Surorile lui Isus Răscumpărătorul, Oneşti - Slănic Moldova

este secretul vieţii sale este acela al apostolilor autentici din toate timpurile. Într-o societate unde Dumnezeu este dispreţuit, uitat, ofensat, huiduit şi în care mulţi fraţi mor de foame, suferă abandonul, violenţa, mizeria, Victorine, simte că este datoria ei a-şi dărui viaţa pentru a colabora la planul de Răscumpărare:

„Prima datorie a Congregaţiei este adoraţia ispăşitoare.... Ea este sursa din care izvorăsc în mod necesar toate darurile pentru celelalte activităţi... Doar când vom avea inima puternic ancorată în Dumnezeu vom putea sa ne aplecăm spre abisul răului pentru a-i ajuta pe alţii să iasă...”

2

EXPUNEREA SFÂNTULUI SACRAMENT

Cântec

RUGĂCIUNE DE INTRODUCERE

Doamne Isuse, Tu eşti aici prezent în mijlocul nostru viu şi adevărat în Euharistie, mister de iubire infinită pentru întreaga omenire. În acest moment de adoraţie, vrem să stăm cu Tine. Fă ca ascultând voce Ta şi contemplându-te în Sacramentul iubirii, să rămânem mereu credincioşi şi să ducem la fraţii noştri, care nu te cunosc sau te resping, bucuria întâlnirii cu Tine. De aceea ne rugăm Duhului Sfânt:

Vino, Duhule Sfânt, vino! Fă să răsară razele tale luminoase, risipeşte întunericul din minţile noastre şi redeschide-ne ochii. Înviorează inimile noastre descurajate, o, Mire ceresc.Ajută-ne să stăm cu umilă speranţă la picioarele Răscumpărătorului nostru. Retrezeşte credinţa noastră adormită, alungă-ne îndoielile şi teama, Aprinde inimile noastre de flacăra iubirii tale infinite.

3

Fă-ne conştienţi de păcatele noastre pentru ca apoi să putem sta în faţa lui Isus şi să descoperi ochilor noştri pline de uimire iubirea secretă pe care Dumnezeu o are pentru noi.Eşti Tu acela care ne faci inima curată, Tu care ne sfinţeşti inimile, Tu care răspândeşti peste tot viaţa nouă şi faci toate lucrurile noi. Locuieşte în noi Duhule Sfânt, eliberează mintea noastră de sclavia păcatului; atunci îl vom cunoaşte, îl vom lăuda şi îl vom iubi pe Tatăl şi pe Fiul împreună cu Tine, Duh de iubire. Amin.

(Joseph Hart)

CUVĂNTUL SFÂNTULUI PĂRINTE PAPA BENEDICT

2. În sacramentul altarului, Domnul vine în întâmpinarea omului, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (cf. Gen 1,27), devenind însoţitorul său de călătorie. De fapt, în acest sacrament Domnul se face hrană pentru omul înfometat de adevăr şi de libertate. Deoarece numai adevărul poate să ne facă liberi cu adevărat (cf. In 8,36), Cristos se face pentru noi hrană a adevărului. Având o cunoaştere profundă a realităţii umane, sfântul Augustin a scos în evidenţă că omul se mişcă în mod spontan, şi nu din constrângere, atunci când se află în relaţie cu ceea ce îl atrage şi trezeşte în el dorinţă. Întrebându-se deci ce anume poate în cele din urmă să-l mişte pe om în interior, sfântul episcop exclamă: "Ce doreşte sufletul mai cu ardoare decât adevărul?"[2]. De fapt, orice om poartă în sine dorinţa de nestins a adevărului, ultim şi definitiv. Pentru aceasta, Domnul Isus, "calea, adevărul şi viaţa" (In 14,6), se adresează inimii doritoare a omului, care se simte pelerin şi însetat, inimii care tânjeşte după izvorul vieţii, inimii care cerşeşte adevărul. De fapt, Isus Cristos este adevărul făcut persoană, care atrage la sine lumea. "Isus este steaua polară a libertăţii umane: fără el, ea îşi pierde orientarea, deoarece fără cunoaşterea adevărului libertatea se denaturează, se izolează şi se reduce la arbitriu steril. Cu el, libertatea se regăseşte"[3]. În sacramentul Euharistiei Isus ne arată îndeosebi adevărul iubirii, care este însăşi esenţa lui Dumnezeu. Acest adevăr evanghelic îl interesează pe om şi pe omul întreg. Pentru aceasta, Biserica, având în Euharistie centrul său vital, se angajează în mod constant să vestească tuturor, la timp potrivit şi la timp nepotrivit (cf. 2Tim 4,2), că Dumnezeu este

