Simona Ilea Pop, Ştiri din viaţa cetăţii şi a parohiei noastre ������������������������������ 3

Dr� Psih� Irina Pitica, Crize şi provocări ale dezvoltării umane ���������������������� 4

Pr� Lect� Dr� Grigore Dinu Moş, Chemarea la sfinţenie (I) ������������������������� 6

Pr� Decebal Gorea, Principii ale fenomenului sectar �������������������������������������� 8

Prof� Aurelian Cosma, Naşterea Bisericii ���������������������������������������������������� 10

Ovidiu Muraru, Sf. Atanasie cel Mare – model de viaţă creştină ������������������� 12

Andreea Nemeş, Familia creştină – importanţa întemeierii ei ������������������������ 14

Pr� Robert Anton Kovacs, Despre Ierurgii. Generalităţi ������������������������������ 15

Arhid� Zograf Nicolae Balan, Vechii zugravi (I) �������������������������������������� 16

Pr� Iuliu Gorea, Despre prooroci (I): firea apelor şi viziuni���������������������������� 17

Gabriela Nicoară, Cornel Constantin Ciomâzgă, Se întorc morţii acasă ������� 18

Psih� Katalin Rus, De unde vine frumuseţea (I) ���������������������������������������������� 19

Instit� Graţiela Agrişan, Aripi de îngeraş �������������������������������������������������� 21

Cuprins

3

Ştiri

• Cursurimultidisciplinaregratuitepentruelevi,labisericadinCetateaFetei. Începând din acest an, în parohia Tuturor Sfinţilor din Floreşti se va desfăşura un nou proiect cultural-educativ destinat copiilor şi tinerilor: şcoala parohială – un proiect posibil cu participarea preoţilor parohiei şi a unor profesori voluntari� Proiectul se adresează atât elevilor de şcoală generală cât şi liceenilor şi va fi organziat săptămânal, pe parcursul a două ore de curs� În prima ora se va studia disciplina religie urmând ca în cea de-a doua oră elevii să studieze în module de cca 8 săptămâni, una din următoarele discipline: limba română, limbi străine, istorie, pictură iconografică etc� După o perioada de vacanţă, proiectul va continua cu ora de religie, urmată de o altă specialitate dintre cele aminite mai sus� Şcoala parohială se va încheia pe data de 7 iunie, urmând a fi reluată la toamnă, iar festivitatea de premiere a celor mai sili-tori elevi va avea loc cu prilejul hramului bisericii� Numărul de locuri este limitat� Pentru primul modul care va începe la 1 februarie 2015, înscrierile se fac la bi-serică sau telefonic la pr� Decebal Gorea (0745520020) până în data de 28 ianuarie�

• Grupulcoralmixt„Diaconia”anun-ţăselecţiepentru:soprane,tenorișibași. Înfiintat în anul 2009, la iniţiativa pr� Decebal Gorea şi cu susținerea părintelui paroh Marcel Agrişan, corul bisericii orto-doxe din Cetatea Fetei, s-a făcut cunoscut în cei cinci ani de activitate, printr-o evo-luţie remarcabilă, în concerte de cântări religioase şi colinde� Abordând piese de complexitate superioară, pe patru voci,

membrii corului „Diaconia”au încântat audienţa atât în ţară cât şi peste hotare� Cei interesaţi să participe la preselecţie sunt aşteptati pentru audiţie în data de 25 ianuarie 2015 de la ora 1700, la biserica�

• Preselecţiedenoivocipentru„CoruldecopiialParohieiCetateaFetei”. Şi micuţii înzestraţi cu auz muzical, voce frumoasă şi dornici să îşi valorifice talentul, au acum ocazia să devină membri în corul de copii, organizat de biserica Tuturor Sfinţilor din Floreşti� Toţi cei interesaţi sunt aşteptaţi la preselecţie în ziua de 25 ianuarie 2015, de la ora 1600, la biserică�

• MiciikaratiștidinFloreștiiaustartulînprimacompetiţiedinacestan:Cupa„MickeyMouse”,ediţiaaXII-a. Con-cursul de karate pentru copii este destinat sportivilor cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani� Aceştia vor concura la probele de kata şi kumite, iar copiii sub10 ani şi în cadrul probei de kihon� Prima zi este rezervată categoriilor de vârstă 11-12 şi 13-14 ani, iar în a doua zi a evenimentului vor concura pe suprafeţele de luptă categoriile de vârstă 7-8 ani, 9-10 ani, şi sub 7 ani, individual şi pe echipe� Competiţia se desfăşoară în zilele de 24 ianuarie 2015 (ora 1300) şi 25 ianuarie 2015 (ora 900) în Sala de Sport din Cetatea Fetei, Floreşti- Cluj�

Știri din viața cetății și a parohiei noastreSimona Ilea Pop

4

Oam

eni, t

răiri

, fap

te

Conform Teoriei dezvoltării psihosociale propusă de către Erik Erikson (1950;

1982), dezvoltarea eului şi a personalității noastre este continuă pe parcursul întregii vieţi� Erikson vorbeşte despre 8 stadii pe care le parcurgem de la o vârstă la alta, fiecare stadiu de dezvoltare organizân-du-se în jurul unei crize specifice� De la naştere la 18 luni, copilul se confruntă, cu problema construirii încrederii versus pierderea încrederii în persoana care are grijă de el� De la 18 luni la 3 ani copilul are de rezolvat problema autonomiei versus îndoială sau teamă, învățând despre relația cu părinții, despre „a păstra” şi „a lăsa să plece”, a elibera, despre conflictul dintre dorința de a fi protejat şi nevoia de a fi liber� Între 3 şi 6 ani are loc criza inițiativei versus trăirii sentimentului de vină� În această etapă de vârstă copilul va învăța să păstreze echilibrul între explorarea posibi-lităților sinelui sau restrângerea lor� Între 6 şi 12 ani copilul se confruntă cu nevoia de a produce şi construi lucruri, versus sentimentul de inferioritate sau credința în incapacitatea sa� În această etapă relațiile ce determină soluționarea crizei sunt cele legate de mediul şcolar� Succesul aduce cu sine un sentiment de încredere în forțele proprii, iar eşecul construieşte o imagine de sine negativă, un sentiment de inadecvare şi de incapacitate, care determină compor-tamentul ulterior de învățare� De la 12 la 18 ani tinerii se confruntă cu problema construirii identității de sine versus confu-zia la nivelul asumării rolurilor� În perioada vârstei adulte emergente, între 18 şi 30 de ani, persoana se confruntă cu tema izolării versus intimitate, pierderea sau regăsirea de

sine în celălalt� Pe parcursul vieții adulte, persoanele vor trebui să treacă prin dilema echilibrului dintre relațiile cu partenerul şi familia versus relațiile de muncă� În cele din urmă, vârsta a treia aduce confruntarea cu problematica integrității versus disperare� Calitatea vieții la vârsta a treia este definită prin capacitatea de a face față ideii de a muri� Aşadar, dezvoltarea umană apare ca o înlănțuire de crize, etape furtunoase, lupte interne şi victorii de cucerit�

Cu toate acestea, trecerea de la o etapă de vârstă la alta implică atât discontinuitate şi schimbări, cât şi continuitate� Procesul dezvoltării umane se extinde pe tot par-cursul vieţii persoanei� Dezvoltarea umană se menţine până la moarte, este multidi-mensională, derulându-se întotdeauna pe mai multe niveluri: biologic, psihologic, social, şi este multidirecţională, aducând modificări diferite, simultan, în mai multe direcţii ale vieţii� În acest sens, cele 8 cri-ze descrise pot fi percepute ca provocări specifice anumitor etape de vârstă� Fiecare perioadă a vieții umane, indiferent de vârstă, presupune anumite câştiguri, dar şi anumite costuri şi dificultăți�

Ca adulţi, suntem obişnuiţi să vedem copilăria ca pe o perioadă lipsită de griji, protejată de problemele vieţii� Părinţii, bunicii, profesorii sau tutorii legali îşi asumă de multe ori în locul copiilor res-ponsabilităţile vieţii de zi cu zi�

Cu toate acestea, în lumea copiilor apar mereu provocări, uneori obstacole, uneori dificultăţi� Copiii sunt într-un pro-ces continuu şi accelerat de învăţare şi transformare (biologică, socio-emoţională şi cognitivă)� Chiar dacă „problemele”

Crize și provocări ale dezvoltării umaneIrina Pitica

5

Oameni, trăiri, fapte

La toate aceste schimbări biologice se adaugă schimbările din exterior, legate de rolurile sociale ale adolescenţilor� Aceştia nu mai sunt văzuţi de către societate nici ca nişte copii, dar nici tocmai ca adulţi�

Cum nu putem rămâne o veşnicie copii şi nici adolescenți, tot viața este aceea care ne obligă să creştem şi dacă ritmul biologic îşi spune cuvântul mult mai evident, deo-potrivă şi ritmul psihologic are evoluția lui� Asemenea eroilor din poveste, eroii vieții noastre suntem noi şi avem de înfruntat diferite încercări în calea creşterii noastre� Uneori obosim, sau doar atât putem pentru moment, dar asta nu înseamnă că aşa vor rămâne lucrurile permanent�

La fel ca şi în cazul bolilor fizice, şi în astfel de situații există posibilitatea vinde-cării de trecutul nostru, de himerele care nu ne lasă să ne desfăşurăm optim viața de zi cu zi�

În astfel de situații trebuie să apelăm la oameni specialişti, care vor pune în oglin-dă acțiunile şi comportamentele noastre, astfel încât să nu rămânem în mirajul unei lumi deformate care nu ne lasă să creştem, umbrindu-ne viețile cu apăsări�

Mai mult, se întâmplă adesea să uităm că în noi se află resursele puterilor noastre, pentru a face alegeri în acord cu sufletul nostru şi nevoile noastre, pentru a ajunge la liniştea sufletească�

copiilor pot să pară adultului ca fiind irelevante, minore, pentru cel mic ele re-prezintă de multe ori dileme sau lecţii de viaţă� Mai mult, copiii sunt întotdeauna în imediata apropiere a problemelor cu care se confruntă adulţii din viaţa lor� Astfel, cu toate eforturile acestora din urmă de a-i proteja pe cei mici, nu există nici o formulă magică pentru a creşte copiii într-o lume lipsită de griji (şi, de altfel, nici nu ar fi bine să existe)�

Psihologul poate fi o resursă funda-mentală pentru părinte în străduinţa sa continuă de a oferi copilului „ce-i mai bun”�

Cu toţii am auzit despre criza adoles-cenţei şi despre „crizele” adolescenţilor� A devenit proverbială dificultatea de a păstra deschisă comunicarea cu tinerii pe măsură ce trec prin adolescenţă� Fiecare părinte îşi face griji, mai ales pentru alegerile pe care adolescenţii încep să le facă singuri, în afara familiei� Şi avertismentele cu privire la riscurile acestei etape de vârstă sunt prezente peste tot în jurul nostru�

Cu toate acestea, cercetarea psihologică ne demonstrează că adolescenţii nu sunt persoane iraţionale, scăpate de sub control sau incapabile de a gândi şi acţiona logic, în interesul propriei stări de bine� Nu există cu adevărat o „criză” a adolescenţei� Dar există la această vârstă schimbări norma-le, importante şi destul de rapide cărora tânărul sau tânăra trebuie să le facă faţă�

6

Edito

rial

demnitari şi chiar împărăți� Nu există vreo categorie umană din care să nu se fi ivit în istoria umanității mulțime de sfinți� Şi atunci de ce am fi noi excluşi? Nimeni altcineva nu ne exclude decât noi înşine� Bătrânul Filothei, unul din părinții cu viață sfântă din veacul trecut, a răspuns la întrebarea dificilă de ce oamenii nu devin sfinți, în felul următor: pricina pentru care nu devenim sfinți este greşita noastră dispoziție, neglijența şi lenea, puținătatea iubirii noastre pentru Dumnezeu şi iubirea pătimaşă față de cele materiale�

Dar oare la ce proastă orientare sau gre-şită dispoziție a sufletului nostru se referă Bătrânul Filothei? Este vorba în primul rând despre ignoranță față de chemarea înaltă adresată de Dumnezeu fiecăruia dintre noi şi despre deznădejde cu privire la putința împlinirii acestei chemări� Părintele Sofronie Saharov, unul din oamenii cei mai duhovniceşti ai secolului al XX-lea, dezvol-tând viziunea antropologică şi eshatologică a Sf� Simeon Noul Teolog, a evidențiat marea vrednicie a omului, a fiecărui om chemat la îndumnezeire, dar şi caracterul eretic şi tragic al refuzului acestei chemări dumnezeieşti, refuz cauzat de o înţelegere psihologică şi în ultimă instanţă falsă a smereniei� Căci atunci „când se micşorează adevăratele dimensiuni ale Dumnezeieştii Descoperiri pentru fiinţa omului, atunci se exclude orice putinţă pentru om de a ajunge la măsura adevăratei pocăinţe� Dacă te socoteşti a fi doar o jalnică fiinţă, uşor îţi vei îngădui şi ierta sieţi o mulţime de fărădelegi de toate felurile; şi tocmai prin faptul că se socotesc pe ei înşişi mai prejos” decât ceea ce Hristos ne-a arătat despre om,

„Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul, sunt sfânt!” (Levitic 11, 45)

S fințenia este un concept apofatic,1 are o dimensiune tainică, de necuprins cu

mintea omenească� Sfințenia lui Dumnezeu a fost definită ca sumă a perfecțiunilor şi atributelor dumnezeieşti, ca transcenden-ță şi alteritate radicală şi înfricoşătoare a Creatorului în raport cu creaturile Sale supuse limitărilor, imperfecțiunilor şi gre-şelilor� Sfințenia lui Dumnezeu ni se arată deplin în modul cum El ne iubeşte şi ni Se face prezent, iar sfințenia omului e o stare de participare prin har la sfințenia lui Dumnezeu� E o stare ființială, harică, o mărturie a prezenței Sfântului Duh, care înnoieşte şi umple de har întreaga ființă a omului, chiar şi trupul lui, atunci când se învredniceşte de un har desăvârşit� Dar ce înseamnă în mod concret pentru noi, cei de astăzi, sfințenia? Cum putem noi răspunde, în condițiile lumii de astăzi, chemării lui Dumnezeu la sfințenie şi desăvârşire?

În primul rând, să luăm în serios aceas-tă chemare, să îndrăznim să credem că se adresează fiecăruia dintre noi� După cum putem constata din istoria creştinismului sau citind Viețile Sfinților, Maica noastră, Biserica, a născut sfinți din toate categoriile umane şi sociale, de la cei crescuți de mici în credința adevărată şi după preceptele creştine, până la mari păcătoşi care s-au pocăit, de la oameni simpli, fără ştiință de carte, până la cărturari şi filosofi, de la sărăci şi nevoiaşi, până la oameni înstăriți,

1 Fragment dintr-o predică ţinută în Catedrala mitropolitană din Cluj-Napoca, la 23 aprilie 2013�

Chemarea la sfințenie (I)Grigore Dinu Moş

7

Editorial

cele ale lumii acesteia� Nu rămâne decât – ceea ce din păcate constatăm adesea – un conglomerat de superstiții, de temeri şi complexe religioase, de deprinderi magice şi asigurări ideologice ale unor nevoi pur psihologice� Dacă Hristos nu a înviat, şi nici noi nu vom învia, zadarnică este credința noastră, o ştim încă de la Sf� Ap� Pavel� Iar învierea sufletului şi sfințirea noastră, umplerea noastră de lumina ha-rului Sf� Duh, fie începe încă de aici, fie, după cum ne avertizează Sf� Simeon Noul Teolog, nu le vom dobândi niciodată, căci nimic necurat nu poate intra în Împără-ția cerurilor� Fără dobândirea vederii şi a simțurilor duhovniceşti nu vom putea să Îl vedem şi să Îl simțim pe Dumnezeu nici aici, nici în viața viitoare� Fără Duhul Sfânt, a cărui dobândire constituie după cuvântul Sf� Serafim de Sarov însuşi sco-pul vieții, nu putem înțelege dragostea lui Dumnezeu, şi în afara trăirii acestei iubiri dumnezeieşti, deznădejdea noastră sporeşte� Iată aparent un cerc vicios� Cum îl vom putea sparge oare, pentru a păşi spre Dumnezeu? Sf� Siluan Athonitul ne arată: „Inimile noastre s-au învârtoşat cu totul şi nu înţelegem ce e smerenia sau iubirea lui Hristos� E adevărat că această smerenie şi această iubire nu se cunosc decât prin harul Duhului Sfânt, dar uităm că e cu putinţă să atragem harul la noi� Pentru aceasta, însă, trebuie să-l dorim din tot sufletul nostru� Dar cum pot să doresc ceea ce nu am cunoscut? Noi toţi avem puţin din această cunoştinţă şi Duhul Sfânt mişcă fiecare suflet să caute pe Dumnezeu� O, cum trebuie cerut Domnului ca El să dea sufletului smerit pe Duhul Sfânt!”2

2 Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznă-dejdii şi iadul smereniei, Deisis, Sibiu, 1994, p� 72�

„oamenii în realitate (să nu vă pară aceasta o exagerare) refuză a-L urma pe Golgota� A micşora în conştiinţa noastră ideea cea mai înainte de veci a Tatălui pentru om, nu este dovadă de smerenie, ci de rătăcire; şi mai mult decât aceasta – un mare păcat� Avem nevoie de o îndrăzneaţă bărbăţie, pentru a ne apropia de cuprinsul Dumnezeieştii Descoperiri cu faţa descoperită, şi slava Domnului ca prin oglindă privind, întru acelaşi chip să ne schimbăm din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului�”1

