«Regenerarea politică presupune regenerarea morală a individului şi a naţiunii. Nu există regenerare naţională fără cea morală.

FICHTE. -

P R E Ţ U L A B O N A M E N T E L O R P E AN : Pentru învăţători , preoţi , s tudenţ i şi săteni 2 0 0 Lei

< autori tăţ i le săteşti . . . 3 0 0 < < instituţii part iculare şi d e stat. . 4 0 0 •

Iar de là 5 0 0 d e lei în sus , pentru sprijinitorii aceste i foi .

„LUMÎNEAZA-TE ŞI VEI FI : VOIEŞTE ŞI VEI PUTEA"

C. A. ROSETTI.

Director : Generalul NICOLAE PETALA R E D A C Ţ I A , STR. REGALA Nr 16, B U C U R E Ş T I , 22 S E P T E M V R I E 1 9 2 9 ADMINISTRAŢIA STR. REGALA Nr. 16

ANUL ÏX, Nr. 2 9 2 Apare în fiecare Duminică

FRAŢII n o ş T m I T A L I E N I . . .

Deşi fiecare p o p o r îşi face treburile lui naţ ionale cum socoteş te el şi fără a-i păsa de alte popoare , totuşi între ele s'au croit legături frumoa­se, peste care nu se poate trece uşor. Pâlcuri de tineri, de profesori, de învăţaţi se duc dintr'o ţară în alta, se îmbrăţişează unii pe alţii, se înfrăţesc, iasă amintiri plă­cute, a şa că oameni i care se despart în sute şi mii de chi­puri, mai g ă s e s c totuşi şi alte chipuri prin care se apropie . Afară de viaţa naţ ională , mai este şi una care trece peste graniţe şi trebuie s'o privim ca un fapt care face cinste omenirii .

Ia să ne gândim câte soli i au venit la noi după războiul cel mare, ba de Franceji, ba de Italieni, ba de alţii. Când suntem cu Francejii şi cu Italienii, desfăşurăm şi toate steagurile latinităţii şi ne s im­ţim şi mai apropiaţi unii de alţii. Dacă nu se poate ca, între popoare le care sunt al­toite pe tulpină r o m a n ă , să trăiască şi cugetul că sunt latini, fiindcă popoare le încă nu sunt destul de luminate ca să a ibă un a s e m e n e a cu­get, nici chiar Ia Franceji,— pe de altă parte trebuie să se spuie însă că păturile câr muitoare ale acestor popoare au acest cuget. Lumea cu oarecare învăţătură ne ştie cine suntem şi ne socoteşte ca fraţi din aceiaş i tulpină. Acum, că o fi aşa , că n'o fi a şa , că o m fi Romani ori numai Daci, nu are însemnă­tate, ci însemnătate are faptul sufletesc că ne privim ca fraţi, fiindcă trebuie să ne fie scum­pe temeiurile prin care oa ­menii se apropie unii de alţii şi se iubesc, mai mult decât cele prin care s e îndepărtează şi se urăsc. Că ne socot im fraţi cu Francejii şi Italienii, e foarte bine, fiindcă aceas ta e şi omeneş te şî creştineşte. Tot aşa , pe de altă parte, trebuie să ne simţim fraţi cu ceice ne aflăm în aceiaşi tradiţiune rel igioasă. Toată cultura naţ ională şi religioa­să trebuie să trezească în noi simţirile omenie i , a le priete­niei, ale frăţiei. Dacă, pe ur­zea la aceasta , ne putem simţi mai aproape de Franceji, de Italieni şi de alţii, cu atât mai bine. Ce bine încă, dacă şi ei ne socotesc fraţi şi vin cu drag la noi şi ne primesc cu drag la el !

Dar după ce simţirile a-cestea s'au tot propoveduit în tot veacul trecut şi acum a u ajuns ca un bun al sim­ţirilor noastre, cu câtă uimire trebuie să privim că nici a-cestea nu ţin de cald şi, abia vin alte pofte şi alte gusturi peste unii din fraţi, pentruca ei să uite de frăţie şi să-şi dea coatele cu alţii ! E ade­vărat că Francejii sunt mai statornici în această privinţă, dar mâhnire ne fac Italienii. Nu odată, ci de mai multe ori, ei s'au arătat ca apără­tori ai poftelor vrăjmaşilor noştri. Şi de nu putem face v inovat de aceasta pe p o p o ­rul italian, totuşi e de mirare pentru noi să vedem Italieni care stau de partea duşma­nilor noştri. După ce atâta vreme ne-am trâmbiţat ca fraţi şi după ce, la prilejuri mari, rostim cuvinte de fru­m o a s ă frăţie, după ce ne sim­ţim în marea familie latină,— iată că vin fapte care nu pot

decât să turbure nişte simţiri care trebuiau, nu numai să rămâie neturburate, ci încă şi mai mult întărite.

Nu e mult, numai câteva luni, de când peste noi s'a împrăştiat amărăc iunea pen­tru cuvinte pe care bărbaţi dintre zburătorii oştirii ita­liene, trecând prin Bulgaria spre România , le au rostit în sprijinul Bulgarilor împotriva noastră. E adevărat că ele s'au dezminţit. Dar amără­ciunea simţită arată cât de neaşteptat lucru este pentru noi ca tocmai delà Italieni să auzim că nu ar sta cu toată inima de partea latinilor.

Ne pare bine că s'au dez­minţit. Dar dacă ar fi rămas numai la a t â t a ! Iată că vin alte veşti care nu se mai pot dezminţi . Nu mai pomen im despre apropierea dintre Un­guri şi Italieni, care se tot pomeneş te când ieri, când azi, în legătură cu o sumă de fapte politice. Mai proaspăt, este vorba de un profesor ungur care vorbeşte în Italia împotriva noastră şi încă de­spre o revistă italiană, pe care o socoteam cu totul a propiată de inima noastră. E cunoscuta revistă ГEuropa Orientale, în care s'a scris de­seori despre România şi în care au scris şi Români , ca Profesorul Panaitescu delà U-niversitatea din Cluj, d. Car-tojan, delà Universitatea din Bucureşti şi s Iţii. Atâta îm­brăţişare şi dragoste ni s'a arătat delà această revistă, şi iată că amărăciunea ni se aduce şi de aici.

După cum d. R. Seişanu, un ziarist al nostru din cei mai de frunte şi cu care ne putem lăuda pentru temeinicia ar­t icolelor sa le şi grija de a da materiale mai întâi a d â n c studiate înainte de a le scrie, — d. Se işanu, zic, delà ziarul Universul, ne aduce la cuno­ştinţă faptul întristător (în nr. delà 15 Sept. a. c ) , că în această revistă a ajuns acum de scrie un vechi vrăjmaş al neamului nostru, U n g u r u l Iancso Benedek, care de mult scrie şi bârfeşte împotriva noastră şi acum bârfeşte în l'Europa Orientale că nu sun­tem latini, că a m venit peste Unguri din Balcani, că sun­tem un p o p o r mai prejos de Unguri, că nu merităm a fi socotiţi la rând cu alte po­poare înaintate şi multe ca acestea.

Iată cu adevărat ceva la care nu ne aşteptam, ca Un­gurii să se poată s l u j i de organe italiene, până acum prietene nouă , şi de a c o l o să poată scrie împotriva noastră! Unde mai este simţul latini­tăţii, dacă Italienii a ş a de uşor lucrează caşi cum nu l-ar a v e a ?

Dăunăzi s'a arătat prin zia­rele noastre că ziarişti însem­naţi franceji au scris în fo­losul Ungurilor, a r ă t â n d u i ca unelte a le culturii latine. Zia­rul Epoca a scris că au fost cumpăraţi cu b a n i. Nu ne mirăm că unul sau altul poa­te scrie aşa pe socotea la lui. Ne mirăm însă că un organ latin hotărît ca l'Europa Orien­tale poate face ce a făcut. E vorba nu de un om, aci, ci de o tribună obştească .

Iată ce nu înţe legem din simţul de latinitate a unora din fraţii apuseni şi care ar trebui să afle că sunt priviţi cu uimire de noi.

Arnim. SCR1BAN

Din războiul pentru întregirea neamului

După bătălia delà Mărăşeşti.

CE ESTE DEMOCRAŢIA In politică sunt cuvinte care

se întrebuinţează în mod con­stant fără ca înţelesul lor să fie bine lămurit. De aici rezultă cîte odată extreme contuzii de cu­vinte, izvor de neînţelegeri. Dacă o ştiinţă este o limbă bine fă­cută, politica merită încă riguros numele de o ştiinţă.

Tot astfel şi cuvântul socialism căruia i s'a dat multiple defini-ţiuni. De asemeni încă cuvântu­lui democraţie care acum se o-pune precedentului, acuma se a-cordă cu el. Unii îi dau un sens istoric, alţii un sens politic, iar alţii filosofic şi critic. Cei care în convorbiri întrebuinţează di­ferite cuvinte fără să le distingă riscă, ca din discuţiunile lor să nu vază ţâşnind lumina cea a-devărată.

Nu ne vom deda aici unui studiu de critică a tuturor defi-niţiunilor. Să luăm cuvintele în sensul lor cel mui simplu, mai direct, acela care le a dat teore-ticianii ştiinţei politice, delà A-ristote la Kousseau. In teorie cla­sică a celor trei forme de gu­vernământ, monarhie, ar is tocra­tie, democraţie, să primim ca ultim cuvânt sensul etimologic : guvernare prin popor. Це altfel este acela pe care îl dă Mon­tesquieu. Când poporul deţine suverana putere, este o demo-crâţie. Rousseau de asemeni de­fineşte democraţia «depozitul po­porului» sau a părtei celei mai тцгі a poporului.

Această noţiune elaborată în Franţa de către filosofii secolu­lui al 18 lea a devenit o reali­tate istorică de la revoluţie. In adevăr a fost o transferare e-fectivă de suveranitate. De la persoana Regelui, care o exer­cita de o manieră teoreticeşte absolută, conform justificârei drep tului divin, suveranitatea a tre­cut «poporului». Legea a deve­nit expresiunea «voinţei gene­rale».

Aceasta este mai bine de un secol, cel puţin în principiu, forma de guvernământ a Franţei, Cea mai mare parte din monarhiile din Europa occidentală au deve­nit în cursul secolului al 19-lea democraţii veritabile.

După Montesquieu şi Rousseau democraţia, adevărata, pura de­mocraţie, nu poate funcţiona de­cât într'un stat foarte mic, în care poporul să poată fi adunat cu uşurinţă şi unde cetăţenii să se poată cunoaşte unii pe aiţii. Marile naţiuni occidentale nu pot practica guvernământul direct, altă dată relativ posibil în micile republici antice, întrebuinţat încă în cantoanele elveţiene cele mai puţin populate.

A lua cuvântul în toată ri­goarea accepţiunei, zice Rousseau nici odată n'a existat şi nu va exista adevărata democraţie. Nu poate fi derât guvernământ, mixt democratic, reprezentativ în care poporul delegă suveranitatea sa adunărilor délibérante. Astfel s'a stabilit regimul parlamentar, for­mă modernă a democraţiei în marile naţiuni europene.

Aceasta necesitate istorică este după cum vom vedea, izvor de confuziuni foarte dese când se vorbeşte despre democraţie.

II

Care sunt ideile forţă ale de­mocraţiei ? Ele sunt exprimate în

primii doi termeni ale deviz/ei republicane franceze : libertate şi egalitate. Fraternitatea nu este decât o stare sentimentală, nece­sară oarecum, căci în ea se îm­blânzesc antagonismele vieţei de­mocratice, care însă nu este sus­ceptibila nici unei codiîicaţiuni juridice. Nu se ordonă, nu se in­terzice fraternitatea. Libertate şi egalitate sunt din contra ter­meni pozitivi, plini de seni ni ti care istorică, care put fi înscrişi în toate instituţiile.