4

iubire[4]. Tocmai pentru că Isus Cristos s-a făcut pentru noi hrană a adevărului, Biserica se adresează omului, invitându-l să primească în mod liber darul lui Dumnezeu.

Din Exortaţia Apostolică Sacramentum Caritatis a Sfântului Părinte Benedict al- XVI-lea)

SĂ STĂM ÎN PREZENŢA TA

Dăruieşte-ne , Doamne, Pâinea Euharistică care este însăşi viaţa Ta, Iubirea Ta, Fericirea Ta. Reîntoarce-te pe drumul nostru, să împarţi Pâinea în casele noastre, unde e atât de întuneric din cauza sărăciei spirituale şi morale. Fă să se nască în inimi dorinţa şi foamea pentru pâinea vieţii şi să se înmulţească numărul acelora care se apropie de altarul tău pentru a te adora şi a medita prezenţa Ta de Iubire, Cuvântul Tău de mântuire. Primeşte-ne în comuniune cu Tatăl şi, dăruieşte-ni-L pe Duhul Sfânt ca să fim toţi uniţi în iubirea în care locuieşti şi trăieşti în vecii vecilor. Amin.

Cântec

Din cartea Deuteronomului (6,1-9)

“Iată poruncile, hotărârile şi legile pe care mi-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învăţ, ca să le păziţi în pământul acela în care mergeţi, ca să-l luaţi în stăpânire: Să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi toate hotărârile Lui şi poruncile Lui, pe care ţi le spun eu astăzi, să le

5

păzeşti tu şi fiii tăi şi fiii fiilor tăi, în toate zilele vieţii tale, ca să se înmulţească zilele tale. Ascultă dar, Israele, si sileşte-te să împlineşti acestea, ca să-ţi fie bine, precum ţi-a grăit Domnul Dumnezeul părinţilor tăi că le va da pământul unde curge lapte si miere. Acestea sunt hotărârile şi legile pe care le-a dat Domnul Dumnezeu fiilor lui Israel în pustiu, după ieşirea lor din pământul Egiptului. Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta. Cuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai in inima ta şi în sufletul tău.

Să ne rugăm cu Psalmul (Sal 137)

Refren: Doamne, iubirea ta este veşnică.

Te laud, Doamne, din toată inima,pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele.Îţi cânt înaintea îngerilor.

Mă prostern spre templul tău cel sfânt, laud numele tăupentru bunătatea şi fidelitatea ta, căci ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor tale. În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.

Toţi împăraţii pământului, Doamne, te vor lăuda,când vor auzi cuvintele gurii tale. Ei vor cânta căile Domnului, căci mare este slava DomnuluiOricât de sus ar fi Domnul, el îl vede pe cel umilşi îl recunoaşte din depărtare pe cel îngâmfat.

Chiar dacă trebuie să trec printr-o mare strâmtorare,tu mă faci să trăiesc, în ciuda mâniei duşmanilor mei;tu îţi întinzi mâna şi dreapta ta mă mântuieşte.

Slavă Tatălui…

6

Din Evanghelia după Sfântul Ioan (21,9-19).

Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, peşte pus deasupra şi pâine. 10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!” 11

Atunci, Simon Petru a urcat în barcă şi a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari. Şi, deşi erau aşa de mulţi, năvodul nu s-a rupt. 12 Isus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!” Şi nici unul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe „Tu cine eşti?” căci ştiau că este Domnul. Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele. 14 Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor, după ce a înviat din morţi. 15 După ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?” El i-a zis: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. El i-a spus: „Paşte mieluşeii mei!” El i-a zis iarăşi, a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” El i-a spus: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. I-a zis: „Paşte oile mele!” 17 I-a zis a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti?” şi i-a spus: „Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile mele! 18 Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi te duceai unde voiai. Însă, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi te va încinge un altul şi te va duce unde nu vei voi”. 19 Dar aceasta a spus-o, arătând cu ce moarte îl va preamări pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis: „Urmează-mă

