1

Depozitele CeRedeschise pentru poveștile celor care fac ceva A fost și prima ediție a Galei, am aplaudat și premianții și am văzut cu mândrie și ecourile aducerii pe scenă a cetățenilor care fac ceva și a primăriilor care încearcă să aducă cetățenii mai aproape. Mândri de câștigători (a căror poveste o puteți citi pe site-ul CeRe în catalogul evenimentului) și nerăbdători să aflăm poveștile care vor sta anul viitor în "rândul din față" și care vor fi spuse pe scena ediției a doua a Galei Premiilor Participării Publice, deschidem porțile Depozitelor CeRe. Așa cum știți, în Depozitele CeRe (www.ce-

re.ro/depozite) adunăm povești ale organizațiilor care își fac vocea auzită, povești ale cetățenilor care știu să își ceară drepturile, povești ale primăriilor care informează cetățenii și îi includ în luarea deciziilor care îi privesc, povești ale celor care FAC CEVA. Și deschidem încă o dată porțile Depozitelor pentru că știm că sunt încă multe povești nespuse, pentru că știm că și în România se poate. Și nu suntem doar optimiști. Am văzut cetățenii bulevardului Lacul Tei (București) coalizându-se și protestând pentru ceea ce ei au considerat o nedreptate, am văzut cetățenii orașului Comănești convingând primarul să asfalteze o stradă,

am văzut primari care ies în stradă și vorbesc cu cetățenii pe care îi reprezintă. Iar pentru cei care acum “scriu” poveștile de participare publică, iată un citat al lui Jeremy Gilley (realizator independent de filme documentare) care în 1999 își propunea să creeze o zi internațională de încetare a focului și care după doi ani de eforturi intense a asistat la adoptarea Zilei Internaționale a Păcii de către Națiunile Unite:

nu aștepta ca alții să facă diferența,

fă diferența chiar tu

CeReNEWSLETTERM

ai, 2

009

2

Buturuga mică rastoarnă carul mare a plecat la drum la începutul lunii ianuarie cu finanţare din partea Uniunii Europene prin programul Phare 2006/018-147.01.02/02 cu un scop precis: Creşterea capacităţii a 10 organizaţii neguvernamentale de a milita pentru cauzele lor. Prin urmare, am dat sfoară în ţară - pe cărări bătute și de organizaţii ştiute - să le căutam pe cele cu experienţă limitată de advocacy , cu dorinţa de a-şi face auzită vocea în comunitate şi de a „răsturna” autorităţile în beneficiul cauzelor lor şi ale beneficiarilor lor. Din cele treizeci şi trei de formulare de înscriere completate în cadrul proiectului de organizaţii din întreaga ţară, au fost selectate 10. Câte doi reprezentanţi din partea celor zece organizaţii au beneficiat până în prezent de două sesiuni de instruire ( Advocacy 13 – 15 martie a.c. şi Mobililizarea resurselor, Formarea de Coalitii, Managementul Voluntarilor – 8-10 mai a.c.) Scopul acestor cursuri a fost acela de a dobândi cunoştinţe şi abilităţi care sa le le crească priceperea/competenţele în planificarea şi desfăşurarea unor campanii locale de advocacy. Cu ocazia primului seminar, cele 10 organizaţii au identificat câte o problemă/nevoie locală pe care au transformat-o în subiectul unui plan al unei campanii locale de advocacy care pe parcursul a câtorva luni (de muncă şi determinare, făr’ de care nu se poate!), beneficiind de asistenţă şi consultanţă din partea CeRe, şi-au propuns să devină modele de campanii de advocacy de succes şi pentru cei care au nevoie de exemple pentru a reuşi să facă ceva în şi pentru comunitatea în care trăiesc.

Cine sunt cele 10 organizții şi care este scopul campaniilor lor de advocacy, citiţi mai jos!

๏ Asociaţia pentru Iniţiative de Dezvoltare a Comunităţilor din Oltenia de Nord (IDCON ) - Arcani, Gorj: Înfrumuseţarea localităţii prin întreţinerea corespunzătoare a spaţiului verde pe domeniul public. 