Libertate este prima dorinţă a oricărei fiinţe rezonabile. Se ştie că noţiu:.ea de liberiate iară să schimba cu totul înţelesul ava na t în cursul istoriei. La cei din vechime, independenţa oraşului trecea înaintea cetăţeanului care nici n'o înţelegea pentru el fă­cuta. Extensiunea satelor, forma­ţiunea imperiilor, comerţul, creş­tinismul, au lărgit patriotismul, făcând să nască libertatea indi­viduală, în sensuf în care îl în­ţelege cetăţeanul de astăzi şi de atunci, istoria înregistrează suc­cesiv încercările de liberare.

Libertatea nu este independenţă căci totdeauna există o atârnare, mai cu seamă în societăţile con-temporane.

Ea nu trebuie să fie nediscip-linată, căci libertatea rezonabilă nu este posibilă decât în buna randuială, ea nu primeşte con­strângerea brutală. Liberiatea este un sentiment naţional pen­truca demnitatea omenească să fie respectată, disciplina trebuie să fie consimţita, dependenţa ac ceptatâ.

Egalitate : acest cuvânt, mai muit încă ca acel de libertate exprimă idealul democratic. Ega­litate cereau Rousseau, Voltaire, Montesquieu. Totuşi fiinţele fiind firesc inelegale, libertatea abso­lută nu va face decât să accen­tueze în toate domeniile această inegalitate naturală.

In societăţile contimporane di­viziunea lucrului măreşte încă diferenţierea între indivizi. Aceste constatări nu merg însă contra egalităţei raţionale. Ori câi de diferiţi, de inegali în forţe şi ta­lente ar fi oamenii, este în ei un minimum de asemănare, de fa­cultăţi care le sunt comune care le permite să se înţeieagă ; să domineze natura şi să organizeze viaţa socială. Acest minimum de facultate egală la toţi care se chiamă raţiune sau bun simţ.

Această pură esenţă omenească nu trebuie să sufere constrân­gere.

Justiţia nu consistă în a trata persoanele proporţional cu me­ritele lor ; egalitatea apucată la lucruri inegale distruge justiţia. Raţiunea recunoaşte egalitatea juridică a cetăţenilor şi diversi­tăţile ce decurg din ea cu con-diţiunea să fie respectată. Teore­ticeşte trebuie să deducem că democraţia este regimul raţiunei comune tuturor.

A c e s t e consideraţiuni supo-zează o disciplină morală, dis­ciplina individului. Nici o demo­craţie nu este posibilă fără «vir­tute» civică şi privată. Respectul individului şi prosperitatea socială necesită uniunea indivizibilă a dreptului şi datoriei. Individul nu poate trăi decât în societate şi trebuie să se subordoneze aces­teia, însă societatea la rându-i nu poate fi prosperă decât favo­

rizând desvoltarea indivizilor. Nici o societate nu poate exista fară bună randuială, fără guver­nare, fără autoritate; nici o au­toritate nu e stabilă fără accep­tarea benevolă şi fără control. Acesta este sensul mişcărei de­mocratice, Şeful trebuie să păs­treze întreg prestigiul său şi toată responsabilitatea sa ; însă el tre­buie să se înconjoare de sfaturi, sä solicite colaboratori, să pri­mească controlul, responsabilită­ţile cer să fie împărtăşite. Or cît de genial ar fi un individ, el nu poate pătrunde ţoale chestiunile sau poseda un créer enciclope­dic ; discuţiunile sunt necesare pentru lumină. Pe de altă parte colectivităţile sindicale, asociaţi-unile, reclamă din ce în ce mai muii sä fie asociate la responsa­bilităţi şi riscuri, care până acum erau asumate numai de către persoane mai mult sau mai pu­ţin puternice şi active. In ce mă­sura se va stabili această cola­borare şi acest control, până unde autoritatea va accepta «so­cializarea" competinţa, riscul, responsabilitatea ; în care mo­ment libertatea va pricepe că autoritatea trebuie să rămâie, în unele materii, nedespărţită şi personală ? Atâtea chestiuni care se pun aici şi care se găsesc în toate domeniile. Se găsesc de asemeni greutăţi concrete a că­ror soluţionare este nesigură ; viitorul va lumina aceasta fier­bere tumultoasă.

Libertate, egalitate a cărui a-cord naţional face posibila fra­ternitate, aceasta este filozofia de­mocraţiei. Ea are la bază rezo­nul şi este fondată de justiţie. Rezultă de aici politiceşte că toate fiinţele dotate cu rezonau drep­tul d'a participa ia guvernare, găsind în acest minimum de re zon, minimum de competinţa ne­cesară. De asemeni, rezultă că această participare se va întinde prin radiere şi asupra altor do­menii afară de viaţa politică. Această participare trebuie să fie liberă. Orice act de constrân­gere a unui om sau a unei mul­ţimi o alterează în modul său de a funcţiona viciind-o în princi­piul său : nu pot fi instituţiuni ra­ţionale ale legei decât dacă ce­tăţenii confruntă liber rezoanele îor. Nu scapă nimănui însă că aceste discuţiuni calme, socotite în care cetăţenii corijează me­todic gândurile precedent for­mate şi coapte în singurătate, nu sunt încă decât excepţia. De fapt instinctele, pasiunile, interesele, când nu este pur şi simplu vio­lenţa, înnăbuşă foarte adesea vo­cea rezonului. Pentru aceia tre­buie să se distingă democraţia de fapt, caracterizată prin prepon­derenţa brutală a numărului, pro. gres bazat pe violenţa armată, de democraţia de drept, ideală, care condamnă abuzurile forţei, fie ea exercitată în numele unei mulţimi sau a unui tiran. A trece delà monarhia s m delà aristro-craţia de fapt, la democraţia de fapt; a disciplina pe cea din urmă prin respectul justiţiei ca să de­vie din ce în ce mai mult—fără să fie nici odată cu desăvârşire — o democraţie de drept, aces­tea sunt cele două etape ale progresului democratic.

C. P.

Despre Cooperaţie

In fiecare sn, în cea dintîi Duminică din luna Iui Iulie, se va sărbători ziua Coope­raţiei, potrivit chemării ce ni se face de către Alianţa Co­operativă Internaţională, care îşi are reşedinţa la Londra (în Anglia). Aceasta însă, a fixat ca sărbătorirea zilei Coope­rativei internaţionale, să se facă în prima Sîmbătă ' delà începutul lunei Iulie a fiecărui an. Ţara noastră, fiind o ţară agricolă, a găsit mai nimerit ca noi, să sărbătorim ziua Cooperaţiei într'o zi de Du­minică, iar nu Sîmbătă.

In acest scop se cheamă toţi cooperatorii şi pe toţi consumatorii, delà cel mai mic sat, pînă la cel mai mare oraş al României, ca să dovedească unirea lor, să strîngă rîndu-rile, să deştepte pe cei încă nedumeriţi şi să cheme marea mulţime către Cooperaţie, să cheme pe cei ce n'au înţeles pînă acum rostul cooperaţiei.

Sîntem aproape un milion de cooperatori în băncile po­pulare şi numai 127.786 de cooperatori uniţi în diferite cooperative. Un număr destul de mic, faţă de populaţiunea ţării noastre. Pentru aceasta, fiecare cooperator trebue să aducă un nou cooperator şi orice consumator saşi înţe­leagă interesul şi datoria.

Ar trebui să se ştie, că cele 4773 de bănci populare se luptă din greu, spre a înde-, plini nevoile membrilor ei, cu c a p i t a l u l ce-1 au de 1.265.465.317 iei.

împrumuturile acordate la 31 Decemvrie 1927 erau de 3.503.041.680 lei, adică numai de două ori capitalul lor. Aceasta pentrucă noi nu ne mărim capitalul în Băncile Populare, ci vrem numai îm­prumuturi, care să ne îndes­tuleze nevoile gospodăriilor noastre şi nici Băncile Popu­lare nu pot avea credit la Banca Naţională.

Consumatorii ar trebui să ştie şi să nu uite că cele 128.786 cooperative răspîn-dite pe tot cuprinsul României sînt c e l e mai credincioase sentinele, care prin acţiunea lor de regulatoare ale preţu­rilor, opresc orice speculă ne­omenească.

Muncitorii din oraşe, mun­citorii cîmpului delà ţară, ar trebui să ceară ca să se în­fiinţeze şi în satele noastre cooperative, sau sucursale de cooperative, căci numai aşa vor scăpa de acei samsari, care trăesc numai din munca noastră.

Femeile deasemeni, ele fiind sufletul gospodăriei, să ştie că cooperaţia nu este decît o gospodărie mărită; femeile din alte ţări, au răspuns de mult chemării cooperaţiei.

Toţi cei care ţin banii a-colo unde nu pot servi la nimic, nici la îmbunătăţirea soartei lor, nici la emanici-pare, ar trebui să-i aducă la cooperativă, căci numai prin ea se vor îndeplini toate spe­ranţele noastre.

In cooperativă se poate în­scrie oricine, ori de unde ar veri şi oricine ar fi.

Inscrieţi-vă deci cu toţii în Cooperativă.

Irimia Brumă

picüiíi delà Unire Cu prilejul serbărilor Unirii din

capitala ţării, care s'a petrecut cu un fast deosebit, s'au putut con­stata şi aprecia meritele unor de­putaţi din parlamentul [ur'i din anul 1929.

Iată cum s'a petrecut în cîteva cercuri, în care autorii principali au fost fraţii Români din Ame­rica, i a r reprezentanţii din ţară au fost deputaţi a căror nume ne scapă.

La Şosea în tribunele rezervate fraţilor Români de peste Ocean, nu era încă nimeni, dar în faţa a cîţiva intelectuali s'a spus :

— «Aceste locuri rămîn libere pentru fraţii din America1'.

Dar un deputat a exclamat: « Cum ! vin şi Românii din Ame­rica la aceste serbări?-» Atunci un frate preot de acolo întreabă:

— «.Oare, în tr'adevăr, acest deputat nu ştie că gazetele au scris cu trei luni de zile mai îna­inte că şi aceştia iau parte ?

Al doilea fapt tot aşa de comic dar trist, pe care ni-l spune tot un frate din America este urmă­torul :

La masa care s'a dat la moşi fraţilor acestora, s'a făcut haz ziându-li-se.

— ^Fraţii români din America au posibilitatea acum să bea cît vor, căci dacă se vor duce în Ame­rica, nu vor mai gusta din băuturile acestea alcoolice*. (Aici se face aluzie la -oprirea alcoolului în America).

Atunci un deputat, care la a-ceasta masă era şef întreabă :

— «-Cum? Cel nu-i voe în America să bei băuturi alcoolice ?»

Ei vedeţi, asta e culmea. De­putat care hotărăşte destinele ţării să fie atît de înapoiat şi să nu ştie lucrul acesta ! Se vede treaba că de mult n'a mai cetit bietul ziarele.

Şi atunci fratele, ajunge la con­cluzia bine socotită :

Dacă aceşti deputaţi, care aici erau ca reprezentanţi ai guver­nului şi nu ştiau aceste lucruri atît de cunoscute, ce o mai fi însă cu ceilalţi, care n'au fost puşi să reprezinte pe nimeni.

Luaţi aminte ! Să rîdem sau să plîngem ? Diac.

T O A M N A

E toamnă.,. Şi pe dealuri stau viile brumate Sub aşternutul galben de frunze scuturate ; Ciobanul, trist, coboară cu oile de vale, înăbuşind în suflet suspin adânc de jale.

