq a dragostei divine:

<Isus i-a chemat la El, wi le-a zis: <Wtiyi cq cei priviyi drept ckrmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, wi mai marii lor le poruncesc cu stqpknire. Dar ‘ntre voi sq nu fie awa. Ci oricare va

Page 123: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

123

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

vrea sq fie mare ‘ntre voi, sq fie slujitorul vostru; wi oricare va vrea sq fie cel dintki ‘ntre voi, sq fie robul tuturor> (Marcu 10:42-44).

<Voi Mq numiyi <”nvqyqtorul> wi <Domnul> wi bine ziceyi, cqci sunt Deci, dacq Eu, Domnul wi “nvqyqtorul vostru, v-am spqlat picioarele, wi voi sunteyi datori sq vq spqlayi picioarele unii altora. Pentru cq Eu v-am dat o pildq, ca wi voi sq faceyi cum am fqcut Eu> (Ioan 13:13-15).

Apostolul Pavel va afirma cq atitudinea noastrq fayq de Dumnezeu nu este un tribut al datoriei, ci o reflectare fidelq wi corectq a ceea ce Dumnezeu a fqcut deja pentru noi:

<Prea iubiyilor, sq ne iubim unii pe alyii; cqci dragostea este de la Dumnezeu. Wi oricine iubewte, este nqscut din Dumnezeu, wi cunoawte pe Dumnezeu. Cine nu iubewte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru cq Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu fayq de noi s-a arqtat prin faptul cq Dumnezeu a trimis ‘n lume pe singurul Squ Fiu, ca noi sq trqim prin El. Wi dragostea stq nu ‘n faptul cq noi am iubit pe Dumnezeu, ci ‘n faptul cq El ne-a iubit pe noi, wi a trimis pe Fiul Squ ca jertfq de ispqwire pentru pqcatele noastre. ... Noi “l iubim pentru cq El ne-a iubit ‘ntki> (1 Ioan 4:7-19).

Alte ckteva aplicayii practice din aceastq carte sunt:Dumnezeu este stqpkn pe situayie chiar wi atunci cknd ni se pare cq nu este

awa. Voia lui Dumnezeu pentru noi include wi suferinya, orickt nu ne-ar place lucrul acesta. Oamenilor buni li se ‘ntkmplq lucruri rele pentru cq Dumnezeu ‘ngqduie lui Satan sq ne <cearnq> (Luca 22:31), nu pentru cq Dumnezeu ar fi ‘nclinat sq ne facq rqu (Iacov 1:13).

Cknd ne pawte ‘ngrijorarea, ar trebui sq cqutqm sq-L cunoawtem mai bine pe Dumnezeul Biliei. Cartea lui Iov este o contribuyie majorq la teologia Scripturii. Ea ne ilustreazq consecvenya lui Dumnezeu ‘n problema mkntuirii omului. Dumnezeu s-a hotqrkt sq ne facq bine nu pentru cq noi suntem buni, ci pentru cq El este bun. Aceastq veste bunq constituie Evanghelia de dinaintea Evangheliei. Dumnezeu ne este prezentat ca fiind suveran, atoatecunoscqtor wi atotputernic. Prin contrast, omul ne este prezentat ca slab, limitat, ignorant wi pqcqtos. Cu toate acestea, chiar wi ‘n suferinye, omul “l poate lquda pe Dumnezeu, ‘ncrezqtor ‘n perfecyiunea cqilor Lui wi curqyat total de mkndrie.

Voia lui Dumnezeu pentru noi include wi

suferinya, orickt nu ne-ar place lucrul acesta.

Page 124: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

124

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

Domnul�Isus�‘n�cartea�lui�IovPentru cq, dupq ‘nviere, Domnul Isus le-a deschis mintea ucenicilor ca sq

priceapq Scripturile (Luca 24:45) wi <le-a tklcuit, ‘n toate Scripturile, ce era cu privire la El> (Luca 24:27), se cade sq spunem wi noi care este imaginea Domnului Isus ‘n aceastq carte.

Fiind vorba despre o Evanghelie a harului nu ne va fi greu sq-L descoperim pe Domnul Isus ‘n ajutorul dupq care tknjea patriarhul Iov:

<Dar wtiu cq Rqscumpqrqtorul meu este viu, wi cq se va ridica la urmq pe pqmknt> (Iov 19:25).

Vorbind ‘n lumina cunowtinyei limitate pe care o avea, Iov ‘ntreabq:

<Cqci El nu este un om ca mine, ca sq-I pot rqspunde, wi sq mergem ‘mpreunq la judecatq. Nici nu este vreun mijlocitor ‘ntre noi, care sq-wi punq mkna peste noi amkndoi> (Iov 9:32).

Tu wi cu mine wtim cq Dumnezeu nu este <om>, dar ‘n lumina ‘ntrupqrii, Isus Christos a devenit acel <mijlocitor> care a pus prin cruce o punte peste prqpastia dintre om wi Dumnezeu.

<Copilawilor, vq scriu aceste lucruri, ca sq nu pqcqtuiyi. Dar dacq cineva a pqcqtuit, avem la Tatql un Mijlocitor (sau Advocat. Grecewte: Paraclet, adicq apqrqtor, ajutor), pe Isus Christos, Cel neprihqnit. El este jertfa de ispqwire pentru pqcatele noastre; wi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale ‘ntregii lumi> (1 Ioan 2:1).

<Cqci este un singur Dumnezeu, wi este un singur mijlocitor ‘ntre Dumnezeu wi oameni: Omul Isus Christos, care S-a dat pe Sine ‘nsuwi, ca prey de rqscumpqrare pentru toyi> (1 Timotei 2:5).

El a luat chip de rob, fqckndu-se asemenea oamenilor. A trqit wi a murit printre noi. Biblia ne spune cq a fost fqcut asemqnqtor nouq ‘n toate lucrurile, devenind fratele nostru. El poate avea acum milq de noi ‘n toate slqbiciunile noastre. Astqzi ne putem apropia de El cu ‘ndrqznealq:

<Sq ne apropiem, deci, cu deplinq ‘ncredere de scaunul harului, ca sq cqpqtqm ‘ndurare wi sq gqsim har, ca sq fim ajutayi la vreme de nevoie> (Evrei 4:16).

Iov a strigat <Pentru ce?>, iar de pe crucea Golgotei Isus i-a preluat ‘ntrebarea: <Pentru ce M-ai pqrqsit?> Suprema suferinyq a jertfei rqscumpqrqtoare a adus biruinya finalq ‘mpotriva <pkrkwului>, a lui Satan. “n persoana Fiului Squ, Dumnezeu a suferit cu mult mai mult deckt Iov sau deckt noi toyi la un loc.

<Dispreyuit wi pqrqsit de oameni, om al durerii wi obiwnuit cu

Page 125: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

125

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

suferinya, era awa de dispreyuit cq ‘yi ‘ntorceai faya de la El, wi noi nu L-am bqgat ‘n seamq. Totuw, El suferinyele noastre le-a purtat, wi durerile noastre le-a luat asupra Lui, wi noi am crezut cq este pedepsit, lovit de Dumnezeu, wi smerit. Dar El era strqpuns pentru pqcatele noastre, zdrobit pentru fqrqdelegile noastre. Pedeapsa, care ne dq pacea, a cqzut peste El, wi prin rqnile Lui suntem tqmqduiyi. Noi rqtqceam cu toyii ca niwte oi, fiecare ‘wi vedea de drumul lui; dar Domnul a fqcut sq cadq asupra Lui nelegiuirea noastrq a tuturor> (Isaia 53: 3-6).

Realitatea este cq, dacq ar fi dupq dreptate, a existat un singur om fqrq pqcat ‘n toatq istoria, un singur om cu adevqrat neprihqnit: Omul Isus Christos. Toyi ceilalyi meritq sq sufere din cauza pqcatelor lor. El singur n-a meritat sq sufere, dar a luat suferinyele toate asupra Lui ‘nsuwi, pentru ca prin moartea Sa sq ne poatq ‘mpqca pe noi toyi cu Dumnezeu. El a ‘nviat a treia zi dupq rqstignire wi noi sqrbqtorim mereu ‘n cea dintki zi a sqptqmknii (Duminica) viaya vewnicq pe care am primit-o prin ‘nvierea Lui glorioasq.

Suferinyele pe care le mai ‘ndurqm acum sunt nimica fayq de binecuvkntqrile pe care ni le-a pregqtit El la urmq:

<Eu socotesc cq suferinyele din vremea de acum nu sunt vrednice sq fie puse alqturi cu slava viitoare, care are sq fie descoperitq fayq de noi> (Iov 8:18).

Va veni o clipq cknd El va wterge orice lacrimq din ochii nowtri. Atunci wi acolo, toate ‘ntrebqrile noastre ‘wi vor primi rqspuns. Cerul este destinayia mqreayq a Bisericii persecutate, iar gloria ei este nqdejdea fiecqruia care crede ‘n Isus Christos.

Se pune ‘ntrebarea: <A wtiut Iov ceva despre Evanghelie sau n-a wtiut?>El vorbewte despre unul <care iartq pqcatul> (Iov 7:21), despre un

<mijlocitor> (Iov 9:33), despre un Salvator (Iov 13:16) wi despre un <rqscumpqrqtor, care este viu wi se va ridica la urmq pe pqmknt> (Iov 19:25) pe care avea nqdejde sq-L vadq cu ochii sqi (Iov 19:26).

Cei trei prieteni ai lui Iov erau oameni inteligenyi wi religiowi, dar nu cunowteau Evanghelia. Iov ia asupra lui misiunea de a-i ‘nvqya ceea ce nu wtiu:

<Vq voi ‘nvqya cqile lui Dumnezeu, nu vq voi ascunde planurile

Realitatea este cq, dacq ar fi dupq dreptate, a existat un singur om fqrq pqcat ‘n

toatq istoria, un singur om cu adevqrat neprihqnit: Omul Isus Christos. Toyi ceilalyi meritq sq sufere din cauza

pqcatelor lor.

Page 126: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

126

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

Celui Atotputernic> (Iov 27:11).

Chiar wi el ‘nsq nu cunowtea deckt ‘n parte wi are nevoie sq vinq un om ca wi Elihu care, asemenea lucrqrii pe care au fqcut-o A`uila wi Priscila cu Apolo, sq-i arate <mai cu deamqruntul Calea lui Dumnezeu> (Faptele Apostolilor 18:26).

Oare nu este prea mult sq injuctqm conyinutul Evangheliei ‘ntr-o carte awa de veche ca wi cartea lui Iov? Este adevqrat cq el folosewte termeni sinonimi cu cei din vocabularul scrierilor lui Matei, Marcu, Luca wi Ioan, dar sq fie chiar adevqrat cq cei din vechime au wtiut sau au intuit venirea Fiului lui Dumnezeu pentru rqscumpqrarea oamenilor?

Orickt ar pqrea de ‘ndrqzney la prima vedere, rqspunsul la aceste ‘ntrebqri este negativ. Nu, nu este prea mult sq spunem cq Iov wi contemporanii sqi wtiau ceva despre Evanghelie. La urma urmei, Cel ce ne-a spus ceva despre aceasta este ‘nsuwi Isus Christos, Fiul Dumnezeului celui vewnic. “ntr-o disputq cu conducqtorii religiowi ai vremii, Domnul Isus face aluzie la o ‘ntkmplare neconsemnatq ‘n Vechiul Testament, dar asta nu o face mai puyin adevqratq. Ne-o relateazq doar Unul care a fost acolo wi wtie din cunowtinyq nemijlocitq. Contestat ‘n divinitatea Sa de cqtre iudei, Domnul Isus le-a spus:

<Tatql vostru Avraam a sqltat de bucurie cq are sq vadq ziua Mea: a vqzut-o wi s-a bucurat.> <N-ai nici cincizeci de ani> I-au zis Iudeii <wi ai vqzut pe Avraam!> Isus le-a zis: <Adevqrat, adevqrat, vq spun cq, mai ‘nainte ca sq se nascq Avraam, sunt Eu> (Ioan 8:56-58).

Cuvintele acestea au fost rostite ‘n contextul discursului despre <adevqrata slobozenie.> Evanghelia nu poate fi o veste bunq deckt pentru aceia care se recunosc ‘n crizq, robi ai pqcatului wi ai moryii. Evreilor orgoliowi de tradiyia lor de popor al credinyei prin descendenya din Avraam le cqdea foarte greu sq audq cq venise Unul care se oferea sq-i facq <slobozi.>

Iatq ‘ntreaga discuyie care a avut loc atunci:

<Wi a zis Iudeilor, care crezuserq ‘n El: <Dacq rqmkneyi ‘n cuvkntul Meu, sunteyi ‘ntr-adevqr ucenicii Mei; veyi cunoawte adevqrul, wi adevqrul vq va face slobozi.> Ei I-au rqspuns: <Noi suntem sqmknya lui Avraam, wi n-am fost niciodatq robii nimqnui; cum zici Tu: <Veyi fi slobozi!> <Adevqrat, adevqrat, vq spun> le-a rqspuns Isus <cq, oricine trqiewte ‘n pqcat, este rob al pqcatului. Wi robul nu rqmkne pururea ‘n casq; fiul ‘nsq rqmkne pururea. Deci, dacq Fiul vq face slobozi, veyi fi cu adevqrat slobozi. Wtiu cq sunteyi sqmknya lui Avraam; dar cqutayi sq Mq omorkyi, pentru cq nu pqtrunde ‘n voi cuvkntul Meu. Eu spun ce am vqzut la Tatql Meu; wi voi faceyi ce ayi auzit de la tatql vostru.>

Page 127: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

127

Iov�-�restaurat�dupq�suferinyq

<Tatql nostru> I-au rqspuns ei <este Avraam>. Isus le-a zis: <Dacq ayi fi copii ai lui Avraam, ayi face faptele lui Avraam. Dar acum cqutayi sq Mq omorkyi, pe Mine, un om, care v-am spus adevqrul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Awa ceva Avraam n-a fqcut. Voi faceyi faptele tatqlui vostru.> Ei I-au zis: <Noi nu suntem copii nqscuyi din curvie; avem un singur Tatq: pe Dumnezeu.> Isus le-a zis: <Dacq ar fi Dumnezeu Tatql vostru, M-ayi iubi wi pe Mine, cqci Eu am iewit wi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine ‘nsumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu ‘nyelegeyi vorbirea Mea? Pentru cq nu puteyi asculta Cuvkntul Meu. Voi aveyi de tatq pe diavolul; wi vreyi sq ‘mpliniyi poftele tatqlui vostru. El de la ‘nceput a fost ucigaw; wi nu stq ‘n adevqr, pentru cq ‘n el nu este adevqr. Ori de ckte ori spune o minciunq, vorbewte din ale lui, cqci este mincinos wi tatql minciunii. Iar pe Mine, pentru cq spun adevqrul, nu Mq credeyi. Cine din voi Mq poate dovedi cq am pqcat? Dacq spun adevqrul, pentru ce nu Mq credeyi? Cine este din Dumnezeu, ascultq cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultayi, pentru cq nu sunteyi din Dumnezeu.> Iudeii I-au rqspuns: <Nu zicem noi bine cq ewti Samaritean, wi cq ai drac?> <N-am drac> le-a rqspuns Isus <ci Eu cinstesc pe Tatql Meu, dar voi nu Mq cinstiyi. Eu nu caut slava Mea; este Unul care o cautq wi care judecq. Adevqrat, adevqrat, vq spun, cq, dacq pqzewte cineva cuvkntul Meu, ‘n veac nu va vedea moartea.> <Acum> I-au zis Iudeii <vedem bine cq ai drac; Avraam a murit, proorocii, de asemenea, au murit, wi tu zici: <Dacq pqzewte cineva cuvkntul Meu, ‘n veac nu va gusta moartea.> Doar n-ai fi Tu mai mare deckt pqrintele nostru Avraam, care a murit? Wi deckt proorocii, care, de asemenea, au murit? Cine te crezi Tu cq ewti?> Isus a rqspuns: <Dacq Mq slqvesc Eu ‘nsumi, slava Mea nu este nimic; Tatql Meu Mq slqvewte, El, despre care voi ziceyi cq este Dumnezeul vostru; wi totuwi nu-L cunoawteyi. Eu “l cunosc bine; wi dacq aw zice cq nu-L cunosc, aw fi wi Eu un mincinos ca voi. Dar “l cunosc wi pqzesc Cuvkntul Lui. Tatql vostru Avraam a sqltat de bucurie cq are sq vadq ziua Mea: a vqzut-o wi s-a bucurat.> <N-ai nici cincizeci ce ani> I-au zis Iudeii <wi ai vqzut pe Avraam!> Isus le-a zis: <Adevqrat, adevqrat, vq spun cq, mai ‘nainte ca sq se nascq Avraam, sunt Eu.> La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca sq arunce ‘n El. Dar Isus S-a ascuns, wi a iewit din Templu, trecknd prin mijlocul lor. Wi awa a

Page 128: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

128

Iov�restaurat�dupq�suferinyq

plecat din Templu> (Ioan 8:30-47).

Ca wi Avraam (sau prin Avraam), Iov a putut afla wi el ceva din planurile lui Dumnezeu prin Christos. S-ar prea putea ca aceasta sq fie originea termenilor pe care-i folosewte el cu atkta convingere wi nqdejde.

Dacq vi se pare cq este prea mult sq presupunem cq cei de pe vremea aceea aveau cunowtinye despre conyinutul Evangheliei, vq invit sq vq aduceyi aminte cq existq wi alte dovezi despre o anumitq revelayie mesianicq rezidualq ‘n textul Bibliei.

Nu uitayi cq Avraam, care a vqzut ziua lui Christos wi s-a bucurat de ea>, s-a ‘ntklnit ‘n Canaan cu tainicul wi paradoxalul <Melhisedec>, despre care citim awa de mult ‘n epistola cqtre Evrei. Ni se spune cq el a fost <un tip> al preoyiei Domnului Isus, care, iewit din Iuda, n-ar fi avut altfel drept la preoyia Leviticq:

< ... cqci, pe cknd Leviyii se fqceau preoyi fqrq jurqmknt, Isus S-a fqcut preot prin jurqmkntul Celui ce I-a zis: <Domnul a jurat, wi nu Se va cqi: <Tu ewti preot ‘n veac, dupq rknduiala lui Melhisedec> - prin chiar faptul acesta, El s-a fqcut chezawul unui legqmknt mai bun> (Evrei 7:21,22).

“ntklnirea dintre Avraam wi Melhisedec este descrisq astfel:

<Melhisedec, ‘mpqratul Salemului, a adus pkine wi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea “nalt. Melhisedec a binecuvkntat pe Avram wi a zis: <Binecuvkntat sq fie Avram de Dumnezeul Cel Prea “nalt, Ziditorul cerului wi al pqmkntului. Binecuvkntat sq fie Dumnezeul Cel Prea “nalt, care a dat pe vrqjmawii tqi ‘n mkinile tale!> Wi Avram i-a dat zeciuialq din toate.