๏ Asociaţia Hercules - Costeşti, Argeş:  Preluarea de către Consiliul Local a costurilor serviciilor sociale prin plata utilităţilor şi salariilor personalului implicat în activitatea cu copiii din Centru.

๏ Asociaţia Transfrontalieră Pro Dezvoltare - Sânnicolau Mare, Timiş:  Dezvoltarea de modalităţi de participare a tinerilor în sesizarea şi rezolvarea unor probleme ale comunităţii din Sânnicolau Mare/ aplicarea legii tinerilor pentru finanțarea proiectelor scrise de tineri (L 350/2006).

๏ Asociaţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului (AEPADO) - Bucureşti: Modificarea "cadrului de reglementare" de către Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti pentru obligativitatea, în sarcina conducerii liceelor, de a asigura resursele materiale necesare iniţierii şi derulării de activităţi extraşcolare în vederea promovării/susţinerii tinerilor din liceele bucureştene.

๏ Grupul informal A.B.C. Afumaţi - Afumaţi, Dolj: Crearea a trei spaţii de joacă pentru copii la nivelul fiecărui sat component al comunei.

๏ Rain Care - Fundaţia Pentru Îngrijiri Integrate din România - Slatina, Olt:   Continuarea activității Centrului Regional de Expertiză în domeniul Îngrijirilor Paliative (Centrul C.R.E.I.P.) după încheierea proiectului Repacaro, prin obținerea finanțării cheltuielilor de funcționare din partea Consiliului Local al Municipiului Slatina.

๏ SM SPEROMAX ALBA - Alba-Iulia, Alba: Punerea în acţiune a lucrărilor de accesibilizare a spaţiilor publice din Alba Iulia (bănci, magazine, farmacii şi intersecţii) pentru persoanele cu nevoi speciale.

๏ Asociaţia de Sprijn a Copiilor Handicapaţi Fizic   - ROMÂNIA, Bucureşti:   Creşterea indemnizaţiei persoanei adulte cu handicap prin modificarea Art. 57 alin. 4 din legea 448/2006 prin aprobarea cererii de modificare legislativă.

๏ Partida Romilor „Pro-Europa" - Sucursala Brăila - Brăila, Brăila: Implicarea autorităţilor locale în crearea/amenjarea unui loc de agrement si a unui spaţiu de joacă pentru copiii din Lacul Dulce – acum spațiu de depozitare a gunoaielor.

๏ Asociaţia „Iubim Natura" - Bacău, Bacău: Interzicerea traficului rutier în centrul oraşului sâmbăta şi duminica (pe strada Mărăşeşti, de la statuia lui Ştefan cel Mare până la Casa de Asigurări de sănătate).

De la CeRe adunatebuturuga mică răstoarnă carul mare

CeR

eNE

WS

LETT

ER

Sectorul neguvernamental este bazat pe pasiune

‐ Călin Govoreanu, voluntar la SM Speromax, Alba Iulia

3

Ca urmare a informaţiilor primite cu ocazia celui de-al doilea seminar, o parte dintre organizațiile participante îşi vor „reactualiza” planurile campaniilor locale de advocacy „umplându-le” cu noi activităţi ce au ca scop formarea de coaliţii, crearea de parteneriate, acţiuni concrete de atragere a resurselor din comunitate sau de atragere de voluntari. Şi toate acestea cu un scop: reuşita campaniei/rezolvarea problemei cu care organizaţia şi/sau beneficiarii ei se confruntă. Totul pentru comunitatea lor!

Ce urmează?

La sfârşitul lunii mai, reprezentanţii celor zece organizaţii îşi vor îmbunătăţii cunoştinţele în domeniul relaţiilor publice şi relaţiilor cu mass media, astfel încât în cadrul campaniilor locale de advocacy să poată apela la cele mai potrivite metode de comunicare şi PR, la creşterea vizibilităţii organizaţiilor dar şi cum să facă faţa unei eventuale crize de comunicare. Autorităţile publice locale şi instituţiile publice din localităţile în care funcţionează cele 10 organizaţii beneficiare vor fi expuse presiunii campaniilor de advocacy iniţiate la nivel local. În funcţie de activităţile pe care le vor desfăşura organizaţiile, autorităţile vor primi petiţii, scrisori semnate de cetăţeni, vor fi invitate la evenimente publice, etc. Practic, cele 10 organizaţii vor încerca responsabilizarea autorităţilor cu privire la temele pe care au decis să le abordeze.