Pe marginea cărării, tot pică frunze moarte Iar prin văzduh cocorii, se pierd în zări, departe... Şi cum se duc în stoluri, bătând din aripi lin, Ei parcă iau cu dânşii tot cerul cel senin.

Câmpia este goală, şi codrul părăsit Tot freamătă a jale, de vânturi năpustit ; In vale, satul şade tăcut şi fără viaţă, Sub învelişul jilav de negură şi ceaţă...

G. Breazu Leurdeni

2 «CULTURA POPORULUI»

«Doamne ! eşi delà mine că om păcătos sunt» Luca V - 8

R ă v a ş e E d u c a t i v e SPATURI SI MIJLOACE

m m

Frate Creştine,

Ia aminte ce spune Domnul, la aminte la glasul lui şi pă -trunde-te în suflet că învăţă­tura lui este binefăcătoare ca roua dimineţii pentru ?Iori. la aminte la cuvintele iui căci sunt ca a p a cea înviorătoare, l impede că cristalul, c â n d o bei în miez de v a r ă s u b ar şiţa soarelui . Ia aminte şi deschideţi urechile sufletului tău, căci Domnul îţi vorbeşte din carabie pe lacul Gheni za re tul ui. Ascultă cum saltă apele , ascultă că ele se bu­cură că D o m n u l c a re Se a făcut înalţă din corabie pe deasupra valurilor lor limpezi. Corabia, frate creştine, d e p e care înalţă blândul copil din Nazare t , este corabia acestei vieţi, este m a r e a cea s ă r a t ă şi plină de furtuni a vieţii noastre pământeşti . Ia a m i n t e că peş te le cel prins de a p o s ­toli când Ie-a s p u s D o m n u l aruncaţi mrejele, es te hrana sufletească a n o a s t r ă a tutu­ror. S imon Petru, frate c re ş ­tine, e r a desnădăjduit , că toată noaptea a r u n c a s e mreaja şi nu prinsese nimic, şi acum când Domnul îi spu­ne aruncă mreaja, nu o mai poate scoate de mulţimea peştilor, încât este nevoit să cheme pe lacov şi pe Ioan fiii lui Zevedei s ă i ajute.

S imon Petru v ă z â n d minu­nea a căzut în genunchi la picioarele Domnului spunînd: «Doamne ! eşi delà mine că sunt un o m păcătos». Lanţu­rile mrejelor se strâmtaseră,

Scris din ziua de azi Pornind pe o dâră care nu e

dreaptă, unii, luându-se după alţii, scriu azi cu un stil în care pun punct unde trebuie virgulă.

După rânduiala scrisului celui bun, o irază trebuie sä cuprindă o cugetare întreagă, ceva bine încheiat în sine însuşi, ceva care spune deplin ceva despre ceva. Ce ziceţi însă de o irază care merge aşa ? : «De inima lor bună, de sufletele lor calde, de grija continuă şi atenţia iată de cei ca pe cari îi au sub veghe ?». Are vreun înţeles ? Nu. Totuşi e scrisă în Universul delà 15 Sept. a. c , (pag. 3, coaloana I, iscăli­tura b. a ) . Dar de ce aşa ? Din pricină că omul a despărţit prin punct partea câtă am citat o noi, de fraza de mai nainte, de care însă trebuia despărţită numai prin virgulă. Fraza aceia era : «Dar funcţionarea este iegatà de cei cari conduc>. Citiţi acum după aceasta cea pe care am citat-o mai sus şi vedeţi că, în felul a-cesta, capeţi înţelesul. Deci între ele trebuia virgulă, nu punct.

In loc să ne îndreptăm în scris, mai rău ne stricăm.

A. S.

peştii cu mic cu mare se în­grămădiseră în ele Ia cuvân­tul Atotputernicului. Era bine­cuvântarea tatălui c e r e s c , pentru ca munca aposto l i lor să fie încununată de roade multe. O î frate creştine, când pleci tu la arat cu plugul, în zori de ziuă, când lumina s e ceartă cu întunericul, când privighetorile înalţă către s lă­vile cereşti imnul rugăciunii de dimineaţă, ceri tu ajutorul Domnului , ca munca ta să ţi fie binecuvântată şi încunu­nată de roade multe? Când înfigi tu plugul în brazdă, te opreş t i o clipă, căzând în ge­n u n c h i şi ridicându-ţi ochi i spre cer î n g â n â n d încet o r u g ă c i u n e ? Şi a p o i să mâi p lăvan i i p â n ă în amurg de seară, l ă u d â n d pe cel ce a făcut s o a r e l e şi cerul, pămân tul şi pe t i n e ? ! La prânz şi Ia a m i a z ă c â n d plugul şi plă­vani i se odihnesc , îţi scoţi şi iu d in chimiru l tău psaltirea sau o a l t ă car te de rugăciuni şi să citeşti la u m b r a unei bozi i sau a unu i sa lcâm, lău­d â n d câ teva m i n u t e atotpu­t e rn ic ia t a tă lu i c e r e s c ? ! Frate Creş t ine , noi s u n t e m p r e a mici fa ţă de D o m n u l , no i sun­tem prea neputincioşi faţă de p u t e r e a lui cea mare.

Lucrurile lui sunt prea mi minate şi prea mari. Prin ru­găc iunea noastră putem să ne reculegem şi să ne vedem cât de multe şi mari sunt p ă c a t e l e noastre, şi cerând în tot pasul vieţii noastre a-jutor, El ne va binecuvânta şi ne va da mult, după cum şi lui S imon Petru i a dat , că nu m a i p u t e a scoate mrejele de m u l ţ i m e a peştilor. Noi când v e d e m că munca noa­stră a fost binecuvântată de D o m n u l , având rod îndestul , cădem no i în genunchi la pi­c ioare le Domnului , spunând ca Pe t ru «Doamne, ieşi delà mine că o m păcătos sunt»? ! ca atunci Usus să s p u n ă 5 Dea cu m vei vâna oameni , nu te teme», adică prin exem­plul nostru de vieţuire creş­t inească, de credinţă nestră­mutată, v o m atrage şi pe cei­lalţi fraţi ai noştri să trăiască şi ei împărtăşindu şe din în ­văţăturile pline de viaţă feri­cită a sf. Evangheli i ?! O frate creştine, nu cădem în ge ­nunchi, nici r u g ă c i u n i nu facem la început şi mai mult ne încăpăţânăm, suntem ne­mulţumiţi, fiindcă sufletele noastre sunt împietrite, sunt otrăvite de diavolul. Sufletul împietri şi otrăvit de dia­volul este un suflet rătăcit, este o o a e care a greşit calea pr in pădure, despărţindu s e de turmă. Fiţi cu luare aminte, căci ma r i şi primejdioase sunt furtunile de pe marea acestei vieţi . Fiţi cu luare aminte , că Domnul , le poate domol i , certându-Ie. Fiţi cu luare a-minte că şi voi sunteţi în co­rabia care pluteşte pe marea furtunoasă a vieţii. Rugaţ ivă Domnului cu credinţă, că bi necuvântarea Lui nu întârzie niciodată. Rugaţi vă neîncetat şi când Binecuvântarea Atot­puternicului va î . n c u n u n a frunţile noastre , cădeţi în ge­nunchi ca Petru rostind cu­vintele lui «Doamne, eşi delà mine că o m păcătos sunt».

Amin.

Pr. DEM. I. ILIESCU

Dragă Nicule, Ştiu, tu din funcţionar al sta­

tului, te-ai făcut plugar ş'acum mai întrebi ce zic eu de sfaturile date prin ziare, de către Minis­trul Agriculturei, plugarilor no­ştri ?

De netăgăduit că un slat bun, dat cuiva la timp de către o a meni competinţi şi experimentaţi, preţueşte îoarte mult.

Sfaturile însă n'ajung, ci tre-buesc şi mijloacele d'à le aduce la îndeplinire şi lumea pregătită ca să te asculte, altfel sunt date zadarnic.

Cu multă atenţie citii sfaturile date în ziare, în cele trei : Seri sori către plugari, de către mi­nistrul I o a n Mihalache, plugar experimentat şi mandatar prim al ţării, care s'a gândit în fine şi la ţărani. Această cinste — se înţe­lege — că lor le-a făcut o mare bucurie, că până acum cine i-a băgat în seamă ?

Această atenţie e ceva nou pentru plugari.

De la ei s'au cerut doar votu­rile, fără ca nimeni să se gân­dească, la orbirea şi lipsa în care au fost lăsaţi să trăiască, veacuri, ţăranii la sate.

Ba greşesc, au fost demnitari, cari s'au gândit a le lua după ei câte nouă piei, a le spulbera şi cenuşa din vatră ş'a le vâra în cap şi 'n suflet: Politica ne-roadă şi deşenţată, care i-a adus la lene, la pretenţii absurde, la funcţionarism, Ia comunism, bap­tism, bolşevism etc.

Preotul şi învăţătorul pe care se sprijinea — la ţară — morala, cinstea, munca, exemplul solid al satului, până şi ei nau fost înveni­naţi de politica, au ajuns acum şi ei lacomi, speculanţi, invidioşi, ne 'ncrezători în spusele politicia-nilor, cari, mai nainte d'a ajunge la guvern făgăduesc : Marea şi sarea şi odată ajunşi acolo îşi calcă cuvintele, lovesc crud până şi 'n existenţa celor cari le-au dat : Mâna de ajutor, ca să se cocoţeze, unde nici n'au visat. Ce să mai aştepte dar poporul delà guvernanţi şi cum să mai asculte de sfaturile lor ?

Cum să se mai încreadă în îă-găduelile date î» pieţe şi'n târguri, înainte de alegeri ?...

şi din birouri, la luxul şi la pe­trecerile deşenţate delà oraş, cu mult mai uşoare decât plugăria. Nimeni nu înţelege că pământuî bine arat, bine săpat, semănat, grăpat, udat (că 'n ţară la noi avem atâtea râuri, dar irigaţia straturilor, o fac doar sârbii şi bulgarii), ar aduce profit cu mult mai mare şi belşugul şi sporul de odinioară, când sătenii erau săteni, ar poposi iar în casa ţă­ranului, dar acuma e târziu. Plu­găria o vor face orăşenii, pro­prietarii ; iar ţăranii vor fi : Mi­niştri, profesori, doctori, avocaţi, generali, directori de bănci, actori celebri, căci şi ei, ca toată lumea, joacă comedia, care se va sfârşi, în curând, cu :

Tragedia acestui neam care rătăceşte în întuneric, pe dibuite şi fie care vrea : Aceia

ce nu e de nasul Iui ; fie care trăeşte şi se 'ntinde mai mult de cât îi este plapăma, de unde : jaful, crimele şi hoţiile d'acum pentru: Modă şi politică,Şomajul celor cari plutesc între plugărie şi funcţionarism, cu speranţă de căpătuială şi arivism pe trepte sociale, la cari n'au visat nici moşii, nici strămoşii lor!...

Ministru, deputat, artist, doctor, de ce să nu fie şi Dumitru Fă-căleţ, dacă feciorul lui, Stan Pi­ticul, a ajuns aviator s'a ridicat de pe brazdă drept în nori ?..

Aşa este... Aşa, şi noi suntem de vină. Păcat de sfaturile înţe­lepte ale lui Mihalache că — la ţară—nu mai e cine să le asculte, iar mijloacele plugăriei sunt şu­brede.

Cu bine Nicule.