Autorul epistolei cqtre Evrei interpreteazq profetic ‘ntklnirea dintre Avram wi Melhisedec:

<”n adevqr, Melhisedec acesta, ‘mpqratul Salemului, preot al Dumnezeului Prea “nalt, care a ‘ntkmpinat pe Avraam cknd acesta se ‘ntorcea de la mqcelul ‘mpqrayilor, care l-a binecuvkntat, care a primit de la Avraam zeciuialq din tot, care, dupq ‘nsemnarea numelui squ, este ‘ntki <”mpqrat al neprihqnirii> apoi wi <”mpqrat al Salemului> adicq <”mpqrat al pqcii>; fqrq tatq, fqrq mamq, fqrq spiyq de neam, neavknd nici ‘nceput al zilelor, nici sfkrwit al vieyii, dar care a fost asemqnat cu Fiul lui Dumnezeu, rqmkne preot ‘n veac. Vedeyi bine, deci, ckt de mare a fost el, dacq pknq wi patriarhul Avraam i-a dat zeciuialq din prada de rqzboi! Aceia dintre fiii lui Levi, care ‘ndeplinesc slujba de preoyi, dupq Lege, au poruncq sq ia zeciuialq de la norod, adicq de la frayii lor, cu toate cq wi ei

Page 129: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

129

Iov�restaurat�dupq�suferinyq

se coboarq din Avraam. Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuialq de la Avraam, wi a binecuvkntat pe cel ce avea fqgqduinyele. Dar fqrq ‘ndoialq cq cel mai mic este binecuvkntat de cel mai mare. Wi apoi aici, cei ce iau zeciuialq, sunt niwte oameni muritori; pe cknd acolo, o ia cineva, despre care se mqrturisewte cq este viu. Mai mult, ‘nsuwi Levi, care ia zeciuialq, a plqtit zeciuiala, ca sq zicem awa, prin Avraam; cqci era ‘ncq ‘n coapsele strqmowului squ, cknd a ‘ntkmpinat Melhisedec pe Avraam. Dacq, deci, desqvkrwirea ar fi fost cu putinyq prin preoyia Leviyilor, cqci sub preoyia aceasta a primit poporul Legea-ce nevoie mai era sq se ridice un alt preot <dupq rknduiala lui Melhisedec> wi nu dupq rknduiala lui Aaron? Pentrucq, odatq schimbatq preoyia, trebuia numaideckt sq aibq loc wi o schimbare a Legii. “n adevqr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri, face parte dintr-o altq seminyie, din care nimeni n-a slujit altarului. Cqci este vqdit cq Domnul nostru a iewit din Iuda, seminyie, despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoyie. Lucrul acesta se face wi mai luminos cknd vedem ridickndu-se, dupq asemqnarea lui Melhisedec, un alt preot, pus nu prin legea unei porunci pqmkntewti, ci prin puterea unei vieyi neperitoare. Fiindcq iatq ce se mqrturisewte despre El: <Tu ewti preot ‘n veac, dupq rknduiala lui Melhisedec> (Evrei 7:1-17).

Psalmul 110 ni-l propune pe Melhisedec ca un tipar profetic al misiunii mesianice, un ‘mpqrat care este ‘n acelawi timp wi preot:

< Domnul a zis Domnului meu: <Wezi la dreapta Mea, pknq voi pune pe vrqjmawii Tqi sub picioarele Tale.> - Domnul va ‘ntinde din Sion toiagul de ckrmuire al puterii Tale, zicknd: <Stqpknewte ‘n mijlocul vrqjmawilor Tqi!> Poporul Tqu este plin de ‘nflqcqrare, cknd “yi aduni owtirea; cu podoabe sfinte, ca din sknul zorilor, vine tineretul Tqu la Tine, ca roua. Domnul a jurat, wi nu-I va pqrea rqu: <Tu ewti preot ‘n veac, ‘n felul lui Melhisedec.> - Domnul, de la dreapta Ta, zdrobewte pe ‘mpqrayi ‘n ziua mkniei Lui. El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobewte capete pe toatq ‘ntinderea yqrii. El bea din pkrku ‘n timpul mersului: de aceea “wi ‘nalyq capul> (Psalmul 110:1-7).

Moise l-a gqsit ‘n Madian pe Ietro, care era, ‘n ciuda politeismului idolatru de atunci, <preot> al Dumnezeului celui viu (Geneza 2:16). Iatq cum a reacyionat acest om la vestea cq Dumnezeu s-a ‘ndurat de poporul Squ wi l-a scos din robia Egiptului:

Page 130: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

130

Iov�restaurat�dupq�suferinyq

<Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care-l fqcuse Domnul lui Israel wi pentru cq-l izbqvise din mkna Egiptenilor. Wi Ietro a zis: <Binecuvkntat sq fie Domnul, care v-a izbqvit din mkna Egiptenilor wi din mkna lui Faraon, El, care a izbqvit poporul din mkna Egiptenilor! Cunosc acum cq Domnul este mai mare deckt toyi dumnezeii; cqci ‘n lucrul ‘n care s-au purtat cu trufie, El a fost mai pesus de ei.> Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere de tot wi o jertfq de mkncare. Aaron wi toyi bqtrknii lui Israel au venit wi au luat parte la masq cu socrul lui Moise, ‘naintea lui Dumnezeu> (Exodul 18:9-12).

O altq apariyie misterioasq, un om cu acces la revelayia divinq, a fost proorocul Balaam din Mesopotamia. Biblia ne spune cq omul acesta avea acces la Dumnezeu wi primea mesaje inspirate din partea Lui. Dumnezeu ‘i ‘ngqduie sq rqspundq chemqrii lui Balac, dar ‘i condiyioneazq activitatea:

<Du-te cu oamenii acewtia; dar sq spui numai cuvintele pe care yi le voi spune Eu> (Numeri 22:35).

Iatq de altfel cum se prezintq pe sine acest Balaam:

<Iatq ce zice Balaam, fiul lui Beor, Omul cu ochii deschiwi, Cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faya la pqmknt, wi ai cqrui ochi sunt deschiwi: ...> (Numeri 24:3-4).

<Awa zice Balaam, fiul lui Beor, Awa zice omul care are ochii deschiwi. Awa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce cunoawte planurile Celui Prea “nalt, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faya la pqmknt wi ai cqrui ochi sunt deschiwi: ...> (Numeri 24:15-16).

Un alt cunoscqtor de revelayie a fost Enoh, pe care Iuda ‘l precizeazq ‘n afara oricqrei posibilitqyi de confuzie ca fiind <al waptelea patriarh de la Adam>. De unde a wtiut oare el despre vremea sfkrwitului wi biruinya mesianicq? Oare nu pentru cq <a umblat cu Domnul> ‘n toatq viaya lui? Citknd o realitate pe care textul Genezei nu o ‘nregistreazq, Iuda ne spune:

<Wi pentru ei a proorocit Enoh, al waptelea patriarh de la Adam, cknd a zis: <Iatq cq a venit Domnul cu zecile de mii de sfinyi ai Sqi, ca sq facq o judecatq ‘mpotriva tuturor, wi sq ‘ncredinyeze pe toyi cei nelegiuiyi, de toate faptele nelegiuite pe care le-au fqcut ‘n chip nelegiuit, wi de toate cuvintele de ocarq pe care le-au rostit ‘mpotriva Lui acewti pqcqtowi nelegiuiyi> (Iuda 14,15).

Oare ckt au wtiut cei din vechime din planul mesaianic? Ckt au wtiut Enoh,

Page 131: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

131

Iov�restaurat�dupq�suferinyq

Ietro, Balaam, Avraam? Wi mai ales, ckt au wtiut oare Iov wi Elihu ? Se pare cq au wtiut mult mai multe deckt bqnuim noi. De aceea, ‘mi place sq numesc cartea lui Iov <Evanghelia de dinaintea Evangheliei> wi <Biblia ‘n miniaturq.>

Page 132: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

132

Iov�restaurat�dupq�suferinyq

Page 133: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

133

Anexe:

1. Specificul poeziei evreiewti2. Apostolul Pavel wi problema suferinyei3. Fii lui Dumnezeu4. Tradiyii ‘n catolicism7. Revelayii <wtiinyifice> neawteptate ‘n cartea lui Iov8. Cosmogonia biblicq9. Jertfele10. Rezumatul cqryii Iov

Page 134: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

134

Page 135: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

135

Specificul poeziei evreiewti

Ca sq o luqm de la ‘nceput, trebuie sq spunem cq aceastq carte a lui Iov face parte din grupa cqryilor poetice ale Bibliei. Acestea au un specific anumit de care este bine sq yinem seama cknd dorim sq ‘nvqyqm din ele. “n cqryile istorice ‘nvqyqtura este ‘nscrisq ‘n desfqwurarea evenimentelor wi ‘n consemnarea consecinyelor. <Faci bine ewti binecuvkntat, faci rqul ewti blestemat>. “n cqryile profetice, mesajul ‘nvqyaturii este suprapus ‘n straturi multiple, adesea ne’nyelese nici mqcar de aceia care le-au scris (1 Petru 1:10-15). “n cqryile poetice, ‘nvqyqtura este adesea evidenyiatq sau ascunsq ‘n frumuseyea metaforelor wi a structurii literare specifice.

Grupa de cinci cqryi poetice (Iov, Psalmii, Proverbe, Eclesiastul wi Ckntarea Ckntqrilor) sunt o culegere de realizqri spirituale din perioada cqryilor istorice.

Dacq primele waptesprezece cqryi ale Bibliei conyin istoria Israelului, atunci putem spune cq urmqtoarele cinci conyin literatura acestui neam.

Cknd spunem literaturq wi poezie, ne referim deobicei la un produs final al imaginayiei afective a omului. Biblia nu este ‘nsq o carte de lucruri imaginate. Poezia wi literatura ei este o emanayie a realitqyii trqite cu Dumnezeu; un produs omenesc este drept, dar izvorkt din cea mai intensq influenyq a lui Dumnezeu asupra oamenilor: inspirayia. Cqci <oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mknayi de Duhul Sfknt> (2 Petru 2:21).

Un alt lucru pe care trebuie sq-l spunem de la ‘nceput despre aceste cqryi poetice este cq ele au un caracter didactic. Acestea sunt manualele de ‘nvqyqmknt dupq care se fqcea educayia ‘n Israel. Dumnezeu n-a lqsat crewterea copiilor Sqi pe seama <societqyii>. El s-a ‘ngrijit singur de aceasta, dkndu-le evreilor aceste cqryi de crewtere spiritualq. Existq un progres spiritual pe care-l urmqrewte chiar wi felul ‘n care sunt awezate aceste cinci cqryi. Ordinea lor a fost hotqrktq de o inteligenyq divinq desqvkrwitq, cqci ‘nvqyqtorul care a alcqtuit aceastq <programq> este ‘nsuwi Duhul Sfknt al lui

Page 136: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

136

Dumnezeu.“n cartea lui Iov, prima din grupul celor 5, ne ‘ntklnim cu moartea

<eului>. Prin focul ‘ncercqrilor wi prin intermediul unei ‘nyelegeri mai bune a lui Dumnezeu, Iov este gata ‘n finalul cqryii sq renunye la pretenyiile fiinyei sale naturale, se pleacq ‘naintea lui Dumnezeu ‘n deplinq pocqinyq wi acceptq stqpknirea wi autoritatea deplinq a lui Dumnezeu peste viaya lui. Departe de afi nenecesarq, suferinya lui Iov este un instrument dersqvkrwit ‘n mkna lui Dumnezeu: <Dar Dumnezeu scapq pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, wi prin suferinyq ’l ’nwtiinyeazq. Wi pe tine te va scoate din str’mtoare, ca sq te punq la loc larg, ’n slobozenie deplinq, wi masa ta va fi ’ncqrcatq cu bucate gustoase> (Iov 36:15-16).

Cel ce pqruse la ‘nceputul cqryii cel mai bun om de pe faya pqmkntului (Iov 1:8) este fqcut ‘n final sq exclame ‘naintea lui Dumnezeu: <Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vqzut. De aceea mi-e sckrbq de mine wi mq pocqiesc ‘n yqrknq wi cenuwq>.

Cea de a doua carte poeticq, Psalmii, ne aweazq ‘nainte frumuseyea unei vieyi noi, izvorkte din pqrtqwia lquntricq cu Dumnezeu. Ea se exprimq prin laudq, rugqciune, adorayie, ckntec, bucurie, lacrimi, simpatie wi mijlocire pentru oameni, credinyq, nqdejde wi dragoste. Cartea psalmilor este scrisq de oameni care L-au iubit pe Domnul wi ea rqmkne cartea ‘n care cei care-L iubesc se vor simyi ‘ntotdeuna la ei acasq.

Dupq cartea Psalmilor, urmeazq alte douq cqryi: Proverbele wi Eclesiastul. Cea dintki ne introduce ‘n wcoala lui Dumnezeu, ‘n care ‘nyelepciunea este divinq, dar are aplicare practicq pentru viaya de toate zilele, iar ‘n cea de a doua suntem povqyuiyi sq nu ne punem ‘ncrederea wi interesul ‘n nici un lucru <de sub soare>. <O dewertqciune a dewertqciunilor! Totul este dewertqciune> (Ecl.1:2). “ndemnul final al cqryii este sq ne gkndim la ceea ce urmeazq dincolo de viayq wi sq ne pregqtim cu atenyie viitorul.

Urmeazq apoi, ca o ‘ncununare a celorlalte patru cqryi poetice, extraordinara carte a lui Solomon: Ckntarea Ckntqrilor. Ea atinge culmea afecyiunii de care este capabilq inima umanq ‘n trqirea sentimentului de dragoste totalq wi neyqrmuritq. Imaginea este terestrq descriind iubirea dintre soy wi soyie, dar ‘n spatele ‘ntregii cqryi este o altq prezenyq, mult superioarq. Ckntarea de dragoste este o alegorie pentru dragostea dintre Dumnezeu wi inima umanq.

Recapitulknd cele de mai sus putem spune cq ‘n cele cinci cqryi poetice gqsim: lepqdarea vieyii vechi a omului firesc, trqirile care ‘nsoyesc izbucnirea unui izvor de viayq nouq ‘n pqrtqwia cu Dumnezeu, disciplina practicq a sufletului aflat ‘n wcoala lui Dumnezeu, avertismentul despre dewertqciunea ispitelor efemere care cautq sq ne abatq din drumul cqtre cer wi apogeul ‘mplinirii spirituale a sufletului aflat ‘ntr-o deplinq comuniune cu Mirele ceresc.

Page 137: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

137

Nu este acesta o descriere desqvkrwitq a progresului din viaya omului care se ‘ntoarce la Domnul? Ordinea cqryilor este condiyia obyinerii unei vieyi crewtine pline de bucurie. Dulceaya Ckntqrii Ckntqrilor nu poate fi gustatq dacq nu a existat mai ‘ntki abandonarea de sine din cartea Iov, explozia vieyii noi din cartea Psalmilor, disciplinarea din cartea Proverbelor wi maturizarea din cartea Eclesiastul.

“n acest lany progresiv de crewtere spiritualq, temele celor 5 cqryi ar putea fi formulate astfel:

Iov - Salvare prin suferinyq.Psalmi - Revqrsare prin rugqciune.Proverbe - Pricepere prin ‘nvqyqturq.Eclesiastul - Vewnicie dincolo de vremelnicie.Ckntarea Ckntqrilor - Fericire prin unire.Frumuseyea poeziei evreiewti stq ‘n jocul ideilor. Versurile nu rimeazq prin

ultima silabq ca ‘n poezia modernq, ci prin interacyiunea ideilor. Procedeul se numewte paralelism.

Acest paralelism poate fi repetitiv, cknd cele douq versuri se ajutq unul pe altul ‘n susyinerea aceleiawi idei (Ps. 25:4), antitetic, atunci cknd versurile scot o idee ‘n relief prin contrast (Ps. 1:6) sau sintetic, cknd versurile se complecteazq reciproc mqrind intensitatea unei afirmayii (Iov 11:18).

Page 138: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

138

Page 139: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

139

Apostolul Pavel wi problema suferinyei

Este sau nu este suferinya umanq tema principalq a cqryii Iov? Mai bine zis: <Este vreodatq suferinya o problemq principalq?>

Fqrq ‘ndoialq, unii cititori wi comentatori sunt atrawi de cartea lui Iov pentru cq o considerq un rqspuns posibil la propriile lor suferinye. Ca wi Iov, wi ei, wi probabuil fiecare dintre noi, am vrea sq stqm de vorbq cu Dumnezeu wi sq-L rugqm sq ne scuteascq de suferinye. Le considerqm nedorite wi, de cele mai multe ori, neavenite wi nenecesare.

Aceasta a fost pentru o vreme wi problema apostolului Pavel!Wi el s-a vqzut stknjenit de suferinya <yepuwului ‘n coastq>. De trei ori

s-a dus la Dumnezeu cu cerera lui pentru izbqvire wi tot de trei ori a primit rqspuns negativ.

Nemulyumit, Pavel a crezut cq singura lui problemq este suferinya. Dumnezeu i-a raspuns: <Lasq suferinya acolo, Pavele! Avem alte probleme mai importante despre care trebuie sq vorbim wi pe care trebuie sq le rezolvqm.

Probabil cq apostolului i s-a pqrut cq <yepuwul din coastq> era un impediment ‘n lucrare. Slqbiciunea acestei suferinye ‘i putea, ‘n optica lui, umbri eficacitatea mqrturiei despre un Dumnezeu atotputernic. Cum sq le vorbeascq el altora despre izbqvirile lui Dumnezeu cknd el ‘snuwi era pradq suferinyelor? Obiwnuit sq fie pqrtaw atotputerniciei divine, Pavel se vedea acum ‘ntr-o profundq crizq personalq. Dumnezeu ‘nsoyise propovqduirea Evangheliei lui cu puteri wi semne nemaipomenite.

<Lucrul acesta a yinut doi ani, awa cq toyi cei ce locuiau ‘n Asia, Iudei wi Greci, au auzit Cuvkntul Domnului. Wi Dumnezeu fqcea minuni nemaipomenite prin mkinile lui Pavel; pknq acolo cq peste cei bolnavi se puneau basmale sau woryuri, care fuseserq atinse de trupul lui, wi-i lqsau boalele, wi ieweau afarq din ei duhurile rele.

Page 140: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

140

Apostolul�Pavel�wi�problema�suferinyei

... Lucrul acesta a fost cunoscut de toyi Iudeii, de toyi Grecii care locuiau ‘n Efes, wi i-a apucat frica pe toyi: wi Numele Domnului Isus era proslqvit.> (Fapte 19:10-12).

Puterea lui Dumnezeu fusese pentru Pavel certificatul apostoliei lui:

<Semnele unui apostol le-ayi avut printre voi ‘n toatq rqbdarea, prin semne, puteri wi minuni care au fost fqcute ‘ntre voi.> (2 Corinteni 12:12).

Nu wtim cu precizie care a fost natura infirmitqyii lui Pavel wi ce fel de suferinyq a trebuit sq poarte apostolul. Unii sunt de parere cq a fost un fel de boalq de ochi, rqmasq ca o consecinyq a ‘ntklnirii cu lumina strqlucitoare a prezenyei lui Christos.

<Pe drum, cknd s-a apropiat de Damasc, de odatq a stqlucit o luminq din cer ‘n jurul lui. El a cqzut la pqmknt, wi a auzit un glas, care-i zicea: <Saule, Saule, pentru ce Mq prigonewti?> <Cine ewti Tu, Doamne?> a rqspuns el. Wi Domnul a zis: <Eu sunt Isus, pe care-L prigonewti. <Þi-ar fi greu sq arunci ‘napoi cu piciorul ‘ntr-un yepuw.> Tremurknd wi plin de fricq, el a zis: <Doamne, ce vrei sq fac?> <Scoalq-te> i-a zis Domnul <intrq ‘n cetate, wi yi se va spune ce trebuie sq faci.> Oamenii care-l ‘nsoyeau, au rqmas ‘ncremeniyi; auzeau ‘ntr-adevqr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. Saul s-a sculat de la pqmknt; wi cu toate cq ochii ‘i erau deschiwi, nu vedea nimic. L-au luat de mkni, wi l-au dus ‘n Damasc. Trei zile n-a vqzut, wi n-a mkncat, nici n-a bqut nimic. “n Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis ‘ntr-o vedenie: <Anania!> <Iatq-mq Doamne> a rqspuns el. Wi Domnul i-a zis: <Scoalq-te, du-te pe uliya care se cheamq <Dreaptq> wi cautq ‘n casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Cqci iatq, el se roagq; wi a vqzut ‘n vedenie pe un om, numit Anania, intrknd la el, wi punkndu-wi mkinile peste el, ca sq-wi capete iarqwi vederea.> <Doamne> a rqspuns Anania <am auzit de la mulyi despre toate relele pe care le-a fqcut omul acesta sfinyilor Tqi ‘n Ierusalim; ba wi aici are puteri din partea preoyilor celor mai de seamq, ca sq lege pe toyi care cheamq Numele Tqu.> Dar Domnul i-a zis: <Du-te, cqci el este un vas pe care l-am ales, ca sq ducq Numele Meu ‘naintea Nemurilor, ‘naintea ‘mpqrayilor, wi ‘naintea fiilor lui Israel; wi ‘i voi arqta tot ce trebuie sq sufere pentru Numele Meu.> Anania a plecat; wi, dupq ce a intrat ‘n casq, a pus mkinile peste Saul wi a zis: <Frate Saule, Domnul Isus, care yi S-a arqtat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca sq capeyi vederea, wi sq te umpli de

Page 141: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

141

Apostolul�Pavel�wi�problema�suferinyei

Duhul Sfknt.> Chiar ‘n clipa aceea, au cqzut de pe ochii lui un fel de solzi; wi el wi-a cqpqtat iarqwi vederea. Apoi s-a sculat, wi a fost botezat.> (Fapte 19: 3-18).