În funcţie de temele alese pentru campanii, organizaţiile beneficiare vor implica comunităţile în susţinerea respectivelor cauze. Astfel, cetăţeni, organizaţii locale şi alte structuri vor face presiune susţinând petiţii, trimiţând scrisori, participând la evenimente publice, etc. Buturuga mică răstoarnă carul mare își va spune povestea la sfârşit de mandat (doar 10 luni) cu un seminar de „lecţii învăţate" prin care atât noi, CeRe, cât şi organizaţiile participante la proiect împreună cu membri ai comunităţilor lor vom reflecta la experienţa dobandită. Vom ști pe viitor: noi, CeRe, cum putem să ne îmbunătăţim oferta ca şi Centru de Resurse pentru organizaţii neguvernamentale pentru a le sprijini în însuşirea principiilor şi metodelor de participare publică, iar cele zece organizaţii vor fi căpătat abilităţi şi cunoştinţe pentru iniţierea şi desfăşurarea unor viitoare campanii locale de advocacy. Si ...Happy end! Realizarea unei colecţii cu studii de caz pe tema Advocacy. Crearea şi promovarea unei colecţii conţinând cel puțin 5 studii de caz care vor conţine prezentarea (documentată) a campaniilor locale de advocacy de succes – cel puțin 5 buturugi. În cazul în care, cele zece organizaţii ale „Buturugii” + cele zece campanii locale de advocacy = zece campanii de succes, CeRe va include în colecţia de studii de caz toate aceste campanii.

Vă ţinem la curent!

CeR

eNE

WS

LETT

ER

Ce ne‐au spus reprezentanții organizațiilor participante la seminarii:

“Am invățat foarte mult – începând cu paleativ şi sfârşind cu costurile unui voluntar. Am avut de învățat, orice întâlnire e o experiență frumoasă” – Elena Măzăreanu, AEPADO. 

“Mă bucur de diversitatea participanților, că toată lumea a fost deschisă, am descoperit chestii fantastice, oameni care militează cu mult patos pentru cauzele lor” – Laurenția  Mariana Mereuța, AEPADO.

“Avem speranța că ONG urile or să crească. Suntem cu toții “mici” şi putem face lucruri mari. E greu să luptăm cu mori de vânt, dar asta este frumusețea sectorului!” – Diana Zaharia, SM Speromax Alba

“Mă bucur că am avut ocazia să cunosc atâția oameni. Am venit din curiozitate, colega mea a venit speriată de la primul seminar, că aici sunt oameni foarte deştepți, de nouă ani încerc să schimb mentalitatea vis a vis de romi, eu nu sper la o Românie, ci doar ca romii să capete un loc binemeritat! ‐ Gina Anton, Partida Romilor “Pro Europa” – Sucursala Brăila.

“A fost un curs foarte bun, instructiv, plăcut, educativ, ne‐am facut noi prieteni, ne‐a placut foarte mult şi am luat la cunoştință de lucruri pe care nu aş fi ştiut să le gestionez” – Liliana Bărboianu, IDCON. 

“Am venit aici destul de obosită şi dezamăgită pentru ca noi muncim foarte mult, însă aici ne‐am încărcat cu energie. Ne‐am încărcat bateriile şi sperăm să ne țină. Am vrea ca aceia din comunitatea noastră să fie mai ca noi toți, cei de aici” – Vasilica Dobrogeanu – Grupul informal A.B.C. Afumați. 

“Eu nu vreau să mulțumesc, eu sunt recunoscător pentru că am invățat multe lucruri noi. Este primul meu seminar” – Ionuț Ganea, Partida Romilor “Pro Europa” – Sucursala Brăila.