Baba Vişa

* * * Plugari suntem dar numai de

plugărie nu s'a îngrijit nimeni, până acum, în această splendidă şi mănoasă ţară. unde lanurile şi, câmpiile se 'ntind ca mările d'ar putea să ne aducă comori d'avuţie şi 'n loc d'aceasta sunt, sau în-ţelenite, pline de spini şi pălă midă, sau speculate de străini, cari râzând de uşurinţa noastră îşi umplu chimirile şi apoi plecând în ţările lor, cu drepte cuvinte ne ponegresc, ne critică, de nu mai avem nici un credit în strei-nătate.

Ş' aşaa !... Ministrul Mihalache se înţelege

—, dă sfaturi admirabile, dar cine să le asculte?

Bărbaţii ca şi femeile delà ţară, s'au momit la câştigul din fabrici

A U R E L VLAICU Şaisprezece ani delà moartea Iui

Duminică 15 Septemvrie, s'a sărbătorit pe platoul delà Băneşti, 16 ani delà moartea lui Aurel Vlaicu.

La această înălţătoare ser­bare au luat parte multe per­sonalităţi însemnate atît din

Printre cei prezenţi, a fost şi mama Iui Aurel Vlaicu. După slujba parastasului, au urmat multe cuvîntări, a dife­rite persoane, în care s'au scos la iveală meritele stmră-torului Vlaicu.

•ifr.1 4

'. i i 1 "

• • f e e AieAS? -

Aeroplanul cu Aurel Vlaicu după ce au căzut.

Bucureşti cît şi din împreju­rimi.

Crucea care a fost ridicată pe locul unde îndrăzneţul a-viator a căzut, în stînga şo­selei, era acoperită cu flori, pe care le-au adus sătenii din comunele învecinate.

SIMFONII DIN TRECUT

versuri de cunoscuta scriitoare

D O A M N A S M A R A:

se găsesc de vânzare la Re­

dacţia ziarului «Cultura Po­

porului». Str. Regală No. 16

Preţul 80 Lei

S'au spus cuvinte şi despre mama eroului aviator, care într'un timp a fost uitată de toţi, cu toate că mai înainte îşi vînduse ultima bucăţică de pămînt pentru invenţia fiului său.

A vorbit şi d. Voicu Ni-ţescu Ministru al Ardealului, reamintind împrejurările în care şi-a pierdut viaţa aviato­rul, tocmai în momentul cînd era aşteptat să vie cu maşina sburătoare la serbările Astrei din Orăştie.

Serbarea a luat sfîrşit cu cuvintele adresate tineretului, ca să ia exemplu din jertfa lui Vlaicu, să meargă pe urmelă lui şi să nu înceteze o clipe delà muncă, căci aceasta ne aduce progresul.

Adina Diac. Fussu

N a v e l e M ă r i l o r I S T O R I C U L N A V E L O R

de D l Comandor Buchholtzer

(«Pe drumul albastru au venit minunile vieţib).

B lasco Ibanez

11111 Cum se trage drumul. Când

pleacă o navă din port. coman­dantul hotărăşte pe ce drum tre-bue să meargă.

Plecând de lângă cheu, face manevra de plecare.

Pornind pe mare, poate lua orice drum, numai să nu aibă uscat înainte.

Marinarii au o zicătoare : «Fe-reşte-mă Doamne de uscat căci de apă mă feresc eu».

Navele nimeresc câteodată pe uscat pe timp de ceaţă.

Comandantul are înaintea lui o hartă a mărei. Pe ea trage drumul cu c r e i o n u I, în linie dreaptă, între punctul de plecare şi punctul de sosire, sau în bu­căţi de linii drepte, ocolind insu­lele sau fundurile mici.

Măsoară cu un raportor, un­ghiul ce'l face linia de drum, cu meridianul sau linia Nord-Sud a harţei (sau geografic) şi corec­tează acest unghiu, de unghiul de variaţie sau unghiul cu cât va­riază nordul busolei de la bord, faţă de nordul geografic al har­ţei.

Făcând această corecţie, co­munică ofiţerului de cart, ce unghi trebue sä ţină timonierul sau ma­rinarul ce ţine cârma.

Timonierul învârte roata câr­mei până ce gradaţia de pe cer. cui busolei, vine în dreptul unei liniuţe (linia de credinţi) de pe suportul busolei, liniuţă drept pe linia din tot lungul rlavei delà un cap la altul.

Când timonierul ţine drumul astfel, el merge cu ua unghiu de drum sau cu un cap la compas, (capul navei faţă de Nordul bu­solei sale) diferit de unghiul a-devărat (sau unghiul măsurat pe hartă).

Diferenţa provine din faptul că nordul magnetic pe pământ, nu corespunde cu nordul geo­grafic, ci ambele linii fac un un­ghiu numit de declinaţie ; în plus ferul navei mai trage şi el în o parle sau alta de capetele acu­lui busolei şi modifică unghiul, acest unghie variabil cu «capul» ce se ţine la compas.

Comandantul şi ofiţerul de cart, controlează la orice drum aceste schimbări, pe care le are calculate de mai înainte, căci de nu o face, nimereşte în altă parte decât voia sau credea că merge.

De mai sunt şi curenţi marini de care nu se poate ţine bine seama şi de a avut şi nenorocul ceţei când s'apropie de coastă, vai de navă şi de comandant.

«Toate „eşuările» sau punerile pe uscat sunt datorite acestei cauze.

De nu e ceaţă şi vede, atunci vede numai faţa apei şi de credea că ocoleşte un fund mic sau o stâncă sub apă, nimereşte toc­mai peste ea. Aceste puneri pe uscat sunt cele mai dureroase pentru comandant.

Când Columb a plecat în 1492 în descoperirile maritime, spre coasta de Est a Indiei cum cre­dea el, nu ştia nimic de unghiul de declinaţie, adică de mişcarea

R E V I S T E L E

S Ă T E Ş T I

In Ţara Românească, ţara cu atâţia neştiutori de carte, ies azi la lumină o mulţime de tipărituri pentru săteni. Unii ştiu carte, iar celor ce nu ştiu, le pot citi ceice ştiu.

Astfel de tipărituri ies la lu­mină chiar şi în sate. Sunt unele care se tipăresc în oraşe şi de către orăşeni pentru săteni. Dar sunt altele pe care înşişi cărtu­rarii satelor, preoţi sau învăţători, le lucrează pentru săteni.

Astfel este una destul de veche, Vestitorul Satelor. Se află în al 17-lea an de viaţă şi iese în Cămuna Boroaia din jud. Fălti­ceni. E o bună revistă, cu fel de fel de articole, sfaturi ştiri şi în­văţături pentru săteni. E scrisă

într'un grai pe care să-1 poată înţelege şi săteanul. Mai gre­şeşte ici colo în privinţa aceasta, căci scrie cuvinte ca plantat în loc de sădit (nr. din 1—15 Apri­lie a. c.), selecţionat în loc de ales, cernut nr. din 1—15 Mai a. c ) , dar, în sfârşit, cu una cu alta, merge. Art. învăţătorului Al. Vasiliu din Tătăruşi (nu-şi spune judeţul) «Despre folosul învăţăturii şi al Cetitului Cărţilor> (nr. din 16—30 Aprilie a. c.) e destul de frumos şi meşter scris româneşte. Ba d. /. Feresnariu în art. «Limba Noastră» (nr. din 1—15 Iulie a. c.) dă şi îndemnuri pentru întrebuinţarea curată a limbii noastre.

Altă revistă sătească e O p a i ţ u l

Sa te lor , «Foae pentru ророгэ, scoasă de Păr. Oh. Ы. Dumi-trescu-Bistnţa, ca „Organ de pro­pagandă religioasă şi culturală al centrelor perohiale «Bistriţa» şi «Brosca», cercului învăţătoresc «Broscari», Soc. Cult. «Vrancea» şi casa de cetire «Floarea Bis­triţii» din comuna Bistriţa», jud. Mehedinţi". E în anul 2, iese în formatul Vestitorului Satelor.

Se vede că e destul de răs­pândită şi cunoscută, fiindcă ve­dem că scriu la ea bărbaţi din laturi depărtate ale ţării. Scrie Păr. C. Oh. Vartolemei din Focşani despre stupărie (nr. pe Iunie a. a ) , scrie Păr. A. C. Cozma din Bâlca—Coţofăneşti, Putna despre «Despre de tot felul» (nr. pe Iunie a. c.) şi despre «Moarte voită în plină primă­vară» (împotriva sinuciderilor, în nr. pe Iulie a. a ) . In acelaş nr., scrie învăţătorul N. I. Munteanu din Jorăşti, Covurlui, despre «Ce­libat». Deci revista îşi are aju­tătorii ei din tot largul ţării.

Deşi revistă scrisă la sat pen­tru săteni, ea nu are însă limba

prea îngrilită. Traducerea Părin­telui Stoica R. lonescu după pre­dicatorul francez Bourdaloue e încă prea franţuzească, pentruca se poată eşi într'o revistă de sat, (nr. pe Iunie a. a ) . Trebuie s'o mai dea încă odată cineva pe româneşte. In de obşte, articolele din această revistă nu sunt din destul lucrate pentru cercul de gândire şi înţelegere al sătea­nului. Mai potrivite sunt ştirile mărunte, sfaturile.

Cu privire la această revistă, avem şi o plângere. Reproduce articole de aiurea şi delà noi. Nu avem nimic împotrivă, ba încă ne pare bine. Dar de ce nu spune de unde a luat ? Art. meu despre Concordat, care a eşit în această foaie, e reprodus şi în O paiţul Satelor din Iulie a. c , cu arătarea, Ia sfârşit, «C. P.». Ei bine, ce este acest «C. P.» ? Cine ştie că e «Cultura Poporului» ? Să fi pus întreg n u m e l e foii noastre. Iar Păr. Diacon Fussu ne spune că un art. al său, tot de aici, a fost reprodus în Opaiţul, fără ca măcar să se arate de unde e luat.

acului busolei spre Est sau Vest, faţă de nordul geografic.

In timpul călătoriei a văzut că acul magnetic se depărtează u-neori mult, de direcţia stelei po­lare, dar n'a ştiut să-şi explice cauza. A trebuit însă să meargă cu busola ca să ţie un drum, dar a ne merit unde l'a dus curentul şi arătarea busolei c a r e se schimba de la un drum la altul.

— După ce s'a dat drumul la compas şi timonierul de la cârmă urmează să-1 ţie, începe rolul 0-fiţerului de cart.

Ofiţerul d e Car t . Scriitorul Jacques Fierre în cartea sa «Les galères dans la rade» descrie astfel cartul la bordul unei nave de război :

«Ofiţerul de cart aşteaptă să fie înlocuit şi se miră în fiecare noapte că orele sunt aşa de lungi.

Patru ore în picioare, în noapte şi să fie gata la ori ce !

Primul cart de la opt la me­zül nopţei trece relativ iute. Fu­mează o ţigare, vede înnoptîn-du-se şi abia începe să i se facă somn, când ofiţerul care are al doilea cart, delà mezul nopţei la patru dimineaţă, se sue pe co­mandă. Acesta e de obiceiu ne­căjit şi nimeni nu ştie de ce. Se freacă la ochi, ocărăşte şi nu răspunde când acel care ese din cart îi urează «cari bun».

Ii e frig, se plimbă de colo până colo, şade şi la sfârşitul cartului vede revărsarea zorilor.

Se repede jos când abia apare ofiţerul care ia cartul al treilea delà 4—8 şi se duce să se culce cu voluptate.

De obicei cel ce a avut car­tul de noapt°. 12—4, este liber până la Ю dimineaţă.

Cartul de la 4 la 8 e plăcut, E irumos, răsare soarele, sgo-motul începe pe punte odată cu mirosul de ceai sau cafea de la bucătării. Secundul urmat de că­pitanul de arme, începe inspec­ţiile sale.