INVITAŢIE LA INTERIORIZARE:

1 - Isus înviat, pe malul lacului Genezaret, îl supune pe Sf. Petru unui examen greu: examenul iubirii: << Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?>>

2 - De ce îl întreabă? Oare chiar nu ştia? Chiar nu putea să măsoare iubirea sa? Nimic din toate acestea, ci pentru că pretinde o declaraţie de iubire. Era necesară? Lui Isus desigur că nu, însă lui

7

Petru da, îi era necesară. Pentru că a exprima propria iubire stimulează voinţa, întăreşte iubirea, o consolidează, cere un antrenament, o implicare activă.

1 – Petru avea nevoie să o exprime, iar Isus i-o cere. Petru îi răspunde: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. Dar Isus continuă: „Îi zise iarăşi, a doua oară: Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?”

2 - De ce Isus întreabă în repetate rânduri? Pentru că ştie că a confirma întrebarea înseamnă şi a obţine confirmarea răspunsului. Iar Petru are nevoie să dea soliditate răspunsului său, astfel încât declaraţia sa de iubire să devină stabilă şi adevărată.

1 – Când pentru a treia oară Isus îi adresează aceeaşi întrebare, atunci siguranţa lui Petru se clatină: „Petru s-a întristat pentru că i- a zis a treia oară: Mă iubeşti?”

2 - Dar de ce Isus repetă aceeaşi întrebare chiar de trei ori? Poate pentru că vrea să-l încurajeze pe Petru la cuvinte falnice, pentru că iubirea nu ştie să măsoare cuvintele.

1 - Iubirea are nevoie de dovezi, de probă, iubirea stă în fapte iar faptele trebuie să se vadă. Aceasta este rugăciunea inimii: a declara lui Isus, cu sinceritate, profunzime şi în concret iubirea noastră, acceptând întru totul consecinţele, străduindu-ne să-i oferim tot ceea ce ne cere.

2 - A ne ruga, de fapt, este a-l găsi şi a-l ajunge pe Dumnezeu în adâncul nostru, iubindu-l din toate puterile noastre. Nu mai încape aici sentimentalismul, dimpotrivă chiar trebuie să îndepărtăm toate cuvintele inutile şi toate sentimentalismele zadarnice pentru a intra în concret în voinţa lui Cristos îndeplinind până la capăt ceea ce ne cere.

1 - A ne ruga înseamnă a ne face prezenţi Celui Veşnic Prezent în noi şi înaintea noastră. A ne ruga înseamnă a opri cuvintele,

8

imaginaţiile, evadările pentru a ne face prezenţi lui Dumnezeu în totalitate, iubindu-L cu toată fiinţa noastră, cu toate posibilităţile noastre. În tăcere.

2 – Dar de ce tăcerea? Pentru că Dumnezeu nu se destăinuie în zgomot. Chiar şi cuvintele sunt o perturbare a comunicării profunde cu Dumnezeu. Rugăciunea inimii este o rugăciune sărăcăcioasă, fără menajamente, o rugăciune devenită modestă, esenţială, o rugăciune transformată în iubire.

1 – Spunea Charles De Foucauld: “Când iubeşti, poţi continua să îl priveşti pe Domnul fără a te îndestula. Nu cunosc nimic mai dulce decât ceasurile petrecute înaintea tabernacolului în singurătate exterioară absolută. Cu cât guşti mai mult această duioşie, cu atât mai mult eşti însetat de ea.”