Se pare cq dupq acesastq ‘ntklnire cu lumina slavei, ochii lui pavel au rqmas slabi wi apostolul suferea pe lkngq miopie wi de o continuq wi abundentq lqcrimare, care-l fqcea neplqcut de privit. Iatq douq argumente ‘n sprijinul acestei ipoteze.

Primul este faptul cq Pavel nu ‘wi scris el personal epistolele, ci el dicta altuia. Faptul cq epistolele lui erau scrise cknd de unul, cknd de altul a ‘nlesnit apariyia unor epistole false strecurate ‘n biserici de duwmani ai lui Pavel care doreau wi compromiterea apostolului wi coruperea Evangheliei vestite de el. Ca sq punq capqt acestei contaminqri cu epistole contrafqcute, apostolul Pavel s-a hotqrkt ca sq adauge ‘n finalul epistolelor dictate de el ckteva cuvinte scrise cu mkna lui, ‘n scrisul squ caracteristic.

<Vq trimit sqnqtate ‘n Domnul eu, Teryiu, care am scris epistola aceasta.> (Romani 16:22).

<... sq nu vq lqsayi clqtinayi awa de repede ‘n mintea voastrq, wi sq nu vq tulburayi de vreun duh, nici de vreo vorbq, nici de vreo epistolq, ca venind de la noi, ca wi cum ziua Domnului ar fi wi venit chiar. Nimeni sq nu vq amqgeascq ‘n vreun chip ...> (2 Tesaloniceni 2:2).

<Urarea de sqnqtate este scrisq cu mkna mea: Pavel. Acesta este semnul ‘n fiecare epistolq; awa scriu eu.> (2 Tesaloniceni 3:17).

<Uitayi-vq cu ce slove mari v-am scris, cu ‘nsqwi mkna mea!> (Galateni 6:11).

Existq un pasaj ‘n care apostolul ‘nsuwi face aluzie la o aparentq suferinyq de ochi:

<Dimpotrivq, wtiyi cq, ‘n neputinya trupului v-am propovqduit Evanghelia pentru ‘ntkia datq. Wi, n-ayi arqtat nici disprey, nici desgust fayq de ceea ce era o ispitq pentru voi ‘n trupul meu; dimpotrivq, m-ayi primit ca pe un ‘nger al lui Dumnezeu, ca pe ‘nsuwi Hristos Isus. Unde este, deci, fericirea voastrq? Cqci vq mqrturisesc cq, dacq ar fi fost cu putinyq, v-ayi fi scos pknq wi ochii wi mi i-ayi fi dat.> (Galateni 4:13-15).

Oricare ar fi fost natura <yepuwului> trimis de Satana ‘n trupul apostolului, el a devenit, dintr-un handicap, un prilej de laudq. Pe lkngq bqnuita suferinyq a ochilor, apostolul a purata fqrq ‘ndoialq pe chipul squ wi cicatricele bqtqilor

Page 142: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

142

Apostolul�Pavel�wi�problema�suferinyei

pe care le-a primit din pricina lui Christos. Nu uitayi cq odatq a fost bqtut cu pietre wi lqsat ca mort afarq din cetatea Listra (Fapte 14:19).

De ce nu l-a izbqvit Dumnezeu pe Pavel de <yepuwul> lui? Cum de Pavel i-a putut vindeca pe atkyia dar nu s-a putut vindeca pe el ‘nsuwi?

Rqspunsul la aceste ‘ntrebqri este foarte important. Din el s-a nqscut filosofia de viayq wi natura mqrturiei pentru Evanghelie dusq de Pavel ‘naintea oamenilor. “n textul din 2 Corinteni 12 gqsim explicayiile pe care le-a primit Pavel de la Domnul.

“n primul rknd, Dumnezeu ‘i spune lui Pavel cq suferinya nu este o problemq care trebuie eliminatq. Uneori ea este singura cale spre pqstrarea echilibrului nostru interior. Pavel primise din partea Domnului privilegii extraordinare, viziuni gloriaose ale slavei care nu fuseserq arqtate ‘ncq nici unui alt muritor wi gustase mai mult ca oricare alt credincios ‘n viayq atunci din <puterile veacului viitor> (Evrei 6:5). Toate acestea ‘l puteau face foarte uwor sq se ‘ngkmfe. Pavel vorbewte despre problema <yepuwului> ‘n acest context al pqtruderii lui pknq ‘n cel de al treilea cer (2 Corinteni 12:1-6).

Este foarte clar cq Pavel mqrturisewte cq suferinyele stknjenitoare din trup ‘i fuseserq lasqte ca sq-l fereascq de mkndrie wi sq-L yinq ‘n echilibru:

<... Wi ca sq nu mq umflu de mkndrie, din pricina strqlucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un yepuw ‘n carne, un sol al Satanei, ca sq mq pqlmuiascq, wi sq mq ‘mpiedice sq mq ‘ng’mf.> (2 Corinteni 12: 7).

Pqrtaw al ‘naltei slave pe care o experimentase personal, Pavel a trebuit sq experimenteze wi adkncimile atacurilor demonice. Apostolul numewte <yepuwul> cu expresia <un sol al Satanei>, un permanent argument cq lupta cu duwmanul lui Dumnezeu nu s-a ‘ncheiat ‘ncq wi cq, pe pqmknt, trebuie sq simyim aproape prezenya lui chinuitoare.

“n al doilea rknd, Dumnezeu ‘l convinge pe Pavel cq prezenya slqbiciunilor ‘n viaya lui nu este o problemq pentru Dumnezeu wi nu trebuie sq fie o problemq nici pentru apostol. Daca pe apostol ‘l frqmknta faptul cq face o impresie proastq ‘naintea celor care le predicq despre existenya unui Dumnezeu atotputernic, Domnezeu ‘i spune rqspicat cq aceasta nu este o problemq. Dimpotrivq. Puterea lui Dumnezeu este mult mai bine scoasq ‘n evidenyq ‘n prezenya slqbiciunilor wi suferinyelor noastre, caci nu impresia pe care o facem noi asupra celor din jur este metoda folositq de Dumnezeu pentru convingerea oamenilor, ci lucrarea tainicq, dar extraordinarq a Duhului lui Dumnezeu.

“n lumea noastra, cknd ewti tare ewti tare wi cknd toatq lumea ar vrea sq aibq parte de soarta celui cqruia toate ‘i marg bine. “n lumea lui Dumnezeu nu este awa. Paradoxal, Dumnezeu vrea sq-i atragq pe oameni la Sine nu prin

Page 143: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

143

Apostolul�Pavel�wi�problema�suferinyei

ceea ce suntem noi, ci prin ceea ce este El. Iar ceea ce este El iese ‘n relief cel mai bine atunci cknd oamenii nu sunt impresionayi cu noi wi cu minunata noastra personalitate, ci de convingerea pe care o lucreazq ‘n ei puterea divinq. De multe ori, ca wi ‘n experienya profetului Ilie pe muntele Carmel, Dumnezeu vrea sq porneascq ‘n cursa pentru cucerirea oamenilor cu un handicap. Cu ckt este handicapul mai mare, cu atkt dovada puterii Lui este mai mare ‘n biruinya care este repurtatq.

<A awezat apoi lemnele, a tqiat juncul ‘n bucqyi, wi l-a puse pe lemne. Apoi a zis: <Umpleyi patru vedre cu apq, wi vqrsayi-le pe arderea-de-tot wi pe lemne.> Wi au fqcut awa. Apoi a zis: <Mai faceyi lucrul acesta odatq.> Wi l-au fqcut ‘ncq odatq. Apoi a zis: <Mai faceyi-l wi a treia oarq.> Wi l-au fqcut wi a treia oarq. Apa curgea ‘n jurul altarului, wi au umplut cu apq wi wanyul.> (1 Regi 18:33-35).

Prezenya apei pe lemnele altarului, pe carnea jertfei wi ‘n wanyul dimprejur n-a fost nici un fel de obstacol ‘n calea focului venit din cer.

<Atunci a cqzut foc de la Domnul, wi a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele wi pqmkntul, wi a sub wi apa care era ‘n wany. Cknd a vqzut tot poporul lucrul acesta, au cqzut cu faya la pqmknt, wi au zis: <Domnul este adevqratul Dumnezeu! Domnul este adevqratul Dumnezeu!> (1 Regi 18:38-39).

“n mod similar, <yepuwul> care-l stknjenea pe Pavel nu era un obstacol ‘n calea manifestqrii puterii lui Dumnezeu de a-i mkntui pe oameni.

Cknd a ‘nyeles aceasta, Pavel wi-a schimbat ‘ntreaga filosofie de viayq. Iatq cum definewte apostolul aceastq extraordinarq rqsturnare a convingerilorlui personalewi ‘n caracterului mqrturiei sale crewtine:

Wi El mi-a zis: <Harul Meu ‘yi este de ajuns; cqci puterea Mea ‘n slqbiciune este fqcutq desqvkrwitq.> Deci mq voi lquda mult mai bucuros cu slqbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sq rqmknq ‘n mine.

De aceea simt plqcere ‘n slqbiciuni, ‘n defqimqri, ‘n nevoi, ‘n prigoniri, ‘n str’mtorqri, pentru Hristos; cqci cknd sunt slab, atunci sunt tare.> (2 Corinteni 12:9-10).

“n al treilea rknd, Pavela ‘nvqyat sq >se laude cu slqbiciunile lui>. Dintr-un punct de vedere foarte real, ele ‘l fqceau una cu Domnul wi Mkntuitorul squ. Isaia ne dq probabil cel mai impresionant portret al Domnului Isus. a>n el gqsim aceastq trqsqturq legatq de suferinye:

<Dispreyuit wi pqrqsit de oameni, om al durerii wi obiwnuit cu suferinya, era awa de dispreyuit cq ‘yi ‘ntorceai faya de la El, wi noi nu L-am bqgat ‘n seamq. Totuw, El suferinyele noastre le-a purtat,

Page 144: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

144

Apostolul�Pavel�wi�problema�suferinyei

wi durerile noastre le-a luat asupra Lui, wi noi am crezut cq este pedepsit, lovit de Dumnezeu, wi smerit> (Isaia 53: 3-4).

Ca wi prietenii lui Iov, contemporanii Domnului Isus au crezut grewit cq suferinya nu poate fi deckt o pedeapsq pentru pqcat venitq de la Dumnezeu. Suferinyele lui Christos au fost ‘nsq pornite dintr-o cu totul altq motivayie, mult mai ‘naltq. El murea pentru binele altora ca o manifestare a iubirii pline de har a lui Dumnezeu. Awa cum pe drept remarca autorul unui ckntec crewtin: <El avenit sq plqteascq o datorie care nu era a lui, sq moarq o moarte cu care nu era dator, pentru ca noi sq scqpqm dintr-un impas din care nu puteam iewi.>

Cknd a fost chemat sq pqtimeascq pentru aceiawi cauzq, Pavel a socotit suferinya drept un privilegiu wi o pricinq de laudq:

<Wi, dupq ce au chemat pe apostoli, au pus sq-i batq cu nuiele, i-au oprit sq vorbeascq ‘n Numele lui Isus, wi le-au dat drumul. Ei au plecat dinaintea Soborului, wi s-au bucurat cq au fost ‘nvredniciyi sq fie batjocoriyi, pentru Numele Lui. Wi ‘n fiecare zi, ‘n Templu wi acasq, nu ‘ncetau sq ‘nveye pe oameni, wi sq vesteascq Evanghelia lui Isus Hristos> (Fapte 5: 40-42).

Lauda cu suferinyele pentru Christos face parte intrinsecq din viaya crewtinq. Fqrq suferinye alqturi de Cel rqstignit nu poate fi vorba despre cununq ‘n viaya viitoare:

<... wi ‘mpreunq mowtenitori cu Hristos, dacq suferim cu adevqrat ‘mpreunq cu El, ca sq fim wi proslqviyi ‘mpreunq cu El> (Romani 8:17).

<... cu privire la Hristos, vouq vi s-a dat harul nu numai sq credeyi ‘n El, ci sq wi pqtimiyi pentru El, (Filipeni 1:29).

S-ar cuveni sq spunem multe despre necesitatea ‘nsuwirii acestor convingeri de cqtre toyi lucrqtorii contemporani din bisericile crewtine. De prea multe ori, activitatea noastra este awezatq pe piedestalul afirmqrii de sine wi scoate ‘n evidenyq resursele wi calitqyile noastre, ‘n loc sq ne coboare pe noi ‘n yqrknq wi sq-L ‘nalye numai wi numai pe Dumnezeu.

Pavel, cel cu <yepuwul ‘n carne>, a wtiut apoi sq stea modest ‘n awteptarea manifestqrii puterii lui Dumnezeu:

<Ckt despre mine, frayilor, cknd am venit la voi, n-am venit sq vq vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau ‘nyelepciune strqlucitq. Cqci n-am avut de gknd sq wtiu ‘ntre voi altceva deckt pe Isus Hristos wi pe El rqstignit. Eu ‘nsumi, cknd am venit ‘n mijlocul vostru, am fost slab, fricos wi plin de cutremur. Wi ‘nvqyqtura wi propovqduirea mea nu stqteau ‘n vorbirile ‘nduplecqtoare ale

Page 145: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

145

Apostolul�Pavel�wi�problema�suferinyei

‘nyelepciunii, ci ‘ntr-o dovadq datq de Duhul wi de putere, pentru ca credinya voastrq sq fie ‘ntemeiatq nu pe ‘nyelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.> (1 Corinteni 2:1-5)

Peste ani, el dorewte ca toyi urmawii lui ‘n slujire sq fie convinwi de adevqrul wi eficacitatea metodei preferate de Dumnezeu ‘n lucrare:

<De pildq, frayilor, uitayi-vq la voi care ayi fost chemayi: printre voi nu sunt mulyi ‘nyelepyi ‘n felul lumii, nici mulyi puternici, nici mulyi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sq facq de ruwine pe cele ‘nyelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sq facq de ruwine pe cele tari. Wi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, wi lucrurile dispreyuite, ba ‘ncq lucrurile care nu sunt, ca sq nimiceascq pe cele ce sunt; pentru ca nimeni sq nu se laude ‘naintea lui Dumnezeu. Wi voi, prin El, sunteyi ‘n Hristos Isus. El a fost fqcut de Dumnezeu pentru noi ‘nyelepciune, neprihqnire, sfinyire wi rqscumpqrare, pentruca, dupq cum este scris: <Cine se laudq, sq se laude ‘n Domnul.> (1 Corinteni 1: 26-31).

<Dumnezeu stq ‘mpotriva celor mkndri, dar dq har celor smeriyi> (Iacov 4:6; 1 Petru 5:5).

Se spune cq un tknqr predicator ‘ngkmfat s-a suit la amvon cu pas yanyow wi a pornit sq vorbeascq celor prezenyi cu un ton aspru wi cu un aer de superioritate. Pe parcurs ‘nsq s-a ‘ncurcat, a s-a pierdut ‘n amqnunte, a pierdut firul predicii wi a terminat lamentabil. Speriat wi dezamqgit a coborkt de la amvon parcq furiwkndu-se wi s-a awezat smerit pe bancq alqturi de bqtrknul diacon al bisericii. Era awa de ruwinat cq wi-ar fi dorit sq se deschidq pqmkntul wi sq-l ‘nghitq. Experimentatul lucrqtor de lkngq el s-a aplecat discret spre urechea lui wi i-a woptit cu dragoste: <dacq ai fi urcat la amvon awwqa cum te-ai coborkt, te-ai fi coborkt de acolo awa cum ai urcat.>

Dupq ce a reconsiderat lecyia pe care i-a dat-o Domnul Isus ca rqspuns la ‘ntreita lui cerere de izbqvire, Pavel a ajuns sq nu-i mai pasq de impresia pe care ‘nfqyiwarea sa wi prezenya suferinyei ‘n viaya sa le fqceau asupra ascultqtorilor sqi. Dimpotrivq, slqbicunile lui a devenit unul din principalele pricini de laudq:

< ... ‘ntruc’t mq privewte pe mine ‘nsumi, nu mq voi lquda deckt cu slqbiciunile mele> (1 Corinteni 12: 5)

<De acum ‘ncolo nimeni sq nu mq mai necqjeascq, pentru cq port semnele Domnului Isus pe trupul meu.> (Galatians 6:17 ).

Biserica tradiyionalq a fqcut o ‘ntreagq comedie din expresia <semnele lui Christos> (latinewte <stigmata Christi>), susyinknd cq pe mkinile picioarele

Page 146: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

146

Apostolul�Pavel�wi�problema�suferinyei

wi fruntea lui pavel ‘ncepuserq sq aparq ‘n mod miraculos semne identice cu semnele pe care le-a purtat trupul lui Christos chiar wi dupq ‘nviere. Biblia nu ne dq libertatea sq susyinem aceastq bazaconie. Mult mai probabil este cq marele apostol fqcea aluzie la cicatricele rqnilor pe care le-a ‘ndurat el ‘nsuwi pentru mqrturia crewtinq.

Ca wi Iov, Pavel a trebuit sq ‘nveye cq nu suferinya wi neputinyele noastre sunt problema numqrul unu care trebuie rezolvatq de Dumnezeu. Dumnezeu i-a spus: <Lasq suferinya acolo. Cu tine am alte lucruri de rezolvat mai ‘ntki. trebuie sq ne ocupqm ‘mpreunq de ‘nclinarea ta spre ‘ngkmfare, de ‘ncrederea pe care o ai ‘n propriile puteri wi de convingerea cq impresia bunq pe care o faci asupra ascultqtorilor ar putea sq-i mkntuiascq. Ewti ‘ncq ‘mbqtat cu vinul mkndriei wi trebuie sq trqiewti ckt mai curknd lepqdarea de sine.

Mai bunq este ‘ntristarea deckt rksul; cqci prin ‘ntristarea feyei inima se face mai bunq> (Eclesiastul 7:3).

Am sq ‘nchei cu un citat dintr-un autor foarte cunoscut wi ‘ndrqgit:

Necazul, sub puterea harului divin, face diferite lucrqri ‘n viaya noastrq. Necazul scoate la luminq adkncimi necunoscute ale sufletului, wi capacitqyi necunoscute de a suferi wi de a sluji. Oamenii fqrq griji, uwuratici sunt ‘ntotdeauna superficiali wi nu sunt niciodatq conwtienyi de caracterul lor sqrqcqcios sau de lipsa lor de profunzime. Necazul este unealta cu care Dumnezeu arq profunzimile sufletului, ca sq dea recolte mai bogate. Dacq omenirea ar fi rqmas ‘ntr-o stare glorificatq, fqrq sq fi cqzut niciodatq, atunci wuvoaiele puternice de bucurie divinq ar fi fost puterea pe care Dumnezeu ar fi folosit-o ca sq scoatq la ivealq capacitqyile sufletului nostru. Dar ‘ntr-o lume cqzutq, necazul, dewi ‘ndepqrtat de mulyi cu disperare, este puterea aleasq pentru a ne descoperi fayq de noi ‘nwine. Prin urmare, necazul este cel care ne pune sq ne facem timp ca sq meditqm adknc wi serios.

Necazul ne face sq ne miwcqm mai ‘ncet, mai atent, wi sq ne examinqm motivayiile wi atitudinile. Deschide ‘nquntrul nostru capacitqyile vieyii cerewti, wi ne face dornici sq punem ‘n miwcare capacitqyile noastre pentru a-L sluji pe Dumnezeu wi pe alyii.