4

Foarte rar se întâmplă ca „cele mai” organizaţii din România să reuşească să stea la aceeaşi masă. Şi mai rar se întâmplă ca ele să şi reuşească să lucreze împreună. Şi spunem asta nu pentru că oamenii ar fi rău voitori, deşi bineînţeles că există „orgolii şi istorii”, ci pur şi simplu pentru că nu au niciodată timp, în acelaşi timp… De data asta s-a întâmplat. Douăzeci şi ceva de organizaţii, dintre cele mai, şi-au găsit timp, în acelaşi timp, să ducă o luptă comună. E cinic, dar putem să mulţumim Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti sau mai degrabă stilului românesc de a face politici publice pe genunchi sau pe sub masă pentru că au provocat aşa reacţie spectaculoasă. Poate că pentru cineva din exterior, nu pare spectaculos însă privit din interior, „sectorul ONG” nu pare deloc coeziv şi capabil să pună aşa de mulţi umeri la un loc. Astfel, Campania/Coaliţia "Opriţi codurile!" s-a născut aproape ad-hoc ca reacţie a unor organizaţii civice şi de media la absenţa unei reale dezbateri publice oneste premergătoare aprobării de către Guvernul

României a Codurilor Civil, Penal, de Procedură Civilă respectiv Penală – pachet legislativ ce reprezintă infrastructura legală a României. Ambiţios, dar firesc, Coaliţia şi-a propus:๏ să protesteze împotriva abuzului de putere al

Guvernului manifestat prin modul arbitrar şi netransparent în care au fost elaborate şi adoptate Codurile;

๏ să determine Guvernul şi Parlamentul să supună dezbaterii publice tezele, construcţia juridică şi redactarea acestor acte normative;

๏ să fie platforma unei reacţii sociale de respingere a modului autoritar şi discreţionar de elaborare şi adoptare a regulilor juridice care vor afecta viata de zi cu zi a românilor pentru următoarele generaţii.

Nu ştim dacă Coaliţia îşi va atinge în întregime obiectivele, dar câteva lucruri a reuşit, în mod evident să facă – în primul rând a adus subiectul pe agenda publică şi asta nu-i puţin lucru …

Coaliția Opriți Codurileprotest împotriva abuzului de putere

CeR

eNE

WS

LETT

ER

Ce se întâmplă în țarătransparența în instituțiile publice a atins un nivel de alertă

Aţi crede că la opt ani de la adoptarea Legii privind liberul acces la informaţii de interes public şi la şase ani de la adoptarea Legii privind transparenţa decizională în administraţia publică şi după numeroase proiecte de „stimulare” a transparenţei, instituţiile/autorităţile publice încep să înţeleagă că transparenţa nu este un moft. Nici vorbă. Practica noastră de zi cu zi ne pune faţă în faţă cu o primărie care nu doreşte să ne spună când va avea loc şedinţa Consiliului Local, cu o altă primărie care nu doreşte să ne pună la dispoziţie un studiu pe care însăşi aceasta l-a comandat, cu un minister care nu doreşte să pună în dezbatere publică ditamai Codurile Penal şi Civil, cu un funcţionar care susţine că legea transparenţei „nu ni se aplică nouă” şi exemplele, desigur, pot continua. Dacă e greu să generalizăm cazurile cu care noi ne întâlnim în munca noastră de zi cu zi, e greu să nu generalizăm sinteza pe care o face IPP în urma transmiterii a 500 de cereri de informaţii de interes public şi participării la numeroase şedinţe ale autorităţilor deliberative. Astfel, Institutul pentru Politici Publice arată cum unele autorităţi publice nu respectă Legea

privind liberul acces la informaţii de interes public, ignorând pur şi simplu cererile de informaţii sau chiar hotărârile judecătoreşti care le obligă pe acestea la furnizarea informaţiilor solicitate. IPP arată cum instituţii publice precum Camera Deputaţilor şi Senatul României nu numai că nu fac nici un progres dar au început să regreseze, în ciuda frecventelor declaraţii pe care Preşedinţii acestora le fac. De

Sinteză a celor mai recente (ne)cazuri în 

practica transparenței de care IPP s‐a lovit în prima parte a anului 2009 – făcută publică de Institutul pentru 