                                                 (din meditaţiile părintelui  Andrea Gasparino)      

RUGĂCIUNE CORALĂ DE INVOCARE:

Doamne Isuse, suntem în faţa Ta, prezent în Pâinea vieţii, prezent în Cuvântul Vieţii pe care-l ascultăm, prezent în comunitatea adunată în faţa Misterului de Iubire pe care ni l-ai încredinţat la cina pascală. Suntem aici pentru a-ţi declara iubirea noastră, pentru a te iubi, pentru a te adora şi a te primi în Cuvântul tău care face să înflorească trunchiul uscat al istoriei.Dorim să împărtăşim cu Tine bucuriile şi suferinţele noastre, ale comunităţii creştine şi ale lumii în care trăim.Vrem, de asemenea, să-ţi prezentăm speranţele şi preocupările pe care fiecare persoană le poartă în inima sa. Suntem aici, în mod deosebit, pentru a ne deschide inima în faţa Ta şi astfel să primim iubirea Ta, o iubire mare, fidelă şi fără margini: o iubire care transformă viaţa şi o face nouă, adevărată, puternică. Suntem aici pentru a-ţi mulţumi de darul mântuirii care se manifestă la toţi oamenii pentru că Tu ai dăruit viaţă şi continui să te dăruieşti în sacrificiul Euharistic pentru mântuirea oricărei creaturi iubită de Tatăl, salvată de către Tine, Isuse şi înviorată de Duhul Tău Sfânt. Amin.

9

Din scrierile Fondatoarei Victorine Le Dieu15 ianuarie 1863, la picioarele Sfântului Părinte Pius al IX-lea Victorine exprimă iubirea sa arzătoare pentru Domnul printr-un act de consacrare care, după cum ea însăşi afirmă, „părea să conţină tot ceea ce voiam să exprim„ într-un moment atât de important şi de solemn: “Primeşte, o, Inimă divină a lui Isus, toată libertatea mea, memoria mea, inteligenţa mea, voinţa mea. Tot ceea ce am, tot ceea ce-mi aparţine, am primit de la Tine. Îţi dăruiesc totul fără rezerve şi mă încredinţez Ţie. Iubirea şi harul Tău îmi sunt de ajuns altceva nu-ţi cer”. Conştientă de jertfa oferită Domnului, scrie în jurnalul său: «Aceste cuvinte, exprimă intr-adevăr sentimentele inimii mele: eu nu îmi rezervam nimic, nu ceream decât harul divin pentru această operă». În alt pasaj al caietului său când, obosită şi fără nici un răspuns, cutreieră străzile din Roma în căutare de ajutor, nu se descurajează dar, se îndreaptă încrezătoare spre Dumnezeu, scriind: « Răbdare şi „amin” sunt leacurile mele. Câte haruri se pot dobândi cu ele. Curaj, sufletul meu! Când oboseşti, gândeşte-te că Dumnezeu te priveşte şi vede iubirea ta!

Cât de mângâietor este să ai de ghid credinţa şi să speri în Dumnezeu, care nu se înşeală niciodată. Curaj, suflete al meu; nimic să nu te sperie. Fii totul pentru Isus, numai pentru El!».

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ

Tată, Tu eşti iubire. Poţi face inimile noastre să ardă de sentimente de laudă şi de mulţumire. Primeşte rugăciunile noastre pe care ţi le prezentăm cu încredere:

Ascultă, Doamne, rugăciunea noastră!

Ai încredinţat poporul tău iubirii lui Petru, dăruindu-i primatul carităţii. Fă ca nici un autoritarism să nu întunece iubirea, unica legătură care poate uni Bisericile. Să ne rugăm:

10

Pentru ca Biserica să fie germen şi nucleu al unei omeniri reconciliate şi reunită în unica familie a lui Dumnezeu, cu preţul mărturiei tuturor credincioşilor din fiecare popor de pe pământ. Să ne rugăm:

Pentru ca toţi creştinii să fie în lume pietre vii şi alese, capabili de a construi pe pământ Împărăţia iubirii şi a păcii. Să ne rugăm:

Pentru cei care nu cred şi pentru cei care cu uşurinţă se abandonează Iubirii Tale: să-l întâlnească pe Cristos în fraţii lor şi mărturia lor să-i deschidă spre lumina credinţei. Să ne rugăm:

Tinerii să se dezlipească de tot ceea ce îi face sclavii păcatului pentru a-l urma pe Isus Cristos cu inima liberă şi indivizibilă, fericiţi să devină astfel pescari de oameni prin năvodul iubirii. Să ne rugăm:

Soţii creştini, privind la Tine, să fie fideli promisiunilor pe care şi le-au asumat şi să menţină mereu vie flacăra iubirii pentru a depăşi orice dificultate. Să ne rugăm:

Cei bolnavi să ofere slăbiciunea trupului şi nesiguranţa zilnică, ca jertfă pentru mântuirea lor şi cea a fraţilor lor. Să ne rugăm:

Ura şi războiul sunt drumuri fără ieşire. Popoarele aflate în conflicte şi neînţelegere să parcurgă drumul dreptăţii, al iertării, al reconcilierii şi al păcii. Să ne rugăm:

Tatăl nostru

Rugăciune – prin mijlocirea Victorinei..