La ora 8 ese din cart şi-şi su­râde, gândindase la somnul de după masă... apoi urmează di­mineaţa, amiaza, seara.., şi totul reîncepe.

Dar carturile se schimbă. Ni-meni nu are în fiecare zi acelaş cart şi la careu această schim­bare e un motiv des de discuţie.

Sublocotenenţii joacă cu zarul rândul carturilor lor.

Cugetare ... In concepţia lui Bălcescu, de-mocracţia era democraţie creştină, întemeiată pe Evanghelie şi pe sufletul ortodox al acestui popor. ... Democraţia de azi a României e stropită de apa chioară a teo' riei abstracte internaţionale. Totul va rămâne artificial şi anarhic, dacă nu vom părăsi linia deviată de azi şi nu vom căuta să fundăm reformele noastre în psihologia religioasă a poporului şi în prin­cipiile moralei evanghelice. Ideile sociale ale lui Bălcescu sunt azi

mai actuale ca orcând.

Nichifor Crainic, în ,,Curentul",

delà 14 Sept. 1929-

Nu ne învoim cu o asemenea procedare şi dacă, pe o parte mulţămim pentru cinstea ce ni se face că ni se răspândesc ar­ticolele noastre, pe de altă parte, voim ca să fie pus şi locul de unde au fost luate.

O plăcută foaie sătească e Piatra Craiului, care iese la lu­mină în Dragoslavele, Muscel. E tot în formatul Vestitorului Sa­telor. Se află în al doilea an de viaţă. Ea îşi datoreşte viaţa si­linţelor a trei persoane : Dr. George Ulieru, Păr. /. Răuţescu, preotul comunii Dragoslavele, şi învăţătorului Iosif Catrinescu.

Ce lucru mângâietor că aceşti trei cărturari săteşti se găsesc alăturea la o lucrare comună ! E o pildă pentru alţi medici, preoţi şi învăţători de a face la fel. Căci, în adevăr, fiecare în­făţişează o lăture a vieţii sociale şi ce folos este când organele acestor laturi se găsesc armonie şi lucrare la un loc !

Ieşind la lumină odată pe lună, foaia dă învăţături pentru sănă­tate, pentru buna vieţuire, învă-

CULTURA POPORULUI» 3

0 sărbătoare a culturii româneşti Inaugurarea edificiului cultural al «Cartei Româneşti»

Nimenea nu contestă astăzi rolul hotărâtor pe care îl are în promovarea culturei româneşti, marea şi valoroasa societate de editură : cCartea Românească». Vreme de zece ani a ştiut să ţină cu iălnicie, facla culturii, a căutat să smulgă întunericului minţii obosite şi lăturalnice, să le facă să se adape delà adevă­ratul isvor, al culturei.

Şi aci nu s'au risipit numai vorbe de temei, s'au risipit şi fapte. Lozinca de care s'a lăsat condusă instituţia — dejcine vom vedea mai jos,— a fost : Pentru răspândirea vorbelor bune, întâi fapte şi apoi vorbe. A ştiut să-şi ţină cuvântul dat, ba chiar une­ori să şi 1 întreacă. Pentrucă a fost cea mai aleasă între cele a-lese.

Vineri s'a făcut inaugurarea palatului de unde vor porni, cu acelaş merit ca şi înainte, mili­oane de cărţi folositoare, După serviciul religios, oficiat de pă­rintele N. Abramescu, delà bis. Kreţulescu, a urmat cuvântarea d-lui profesor Ion Simionescu, delà Universitatea din Iaşi, care în calitate de preşedinte al Consi­liului de Administraţie al Socie-tăţei, a spus următoarele :

Planul unei edituri româneşti care să se ocupe în special cu cărţile pentru mulţime, s'a fău­rit la Iaşi în vremea războiului. Promotorul, acestei idei a fost regreiatul profesor universitar dr. I. Atanasiu. Planul însă s'a rea­lizat la Bucureşti cCartea Romî-nească», deşi nume nou, în rea­litate provine din contopirea ce­lor mai vechi librării şi tipogra­fii româneşt, cu firma : Sfetea, Ioaniţiu, Rasidescu şi Minerva.

Incepându şi viaţa în vremuri nouă, cCartea Românească» a trebuit să rezolve probleme noi. Datorită administratorilor ing. A. Ioachimescu şi G. Dobrovici, da • torită directorilor destoinici Ra­sidescu, Ioaniţiu şi Toneghin, da­torită şi funcţionarilor pricepuţi, Cartea Româneasca a împlinit multe lipsuri din cultura româ­nească. A dat deosebită atenţie, în special cărţilor pentru mulţime, răspândind sute de mii de exem­plare din «Calendarul Gospoda­rilor, milioane de broşuri din «Cunoştinţe folositoare*, adevă­rata enciclopedie, singura de a-cest fel în România.

Atenţiune a dat şi cărţilor di­dactice, cu speranţa că a contri­buit, mai ales în anul acesta, să se apropie, atât ca technică cât şi ca cuprins, de adevărata carte de şcoală.

Cât priveşte literatura a edi­tat pe mai toţi clasicii, iar din­tre scriitorii moderni, pe cei mai reputaţi, al căror nume a trecut graniţa. Novoile fculturale sunt mari. «Cartea Românească» a căutat să le împlinească după putinţă. A tipărit tablouri morale, tablouri de Grigorescu, Verona, monumente istorice (Trei Erarhi, Cetăţuia). De la «Cartea omului matur», până la tratatul univer­sitar de anatomie al d-lui prof. Djuvara, de la literatura pentru popor a d-lui Dulfu, până la pro­dusul scriitorilor moderni, de la tablouri morale până la repro­

ducerea modelelor de covoare din colecţia Olszewsky — cata­logul general al editurei cuprinde o diversitate mare de lucrări, care arată mulţimea nevoilor ţării.

Mulţumind d-lul ministru de instrucţie pentru solicitudinea a-rătată unei instituţiuni româneşti de editură încheie arătând că pentru răspândirea culturii se ceie colaborarea tuturora, stat şi particulari, editori şi autori.

Sunt şi şcoli de meserii de tot soiul, dar nu există o şcoală de librărie. Sunt asigurări de plată între cumpărători şi producători în toate domeniile, dar vânzarea cărţii nu-şi are asigurată plata. Intervenţiunea statului măcar în această direcţiune este necesară. Promovarea culturii e o necesi­tate de viaţă şi trăinicie a nea-mulni românesc.

D-l profesor universitar Al. Borza, secretarul general al Mi­nisterului de Instrucţiune, laudă activitatea editorială a „Cărţii Româneşti şi recunoaşte contri­buţia valoroasă la răspândirea culturei româneşti în mulţime, cât şi sportul însemnat adus şco­lii şi literaturii româneşti de că­tre această editură. Asigură pe conducători de tot sprijinul, pen­tru că ministerul instrucţiuni so-coate că numai ajutând pe edi­tori va soluţiona adevărata pro­blemă a culturii româneşti.

In numele Camerei de Comerţ din Bucureşti, d-l Orghidan a adus salutul acestei instituţiuni pentru cultura românească.

*

Au asistat, pe lângă un public numeros şi o bogată participare a scriitorilor şi profesorilor ro­mâni. Astfel: [dna Sarmiza Ali-mănişteanu, Stelian Popescu, prof. universitar- Gh. Ţiţeica, secretar general al Academiei Române.

prof. universitar, dr. Gh. Mari-nescu, prof. univ. Gh. Plastara, d n a Eleonóra Stratilescu, Liviu Rebreanu, preşedintele Soc. Seri -torilor Români şi director gene­ral al Teatrului Naţional, Al. O. Teodoreanu, N. Davidescu, Vie-tor SIävescu, Em. Bucu{a, C. Ki-riţescu, E. Oteteleşanu, Dulfu, N. A. Constantinescu, Şt. Pop, Pa-padopol, Nedioglu, Al. Valeriu, C. Botez, ş. a.

*

Pentru încheiere nu ne mai ră­mâne ca o plăcută datorie a noastră decât să subliniem aşa cum se cuvine munca demnă de ori ce elogii şi mai presus de orice laudă, muncă cinstită şi românească, ascunsă sub anoni­matul operilor mari. Este vorba de activitate sârguincioasă şi de merit pe care o prestează pen­tru propăşirea instituţiei, cei doi conducători ai soc. «Cartea Ro­mânească» : d-nii Ioaniţ iu şi T o n e g h i n .

Suflete mari de creatori şi in­genioşi organizatori, înţeleg să facă operă de înalt românism şi luminat patriotism, tipărind lu­crări bune şi de cele mai multe ori gratuit. Fără sgomot şi re­clamă, aceşti doi oameni au lu­crat intens şi tenace la realizarea adevăratei culturi româneşti. Ei sunt doi pioni ai culturei cărora le este rezervat un loc de cinste în fresca culturii româneşti. Şi 1 merită. Pentrucă sunt doi oameni muncitori, prricepuţi şi largi, la suflet şi vederi. Graţie lor au a-sistat conducătorii culturei romî-neşti la inaugurarea celui mai de seamă palat cultural.

Pentru munca din trecut şi faptele, pe cari viitorul le va consfinţi, laudele noastre merg neprecupeţite.

Radu Mislea

Mănăstirea Snagov

Unul din frumoasele lăcaşuri de recreaţie sufletească din ţara noastră este mînăstirea delà Sna­gov, care este aşezată nu departe de Capitala ţării.

Despre această mînăstire care este foarte veche, cronica ţării pomeneşte următoarele:

«Vlad-Vodă Ţepeş, acesta a făcut Cetatea delà Poienari şi a făcut şi sfi.ita mînèslire delà Sna-

In acest sfînt lăcaş zac pînă astăzi trupuri de boeri din vre­mea diferiţilor domni şi anume : Pîrvul dinCraiova, Marele-Vornic şi Logofătul Ioan, care prin po­căinţă a ajuns călugăr.

Din porunca lui Grigore-Vodă Ghica, la 20 Decemvrie 1662, aici a fost omorît prin spînzură-toare Postelnicul Constantin Can-

gov». Dar nu numai аШ. După alte însemnări însă, mînăstirea ar fi şi mai veche, ar fi zidită de un boer, în timpul domniei lui Mircea.

Locul pe care s'a zidit această mînăstire, era foarte potrivit, pen­tru apărare, pentrucă dejur-împre-jur era înconjurat de lacul Sna-govului, după cum se vede şi astăzi, căci se ridicau podurile şi năvălitorii, neavînd luntre cu ce să treacă apa, rămîneau nepu­tincioşi în faţa zidurilor groase.

Aici, în acest lăcaş se adăpos teau boerii de groaza duşmanilor

S ă r b ă t o r i r i la B â r l a d — Comemorarea a zece ani delà moartea poetului Alex. Vlahuţă —

Asociaţia studenţilor creştini tutoveni «Alexandru Vlahuţă» şi-a sărbătorit patronul Vineri 30 Au­gust (Sî. Alexandru) sărbătorire care printr'o tradiţie ce nu ne poate face decât cinste — consta dintr'un parastas pentru odihna sufletului lui Vlahuţă şi depunerea unei coroane de flori la statuia din grădina publică. In toamna aceasta, împlinindu se zece ani delà moartea marelui poet şi celui mai strălucit dintre fiii judeţului Tutova, a ţinut ca printr'o serie de mari festivităţi să dea zilei de 30 August, caracterul şi amploa­rea unei zile de mare sărbătoare.

Dimineaţa, la orele 10 şi ju­mătate, în prezenţa unei asistenţe nu tocmai numeroase,—fapt care cu toată durerea trebue să-1 măr­turisim că-1 vedem totdeauna în-tâmplându-se — şi a unei oficia­lităţi, reprezentată numai prin d. N. Dorin primarul oraşului, s'a săvârşit la biserica Sf. Spiridon parastasul.