Politici Publice în aprilie 2009

5

CeR

eNE

WS

LETT

ER

exemplu, pe pagina de internet a Camerei Deputaţilor nu mai apar o serie de informaţii legate de voturile nominale ale deputaţilor care, de altfel, în legislatura trecută erau actualizate permanent, iar noul site al Senatului, nu mai cuprinde nici el voturile nominale ale senatorilor. La nivelul administraţiei locale, în afară de binecunoscutele cazuri în care primăriile nu răspund unor informaţii de interes public, IPP vorbeşte despre „profit din taxa pe transparenţă” – primării care descurajează solicitările de informaţii de interes public practicând preţuri de fotocopiere a documentelor care depăşesc cu mult preţul pieţei. Şi nu vorbim aici despre primăria unei comune ci despre primării precum cea din Bucureşti, Iaşi sau Baia Mare.

În concluzie IPP consideră că „asemenea practici sunt intolerabile într-o ţară cu pretenţii de stat european şi apreciem că este de datoria noastră să aducem la cunoştinţa opiniei publice toate aceste cazuri, în speranţa că cei care se fac responsabili să fie traşi la răspundere de autorităţile cu competenţe în domeniu (ex: Prefecţi) şi, ca ultimă soluţie, de instanţele de judecată”.

Pentru informaţii suplimentare, contactaţi Adrian Moraru, Director adjunct IPP sau Elena Iorga, Director de programe IPP, la tel: 021 212 3126 sau e-mail: adrian@ipp.ro şi elena@ipp.ro.

Ce se mai cercetează/ publică/ evaluează prin lumeinfluența cetățeanului asupra procesului internațional de luare a deciziilor - Sarah Goff

S t u d i u l a s u p r a influenţei cetăţeneşti a fost realizat de Sarah Goff, absolventă a Universităţii Princeton cu ocazia reuniunii Midwest Political Science Association din 2008 şi urmăreşte construirea unui răspuns la problema slabei influenţări a procesului internaţional de luare a deciziilor de către cetăţeanul obişnuit, ridicată de Robert Dahl (important politolog contemporan). Autoarea încearcă să atace prin mai multe argumente ideea lui Dahl că o astfel de participare nu este fezabilă. Dimpotrivă, ea este posibilă, dar greu de pus în practică. Argumentaţia începe prin expunerea motivaţiilor de participare, motivaţii instrumentaliste (cetăţeanul doreşte să se implice în anumite politici care îl interesează în mod particular) şi motivaţii etice

(determinate de simţul civic). Totuşi, scopul participării nu este în principal acela de a influenţa personal procesul guvernării, ci acela de respectare a datoriei civice pentru realizarea binelui public, datorie ghidată de valori (un exemplu dat este acceptarea efectuării stagiului militar datorită conştientizării importanţei lui pentru siguranţa naţională). Astfel, datoria civică este factorul principal care determină implicarea cetăţeanului. Ca replică la teza lui Dahl potrivit căreia nu există un proces democratic de luare a deciziilor în care cetăţeanul obişnuit să aibă un cuvant de spus, Goff dă o soluţie pentru ca participarea publică să se concretizeze şi să fie semnificativă - guvernul va trebui întotdeauna să asigure rezolvarea problemelor de prim interes. De asemenea, este reluată o afirmaţie a Nadiei Urbinati

Influenţa cetăţeanului poate exista doar în contextul unui guvern capabil de politici eficiente