Părintele Sofronie Saharov a arătat că esența spirituală a deznădejdii în care se scufundă tot mai mult omenirea şi creş-tinii înşişi deodată cu lumea aceasta este a nu mai crede în chemarea personală la desăvârşire, la sfințenie, a nu mai crede în propria înviere, în viața veşnică pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte anticipat încă de aici, din vremea acestei vieți� Căci dacă sfințenia, ca stare de renaştere harică a duhului, înseamnă a trăi învierea sufletului încă înainte de învierea trupului, esența deznădejdii este tocmai această neputință de a crede şi a pregusta prin har viața veş-nică încă din hotarele acestei lumi�

În această privință am constatat o rea-litate foarte îngrijorătoare: dintr-un sondaj de opinie efectuat anul trecut rezultă că doar 36% din români cred în viața de apoi, aproape 50% au afirmat că nu cred, în timp ce 14% nu şi-au putut declina o poziție, deşi marea majoritate s-au decla-rat creştini ortodocşi� Dar ce rămâne din creştinismul nostru fără credința efectivă, lucrătoare, în înviere şi în viața veşnică? Ce relevanță, ce putere mai poate avea un astfel de creştinism? Niciuna� Rămâne o ideologie rece şi o morală moartă, precum

1 Arhim� Sofronie, Naşterea întru împărăția cea neclătită, Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003, p� 107�

8

Călă

uza s

uflet

ului

Aşadar respingerea porneşte în primul rând de la lipsa de sinceritate a celui care te abordează şi implicit de respect faţă de credinţa ta, ajungând uneori chiar la desconsiderarea ei totală�

În această lipsă de sinceritate putem citi şi principala trăsătură a prozelitismu-lui practicat de cultele neoprotestante, şi anume seducţia� Dacă depăşim conotaţiile sexuale ale cuvântului, ne dăm seama că se-ducţia defineşte de fapt arta de a atrage, în perspectiva unui scop nemărturisit� Scopul poate fi şi de natură religioasă� Din aceas-tă perspectivă, Mitropolitul Bartolomeu Anania arăta că propovăduirea Evangheliei poate fi făcută prin seducţie, sau înlăturând seducţia� Creştinismul propus de Iisus Hris-tos este departe de a reprezenta o seducţie, adică o momeală� Iată câteva exemple: Iisus le spune Apostolilor: „vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor” (Mt� 10, 16)� „Şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu” (Mc� 13, 13)� Ce e atrăgător în această ofertă? „Cel ce-şi iubeşte pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine” (Mt� 10, 37)� Ce poate fi seducător în acest avertisment? Şi totuşi Apostolii au acceptat să se lepede de ei înşişi, de puţina lor avere, de familiile lor şi L-au urmat pe Hristos şi cu toţii au murit ca martiri pentru credinţa în El�2

Pe lângă aceasta, există însă şi un alt tip de evanghelizare, specific prozelitis-mului sectar, şi anume evanghelizarea care foloseşte seducţia, adică tot ce poate fi mai atrăgător� Începând cu comoditatea

2 Mitropolitul Bartolomeu, Corupţia spiri-tuală. Texte social-teologice, Eikon, Cluj-Napoca, 2011, p� 66�

Intrebarea cititorului1: Care ar trebui să fie atitudinea noastră în faţa celor care

încearcă să ne atragă spre diferite religii sau secte religioase?

Cred că cea mai potrivită atitudine este aceea de a respinge orice discuţie cu astfel de persoane, spunându-le politicos că suntem creştini ortodocşi şi că nu suntem interesaţi de „oferta” lor religioasă�

E posibil ca această atitudine să fie catalogată de unii drept o formă de fun-damentalism sau pur şi simplu de laşitate, în sensul unei temeri din partea noastră de a purta o discuţie despre credinţă, în care ne-am putea dovedi mai slab pregătiţi decât interlocutorii noştri� Chiar şi aşa, cea mai bună atitudine cred că e respingerea şi am să mă motivez în cele ce urmează:

În primul rând trebuie ţinut cont de faptul că abordarea unuia care te întâmpină cu o faţă zâmbitoare, radiind de dragoste şi bunătate şi având în mână reviste, pli-ante publicitare sau chiar Biblia, nu este niciodată sinceră� El nu doreşte să discute cu tine despre Dumnezeu – aşa cum te provoacă, dulceag, la început – pentru a-ţi cunoaşte credinţa şi a şi-o mărturisi pe a lui, într-un spirit de respect reciproc şi ecu-menism autentic, ci pentru a te convinge să renunţi la credinţa ta şi să te converteşti la a lui� Or în cazul acesta avem de-a face cu fenomenul numit prozelitism religios, pe care Biserica Ortodoxă l-a condamnat ca fiind nociv, încă de la începuturile Mişcării ecumenice, din care face parte�

1 În această rubrică răspundem la întrebările legate de problemele spirituale ale cititorilor noştri� Întrebările pot fi adresate prin intermediul adresei de e-mail: cetateafetei@yahoo�com�

Principii ale fenomenului sectarDecebal Gorea

9

Călăuza sufletului

una mai interesantă şi mai potrivită per-sonalităţii lor���

Vorbeam mai devreme despre relati-vizarea adevărurilor de credinţă� Printre acestea se numără învăţătura despre Duhul Sfânt� Pentru unele culte neoprotestante Duhul Se confundă cu mintea omului, ajungându-se astfel la situaţia ca ideile omului să fie prezentate ca fiind revelate de Dumnezeu� Este ceea ce se cheamă revelaţie deschisă: neţinând cont de faptul că revelaţia s-a încheiat în Iisus Hristos, neoprotestanţii adaugă la revelaţia adusă de Domnul, învăţături noi, care nu au nimic în comun cu Sf� Scriptură�

În acest proces de „inspiraţie dumne-zeiască” trebuie remarcat şi orgoliul care-l stăpâneşte pe cel „inspirat”� El se consideră ales de Dumnezeu pentru a primi anumite mesaje� Elecţia divină – o trăsătură specifică fenomenului sectar – îi face pe adepţi să creadă că s-ar bucura de anumite favoruri divine în comparaţie cu muritorii de rând� Apelativul de pocăiţi pe care şi-l atribuie e folosit şi cu scopul de a se deosebi de ceilalţi, care nu sunt aleşi� Este vorba însă de o denaturare a sensului pe care cuvântul pocăinţă îl are: de la căinţa pentru păcate, însoţită de schimbarea minţii şi a felului de a fi (sensul autentic), la înrolarea într-o anumită grupare religioasă, fapt ce ar oferi certitudinea mântuirii (sensul denaturat)�

Şi un ultim obiect al relativizării secta-re: Sf� Scriptură� Unele texte sunt traduse greşit, altele interpretate eronat, tocmai pentru a argumenta anumite erezii, pre-cum: descoperirea datei Parusiei, împărăţia de o mie de ani dinaintea învierii obşteşti, destinată doar adepţilor anumitor secte, revenirea lui Hristos pe pământ la câteva secole de la Înălţarea Sa, pentru a înfiinţa secta mormonilor şi altele�

gândirii: de ce să crezi că Dumnezeu este Fiinţa subzistând în trei Persoane, când e mult mai uşor să crezi că El e o singură Per-soană? de ce să crezi că Maria este pururea fecioară când poţi să o consideri o femeie obişnuită, a cărei feciorie s-a încheiat odată cu naşterea lui Iisus? de ce să crezi în sfinţi ca fiind oameni înzestraţi de Dumnezeu cu puterea de a face minuni şi de a mijloci înaintea Lui, când poţi să-i elimini pur şi simplu din credinţa ta şi exemplele pot continua�1 Cu alte cuvinte, acele învăţături de credinţă care depăşesc puterea raţională de înţelegere, dar care au fost revelate totuşi de Dumnezeu, sunt „simplificate”, relativi-zate, uneori chiar eliminate, tocmai pentru a fi mai uşor de acceptat� Pentru a face oferta şi mai comodă, sunt eliminate apoi asceza, postul, contemplaţia, slujbele lungi şi obositoare, totul pentru a confecţiona un creştinism cât mai uşor şi mai dulceag�

Nu e de neglijat nici factorul material: excursii sau burse în străinătate, cursuri de limbi străine, ajutoare financiare, toate sunt puse pe tavă, învelind oferta religioasă într-un ambalaj şi mai atrăgător�

Dacă la acest creştinism comod, propus de neoprotestanţi, mai adăugăm şi ofertele mişcărilor religioase sincretiste precum: teosofia, antroposofia, scientologia, New Age, sau ale celor de influenţă orientală, ca bahaismul sau sahaja yoga – toate deosebit de atrăgătoare şi de exotice – ne trezim în faţa unei tarabe dintr-un hypermarket religios, având o ofertă atât de variată2, încât fiecare îşi poate găsi o religie po-trivită personalităţii sale� Din nefericire foarte mulţi privesc religia ca pe o marfă de vânzare şi renunţă cu multă uşurinţă la credinţa în care au fost botezaţi, pentru

1 Ibidem, pp� 66-67�2 O statistică din 2004 arată că în România erau

peste 500 de asociaţii şi fundaţii religioase active�

Hist

oria

eccle

siast

ica

10

din prima zi „ca la trei mii de suflete” (Fapte 2, 41)� Era întemeiată astfel prima comunitate creştină� Aceşti oameni trăiau o viață nouă „stăruind în învățătura apos-tolilor, în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciuni”� Se făceau multe semne şi minuni, iar cuvântul apostolilor ajun-gea repede la inimile oamenilor, astfel că numărul credincioşilor crescu în curând la cinci mii de bărbați (Fapte 4, 4)� Aflăm despre toate acestea din lucrarea Faptele Apostolilor, scriere inclusă în canonul No-ului Testament, a cărei valoare istorică este incontestabilă� Ea reprezintă principalul izvor pentru cunoaşterea primelor decade ale Bisericii, chiar dacă nu acoperă decât în parte istoria creştinismului primar�1

Este necesar să situăm comunitatea primară în contextul general al iudaismului epocii, divizat în orientări şi facțiuni poli-tico-religioase: saducheii, partid politic şi religios legat de idealul sacerdotal centrat pe Templu, negând învierea, viața veşnică, existența îngerilor şi a demonilor, în general ostili primilor creştini, fariseii, apărători ai Legii mozaice şi păstrători ai tradițiilor religioase, având o poziție nuanțată față de aceştia, esenienii, viețuitori în zona Mării Moarte, care practicau comunitatea bunu-rilor ducând o viață ascetică, samarinenii, care reprezentau un hibrid, amestec de iudei şi păgâni colonizați acolo de către asirieni în urma cuceririi regiunii nordice a Israelului şi a deportării unei părți a evreilor din acea zonă� Aceştia recunoşteau doar o parte din Scriptura evreiască (pri-

1 Jean Daniélou, Biserica Începuturilor: De la origini până la sfârşitul secolului al III-lea, Editura Universității, Bucureşti, 2006, p� 7�

„���tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porțile iadului nu o vor birui�”

Cât de verosimilă era oare împlinirea cuvintelor lui Hristos când Acesta

murea pe cruce, iar apostolii se risipeau de teamă să nu împărtăşească soarta Învăță-torului lor? O mână de oameni, şi aceştia deznădăjduiți, aşteptând în ascunzătoarea lor, cugetând poate la calea pe care fiecare dintre ei avea să o urmeze, acum că spe-ranțele lor se spulberaseră� Aşa i-a găsit Iisus când li s-a arătat după Înviere şi aşa a reînceput totul� Patruzeci de zile mai târziu, când S-a înălțat la cer, le-a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, iar ei au făcut întocmai� Apoi „când a sosit ziua Cinci-zecimii (n�n� praznic evreiesc prin care se celebra legământul dintre Dumnezeu şi Israel) erau toți adunați împreună la un loc� Şi fără de veste s-a făcut din cer un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau� Şi limbi de foc li s-au arătat, împărțite, şi au şezut pe fiecare dintre ei� Şi s-au umplut toți de Duh Sfânt şi au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi� Şi erau locuind în Ierusalim Iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer� Şi când s-a auzit vuietul acela, s-a adunat mulțimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei grăind în limba sa� Şi erau toți uimiți���” (Faptele Apostolilor 2, 1-8)�

Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli este considerată ziua de naştere a Bisericii� Efectul acestui fapt supranatural pare să fi fost imediat, explicând abnegația şi curajul cu care aceştia şi-au început activitatea misionară, reuşind să convertească încă

Nașterea BisericiiAurelian Cosma

11

Historia ecclesiastica

mele cinci cărți, Pentateuhul) şi îşi aveau propriul templu pe Muntele Garizim� În fine, menționăm diaspora, adică evreii care locuiau în afara Palestinei (în urma repeta-telor deportări, colonizări şi emigrări), în centre ale lumii antice precum Alexandria, Roma, Antiohia, Damasc sau Corint� Aceş-tia îşi aveau sinagogile lor unde practicau în continuare cultul mozaic, atrăgând chiar la iudaism numeroşi păgâni�1

Primii creştini participau la viața religi-oasă a poporului lor: băieții erau circum-cişi, odihna Sabatului practicată� Membrii comunității din Ierusalim se duceau cu toții zilnic la Templu, unde luau parte la rugăciuni (Fapte 2, 46), reprezentând un grup în cadrul iudaismului� Aveau însă conştiiința că formează o comunitate apar-te, desemnată prin cuvântul ecclesia, care odinioară (în perioada clasică) denumise adunarea generală a tuturor atenienilor de sex bărbătesc cu stagiu militar satisfăcut� Aşadar, o comunitate civilă distinctă� Ter-menul este folosit şi în capitolul 7, versetul 38, unde se face referire la adunarea din pustie a fiilor lui Israel după eliberarea din robia egipteană� Prin urmare, creştinii nu mai reprezentau o comunitate ca oricare alta, ci noul popor al lui Dumnezeu� De-sigur, inițial cuvântul (ecclesia) a desem-nat Biserica din Ierusalim, însă el a fost aplicat ulterior şi celorlalte Biserici locale constituite după modelul Bisericii-mamă, urmând ca mai târziu să capete sensul de Biserică universală, devreme ce creştinii aveau conştiința că există o singură Biserică, una şi aceeaşi prezentă în diferite locuri�

Pe lângă participarea la viața religioasă a poporului lor, membrii acestei prime comunități creştine se adunau laolaltă

1 Istoria Bisericescă Universală: Manual pentru Institutele teologice, vol I, ed� a II-a, Editura Insti-tutului Biblic, Bucureşti, 1975, pp� 31-32�

zilnic în case particulare pentru frângerea pâinii, masă şi rugăciuni de laudă (Fapte 2, 46)� Prin frângerea pâinii se înțelege celebrarea euharistiei, împlinind astfel porunca Domnului: „aceasta să faceți întru pomenirea Mea!” (Luca 22, 19)� Una din aceste adunări avea loc, se pare, în noaptea de sâmbătă spre duminică; după ce luau parte la rugăciunile sabatului, creştinii se adunau între ei şi aceasta va contribui la creşterea importanței duminicii, desemnată ca a opta zi, în amintirea Învierii lui Hristos�2

În ceea ce priveşte organizarea econo-mică, autorul Faptelor vorbeşte despre o punere în comun de către frați a tuturor bunurilor deținute (2, 45; 4, 34), însă este important să precizăm că aceasta nu era obligatorie� Acest lucru reiese clar din incidentul în care au fost implicați Anania şi soția acestuia, Safira, amândoi membri ai comunității din Ierusalim� Aceştia şi-au vândut țarina, însă au dosit din preț, adu-când doar o parte din banii obținuți apos-tolilor� Au fost pedepsiți pentru fapta lor, însă, potrivit lui Petru, lor li se recunoştea dreptul de proprietate şi libertatea de a face ce doresc cu propriile bunuri� Greşeala lor a constat în faptul de a fi mințit pe apostoli şi implicit față de Duhul Sfânt (Fapte 5, 1-11)� Avem aici de-a face cu o cooperare benevolă şi nu una prin constrângere�

Biserica iudeo-creştină din Ierusalim a reprezentat aşadar prototipul tuturor celorlalte Biserici locale, întemeiate după chipul ei, şi a jucat, aşa cum vom vedea, un rol decisiv până la căderea Ierusalimului în mâinile legionarilor romani în anul 70� Dar despre aceasta, în numărul următor�

2 Jean Daniélou, op. cit., p� 19; vezi şi Peter Mösgen, Einführung in die Alte Kirchengeschichte, Juli 1991, p� 6-7 la www�moesgen�de/p�moesk�htm�

12

Sfinţ

i şi s

ărbă

tori

Cu un uimitor simţ al adevărului şi condus de o neclintită convingere şi iubire faţă de Dumnezeu, Sf� Atanasie va purta o luptă continuă şi va rămâne statornic şi fidel învățăturii de credinţă cuprinsă în simbolul niceean, suportând din par-tea adversarilor persecuții şi cinci exiluri� Acestea nu l-au împiedicat să desfăşoare o bogată activitate teologică şi pastorală�

Patrologul Otto Bardenhewer, caracte-rizând personalitatea Sf� Atanasie, spunea: „Ata-nasie stătea în fruntea niceenilor ca o stâncă mare� De cinci ori a trebuit să plece în exil sau să fugă din oraşul lui��� Dar credinţa lui a rămas neclintită��� El era pentru tot Răsăritul stâlpul Bisericii��� El a sperat împotriva oricărei speranţe� Nu s-a îndo-it niciodată de victoria finală a cauzei sale� Nu a cunoscut interese per-

sonale� Persoana lui era ireproşabilă� Ura adversarilor a trebuit să recurgă la tot felul de minciuni� Nici critica timpului mai nou nu a putut descoperi în el nimic lipsit de nobleţe sau criticabil��� Că a mai găsit răgaz pentru întinsa sa activitate literară e un lucru surprinzător� Cele mai multe dintre scrierile sale stau în slujba luptei sale���”2

2 Părinţi şi scriitori bisericeşti. Sf. Atana-sie cel Mare, Scrieri, partea I, I�B�M�B�O�R�, Bucureşti, 1987, p� 7�

S f� Atanasie a fost unul dintre cei mai mari păstori ai Bisericii creştine din

sec� IV� Acesta s-a născut în cetatea Alexan-driei în anul 295 d� Hs�, trăind pe vremea marelui împărat Constantin� A fost hiroto-nit diacon în anul 319, apoi având funcţia de secretar al episcopului Alexandru, îl va însoţi la Sinodul ecumenic de la Niceea, în 325, unde cu argumente de nezdruncinat va combate cu tărie şi mult curaj erezia lui Arie – arianismul� Sf� Atanasie urmează în scaunul episcopal al Alexandriei odată cu moartea episcopului Ale-xandru (328)�

Va sluji ca episcop Biserica lui Hristos timp de 45 de ani, ducând o luptă înflăcărată pentru apărarea şi acceptarea învăţăturii de credinţă de la Niceea, condam-nând arianismul până la sfârşitul vieții sale (373)�

„Şi s-a statornicit la Niceea învăţătura de totdeauna a Bisericii, că Iisus Domnul şi Mântuitorul lumii este Dumnezeu ascuns în om, Dumnezeu adevărat, de o fiinţă cu Tatăl şi nu o simplă făptură, cum zicea Arie, şi credinţa aceasta o mărturisim şi noi astăzi, când zicem Simbolul credinţei, Simbol care atunci la Niceea s-a întocmit� Învăţătura aceasta este piatra de temelie a Creştinătăţii�”1

1 Proloagele, Bunavestire, s�l�, s�a�, vol� 1, p� 432�

Sf. Atanasie cel Mare – model de viață creștinăOvidiu Muraru

13

Sfinţi şi sărbători

tiv rezultatele finale ale luptei Ortodoxiei cu arianismul�

Astfel, auzind noi, creştinii de astăzi, despre felul cum au luptat şi au trăit oa-menii lui Dumnezeu de-a lungul istoriei, pe care Biserica Ortodoxă îi cinsteşte ca sfinţi, precum Sf� Atanasie, suntem che-maţi şi îndemnaţi, după măsura şi locul fiecăruia în lumea aceasta, să păstrăm în chip drept şi neatins învăţătura Bisericii lui Hristos, să luptăm cu noi înşine, cu păcatul, cu rătăcirile acestui veac�

De aceea avem nevoie să „săpăm” şi să redescoperim în trecutul atât de bogat al Bisericii şi având la îndemână atâta „nor de mărturii”, să descoperim şi să urmăm modele de viaţă creştină, modele care pot să ne insufle credinţă, dragoste, curaj şi să ne ajute să trecem nevătămaţi de provocările şi vremelnicia vieţii�

Astăzi, dacă cu efort mai descoperim în oferta rarefiată a spaţiului contemporan modele de viață bune de urmat şi dacă este greu sau anevoie să selectăm modele din oferta generoasă a scrierilor mai vechi sau mai noi, atunci cel mai viu şi la îndemână model de viaţă şi trăire adevărată este Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos�

Aşadar Iisus Hristos este Modelul de-săvârşit pe care şi noi suntem chemați să-L urmăm, iar întâlnirea cu Acesta nu poate fi decât în şi prin Biserica lui Hristos, în comuniunea la care suntem chemați prin participarea efectivă la Sfânta Liturghie, acolo unde Hristos Se jertfeşte şi Se dă-ruieşte nouă tuturor�

Opera scrisă a Sf� Atanasie numără 36 de titluri de opere, cuprinzând scrieri dog-matice, istoric-apologetice, exegetice, mo-ral-ascetice, epistole, epistole de sărbători� Viața cuviosului Părintelui nostru Antonie, scrisă şi trimisă monahilor din străinătate, este una din cele mai celebre scrieri ale sale, aceasta reprezentând un model pentru viaţa monahilor de pretutindeni�

„Drept aceea, citiţi acestea celorlalţi fraţi, ca să afle cum trebuie să fie viaţa monahilor şi să se convingă că Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos slăveşte pe cei ce-L slăvesc şi că pe cei ce slujesc Lui până la sfârşit nu numai că îi duce în Împărăţia cerurilor, ci îi face şi aici, pe cei ce se străduiesc să vieţuiască în retragere, arătaţi şi vestiţi pentru virtutea lor şi pentru folosul altora� Iar de e nevoie citiţi-le şi păgânilor, ca şi aceştia să cunoască şi astfel nu numai că Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu, ci că şi creştinii care Îi slujesc din inimă şi cred în El în chip drept, îi dovedesc şi pe draci, pe care păgânii îi socotesc zei, că nu sunt zei; ba îi şi calcă în picioare şi îi alungă, ca pe unii ce amăgesc şi strică pe oameni, în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia fie slava în vecii vecilor� Amin�”1

Sf� Atanasie a avut un rol decisiv în combaterea şi delimitarea credinţei creştine faţă de vechile filosofii şi sisteme gnostice ale timpului primelor secole creştine, fapt pentru care primeşte şi este cinstit de Bi-serică cu apelativul de „Mare”, nume pe măsura luptei pe care acesta a purtat-o�

Sf� Atanasie cel Mare este prăznuit de Biserica Ortodoxă la 18 ianuarie împreună cu Sf� Chiril, un alt mare conducător de Biserică, acesta din urmă limpezind defini-

1 Ibidem, partea a II-a, I�B�M�B�O�R�, Bucureşti, 1988, p� 245�

14

Floril

egiu

m p

atris

ticum

Atunci soţii vor avea în viaţa lor de obşte armonie, pace şi înţelegere�

Însă dacă tânărul înainte de căsătoria lui a obişnuit să trăiască în necurăţie şi desfrâu, la fel va fi şi în căsnicie� Pentru o perioadă scurtă de timp va fi mulţumit de soţia lui� Dar grabnic se va întoarce la lucrurile dinainte, la vorbe porcoase, la glume viclene, la fapte de desfrâu, pe care nu-mi este îngăduit să le descriu�”1

*„Aceasta să o căutăm mai înainte de

casă, sau robi, sau bani şi ogoare şi mai înainte de foloasele cetăţeneşti sau politice – şi mai mult ca orice să dorim ca aceea care şade împreuna cu noi la cârma corăbiei să nu se răscoale sau să se dezbine de noi� Căci astfel şi altele vor urma după dorinţă, iar în cele duhovniceşti vom avea multă uşurinţă, trăgând jugul acesta al căsniciei cu întreaga împreună-glăsuire şi izbăvind în toate după dorinţă, cu care prilej ne vom putea bucura şi de bunătăţile făgăduite nouă�”2

*„Să nu ne uităm la bunuri, ci la blânde-

ţea felului de trăi şi la curăţie şi la întreaga înţelepciune� Căci femeia cu mintea întreagă şi îngăduitoare şi cu bună măsură în toate, chiar dacă este săracă, poate să facă sărăcia mai dorită decât bogăţia� Fiindcă cea stricată şi destrăbălată şi certăreaţă, şi dacă s-ar afla mii de comori într-însa, le risipeşte mai repede ca vântul şi aduce asupra bărbatului dimpreună cu sărăcia mii de alte rele�”3

1 Liviu Petcu, Lumina Sfintelor Scripturi. An-

tologie tematică din opera Sf. Ioan Gură de Aur, vol� 1, Anestis, s�l�, 2008, p� 249�

2 Ibidem, p� 251�3 Ibidem, p� 255�

Incepând din anul acesta, revista Cetatea credinţei va cuprinde rubrica Florilegium

patristicum, destinată Sfinţilor Părinţi� Aşa cum îi spune numele, ea va conţine o culegere de texte patristice, grupate pe anumite teme, având scopul de a ne oferi repere duhovniceşti în viaţa de zi cu zi�

În acest număr vom vorbi despre fa-milia creştină� Iată ce ne spune Sf� Ioan Gură de Aur referitor la întemeierea ei:

*„Cu toţii ştim că la tineri pofta tru-

pească este mai puternică şi stăruitoare�Aşadar, dacă sunteţi părinţi, înainte de vremea căsătoriei să-i înfrânaţi pe copiii voştri cu poveţe, cu făgăduieli, cu frică, cu orice mijloc posibil� Şi atunci când vor creşte, să nu amânaţi căsătoria lor� Nu lăsaţi anii să treacă� Chiar şi înainte ca fiul vostru să meargă în armată, chiar şi înainte de a se împlini profesional, îngrijiţi-vă să se însoare� Căci atunci când ştie că nu va întârzia să se afle împreună cu mireasa lui, flacăra trupului se va potoli� Însă dacă vede că voi faceţi ca nunta să întârzie, aşteptând să strângă bani, va deznădăjdui şi va aluneca în desfrâu�

Of, banii ăştia! Pe nimeni nu interesea-ză despre cum va dobândi copilul cumin-ţenie, înţelepciune, cumpătare, bunătate, virtute� Toţi aleargă cu furie după bogăţii şi averi� Aurul îl dă la o parte pe Hristos���

Să vă îngrijiţi rogu-vă mai întâi de sufletele copiilor voştri� Dacă fiul vostru se apropie neprihănit de mireasă, atunci bucuria va fi împreunată cu binecuvântarea şi cu frica de Dumnezeu, atunci căsătoria va fi într-adevăr vrednică de cinste, devre-me ce va uni suflete curate şi nepângărite�

Familia creștină – importanța întemeierii eiAndreea Nemeş

15

Cateheze liturgice

în lume apare dezordinea, între flori apar spinii, iar în acest context, natura nu doar că nu-l mai arată pe Dumnezeu, ci Îl şi ascunde� Soarta naturii a fost astfel strâns legată de cea a omului; coruptă din pricina omului, ea îşi aştepta restabilirea tot prin el�

Mântuitorul Hristos, îmbrăcând cu adevărat firea omenească, Şi-a împletit întreaga Sa viață cu cea a oamenilor şi a naturii� Astfel, sfințind El Însuşi firea omenească pe care a purtat-o, Iisus a lăsat Sfinților Apostoli şi urmaşilor lor puterea de a resfinți natura, de a o readuce sub sfera de influență a Harului Dumnezeiesc atât pentru a sluji omului, cât mai ales pentru a sluji slava lui Dumnezeu� De aceea Biserica binecuvintează nu numai toate lucrurile pe care slujitorii ei le întrebuințează în serviciul religios (apa, vinul, tămâia, etc�), ci şi toate elementele naturii cu care omul intră în contact sau pe care urmează să le utilizeze (pământurile, livezile, fructele, casele şi lucrurile din ele)�

Putem spune aşadar că scopul acestor rugăciuni de binecuvântare sau sfințire este acela de a umple firea lucrurilor neîn-suflețite şi a ființelor neraționale de harul Sfântului Duh, în măsura în care le este de trebuință� Ierurgiile constituie astfel mij-locul prin care Biserica ținteşte să realizeze desăvârşirea creației, sau altfel spus, prin ierurgii, sfera de influență a rugăciunilor cultului ortodox se extinde dincolo de persoana omului şi tinde să îmbrățişeze întreaga lume creată de Dumnezeu�

D ragi cititori, înainte de a ne opri asupra subiectului pe care îl vom trata anul

acesta, permiteți-mi să vă urez tuturor un an nou fericit, cu pace, sănătate şi tradiționalul „La mulți ani!”

După cum ați observat, anul trecut am fost preocupați de Laudele bisericeşti şi simbolismul lor� Anul acesta, suntem preocupați de explicarea rugăciunilor şi slujbelor special concepute de Biserică pentru binecuvântarea şi sfințirea omului în diferite momente şi împrejururări con-crete din viața sa� Aceste slujbe le găsim în cartea de cult Molitfelnic sub denumirea de Ierurgii (lucrare sfântă)�

Scopul ierurgiilor este acela de a-l pu-rifica pe omul credincios şi lumea (natura, casa, animalele etc�) în care el se naşte, trăieşte şi moare�

Ştim din Sfânta Scriptură, că păcatul primilor oameni a introdus în lume dezor-dinea, suferința, durerea şi nefericirea nu numai în viața oamenilor, ci a stricat şi ar-monia dintru început a firii înconjurătoare dinainte de păcatul strămoşesc, când toate erau „bune foarte���” (Facere 1, 31)� Atât omul, cât şi natura, au acelaşi Creator, între om şi natură existând astfel o legătură nu numai de structură, ci şi o comunitate de destin� Potrivit învățăturii Bisericii, omul a făcut întreaga natură să sufere împreună cu el: „Printr-un om a intrat păcatul în lume, iar prin păcat moartea���”(Rom� 5, 12)� Urmările dezastruoase ale acestui păcat le ştim cu toții� Omul, creat tânăr, sănătos şi nemuritor, iată-l bătrân, bolnav şi muritor� În ceea ce priveşte natura, dacă întru început ea descoperea măreția Crea-torului, după căderea lui Adam în păcat,

Despre Ierurgii. GeneralitățiRobert Anton Kovacs

16

Eiko

n

această rânduială, Lunea după Duminica Învierii sunt prăznuite femeile putătoare de miruri care au mers dis-de-diminea-ță la mormântul Domnului, pentru a-I împlini Acestuia rânduiala de îngropare, care nu fusese săvârşită complet� Femeile purtătoare de miruri au devenit astfel pri-mele persoane care au avut binecuvântarea de a-L vedea pe Domnul Hristos înviat, Care li S-a arătat în grădina Ghetsimani şi prin urmare, au vestit Învierea uceni-cilor Mântuitorului� Iconarul, asemeni mironosițelor, este chemat de Biserică la vedere şi la mărturisire� Vocația celui ce pictează chipul Domului Hristos se arată astfel ca fiind nu doar una tehnică, meşteşugărească în domeniul picturii, ci mai ales una mărturisitoare�

Unele „Cărți de pictură” – „Erminii” ale zugravilor români sau ale celor din Răsăritul ortodox prezintă, mai ales în prefețele sau predosloviile lor, câteva infor-mații despre această „hirotesie” a zugravilor, prin care se făcea trecerea de la stadiul de ucenic la cel de calfă� Alte informații legate de acest subiect au fost transmise pe cale orală, dar cel mai adesea acestea s-au stins odată cu generațiile de pictori care le-au purtat� Tradiția picturii româneşti de biserici a avut mult de suferit în ultimele două-trei secole� O serie de practici, atât tehnice, cât şi spirituale, au fost neglijate şi până la urmă date uitării de către generații întregi de pictori sau oameni ai Bisericii�

In zilele noastre meseria de zugrav este pentru toată lumea înțeleasă ca activitatea

de a vărui – zugrăvi pereții� Cu doar câteva generații în urmă lucrurile stăteau altfel� Străbunicii noştri aveau o mare cinste pentru zugravi, nu pentru că le văruiau pereții, ci pentru că ei zugrăveau icoane sau erau cei care le împodobeau bisericile în vechime� Se mai numeau şi zugravi de subțire� Despre această tagmă a iconarilor s-a vorbit până nu demult destul de puțin� Lipsa de informații scrise pe această temă se datorează faptului că aceste tradiții tre-ceau de la o generație la alta în mod oral şi într-un cerc închis� Tainele meseriei începeau a fi transmise prin participarea la o ceremonie cu caracter festiv, dar şi tainic în acelaşi timp, care avea loc în mijlocul adunării solemne a pictorilor dintr-o re-giune şi se oficia în biserică de către preot, într-o perioadă a anului bisericesc plină de bucurie şi de lumină� Este vorba despre Lunea din Săptămâna Luminată, zi ce urmează celei mai importante zile liturgice din întregul an bisericesc – Ziua Învierii� Aşezarea consacrării pictorului iconar în această zi nu este pusă deloc întâmplător� În calendarul bisericesc este o rânduială prin care, de fiecare dată când este prăznuit un eveniment important din istoria mântuirii, a doua zi se prăznuiesc persoanele care au participat la acel eveniment� Astfel după Naşterea Maicii Domnului sunt prăznuiți părinții ei: Sfinții Ioachim şi Ana� Urmând

Vechii zugravi (I)Nicolae Balan

17

Biblia văzută altfel

Firea apelorÎn afară de privilegiul pe care Dum-

nezeu l-a dăruit proorocilor, acela de a vedea viitorul, ei au fost înzestraţi şi cu darul de a face minuni� Printre minunile săvârşite de ei au fost şi acelea prin care ei au „schimbat firea apelor”� După ce a fost făcută minunea respectivă, apele s-au comportat altfel decât înainte� Iată trei cazuri:

- Moise a îndulcit apele de la Mara (Ieşire 15);

- Ilie a despărţit apele în două părţi (4 Regi 2) şi

- Elisei a făcut ca apele să scoată la suprafaţă o secure din fier (4 Regi 6)�

Dintre aceşti trei mari prooroci, unul nu a murit� Ştiţi care?

