+ All Categories
Home > Documents > Cetatea Credintei an V nr. 5

Cetatea Credintei an V nr. 5

Date post: 11-Dec-2015
Category:
Upload: sorinignat
View: 345 times
Download: 4 times
Share this document with a friend
Description:
Cetatea Credintei
24
Transcript
Page 1: Cetatea Credintei an V nr. 5
Page 2: Cetatea Credintei an V nr. 5

Simona Ilea Pop, Ştiri din viaţa cetăţii şi a parohiei noastre ������������������������������ 3

Prof� Dr� Ing� Ovidiu Popa, Oglinda venețiană �������������������������������������������� 4

Pr� Lect� Univ� Dr� Cristian Sonea, Relevanța mişcării ecumenice pentru lumea contemporană ���������������������������������������������������������������������������������������� 6

Pr� Marcel Agrişan, Despre eşecul căsătoriei �������������������������������������������������� 8

Prof� Aurelian Cosma, Activitatea misionară a apostolilor ��������������������������� 10

Ieromonah Dr� Anastasie Berbecel, Sf. Apostol şi Evanghelist Luca – ocrotitorul medicilor şi al artiştilor ������������������������������������������������������������������������ 12

Andreea Nemeş, Răbdarea în încercări şi ispite��������������������������������������������� 14

Pr� Robert Anton Kovacs, Ierurgii privitoare la sfârşitul creştinesc

al omului (II) ������������������������������������������������������������������������������������������������ 15

Pictor iconar Daniela Toma, Ars Iconica �������������������������������������������������� 16

Pr� Iuliu Gorea, Despre preoții cortului sfânt (I)������������������������������������������� 17

Sorin Simoc, Sergiu Ciocârlan, Mărturisitorul de care vă temeți �������������������� 18

Psih� Katalin Rus, Probleme de internalizare şi externalizarela copii şi adolescenţi (III)��������������������������������������������������������������������������������� 19

Instit� Graţiela Agrişan, Aripi de îngeraş �������������������������������������������������� 21

Cuprins

Page 3: Cetatea Credintei an V nr. 5

3

Ştiri

• Deschidereaunuinouanșcolarlașcoalaparohială„MitropolitulBarto-lomeu”dinCetateaFetei-Florești. Și în acest an copiii din parohia „Tuturor Sfin-ților” sunt așteptati de profesori voluntari la cursurile inițiate duminica după-amiază, în incinta bisericii� Timp de 2 ore (16-18) elevii pot beneficia gratuit de cursuri de religie, limba și literatura română, istoria României și dezvoltare personală� Astfel, în fiecare duminică vor fi organizate simultan un curs de religie și altul din disciplinele amintite, predate de către cadre didactice specializate� Copiii mai mari vor rămâne după cursuri pentru a viziona filme creș-tine, comentate apoi de un regizor de film� Cursurile se vor desfășura în acest semestru începând cu data de 13 septem-brie și vor cuprinde 14 întâlniri, urmând ca programul semestrului al doilea să fie comunicat ulterior� Participarea copiilor la cursuri se face în mod gratuit, pe baza de înscriere, în limita locurilor disponibile� Înscrierile se fac telefonic, la nr� 0751 252 666 (Cosmina Matei)�

• NavetadelaFloreștilaClujcubi-cicleta,abiadeanulviitor. Între timp, la Cluj-Napoca 100 de bicicliști volun-tari vor testa sistemul Bike Sharing pe parcursul lunii septembrie, urmând ca acesta să fie deschis publicului din luna noiembrie a� c� Conceput ca un proiect metropolitan menit să lege prin piste de biciclete Cluj-Napoca de comunele Flo-rești și Apahida, Bike Sharing este încă departe de finalizare� La Florești lipsește chiar ciclotraseul care va deservi cele 4 stații de închiriere biciclete de pe raza

comunei� După cum au declarat surse din cadrul Primăriei Florești, pistele ar fi trebuit construite de-a lungul DN1 între trotuar și rigolă, și nu desenate pe una din cele 2 benzi destinate autovehiculelor� Traseul asumat de firma câștigătoare a licitației este Avram Iancu – Plopilor și continuare pe partea de NORD a comunei, pe străzi comunale, până la strada Morii, de unde se trece pe partea de SUD, până pe strada Tăuţiului, pe un culoar de străzi comunale�

• CaleaFlorești,principalacaledeaccessprecentrulmunicipiuluiCluj-Na-poca,înreparații. În luna septembrie, circulația se va desfășura cu anumite restric-ții pe tronsonul cuprins între magazinul Billa și Nodul N, din cauza lucrărilor de asfaltare� Primăria clujeană susține că lu-crările de asfaltare se vor încheia la finele lunii septembrie�

• „ZileleFloreștiului2015”,numărrecorddeparticipanți. Sfârșitul lunii august a prilejuit și în acest an floreșteni-lor și oaspeților comunei reîntâlnirea cu obiceiurile locului, cu muzica și dansurile populare, dar și nelipsitele concerte de muzică ușoară românească cu interpreți și formații cunoscute� Dacă în prima zi a evenimentului numărul celor prezenți se apropia de 7�000 de persoane, în ultima seară, acesta a ajuns la 12�000 de persoa-ne� Atracția din acest an a sărbătorii a fost reîntâlnirea cu formația Talisman și grandiosul joc de artificii care au luminat timp de 18 minute cerul Floreștiului, spre încântarea tuturor celor prezenți�

Știri din viața cetății și a parohiei noastreSimona Ilea Pop

Page 4: Cetatea Credintei an V nr. 5

4

Oam

eni, t

răiri

, fap

te

Lumina palidă, riguros strunită de con-turul frust al ferestrelor prelungi, atinge

parcă temător bolţile frânt arcuite, băncile de lemn lucioase de trecerea timpului, blazoanele privind imobil dinspre un ieri de ele știut� Sunetul plin, regal, atotstăpâ-nitor al orgii pătrunde deopotrivă pereţii reci, mobilierul de lemn și pe cei care îl populează vremelnic� Dietrich Buxtehude� Forţa sunetului remodelează arhitectu-ra bisericii din care simt dintr-odată că fac parte� Uitate sunt tumultul orașului, zbaterile interioare și exterioare, virtua-lul comunicaţiilor moderne, viermuiala cotidiană� Curgerea muzicii împletește firul gândurilor și al simţirii, ducându-mă adânc în mine și scoţând la lumină cele mai puternic încrustate gânduri� Sunetele se înșiră imperial, fiecare după persona-litatea lui și după rolul pe care îl joacă, structurându-se în final într-o alcătuire de cristal perfect – o oglindă faţă de care cea mai măiestrită oglindă veneţiană este un ciob construit din nisip� O oglindă în care ne vedem așa cum suntem� Tot ceea ce este, de fapt, omul adevărat și nu construcţia socială numită om� Mă simt contemporan cu mâna care a lăsat notele pe portativ, pentru a se naște acum ca sunete pornind spre lume din tuburile argintii ale orgii, în biserica abia luminată� Mă simt contemporan cu Bach, cel care a străbătut pe jos 200 de mile pentru a-l întâlni pe maestrul din Lübeck� Oare ce a simţit când a ascultat aceeași muzică? Ce l-a determinat să se dăruiască atât de mult în dorinţa de a învăţa de la maestrul aflat în apogeul vieţii creatoare, prevestind sfârșitul vieţii pământești? Oare Johann

Sebastian ar fi devenit marele Bach dacă nu l-ar fi cunoscut pe Buxtehude? Cu siguranţă� Doar că nu ar fi fost același Johann Sebastian Bach pe care îl iubim astăzi� Ar fi fost mai sărac în creaţie fiindcă ar fi fost mai sărac în cunoaștere� Și în autocunoaștere, fiindcă oglinda veneţiană a muzicii profunde nu îi apare implaca-bil în faţă doar profanului, ci și geniului muzicii, arhitectului sunetelor, meșterului neîntrecut al altor și altor oglinzi magice� Fără a trăi muzica pe care o ascult acum și pe care atâţia alţi fericiţi o vor asculta mâine, Johann Sebastian ar fi fost lipsit, poate, de una dintre ferestrele spre lumea creaţiei, deschisă prin iluminarea propriei fiinţe interioare�

Oglinda muzicii reflectă ceea ce avem în noi, în cele mai ascunse adâncimi� Nu ne face mai buni� Aduce doar adevărul la o suprafață tangibilă� De fapt, toate artele reușesc, în mare măsură, acest lucru� Gân-dul mă poartă spre una dintre secvenţele intrate în istoria cinematografiei� Generalul Tanz, întruchipat de Peter O’Toole în „Noaptea Generalilor”, își modifică tră-săturile feţei și, mai ales, expresia ochilor, în timp ce se lasă absorbit de intensitatea autoportretului lui Van Gogh� Moment atins de suflarea geniului� Privitorul se simte oglindit în pânza tabloului într-atât încât se transformă ajungând copia fidelă a chipului pictat� Graniţa dintre oglindă și privitor devine incertă, fiecare fiind în același timp și imaginea și obiectul� Unele autoportrete au această forţă� Ochii Fridei Kahlo ne privesc până în miezul fiinţei, forţându-ne să ne adâncim autocritic, devastator, necruţător, în interiorul nostru�

Oglinda venețianăOvidiu Popa

Page 5: Cetatea Credintei an V nr. 5

5

Oameni, trăiri, fapte

Suferinţa pictoriţei ne face să suferim mai mult? Sau mai puţin? Cu siguranţă că nu, dar rămânem cu adevărurile dezvăluite pe care nu am îndrăznit să ni le spunem până atunci� Nu are importanţă accidentul Fridei Kahlo� Nu au importanţă vederile politice radicale ale ei sau tumultul vieţii personale� Toate detaliile vieţii ei rămân înafara autoportretelor pe care ni le înfige cu duritate în faţă, forţându-ne să fim mai noi înșine�

Nu demult, un băiat sensibil, inteli-gent, bătând la porţile adolescenţei, îmi spunea că rockul este o muzică împlini-toare, în care se regăsește� Și, pentru că o simte, este adevărat� Pentru el, doar muzica este cea care contează în alegerea făcută� Nu ceea ce se întâmplă sau crede lumea că se întâmplă în backstage, nu scandalurile și excesele reale sau inventate pentru deliciul publicului� Muzica pe care o simte aproape, cu care rezonează, care îl face să înceapă jocul monologat al întrebărilor și răspun-surilor adânci, care îi dă un sprijin atât de necesar în lupta cu tumultul vârstei și al lumii înconjurătoare� Pentru el, cuvintele din „Stairway to Heaven” încă îndeamnă să ne măsurăm înălţimea umbrei cu cea a sufletului� Cuvintele devin fără sens pentru noi mai târziu, odată cu apariţia ciobiturilor și zgârieturilor pe oglinda veneţiană� Faptul că un John Bonham a sfârșit înecat în alcool nu face ca bateria sa să fie mai puţin fascinantă pentru fa-nii Led Zeppelin sau, în general, pentru toţi împătimiţii genului� Chiar dacă, în manifestările exterioare, ei par de multe ori să copieze ceva din comportamentul muzicienilor favoriţi, realitatea este că aceasta este, de regulă, doar o manifestare exterioară� Mai mult o declaraţie, făcută cu emfaza negării realităţii scrobite� Ceea

ce contează cu adevărat este trăirea a tot ce aduce muzica� Repetăm toţi ceea ce spunea George Enescu: „Nu există muzică ușoară și grea, ci doar muzică bună”� Continua-rea fiind că ceea ce nu e muzică bună nu e muzică� Oare pătrundem cu adevărat ceea ce ne-a transmis marele muzician? Oare suntem dispuși să acceptăm că nu doar în muzica barocă ne putem oglindi adâncul fiinţei? Cunoașterea știinţifică ne-a arătat că scoarţa cerebrală devine mult mai activă atunci când ascultăm Mozart� Dar adâncurile sufletului? Depinde de fiecare dintre noi pe ce cale reușim să le conștientizăm� Marele Enescu afirma cu claritate: „Muzica este un grai în care se oglindesc, fără putinţă de prefăcătorie, însușirile psihice ale omului și popoarelor”� O oglindă care ne arată o imagine pe care o vrem cât mai puţin distorsionată a ceea ce suntem� Și, ca întotdeauna când îţi dorești o imagine cât mai reală, cu detalii fine și tușe clare, lumina trebuie să cadă din cât mai multe direcţii� Diversificarea genurilor muzicale ascultate poate avea acest efect� Fiindcă avem datoria de a ști cine suntem, ca oameni și ca societate� Altfel, drumul nostru nu își poate găsi ţinta, rămânând doar mișcare browniană� Altfel, neștiind de unde plecăm, nu putem proiecta vreo destinaţie vieţii noastre� Oglinda veneţiană a muzicii nu ne aduce mai aproape de un viitor proiectat, nu ne ușurează căile, dar ne arată care dintre acestea ne sunt proprii, ţâșnind din fiinţa adâncă, și care sunt artificial asfaltate de societate�

Page 6: Cetatea Credintei an V nr. 5

6

Edito

rial

protestant a fost balansul de la dominare și dependență, la opoziția față de amenințarea ateismului comunist și a islamului� Protes-tantismul a experimentat atât tensiune cât și renaștere, apărând noi expresii religioase care aveau să devină mișcări distincte ca cea evanghelistă, conciliară și penticostală� Romano-catolicismul acestei perioade a simțit, de asemenea, durerea și bucuria renașterii, pentru că formele de exprimare ale creștinismului și credinței creștine s-au diversificat considerabil� Biserica Orto-doxă, pe de-o parte, a suferit sub puterea comunistă de la Revoluția Rusă până la căderea Zidului Berlinului, iar pe de altă parte, s-a extins pe toate cele 6 continente și a format comunități vibrante�

În 1983, 80% din cei care și-au măr-turisit credința creștină, trăiau în Europa și America de Nord, în timp ce la finalul secolului XX, aproape 60% erau rezidenți ai Africii, Asiei, Americii Latine și insulelor Pacificului� Schimbarea repartiției numă-rului de creștini în lume a condus la un creștinism care nu mai are rădăcini în spi-ritualitatea Apuseană sau Răsăriteană� Sun-tem martorii resurgenței unei spiritualități care pune accentul pe experința personală a divinului și nu pe rațiunea care luminea-ză sau pe o experiență duhovniceacă pe care am regăsi-o în experiența spirituală a comunității sfinților� Cea mai dramatică dovadă a acestui nou tip de spiritualitate este creșterea uimitoare a numărului de penticostali în lume� În 1950 doar 5% dintre creștini erau penticostali, azi însă, 1 din 4 creștini din lume este penticostal�

Biserica Ortodoxă se află într-o situa-ție descrisă de Patrick Johnstone în

următorii termeni: „un trecut glorios, însă un viitor incert”1� Și aceasta întrucât contextul istoric în care Biserica Ortodoxă este prezentă a fost unul caracterizat de in-stabilitate și schimbări profunde petrecute de-a lungul istoriei, care au avut consecințe profunde asupra creștinilor ortodocși și asupra modului în care Biserica a reușit să-L transmită lumii pe Hristos Cel viu� Trecând de la perioade de înflorire, apoi prin decade de dezastre, experimentând nesfârșită tranziție de la „subjugare la re-naștere”2, Biserica Ortodoxă este pusă astăzi în fața unor noi provocări și anume, de a da mărturie într-o lume în continuă schimbare� Fabuloasa dezvolatare a teh-nicii, amploarea fenomenului migrației, apariția unui nou tip de manifestare a vieții creștine, netradițională și neașezată într-o uniformitate doctrinară, reprezentată de mișcările charismatice și Penticostale sunt doar câțiva din factorii care caracterizează o față schimbată a lumii creștine în care Biserica Ortodoxă este chemată să dea propria mărturie și să re-evalueze relevanța mișcării ecumenice din care este parte�

Cum se conturează noua față a lumii creștine?

În secolul al XX-lea, ceea ce a caracte-rizat creștinismului romano-catolic și cel

1 Misionar evanghelic, autor a unor studii de diagnoză și prognoză demografică care au ca subiect de cercetare creștinismul global�

2 Patrick Johnstone, The Future of the Global Church: History, Trends and Possiblities (Downers Grove, IL: IVP Books, 2011), p� 106�

Relevanța mișcării ecumenice pentru lumea contemporanăCristian Sonea

Page 7: Cetatea Credintei an V nr. 5

7

Editorial

Subliniem aceste lucruri întrucât societatea are nevoie de o astfel de prezență a Bisericii în lume� Lipsa de râvnă misionară duce la îndepărtarea credincioșilor de Biserică, acolo unde aceștia sunt majoritari, și oferă teren de acțiune pentru prozelitismului de diferite forme�

Cu toate că există documente adoptate de Consiliul Mondial al Bisericilor (World Council of Churches) cu privire la proze-litism care este considerat o deformare a mărturiei autentice, această modalitate de atragere a credincioșilor la alte confesiuni este o practică frecvent întâlnită, în special în țările ortodoxe din fostul lagăr socialist� Aceasta pentru că o parte dintre denomina-țiunile care fac prozelistism ignoră hotărârile mișcării ecumenice, iar marea majoritate a acestora nu sunt membre în WCC�

Un alt aspect asupra căruia trebuie să insiste acum Biserica în ei misiunea internă este educația ecumenică� Și aceasta cel puțin din două motive� Primul, pentru că sunt destul de multe voci anti-ecumensite care fără să cunoască bine ce înseamnă ecumenismul și mișcarea ecumenică dia-bolizează această activitate, considerând-o una din marile erezii ale veacului sau chiar o pan-erezie� Al doilea este determinat de faptul că în numele ecumenismului și a dragostei fraterne întâlnim atitudini și gesturi care trădează credința, dizolvând-o într-o credință de tip sinctretist în care identitatea se pierde� Trebuie reamintit credincioșilor că Biserica Ortodoxă este implicată în ecumenism, având conștiința că este Biserica cea Una a lui Hristos și că mișcarea ecumenică are ca scop realizarea unității de credință a creștinilor prin dialog și cunoaștere reciprocă, astfel încât fiecare Biserică să regăsească în propriul său cadrul eclesial credința apostolică�

Rolul teologiei ortodoxe în acest contextMotivul pentru care facem misiune

este iubirea lui Dumnezeu, iar calitatea de creștini, membri ai Bisericii apostolice ne determină să fim parte din misiune� În acest context, rămâne să vedem care sunt direcțiile și tipul de acțiuni misionare pe care trebuie să le implementăm�

Prima la care vom face referire este misiunea internă, prin care Biserica se preocupă de cei botezați, organizând viața internă, liturgică și socială a comunității creștine� Noile realități sociale cer din par-tea Bisericii un tip de implicare adaptată si-tuațiilor în care se află omul contemporan� Nu vorbim despre o amestecare a Bisericii cu lumea, în sensul unei acomodări care ar presupune renunțarea la valorile Tradi-ției, ci un tip de încorporare a societății în lucrarea Bisericii prin care societatea este împlinită și regăsită în Biserică� La ce facem referire în mod concret? Consi-derăm necesară o transmitere a credinței pe înțelesul tuturor� O deprindere de a comunica Evanghelia lui Hristos într-un limbaj atractiv, care să cucerească�

Această calitate a membrilor Bisericii de a fi „veșnic tineri”, asemenea Celui pe care-L vestesc, trebuie să se regăsească și în activitățile liturgice și sociale� Implicarea credincioșilor în serviciile divine publice este o primă etapă� Apoi încurajarea aces-tora de a se împărtăși frecvent la Sfânta Liturghie este o modalitate de a-i integra, atât în slujirea comunitară propriu-zisă, cât și în comuniunea sfinților, conști-entizându-i de faptul că de acolo începe misiunea și acolo trebuie să se încheie� Un alt aspect: nu poți afirma că te afli în comuniune deplină cu ceilalți creștini dacă comuniunea euharistică nu se continuă și într-o comuniune diaconală și socială�

Page 8: Cetatea Credintei an V nr. 5

8

Călă

uza s

uflet

ului

În ziua de astăzi pentru mulți căsătoria e o distracție� În virtutea acestei abordări, lipsurile partenerului de viață se hipertro-fiază, iar în cele din urmă amândoi cad de acord că nu se mai potrivesc, că sunt prea diferiți� Secretul unei căsnicii reușite este dat de modul în care te schimbi în primul rând pe tine, nu pe celălalt� Viața în familie înseamnă răbdare reciprocă, dragoste reciprocă, străduința de a deveni mai buni și de a îmbunătăți relațiile dintre noi și soții sau soțiile noastre�

Întrebare: dacă vezi căsătoria doar din punct de vedere senzual şi cu scopuri limitate, poți cădea în păcatul infidelității?

Se poate întâmpla! Căsătoria este me-nită să-i unească pe cei doi soți pentru totdeauna� Atunci când relațiile dintre ei se dezvoltă armonios, nu poate apărea în mod serios hotărârea de a avea o rela-ție extraconjugală� Când cineva începe o relație nouă, i se pare că noul partener îl înțelege mai bine, că are mai multe în comun cu el, la început i se pare grozav și excepțional� Dacă te-ai lăsat târât de sentimente, respingându-l pe omul care este cu adevărat al tău, după aceea, când l-ai pierdut, poate să te doară foarte tare�

Când o persoană încalcă jurământul de căsătorie prin adulter sau infidelitate, apar consecinţe extrem de dureroase: „Așa încât nu mai sunt doi, ci un trup� Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă” (Matei 19, 6)� O confirmare a acestui fapt o constituie suferinţa de care are parte partenerul nevinovat� Efectele infidelității pot fi asemănate cu cele ale unui uragan care devastează totul� Mulți spun că ar fi suportat mai ușor moartea

Intrebarea cititorului1: De ce în ziua de astăzi se destramă atât de multe familii?

Oamenii se înșală atunci când consi-deră că poți să întemeiezi o familie pur și simplu pentru că cineva ți-a plăcut ca înfățișare, pentru că este interesant, bun în relațiile intime, pentru că vrei copii de la el, pentru că e bogat ș�a�m�d� Frumusețea exterioară poate trece, atracția fizică poate dispărea, celălalt poate deveni neinteresant, sentimentele nu mai sunt atât de puternice, sexul nu mai e atât de intens, copiii cresc și pleacă – pot chiar să moară – și ce se întâmplă după aceea?

În familiile clădite pe o temelie atât de slabă, va crește treptat iritarea reciprocă, soția poate începe să-l „toace la cap” pe soț, ceea ce în ultimă instanță duce la despărți-re� De aceea sunt atât de multe divorțuri� De ce pe vremea bunicilor noștri aproape nu existau divorțuri? Fiindcă exista scopul autentic al vieții de familie, iar aceasta se construia pe un fundament foarte trainic�

Singurul fundament pe care se poa-te clădi o familie trainică este a spera să ajungi împreună la Dumnezeu la sfârșitul vieții, a te uni, a deveni un singur trup, a ajunge împreună la bătrânețe� Familia este o maturizare duhovnicească în comun și nu poate fi posibilă fără anumite greutăți� Când cel căsătorit își dă seama de necesita-tea acestei maturizări, la bătrânețe culege roade magnifice� Amândoi soții trebuie să aibă același scop, spre care trebuie să mergă împreună, mână în mână�

1 În această rubrică răspundem la întrebările legate de problemele spirituale ale cititorilor noștri� Întrebările pot fi adresate prin intermediul adresei de e-mail: cetateafetei@yahoo�com�

Despre eșecul căsătorieiMarcel Agrişan

Page 9: Cetatea Credintei an V nr. 5

9

Călăuza sufletului

depune în tezaurul comul al familiei� Mulți vor să trăiască pentru ei înșiși, să ia de la viață totul, ca să aibă mai târziu de ce să-și amintească� Să ia cât mai mult și să dea cât mai puțin! Bineînțeles că nimeni nu recunoaște asta, ci toți inventează pretexte de tipul „la început trebuie să ne punem pe picior material”, „trebuie să ne convingem că ne potrivim, să ne rodăm” etc� Ei caută pur și simplu senzații plăcute, sentimentul fals de confort și lipsa responsabilității�

În ceea ce privește concubinajul, acesta reprezintă mai degrabă urmarea propriei iresponsabilități și neîncrederi față de par-tener: „Trăim împreună, dar eu am lăsat ușa întredeschisă, ca, dacă apar greutăți, să pot să o șterg englezește, cu pierderi minime pentru mine�”

Întrebare: Ce părere aveți de căsătoria a doua şi a treia?

Căsătoria a doua poate dezamăgi și mai mult în viață� Ca preot care am avut de-a face cu un număr mare de familii, pot spune că, dacă o căsnicie – prima, a doua, a treia, a câta vreți – nu este construită pe temelie corectă, mai devreme sau mai târziu se va destrăma�

Întrebare: Divorțul este o traumă foarte profundă. Această experiență poate să aducă şi ceva pozitiv?

Lucrul cel mai cumplit este că omul contemporan înțelege dragostea, căsni-cia doar ca pe o plăcere� El nu acceptă suferințele și vrea să trăiască numai în satisfacții� În biruința acestor experiențe grele există un mare sens, deoarece omul învingându-le în mod conștient, se călește și se desăvârșește� A trece prin suferință, a trage concluzii, a învăță să fii jertfelnic înseamnă a depăși propriul egoism și a te înălța la duhovnicie�

partenerului, decât infidelitatea lui� Bi-neînţeles că cei care sunt în situaţia de a le fi murit partenerul poate consideră afirmaţia exagerată, dar să nu uităm că acestea sunt sentimentele celor în cauză� În orice caz, este clar că adulterul provoacă o durere sfâșietoare� Majoritatea nu-și mai revin niciodată complet după o astfel de experienţă�

Având în vedere o astfel de suferinţă, unii s-ar putea întreba: trebuie ca adulterul să pună capăt unei căsnicii? Nu neapărat! Afirmaţia Mântuitorului referitoare la adulter potrivit căreia unul dintre soți poate renunța la partenerul de viață numai datorită infidelitații, scoate în evidenţă faptul că partenerul fidel are posibilita-tea scripturală de a divorţa, dar nu este obligat să o facă� Făcând schimbările ne-cesare, unele cupluri decid să refacă și să consolideze relaţia care s-a rupt în urma rănirii produse, chiar dacă nimic nu scuză infidelitatea� Dacă cel infidel pune capăt aventurii lui nepermise, dacă își asumă răspunderea pentru conduita lui rea și dacă demonstrează că face tot posibilul pentru a-și reface căsnicia, partenerul fi-del ar putea vedea în toate acestea o bază pe care să-și clădească speranța că într-o bună zi va putea avea din nou încredere deplină în celălalt�

Întrebare: Actualmente puțini se hotărăsc să se căsătorească. Concubinajul devine tot mai popular. Ce părere aveți despre această temă?