Imagineazq-yi un sat de oameni lenewi, care trqiesc la poalele unui lany de munyi ‘nalyi, dar care nu s-au aventurat niciodatq sq exploreze vqile wi canioanele din spatele munyilor. “ntr-o zi o vijelie puternicq se abate peste munyi, transformknd vqile ascunse ‘n adevqrate trompete rqsunqtoare wi descoperind scobiturile lor interioare, ca formele rqsucite ale unei scoici gigantice. Sqtenii

Page 147: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

147

Apostolul�Pavel�wi�problema�suferinyei

de la poalele munyilor sunt uimiyi de labirinturile wi de scobiturile neexplorate ale unei regiuni atkt de apropiate wi totuwi atkt de necunoscute. Wi awa se ‘ntkmplq cu mulyi oameni care trqiesc nepqsqtori pe muchia externq a sufletelor lor pknq cknd furtuni puternice de necazuri scot la ivealq profunzimi ascunse ‘n interior, care n-au fost niciodatq cunoscute sau mqcar bqnuite.

Dumnezeu nu folosewte niciodatq pe cineva foarte mult pknq nu zdrobewte complet persoana respectivq. Iosif a avut parte de mai multe necazuri deckt ceilalyi fii ai lui Iacov, wi aceasta l-a condus la funcyia de administrator peste hrana tuturor nayiunilor. Din acest motiv, Duhul Sfknt a spus despre el: <Iosif este vlqstarul unui pom roditor, vlqstarul unui pom roditor sqdit lkngq un izvor; ramurile lui se ‘nalyq deasupra zidului> (Geneza 49:22). Necazul este necesar pentru a extinde wi a adknci sufletul.

Priveam pqmkntul rqsturnatDe lama plugului de fierWi cum priveam, am exclamat:<Azi mi s-a dat o lecyie din cer!>

Wi viaya mea e un ogor“ntins sub cerul ‘nqlyatWi Gospodarul vrea ca ‘n pridvorSq strkngq toamna rodul cel bogat.

Dar bobul ce va crewte-n snopNu crewte unde plugul n-a trecutDeci rqnile ce azi mq dorAnunyq seceriwul viitor.

Orice om wi orice nayiune trebuie sq ‘ndure lecyiile din wcoala de necazuri a lui Dumnezeu. Awa cum spunem: <Binecuvkntatq fie noaptea, cq ne descoperq stelele>, putem spune wi: <Binecuvkntat fie necazul, cq ne descoperq mkngkierea lui Dumnezeu>.

Odatq, o revqrsare de ape a luat casa wi moara unui om sqrac, luknd cu ea tot ce avea pe lume. Stqtea ‘n faya scenei pierderii lui mari, cu inima frkntq wi descurajat. “nsq dupq ce apele s-au retras, a vqzut ceva strqlucind pe malurile rkului spqlate de apq. <Seamqnq cu aurul>, ‘wi spuse el. Wi era aur. Furtuna care-l ruinase l-a transformat

Page 148: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

148

‘ntr-un om bogat. Awa se ‘ntkmplq de multe ori wi ‘n viayq. (Henr] Cla] Trumbull)

Page 149: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

149

Fiii lui Dumnezeu

<Cknd au ’nceput oamenii sq se ’nmulyeascq pe faya pqmkntului wi li s-au nqscut fete, fiii lui Dumnezeu au vqzut cq fetele oamenilor erau frumoase wi din toate wi-au luat de neveste pe acelea pe care le-au ales> - Gen. 6:1-2

Pentru a fi numit ’n categoria <fiilor lui Dumnezeu> trebuie sq fii un produs nemijlocit al creayiei divine. <Ce este nqscut din carne este carne>. Dumnezeu este Duh wi doar <ce este nqscut din Duh este duh> (Ioan 3:6).

Fiind creat direct de Dumnezeu, Adam are dreptul sq fie numit <fiul lui Dumnezeu> (Luca 3:38). Tot awa acum, cei ce sunt <’n Christos>, fqcuyi pqrtawi naturii divine printr-o <nouq creayie> wi ajunwi sq fie <nqscuyi din nou>, <de sus> sau <din Dumnezeu> (2 Cor. 5:17; Efes. 2:10), au dreptul sq aparyinq acestei categorii privilegiate de <copii ai lui Dumnezeu> (Ioan 1:13; Rom. 8:14-15; 1 Ioan 3:1).

Pentru toyi ceilalyi oameni care au trqit vreodatq pe pqmknt, necreayi direct de Dumnezeu, ci doar nqscuyi dintr-o altq fiinyq umanq, este valabilq terminologia folositq ’n Faptele Apostolilor 17:28: <suntem din neamul lui ...> , unde cuvkntul grec este genos (genos), cu semnificayie de rudenie sau <gen> originat de Dumnezeu.

Fiind creayi direct de Dumnezeu, ’ngerii au wi ei dreptul sq fie numiyi <fii ai lui Dumnezeu> (Iov. 1:6; 2:1; 38:7; Psalm 29:1; 89:6; Daniel 3:25) wi <duhuri> (Psalm 104:4; Evrei 1:7,14)

Aceastq scurtq lqmurire ne ajutq sq interpretqm corect unul din pasajele adeseori controversate wi rqu ’nyelese: Geneza 6:1-7. Fiinyele care sunt numite aici fii de Dumnezeu au fost interpretate uneori ca descendenyi din neamul lui Set, singura seminyie despre care se presupune cq a rqmas credincioasq standardelor de moralq divinq. O astfel de interpretare, dewi atrqgqtoare, nu este sprijinitq de evidenyele textului Scripturii. Unul dintre cele mai renumite manuscrise grecewti ale traducerilor originalului ebraic, Septuaginta, pune chiar termenul de <’ngerii> acolo unde la noi gqsim

Page 150: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

150

Fiii�lui�Dumnezeu

expresia <fiii lui Dumnezeu> !Incidentul descris ’n Geneza 6 reprezintq fqrq ’ndoialq un act de

neascultare al ’ngerilor. Avem de a face cu o categorie de ’ngeri ’mpotrivitori fayq de Dumnezeu, care au ’ncercat sq-I saboteze planurile. Faptul cq o astfel de <cqdere> a existat ’n experienya unora din fqpturile ’ngerewti create de Dumnezeu ni se spune lqmurit wi ’n versetul 6 al epistolei lui Iuda: <El (Dumnezeu) a pqstrat pentru judecata zilei celei mari, puwi ’n lanyuri vewnice, ’n ’ntunerec, pe ’ngerii care nu wi-au pqstrat vrednicia, ci wi-au pqrqsit locuinya.> Termenul oiketerion (oi\eterion), <locuinya>, mai apare ’n Noul Testament doar o singurq datq ’n 2 Corinteni 5:2 wi definewte un trup spiritual (posibil pentru noi doar dupq ’nviere): <Wi gemem ’n cortul acesta, plini de dorinya sq ne ’mbrqcqm peste el cu locawul (oiketerion) nostru ceresc.>

O altq referinyq despre <invazia> ’ngerilor ’n lumea muritorilor umani ne este datq ’n 1 Petru 3:20 wi 2 Petru 2:4. Fqrq ’ndoialq, pescarul Petru a ’nvqyat despre aceste realitqyi din sfera cereascq de la Domnul Isus ’nsuwi: <Domnul Isus a ’nviat ’n duh, ’n care S-a dus sq propovqduiascq duhurilor din ’nchisoare, care fuseserq rqzvrqtite odinioarq, cknd ’ndelunga rqbdare a lui Dumnezeu era ’n awteptare, ’n zilele lui Noe, cknd se fqcea corabia, ’n care au scqpat un numqr mic de suflete, wi anume opt.> <Cqci dacq n-a cruyat Dumnezeu pe ’ngerii care au pqcqtuit, ci i-a aruncat ’n Adknc, unde stau ’nconjurayi de ’ntunerec, legayi cu lanyuri wi pqstrayi pentru judecatq, ...>

Rezultatul ’ncruciwqrii dintre <fiii lui Dumnezeu> wi fetele oamenilor a dat nawtere pe pqmknt la un fel de supra-rasq umanq, numitq ’n textul ebraic gibor wi tradus la noi prin <viteji>, <oameni cu nume> (Gen. 6:4). Dewi putem pune ’n seama acestor fqpturi progresul tehnologic extraordinar ilustrat de mqrturiile unor vestigii de dinainte de potop, influenya geneticq wi moralq asupra rasei umane a fost devastatoare. Un produs secundar a fost apariyia <uriawilor>, adevqrate ilustrayii de alterare geneticq folosite de Satan pentru a-i descuraja sau chiar nimici pe purtqtorii planului mesianic.

Scopul acestei contaminqri drqcewti a fost sq blocheze ’ntruparea Mkntuitorului promis ’n <sqmknya femeii> (Gen. 3:15). Scriptura ne spune cq, sub influenya ’ngerilor cqzuyi: <rqutatea omului era mare pe pqmknt wi cq toate ’ntocmirile gkndurilor din inima lui erau ’ndreptate ’n fiecare zi numai spre rqu> (Gen. 6:5). Mai mult, ’ntregul ecosistem planetar a fost alterat: <Pqmkntul era stricat ’naintea lui Dumnezeu, pqmkntul era plin de silnicie, ... cqci orice fqpturq ’wi stricase calea pe pqmknt> (Gen. 6:11-12).

Soluyia lui Dumnezeu a fost o nimicire totalq prin potop wi o re-’ncepere a rasei umane, prin familia lui Noe (Gen.6:9). Prin potop, Dumnezeu a distrus (de facto) ceea ce fusese deja distrus (de jure). “n original se folosewte acelawi cuvknt (sachat) wi ’n Gen. 6:17 wi ’n Gen. 6:11,12.

Relatarea din Geneza 6 nu este deckt prima dintr-o serie ’ntreagq de ’ncercqri disperate ale Diavolului de a bloca <’ntruparea> mkntuitoare a lui

Page 151: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

151

Fiii�lui�Dumnezeu

Christos. Cknd Dumnezeu a ales sq zdrobeascq capul warpelui printr-un descendent

din <sqmknya femeii> Satan a vrut sq infecteze ’ntreaga rasq. Cknd Dumnezeu a ales familia lui Avraam ca instrument al binecuvkntarii lumii, Satan s-a nqpustit asupra acestei familii. Cknd Canaanul a fost ales ca leagqn al dezvoltqrii poporului ales, <uriawii> au ’mpknzit yara. De douq ori, (Gen. 12:10-20 wi Gen. 20:1-18) Satan a ’ncercat sq alunge familia lui Avraam din Canaan prin intermediul secetei.

A treia oarq, seceta i-a dus pe urmawii lui Avraam iarqwi ’n Egipt, iar Satan a ’ncercat sq-i nimiceascq prin uciderea tuturor pruncilor de parte bqrbqteascq (Exod 1:10,15-16).

Cknd, dintre toyi urmawii lui Avraam, Dumnezeu l-a ales pe David ca seminyie regalq din care sq se nascq Mesia, Satan s-a aruncat furibund asupra acestei familii. “ncercarea lui era gata, gata sq izbuteascq pe vremea lui Ioram, Ioahaz, Atalia wi Ioas (2 Cronici 21-23). Printr-un joc politic de culise, Satan a cqutat sq suprime toyi membrii familiei davidice. Cknd a ajuns la tron, obsedat cu posibilitatea unei lovituri de palat, Ioram <a omorkt cu sabia pe toyi frayii sqi> (2 Cron. 21:4). Satan a lucrat apoi prin duwmani din afara Israelului. O ceatq de egipteni wi arabi s-a suit apoi ’mpotriva lui Ioram <wi i-au luat fii, nevestele, awa ’nckt nu i-a mai rqmas alt fiu deckt Ahazia, cel mai tknqr dintre ei> (2 Cron. 21:17). Acest Ahazia s-a nqscut dintr-o cqsqtorie a lui Iotam cu Atalia, o strqnepoatq de a lui Ahab, ’mpqratul regatului de nord. Wi prin aceastq mezalianyq politicq Satan a cqutat sq producq decadenyq wi distrugere ’n regatul lui Iuda (2 Cron. 21:3-4). Alianya dintre Iuda wi Israel l-a tkrkt pe Ahazia ’n rqzboi wi i-a provocat ’n final moartea (2 Cron. 22:4-9). Cqutknd sq foloseascq momentul, prin Atalia, Satan a omorkt atunci <tot neamul ’mpqrqtesc al casei lui Iuda> (2 Cron. 22:10). “ntreaga promisiune mesianicq era ’n prag sq se prqbuweascq. <Dar Domnul n-a voit sq piardq casa lui David, din pricina legqmkntului pe care-l fqcuse cu David> (2 Cron. 21:7). <S-a ’ntkmplat cq, pe cknd Atalia ’i omora pe toyi cei din neamul ’mpqrqtesc, Iowebead, fata lui Ioram, nevasta preotului Iehoiada, wi sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, care era doar un prunc ’n scutece, wi l-a ascuns cu doica lui ’n odaia paturilor> (2 Cron. 22:11-12). Timp de wase ani (simbol numeric al puterii imperfecte a omului), pe tronul din Ierusalim a domnit Atalia, iar ’n poporul Domnului se ’ntqrea pe zi ce trece convingerea cq Dumnezeu nu putuse sq-wi yinq legqmkntul fqcut cu David. “ntreg planul mesianic pqrea ratat. Dupq acewti wase ani, preotul Iehoiada <s-a ’mbqrbqtat>, a mobilizat preoyii wi Leviyii wi l-au pus pe tron pe Ioas, awezkndu-i pe cap cununa ’mpqrqteascq. Cu un ’mpqrat ’n vkrstq de wapte ani wi cu Atalia pedepsitq exemplar, Dumnezeu a rqsturnat din nou atacul Diavolului wi ... planul mesianic a mers mai departe (2 Cron. 23).

Un alt moment de cumpqnq a fost ’n timpul lui Ezechia. “mpqratul n-avea

Page 152: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

152

nici un fiu mowtenitor cknd a fost de douq ori ’n pericol de moarte; o datq atacat de ’mpqratul Asiriei wi a doua oarq de chiar solul moryii (Is. 36; 38). El s-a rugat ’nsq Domnului wi a supravieyuit celor douq atacuri (Ps. 136).

Altqdatq, ’n robia Babilonianq, Haman, folosit de Satan, a ’ncercat din nou sq-i omoare pe toyi copiii lui Israel. Dumnezeu a intervenit ’nsq ’ncq o datq ’n chip magistral, iar din planurile exterminatoare nu a rqmas ’n picioare deckt spknzurqtoarea pe care a fost atkrnat ’nsuwi ... Haman.

Cknd, la plinirea vremii, Fiul lui Dumnezeu a venit ’n lume, Maria a riscat sq fie omorktq cu pietre ca fecioarele vinovate cu copii din flori (Deut. 24:1). Dumnezeu a intervenit din nou, vorbindu-i lui Iosif ’n vis wi primejdia a fost ’nlqturatq. A urmat apoi, furia drqceascq a lui Irod wi uciderea pruncilor. Mkntuitorul a fost ascuns de Dumnezeu pentru o vreme ’n Egipt.

Cu prilejul ispitirilor, Diavolul L-a ’ndemnat pe Isus la un soi de sinucidere, spunkndu-I sq se arunce jos de pe streawina Templului. “n Nazaret, Satan i-a ’ntqrktat pe locuitori sq-L arunce pe Domnul Isus ’n prqpastie de pe sprknceana muntelui pe care era ziditq cetatea lor (Luca 4:29).

Mai tkrziu, Satan a stkrnit ’n douq rknduri furtuni pe mare ca sq scufunde corabia ’n care cqlqtorea Domnul.

“n final, Satan a crezut cq biruie, atkrnkndu-L pe Fiul lui Dumnezeu pe cruce. Moartea Lui a fost pecetluitq de piatra mormkntului. A urmat ’nsq ’nvierea glorioasq wi lumea vqzutq, ca wi <duhurile din ’nchisoare>, au aflat cq <biruinya este a Domnului>.

“n acest lung wir de atacuri demonice, unirea fiiilor lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, redatq ’n capitolul 6 din Geneza, a fost doar primul episod dintr-o ’nclewtare al cqrei punct culminant s-a sqvkrwit la Calvar wi al cqrei deznodqmknt ’l awteptqm sq se ’ntkmple.

Ca wi Ioas altqdatq, Domnul Isus este acum <’ntronat> ’n Casa Domnului, <stq> wi <awteaptq> ca vrqjmawii Lui sq-I fie fqcuyi awternut al picioarelor Lui (Evrei 10:12-13), iar anturajul Squ a iewit preoyewte pe strqzi, ca altqdatq Iehoiada, sq-I anunye biruinya (2 Cron 23:3,13a).

Page 153: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

153

Tradiyii ‘n catolicism

Imediat dupq secolul apostolic, odatq cu trecerea veghetorilor dupq perdeaua timpului, au apqrut ’n istorie <impostorii> despre care vorbea profetic apostolul Pavel. <Wtiu bine cq, dupq plecarea mea, se vor vkr’ ’ntre voi lupi rqpitori, care nu vor cruya turma; wi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor ’nvqya lucruri stricqcioase, ca sq tragq pe ucenici de partea lor.> (vezi wi 2 Petru 2:1-2). Realitatea a ’nceput sq fie alteratq de fermentul religiei, iar faptele au fost ’nlocuite cu fantezia. Iatq o listq cu adqugiri tradiyionale la adevqrul simplu al Evangheliei:

A.D. 300 - Rugqciunea pentru moryiA.D. 300 - Facerea semnului cruciiA.D. 375 - “nchinarea la sfinyi wi la ’ngeriA.D. 394 - Instituirea <’mpqrtqwaniei> A.D. 431 - Maria este proclamatq divinqA.D. 500 - Preoyii ’ncep sq se ’mbrace altfel deckt laiciiA.D. 526 - MirungereaA.D. 593 - Apare ’nvqyqtura despre purgatoriuA.D. 600 - Liturghia este fixatq ’n limba latinqA.D. 600 - “ncep rugqciunile adresate MarieiA.D. 607 - Bonifaciu III este proclamat cel dintki PapqA.D. 709 - Sqrutarea papucului papalA.D. 786 - “nchinarea la imagini wi la relicveA.D. 850 - Folosirea <apei sfinyite>A.D. 995 - Canonizarea sfinyilor moryiA.D. 998 - Postul de Vineri wi din preajma sqrbqtorilor mariA.D. 1079 - Celibatul preoyilorA.D. 1090 - Rugqciuni pe baniA.D. 1184 - InchiziyiaA.D. 1190 - Vknzarea indulgenyelorA.D. 1215 - TransubstanyiereaA.D. 1229 - Biblia este interzisq laicilorA.D. 1439 - Doctrina despre purgatoriuA.D. 1439 - Doctrina celor wapte sacramenteA.D. 1508 - <Ave Maria> este aprobatq ca rugqciune liturgicq

Page 154: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

154

A.D. 1534 - Fondarea ordinului IezuitA.D. 1545 - Tradiyia primewte aceiawi autoritate ca wi BibliaA.D. 1546 - Adqugarea apocrifelor la cqryile BiblieiA.D. 1854 - Doctrina despre concepyia imaculatq a MarieiA.D. 1870 - Infailibitatea PapalqA.D. 1930 - Condamnarea Wcolilor publiceA.D. 1950 - Doctrina ’nqlyqrii la cer a MarieiA.D. 1965 - Maria proclamatq ca Mamq a Bisericii

Iatq comentariul unui cunoscut analist social american: <Prin contrast cu religiile tradiyionale, crewtinismul evanghelic este

newlefuit wi literal, de parcq Isus ar fi murit pe cruce cu numai o sqptqmknq ’n urmq wi povestea lui se ’ntinde din gurq ’n gurq, cu o intensitate care coplewewte celelalte credinye wi opinii. ... Biserica evanghelicq spune cq cei doua mii de ani de tradiyie crewtinq acumulatq trebuie abandonayi astfel ’nckt oamenii sq-l redescopere pe Isus awa cum L-au descoperit credinciowii evrei din Palestina primului secol.

Pentru mulyi oameni din aceste vremuri tulburi, religia ’nseamnq o clqdire ’n care L-au awezat pe Dumnezeu wi unde merg sq-L viziteze duminica, fqrq sq-l ia acasq wi ’n restul sqptqmknii. Mulyi oameni merg duminicq la slujbq ’n biserici splendide, dewi nu cred cu adevqrat ’n Dumnezue. Pentru evanghelici, Dumnezeu este prezent tot timpul. Vorbim cu Dumnezeu wi-L slqvim mereu pentru cq am acceptat cq Isus Christos a murit pentru pqcatele noastre.