Serviciul divin a fost oficiat de preotul Gh. Ştefănescu iar răs­punsurile le a dat corul asociaţiei

studenţeşti de sub conducerea d-lui G. Mastacan.

Aici, într'o admirabilă cuvân­tare, d. profesor Petru Todicescu, relevă figura marelui dispărut, despre care spune că dacă în adevăr există animatori de suflete, unul dintre aceştia a fost pentru noi românii, Alexandru Vlahuţă, a cărui operă turnată în cuvinte sculptate r e s p i r ă pretutindeni acea iubire largă de tot ceeace este frumos, bine şi adevăr îm­binată cu blândeţea sîătoşeniei.

Inchee felicitând pe studenţi pentru ideia frumoasă ce au avut de a comemora amintirea poe­tului Vlahuţă.

întreaga asistenţă a pornit în pelerinaj spre a depune o coroa­nă de flori la statuia din grădina publică, ridicată din contribuţia şi îngrijirea unui c o m i t e t de doamne, în frunte cu d-na Lucia P. Nichifor, preşedinta Asociaţiu-nii femeilor din localitate.

Apoi şi aici, o nouă slujbă re­ligioasă se săvârşeşte după care urmează seria cuvântărilor.

Cel dintâi vorbeşte d. N. Dorin în calitate de primar, apoi d. S.

Tutoveanu din partea «Acade­miei Bârtădene» şi M. C. Panaite din partea asociaţiei studenţeşti.

Dar pentru ca această pioasă ceremonie să fie şi mai amplă, un mare festival s'a dat după a-miază, în sala teatrului «Carol», cu care ocazie, d. profesor uni-veisitar şi rector al Academiei comerciale d i n Bucureşti, G. Taşcă, într'o documentată con­ferinţă, ne-a vorbit despre Ale­xandru Vlahuţă desvoltând ideile lui asupra desvoltării noastre sociale,

Programul acestui frumos fes­tival a fost complectat cu «Crân­gul umbros» şi «Dormi uşor», coruri cu «Socoteala» lectură din Vlahuţă făcută de d. Ştefan Io-nescu, cu «Foicica de trifoiu» solo de d ra Aneta Munteanu şi acom­paniată de corul studenţesc şi cu orchestra condusă de maestrul Şerbănescu, care execută admi­rabil pasagii din diferiţi autori.

Un mare bal popular organi­zat în s a l a cinematografului «Francezi a complectat sfârşitul acestor festivităţi.

Lt. Col- Em. Boteanu

tacuzino, bănuit că sapă domnia lui Vodă Ghica.

Acum se împlinesc aproape 217 ani de cînd în această mînăstire a fost înfiinţată de către Mitro­politul Antin Ivireanul o tipografie unde s'au tipărit tot felul de cărţi pentru slujba bisericească şi pre­dici.

După un timp oarecare mînă­stirea a fost prefăcută în închi­soare, dar n'a durat mult, căci a fost mutată în altă parte.

Mînăstirea a fost reparată de multe ori, aşa că acuma nu mai seamână cu ceiace era odinioară.

Astăzi dia lăcaşul de recreaţie sufletească de altădată, din lă­caşul care îţi aminteşte dureri pentru neamul românesc şi bucu­rii pentru lupta care a dus o, pentru păstrarea credinţii şi a limbii, a ajuns lăcaş de distracţii cu chef, înfiinţîndu-se pe malurile lacului Snagov, cabine pentru băi şi case cu băuturi, vin, bere şi ţuică.

Aşa că pe lîngă rugăciunile, care se înalţă pînă sus în bolta cerului în orele de rugăciune sărbătoarea în bisericuţa ce a mai rămas din tot ce a fost, se mai aud şi cîntece de lume cîn-tate de muzicanţi aduşi din Bu­cureşti, însoţite de ciocniturile paharelor ale chefliilor.

Diac. V. Fussu

Premiile ziarului

„Cultura Poporului" pentru concursul instituit, s'au mărit delà 3000 lei la 6000 lei în modul următor: Premiul 1: 3000 lei ;

II: 2000 « iar « Ш : 1000 lei.

O scrisoare cum nu sunt m u l t e

ţături despre trecutul satului sau a ţinutului, despre îngrijirea po­milor, culegeri din cărţi şi altele. Cel mai mult însă, şi cu dreptate, în această foaie găsim o vie bi­ciuire a beţiei. Despre aceasta scrie des Dr. Uiieru, dar şi per­soane afară din redacţie, cum e judecătorul-consilier C.S.Ballan din Câmpulung, pe care nu-1 în­ţelegem de ce se iscăleşte cu doi 11. Din scrisul d-lui Ballan în această chestiune, care este o bucată dintr'un studiu al său cu numele „Cauzele Criminalităţi", prindem constatarea de seamă că măsurile luate prin legi îm­potriva beţiei n'au dat nicăieri urmările dorite şi că numai «nu­mai măsurile luate din iniţiativă privată au avut urmări mai bune» {Piatra Craiului pe Aprilie-Mai a. c ) . La aceasta însă avem şi noi de adăogat că măsurile le­gilor izbutesc şi ele sau nu iz­butesc după ţări. Unde legea e sprijinită de simţul de rânduială al omului, merge mai uşor, unde nu, mai greu. In această pri­vinţă, nu se poate pune pe

aceiaşi treaptă Rusia şi Statele-Unite din America. Se înţelege că izbuteşte mai bine în cea din urmă decât în cea dintâi. Dacă la noi se tot tipăresc ştiri că nu merge cu oprirea din America, nu trebuie să primim ştirile ca orbii. Trebuie să avem în ve­dere că, în apucăturile sociale care domnesc şi la noi şi peste graniţă, este o anumită lucrare ascunsă prin care se aduce la cunoştinţa lumii orice ştire de un anumit soi, care place unei po­litici sociale sau economice. Se tace însă ştirea protivnică. In felul acesta, lumea crede un fel, fiindcă aşa bat ştirile la urechea Românului. Se tot scrie că nu izbuteşte oprirea rachiului în A-merica, pentrucă să fie lăsată mai slobodă beţia la noi şi aiurea şi să se găsească o îndreptăţire p e n t r u fabricarea spirtoaselor. Ştiri de acestea vin din Francia, căreia nu-i este pe plac oprirea din America, fiindcă nu-şi poate desface rachiurile şi vinurile ei în America. Sunt apoi numai­decât tipărite la noi, fiindcă şi

la noi este altă tabără care vrea să încredinţeze lumea că nu e leac împotriva beţiei şi deci s'o lăsăm de capul ei. Noi avem ziare care dau la lumină numai ştiri care sunt pe placul unei anumite porniri. Ştirile protivnice nu se văd. Dar se află şi acestea pe altă cale. De aceia noi credem despre America ce se spune, fiindcă atâta ni se aduce la cu­noştinţă. In America însă legea e lege şi cu măsurile luate nu te joci. De ceiace dacă la noi n'o fi să izbutească cu măsurile împotriva beţiei, n'are să fie fiindcă nu se putea pe această cale, ci fiindcă suntem noi făpturi care nu voim să ştim de legi. Pe temeiul acesta, noi dorim şi legi ale Statului împotriva beţiei, dar să fie şi măsurile pe care singuri oamenii le iau, pentrucă, ajutându-se unele cu altele,,mai uşor se va putea ajunge la iz­bândă. La ştirile pe care le dă d. Judecător Ballan, despre ce se face în Anglia în această pri­vinţă, se pot adăoga cele date de mine în cartea mea «Studiul

Pastoralei în Biserica Româ­nească», Sibiiu, 1924.

Aspru şi amănunţit împotriva beţiei scrie şi Dr. Ulieru în nr. pe Octomvrie din anul trecut. Domnia sa mai scrie, tot acolo, şi despre alte chestiune, de care a fost vorba în ziarele noastre şi care ar trebui să intre în de­prinderea sătenilor : strângerea buruienilor de leac, cu care se poate face vânzare bună, du-cându-le la farmacii, sau treabă bună păstrându-le şi în casa ta. Sunt câţiva ani de când un bo­tanist din Basarabia, d. Flexor, se îndrepta către preoţi cu o rugăciune în această privinţă. Noi am tipărit-o în revista Bi­serica Ortodoxă Română din Bu­cureşti.

Din scrisul Părintelui Răuţescu, gustăm fel de fel de date fru-moaşe, culese din însemnări pe cărţile vechi, cum şi articole despre lucruri din trecut. Astfel aduce o frumoasă lumină în în­ţelegerea cuvântului vechiu ort, din rostirea «a dat ortul popii». Ortul este un ban de pe vremea

lui Constantin Brâncoveanu, pre­ţuind 10 parale sau un sfert dintr'un leu vechiu.

învăţătorul Catrinescu scrie de­spre chestiunea care-i stă pe inimă : «învăţătorii şi părinţii», în care aduce cugetări drepte, dar de pe departe, de pe aiurea, nu vine la treburile noastre. De aceia articolul său prea pare lucru de prin cărţi, dar nu cule­gere vie din viaţa pe care o străbaţi.

Mai sunt şi alte foi săteşti, precum Sfatul Sătenilor din Ne-hoiUy Buzău, foaie sau, cum îşi zice singură, «Gazeta Ţărănească, cooperatistă, culturală, informa­tivă». Asemenea, mai este Poşta Ţăranului, dar aceasta e ţără­nească numai într'un înţeles, că e scrisă pentru ţărani, dar nu iese la lumină între ei, ci în Bu­cureşti.

Pentru acum însă am scris destul. Rămâne ca despre cele­lalte să scriem în alt număr.

Arhim. SCRIBAN

In numărul trecut al acestei foi, în articolul de frunte al ei, am pomenit despre un sătean de al nostru, croitor din satul Grinau din Ialomiţa, care, deşi cu putină învăţătură de şcoală, dar totuşi, prins delà o vreme de râvna pentru Legea creştinească şi în­setând după învăţăturile vieţii veşnice, atâta s'a apucat de citit şi de învăţat, încât mintea lui s'a luminat şi a crescut în sporul învăţăturii într'un chip uimitor. In asemenea împrejurări şi dus de setea de a sluji credinţa noa­stră creştinească, el şi-a adunat atâta cărţărie, încât, fără îndem­nul cuiva, şi-a făcut în sat o întreagă bibliotecă şi este azi în stare să ţie piept tuturor neas­tâmpăraţilor care vin la tară să ameţească mintea ţăranului no­stru cu învăţaturi care să-1 abată delà Biserica sa. Ba încă a fost în stare să ţie în frâu şi oameni de stare înaltă, precum pe o co­coană înferbântată din Bucureşti, femeie cu moşii şi averi, dar că­zută pe mâna eresului tudorist şi care s'a abătut până în Grindu ca să ameţească mintea acelui om. Şi-a găsit însă naşu şi a plecat înciudată şi ruşinată.

Despre toate împrejurările şi luptele sale, acel sătean, care se numeşte Ilie Rădulescu, ne-a tri­mes o scrisoare, care este atât de frumoasă şi atât de dovedi­toare pentru ce am scris în nr. trecut în pomenitul articol, încât socotesc păcat să rămâie citită numai de scriitorul acestor rân­duri. De aceia, cu voia scriitorului ei, o dau aici şi în ştirea citito­rilor noştri, aproape întocmai cum a fost scrisă, numai cu mici prefaceri în ce priveşte întrebu­inţarea semnelor scrisului şi şirul vorbelor.