ViziuniMulţi dintre prooroci au fost învred-

niciţi de Dumnezeu să aibă viziuni� Unele dintre acestea au fost foate ciudate� Iată trei dintre ele:

- Leul cu aripi de vultur (Daniel 7);- Fiare cu aripi şi roţi (Iezechiel 1) şi- Balaurul învins (Apocalipsă 12)�Două dintre aceste profeţii au fost

făcute în Babilon, iar una în altă parte� Care dintre ele nu a fost făcută în Babilon şi unde a fost făcută ea?

Răspunsurile le puteţi afla fie citind capitolele biblice indicate, fie urmărind numărul viitor al revistei noastre�

Răspunsurile la întrebările anterioare:1� În numărul trecut al revistei vă

propuneam pentru început să citiți despre clipele de slăbiciune şi laşitate, pe care le-au avut în faţa morţii, trei conducători de armate: Sisera, Abesalom şi Ioab şi vă ceream să precizaţi care dintre cei trei a încercat să-şi salveze viaţa fugind într-un loc sfânt� Răspunsul corect era Ioab� Sisera, micul rege al cetăţii Haroşet-Golim (+1045 î�Hs�), conducătorul armatei lui Iabin, regele Canaanului, a fost ucis într-un cort de către Iaela, o servitoare a judecătoarei Debora (Jud� 4, 18 ş�u�) Abesalom, un fiu al regelui David, a fost ucis într-o pădure din apropierea Ierusalimului (2 Regi 18, 9 ş�u�), pentru revolta împotriva tatălui său� Ioab, fostul conducător de oşti al regelui David, fiind descoperit că a complotat împotriva regelui Solomon, a încercat să-şi salveze viaţa agăţându-se de coarnele jertfelnicului aflat în Cortul cel sfânt (3 Regi 2, 29 ş�u�)�

2� Precizându-vă că apariţia în mod văzut a unui înger pe pământ era un lucru extrem de rar, vă îndemnam să citiți despre trei întâmplări rarissime, în care la trei conducători de armate (Ghedeon, Eliodor şi Corneliu) li s-a arătat un înger şi vă ce-ream să precizaţi care dintre cei trei a fost omorât de trimisul Domnului� Răspunsul corect era Eliodor� Ghedeon (+1150 î�Hs�) a fost ajutat de înger ca să înfrângă oastea madianită (Judecători 6)� Corneliu a fost lăudat de înger pentru faptele lui bune (F� Ap� 10)� Eliodor a fost pedepsit de trimişii lui Dumnezeu pentru faptele lui reprobabile, aşa după cum putem citi în a doua carte a Macabeilor (cap� 3)�

Despre prooroci (I): firea apelor și viziuniIuliu Gorea

18

Rece

nzie

câțiva ani şi a scos la iveală viața torționa-rului ce avea să îşi spovedească existența în fața celei mai chinuite victime ale sale� Trăind în final experiența unei convertiri spectaculoase, înțelege într-o bună zi, prin mila lui Dumnezeu, ce înseamnă iubirea, iertarea, sensibilitatea, atribute şterse de mult timp din vocabularul propriu� Petre, securistul căruia îi plăcea în trecut să bată, să chinuie şi chiar să ucidă, ajunge în mănăstire, unde, sub îndrumarea duhov-nicului, reînvie spiritual şi duhovniceşte� Trecut prin încercări, ajutat de victima sa din trecut (părintele Filip), fratele Petre depune votul monahal, devenind călugăr�

În Se întorc morții acasă am întâlnit o carte bine scrisă, temeinic documentată în tainele bisericii, un roman ce impune o lectură cu creionul în mână� Un suflet deschis şi sincer a întrupat o mărturie a existenței divine, un argument puternic în favoarea existenței lui Dumnezeu, o pată de culoare într-o Românie ştearsă de negura urii� Am convingerea că orice suflet de creştin, care s-a întâlnit în trecut cu Lucrarea, prima carte scrisă de Cornel Constantin Ciomâzgă, şi nu numai acesta, va saluta finalizarea prezentului demers literar� O carte, alcătuită în ani de trudă, în post şi-n rugăciune, nu poate decât să ne fie de un real folos în aceaste vremuri tulburi�

S unt puține cărțile ce odihnesc, măcar pentru o licărire de timp, sufletele po-

posite cu nădejde în paginile lor� O fărâmă de linişte, un dram de dragoste, un strop de seninătate sunt trăiri pe care, fiecare dintre noi le căutăm printre rândurile cărților� Ultimul volum alcătuit de Cornel Constantin Ciomâzgă, Se întorc morții acasă1 oferă câte puțin din toate acestea�

Volum în straie de roman, acesta aduce în prim plan povestea unui om mutilat şi chiar automutilat sufleteşte de şi prin regimul comunist� Folosindu-se de câte-va repere şi coordonate existențiale, de unele simboluri şi de o scriitură simplă, accesibilă, autorul creionează principalele personaje ale cărții: un fost torționar al regimului, Petre, şi victima sa, părintele Filip� Cei doi se reîntâlnesc după zeci de ani şi trăiesc împreună, sub aripa ocroti-toare a credinței, o experință ce depăşeşte capacitatea omului de a înțelege� Părintele, la Taina Sfintei Spovedanii, ascultă mărtu-risirea plină de căință a răufăcătorului său, a celui care-i ucisese fratele, îi batjocorise sora şi îi întocmise un dosar întreg ce a stat la baza a zeci de ani de muncă silnică�

Povestea – una desprinsă din realitate – îşi are începutul în întâlnirea autorului cu un cetățean întors din cimitir� Omul fusese în cimitir nu în vizită, ci pentru că se aflase, pentru o vreme, în moarte clinică, iar o eroare medicală îi certificase decesul� Declarat „mort” şi aşezat într-o criptă, Petre s-a trezit, revenind într-o soci-etate care, neavând legi potrivite, îi negau existența� Dialogul celor doi s-a întins pe

1 Cornel Constantin Ciomâzgă, Se întorc morţii acasă, Cartea actuală 3C, Bucureşti, 2014, 319 pp�

Cornel Constantin Ciomâzgă, Se întorc morţii acasăGabriela Nicoară

19

Amprente pe suflet adolescentin

bulverseze, pe tine în mod special, tinere suflet adolescentin� De ce pe tine în mod special? Pentru că, după cum am afirmat de mai multe ori, traversezi una dintre cele mai dificile perioade din viaţa ta: eşti în perioada definirii propriei tale identităţi, din care fac parte atât stima ta de sine, cât şi imaginea corporală şi imaginea de sine� Dacă în această perioadă tu eşti asaltat cu modele false de perfecţiune/frumuseţe, este posibil să nu reuşeşti să faci diferenţa dintre ceea ce este fals şi autentic, iar pe viitor să ai o imagine total greşită despre ceea ce înseamnă frumuseţea adevărată şi nu numai��� ai putea avea o imagine cor-porală total distorsionată, care de regulă are consecinţe grave asupra sănătăţii tale fizice, emoţionale şi psihice�

Perioada adolescenţei, imaginea cor-porală şi frumuseţea sunt subiecte care merg mână-n mână; s-a scris enorm despre aceste subiecte� Dar ce este de fapt imaginea corporală? Ea este percepţia interioară a fiecăruia asupra felului în care arătăm, ne simţim şi ne mişcăm� Această percepţie nu este una statică; este dinamică, în special în perioada adolescenţei, se schimbă în funcţie de dispoziţie, experienţe fizice şi mediu (de ex: este posibil ca în general să nu fi mulţumit(ă) de felul în care arăţi, dar întruna din zile un prieten(ă) îţi face un compliment despre look-ul tău; această remarcă poate să îţi schimbe percepţia felului în care arăţi, dar atenţie, şi această schimbare poate să fie doar una temporară)� De asemenea, imaginea corporală este in-fluenţată de stima noastră de sine, precum şi de mesajele culturii în care trăim, care transmit nişte standarde de frumuseţe sau

F iecare dintre voi ar putea să îşi dea frâu liber imaginaţiei şi să scrie o com-

punere/referat/eseu/recenzie despre acest subiect, întrucât este unul foarte trendy (cum se spune în ziua de azi) şi vast, dar eu, în acest număr şi în următorul, am să vă ofer varianta mea� Ce mă motivează să abordez acest subiect în două numere? Nimic altceva decât titluri, precum ur-mătoarele: „Fii cool în excursia la munte”; „Trend alert: se poartă rochia cu buline!”; „Be a Party Queen!”; „Vrei să ai pacheţele ca Alex Velea?”, respectiv poveşti reale de viaţă, cum ar fi de exemplu: „Aveam doar 13 ani când am luat decizia că vreau să devin actriţă� În ciuda faptului că trebuia să am mese regulate şi să îmi las corpul să se dezvolte în mod natural, am ales să caut în mod obsesiv articole pe internet sau în reviste despre cât de frumoase şi slabe erau toate vedetele pe care eu le admiram pentru frumuseţea lor� Am încetat să iau mesele regulate şi, înainte de a-mi da seama, am început să îmi folosesc degetele pentru a-mi provoca vomă�”