Un crewtin este o persoanq care a avut o experienyq spiritualq directq, cineva care primewte ’ndrumqri spirituale direct din Cuvkntul lui Dumnezeu, o persoanq pentru care Biblia - Vechiul Testament wi Noul testament - este piatra de temelie a vieyii sale, fqrq alte texte intermediare, ritualuri sau preoyi.> - Robert D. |aplan

Page 155: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

155

Cosmogonia biblicq

De unde este freamqtul ce ne cuprinde cknd privim noaptea, deasupra capului, bolta ’nstelatq? Ce sunt aceste stele awezate ’n grupuri de constelayii, navigknd pe cqi trasate cu precizia unor ecuayii matematice? Cine le-a awezat ’n spayiu wi care le este mesajul misterios? Existq un mesaj al numerelor. Nu cumva existq wi unul purtat spre noi de ordinea wi numele constelayiilor?

Scopul cu care a creat Dumnezeu corpurile cerewti ne este enunyat chiar ’n pasajul ’n care ele sunt menyionate pentru prima datq, Geneza 1:14-19. Acolo ni se spune cq, ’n afarq de a marca alternarea zi/noapte, corpurile cerewti au menirea de a fi <semne care sq arate vremile, zilele wi anii>.

Luminqtorii trebuie sq fie niwte SEMNE. “n original, pentru semne este folosit oth, un derivat al lui atah, care

’nseamnq a veni. <Semnele> vorbesc deci despre ceva sau Cineva care va veni. Cei care ’nyeleg mesajul lor sunt anunyayi wi avertizayi de ele, ’n timp ce ceilalyi <se tem de ele> (Ieremia 10:2).

Biblia ne spune cq stelele cerului sunt numqrate de Dumnezeu wi cq fiecqruia i s-a dat un nume (Ps. 147:4). Multe din numele acestor stele s-au pierdut ’n decursul istoriei. “n prezent existq aproximativ doar 100 de nume strqvechi pe care le putem culege din documente scrise ’n limbile arabicq wi ebraicq. Astronomii de astqzi folosesc numirile strqvechi fqrq sq se mai gkndeascq la semnificayiile lor. Numele stelelor sunt pomenite, pe ici pe colo, ’n pasajele Bibliei, dewi uneori, traducerea lor cam lasq de dorit (’n Iov 9:9, ash este Arcturus - Ursa Mare, \esil este Orion, \imah sunt Pleiadele). “n Iov 38:31-33 ni se vorbewte despre Gqinuwa, Orionul, Ursa Mare wi ... semnele Zodiacului! Despre acelawi Zodiac, despre Orion wi despre Clowca cu pui ni se vorbewte wi ’n 2 “mpqrayi 23:5; Isaia 13:10 wi ’n Amos 5:8.

Prin Zodiac se ’nyelege o succesiune de douqsprezece semne (figuri) desenate pe bolta cerului. Ele sunt ca un fel de inel prin care trece soarele ’n drumul squ aparent din timpul celor douqsprezece luni ale anului.

Page 156: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

156

Cosmogonia�biblicq

Comentatorii strqvechi sunt de pqrere cq prima referinyq la semnele Zodiacului se gqsewte ’n visul pe care l-a avut Iosif (Soarele, luna wi unsprezece stele se ’nchinau ’naintea lui; Iosif fiind cel de al doisprezecelea semn Zodiacal).

Este important sq spunem cq profilurile figurilor cerewti sunt trasate arbitrar wi cq numele lor vine spre noi din protoistoria omenirii. Iosif Flavius, un istoric evreu din primul secol, noteazq tradiyia evreiascq care susyine cq aceste semne ale Zodiacului, ca elemente de astronomie Biblicq, ne-au fost lqsate de Adam, Set wi Enoh. Prima evidenyq Biblicq despre awa ceva o gqsim ’n Geneza 11:4, unde ni se spune cq oamenii s-au apucat sq zideascq un turn <cu cerul ’n vkrf> (grewit tradus: <care sq atingq cerul>). Prin expresia <cu cerul ’n vkrf> ni se sugereazq cq la etajul de sus al turnului Babel erau desenate semnele cerewti ale Zodiacului. Acelawi Zodiac fusese desenat wi ’n Templele Denderei wi Esnehei din Egipt.

Tqbliyele de lut descoperite ’n sqpqturile arheologice din Babilon, amintesc despre aceste semne ale Zodiacului, adqugknd cq ’nsemnqtatea lor primordialq se pierduse sau fusese denaturatq ’ntre timp. Aceastq denaturare sau degradare a adevqrului istoric primitiv a dus wi la caricaturala mitologie greacq.

Trebuie sq ne amintim cq Biblia scrisq nu a apqrut deckt pe vremea lui Moise, cam prin anul 1.450 ’nainte de Christos. Pknq atunci, revelayia divinq a fost transmisq wi prin alte cqi, printre care, unii comentatori cred, a fost wi aceastq cale a semneleor Zodiacale. Existenya unor personaje ca Melhisedec, ’mpqratul Salemului, Ietro, preot al Dumnezeului cel viu ’n Madian wi Balaam, profet al Domnului ’n yara Mesopotamiei, ne obligq sq credem cq Dumnezeu a avut reprezentanyi Sqi ’n popoarele lumii cu care a comunicat pe cqi speciale, ’n afara Scripturilor evreiewti. Un alt exemplu al acestei realitqyi ’l gqsim ’n cartea Iov: toate personajele sunt contemporane cu patriarhii biblici, “l cunosc pe Dumnezeu, trqiesc sub cqlquzirea wi judecata lui Dumnezeu, iar Elihu este chiar un exponent evident al Duhului Sfknt.

Lucru uimitor este cq figurile zodiacale nu sunt imediat evidente ’n constelayiile vizibile, ci au fost desenate arbitrar pe bolta astronomicq, de parcq cineva a vrut sq aweze fresca unui mesaj ’n infinitul spayiului sideral, departe de orice posibilitate de contaminare prin amestecul mkinii omenewti.

Dupq ce au apqrut Scripturile scrise, oracolele cronicilor sfinte (Rom. 3:2) au ’nlocuit mesajul stelar. “nsemnqtatea semnelor zodiacale s-a estompat, a fost uitatq sau, wi mai tragic, a fost ’nlocuitq cu o altq ’nsemnqtate, demonicq ’n naturq wi distrugqtoare ’n intenyie. Mitologiile wi religiile lumii sunt astfel bazate pe cioburi de adevqr, rqmase dintr-un mesaj pervertit de-a lungul veacurilor.

Despre frumuseyea wi farmecul revelayiei stelare ni se vorbewte sugestiv ’n Psalmul 19. Cele douq jumqtqyi ale psalmului (1-6 wi 7-14) aweazq ’ntr-un

Page 157: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

157

Cosmogonia�biblicq

fel de paralelq cronologicq douq cqryi de revelayie divinq: bolta cerului wi Scriptura. Trecerea abruptq de la un subiect la altul din mijlocul psalmului i-a lqsat perplecwi pe comentatorii din toate timpurile.

“ntre cele douq jumqtqyi existq o simetrie care le dq valoare egalq: <Cerurile spun slava lui Dumnezeu wi ’ntinderea lor vestewte lucrarea

mkinilor Lui. O zi istorisewte ... o noapte dq de wtire alteia ... > wi<Legea Domnului este desqvkrwitq wi ’nvioreazq sufletul, mqrturia

Domnului este adevqratq wi dq ’nyelepciune celui newtiutor ... > Prima parte a psalmului nu ne vorbewte despre minunqyia creayiei

cosmice, ci despre mesajul ei. “ntr-o foarte clarq aluzie ni se spune despre drumul soarelui care <rqsare la un capqt al cerurilor wi ’wi isprqvewte drumul la celqlalt capqt>. Este evident cq nu este vorba despre miwcarea solarq iluzorie din timpul zilei, ci de parcurgerea unui drum zodiacal cu semnificayie de mesaj profetic. Miwcarea de pe bolta cereascq are ceva de spus: <Wi aceasta fqrq vorbe, fqrq cuvinte, al cqror sunet sq fie auzit, dar rqsunetul lor strqbate tot pqmkntul wi glasul lor merge pknq la marginile lumii.>

Ce vestesc cerurile ? Rqspunsul se gqsewte ’n Gen. 3:15. Esenya revelayiei primordiale este Protoevanghelia. Acolo ni se vestewte venirea lui Christos wi rqscumpqrarea rasei umane cqzute sub sfera de influenyq a lui Satan.

Semnele zodiacului vestesc <lucrarea mkinilor Lui>, adicq venirea Celui care, dupq ce va suferi, va zdrobi capul warpelui cel vechi, Satan.

Dar cum sq deschidem aceastq carte a cerului? Zodiacul este un inel de semne simbolice. Unde ’i este ’nceputul? De-a lungul procesiunii <echinoxurilor>, soarele ’wi modificq gradual poziyia, ’n awa fel ’nckt la fiecare 2.000 de ani, el ’wi ’ncepe drumul din alt semn al zodiacului. Cei din vechime wtiau asta wi anticipknd cq, peste timp, oamenii nu vor mai wti unde este ’nceputul cqryii de revelayie stelarq ei au inventat wi construit <Sfinxul>! El este un semn de aducere aminte: cap de femeie wi corp de leu. Cartea cerului ’ncepe cu zodia Fecioarei wi se va ’ncheia cu zodia <Leului>. Numirea de <Sfinx> este un derivat al verbului grec sfingo, care ’nseamnq a pune ’mpreunq, a lega. Creatura curiosq din dewertul Egiptului leagq cele douq capete ale ciclului zodiacal.

Existq un total de douqsprezece semne zodiacale. Gematria ne spune cq 12 este cifra care definewte guvernarea perfectq wi exact aceasta este menirea <luminqtorilor> awezayi de Dumnezeu pe boltq: <sq stqpkneascq ziua wi noaptea> (Gen. 1:18), <Cunowti tu legile cerului? Sau tu ’i orknduiewti stqpknirea pe pqmknt?> (Iov. 38:33)

Cronica stelarq este ’mpqryitq ’n trei cqryi, fiecare cu ckte patru capitole (semne). “n cazul acesta, cifra 12 este rezultatul lui 3x4, sau a adevqrului divin care se reveleazq pqmkntului (vezi anexa despre <Cifrul spiritual al cifrelor>).

Page 158: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

158

Cartea ’ntki. RqscumpqrqtorulFECIOARA (VIRGO). Profeyia despre sqmknya femeii.BALANYA (LIBRA). Lucrarea rqscumpqratorului (harul).SCORPIONUL (SCORPIO). Lupta Rqscumpqrqtorului.SQGETQTORUL (SAGITTARIUS). “mplinirea profeyiei.Cartea a doua. Cei rqscumpqrayiCAPRICORNUL (CAPRICORNUS). Profeyia eliberqrii.VQRSQTORUL(A~UARIUS). Rezultatul revqrsat peste mulyi.PEWTII (PISCES). Rezultatul ’mpqrtqwit multora.BERBECELE (ARIES). “mplinirea eliberqrii promise.Cartea a treia. Rqscumpqrqtorul (Cea de a doua venire)TAURUL (TAURUS). Profeyia judecqyii viitoare.GEMENII (GEMINI). Domnia slqvitq a Rqscumpqrqtorului.RACUL (CANCER). Siguranya celor rqscumpqrayi.LEUL (LEO). “mplinirea profeyiei despre biruinyq.

Fiecare capitol (semn zodiacal) al celor trei cqryi este alcqtuit astronomic din trei constelayii. Existq astfel un total de 36 (3x12) constelayii implicate ’n ciclul zodiacal. “mpreunq cu numqrul semnelor zodiacale, obyinem totalul de 36+12=48 (4x12) de elemente ale revelayiei stelare. Un studiu al tuturor acestor elemente ar fi impresionant, dar depqwewte scopul wi spayiul pe care-l avem.

Este interesant sq adqugqm doar cq Apocalipsa ne descrie o scenq a sfkrwitului, ’n care, ’n limbajul fqpturilor cerewti, se vestewte cq: <Leul din seminyia lui Iuda ... a biruit ca sq deschidq cartea wi sq-i rupq peceyile> (Apoc. 5:5). Aproape ’n toate ziarele de astqzi apar horoscoape wi se consultq semnele Zodiacului. Care trebuie sq fie atitudinea noastrq fayq de aceastq realitate?

Explicayiile de mai sus s-au vrut o lqmurire wi o avertizare. Sigur, Dumnezeu ne-a lqsat ’n paginile Bibliei frknturi de informayii wi aluzii la realitatea wi revelayia <luminqtorilor cerewti>. La fel de sigur ’nsq, revelayia scrisq a ’nlocuit-o pe cea stelarq. Lumina clarq a revelayiei scrise a fqcut sq pqleascq lumina difuzq a zodiilor. Pentru <vremea> de acum, Dumnezeu interzice ghicirea ’n stele wi astrologia. Revelayia stelarq este astqzi denaturatq wi demonizatq. A stqrui ’n ea, ’nseamnq a trqi conwtient ’mpotriva unei porunci dumnezeiewti:

<Sq nu fie la tine nimeni care sq-wi treacq pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care sq aibq mewtewugul de ghicitor, de cititor ’n stele, de vestitor al viitorului, de vrqjitor, de desckntqtor, nimeni care sq ’ntrebe pe cei ce cheamq duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sq ’ntrebe pe moryi. Cqci oricine face aceste lucruri este o urkciune ’naintea Domnului.> (Deuteronom 18:10-12).

Page 159: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

159

Neawteptate revelayii <wtiinyifice> ‘n careta lui Iov

<Cuvkntul Tqu este adevqrul> proclamq Domnul Isus ‘n rugqciunea din Ioan 17, iar noi putem spune cq acceptqm din toatq inima aceastq declarayie.

Biblia este adevqratq wi fqrq grewealq ‘n toate afirmayiile wi informayiile ei. Fqrq sq fie o carte de istorie, toate datele wi locurile istorice conyinute ‘n ea sunt adevqrate. Fqrq sq fie o carte de geografie, conyinutul ei geografic este fqrq grewealq. Biblia nu este o carte de medicinq, dar informayiile medicale din ea sunt corecte. Biblia nu este o carte de matematicq, dar matematica din ea este fqrq grewealq. Biblia nu este o carte de astronomie, dar ceea ce spune ea despre stele, galaxii wi sferele cerewti corespunde ‘n totul cu realitatea.

Cartea lui Iov ne pune la ‘ndemk o seamq de informayii care pot trece drept adevqruri ‘n lumea wtiinyei. De unde le-au cunoscut cei care le-au awternut pe hkrtie?

Existq douq rqspunsuri posibile. Mai ‘ntki, s-ar putea ca lumea de dinainte de potop sq fi fost mult mai avansatq ‘n cunowtinye deckt ne putem ‘nchipui noi. Parte din cunowtinyele lui Iov, Elihu wi ceilalyi trei prieteni sunt o mowtenire transmisq dincoace de cortina potopului de urmawii familiei lui Noe.

Apoi, cartea Iov cuprinde <revelayie> adicq descoperire venitq ca informayie direct de la Dumnezeu. Un Creator binevoitor ne dq informayii despre creayia Sa. Acelawi lucru este valabil wi despre o sumedenie de alte pasaje <wtiinyifice> care apar ‘n celelalte cqryi ale Bibliei. De exemplu, apostolul Pavel ne pune la dispoziyie informayii astrale wi genetice la care <wtiinya> a ajuns abea de curknd:

<Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul pqsqrilor, altul al pewtilor. Tot awa, sunt trupuri cerewti wi trupuri pqmkntewti; dar alta este strqlucirea trupurilor cerewti, wi alta a trupurilor pqmkntewti. Alta

Page 160: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

160

Revelayii�<wtiinyifice>�‘n�careta�lui�Iov

este strqlucirea soarelui, alta strqlucirea lunii, wi alta este strqlucirea stelelor; chiar o stea se deosebewte ‘n strqlucire de altq stea> (1 Corinteni 15:39-41).

Acelawi Pavel vorbewte despre <principiul entropiei> wi despre existenya diferitelor sfere de existenyq ‘ntr-un univers cu mai multe dimensiuni deckt ne dqm noi seama:

<Cqci firea a fost supusq dewertqciunii-nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o-cu nqdejdea ‘nsq, cq wi ea va fi izbqvitq din robia stricqciunii, ca sq aibq parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar wtim cq pknq ‘n ziua de azi, toatq firea suspinq wi sufere durerile nawterii> (Romani 8: 20-22).

<Cunosc un om ‘n Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost rqpit pknq ‘n al treilea cer (dacq a fost ‘n trup nu wtiu; dacq a fost fqrq trup, nu wtiu: Dumnezeu wtie). Wi wtiu cq omul acesta (dacq a fost ‘n trup sau fqrq trup, nu wtiu: Dumnezeu wtie), a fost rqpit ‘n rai, wi a auzit cuvinte, care nu se pot spune, wi pe care nu-i este ‘ngqduit unui om sq le rosteascq> (2 Corinteni 12:2-4).

Cititorul cqryii Iov rqmkne uimit sq ‘ntklneascq ‘n text referinye la realitqyi wi manifestqri pe care oamenii de wtiinyq le-au descoperit doar relativ recent. Sq enumerqm ckteva dintre ele:

Noyiuni�despre�procesul�creayiei

“n ceea ce privewte creayia lumii, avem ‘n textul cqryii lui Iov ckteva descrieri impresionante. Ni se descrie ceva din atmosfera sqrbqtoreascq a evenimentului:

< Unde erai tu cknd am ‘ntemeiat pqmkntul? Spune, dacq ai pricepere. Cine i-a Hotqrkt mqsurile, wtii? Sau cine a ‘ntins frknghia de mqsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci cknd stelele dimineyii izbucneau ‘n ckntqri de bucurie, wi cknd toyi fiii lui Dumnezeu scoteau strigqte de veselie?> (Iov 38:4-7).

Noyiuni�despre�structura�planetei�noastre

“n ce privewte facerea pqmkntului wi plasarea lui pe orbitq ‘n echilibrul fragil fintre forya centrifugq wi forya de atragere a soarelui, textul din cartea Iov ne spune:

Page 161: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

161

Revelayii�<wtiinyifice>�‘n�careta�lui�Iov

<El ‘ntinde miazqnoaptea asupra golului, wi spknzurq pqmkntul pe nimic> ( Job 26:7).

Aparent, existq ‘n aceste douq citate o contradicyie. Primul vorbewte despre <temeliile pqmkntului>, ‘n timp ce al doilea spune cq pqmkntul a fost suspendat <pe nimic.> De fapt, primul citat vorbewte despre situayia pqmkntului ‘n spayiul astral, iar al doilea despre realitatea sprijinirii uscatului terestru pe niwte <temelii> aflatela mare adkncime. Cuvkntul ebraic <adaneyah> mai este folosit cknd sunt descrise <picioruwele> de argint pe care trebuiau awezate sckndurile cortului (Exod 26:19) wi ‘n Ckntarea Ckntqrilor ca <temelii> de aur curat pe care sunt awezate picioarele ‘mpqratului (Ckntarea Ckntqrilor 5:15).

Un mare cutremur de pqmknt a lovit Alas\a ‘n Vinerea Mare din anul 1964. Mqsurqtorile au fost efectuate cu ajutorul a peste douq sute de seismografe din lumea ‘ntreagq. Profitknd de acest fenomen, seismologii au analizat propagarea undelor seismice wi a ecourilor lor prin scoarya terestrq wi au ajuns la concluzia cq pqmkntul este asemenea unui clopot uriaw. Wi mai surprinzqtor a fost faptul cq mqsurqtorile au arqtat cq scoarya terestrq este groasq de numai 3-6 \ilometrii sub albia oceanelor, dar de peste 500 de \ilometrii sub calotele continentale, funcyionknd ‘ntr-adevqr ca veritabile <temelii> pe care sunt awezate cele cinci continente. Cercetqrile moderne au confirmat deci o afirmayie fqcutq ‘n cartea lui Iov acum aproape 4000 de ani.

