Home >Documents >c.g. - Infectiile Chirurgicale

c.g. - Infectiile Chirurgicale

Date post:10-Apr-2018
Category:
View:256 times
Download:1 times
Share this document with a friend
Transcript:
  • 8/8/2019 c.g. - Infectiile Chirurgicale

    1/22

    INFECTIILE CHIRURGICALE

    Dr.Claudia Gherman

    1. DATE GENERALE

    Infectiile chirurgicale se constituie intr-un grup heterogen de procese care tind sa

    aibe cel putin doua caracteristici in comun. In primul rand, infectia chirurgicala apare in

    mod aproape regulat ca rezultat al disruptiei barierei epiteliale la microrganisme, urmata

    de inocularea bacteriana. Aceasta disruptie apare ca si o consecinta a unui traumatism,

    interventie chirurgicala sau proces patologic de vecinatate.

    In al doilea rand, instalarea si persistenta infectiei este rezultatul interactiunii

    complexe intre agentii patogeni microbieni care invadeaza si mecanismele de aparare ale

    gazdei care devin incapabile sa anihileze procesul infectios.

    Infectia ramane o cauza semnificativa a morbiditatii si mortalitatii postoperatorii

    in pofida progreselor majore inregistrate in tratamentul bolnavilor chirurgicali. Retrospectiv

    urmarit se poate constata cu usurinta faptul ca epidemiologia infectiilor chirurgicale s-a

    schimbat considerabil. Spre exemplu, inainte de implementarea tehnicilor de antisepsie

    introduse de Lister, incidenta infectiilor postoperatorii era semnificativa, respectiv maimare de 50% si asociata cu o rata inalta a mortalitatii. Desi ulterior incidenta infectiilor la

    bolnavii chirurgicali s-a redus substantial, aceasta complicatie ramane o problema

    semnificativa.

    Factorii care contribuie la constituirea infectiilor ca problema extrem de importanta

    includ: aplicatiile tehnologiei avansate, tehnica monitorizarii invazive, anestezia, sustinerea

    metabolica care faciliteaza performantele procedurilor chirurugicale in afectiunile severe,

    la varstnici, pacienti debilitati sau imunosupresati.

    2. MODUL DE EVOLUTIE SI MIJLOACE DEAUTOAPARARE IN INFECTII

    Dezvoltarea unei infectii presupune prezenta agentilor microbieni si grefarea lor pe

    tesuturi gazda, urmat de proliferare, invazie locala si diseminare la distanta.

    Doua mari rezervoare de agenti potential infectiosi au fost identificati:

    -flora autohtona, endogena a pacientului

    -agenti din mediu inconjurator.

    1

  • 8/8/2019 c.g. - Infectiile Chirurgicale

    2/22

  • 8/8/2019 c.g. - Infectiile Chirurgicale

    3/22

    orofaringiana. Interactiunile bacterio-bacteriene, un numar limitat de site-uri de adeziune a

    bacteriiilor de enterocite si peristaltica intestinala, toate actioneaza pentru a preveni

    suprapopularea microbiana a intestinului. Bacteriile anaerobe, in particular si pana la o

    limita, actioneaza in sensul prevenirii suprapopularii si invaziei in germeni patogeni aerobi

    si gram-negativi, fenomen denumit ca si rezistenta la colonizare.Microbii care au depasit aceasta prima bariera si au reusit sa patrunda in asa-zisele

    teritorii sterile ale organismului intalnesc alte diferite modalitati de aparare ale

    organismului gazda.

    Primele ar fi diferitele tipuri de de proteine existente, care sunt capabile sa se lege

    de microbii invadanti. Fibronectina si glicogenul pot sa se lege de peretele celular al

    agentilor gram-negativi si prin polimerizarea lor sa actioneze prin sechestrarea unui mare

    numar de bacterii.Anticorpii (imunoglobulinele-Ig) sunt prezenti la nivelul suprafetelor mucoase sub

    forma IgA secretorii si la nivelul spatiilor tisulare extracelulare si a torentului sanguin sub

    forma IgG si IgM. Acesti anticorpi naturali pot sa actioneze direct impotriva microbilor prin

    liza acestora sau pe alte cai cum ar fi fagocitoza sau neutralizarea toxinelor microbiene.

    Liza microbiana este posibila atunci cand anticorpii apartinand claselor IgM si unele

    clase IgG actioneaza activand complementul, in cascada. Fractiunile C6-9 formeaza

    complexe ce provoaca distructie membranala si liza osmotica.

    Pe parcursul activarii complementului, se produce fractiunea C3b care actioneaza ca

    si opsonina pentru celulele fagocitate, pe cand fractiunile C3a si C5a servesc pentru a

    marca cresterea permeabilitatii vasculare in aria infectata. Fractiunile C5a, C5b, C6 si C7

    functioneaza in cadrul procesului de fagocitoza ca si agenti chemotactici pentru leucocite

    polimorfonucleare si macrofage. Aceste procese duc la instalarea fenomenelor inflamatorii

    la locul infectiei. Are loc un influx de lichide extracelulare si componente celulare, precum

    si proteine serice, incluzand fractiunile complementului, fibrinogenul, albumina si Ig, care

    patrund la nivel local, tisular.