E adevărat, din nefericire! Concubi-najul devine și printre creștinii noștri o practică tot mai întâlnită� Mulți dintre aceștia spun că nu e nevoie de un act care să le arate că se iubesc� Familia însă înseamnă răspundere, iar răspunderea în-seamnă necesitatea de a rupe de la tine și a

Page 10: Cetatea Credintei an V nr. 5

Hist

oria

eccle

siast

ica

10

al aceleiași lucrări, episcopul de Cezareea scrie despre apostolul Bartolomeu, care, predicând în India (Arabia sudică) evreilor de acolo, le-ar fi lăsat acestora un exemplar al Evangheliei după Matei în limba ebraică (n�n� probabil aramaică)�2 Putem corobora aceste informaţii cu cele din Epistola Sf� Pavel către Galateni, unde aflăm că Petru a predicat și la Antiohia (Galateni, 2, 11), în timp ce Epistola I către Corinteni ne lasă să înţelegem că acesta a stat un timp și la Corint� Tot Eusebiu relatează că apostolul Tadeu ar fi predicat în Palestina, iar Filip în Frigia�3

Apostolii au avut numeroși ucenici și colaboratori� Dintre aceștia menţionăm câteva nume însemnate: Barnaba, născut Iosif, discipol de vază al comunităţii din Ierusalim, evreu cipriot colaborator apropi-at al Sf� Pavel; Ioan Marcu, care i-a asistat pe cei doi în prima călătorie misionară, Sila, Timotei și Tit, alţi trei colaboratori ai marelui apostol�

L-am lăsat intenţionat la urmă pe Sf� Apostol Pavel, despre a cărui convertire am scris într-unul din articolele anteri-oare� Persoana și activitatea acestuia sunt mai bine cunoscute, Faptele Apostolilor și epistolele zise pauline furnizând informaţii din abundenţă despre acestea� Pavel este adesea numit (pe bună dreptate) „apostol al neamurilor”� Privit ca un renegat, bănuit, suspectat, ameninţat de iudei, animat de dorinţa arzătoare de a-i converti pe

2 Ibidem, Book V, chapter 10, la http://www�ccel�org/ccel/schaff/npnf201�iii�x�xi�html�

3 Istoria Bisericescă Universală: Manual pentru Institutele teologice, vol I, ed� a II-a, Ed� Institutului Biblic, București, 1975, p� 47�

S inodul de la Ierusalim marchează un moment important în istoria creștinis-

mului primar� Pe de o parte, el ilustrează autoritatea Bisericii-mamă din capitala Iudeii la care ceilalți creștini apelează atunci când întâmpină o problemă serioasă� Ea își va menține acest rol până la căderea Ierusalimului în mâinile legionarilor ro-mani în anul 70� Pe de altă parte, hotărârea adunării dă câștig de cauză grupării liberale reprezentată de Pavel și Barnaba, facilitând astfel convertirea păgânilor la creștinism, care nu mai este condiționată de observa-rea normelor mozaice și în primul rând a circumciziei�

Evenimentul s-a petrecut, după cum aminteam, în contextul răspândirii creș-tinismului în lumea păgână prin activi-tatea Apostolilor și a ucenicilor acestora� Informaţiile despre activitatea misionară a acestora sunt laconice și ele provin de la Eusebiu, episcop de Cezareea și istoric roman de origine greacă, care și-a scris Istoria Ecleziastică în secolul al IV-lea� Po-trivit acestuia, Toma ar fi predicat la Parţi, Andrei în Sciţia (aproximativ Dobrogea de astăzi), Ioan în Asia [Mică], Petru în Pont, Galatia, Bitinia, Capadocia și Asia [Mică] la evreii dispersaţi acolo, iar mai târziu, ajungând la Roma, a fost martiri-zat acolo împreună cu Pavel în contextul primei persecuţii împotriva creștinilor, dezlănţuită de împăratul Nero� Eusebiu precizează că evenimentele sunt relatate de Origen în volumul al treilea al Comen-tariului la Cartea Facerii�1 În volumul 5

1 Eusebius of Caesarea, Church History, Book III, chapter I, la http://www�ccel�org/ccel/schaff/npnf201�iii�viii�i�html�

Activitatea misionară a apostolilorAurelian Cosma

Page 11: Cetatea Credintei an V nr. 5

11

Historia ecclesiastica

aceștia, el a făcut ca nimeni altul misiune printre păgâni� Pregătirea și calităţile sale le întreceau probabil pe cele ale celorlalţi misionari, fapt care îl recomanda pentru activitatea de convertire în afara mediu-lui iudaic� Însă e important să precizăm că în misiunea sa el se adresa mai întâi comunităţilor iudaice și prozeliţilor (celor convertiţi la iudaism din rândurile păgâ-nilor)� Apoi, prin intermediul acestora, pătrundea în lumea elenistică și în mediul roman, fixându-și ca obiectiv orașele în-semnate, deschise prin cosmopolitismul lor ideilor noi�

Autorul Faptelor vorbește despre trei călătorii misionare ale Sf� Pavel� Prima din-tre ele (45-49), condusă inţial de Barnaba, îl duce pe Pavel din Antiohia în Cipru și în sudul Asiei Mici și apoi din nou la Antiohia� După această primă campanie a avut loc incidentul de la Antiohia și sinodul de la Ierusalim, de care aminteam în articolul precedent� Îndată după aceste evenimente, apostolul a pornit de la Ieru-salim (în toamna târzie a anului 49) într-o a doua călătorie� Călătorind în jurul Mării Mediterane (extremitatea estică), Pavel și Barnaba se opresc la Antiohia unde are loc o dispută între cei doi, prilejuită de Ioan Marcu� Acesta din urmă îi părăsise în prima călătorie misionară întorcându-se acasă� Neputând să-și rezolve conflictul (în legătură cu reprimirea lui), Pavel și Barnaba s-au despărţit� Primul l-a luat cu el pe Sila, iar al doilea pe Ioan Marcu� Trecând prin Tars (patria Sf� Pavel), cei doi (Pavel și Sila) au ajuns la Listra, unde l-au cunoscut pe Timotei, un creștin foarte apreciat în comunitatea sa, și l-au luat cu ei� La Filipi au întâmpinat dificultăţi, fiind aruncaţi în închisoare și eliberaţi

în chip miraculos�4 Au continuat apoi călătoria prin Berea, ajungând la Atena, unde le-au predicat evreilor în sinagoga de acolo și intelectualilor greci în Areopag� Au urmat, între anii 50-52, optsprezece luni petrecute la Corint, după care au plecat spre Efes (unde au întemeiat una dintre cele mai puternice comunităţi) și apoi pe mare la Cezareea, reîntorcându-se în finalul călătoriei la Antiohia�

Cea de-a treia călătorie începe în Ga-latia și Frigia, cu o nouă oprire la Efes (doi ani și jumătate)� De aici misionarii ajung în Macedonia și Iliria, poposind la Corint� Se întorc prin Macedonia, ajun-gând la Troia și Assus și în cele din urmă la Milet� Călătorind pe mare, se îndreptă spre Cezareea Palestinei, iar de aici la Ie-rusalim în anul 58, aducând în capitala Iudeii și o colectă pentru săracii de aici făcută în Grecia și Macedonia� Prins de iudei în templu, Pavel este luat în custodie de ofiţerul roman Lysias și, după un arest în turnul Antonia, îi este îngăduit să se apere în faţa sinedriului� Lysias află însă de o conspiraţie pusă la cale de dușmanii apostolului și acesta este escortat noaptea la Cezareea, unde este încarcerat timp de doi ani (58-60) de procuratorul Felix� Apărându-se în faţa succesorului acestuia, Festus, și a regelui Irod Agrippa II, Pavel se prevalează de cetăţenia romană, cerând să fie audiat de o instanţă din capitala im-periului� Astfel, apostolul ajunge la Roma, unde exista deja o comunitate creștină cu care va avea legături în timpul celor doi ani de arest la domiciliu (cca 61-63) în care s-a bucurat de o relativă libertate�

4 Frumosul și emoţionantul episod este relatat în capitolul 16 din Faptele Apostolilor�

Page 12: Cetatea Credintei an V nr. 5

12

Sfinţ

i şi s

ărbă

tori

fost cel care s-a întâlnit cu Domnul în-viat în drum spre Emaus� După tradiție, Evanghelistul Luca a făcut parte din cei 70 de ucenici ai Domnului, apoi a devenit ucenicul Sfântului Apostol Pavel, pe când acesta făcea a doua călătorie misionară începând din cetatea Troia� El a rămas pentru o vreme în Asia Mică (din Turcia de azi) la cetatea Filipi pentru a organiza biserica de acolo, după care a mers cu Sf�

Apostol Pavel la Ierusa-lim� Ca ucenic apropiat și sincer al Sf� Apostol Pavel l-a urmat pe acesta și în alte locuri și de la el și-a însușit învățătura și râvna misionară� După moartea Apostolului, se crede că Sfântul Luca a predicat Evanghelia în Dalmația, Galia, Italia și Macedonia și a mu-rit ca martir, spânzurat de un măslin, în cetatea Teba din Beoția Greciei la vârsta de peste 80 de ani, după ce a desfășurat

o activitate misionară intensă� În anul 357, trupul sfântului a fost transportat la Constantinopol din ordinul împăratului Constanțiu și așezat în Biserica Sfinții Apostoli3� Sunt documente care atestă că în secolul VIII moaștele Sf� Evanghelist Luca împreună cu ale Sf� Apostol Matia au fost aduse de la Constantinopol la Padova (Italia) și așezate în Basilica Santa Giustina

3 Pr� Prof� Dr� I� Constantinescu, Studiul Noului Testament, Credința Noastră, București, 1997, pp� 98-99�

M ulți români au început să redescopere nume istorice creștine, pe care să le

dea copiilor lor� Foarte răspândit în ultimii ani este și numele Luca� Originea nume-lui este latină, după numele provinciei Lucania (din sudul Italiei) și se traduce prin „lumină”, „cel născut în lumină”1� În onomastica românească numele este destul de răspândit și pentru denumirea de localități, dar și ca nume de familie sau prenume (cele mai frec-vente forme sunt: Luca, Lucaci, Lucan, Lucaș, Lucănescu ș�a�)�

În Viețile Sfinților găsim mai mulți sfin-ți cu acest prenume2, dar dintre toți cel mai cunoscut este Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, sărbătorit în 18 octombrie� Acesta era originar din Antiohia Siriei, unde a studiat fi-losofia elină, arta culorii și medicina� Era grec de neam și a fost încreștinat de tânăr� Dornic de învățătură și cunoaș-tere a călătorit în Grecia și Egipt, apoi a ajuns la Ierusalim unde l-a cunoscut pe Mântuitorul Iisus Hristos, fiind martor al propovăduirii și minunilor Lui� El a

1 Aurelia Bălan-Mihailovici, Dicționar onomastic creştin. Repere etimologice şi martirologice, Sophia, București, 2009, p� 339�

2 Vezi: Sfântul Mucenic Luca Stâlpnicul din Olimpul Bitiniei – sec� IX-X (11 decembrie); Sfântul Cuvios Luca din Elada – sec� IX-X (7 februarie); Sfântul Cuvios Luca din Sicilia - sec� IX (6 noiembrie)�

Sf. Apostol și Evanghelist Luca – ocrotitorulmedicilor și al artiștilor

Anastasie Berbecel

Page 13: Cetatea Credintei an V nr. 5

13

Sfinţi şi sărbători

iconografice creștine”6, precum și patronul spiritual al artiștilor�

Sfântul Apostol Luca ne-a lăsat două cărți din Noul Testament: o Evanghelie și Faptele Apostolilor� Evanghelia după Sf� Apostol Luca a fost scrisă în anul 63 în timpul școlirii sale la Roma� Această Evanghelie cuprinde 24 de capitole în care sunt istorisite activitatea și minunile Domnului Iisus Hristos cu scopul de a arăta universalismul religiei creștine7� Car-tea Faptele Apostolilor a fost definitivată în jurul anul 65, iar în ea se evidențiază râvna și minunile tuturor Sfinților Apostolilor la întemeierea Bisericii creștine pe temelia învățăturii Mântuitorului Hristos�

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca a rămas în memoria creștinilor ca un model de curăție a inimii și un binevestitor al luminii dumnezeiești, al bunătății, al milei și iertării în numele lui Hristos Domnul�

Privind la viața și lucrarea Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, se cuvine să-l avem ca pildă de viață creștinească, să lu-crăm și noi la faptele binelui și ale dragostei față de oameni și să fim propovăduitori ai iubirii de Dumnezeu, iar numele lui să fie purtat cu evlavie și cinste�

6 Sf�Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohri-da, vol� II, Egumenița, Galați, 2010, p� 516�

7 Pr� Prof� Dr� I� Constantinescu, op. cit., p� 101�

(Sfânta Iustina)� În anul 1354 capul a fost mutat de la Padova în catedrala San Vito (Sfântul Victor) din Praga, de împăra-tul Carol al IV-lea de Luxembourg, rege al Boemiei, și acolo se găsește până azi� Restul trupului se păstrează în continuare la Padova într-un sarcofag din marmură în partea stânga a Basilicii Santa Giustina� În anul 2000 o coastă a Sf� Apostol Luca a fost înapoiată creștinilor din orașul Teba din Grecia, împreună cu sarcofagul în care a fost înmormântat prima dată4�

Deși și-a dedicat viața misiunii de răs-pândire a creștinismului, Sf� Apostol Luca nu a abandonat ocupația sa de medic� Încă din vechime doctorii l-au numit ocrotito-rul lor� Nu a renunțat nici la talentul său artistic și de la acesta ne-au rămas primele portrete de persoane sfinte� Este cel care a pictat mai multe icoane cu Maica Domnu-lui (prima imagine a fost cea cu Pruncul în brațe), zugrăvite după întâlnirea cu Sfânta Fecioară Maria în Asia Mică� Icoana cea mai cunoscută cu Sfânta Fecioară Maria este numită Hodighitria (Îndrumătoarea sau Povățuitoarea), în care arată cu mâna spre Pruncul Sfânt, călăuzind parcă pe privitor să urmeze poruncilor Lui� Și as-tăzi există răspândite în lume numeroase icoane și reproduceri din timpul său5� Tot Sf� Apostol Luca a pictat și două icoane cu Sf� Apostoli Petru și Pavel� De aceea, este „socotit întemeietorul și patronul artei

4 Mănăstirea Benedictină „Santa Giustina”, Mormântul Sfântului Evanghelist Luca, traducere în română de Claudiu Chiorean, Padova (Italia), 2002, p� 3�

5 Amintim aici de: Icoana Maicii Domnului cu Pruncul zugrăvită în ceară și mastic și păstrată la mănăstirea Mega Spileo din Peloponez (sudul Greciei); Icoana Fecioarei cu Pruncul, pictată pe pânză la Mănăstirea Vlaherne din Constantinopol (Istanbul); icoana Sfintei Fecioare de la Mănăstirea Nămăieşti din județul Argeș, Romania etc�

Page 14: Cetatea Credintei an V nr. 5

14

Floril

egiu

m p

atris

ticum

Batrânul Amfilohie spunea referitor la acest subiect: „În ceasul ispitei, noi trebuie să dăm dovadă de răbdare și să ne rugăm� Ispititorul este mare expert: are munți întregi de mijloace! Ispititorul neliniștește, creează stări de apăsare și de lupte exterioare� El cunoaște nenumărate viclenii� El îl face pe om să se îndoiască� De aceea noi naufragiem adesea� Când trecem prin încercări, harul lui Dumne-zeu coboară asupra noastră� Încercați de ispite constatăm cât de slabi suntem și, smerindu-ne atragem harul lui Dumnezeu� Vânturile ispitelor, în această situație nu vor afecta, și nu ne vor putea face nimic�”3

*„Suferințele ne purifică� Omul este cu

adevărat el însuși în suferință; în bucurie se schimbă, devine altul� Dar în suferință, el devine realmente el însuși: se apropie de Dumnezeu, își simte slăbiciunea sa� În glorie și bucurie se crede buricul lumii, centrul universului, dacă vreți� Eu și nu altul! În mijlocul suferințelor și chinurilor dimpotrivă, își dă seama că este o furnică neînsemnată în univers, că depinde absolut de Creator și Îi cere ajutorul și ocrotirea� Noi toți care am trecut prin suferințe su-fletești și trupești știm bine că nu ne-am rugat niciodată așa bine ca și când zăceam pe patul suferințelor sau când eram încer-cați în sufletul nostru� Dimpotrivă, când totul merge bine, uităm de rugăciune, de post și de multe alte lucruri� Iată de ce îngăduie Dumnezeu suferința�”4

3 Dionysios Tatsis, Cuvintele Bătrânilor, Reîn-tregirea, Alba Iulia, 2004, pp� 68-69�

4 Ibidem, pp� 112-113�

U n sfânt părinte spunea legat de răbdare că: „toate virtuțile sunt de lăudat și

bineprimite de Dumnezeu, iar cel înde-lung-răbdător și nemânios, acesta este în-țelept și priceput, neîngâmfat și blând� [���] Înfățișarea și purtarea celui îndelung-răb-dător sunt întotdeauna potolite, și ochii lui privesc cu blândețe [���] cel îndelung-răb-dător se află întotdeauna senin, netulburat, suferitor, luând aminte la scăderile sale întotdeauna, și nu la scăderile aproapelui�”1