O altq cunowtinyq surprinzqtoare pentru niwte oameni care wi-au trqit ‘ntreaga existenyq ‘n teritoriul dintre Golful Persic wi Marea Mediteranq este existenya descqrcqrilor electrice din straturile superioare ale atmosferei de la polul nord:

<De la miazqnoapte ne vine aurora, wi ce ‘nfricowatq este mqreyia care ‘nconjoarq pe Dumnezeu!> (Iov 37:22)

Noyiuni�de�oceanografieUn alt exemplu sunt <izvoarele mqrii> despre care citim ‘n Iov 38:16

< Ai pqtruns tu pknq la izvoarele mqrii?>

Locuitorii orawelor americane Los Angeles wi San Diego, ca wi mare parte din cei ce locuiesc ‘n Israel beau apa adusq prin apeducte care traverseazq munyii wi dealurile din jur. Avknd ‘n vedere cq aceste zone sunt pe malul mqrii wi al oceanului, unde apa dulce iese din aceste <izvoare ale mqrii>. Cercetqrile moderne au reuwit sq traseze o sumedenie de astfel de puncte de unde izvorqwte apa, unele din ele mai bogate wi mai puternice deckt oricare dintre izvoarele de pe uscat! Existenya wi miwcarea curenyilor submarini este influenyatq de activitatea acestor <izvoare.>

Page 162: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

162

Revelayii�<wtiinyifice>�‘n�careta�lui�Iov

O asemenea ‘ndeletnicire n-ar fi fqrq precedent. Existq dovezi cq fenicienii, acum 3000 de ani au reuwit sq capteze apa unui asemenea izvor de apq dulce de lkngq coastq. Cu ajutorul unor dispozitive fqcute din piele ai au reuwit sq facq presiunea isvorului sq ‘mpingq apa dulce pknq la marginea orawului lor (<The Phoenicians> de Gerhard Herm, {m. Morro[, N.}., 1975, pg.68).

Wi pentru cq tot am vorbit despre apq, ‘n cartea lui Iov mai citim despre ‘ncq alte douq realitayi <wtiinyifice>: stabilitatea coastelor marine wi circuitul apei ‘n naturq. Iatq ce ni se spune despre stabilitatea coastelor marine wi despre reglarea nivelului oceanelor wi mqrilor prin dimensiunile calotelor polare:

Vijelia vine de la miazqzi, wi frigul, din vknturile de la miazqnoapte. Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaya wi micworeazq locul apelor mari> (Iov 37:6-10).

Noyiuni�de�hidrologieCartea Iov cuprinde descrieri surprinzqtoare ale circuitului apei ‘n naturq

wi despre dinamica proceselor meteorologice:

< Nu uita sq lauzi faptele Lui pe care toyi oamenii trebuie sq le mqreascq! Orice om le privewte, fiecare muritor le vede de departe. Iatq ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numqrul anilor Lui nimeni nu l-a pqtruns. Cqci El trage la El picqturile de apq, le preface ‘n abur wi dq ploaia, pe care norii o strecoarq, wi o picurq peste mulyimea oamenilor. Wi cine poate pricepe ruperea norului, wi bubuitul cortului Squ?> (Iov 36: 26-29).

Aceste versete simple sunt pline de observayii <wtiinyifice.> Apa evaporatq de pe suprafaya pqmkntului este colectatq wi condensatq ‘n picqturi micuye care alcqtuiesc norii. Cknd aceste picqturi se unesc ‘n picqturi mai mari a cqror greutate depqwewte portabilitatea stratului de aer, apa cade ‘nqpoi pe suprafaya pqmkntului.

<>ncarcq norii cu aburi, wi-i risipewte scknteietori; miwcarea lor se ‘ndreaptq dupq planurile Lui, pentru ‘mplinirea a tot ce le poruncewte El pe faya pqmkntului locuit. “i face sq parq ca o nuia cu care lovewte pqmkntul sau ca un semn al dragostei Lui> (Iov 37:11-13).

Nu pot sq nu mq mir ckt de mult seamqnq expresia <norii ... ca o nuia cu care lovewte pamkntul> cu descrierea unei <tornado> pe care le vezi ‘n fiecare an ‘n ckmpiile Americii.

Despre acelawi circuit al apelor ‘n naturq mai gqsim scris wi ‘n cartea Aclesiastul:

Page 163: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

163

Revelayii�<wtiinyifice>�‘n�careta�lui�Iov

<Toate rkurile se varsq ‘n mare, wi marea tot nu se umple: ele aleargq necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarqwi sq porneascq de acolo> (Eclesiastul 1:7).

Noyiuni�de�dinamica�fluidelorIstoria n-ar fi trebuit sq awtepte apriyia lui Bohr wi a lui Bernoulli ca sq afle

despre legile care guverneazq miwcarea fluidelor. Iatq ce scrie ‘n cartea lui Iov:

<Cknd a rknduit greutatea vkntului, wi cknd a hotqrkt mqsura apelor, cknd a dat legi ploii, wi cknd a ‘nsemnat drumul fulgerului wi tunetului, atunci a vqzut ‘nyelepciunea wi a arqtat-o, i-a pus temeliile wi a pus-o la ‘ncercare> (Iov 28:25).

Aflqm aici nu numai despre <greutatea> vkntului, dar wi despre existenya unor legitqyi care guverneazq comportamqntul apei wi conductibilitatea diferitelor straturi de gaze din atmosferq.

<Greutatea aerului> a fost studiatq wtiinyific abea acum 300 de ani.

Noyiuni�de�antropologieS-au descoperit picturi murale care atesteazq faptul cq au existat

oameni care au trqit acolo. Cartea lui Iov amintewte despre acewti oameni ai pewterilor:

<Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mknilor lor, cknd ei nu erau ‘n stare sq ajungq la bqtrkneye? Sfrijiyi de sqrqcie wi foame, fug ‘n locuri uscate, de multq vreme pqrqsite wi pustii. Smulg ierburile sqlbatice de lkngq copqcei, wi n-au ca pkine deckt rqdqcina de bucsau. sunt izgoniyi din mijlocul oamenilor, strigq lumea dupq ei ca dupq niwte hoyi. Locuiesc ‘n vqi ‘ngrozitoare, ‘n pewterile pqmkntului wi ‘n stknci. Urlq printre stufiwuri, wi se adunq sub mqrqcini. Fiinye m’rwave wi dispreyuite, sunt izgoniyi din yarq> (Iov 30:2-8).

Reamarcayi cq acewti oameni nu erau <oameni maimuyq>, ci urmawi ai celor ce s-au rqspkndit pe faya pqmkntului dupq Babel. Ei au fost izgoniyi din ckmpiile fertile de alte grupe rqzboinice wi foryayi sq se refugieze wi sq trqiascq ‘n locuri pustii wi neprielnice. Izolarea wi lipsurile le-au provocat un proces de <rqmknere ‘n urmq> wi de animalizare (mai toate zonele izolate ale lumii au produs astfel de procese ‘n <triburile primitive> pe care le mai descoperim pknq wi astqzi).

Noyiuni�de�zoologieOamenii de wtiinyq au atacat ironic descrierea pe care o face Dumnezeu ‘n

Page 164: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

164

cartea Iov struyului:

<Aripa struyului bate cu veselie, de-ai zice cq este aripa wi peniwul berzei. Dar struyoaica ‘wi ‘ncredinyeazq pqmkntului ouqle, wi le lasq sq se ‘ncqlzeascq ‘n nisip. Ea uitq cq piciorul le poate strivi, cq o fiarq de ckmp le poate cqlca ‘n picioare. Este asprq cu puii sqi de parcq nici n-ar fi ai ei. Cq s-a trudit de geaba, nu-i pasq nici de cum! Cqci Dumnezeu nu i-a dat ‘nyelepciune, wi nu i-a fqcut parte de pricepere. Cknd se scoalq wi pornewte, r’de de cal wi de cqlqreyul lui> (Iov 39:13-18).

Copiii de astqzi sunt fascinayi cu <dinozaurii>. Adevqrul este cq wtim foarte puyine despre aceste animale. Descoperirile de schelete de animale gigantice au impus wtiinyei catalogarea acestor animale care colindau odinioarq pe faya pqmkntului. Termenul de <dinozaur> a fost lansat relativ recent, cam prin anul 1841. Dacq ar fi citit Biblia ca pe o carte de informayii, nu ca pe una de basme, oamenii s-ar fi ‘ntklnit de mult cu aceste creaturi.

“n originalul Scripturii existq patru termeni care identificq aceste animale: <thaniin>, <behemot>, nachaw> wi <leviatan>. Thaniin este probabil un termen mai general. El se gqsewte de 28 de ori ‘n Biblie wi este tradus prin: <balaur> (Ps. 74:13), <warpe uriaw>, etc. Behemotul wi Leviatanul par a fi nume particulare pentru anumite animale, iar <nahaw> este numirea unui fel de warpe marin (Amos 9:3).

Dimensiunile leviatanului din Biblie sugereazq pentru lungime cifra de 50 de metri.

Se spune cq wtiinya ‘wi dubleazq wi-wi schimbq adesea cunowtiinyele la un interval de o sutq de ani. Oare nu este fascinant wi convingqtor faptul cq informayiile Bibliei stau acolo liniwtite de aproximativ patru mii de ani? Ele n-au trebuit sq fie nici schimbate wi nici modificate. Studiile de specialitate fqcute ‘n veacum modern au confirmat ‘ntocmai cele scrise ‘n Biblie.

Page 165: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

165

Jertfele

Abel wi Cain s’nt primii oameni despre care gqsim scris cq au adus Domnului jertfe (Gen. 4:1-4). “naintea lor, Dumnezeu a ucis primele animale, din pieile cqrora a fqcut haine pentru Adam wi Eva (Gen. 3:21).

Patriarhii Vechiului Testament - Avraam, Isaac wi Iacov - au clqdit wi ei altare pretutindeni pe unde au ajuns wi au adus Domnului jertfe (Gen. 12:7,8; 26:25; 28:18). Noe a adus wi el jertfe de mulyumire dupq potop (Gen. 8:20). Majoritatea acestor jertfe au implicat vqrsare de s’nge, o metodq tipologicq folositq de Dumnezeu pentru a-i pregqti pe oameni ca sq ’nyeleagq marea jertfq a Domnului Isus.

Biblia menyioneazq c’teva tipuri de jertfe. Ele subliniazq insuficienya umanq wi abundenya de har iertqtor pe care o gqsim la Dumnezeu.

<Arderea de tot> consta ’n arderea completq a unui animal de parte bqrbqteascq (Lev. 1:1-17). “nainte de incendiere, animalul era junghiat de preot, iar s’ngele era stropit pe altar (Num. 28:1-8). Arderea completq simboliza dorinya omului de a fi curqyit complet de vinovqyia sa. Acest tip de jertfq a fost antetipul moryii ispqwitoare a lui Christos (2 Cor. 5:21).

<Jertfa de m’ncare>, descrisq pe larg ’n Leviticul 2:1-10, era identicq ’n scop cu arderea de tot. M’ncarea era adusq la preot, care lua o parte din ea wi o ardea ’n foc, ’mpreunq cu tqm’ie. Acest tip de jertfq simboliza ’nchinarea a ceea ce este mai bun ’n vieyuirea omeneascq pentru Dumnezeu (Evrei 10:5-10).

<Jertfa de mulyumire> (Lev. 3:1-17), era un fel de masq ceremonialq ’n care m’ncarea era ’mpqryitq cu Dumnezeu, cu preoyii wi chiar cu alyi oameni veniyi la ’nchinare. Un animal jertfit de bunq voie reprezenta o laudq adusq lui Dumnezeu wi o ocazie de a sqrbqtori prietenia cu ceilalyi. Iacov wi Laban

Page 166: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

166

au participat ’mpreunq la un asemenea ritual c’nd au definitivat o ’nyelegere (Gen. 31:43-55). Acest tip de jertfq este simbolul >Mesei Domnului>, la care a fost instituit Noul Legqm’nt wi vestewte ’n acelawi timp masa din vewnicie la care vom sta alqturi de Domnul Isus, de Avraam, Isaac wi Iacov.

<Jertfa pentru ispqwire> (Lev. 4, 5), era practicatq atunci c’nd restituirea sau repararea rqului fqcut nu mai era posibilq.

<Jertfa pentru vinq> (Lev. 5:14-19), era necesarq pentru ofense minore wi neintenyionate, ca o adqugire la restituirea fqcutq.

Wi Vechiul wi Noul Testament ne spun cq jertfele au fost simboluri profetice temporare. Evreii erau ’nvqyqyi astfel cq pentru vinovqyia lor trebuia plqtit ceva. De cele mai multe ori, o altq viayq trebuia curmatq pe altar. Toate aceste realitqyi prevesteau <Jertfa cea mare>, oferirea Domnului Isus ca substitut pentru noi ’n plqtirea vinovqyiei:

<”n adevqr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu “nfqyiwarea adevqratq a lucrurilor, nu poate niciodatq, prin aceleawi jertfe, care se aduc ne>ncetat ‘n fiecare an, sq facq desqvkrwiyi pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi ‘ncetat ele oare sq fie aduse, dacq cei ce le aduceau, fiind curqyiyi odatq, n-ar mai fi trebuit sq mai aibq cunowtinyq de pqcate? Dar aducerea aminte a pqcatelor este ‘noitq din an ‘n an, tocmai prin aceste jertfe; cqci este cu neputinyq ca skngele taurilor wi al yapilor sq wteargq pqcatele. De aceea, cknd intrq ‘n lume, El zice: <Tu n-ai voit nici jertfq, nici prinos; ci Mi-ai pregqtit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pqcat. Atunci am zis: <Iatq-Mq (“n sulul cqryii este scris despre Mine), vin sq fac voia Ta, Dumnezeule!> Dupq ce a zis ‘ntki: <Tu n-ai voit wi n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru pqcat> (lucruri aduse toate dupq Lege), apoi zice: <Iatq-Mq, vin sq fac voia Ta, Dumnezeule.> El desfiinyeazq astfel pe cele dintki, ca sq punq ‘n loc pe a doua. Prin aceastq <voie> am fost sfinyiyi noi, wi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odatq pentru totdeauna. Wi, pe cknd orice preot face slujba ‘n fiecare zi, wi aduce de multe ori aceleawi jertfe, care niciodatq nu pot wterge pqcatele, El, dimpotrivq, dupq ce a adus o singurq jertfq pentru pqcate, S-a awezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, wi awteaptq de acum ca vrqjmawii Lui sq-I fie fqcuyi awternut al picioarelor Lui. Cqci printr-o singurq jertfq El a fqcut desqvkrwiyi pentru totdeauna pe cei ce Sunt sfinyiyi.

Lucrul acesta ni-l adeverewte wi Duhul Sfknt. Cqci, dupq ce a

Page 167: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

167

zis: <Iatq legqmkntul pe care-l voi face cu ei dupq acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele ‘n inimile lor, wi le voi scrie ‘n mintea lor> adaugq: <Wi nu-Mi voi mai aduce aminte de pqcatele lor, nici de fqrqdelegile lor.> Dar acolo unde este iertare de pqcate, nu mai este nevoie de jertfq pentru pqcat> (Evrei 10:1-18).

Autorul epistolei cqtre Evrei “l prezintq pe Domnul Isus ca Mare Preot, venit sq ’nlocuiascq sistemul de nesf’rwite jertfe, aduc’ndu-Se pe Sine ’nsuwi drept jertfq, o singurq datq, pentru pqcat:

<Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare wi mai desqvkrwit, care nu este fqcut de mkni, adicq nu este din zidirea aceasta; wi a intrat, odatq pentru totdeauna, ‘n Locul preaSfknt, nu cu sknge de yapi wi de viyei, ci cu ‘nsuwi skngele Squ, dupq ce a cqpqtat o rqscumpqrare vewnicq. Cqci dacq skngele taurilor wi al yapilor wi cenuwa unei vaci, stropitq peste cei ‘ntinayi, ‘i sfinyewte wi le aduce curqyirea trupului, cu ckt mai mult skngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vewnic, S-a adus pe Sine ‘nsuwi jertfq fqrq patq lui Dumnezeu, vq va curqyi cugetul vostru de faptele moarte, ca sq slujiyi Dumnezeului cel viu! Wi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legqmknt nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru rqscumpqrarea din abaterile fqptuite sub legqmkntul dintki, cei ce au fost chemayi, sq capete vewnica mowtenire, care le-a fost fqgqduitq. “n adevqr, acolo unde este un testament, trebuie neapqrat sq aibq loc moartea celui ce l-a fqcut. Pentru cq un testament nu capqtq putere deckt dupq moarte. N-are nici o putere cktq vreme trqiewte cel ce l-a fqcut. De aceea wi ‘ntkiul legqmknt n-a fost sfinyit fqrq sknge. Wi ‘ntr-adevqr, Moise, dupq ce a rostit ‘naintea ‘ntregului norod toate poruncile Legii, a luat sknge de viyei wi de yapi, cu apq, l>nq stacojie wi isop, a stropit cartea wi tot norodul, wi a zis: <Acesta este skngele legqmkntului, care a poruncit Dumnezeu sq fie fqcut cu voi.> De asemenea, a stropit cu sknge cortul wi toate vasele pentru slujbq. Wi, dupq Lege, aproape totul este curqyit cu sknge; wi fqrq vqrsare de sknge, nu este iertare. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care Sunt ‘n ceruri, au trebuit curqyite ‘n felul acesta, trebuia ca ‘nsewi lucrurile cerewti sq fie curqyite cu jertfe mai bune deckt acestea. Cqci Hristos n-a intrat ‘ntr-un locaw de ‘nchinare fqcut de mknq omeneascq, dupq chipul adevqratului locaw de ‘nchinare, ci a intrat chiar ‘n cer, ca sq Se ‘nfqyiweze acum, pentru noi, ‘naintea lui Dumnezeu. Wi nu ca sq Se aducq de mai multe ori jertfq pe Sine ‘nsuwi, ca marele preot, care intrq ‘n fiecare an ‘n Locul preaSfknt cu un sknge, care nu este al lui; fiindcq atunci ar fi trebuit sq

Page 168: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

168

Rezumatul�cqryii�Iov

pqtimeascq de mai multe ori de la ‘ntemeierea lumii; pe cknd acum, la sfkrwitul veacurilor, S-a arqtat o singurq datq, ca sq wteargq pqcatul prin jertfa Sa. Wi, dupq cum oamenilor le este rknduit sq moarq o singurq datq, iar dupq aceea vine judecata, tot awa, Hristos, dupq ce S-a adus jertfq o singurq datq, ca sq poarte pqcatele multora, Se va arqta a doua oarq, nu ‘n vederea pqcatului, ca sq aducq mkntuirea celor ce-L awteaptq.> (Evrei 9:11-28).

“n lumina harului adus prin Christos, apostolul Pavel nu mai practicq aducerea de jertfe mozaice, dar mai folosewte limbajul sacerdotal ’n sens spiritual, ’ndemn’ndu-i pe cei credinciowi sq-wi aducq <trupurile voastre ca o jerfta vie, plqcutq lui Dumnezeu. Aceasta va fi din partea voastrq o slujbq duhovniceascq> (Rom. 12:1).

Page 169: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

169

Rezumatul�cqryii�Iov

Rezumatul cqryii Iov

John Vernon McGee - Traducere Trans {orld Romania

Iov este prima carte poeticq dintr-o serie care cuprinde Psalmii, Proverbele, Eclesiastul, Ckntarea Ckntqrilor wi Plkngerile lui Ieremia. Cknd spunem poetice ne referim la forma conyinutului, nu la un conyinut imaginativ sau fantezist. Nici nu ‘nseamnq cq textul este prezentat ‘n rime. Textul poetic ebraic este realizat prin repetarea unei idei, prin ceea ce se cheamq paralelism.

Dialogul din cartea Iov este poetic. Conversayia era ‘n formq poeticq ‘n vremea aceea. Iliada wi Odiseea lui Homer sunt exemple din literatura laicq.

AUTORUL: Necunoscut. Au fost sugerayi urmqtorii: Moise, Ezra, Solomon, Iov wi Elihu. Cel

mai probabil autor pare sq fie Elihu (32:16).