Noi te lăudăm şi te binecuvântăm, Doamne Isuse,pentru că ne-ai răscumpărat.Te lăudăm şi te binecuvântăm pentru că ai dăruit Bisericii pe Victorine Le Dieu şi ai făcut-o apostol plin de zel al Ispăşirii şi al Împăcării.Ea, atrasă de iubirea ta infinită, pe care ne-ai dăruit-o în Euharistie,ţi-a consacrat întreaga sa viaţă, pe sine însăşi, pentru a colabora cu Tine, „Unicul Răscumpărător”,la opera răscumpărării şi spre a conduce pe orice om la

11

Unitatea Treimii.Te lăudăm şi te binecuvântămpentru că ai dăruit timpului nostru această spiritualitate.Dăruieşte-ne Duhul Tău pentru ca să putem primi acest dar şi ca să colaborăm în mod concret la opera de împăcare atât de necesară pentru Biserică şi pentru lume. Amin

Slavă Tatălui...

SĂ NE RUGĂM:

Să ne susţină mereu, o, Tată, puterea şi răbdarea Iubirii Tale, să rodească în noi Cuvântul Tău, pentru ca să se reanime în noi speranţa de a putea vedea creşterea umanităţii celei noi, pe care Isus Cristos, la venirea sa, o va face să strălucească în Împărăţia Ta. Prin Fiul tău Isus care vieţuieşte şi domneşte împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor. Amin.

Cântec pentru repunerea Sf. Sacrament. Cântec sau rugăciune la Sf. Fecioară Maria

12

Poate să pară anacronistic să vorbeşti despre simţul transcendenţei, al contemplaţiei şi al adoraţiei. Totuşi de acestea are mai multă nevoie omul, este o necesitate urgentă pe care din păcate deseori caută să o satisfacă cu experienţe devastatoare.

Biserica nu renunţă să vorbească despre Isus Cristos singurul Răscumpărător care a asigurat prezenţa Sa în toate zilele, până la sfârşitul timpurilor. El se face prezent mai ales în sacramentul altarului, sub semnul pâinii şi al vinului consacrate şi, conştientă de a avea în Euharistie comoara sa inestimabilă, Biserica nu va putea niciodată să renunţe la a o înconjura cu devoţiunea care îi este datorată, adică adoraţia.

Este o valoare specifică Familiei noastre Religioase încă de la originile sale. Fondatoarea Victorine Le Dieu, o trăia cu intensitate şi îndemna să fie primul scop pentru toţi aceia care doreau şi vor şi astăzi, să trăiască spiritualitatea de ispăşire şi reconciliere.

Pe urmele sale să intensificăm rugăciunea noastră de adoraţie în faţa Celui care este Domnul timpului şi al istoriei şi care a implantat cortul său în mijlocul oamenilor pentru a-i educa să stea cu Dumnezeu. Credinţa care în mulţi pare să nu mai aibă consistenţă sau incizie asupra vieţii, este totuşi un foc care ţinut aprins în inima câtorva, poate încă să aprindă întreaga lume.

13

- Astăzi într-o lume în care se evidenţiază violenţă, egoism, marginalizare, violarea drepturilor omului, dezorganizare pe toate fronturile, ateism, secte..., este din ce în ce mai urgent să invocăm ispăşire, reconciliere, pace, iubire!...

- Victorine Le Dieu, Fondatoarea Surorilor lui Isus Răscumpărătorul, a fost un mare apostol care a trăit aceasta carismă: mare dar pentru Biserică şi pentru timpurile noastre.

- În urmarea spiritualităţii pe care ne-a transmis-o şi în comuniune cu cei care o împărtăşesc, ne reunim în fiecare lună (pe 22 sau 26) în „Cenacole de rugăciune”, pentru a invoca de la Dumnezeu reconcilierea şi pacea.

14