6

CeR

eNE

WS

LETT

ER care introduce o altă idee esenţială şi anume că trebuie

făcută întotdeauna diferenţa între definirea democraţiei ca practică participativă şi ca sistem de guvernare (democraţia participativă presupune nu doar delegarea unor reprezentanţi, ci şi menţinerea contactului şi a dialogului între aceştia şi electorat, electorat ce constituie sursa legitimităţii regimului). Studiul se concentrează asupra teoriei democraţiei deliberative, concept introdus pentru prima dată de Gutmann şi Thompson ( cetăţeanul poate influenţa politicile guvernului fiind activ în dezbaterile publice), asupra teoriei liberale, explicată de John Rawls (cetăţenii au legitimitatea de a influenţa politicile dacă pot argumenta că viziunea lor este conformă cu binele public) şi teoriei constituţionale, concepută de Eisgruber (constituţia reprezintă cadrul pentru o auto-guvernare a cetăţenilor). Potrivit lui Goff, procesul de luare a deciziilor de către cetăţeni nu se desfăşoară doar în cadrul statului-naţiune, în afacerile interne, ci şi în cadrul internaţional, cadru ce favorizează eficientizarea participării. O altă teză combătută de Sarah Goff este aceea că un cetăţean obişnuit este incapabil să influenţeze orice fel de acţiune, forţa sa fiind nulă în raport cu grupul din care face parte. Autoarea demonstrează că elementul crucial nu este dimensiunea, ci eficienţa guvernului şi managementul problemelor politice. În ceea ce priveşte complexitatea deciziilor şi problemelor internaţionale, Dahl afirmă că majoritatea cetăţenilor nu sunt familiarizaţi sau nu au competenţa necesară de a evalua situaţii internaţionale. De asemenea, problemele interne sunt considerate a fi mai importante decât cele externe. Totuşi, se poate afirma că nu doar problemele externe sunt complexe ci şi cele interne, aşadar, spune Sarah Goff, cetăţenii pot înţelege şi problemele internaţionale. Continuând să răspundă argumentelor lui Dahl, autoarea neagă ipoteza că dezbaterea internaţională nu include şi cetăţenii obişnuiţi. Din contră, dacă cetăţenii sunt interesaţi de problema respectivă, ei îşi vor da toată silinţa să se informeze şi să se implice, făcând o alegere raţională, bine gandită. Atingând problema raportului între cooperarea internaţională şi participarea publică,

autoarea constată că apartenenţa unei ţări la diferite organizaţii internaţionale favorizează participarea cetăţeanului. Cooperarea internaţională are efecte în democratizarea regimurilor, fapt ce are drept consecinţe creşterea participării, măsurată prin influenţa asupra procesului de decizie. Deşi cooperearea internaţională înseamnă compromis, negociere, deci ajustarea politicii interne pentru respectarea unor norme, există întotdeauna avantaje şi părţi bune. Este vital ca reprezentanţii cetăţenilor să ştie să echilibreze cerinţele organizaţiilor internaţionale cu dorinţele cetăţenilor. Astfel, pentru păstrarea unor angajamente democratice trebuie să se ţină cont de necesităţile cetăţenilor şi de priorităţile comunicate de aceştia. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de un bun management şi, în acelaşi timp, trebuie să se ţină cont de faptul că participarea publică creşte calitatea actului de guvernare. În ceea ce priveşte birocraţia, Goff, mai optimistă decât Dahl, susţine faptul că procesele de luare a deciziilor pot fi eficiente dacă nivelul de birocraţie este scăzut. Reluând argumentaţia, Goff afirmă că Dahl nu reuşeşte să îşi susţină cele 2 argumente: birocraţia ca obstacol în calea accesului cetăţenesc la procesul de luare a deciziilor şi inexistenţa participării publice. Pentru a preveni lipsa transparenţei şi a eficacităţii acuzate de Dahl, soluţia este alegerea unor delegaţi reprezentativi, care va dovedi gradul de interes pentru politică. În încheierea articolului, Sarah Goff concluzionează că influenţa cetăţeanului poate exista doar în contextul unui guvern capabil de politici eficiente şi că procesul luării deciziilor poate fi un prilej pentru a menţine eficacitatea participării cetăţenilor cu privire la politicile pe care aceştia le consideră importante. Un posibil răspuns la întrebarea pusă încă din titlul studiului, având în vedere argumentaţia autoarei, este că modelul sceptic al lui Dahl privind influenţa cetăţeanului aupra procesului de luare a deciziilor nu este întemeiat în totalitate.

prezentare realizată de Elena Bunăoară, voluntară CeRe

Când vine vorba de participarea la luarea deciziilor la nivel internațional a cetățeanului “de rând”, ești mai degrabă sceptic sau încrezător? Spune‐ți opinia și dezbate împreună cu alții pe blogul CeRe. 

Acest text este publicat și pe blogul nostru. Pentru a‐ți exprima părerea cu privire la posibilitatea cetățeanului de a influența procesul decizional la nivel internațional, poți comenta pe blog, la adresa www.ce‐re.ro/blog.