DATA: Necunoscutq. Este evident cq aceastq carte a fost scrisq ‘n perioada patriarhilor. L-

a cunoscut Iov pe Iacov? Este posibil. Se pare cq a fost scrisq ‘nainte de Exod pentru cq nu se face nici o referire la Legea mozaicq sau la alt eveniment consemnat ‘n cartea Exodul. Iatq argumentele care par sq-l plaseze pe Iov ‘n vremea patriarhilor:

1. Durata vieyii lui Iov (Iov 42:16). 2. Iov avea calitatea de mare preot ‘n familia sa.3. Elifaz din Teman era un descendent al fiului cel mare al lui Esau

(Geneza 36:10, 11).

SCOPUL: Aceastq carte ridicq wi lqmurewte multe probleme.

Page 170: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

170

Rezumatul�cqryii�Iov

1. Sq determine de ce suferq cel drept. (Nu aceasta este ‘nvqyqtura principalq a acestei cqryi).

2. Sq combatq batjocura lui Satan.3. Sq-i arate lui Iov cum este el cu adevqrat. 4. Sq ‘nveye despre rqbdare. A fost Iov rqbdqtor?5. Scopul principal: sq ‘nveye despre pocqinyq.

Dumnezeu a ales omul cel mai bun care a trqit vreodatq pe pqmknt (cu excepyia lui Isus Hristos, bine’nyeles) wi i-a arqtat cq trebuie sq se pocqiascq. Spre deosebire de Dumnezeu, oamenii aleg drept exemplu cel mai rqu om care s-a pocqit. Manase, regele cel mai nelegiuit, s-a pocqit; Saul din Tars s-a pocqit; Sfkntul Francis de Assisi, un nobil desfrknat, s-a pocqit. Dumnezeu a ales omul cel mai bun wi a arqtat cq pknq wi el s-a pocqit – <Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vqzut. De aceea mie-a sckrbq de mine wi mq pocqiesc ‘n yqrknq wi cenuwq> (Iov 42:5, 6).

ESTIMARE: Tennyson a spus despre cartea lui Iov cq este <cel mai grandios

poem, atkt din literatura veche, ckt wi din cea modernq. Thomas Carlyle, filozoful scoyian, a spus: <Eu susyin cq Iov este unul din cele mai bune poeme scrise vreodatq de pana omului.> Luther a afirmat: <Este cea mai mqreayq wi mai sublimq carte din Scripturq>. Moorehead a spus: <Cartea lui Iov este unul din cele mai nobile poeme din ckte existq pe acest pqmknt.>

SCHIYA:

I. DRAMA (Proza) – capitolele 1 wi 21. Scena I. Yara Uy. Prosperitatea wi seninqtatea lui Iov – 1:1-52. Scena II. “n cer.

Ponegrirea lui Dumnezeu wi a lui Iov de cqtre Satan 1:6-123. Scena III. Yara Uy. Iov pierde copiii wi averea – 1:13-224. Scena IV. “n cer. Dumnezeu wi Satan – 2:1-65. Scena V. Yara Uy.

Pierderea sqnqtqyii lui Iov wi a sprijinului soyiei – 2:7-10

II. DIALOGUL (Poezie) – Capitolele 2:11-42:61. Scena VI. Grqmada de gunoi a orawului(1) Iov pierde ‘nyelegerea prietenilor sqi – 2:11-13(2) Iov contra Elifaz, Bildad wi Yofar – 3:1-32:1(3) Iov wi Elihu – 32:2-37:242. Scena VII. Iehova fayq ‘n fayq cu Iov – 38:1-42:6

Page 171: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

171

Rezumatul�cqryii�Iov

III. EPILOG (Prozq) – Capitolul 42:7-173. Scena VIII. Yara Uy. Binecuvkntarea lui Iov este dublatq.

COMENTARIU:Secyiunea de prozq a cqryii Iov este o dramq de proporyii gigantice care

are ca decor cerul wi pqmkntul. Aceasta nu ‘nseamnq cq este ficyiune. Iov este tratat ca un personaj istoric ‘n Scripturq (vezi Ezechiel 14:14, 20; Iacov 5:11). Pavel citeazq din cartea lui Iov (1 Cor. 3:19; vezi Iov 5:13). Ckyiva scriitori au folosit povestea lui Iov ca punct de plecare pentru scrierile lor. Printre acewtia se numqrq cunoscutul autor H.G. Wells. Problema lui Iov este problema omului de pretutindeni wi din orice timp.

Secyiunea de poezie a cqryii lui Iov este o ‘ntrecere ‘n dialog ‘ntre Iov wi cei trei prieteni ai sqi. La un moment dat, Bildad ‘l provoacq pe Iov. Un dialog strqlucit era pentru acea vreme ce este pentru noi astqzi un meci de fotbal sau o ‘ntrecere la atletism.

I. DRAMA – Capitolele 1, 2 Scena I. Yara Uy – 1:1-5

Yara Uy era undeva ‘n Orientul Mijlociu, dar mai mult de atkt nu se poate spune cu precizie. Istoricul latin Josephus aruncq o razq de luminq asupra localizqrii yqrii Uy. Conform versetului din Geneza 22:21, primul nqscut al lui Nahor, fratele lui Avraam, a fost Uy. El este fondatorul cetqyii antice a Damascului. Iov a trqit undeva ‘n dewertul sirian, unde l-a trimis mai tkrziu Domnul pe Pavel pentru instruire (Galateni 1:17).

<Fqrq prihanq> sau <desqvkrwit> ‘n sensul cq el aducea jertfe pentru fiii sqi (v. 5). <Se temea de Dumnezeu> ‘nseamnq cq avea o concepyie ‘naltq wi sfkntq despre Dumnezeu wi, drept urmare, ura rqul. El este un om bogat (v. 3) wi cei zece copii ai sqi, trqiesc ‘n confortul wi luxul celor bogayi (v. 4). Singura grijq manifestatq de Iov este cea pentru copiii sqi (v. 5).

Scena II. “n cer – 1:6-12

Fqpturile inteligente create de Dumnezeu ‘i raporteazq lui Dumnezeu, aceasta fiind o rutinq, un lucru obiwnuit. sunt creaturi responsabile. Faptul wocant este cq Satan are acces ‘n cer (v. 6). Pknq wi el trebuie sq raporteze. El ‘wi prezintq raportul spunknd cq a fost de-a lungul wi de-a latul pqmkntului, care este domeniul lui (vezi 1 Petru 5:8; 1 Ioan 2:13-17; Matei 4:8, 9). El nu a fost niciodatq ‘n iad (Apocalipsa 20:10).

Satan ‘ncercase sq se atingq de Iov (v. 8), dar observase cq Iov este protejat. Satan nu se poate atinge de omul lui Dumnezeu fqrq permisiunea lui Dumnezeu. Ponegrindu-i wi pe Dumnezeu, wi pe Iov, Satan lasq sq

Page 172: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

172

Rezumatul�cqryii�Iov

se ‘nyeleagq faptul cq Dumnezeu nu meritq sq fie slujit wi iubit pentru El ‘nsuwi, ci trebuie sq-l plqteascq pe Iov pentru ca acesta sq-L iubeascq. Satan sugereazq cq Iov ar fi un oportunist (v. 9-11). Dumnezeu ‘i acordq lui Satan permisiunea de a se atinge de posesiunile lui Iov, inclusiv de copiii lui (v. 12).

Scena III. “napoi ‘n yara Uy. – 1:13-22

Iov este deposedat de toate bunurile sale pqmkntewti, ba chiar rqmkne wi fqrq cei zece copii. Reacyia lui Iov la aceste circumstanye tragice dezvqluie faptul cq dewi credinya sa este clqtinatq, nu este distrusq. Iov nu este un oportunist (v. 20-22).

Scena IV. Din nou ‘n cer – 2:1-6

Fqpturile inteligente create de Dumnezeu ‘wi prezintq din nou raportul obiwnuit. Satan este nevoit sq recunoascq faptul cq nu a reuwit sq distrugq integritatea lui Iov wi acum cere permisiunea de a se atinge de trupul lui. El are ‘ncrederea cq Iov ‘l va blestema pe Dumnezeu ‘n fayq dacq se va atinge de trupul lui. Dumnezeu ‘i dq voie lui Satan sq se atingq de trupul lui, cu rezerva cq nu se poate atinge de viaya lui.

Scena V. “napoi ‘n yara Uy – 2:7-10

Satan ‘l lovewte pe Iov cu o boalq ‘nspqimkntqtoare. Soyia lui Iov ‘i sugereazq sq-L blesteme pe Dumnezeu wi sq se sinucidq. Aceasta este motivul pentru care Satan nu i-a luat lui Iov wi soyia! Iov ‘wi menyine integritatea.

II. DIALOGUL – Capitolele 2:11-42:6

Scena VI. Pe grqmada de gunoi a cetqyii

Trei prieteni ai lui Iov vin sq-l viziteze wi sq-l mkngkie: Elifaz din Teman (Teman era un nepot al lui Esau – Gen. 36:10, 11); Bildad din Şuah (Şuah era unul din fiii lui Avraam – Gen. 25:2): Yofar din Naama (Naama era ‘n nordul Arabiei).

Timp de wapte zile, ei au stat alqturi de el fqrq sq spunq un cuvknt. Ei sunt prieteni adevqrayi, dar nu sunt ‘n poziyia de a-l mkngkia pe Iov pentru cq:

(1) ei nu-L ‘nyeleg pe Dumnezeu;(2) ei nu-L ‘nyeleg pe Iov;(3) ei nu se ‘nyeleg pe ei ‘nwiwi.

Page 173: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

173

Rezumatul�cqryii�Iov

Ei se mulyumesc sq clatine din cap arqtknd cq wtiu ei mai bine, ‘n timpul celor wapte zile de jale.

Existq trei runde de discursuri:(1) mai ‘ntki Iov, apoi Elifaz, apoi rqspunsul lui Iov;(2) Bildad, apoi rqspunsul lui Iov;(3) Yofar wi rqspunsul lui Iov.Aceastq succesiune se repetq de trei ori, cu o excepyie: Yofar nu are wi un

al treilea discurs. Dialogul are natura unui concurs. Iov explodeazq ‘n final, sub ochii critici wi acuzatori ai prietenilor sqi, cu wirul de nenorociri care se abqtuserq asupra vieyii sale wi cu dorinya de a nu se fi nqscut niciodatq.

Prima rundq CapitolulIov ……………………………………………………….. 3Elifaz, primul discurs ……………………………………. 4,5Rqspunsul lui Iov ………………………………………... 6,7Bildad, primul discurs …………………………………… 8Rqspunsul lui Iov ………………………………………… 9,10Yofar, primul discurs …………………………………….. 11Rqspunsul lui Iov ………………………………………… 12-14 A doua rundq Elifaz, al doilea discurs …………………………………… 15Rqspunsul lui Iov ………………………………………… 16, 17Bildad, al doilea discurs …………………………………. 18Rqspunsul lui Iov ……………………………………….... 19Yofar, al doilea discurs …………………………………… 20Rqspunsul lui Iov …………………………………………. 21 Runda a treia Elifaz, al treilea discurs …………………………………… 22 Rqspunsul lui Iov …………………………………………. 23, 24 Bildad, al treilea discurs ……………………………….…. 25 Rqspunsul lui Iov …………………………………………. 26-31 Capitolul 3 – Iov ‘wi dorewte sq nu se fi nqscut niciodatq sau sq fi murit

la nawtere. Liniwtea lui Iov din zilele sale de prosperitate a fost deranjatq de nesiguranya vieyii. El se temuse tocmai de ceea ce i s-a ‘ntkmplat (v. 25).

Capitolele 4, 5 – Primul discurs al lui Elifaz. El este glasul experienyei. El bqnuiewte cq ‘n viaya lui Iov este un pqcat secret (v. 8). El povestewte o viziune ‘nspqimkntqtoare, care face sq yi se zbkrleascq pqrul (v. 12-16). Adevqrul evident pe care ‘l primise din aceastq viziune nu pare sq merite toatq groaza pe care a ‘ndurat-o (v. 17). El oferq ckteva nestemate de ‘nyelepciune, la fel ca ceilalyi prieteni ai lui Iov (5, 6, 7). Elifaz afirmq cq Iov

Page 174: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

174

Rezumatul�cqryii�Iov

este pedepsit pentru un mare pqcat secret wi cq nu ar trebui sq se plkngq (v. 17-22).

Capitolele 6, 7 – Rqspunsul lui Iov. Starea lui este mult mai rea deckt bqnuiesc prietenii lui wi ‘wi dorewte ca Dumnezeu sq-l nimiceascq, nu sq-l ‘ndrepte (v. 9). Iov se awteaptq la milq wi mkngkiere din partea prietenilor (v. 14). El a cqutat ajutor cknd i-a vqzut venind, dar ei nu au fost mai mult deckt un miraj ‘n dewert (v. 15). Elifaz nu ‘nyelege problema (v. 25). Iov este dispus sq-wi mqrturiseascq toatq pqcatele pe care le-a comis. De ce nu-i iartq Dumnezeu pqcatul wi nu-l reabiliteazq (cap.7)?

Capitolul 8 – Primul discurs al lui Bildad. Bildad este glasul trecutului. El ‘wi bazeazq argumentul pe tradiyie (v. 8). Omul nu poate cunoawte nimic de unul singur. El trebuie sq depindq de trecut (v. 9, 10). Sq remarcqm faptul cq apostolul Pavel nu avea o astfel de filozofie. El ‘wi ‘ndrepta atenyia spre Hristos wi spre viitor: <alerg spre yintq, pentru premiul chemqrii cerewti a lui Dumnezeu, ‘n Hristos Isus> - Filipeni 3:14

Bildad este mult mai sincer wi mai direct deckt Elifaz. El ‘l considerq pe Iov ipocrit (v. 13). El considerq cq Iov nu cunoawte cqile lui Dumnezeu (v. 20), nici nu ia ‘n calcul rezultatul final (v. 21).

Capitolele 9, 10 – Rqspunsul dat de Iov lui Bildad. Bildad nu s-a confruntat cu problema lui Iov (v. 2). Iov nu pretinde cq este desqvkrwit wi wtie cq nu se poate apqra ‘naintea lui Dumnezeu. El are nevoie de cineva care sq fie de partea lui wi sq-i prezinte cazul (v. 19, 20). Observayi strigqtul inimii lui Iov pentru un Mkntuitor (v. 32, 33). El recunoawte cq are nevoie de un mijlocitor care sq stea ‘ntre el wi Dumnezeu. (Vezi 1 Sam. 2:25).

Dumnezeu wtie cq Iov nu este perfect, dar wtie wi cq Iov nu este un nelegiuit (10:6, 7). Iov ‘wi exprimq din nou dorinya de a nu se fi nqscut sau de a fi murit imediat dupq nawtere (10:19).

Capitolul 11 – Primul discurs al lui Yofar. Yofar este glasul legalismului. El spune cq Dumnezeu este limitat de anumite legi wi cq nu acyioneazq niciodatq dincolo de circumferinya propriilor legi. Yofar este, probabil, cel mai bqtrkn din grup wi vorbewte cu o fermitate dogmaticq wi cu o sinceritate wi o asprime mai mare deckt cele manifestate de Bildad.

Yofar ‘l acuzq pe Iov cq ‘wi acoperq pqcatul cu cuvinte (v. 2). Ba chiar ‘l acuzq pe Iov cq minte (v. 3). El ‘wi asumq poziyia cucernicq de intim al lui Dumnezeu, ‘n timp ce Iov este ‘n afara acestui cerc wi nu wtie ce face Dumnezeu (v. 4-11). El ‘l ‘ndeamnq pe Iov sq se cureye de pqcatul lui, acel pqcat pe care ‘l ascunde (v. 14). El prezice o judecatq completq wi finalq asupra lui Iov dacq acesta nu-wi mqrturisewte pqcatul secret (v. 20).

Page 175: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

175

Rezumatul�cqryii�Iov

Capitolele 12, 13 – Rqspunsul lui Iov. Iov devine amar wi sarcastic. El respinge pretenyiile de superioritate ale prietenilor sqi, precum wi acuzayiile acestora (v. 1-3).

Iov vrea sq treacq acum de prietenii sqi wi sq facq apel direct la Dumnezeu (13:3, 4). El ‘i acuzq pe cei trei cq mint ‘n legqturq cu situayia lui wi nu ‘i sunt de nici un ajutor – “doctori de nimic> (13:3, 4). Credinya lui Iov rqmkne neatinsq ‘n ciuda atacurilor prietenilor sqi care acum i-au devenit strqini (13:15).

Capitolul 14 – O frumoasq elegie a moryii. Necazul este numitorul comun al omenirii (v. 1). Iov wtie cq moartea este inevitabilq wi cq va trebui sq se despartq de aceastq lume (v. 10). Totuwi, Iov are o speranyq dincolo de moarte wi de mormknt (v. 14, 15).

Capitolul 15 – Cel de-al doilea discurs al lui Elifaz. Elifaz ‘l acuzq pe Iov cq este propriul lui acuzator pentru cq cuvintele lui sunt nesqbuite (v. 6). El se apqrq pe el wi pe ceilalyi doi prieteni amintindu-i lui Iov avantajul maturitqyii lor fayq de el. El afirmq un mare adevqr, dar care nu este aplicabil nici pentru Iov, nici pentru altq fiinyq omeneascq.

Capitolul 16 – Rqspunsul lui Iov. El ‘wi caracterizeazq prietenii drept “mkngkietori supqrqciowi> wi ‘i acuzq cq spun adevqruri evidente care nu i se aplicq lui. Dacq situayia ar fi inversatq, Iov ar putea sq prezinte aceleawi argumente (v. 4). Iov recunoawte problema prezentqrii cazului squ ‘naintea lui Dumnezeu (v. 21).

Capitolul 17 – Starea fizicq a lui Iov este tragicq.

Capitolul 18 – Cel de-al doilea discurs al lui Bildad. Acesta sugereazq ca Iov sq se opreascq din vorbit wi sq ‘nceapq sq asculte (v. 2). Cel de-al doilea argument respectq acelawi model ca primul – de vreme ce trecutul ‘nvayq cq Dumnezeu judecq pqcatul wi de vreme ce Iov este judecat, ‘nseamnq cq el a comis un pqcat groaznic pe care ‘l yine ascuns. El scoate la ivealq ckteva zicale wi proverbe din trecut ca dovadq pentru afirmayia sa.

Capitolul 19 – Rqspunsul lui Iov. Iov recunoawte cq prietenii lui i-au devenit strqini wi cq s-au depqrtat de el (v. 3). Iov este dispus ca vorbele lui sq fie scrise ‘ntr-o carte care sq dqinuiascq wi este gata sq le susyinq, orice s-ar ‘ntkmpla (v. 23, 24).

Iov ‘wi exprimq credinya puternicq. El ‘wi pqstreazq integritatea. El crede cq Mkntuitorul va veni wi cq el ‘nsuwi va fi numqrat printre cei rqscumpqrayi.

Page 176: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

176

Rezumatul�cqryii�Iov

Capitolul 20 – Cel de-al doilea discurs al lui Yofar. El nu vine cu nimic nou. Se bazeazq pe vkrsta sa ‘naintatq wi apeleazq la acelawi legalism. El insistq asupra faptului cq Iov este o persoanq rea din cauza legii care spune cq cei rqi trebuie sq fie pedepsiyi (v. 3-5).

Capitolul 21 – Rqspunsul lui Iov. Iov a obosit sq audq atktea acuzayii false. El apeleazq la o curte de judecatq superioarq (v. 1-4). El este de acord cu faptul cq cel rqu va fi pedepsit, dar insistq asupra faptului cq acest adevqr nu se aplicq ‘n cazul squ.

Capitolul 22 – Cel de-al treilea discurs al lui Elifaz. El ‘l acuzq pe Iov cq se ‘ndreptqyewte singur (v. 3). Cuvkntul squ final adresat lui Iov este o extraordinarq invitayie la Evanghelie, dar nu se potrivewte cu situayia lui Iov (v. 21). El ‘l mustrq pe Iov spunkndu-i sq se ‘ntoarcq la Dumnezeu (v. 22-30).