Şi acum după toate acestea, iată şi scrisoarea :

Prea Sfinţite, Sărut mâna şi binecuvlntează-mă

In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Eu, subsemnatul, llie Rădule­scu, de meserie croitor, din co­muna G r i n d u , jud. Ialomiţa, îndrăznesc, prin această scrisoare, să vă fac o mărturisire, cât se poate pe scurt, din cele ce am pe sufletul meu, având nădejde şi încredere în cuvintele Mântui­torului nostru lisus Hristos din Evanghelie, unde zice : «Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide !».

N'am avut curajul şi îndrăz­neala să vă fac personal această mărturisire ; să intervin prin alt­cineva iar n'am avut ; ci numai atâta că vă cunosc de când aţi venit în satu! meu, Ia sfinţirea monumentului eroilor.

In anul mântuirii 1922, în cursul lunii Fevruarie, voia Domnului fiind asupra casei mele, am avut un zdruncin şi o durere foarte mare în familie. După acestea, conştiinţa mi s'a trezit ca dintr'o amorţire şi, cercetându-mi viaţa, am văzut că vinovatul sunt eu ; pentrucă până atunci fusesem numai pentru trup, iar pentru su­flet habar n'aveam.

După cum spusei, cercetân­du-mi viaţa şi recunoscându-mi toate păcatele, o greutate şi mai mare apăsa pe sufletul meu. Apoi gândindu-mă că noi, oamenii, astăzi suntem sănătoşi şi tari, iar mâine, în câteva clipe, sun­tem pământ şi cenuşă, n'am a-vut la cine alerga decât la mila lui Dumnezeu. Dar păcatele şi durerea fiindu-mi mari, a trebuit să caut şi un doctor sufletesc bun. Şi, în adevăr, Fam găsit la Mănăstirea Ciolanul, jud. Buzău, pe părintele călugăr Casian. După ce Sfinţia Sa m'a încurajat şi mi-a turnat în suflet ce mi tre­buia, m'a sfătuit să citesc ceva cărţi religioase. Dar de unde, că în casa mea nu se găsea o căr­ticică măcar cu un rând ? Atunci tot Sfinţia Sa, mi-a dat o noti{ă de câteva cărţi şi m'a rugat să urmez regulat la biserică, asigu-rându-mă că voi căpăta de la Dumnezeu liniştea şi pacea su­fletului. Apoi, venind la Bucu­reşti după cărţi, am nemerit toc­mai la Schitul Icoana, de unde am cumpărat nu cărţi, ci mărgă­ritare fără preţ. Din ceiace ci­team, sufletul parcă mi se răco­

rea şi mintea mi se lumina şi, aşa am prins o dragoste de ci­tit fără margini. Tot odată am căpătat puteri noi de muncă, li­nişte şi pace. După ce am citit acele cărţi, am cumpărat altele şi pe urmă altele, aşa că astăzi am o bibliotecă de câteva sute de căr{i, afară de cele ce am citit şi citesc mereu din biblioteca bise­ricii şi şcoalei. Astăzi sunt abo­nat şi la revista Sfântului Si­nod.

Dar toată direcţia şi interesul fe-am avut la cunoaşterea ser.îe-lor, spre a le comba'e. In ade­văr şi ispitiri am mai avut şi poate voi mai avea.

In anul 1924, în luna Fevru­arie, m'am pomenit în casa mea cu un adventist purtând de gât o tolbă cu cărţi, de unde scotea şi tot lăuda într'una. Din câteva vorbe am şi început lupta cu el, care a durat vre o trei ceasuri, iar când a vrut să plece, eu nu l'am lăsat, ci I'am poftit Ia pos­tul de jandarmi, unde am poftit şi pe preotul nostru Ioan Ciolca ca să-1 cerceteze ce-i cu el. Re­zultatul a fost că el tot adven­tist a rămas şi a fost scos din sat sub escortă, iar cărţile pe care apucase să Ie vândă, părin­tele le-a adunat şi le-a distrus.

In anul 1925, iar m'am pome­nit în casa mea cu o inochen-tistă, care, prin fe! de fel de mo­meli, căuta să mă convertească. Dar şi pe aceia am pus o Ia lo­cul ei tot la fel. Iar în astă toamnă în anul 1928, 23 Octomvrie, m'am pomenit în fata atelierului cu un automobil. Se coboară o cucoană elegantă şi se recomandă şi-şi face cale că are ceva de lucru. Apoi, din câteva vorbe, am in­trat la discuţii aprinse de religie ceiace a durat vre-o patru cea­suri. A doua zi iar m'am pome­nit cu ea şi iar am iuat firul convorbirii, ceiace a durat şi a-tunci vre-o 5—6 ceasuri. Din toate convorbirile noastre, am mirosit-o că este o adeptă a fos­tului preot Tudor Popescu, «ere­ticul». Ceia-ce am vorbit nu le pot scrie, ci numai verbal se pot repeta. Când a fost la plecare, acea cucoană şi-a dat cuvânt de onoare că pleacă la 1 Noemvrie în Franţa şi se întoarce în ţară tocmai la 1 Iunie 1929, şi atunci vom lua iar firul convorbirilor.

In ziua de 14 Noemvrie 1928 primesc o cărţulie în dar, cu tit­lul astfel :

«Din planul de mântuire» fără nume de autor. Când întorc foaia, găsesc câteva rânduri scrise de mână astfel : «Cărticica acea­sta îţi este trimeasă de T. Po­pescu, care locuieşte în Bucureşti strada Mărăşeşti 75 şi te roagă s'o citeşti şi, dacă găseşti cu cale, să-i răspunzi».

Am împlinit dorinţa Iui T. Po­pescu şi am citit acea cărţulie de mai multe ori, până am priceput bine toate scopurile credinţei lui. După aceia m'am pus în legătură cu preotul nostru Ioan Ciolca, mărturisind Sfinţiei Sale toată convorbirea cu acea cucoană şi despre acea cărţulie şi despre ce am priceput eu din citit şi atunci mi-a s p u s şi Sfinţia Sa despre acest T. Popescu, cine a fost şi cine este astăzi, cu toate că ştiam şi eu ceva despre el, din gazeta «Universul», de când se judeca procesul Iui laSf. Sinod. După aceia mi-am concentrat şi eu toată puterea voinţei şi a dragostei şi am început a scrie răspunsul adevărat cerut de T. Popescu. Dar răspunsul meu era cam lung. Cuprindea aproape 200 de pagini, în paralel cu căr­ţulia, jumătate foaia pe dreapta e răspunsul meu, iar pe stânga e extragerea din cărţulia lui.

După ce această carte mi-a fost gata, i-am arătat şi Sfinţiei Sale preotului nostru Ioan Ciolca, ca să citească şi să corecteze. Părintele a cetit-o, a mai făcut câteva scurtări şi îndreptări, iar corectatul ortografic nu 1-a făcut, ci mi-a spus astfel : «Cuprinsul scrierii este numai voinţă, cre­dinţă şi dragoste de Biserică. Dar trebuie neapărat scrisă iar şi să caut pe cât cu putinţă a mai scurta şi a mai adăoga câte ceva unde trebuie, pe unde e însem­nat de Sf. Sa».

— C o n t i n u a r e a în pagina a IV-a —

^CULTURA POPORULUb

Continuarea din pag. 3-a

O scrisoare cum nu sunt multe

După aceia iar am prescris-o şi am ales numai ce a trebuit ş 1

pe urmă iar am arătat Sfinţiei Sale şi, ca răspuns, am primit că-i foarte bună. D:ipă aceia am am dat-o unui student şi a co­rectat ortografia şi pe urmă am d a t o unui contabil delà Banca noastră şi mi-a scris-o al treilea, bine, citeţ şi numai pe o faţă, pentru dat ia tipar ; căci dorul meu este să scot un rând de cărţi şi să le împart pe unde în­văţătura lui T. Popescu e înră­dăcinată. Cărţii aceştia i-am pus titlul astfel: «Din credinţă şi din fapte iese adevărul. Combaterea învăţăturii şi rătăcirii lui Tudor Popescu».

Lui Tudor Popescu nu i-am putut da niciun răspuns, de oa­rece e om învăţat şi bine pre­gătit în erezia Iui, ci am aşteptat la mila cea mare a Mântuitorului nostru lisus Hristos şi tare în­credinţat în cuvintele Lui spuse ucenicilor săi, în Sf. Evanghelie, unde zice : Să nu vă temeţi când veţi fi duşi pentru numele meu înaintea domnilor, împăraţilor şi a ereticilor, şi să nu vă îngrijiţi ce veţi răspunde, că eu vă voi da vouă cuvinte şi înţelepciune pentru cele ce veti răspunde.

Aşa am aşteptat şi eu întru răbdare şi încredere, până ce am primit un semn mic, în legătură cu această dorinţa a mea, şi pe urmă am avut curaj să-i scriu lui T. Popescu cea dintâi scri­soare, la 28 Aprilie a. c , delà care am oprit copie. La câteva zile, primesc iar o cărţulie delà el, cu titlul «Golgota». O citesc şi dau răspunsul Ia 1 Mai a. c. Tot în ziua de 1 Mai, primesc delà el o scrisoare închisă răs­puns la scrisoarea mea. Pe ziua de 2 Mai a. c , eu îi dau răspuns, iar el îmi răspunde pe ziua de 1 Iunie a. c. Eu iar îi scriu pentru ultima dată. El iar îmi răspunde şi la aceasta şi-mi mai trimete încă o carte, cu titlul : «Predici pe când eram preot la biserica «Cuibi; l-cu-Barză».

Scrisorile lui le păstrez şi am oprit şi eu copie după ale mele.

In ziua de ló August a. c , am avut iar întâlnire cu acea cocoană şi am luat firul convorbirilor şi am combătut-o până mi-a spus verde pe faţă că, orice ar fi, ea nu se lasă de învăţătura şi a e -dinţa evanghelică a lui Tudor Popescu. Pe această cocoană a-cum o cunosc. E mare proprii.-tăriţă de moşie la câţiva kilometri de satul meu şi din viţă de boieri mari, şi astăzi e luda, de bărbat s'a despărţit şi mănâncă numai verdeţuri. Eu tare o compătimesc şi mărturisesc că nu mă voi lăsa de capul ei, ci, orice mi s'a în­tâmpla, mă voi lupta ; şi de n'o voi putea învinge, dar cel puţin sunt mulţumit că am pus o ia mare îndoială şi gândire ; căci aşa mi-a făgăduit, că are să mai vie pe la mine, ca să-i mai do­vedesc ceva, în paralel cu învă­ţătura lui Tudor Popescu şi Bi­serica noastră. Căci atât ea, cât şi scrisorile Iui T. Popescu au în ură şi dispreţ Biserica, pe preoţi, cele Şapte Taine, obiceiu­rile şi dogmele creştineşti.

Acest eretic Tudor Popescu şi-a băgat coada şi 'n armată, după cum am descoperit acum.

Un băiat delà noi din sat face armată în Bucureşti, la Jandarmii călări. Acesta, venind acasă în concediu, a adus şi o cărţulie, pe care i-a dat-o cineva Ia un unchiu al lui, s'o citească. Acela, citind-o, s'a cam minunat de aşa carte (acest om citeşte şi pricepe ceva). Aci i se părea că e bună, aci că e rea. Acest om, ca să fie sigur de acea carte, a venit cu ea la mine, ca s'o văd şi eu şi cum îmi dau cu părerea. Când am luat-o în mână, am văzut că acel om avea dreptate şi eu i-am lămurit cine e autorul şi ce cre­dinţă şi erezie cuprinde acea carte arătându-i şi una delà mine, din cele ce mi a trimes şi mie acel T. Popescu. Pe urmă acel om s'a închinat şi şi-a scuipat în sân, mulţumind lui Dumuezeu că 1-a scăpat de o aşa nenorocire. Apoi eu m'am dus Ia acel militar şi l-am întrebai cine i a dat acea carte ? de unde o are ori i-a dat-o cineva? El mi-a răspuns că o are dată delà un plotonier delà ei, căruia îi place foarte mult să citească, dar nu ştie de unde o a r e plutonierul. Aci mie mi s'a

părut un lucru ciudat şi cu pu­tinţă de a fi şi periculos. Şi pen-truca să-mi împlinesc şi eu una din datoriile şi învăţăturile Mân­tuitorului din Evanghelie, care zice : «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi», m'am gândit că, pentru orice creştin şi ce­tăţean, aproapele lui este : 1. Bi­serica şi 2. Ţara.