7

„Ai mei nu au avut încredere  în mine  că eu pot să  fac  fotografii  şi  au  fost mirați  că  pot  să  fac asta... M‐am simțit mândru!”

Lideraş (tânăr participant 

într‐un proiect Photovoice)

Photovoice-ul este o metodă prin care un grup de persoane (10-15 de obicei) foloseşte aparatul de fotografiat pentru a surprinde imagini care să ilustreze o problemă care îi afectează direct. Fiecare fotografie este însoţită de o poveste, care îi dă sensul pe care autorul l-a văzut în ea. Fotografiile sunt făcute direct de către publicul vizat, nu de către fotografi profesionişti (de unde şi diferenţa faţă de fotojurnalism). De pildă, într-un photovoice care se referă la viaţa de zi cu zi a persoanelor seropozitive, fotografiile vor fi făcute chiar de către acestea. Photovoice este un proces, care poate să dureze câteva săptămâni sau câteva luni (unul dintre cele mai lungi a durat 3 ani). Pe parcursul acestora, grupul respectiv se întâlneşte regulat şi, cu ajutorul unor facilitatori, discută fotografiile făcute pe parcurs şi dezvoltă mesajul pe care doresc să îl transmită. Acest proces este foarte important pentru grupul în sine, întrucât îi permite să îşi definească singur problema şi

perspectiva şi pentru că îi creşte încrederea în propriile forţe. Totodată reprezintă diferenţa dintre un photovoice şi o simplă expoziţie de fotografie. Photovoice-ul poate fi folosit cu grupuri cărora nu este la îndemână să se exprime în public, în scris, să susţină argumente în dezbateri deschise – fie cu abilităţi de prezentare şi de comunicare reduse, fie cu un nivel de educaţie redus, fie cu un acces redus la tehnologiile moderne - sau care au nevoie de confidenţialitate. Exemple de astfel de categorii ar putea fi persoanele cu dizabilităţi, persoanele afectate de HIV/SIDA, copiii şi oamenii străzii, romii, victimele violenţei domestice, delicvenţii juvenili, şomeri de lungă durată, prostituate. Photovoice-ul are un impact puternic asupra publicului şi factorilor interesaţi prin combinarea imaginii cu mesajul scris. Fotografiile şi poveştile care le însoţesc pot fi prezentate în cadrul unei expoziţii, se pot transforma în cărţi poştale, în calendare sau ce alte idei de folosire a fotografiei mai aveţi! 

Metoda zileiphotovoice

CeR

eNE

WS

LETT

ER

Newsletter-ul CeRe ultima pagină Iată-ne ajunși la ultima pagina a celui de-al doilea număr al newsletter-ului CeRe. Această publicație își dorește să vă țină informați despre ce se întâmplă cu CeRe, dar nu uităm nici ce se întâmplă în rest.

Veți putea citi despre proiectele CeRe (rubrica “De la CeRe adunate”), noutăți ale altor organizații (rubrica “Ce se întâmplă în țară”), studii și cercetări de prin străinătate (“Ce se mai publică/evaluează/cercetează prin lume”) și veți afla despre o nouă metodă de consultare sau participare (rubrica “Metoda zilei”) cu fiecare număr al newsletter-ului.

Și pentru că nouă ne place mult consultarea (și nu numai să vorbim despre ea), așteptăm reclamații, completări sau sugestii pentru ce am mai putea include în următoarele numere ale newsletter-ului pe adresa ioana@ce-re.ro.

Acestea fiind spuse, vă dorim participare plăcută!

Misiunea CeRe este de a sprijini organizațiile neguvernamentale și instituțiile publice în însușirea principiilor și aplicarea metodelor de participare publică.

Centrul de Resurse pentru participare publică - CeReAdresă: Str. Ing. Zablovschi nr. 1, bl. 13B, sc A,

et. 1, ap. 5, sector 1, BucureștiTelefon: 031 1050 755

Fax: 031 1050 756Email: cere@ce-re.ro

CeReNEWSLETTER

CeR

eNE

WS

LETT

ER