Capitolele 23, 24 – Rqspunsul lui Iov. Iov susyine cq starea lui este mai rea deckt cred prietenii sqi (v. 2). El ar vrea sq-wi prezinte cazul ‘naintea lui Dumnezeu (v. 3-9). Iov ‘ncepe sq ‘nyeleagq faptul cq este testat de Dumnezeu wi cq El ‘l va scoate cu bine din aceste ‘ncercqri (v. 10). Iov ‘wi menyine caracterul integru (v. 12).

Capitolul 25 – Cel de-al treilea discurs al lui Bildad. Rqspunsul lui este scurt. El devine mai degrabq meditativ wi ‘ncepe sq se ‘ntrebe de ce nu s-a frknt Iov dacq este vinovat.

Capitolul 26-31 – Rqspunsul lui Iov. Acesta este discursul cel mai lung al lui Iov. Prietenii lui nu l-au ajutat, dar el ‘wi exprimq credinya ‘n Dumnezeu Creatorul.

Capitolul 27 – Iov nu se frknge sub atacul mkngkietorilor sqi nevrednici.

Capitolul 28 – Acesta este un foarte frumos poem despre Dumnezeu Creatorul.

Capitolul 29 – Pqcatul secret al lui Iov este descoperit acum. El suferq de mkndrie. Chiar wi un om bun are nevoie de pocqinyq. Pronumele personal la persoana I singular, ‘n una din formele sale, apare de 52 de ori ‘n acest capitol. Ceea ce spune Iov este adevqrat probabil, dar el se ‘ndreptqyewte singur.

Capitolul 30 – El comparq trecutul cu situayia lui din prezent. Glasul lui

Page 177: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

177

Rezumatul�cqryii�Iov

nu mai este un ckntec de laudq, ci un oftat de durere (v. 31).

Capitolul 31 – El nu este vinovat de pqcatele senzuale obiwnuite.

Capitolul 32 – Discursul lui Elihu. El este din Buz, acesta fiind un trib arab (Gen. 22:21). Elihu a fost unul din spectatorii acestui concurs. El a tqcut pknq acum din cauzq cq era prea tknqr, dewi ar fi dorit sq vorbeascq. Cknd cei trei prieteni nu mai au nimic de spus wi au pierdut concursul, Elihu este supqrat pentru cq: (1) el crede cq Iov s-a justificat pe el ‘nsuwi wi L-a condamnat pe Dumnezeu (v. 2); (2) el crede cq cei trei prieteni ai lui Iov nu au reuwit sq-i rqspundq ‘ntr-un mod potrivit.

Cknd, ‘n sfkrwit, ia cuvkntul, Elihu vorbewte mai mult deckt oricare dintre cei trei prieteni wi mai mult deckt Iov – capitolele 32-37.

Capitolul 33 – Elihu susyine cq (1) Dumnezeu este drept ‘n tot ce face; (2) Dumnezeu l-a creat pe om (v. 4); (3) Dumnezeu nu dq socotealq nimqnui (v. 13); (4) Dumnezeu vorbewte omului prin vise wi viziuni [‘nainte de a da o revelayie scrisq] (v. 14, 15); (5) Dumnezeu ‘i ‘nvayq pe oameni prin disciplinq (v. 29, 30). Observayi cq el sugereazq motivul “ntrupqrii (v. 6, 7) – este vorba de mijlocire ‘ntre Dumnezeu wi om.

Capitolul 34 – Elihu declarq cq Dumnezeu nu face niciodatq fapte rele sau acyiuni nelegiuite (v. 12).

Capitolul 35 – Elihu ‘i reproweazq lui Iov faptul cq a dat de ‘nyeles cq el este mai drept deckt Dumnezeu (v. 2). Dumnezeu ‘l ‘nvayq pe Iov o lecyie. Nici Iov, nici prietenii lui nu au surprins acest adevqr (v. 10-12).

Capitolul 36 – Dumnezeu este marele “nvqyqtor (v. 22). (Despre Isus s-a spus: “Niciodatq nu a vorbit cineva ca omul acesta.>)

Capitolul 37 – Elihu afirmq cq Dumnezeu este prea departe ca omul sq poatq comunica direct cu El (v. 22, 23). Totuwi, nu mqreyia lui Dumnezeu l-au despqryit pe om de El; pqcatul omului a provocat aceastq rupturq (vezi Isaia 59:1, 2).

Scena VII. Iehova ‘n dialog cu Iov – 38:1-42:6

Capitolul 38 – Rqspunsul Celui Atotputernic. Dumnezeu intervine wi ‘i vorbewte lui Iov. “n timpul ‘ntregului dialog se adunq nori de furtunq la orizont. “n acest moment, furtuna izbucnewte cu furie. Mulyimea se ‘mprqwtie wi cautq sq se adqposteascq, lqskndu-l pe Iov singur cu Dumnezeu (v. 1). Atkt

Page 178: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

178

Bibliografie

Iov, ckt wi Elihu au ascuns vederii adevqrul cu teoriile wi ideile lor (v. 2). Dumnezeu i Se adreseazq lui Iov de pe poziyia Sa de Creator. Amintiyi-vq cq acestea au fost poziyia wi rolul Squ ‘nainte de existenya revelayiei scrise (v. 4). Comparayi cu Romani 1:19, 20. Aceasta este o introducere bunq pentru orice carte despre geologie wi despre origini.

Acest rqspuns (v. 7) pune o datq mai timpurie pentru crearea omului. De fapt, omul este un “‘ntkrziat> ‘n universul lui Dumnezeu. Ce wtiau autorul cqryii Iov sau Iov ‘nsuwi despre frumuseyea unui fulg de zqpadq (v. 22, 23)? Grindina este pentru judecatq – vezi Apocalipsa 8:7.

Capitolul 39 – Persoana, puterea wi ‘nyelepciunea lui Dumnezeu sunt descoperite ‘n creayie.

Capitolul 40 – Dumnezeu ‘i cere acum lui Iov sq-I rqspundq (v. 1, 2). Iov ‘ncepe sq se vadq pe sine ‘n lumina prezenyei lui Dumnezeu – el este nimic ‘naintea Domnului. Iov tace brusc (v. 3-5). Furtuna se dezlqnyuie ‘n toatq furia sa wi Dumnezeu vorbewte din mijlocul vkrtejurilor de vknt. El continuq sq-i vorbeascq lui Iov prin intermediul creayiei Sale (v. 6).

Capitolul 41 – Dumnezeu continuq sq-l chestioneze pe Iov ‘n legqturq cu actele creayiei Sale.

Capitolul 42 – Iov “i rqspunde lui Dumnezeu. El recunoawte suveranitatea lui Dumnezeu (v. 2); ‘wi mqrturisewte pqcatul (v. 3); se pocqiewte (v. 4-6). Dumnezeu “wi ‘mplinewte planul ‘n viaya lui Iov. Iov ‘nyelege cq Dumnezeu a ‘ngqduit suferinya ‘n viaya lui pentru a-l aduce la pocqinyq. El se vede acum ‘n lumina prezenyei lui Dumnezeu (vezi 1 Ioan 1:6, 7).

III. EPILOG – Capitolul 42:7-17

Aceastq secyiune reprezintq scena finalq a acestei drame. Este dreptatea exprimatq prin mijloace poetice.

Dumnezeu ‘i mustrq pe cei trei prieteni ai lui Iov. Iov devine preotul lor wi aduce jertfe pentru ei (v. 7-9). Dumnezeu ‘i dq lui Iov de douq ori mai mult din tot ce a avut la ‘nceput. A dublat Dumnezeu wi numqrul copiilor lui Iov? Cknd au fost nimicite animalele lui, ele au fost pierdute pentru totdeauna. Cknd au murit fiii wi fiicele sale, Iov nu wi-a pierdut copiii pentru totdeauna. El are 10 copii ‘n Paradis. Wi mai are 10 copii pe pqmknt. Dumnezeu a dublat numqrul copiilor lui Iov.

Page 179: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

179

Bibliografie

Bibliografie

A aprecia valoarea unei cqryi dupq materialele apqrute la bibliografia de la sfkrwit este echivalent cu a nota rqspunsurile unui student dupq calitatea celor ce i-au suflat la examen! Totuwi, pentru cercetarea unor alte surse cu explicayii similare sau diferite, iatq ckteva titluri wu autori care s-au ocupat de cartea lui Iov:

1. Be patient - {arren {. {iersbe, SP Pulications 2. Notes on Job - Dr. Thomas L. Constable, 20053. Job et ses amies, C.H.M.4. Let God Be God - Studies in Job de Ra] C. Stedman5. The Book of God and Man - R Gordis, (1965); 6. Out of the Whirlwind: The Major Message of Job - L D Johnson, (1971)7. Remar\able Record of Job - H Morris, (1988).

Andersen, Francis I. Job. Tyndale Old Testament Commentaries series. Leicester, Eng. and Downers Grove, Ill.: InterVarsity Press, 1976.

Archer, Gleason L., Jr. A Survey of Old Testament Introduction. Revised ed. Chicago: Moody Press, 1974.

Barnes, Albert. Notes Critical, Illustrative, and Practical on the Book of Job. 2 vols. Glasgow: Blackie & Son, 1847.

Barr, James. “Hebrew Orthography and the Book of Job.> Journal of Semitic Studies 30:1 (Spring 1985):1-33.

Baxter, J. Sidlow. Explore the Book. 6 vols. London: Marshall, Morgan, and Scott, 1965.

Beeby, H. D. “Elihu—Job’s Mediator.> South East Asia Journal of Theology 7:2 (October 1965):33-54.

Blackwood, Andrew W. A Devotional Introduction to Job. Grand Rapids: Baker Book House, 1959.

Page 180: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

180

Bibliografie

Bock, Darrell L. “Interpreting the Bible—How Texts Speak to Us.> In Progressive Dispensationalism, pp. 76-105. By Craig A. Blaising and Darrell L. Bock. Wheaton: Victor Books, 1993.

Brichto, Herbert Chanan. “Kin, Cult, Land and Afterlife—A Biblical Complex.> Hebrew Union College Annual 44 (1973):1-54.

Bullock, C. Hassell. An Introduction to the Poetic Books of the Old Testament. Chicago: Moody Press, 1979.

Burns, John Barclay. “The Identity of Death’s First-Born (Job XVIII 13).> Vetus Testamentum 37:3 (July 1987):362-64.

Cansdale, George. Animals of Bible Lands. London: Paternoster Press, 1970.

Carson, D. A. How Long, O Lord? Reflections on Suffering and Evil. Grand Rapids: Baker Book House, 1990.

Carter, Charles W. “The Book of Job.> In The Wesleyan Bible Commentary. Edited by Charles W. Carter. 6 vols. Grand Rapids: Wm. B. Eerdmans Publishing Co., 1968.

Constable, Thomas L. “Analysis of Bible Books—Old Testament.> Paper submitted for course 685 Analysis of Bible Books—Old Testament. Dallas Theological Seminary, January 1967.

Coureyer, B. “Qui est Behemoth?> Revue Biblique 82 (1975):418-43.

Crenshaw, James L. “The Acquisition of Knowledge in Israelite Wisdom Literature.> Word & World 7:3 (Summer 1987):245-52.

_____. Old Testament Wisdom. Atlanta: John Knox Press, 1981.

_____. “Popular Questioning of the Justice of God in Ancient Israel.> Zeitschrift für die Alttestamentliche Wissenschaft 82:3 (1970):380-95.

_____. “Wisdom.> In Old Testament Form Criticism, pp. 225-64. Edited by John H. Hayes. San Antonio: Trinity University Press, 1974.

Cummons, Bruce D. The Problem of Suffering. Grand Rapids: Zondervan Publishing Co., 1957.

Darby, John Nelson. Synopsis of the Books of the Bible. 5 vols. Revised ed. New York: Loizeaux Brothers Publishers, 1942.

Delitzsch, Franz. Biblical Commentary on the Book of Job. 2 vols. Translated by Francis Bolton. Biblical Commentary on the Old Testament. Reprint ed., Grand Rapids: Wm. B. Eerdmans Publishing Co., 1961.

Dhorme, E. A Commentary on the Book of Job. Translated by Harold Knight. 1926; reprint ed., New York: Thomas Nelson, 1967.

Page 181: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

181

Bibliografie

Dick, Michael Brennan. “The Legal Metaphor in Job 31.> Catholic Biblical Quarterly

41:1 (January 1979):37-50. Diewert, David A. “Job 7:12: Yam, Tannin and the Surveillance of Job.> Journal of Biblical Literature 106:2 (1987):203-215.

“Dinosaurs and the Bible.> Five Minutes with the Bible and Science Supplement to Bible-Science Newsletter 6:4 (May 1976):1-7.

Driver, Samuel R. Introduction to the Literature of the Old Testament. Revised ed. New York: Scribner’s, 1914.

Driver, Samuel R., and George B. Gray. A Critical and Exegetical Commentary on the Book of Job. International Critical Commentary series. Edinburgh: T. & T. Clark, 1921.

Dyer, Charles H., and Eugene H. Merrill. The Old Testament Explorer. Nashville: Word Publishing, 2001.

Ellison, H. L. A Study of Job. Paternoster Press, 1958; reprint ed., Grand Rapids: Zondervan Publishing House, 1973.

Epp, Theodore H. Why Do Christians Suffer? Lincoln, Nebr.: Back to the Bible Broadcast, 1955.

Estes, Daniel J. “The Hermeneutics of Biblical Lyric Poetry.> Bibliotheca Sacra 152:608 (October-December 1995):413-30.

Forrest, Robert W. E. “The Creation Motif in the Book of Job.> Ph.D. dissertation, McMaster University, 1975.

Freedman, David Noel. “The Elihu Speeches in the Book of Job.> Harvard Theological Review 61:1 (January 1968):51-59.

Gaebelein, Arno C. The Annotated Bible. 4 vols. Reprint ed. Chicago: Moody Press, and New York: Loizeaux Brothers, Inc., 1970.

Gammie, John G. “Behemoth and Leviathan: On the Didactic and Theological Significance of Job 40:15-41:26.> In Israelite Wisdom: Theological and Literary Essays in Honor of Samuel Terrien, pp. 217-31. Edited by John G. Gammie, Walter A. Brueggmann, W. Lee Humphreys, and James M. Ward. New York: Union Theological Seminary, 1978.

Gibson, Edgar C. S. The Book of Job. 1919; reprint ed. Minneapolis: Klock & Klock Christian Publishing Co., 1978.

Good, Edwin M. Irony in the Old Testament. Philadelphia: Westminister Press, 1965.

Gordis, Robert. The Book of God and Man. Chicago: University of Chicago Press, 1965.

_____. The Book of Job. New York: KTAV Publishing House, 1978.

Page 182: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

182

Bibliografie

_____. “The Lord out of the Whirlwind.> Judaism 13:1 (Winter 1964):48-63.

Gowan, Donald E. “God’s Answer to Job: How Is It an Answer?> Horizons in Biblical Theology 8:2 (December 1986):85-102.

Gray, George Buchanan. The Forms of Hebrew Poetry. Library of Biblical Studies series. 1915; reprint ed. New York: KTAV Publishing House, 1972.

Habel, Norman C. The Book of Job. New York: Cambridge University Press, 1975.

Harris, R. Laird. “The Book of Job and Its Doctrine of God.> Grace Journal 13:3 (Fall 1972):3-33.

Heidel, A. The Gilgamesh Epic and the Old Testament Parallels. Chicago: University of Chicago Press, 1946.

Hengstenberg, E. W. “Interpreting the Book of Job.> In Classical Evangelical Essays in Old Testament Interpretation, pp. 91-112. Edited by Walter C. Kaiser Jr. Grand Rapids: Baker Book House, 1972.

Heras, Henry. “The Standard of Job’s Immortality.> Catholic Biblical Quarterly 11 (1949):263-79.

Hermission, Hans-Jurgen. “Observations on the Creation Theology in Wisdom.> In Israelite Wisdom: Theological and Literary Essays in Honor of Samuel Terrien, pp. 43-57. Edited by John G. Gammie, Walter A. Brueggemann, W. Lee Humphreys, and John M. Ward. New York: Union Theological Seminary, 1978.

Hopkins, Hugh Evan. The Mystery of Suffering. Chicago: InterVarsity Press, 1959.

Kallen, Horace M. The Book of Job as a Greek Tragedy. New York: Hill and Wang, 1959.

Kline, Meredith G. “Job.> In The Wycliffe Bible Commentary, pp. 459-90. Edited by Charles F. Pfeiffer and Everett F. Harrison. Chicago: Moody Press, 1962.

Lange, John Peter, ed. Commentary on the Holy Scriptures. 12 vols. Reprint ed., Grand Rapids: Zondervan Publishing House, 1960. Vol. 4: Chronicles-Job, by Otto Zockler, Fr. W. Schultz, and Howard Crosby. Translated, enlarged, and edited by James G. Murphy, Charles A. Briggs, James Strong, and L. J. Evans.

Laurin, Robert. “The Theological Structure of Job.> Zeitschrift für die Alttestamentliche Wissenschaft 84 (1972):86-89.

Lewis, C. S. The Problem of Pain. 1940. Reprint ed. London: Collins Press, Fontana Books, 1959.

L’Heureax, Conrad. “The Ugaritic and Biblical Rephaim.> Harvard Theological Review 67 (1974):265-74.

Lillie, William. “The Religious Significance of the Theophany in the Book of Job.> Expository Times 68:11 (August 1957):355-58.

Page 183: Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov

183

Bibliografie

Maimonides, Moses. The Guide of the Perplexed. Translated by Shlomo Pines. Chicago: University of Chicago, 1963.

MacKenzie, R. A. F. “ The Purpose of the Yahweh Speeches in the Book of Job.>

MacLeod. W. B. The Afflictions of the Righteous. London: Hodder and Stoughton, n.d.

McKeating, Henry. “The Central Issue of the Book of Job.> Expository Times 82:8 (May 1971):244-47. Meek, Theophile J. “Job xix 25-27.> Vetus Testamentum 6 (1956):100-103. Millard, Alan R. “The Question of Israelite Literacy.> Bible Review 3:3 (Fall 1987):22

Morgan, G. Campbell. The Answers of Jesus to Job. G. Campbell Morgan Library series. Fleming H. Revell, 1935; reprint ed., Grand Rapids; Baker Book House, 1973. _____. Living Messages of the Books of the Bible. 2 vols. New York: Fleming H. Revell Co., 1912. The NET (New English Translation) Bible. First beta printing. Spokane, Wash.: Biblical Studies Press, 2001. Northrup, Bernard. “Light on the Ice Age.> Bible-Science Newsletter 14:1 (June 1976):1

Orr, James. “Immortality in the Old Testament.> In Classical Evangelical Essays in Old Testament Interpretation, pp. 253-65. Compiled and edited by Walter C. Kaiser Jr. Grand Rapids: Baker Book House, 1972.

Parsons, Gregory W. “Guidelines for Understanding and Proclaiming the Book of Job.> Bibliotheca Sacra 151:604 (October-December 1994):393-413.

_____. “Literary Features of the Book of Job.> Bibliotheca Sacra 138:551 (July-September 1981):213-29.

_____. “The Structure and Purpose of the Book of Job.> Bibliotheca Sacra 138:550 (April-June 1981):139-57.

Patrick, Dale. “The Translation of Job XLII 6.> Vetus Testamentum 26:3 (July 1976):369

Perdue, Leo G. “Job’s Assault on Creation.> Hebrew Annual Review 10 (1986):295-315. Pope, Marvin H. Job. Anchor Bible series. Garden City, N.Y.: Doubleday and Co., 1973. Reichert, Victor E. Job. London: Soncino Press, 1946.

Rideout, Samuel. The Book of Job. 2nd ed., New York: Loizeaux Brothers, 1943.

Robinson, Theodore H. The Poetry of the Old Testament. London: Duckworth, 1947.

Rowley, H. H. The Book of Job. New Century Bible Commentary series. Thomas Nelson & Sons, 1970; revised ed., Marshall, Morgan & Scott, 1976; reprint ed., Grand Rapids: Wm. B. Eerdmans Publishing Co., and London: Marshall, Morgan & Scott, 1983.

Rowold, Henry L. “The Theology of Creation in the Yahweh Speeches as a Solution to the Problem Posed by the Book of Job.> Th.D. dissertation, Concordia Seminary in Exile, 1977.


Recommended