    In primele ore dupa infectie deja se observa o migrare masiva de PMN si

    macrofage la locul infectiei, cu rolul de a distruge agentii microbieni, dar numarul lor este

    finit, deci si activitatea lor limitata. Activitatea metabolica a macrofagelor este, de

    asemenea crescuta. Secretia de citokine a macrofagelor, cum ar fi factorul necrotic

    tumoral, precum si de interleukine 1 si interleukine 6, serveste la accelerarea procesului

    de fagocitoza, dar si la liza bacteriana si neutralizarea toxinelor.

    Invaziei locale masive si apoi diseminarii la distanta a agentilor infectiosi li se opun

    mecanismele de autoaparare ale organismului gazda care constau in macrofage

    3

  • 8/8/2019 c.g. - Infectiile Chirurgicale

    4/22

    apartinand sistemului reticuloendotelial (celulele Kupffer hepatice, splenice si microfagele

    alveolare) PMN, monocite, Ig si comlementul din circulatia sistemica. Acestor mecanisme

    locale si generale de aparare li se opun numarul si virulenta agentilor microbieni.

    Anumite regiuni ale corpului poseda mecanisme proprii de aparare. Astfel, cavitatile

    peritoneale si pleurale poseda capacitatea de a indeparta direct microbii prin epurarelimfatica. Microbii care invadeaza cavitatea peritoneala sunt initial atacati de macrofage si

    transportati la distanta pe cale limfatica, transdiafragmatic. La acest nivel se gasesc marile

    colectoare limfatice care se varsa in ductul toracic si apoi in circulatia sistemica, astfel

    cavitatea peritoneala fiind epurata. Bacteriile extrem de virulente insa provoaca, pe

    aceasta cale septicemii si septicopiemii.

    Tot la nivelul cavitatii peritoneale infectate apare, mai tardiv, un influx de PMN,

    lichide bogate in aport inflamator, cum ar fi: fibrinogenul, Ig si complement, carecloazoneaza si incearca sa distruga microbii responsabili de dezvoltarea abceselor

    localizate si a multor tipuri de infectii cronice.

    3. DIAGNOSTICUL INFECTIILOR CHIRURGICALE

    DIAGNOSTICUL CLINC. Medicul practician trebuie sa fie apt sa diagnosticheze

    aparitia infectiilor datorate diferitilor agenti etiologici. Recunoasterea clinica a infectiei

    constituie primul pas si cel mai important in diagnosticarea infectiilor.Majoritatea infectiilor chirurgicale sunt consecinta unui traumatism care distrugand

    bariera fizica de aparare a gazdei, a permis invadarea microbiana. Aceasta poate fi

    consecinta unui accident sau a unei interventii chirurgicale planificate.

    Cele mai comune semne si simptome ale infectiilor sunt datorate raspunsului local

    inflamator la infectie si consta in: edem local si eritem inconjurand locul infectiei, caldura

    locala, durere, impotenta functionala, eventual prezenta unei formatiuni tumorale (rubor,

    calor, dolor, functio lesa,tumor). Prezenta puroiului este patognomonica pentru prezentainfectiei bacteriene sau a unor infectii fungice, la fel dupa cum acesta nu este intalnit la

    imunosupresati sau la pacienti cu leucopenii severe. Ea poate fi sugerata de prezenta

    fluctuentei la examenul obiectiv.

    Amorsarea infectiei in arii vizibile ale corpului le face sa fie insotite deseori de

    procese de celulita sau limfangita.

    Prezenta infectiei sistemice este obiectivata prin prezenta febrei si tahicardiei.

    Majoritatea infectiilor severe care dau si manifestari sistemice sunt date de diferite specii

    de microorganisme, cele mai frecvente fiind insa tulpinile gram negative. Febrei ridicate,

    cum ar fi in septicemii spre exemplu, i se asocieaza o crestere a indexului cardiac,

    4

  • 8/8/2019 c.g. - Infectiile Chirurgicale

    5/22

  • 8/8/2019 c.g. - Infectiile Chirurgicale

    6/22

    necesita perioade mai lungi pentru dezvoltarea lor in cultura. Culturii de germeni patogeni

    pe diferite medii trebuie sa-I urmeze efectuarea antibiogramei care permite instituirea

    tratamentului. Deoarece aceste informatii nu sunt disponibile imediat, terapia

    antimicrobiana la pacientii chirurgicali se incepe, de multe ori, inainte de parvenirea

    rezultatelor. Odata informatiile sosite, terapia antimicrobiana se conduce mai precis, directtintit.

    Majoritatea laboratoarelor de microbiologie clinica moderna detin informatii despre

    tipurile specifice de microorganisme prezente la locul infectiei si despre sensibilitatea lor

    respectiv rezistenta la diferiti agenti antimicrobieni. Cunostinte trebuie posedate, in acest

    sens, in directia concentratiei minime inhibitorii (CMI) de agent antimicrobian, la care

    cresterea microrganismelor izolate este impiedicata.

    Determinarile precise cantitative de specii microbiene sunt indicate in caz de arsuriextinse, la pacientii cu infectii necrozante de tesuturi moi sau la cei cu plagi chirurgicale

    deschise la care este luata in considerare o sutura primara intarziata.

    Din pacate, informatii sigure privind statusul mecanismelor de aparare ale gazdei,

    gradului de inoculare, virulentei microbiene nu sunt usor cuantificabile in unitatile

    spitalicesti. Indicatorii de baza in infectii raman determina

of 22

Embed Size (px)
Recommended