*Referitor la virtutea răbdării în încercări

și ispite un alt sfânt părinte spunea: „Noi toți trebuie să fim răbdători, și cei tineri, și cei bătrâni� Trebuie să fim răbdători pentru că nervii noștri sunt suprasolicitați� De asemenea, pentru că noi toți avem un pic de mândrie și când sinele nostru preia conducerea, o neînțelegere mică devine o ceartă mare� La fel este și cu ispitele care apar în familie� Indiferent ce se întâmplă, treci cu vederea� Nu face comentarii, pen-tru că ele nu ajută� Roagă-te puțin� După ce cealaltă persoană s-a liniștit, poți să vorbești� Hai să facem ca pescarii� Ei merg pe mare numai când e liniștită� Trebuie să fim răbdători și să ne încredem mult în Dumnezeu� Uneori nu suntem pe deplin conștienti că El ne privește și ne ajută� Noi nu înțelegem aceasta� Dacă oamenii ar înțelege pe deplin acest adevăr, și-ar încredința Lui întreaga ființă�”2

*1 Sfântul Antioh Pandectul, 130 de capete care

cuprind pe scurt toată învățătura Scripturilor de Dumnezeu insuflate, Sophia, București 2014, p� 312�

2 Arhim� Ioannikios Kotsonis, Patericul Atonit, Bunavestire, Bacău, 2000, p� 410�

Răbdarea în încercări și ispiteAndreea Nemeş

Page 15: Cetatea Credintei an V nr. 5

15

Cateheze liturgice

Dumnezeu să dezlege sufletul răposatului de orice blestem, afurisenie sau jurământ, ca sufletul să se odihnească cu drepții, iar trupul să se întoarcă în materia din care a fost plămădit de Creator� Se cântă apoi grăitoarea podobie „Veniți, fraților, să dăm mortului sărutarea de pe urmă���”, timp în care se sărută icoana sau crucea de pe pieptul decedatului (și nu trupul), iar preotul face apolisul (încheierea) și se ține cuvântarea funebră, care are ca scop mângâierea și întărirea familiei și a celor prezenți!

Trupul răposatului este dus acum la cimitir, iar pe drum se cântă „Sfinte Dumnezeule” funebru, cântare închina-tă Sfintei Treimi căreia în timpul vieții, creștinul răposat a și slujit� Este obiceiul ca la răspântii de drumuri să se facă opriri și se cântă ectenia funebră, Veșnica po-menire și se citește câte o Evanghelie� La marginea gropii, se rostește pentru ultima dată ectenia funebră urmată de rugăciu-nea „Dumnezeul duhurilor” și „Veșnica pomenire ”, iar înainte de închiderea si-criului și coborârea lui în groapă, preotul varsă pe trup untdelemn și vin, rostind cuvintele: „Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți”, iar apoi se varsă și cenușa din cădelniță, adeverind prin aceasta afirmația că „pământ și cenușă suntem”(Fc� 18,27)� După coborârea în groapă, mormântul este pecetluit de către preot până la Înviere prin cuvintele: „Al Domnului este pământul și plinirea lui, lumea și toți cei ce locuiesc în ea�” După înmormântare, preotul revine la casa răposatului, unde săvârșește slujba Parastasului și Sfințirea apei, însă despre acestea, în cateheza următoare�

In numărul trecut am vorbit despre sfâr-șitul creștinesc al omului și am prezentat

Slujba la ieşirea cu greu a sufletului și Pani-hida sau Privegherea, iar acum ne vom opri asupra slujbei înmormântării�

Înainte de a fi dus la cimitir, răposatul este așezat în biserică sau la capelă, unde preotul oficiază slujba înmormântării� Aici, cel decedat se află pentru ultima dată în mijlocul parohiei din care a făcut parte și își ia rămas bun de la toți cei rămași în viață� Slujba înmormântării nu este aceeași pentru toți morții� Molitfelnicul cuprinde cinci rânduieli diferite ale înmormântă-rii: pentru credincioșii laici (peste 7 ani), pentru copii, pentru clerul de mir, pentru călugări și arhierei, respectiv pentru toți creștinii care mor în Săptămâna Luminată� Cea mai des săvârșită este prima, așadar vom descrie rânduiala și simbolismul ei�

Preotul, înveșmântat în epitrahil și felon, face începutul obișnuit pentru ierur-gii, iar apoi se cântă „Aliluia” urmată de o suită de tropare și se cădește trupul depus în sicriu și credincioșii prezenți, iar apoi se cântă Binecuvântările morților� Urmează ectenia întreită pentru morți, în timpul căreia preotul cădește spre adormit la fie-care alineat, iar apoi se cântă frumoasele tropare ale glasului 5, urmate de Psalmul 50 și Canonul morților� Amintim pe scurt cele mai importante rugăciuni și cântări: cele opt stihiri ale Sfântului Ioan Damaschinul, în care se deplânge scurtimea vieții omenești și efemeritatea lucrurilor pământești, apoi Apostolul (I Tes� 4) și Evanghelia (Ioan 5), în care Mântuitorul ne vorbește despre învierea morților� Urmează molitfa de dezlegare și rugăciunile de iertare, în care ne rugăm ca

Ierurgii privitoare la sfârșitul creștinesc al omului (II)Robert Anton Kovacs

Page 16: Cetatea Credintei an V nr. 5

16

Eiko

n

Dar, într-o zi de 11 martie (843) Împă-răteasa Teodora alături de Patriarhul Me-todie, a readus la lumină prezența icoanei în mijlocul bisericii, iar de atunci a luat amploare întreaga ei manifestare în sânul acesteia� Miniaturi, mozaicuri, picturi murale, icoane portabile, emailuri de secol IX-XIV toate descriu o perioadă de aur în care omul a dăruit tot ce a fost mai bun din el și din această lume, lui Dumnezeu��� și nimic nu putea să prefigureze mai bine chipul Lumii ce va să vie��� Muzeele gem de odoare și mărturii, bisericile secolelor XI-XVII se întrec în frumusețe și armonie, dar numai cine nu vrea să vadă închide pleoapa conștiinței istorice a omenirii� Un Ștefan, un Brâncoveanu care au căutat să ducă mai departe spiritul „Bizanțului după Bizanț”(N� Iorga) au lăsat în urma lor memoria vie a icoanei ce le trăia în suflet���

Astăzi, într-o lume din ce mai deca-dentă parese că icoana încă mai respiră printre kitsch-uri și artefacte până când, Dumnezeu știe! S-a murit pentru Adevăr, s-a murit pentru tot ce însemnează Orto-doxie, dar icoana e încă vie atâta timp cât lumea va exista și va mărturisi Întruparea Celui ce ne-a devenit Umăr pe care să ne plecăm capul�

Ce s-ar mai putea scrie despre icoana când s-au adunat atâtea gânduri pe

marginea ei precum șiragurile de daruri care i se adresează, atârnate în juru-i în semn de recunoștință, de către pelerini��� Și cum pelerini suntem și noi de-a lungul istoriei, întâlnirea cu icoana ne trimite mereu acolo unde a fost scrisă pentru întâia dată cu durerea lumii întregi, de către Hris-tos Dumnezeu� Prin câte a trecut icoana de atunci, ascunzându-se în catacombele primelor veacuri1, pribegind alături de martiri ca un semn de întărire în credință2, câștigând libertatea de exprimare împreună cu Biserica��� Persecutată apoi în perioada iconoclastă a secolelor VIII și IX, dar în același timp, mărturisită cu prețul vieții de către Sfântul Mucenic Ștefan cel Nou din Constantinopol (+766), de către cei zece Sfinți Mucenici împreună cu cuvioasa Teodosia, care au pătimit pentru icoana lui Hristos în sec VIII împreună cu mulți alții, de la care privirea lui Dumnezeu a rămas nechimbată���

1 Vezi catacombele Sfântului Gennaro, Napoli�2 Vezi descoperirea recentă de secol VI din

Ierusalim, a unui relicvariu care are o icoană pictată în interior�

Ars IconicaDaniela Toma

Page 17: Cetatea Credintei an V nr. 5

17

Biblia văzută altfel

- Hoşenul judecății (Ieșire 39) un fel de „pieptar” care avea montate pe el 12 pietre scumpe simbolizând semințiile lui Israel;

- Meilul (Ieșire 39) un fel de „cămașă” lungă prevăzută în partea de jos cu ciucuri și clopoței și

- Diadema de sfințenie (Ieșire 39) – o diademă ce se purta pe frunte, în jurul unui „turban” care îi acoperea capul�

Aceste piese de îmbrăcăminte aveau în componența lor aur, într-o anumită proporție� Una însă era făcută în întregime din aur� Care?

Ritualul de slujireDumnezeu a stabilit rânduieli precise

pe care preoții trebuia să le respecte� Moise le-a scris pe toate acestea în Cartea Leviti-cului� Printre altele ei aveau obligația de a tămâia� Iată trei cazuri:

- Tămâierea taberei (Numeri 16) pentru a potoli mânia Domnului;

- Tămâierea interiorului Cortului Sfânt (Levitic 10) folosind focul luat din Jert-felnicul de tămâiere aflat în interiorul Cortului și

- Tămâierea în Sfânta Sfintelor (Levitic 16) unde se intra foarte rar (Evrei 9)�

Cum se numeau cei doi preoți prezen-tați într-unul din cazurile de mai sus, care au fost arși în timpul tămâierii?