Internetul, televizorul, revistele, ne înconjoară, ne copleşesc chiar cu persoane care arată absolut superb, sunt frumoşi şi atractivi, toată lumea pare să-şi doreas-că să fie în prezenţa acestora� Par să fie adevărate modele de perfecţiune, nu-i aşa? Toate aceste imagini de perfecţiune desăvârşită: 90/60/90; abdomen plin cu pătrăţele, picioare lungi, dinţi de un alb imaculat, garderoba plină la refuz cu ha-ine şi încălţăminte de la cei mai renumiţi designeri în domeniu, telefoane şi gad-get-uri de ultimă generaţie etc�, nu fac altceva decât să îţi creeze confuzii, să te

De unde vine frumusețea (I)Katalin Rus

20

de atractivitate (ex: standardul 90/60/90 este un mesaj transmis de societatea în care trăim, care nu face altceva decât să ne dorim să atingem „idealul” de frumuseţe/perfecţiune, iar în cazul în care nu ne încadrăm în acest standard, este posibil să avem o imagine corporală negativă)�

O altă caracteristică a imaginii cor-porale este că uneori, la unele persoane, ea nu corespunde cu realitatea (ex: poţi fi o tânără care îndeplineşte aproape toate datele necesare unui ideal de frumuseţe, părinţii, colegii, prietenii te laudă pentru felul în care arăţi, însă tu când te uiţi în oglindă, mereu vezi ceva ce poate fi îm-bunătăţit, nu eşti suficient de mulţumită)�

O imagine corporală pozitivă este foar-te importantă în vederea formării imaginii tale de sine, iar pentru ca aceasta să fie una pozitivă, îţi ofer câteva trucuri pe care le poţi practica, cum ar fi de exemplu:

- gândeşte-te şi notează-ţi pe o hârtie sau într-o agendă o trăsătură pozitivă a ta care nu are nici o legătură cu felul în care arăţi (ex: am simţul umorului, azi am reuşit să îi fac pe colegii mei să râdă copios);

- când te uiţi în oglindă, pune accent pe atuu-rile tale; nu da importanţă unor mici defecte;

- laudă-i pe colegii/prietenii tăi pen-tru felul în care arată (ex: dacă îţi place bluza nouă a colegei tale, poţi să îi spui liniştit(ă) că îi stă bine cu ea, dacă chiar consideri asta)� Atenţie: fii sincer(ă) când

Ampr

ente

pe s

uflet

adol

esce

ntin

oferi laudele! Te asigur că toată lumea îşi dă seama dacă aceste laude nu sunt autentice, iar lipsa de sinceritate aduce cu ea multă neîncredere într-o relaţie�

- când citeşti articole pe internet/reviste sau din orice alte surse despre fashion, beauty, fă-o cu ochi critici, nu alege să fii o persoană uşor de păcălit� Ia aminte: nici idealul tău de frumuseţe nu a scăpat de imperfecţiune, de aceea există Photoshop şi multe alte programe care te induc în eroare;

- dacă eşti supraponderal(ă), setează-ţi aşteptări realiste şi alege variante sănătoase de a scăpa de kilogramele care sunt în plus, sunt sigură că ai pe cineva în jurul tău care te poate ajuta cu asta;

- şi nu în ultimul rând, e absolut nece-sar să realizezi că eşti UNIC(Ă), prin felul tău de a arăta şi nu numai!!!

Aşadar, există oare într-adevăr un preţ al frumuseţii? Vine ea oare împreună cu o pereche de blugi Zara, sau cu o manichiură şi o coafură trendy, sau să vină ea oare cu tunsoarea lui Smiley şi cu pătrăţelele lui Velea? Şi dacă chiar vei obţine titlul de fashion sau beauty icon, oare chiar te vei simţi ca atare? Şi îndrăznesc să te întreb tinere, dacă TU înzestrat cu un look răpitor, aduci frumuseţe, atunci doar TU cu TINE ce ai de arătat şi de adus celor din preajma ta? Răspunzând la aceste întrebări, probabil că îţi vei da seama nu doar de unde vine frumuseţea, ci şi răspunsul la întrebarea: ce este cu adevărat frumos la mine?

21

Aripi de îngeraş

Jocuri pentru toți copiii istețiTeste biblice1� Cine a primit o lecție de la Dum-

nezeu printr-o măgăriță? a� Samson b� Balac c� Ghedeon d� Balaam

2� Ce înseamnă Țafnat-Paeneah, nume-le pe care l-a primit Iosif în Egipt?

a� Descoperitor de vise b� Fiul dreptei c� Fiul durerii d� Numărat, cântărit, împărțit

3� Cine este primul om de pe pământ care a omorât pe cineva?

a� Ham b� Iafet c� Cain d� Abel

Istoria hazlie a omenirii

Nu mai avea nimic de cucerit!Fiind scuturat de friguri, Alexandru cel

Mare se afla pe patul de moarte� Medicul care îl îngrijea căuta să îi dea curaj:

- După ce vă însănătoşiți, veți fi acelaşi ca întotdeauna!

Cuceritorul Orientului mai avu puterea să riposteze:

- Minți, vraciule! Eu mă voi sfârşi de boala aceasta! Nimeni n-a scăpat de ea! Şi apoi nu mai am de ce să trăiesc, nu mai există alt imperiu de cucerit!

Aripi de îngerașGraţiela Agrişan

22

Arip

i de î

nger

aş

Probleme de perspicacitateÎntre două localități se deplasează în

linie dreaptă un tren electric compus din 12 vagoane, cu o viteză constantă de 60 km/h� Vântul suflă exact paralel cu trenul, în aceeaşi direcție de mers şi tot cu 60 km/h�

Întrebarea este foarte simplă: dacă tre-nul continuă să se deplaseze în linie dreaptă cu aceeaşi viteză cu cea a vântului, în ce direcție se va ridica fumul locomotivei: în-apoia trenului, înaintea sa ori drept în sus?

Ce înseamnă numele meu?Anton – din greacă „floare”Derivate: Antoniu, Antonia, AntoanetaSf� Cuvios Antonie cel Mare este un

mare sfânt al Bisericii lui Hristos, fiind un exemplu de credință, de smerenie, de simplitate� S-a născut în jurul anului 250, în Egipt� La 20 de ani rămâne orfan şi, îm-părțind întreaga avere săracilor, se retrage în pustie, dorind o viață simplă, închinată lui Dumnezeu, în linişte şi rugăciune�

Sf� Antonie cel Mare este considerat părintele vieții monahale, fiind pentru toți o adevărată icoană a credinței creştine; ziua Sf� Antonie se cinsteşte în 17 ianuarie�

Povestiri morale

Lecția oglinzilor

Prin părțile Orientului este obiceiul ca în noaptea de Anul Nou fetele să se uite în oglindă pentru a-şi vedea viitorul�

O tânără îi ceru mamei sale să-i cum-pere o oglindă, pentru ca în noaptea de Anul Nou să vadă şi ea ce-i va hărăzi ursita�

Mama i-a cumpărat trei oglinzi în loc de una şi i le-a împachetat pe fiecare separat� Când i le-a dat fetei, i-a spus:

- Îți dăruiesc trei oglinzi� În cea dintâi vei vedea cum eşti, în a doua vei vedea cum vei fi, iar în a treia cum trebuie să fii!

Cu mare curiozitate, fata desfăcu pri-mul pachet� Era o oglindă simplă, în care, privindu-se, s-a văzut pe sine aşa cum era: tânără şi frumoasă�

În al doilea pachet găsi o oglindă cu imaginea unui craniu, adică ceea ce cândva va ajunge şi ea�

Cu vădită emoție deschise şi ultimul pachet� În el află o icoană cu chipul blând al Maicii Domnului şi cuvintele scrise de mâna mamei: „Iată cum trebuie să fii!”

Rugăciune pentru frați şi suroriDoamne, Ție mă rog, ține-i pe fratele

şi pe sora mea, dându-le lor sănătate, viață lungă şi darul Tău cel sfânt, ca să umble în căile Tale şi să facă cele ce sunt după voia Ta cea sfântă. Dă-ne, Doamne, de acum şi până la capătul vieții, să ne iubim şi să ne cinstim unii pe alții; căci ce este mai bun şi mai frumos decât a viețui frații împreună!

Aşa, Doamne, ascultă rugăciunea noastră şi milostiv fii nouă, că bun şi iubitor de oameni eşti şi Ție mărire înălțăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.