Răspunsurile le puteţi afla fie citind capitolele biblice indicate, fie urmărind numărul viitor al revistei noastre�

Răspunsurile la întrebările anterioare:1� În episodul trecut vă puneam în

față trei cazuri în care unul sau mai mulți apostoli au fost în primejdie de moarte în timp ce Îl urmau pe Hristos: într-o furtună pe marea Galileei (Matei 8), într-o închisoare din Ierusalim (F� Ap� 12) și la arestarea lui Iisus în grădina Ghetsimani (Marcu 14)� Vă ceream să precizați în care dintre cazuri, un apostol a fugit dezbrăcat pentru a scăpa cu viață� Răspunsul corect: În grădina Ghetsimani� Toți Apostolii au fugit în acea noapte înfricoșătoare, dar unul a fugit în acele condiții rușinoase�

2� În continuare vă puneam în față trei cazuri în care apostolii au asistat la adevărate tragedii: în Betania la moar-tea lui Lazăr (Ioan 11), în Capernaum la moartea fiicei lui Iair (Luca 8) și în Nain la îngroparea fiului unei văduve (Luca 7)� Vă ceream să precizați în care din aceste trei cazuri au fost prezenți doar trei dintre apostoli, pentru că celorlați nouă nu li s-a permis� Răspunsul corect: La învierea fiicei lui Iair� De altfel cei trei au mai avut privilegiul să fie martori în exclusivitate la încă două evenimente: Schimbarea la Față și Rugăciunea din Ghetsimani�

Îmbrăcămintea preoțilorVreme de 40 de zile cât a stat pe Mun-

tele Sinai, Moise a primit de la Dumnezeu instrucțiuni precise despre felul în care trebuia să facă îmbrăcămintea viitorilor preoți care urmau să slujească la Cortul Sfânt� Iată câteva dintre piesele care alcă-tuiau veșmântul arhiereului:

Despre preoții cortului sfânt (I)Iuliu Gorea

Page 18: Cetatea Credintei an V nr. 5

18

Rece

nzie

autor care te pun pe gânduri, invitând la meditație�

Am avut bucuria să-l cunosc pe Părin-tele Gheorghe Calciu în SUA, unde a fost izgonit, și să-i ascult predicile� Mi-a rămas în minte o vorbă de-a sfinției sale: „Unde vă grăbiți, oameni buni? Toată ziua alergați după bunăstare și uitați de sufletele voastre� Nu vedeți că numai spre moarte fugiți?” – făcând referire la moartea sufletească� Paler menționa: „nu de moarte mă tem, ci de eternitatea ei”� Și singura șansă de a scăpa de aceasta eternitate e întoarcerea la Cel care ne strigă și ne așteaptă cu brațele deschise, chiar dacă noi L-am răstignit și-L răstignim zilnic prin faptele noastre�

Mărturisitorul de care vă temeți prezintă evenimentele petrecute la Seminarul Teo-logic București în primăvara lui 1978, dar mai ales starea de spirit a societății româ-ne, atât cea laică, cât și cea din interiorul conducerii B�O�R� Prezintă încercarea autorităților de spălare a creierelor, de distrugere a tot ceea ce era sfânt, a valorilor morale, prezentând un Om care și-a pus viața în slujba lui Iisus, conștient fiind de consecințe�

Părintele Gheorghe Calciu nu este doar un om care a spus nu unui regim ateu, ci un Mărturisitor care i-a făcut pe mulți să se teamă de Dreptatea lui Dumnezeu� Părintele nu s-a vrut un erou, nu a vrut să iasă în evidență, ci a vrut să ne arate care este Calea de urmat: doar prin Hristos și Biserica Lui ne mântuim� O cale a bună-tății, a iubirii aproapelui, a demnității�

A venit acum vremea, tinere, să auzi un glas care te cheamă. Un glas pe care

nu l-ai mai auzit; sau poate nu l-ai înțeles. Este glasul lui Iisus! Nu tresări, nu te mira, tânărul meu prieten! Glasul care te cheamă nu este al unui mort, ci al unui Înviat. El nu te strigă din istorie, ci din adâncul propriei tale ființe.

Așa își începea în primăvara lui 1978 Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa cele 7 Cuvinte către Tineri�

Mărturisitorul de care vă temeți1 este o carte care te împinge la reflecție și cercetare� La reflecție: ce puncte de sprijin ai în lumea aceasta? Este credința ta în Hristos atât de mare, ești în stare de sacrificiu pentru ea? Iar la cercetare pentru a afla cine este acest „unul dintre mulții martiri ai neamului românesc”�

Părintele Gheorghe Calciu este necu-noscut generației tinere� Pentru ceilalți însă a fost o voce, un simbol, o speranță că există modele de urmat� Cele 7 Cuvinte către Tineri, deși din punct de vedere al epocii nu mai sunt de actualitate, din punct de vedere moral și al mesajului transmis sunt vii și cuvintele Părintelui care ne cheamă la Hristos prin Biserica Lui ar trebui să ne atingă inimile� Da, acum nu mai sunt opreliștile statului ateu, dar libertatea prost înțeleasă ne duce la pierzania sufletului� Acum răul, haosul și ispitele de tot felul se tem de cei ce mărturisesc adevărul și luptă pentru el� Slugărnicia, obediența, teoria „capul plecat sabia nu-l taie”, ca-meleonismul sunt elemente transmise de

1 Sergiu Ciocârlan, Mărturisitorul de care vă temeți, Fundația Iustin Pârvu, Petru Vodă, 2014, 491 pp�

Sergiu Ciocârlan, Mărturisitorul de care vă temețiSorin Simoc

Page 19: Cetatea Credintei an V nr. 5

19

Amprente pe suflet adolescentin

așa cum vor ei, iar ceilalți trebuie să le dea ceea ce vor, iar dacă nu o fac, găsesc ei o modalitate de a obține ceea ce vor�

Este important să se facă diferența între exteriorizarea conflictelor emoționale și tulburarea opoziționismului provocator sau tulburarea de conduită� Aceste tulburări mai serioase prezintă un pattern persis-tent de conduită care violează drepturile de bază ale celorlalți sau normele sociale corespunzătoare grupului de vârstă�

Următoarele convingeri iraționale înso-țesc adesea agresivitatea sau exteriorizarea conflictelor negative:

- trebuie ca lucrurile să se întâmple așa cum vreau eu, iar dacă nu se întâmplă așa, atunci nu suport;

- ceilalți trebuie pedepsiți dacă îmi încalcă drepturile în orice mod;

- dacă nu obțin de la ceilalți ceea ce am nevoie sau vreau, îmi iau singur�

Procrastinarea (Amânarea)Cu siguranță, majoritatea dintre noi

ne-am pus întrebarea: de ce amână copiii și adolescenții și nu numai? Pentru că nu vor să facă lucruri care nu le plac sau lu-cruri care li se par inconfortabile� Aceștia nu vor prea multă responsabilitate, se tem să nu ia o decizie greșită, sau să facă o greșeală, sau că nu sunt perfecți, sau se tem de judecățile altora� Mai mult decât atât, copiii/adolescenții sunt de părere că nu ar trebui să facă lucruri prea grele sau care nu le convin și ei speră că ceea ce evită se va rezolva cumva, într-un mod miraculos� Knaus (2000) notează că cei care amână trăiesc un sentiment sâcâitor de vină, autoblamare și sentimente de

In acest număr, îmi continui periplul de a vă „înarma”cu informații despre

aceste probleme, fiind de altfel și ultimul număr care le vizează� În speranța că nu v-a plictisit tot amalgamul de informații, vă doresc lectură plăcută�

Exteriorizarea conflictelor emoționaleFuria și frustrarea adesea conduc la

diverse forme de exteriorizare a conflictelor emoționale, cum ar fi izbucnirile de furie, strigătul și urlatul, lovirea cu pumnul sau piciorul, agresiunile fizice, furatul, dis-trugerea proprietății sau angajarea în acte de violență și agresivitate și mai serioase� Deprecierea de sine poate de asemenea contribui la probleme legate de exteriori-zarea conflictelor emoționale, cum ar fi agresivitatea fizică, atacatorul crezând în mod irațional că singura modalitate de a fi aprobat sau apreciat, este aceea de a fi cel mai dur copil din cartier� Copiii care fură s-ar putea simți lipsiți de valoare pentru că nu primesc suficientă afecțiune sau apreciere, și astfel încearcă să compenseze sentimentele de inferioritate luând ceea ce vor, pentru a se simți mai bine ( Bernard & Joyce, 1984)� Unii copii folosesc exte-riorizarea conflictelor emoționale ca pe o modalitate de a-i controla pe ceilalți sau mediul, învățând că părinții ar putea ceda și să le facă pe plac, pentru a evita propriul lor disconfort� Alții s-ar putea purta urât pentru că le lipsesc abilitățile de socializare sau autocontrol comportamental�

La baza majorității formelor de agre-sivitate sau de exteriorizare a conflictelor emoționale ale oamenilor se află convin-gerile că lucrurile trebuie să se întâmple

Probleme de internalizare și externalizarela copii și adolescenți (III)

Katalin Rus

Page 20: Cetatea Credintei an V nr. 5

20

neajutorare� De asemenea, se pot simți copleșiți, iar în consecință se simt anxioși pe măsură ce cantitatea de muncă se acu-mulează� Pentru a complica și mai mult problema, adesea sunt furioși pe ei înșiși, gândindu-se că ar trebui să termine treaba și că sunt stupizi pentru că își permit să cadă în această capcană�

Conform lui Knaus (2000), cei care amână cred că lumea este prea dificilă, că are pretenții absolutiste și că ei nu pot face față cerințelor� Unii dintre procrastinatori se tem de eșec; se simt inadecvați pentru că nu se pot ridica la înălțimea standardelor proprii autoimpuse și nerealiste� În consecință, dacă ei amână studiul sau pregătirea pentru un eveniment, se protejează pentru a nu se simți ratați, spunându-și că ar fi reușit mai bine, dacă ar fi avut timp să se pregătească (ex: dacă las pe ultimul moment ceea ce am de făcut, îmi creez un pretext bun pentru a-mi justifica eșecul: pur și simplu nu am avut suficient de mult timp să mă pregătesc)�

Deși procrastinarea are numeroase con-secințe neplăcute, nu este ușor de depășit� Procrastinatorii subscriu la filozofia lui Scarlett O’Hara: „Mă voi gândi mâine la asta”� Sau își raționalizează amânarea, spunându-și lucruri cum ar fi: „Mă voi simți mai bine după ce fac o tură cu bici-cleta”� Pentru momentul respectiv, se simt mai puțin anxioși pentru că s-au păcălit singuri� Cu toate acestea, în momentul în care realizează că nu au de fapt nicio intenție de a se ocupa de sarcina respectivă mai târziu, devin furioși pe ei înșiși pentru că si-au raționalizat tacticile de amânare�

Convingerile iraționale asociate cu procrastinarea includ următoarele:

- nu ar trebui să fac lucruri pe care nu-mi place să le fac;

- cere prea mult efort să fac asta;

Ampr

ente

pe s

uflet

adol

esce

ntin

- nu pot să fac lucruri care sunt prea dificile�

Realizări sub nivelul abilitățilorSubperformerii sunt capabili de o per-

formanță mai bună, însă din diverse motive eșuează în utilizarea potențialului� S-ar putea ca aceștia să stabilească standarde nerealist de înalte, consideră neesențială autoevaluarea în raport cu performanța, se tem de respingerea sau condamnarea celorlalți dacă nu se ridică la înălțimea așteptărilor pe care cred că aceștia le au față de ei� Subperformerii se consumă atât de mult gândindu-se că s-ar putea să eșueze, încât adesea sunt confuzi� Se pot teme atât de mult de eșec, încât adoptă convingerea că este mai bine să nu încerce decât să dea greș� Subperformanța poate fi privită de asemenea ca o cale „sigură” de a se răzvrăti� De exemplu, elevii care se comportă adecvat doar pentru că se tem de părinți să se comporte inadecvat, pot privi performanța sub abilități ca o modalitate de a-și afirma puterea și de a se răzbuna pe părinți, care nu prea au control asupra nivelului de performanță�

Bernard (2000:40-41) a identificat următoarele convingeri iraționale asociate cu performanța sub abilități:

- trebuie să fac lucrurile bine și întot-deauna să fiu apreciat, altfel aș fi o persoană groaznică pe care nimeni nu ar putea-o iubi;

- pentru că și așa voi fi lipsit de valoare din cauza performanței slabe, la fel de bine aș putea să nu fac absolut nimic�

Și pentru că îmi sunteți dragi, aleg din nou un altfel de final, sper să meargă direct la suflet:

https://www�youtube�com/watch?v=-KINfQbfZwik

Page 21: Cetatea Credintei an V nr. 5

21

Aripi de îngeraş

neputincios și s-a hotărât să rămână acolo pentru totdeauna�

„Nimeni n-o să observe și nimănui n-o să-i pese”, își spunea trist brotăcelul, gândindu-se că nu va mai putea rezista multă vreme, din cauza întunericului ca-re-l copleșea și din care parcă începea să simtă că face parte și el� Era cât pe-aci să renunțe la tot�

Numai că mai era ceva� Până atunci nu dăduse deloc atenție unei voci foarte adânci din sufletul lui� Se părea că acea voce nu era deloc de acord cu gândurile lui și parcă îl îndemna dimpotrivă, să încerce să se elibereze singur din acea gaură�

- Caută să găsești o cale să ieși de aici din nou la soare, îi șoptea vocea din in-teriorul său� Gândește-te că, de fapt, asta vrei și tu în realitate�

La început, brotăcelul n-a ascultat-o, pentru că vocea era mult prea slabă� Dar treptat, vocea a devenit tot mai puternică, mai insistentă și el nu se mai putea face că nu o aude� Acest glas a trezit din nou în brotăcel vechea lui dorință de a vedea iarăși soarele și de a se zbengui prin iarbă�

Așa că brotăcelul și-a adunat ultimele puteri, s-a scuturat de pământ și a început să sape cu lăbuțele în sus� Mișcările l-au ajutat să se strecoare printre pietre și bul-gării de pământ, așa încât la un moment dat a zărit o rază de lumină� În curând a ajuns la suprafață și, la lumina soarelui, a început să simtă o înviorare plăcută� De necrezut, dar țopăind de colo-colo, a simțit că se poate bucura iarăși de viață�

Bineînțeles că brotăcelul nu a uitat niciodată acel cutremur; dar acum petrecea mult mai mult timp ascultând cu mai mare

Basme terapeutice

Brotăcelul și cutremurul

N u demult, pe malul unui lac din inima munților, trăia fericit un brotăcel�

Cât era ziua de lungă se bronza la soare, prindea muște, iar seara orăcăia din toate puterile, încât toate animalele din pădure îl auzeau de departe�

Brotăcelul nu știa multe despre această lume și se bucura trăindu-și viața de la o zi la alta� Era norocos, pentru că venise pe lume într-un loc atât de frumos, plin de soare și hrană după plac�

Din păcate, într-o zi întunecoasă și nefericită, s-a produs pe neașteptate un cutremur de pământ� Stânci mari și pie-tre multe au început să se clatine și să se prăbușească� În învălmășeala de țărână răs-colită, pietre prăbușite și copaci răsturnați, bietul brotăcel a căzut și el pe neașteptate într-o crăpătură de pământ neagră și foarte adâncă� Printre bulgării mari și grei, nici vorbă nu mai era să poată vedea soarele�

Cutremurul de pământ îl luase absolut pe nepregătite, așa că brotăcelul zăcea acoperit de întuneric și țărână, fără să știe ce să mai facă, fără să poată reacțio-na� Orele treceau și abia putea mișca din lăbuțe� Din când în când, câte o lacrimă îi umezea ochii�

Gaura în care căzuse era așa de întune-coasă și rece, încât brotăcelul aproape că uitase de soare, de iarba verde și plină de flori, de ceilalți brotăcei cu care se scălda în lac, de păsările care ciripeau în pădure�

Întunericul care-l înconjura era așa de negru, încât brotăcelul se simțea complet

Aripi de îngerașGraţiela Agrişan

Page 22: Cetatea Credintei an V nr. 5

22

Arip

i de î

nger

atenție ce-i spunea vocea misterioasă din interiorul lui, care îl îndemnase să găsească singur calea de a se elibera și de a ieși iar la lumină�

Teste biblice1� Cine a scris cartea Leviticul? a� Iosua b� Levi c� Samuel d� Moise2� Ce înseamnă numele lui Esau, fratele

lui Iacov? a� păros b� nu mai este slavă! c� cel ce se luptă cu Domnul d� cel ce ține de călcâi3� Cum se mai numeau cele dintâi

roade? a� prinos b� pârgă c� prisos d� jertfă

Jocuri pentru toți copiii isteți

Rugăciuni de dimineațăSculându-ne din somn, cădem către Tine,

Bunule, şi cântare îngerească strigăm Ție, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dum-nezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.Din somn şi din pat m-ai ridicat, Doam-

ne, mintea mea o luminează, inima şi buzele mele le deschide, ca să Te laud pe Tine, Preasfântă Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dum-nezeu, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fără de veste Judecătorul va veni şi fap-tele fiecăruia se vor descoperi. Deci cu frică să strigăm în miezul nopții: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

GhicitoriCând stă parul de la gard cu amândouă

capetele în pământ? (fără să fie scos din pământ)

Douăzeci de frumoşi, / Patruzeci de voinici, / Şaizeci de înțelepți!

Page 23: Cetatea Credintei an V nr. 5
Page 24: Cetatea Credintei an V nr. 5

Recommended