Pentru acestea arătate mai sus, m'am gândit şi eu cum să fac şi, în numele Mântuitorului nostru Isus Hristos, am îndrăznit să vă scriu aceasta mărturisire a mea, păcătosul, căci războiul credinţei între mine şi Tudor Popescu nu va înceta, de oarece caută el la casa mea să-mi fure credinţa şi încrederea în Biserică şi Ţară ?

Pentru aceasta, Prea Sfinţite, am îndrăznit, prin propria mea scrisoare, nu după cum sunt obi­ceiurile pământeşt, cu protecţie şi protectori, ci eu am protector cuvintele Mântuitorului nostru Isus Hristos din Evanghelie, unde zice : «Veniţi la mine t o ţ i cei osteniţi şi însărcinaţi şi eu vă voi odihni pe voi». Eu, Prea Sfinţite, vă sărut mâna şi iertaţi-mă şi binecuvântaţi mă, căci d o r i n ţ a mea cea mare este dacă se va putea să treacă acea carte a mea prin mâna Sfinţiei Voastre sau a altei feţe bisericeşti şi, dacă s'ar găsi cu cale, să fie aprobată şi binecuvântată, deşi nu ar fi com­pusă cu multe cuvinte radicale, după stilul cărţilor de ştiinţă, ci e scrisă în limba şi vorbele po­porului, având ca bază : Biserica, ctîe Şapte Taine, Dogme şi obi­ceiuri creştineşti.

Prea Simţite, tu vă sunt la dispoziţie cu cărţile iui Tudor Popescu, cu scrisorile dintre mine şi el şi cu cartea compusă şi scrisă de mine- Dacă voi avea chemare, voi veni; i a r dacă nu, voi rămânea la casa mea u-milit şi văzându-mi de păcatele mele.

Sărut mâna şi binecuvântează mă.

Ilie Rădu lescu , Croitor, Comuna Grindu, jud. Ialomiţa

Prea Sfinţiei Sale A r h imandr i t u lu i Sc r iban

Bucureşti 6. Sf\ Sinod.

Iată scrisul curs din izvorul curat al unei inimi adevărat ro­mâneşti şi creştineşti, care se dă în ştirea tuturor, pentru a înţelege din cl ce pildă se dă pentru atâţia şi atâţia care nu caută Ia Legea Sfântă.

A. S.

I N F O R M A T U

Cetiţi şi răspândiţi

„Cultura Poporului"

Biserica şi lupta împotriva b e ţ i e i

La Congresul Internaţional An-tialcoolic, ţinut în Bucureşti între 20—22 Iunie a. c , I. P. S. Pa-triarh a trimes ca reprezentant al său pe P. S. Arhiereu Titu Târgovişteanu. Prea Sf. Sa a spus că Biserica se sileşte pen­tru împărtăşirea unei temeinice îndrumări antialcoolice în sânul poporului, căreia să i urmeze a-poi şi o legiuire naţională, ală­turi de cea internaţională. A stă-ruit pentru urmarea unui sistem de educare a obştei în această privinţa fără de care o lege nu va avea putere.

Biserica, a spus Prea Sf. Sa, duce viu lupta împotriva beţiei după război.

Astfel Sinodul, în şedinţa delà 5 Noembrie 1923 după propu­nerea Patriarhului, a hotărât por­nirea unei lupte aprige pentru stârpirea acestui fiagel.

Ţinta bisericii este de a pre­găti opinia publică astfel ca a-tunci când guvernul va găsi de cuviinţă să vie cu o lege de o-prire a alcoolului, terenul să fie bine pregătit.

I. S.

Din Ţ a r ă

— In capul preotului pe degeaba . — In ziarul Epoca delà 21 Aug. a. c , se scrie rău de spre «Preotul Climescu» din Plasa Traian, jud. Cahul.

Ia te uite ce iac preoţii, va zice cineva ! Pe cei mai mulţi poate că nici nu-i trage inima se citească mai departe şi rămân la părerea că preotul Climescu a făcut aşa şi aşa.

Aşa am crezut şi noi, când ne-am aruncat ochii. Dar tocmai când voiam să însemnăm aici ce se spune despre «Preotul Cii-mescu>, citind articolul cu amă­nunţime, am văzut că nu este vorba de un preot, ci de «Pretorul Ciimescu». Dintr'o greşală de tipar şi rămasă aşa şi la corectură, a eşit o ocară pe socoteala unui preot. Cine va citi pe fugă, cum am citit şi noi la început, rămâne la părerea că un preot s'a făcut vinovat de cutare şi cutare pozne. Nu se cheamă aceasta năpaste ?

— S'a făcut dâră. — In ziare se poate citi destul de des de­spre trecerile la Biserica Orto­doxă, care se săvârşesc la bise­rica Sf. Constantin din Bucureşti. A fost greu până s'a pornit dâra, şi acum citim tot la scurte răs­timpuri despre astfel de treceri. E meritul Părintelui Celus Gri-goriu, parohul bisericii, care ie săvârşeşte. Cea din urmă trecere de care am citit a fost a cântă­reţei catolice Wilhelmina Klinger, care s'a făcut ortodoxă.

— Sănătatea sufletească a unor cetăţeni. — Duminică, la 8 Sept. a. c , nişte - comunişti au ţinut o întrunire în mahalaua Oborului din Bucureşti. Lumea cealaltă, care a fost de faţă, i-a ascultat ce i a «scultat, dar odată a sărit la ei, le-a cerut socoteală, i-a lovit şi alungat.

Apoi aceasta e adevărată pază, când însuşi poporul se scoală împotriva răutăţilor.

— Congres evreiesc—După marele congres sionist care s'a ţinut în vara aceasta la Zürich în Elveţia şi despre care ziarele au scris mult, aflăm acum despre alt congres : al doilea congres mondial al Evreilor ortodocşi, care s'a deschis la Viena pe ziua de 10 Sept. a. c. La începutul congresului, s'a făcut pomenirea celor omorâţi în Palestina de răscoala Arabilor. A fost de faţă la deschidere şi consulul Româ­niei d. Nedelcu.

Dar ce sunt aceşti Evrei or­todocşi ? Sunt Evreii care se ţin de învăţăturile Bibliei şi ale Tal­mudului şi nu s'au lepădat de credinţa în Dumnezeu, cum sunt mulţi Evrei în ziua de azi.

— Mai sunt robi pe lume. Nu e mult de când Păr. Crivas D. Cruceanu a scris într'o foaie bisericeasca despre robia care mai dăinuieşte în lume şi că Liga Naţiunilor s'ar îndeletnici cu des. fiinţarea acesteia. Iată o ştire nouă care ne arată că robia este în obiceiurile unor popoare din Asia. Ziarul Universul (15 Sept. a. c.) scrie despre târgul de fete din Kabul, Afganistan. Un trib a fost biruit de regele din Kabul. Fetele celor biruiţi au fost vân­dute chiar de guvernul regelui, cu suma 12.000 de dolari. Şi de ! Kabulul nu e prea departe de Europa ! Deci mai este mult până să ciopleşti pe oameni.

— Pentru dregerea drumu­rilor de fer. — In şedinţa sa delà 13 Sept. a. c , Consiliul ad­ministrativ al Drumurilor de fer a dat sume mari de bani pentru dregerea multor linii ferate : 181 de milioane pentru linia Tecuci-Iaşi; 116 pentru a face linie duplâ între Tecuci-Mărăşeşti ; 18 pentru Tecuci-Bărboşi ; 198 pen­tru Teiuş-Oradea ; 134 pentru Orşova-Caransebeş, cum şi alte sume mai mici pentru clădiri şi unelte. Numai de s'ar drege o-dată ce e de dres, că mare în-greuiare se aduce legăturilor care trebuie să fie uşoare ! Viaţa nouă cere câştigare de timp şi deci nu mai merge cu umbletul de clăm-păneală al unor trenuri. S'a în­târziat şi până acum prea mult că nu s'a făcut din primăvară îmbunătăţirea, de pildö, pe linia Tecuci-Iaşi. Nu lucrezi vara şi te apuci din toamnă !

— Ziarist român în cerce­tare în Palestina. — D. Mihail Negru, redactor la ziarul Uni­versul, a fost trimes în călătorie de cercetare în Palestina pentru a-şi da seamă la faţă locului despre adevărata stare a lucru­rilor în ciocnirile dintre Evrei şi Arabi. E o alegere nemerită. A fost trimes un bărbat cu simţ de dreptate şi nepărtinire, iar, pe de altă parte, ziarul Universul a făcut o faptă de temei, aceia de a-şi trimete om anume ca să ştie să arate cititorilor săi starea ade­vărată a lucrurilor. Până acum, d. Negru a tipărit trei articole-In unul a scris drumul său prin Constantinopol, în altul cel prin Egipt, aşteptăm cu plăcere să vedem ce va mai urma.

— leftenire. — Pretutindenea se văd acum în Bucureşti sarde­lele de cutie foarte ieftenite. Scă­dere de câte 10 lei la o cutie obişnuită. Plâteşi 28 de lei cutiile «Robert» şi chiar 27,50, pe care mai nainte ie plăteai cu 38 de lei. A fost scăzută vama. Pomenim de aceasta ca de un semn bun.

— Şcoli le muncitoreşti. — La 1 Octomvrie a. c , se vor deschide şcolile muncitoreşti, pe care le îngrijeşte Ministerul Mun­cii. In anul şcolar 1929-1930, s'a hotărât să funcţioneze în toată ţara următoarele soiuri de şcoli : 80 de şcoli de ucenici ; 18 de ucenice (fete) ; 7 practice comer­ciale ; 6 speciale (arte grafice, picoli, bărbieri-coafori, construc­tori, şcoala de secretare) şi 4 ateliere şcoli, toate întreţinute de Ministerul muncii ; precum şi 17 şcoli de ucenici ; 6 ucenice ; 2 practice comerciale şi 2 ateliere-şcoli, de acestea atârnătoare de Minsterul muncii, dar întreţinute de diferite autorităţi şi instituţii particulare.

Privind acum ramurile de în­văţătură care se vor preda în aceste şcoli, după arătarea amă­nunţită pe care Ministerul muncii o face în mai multe ziare, vedem că în şcolile de ucenici se vor preda o sumă de cunoştinţe, dar ceie de religiune nu. Oare pen­tru care pricina ? învăţarea re-ligiunii este pusă la şcoalele de ucenice. De ce deci la fete da şi la băieţi nu ?

Nici la cele practice săptămâ­nale nu s'a pus religiunea. Care să fie pricina şi aici ? Iată ches­tiuni la care trebuie să se răs­pundă şi de care trebuie să poarte grijă cârmuitorii Bisericii, pen-truca nu cumva lucrurile să ră-mâie aşa.

— Scade numărul fumăto­rilor. — După raportul la fie­care 3 luni al Casei Autonome a Negustoriei tutunurilor din ţara noastră (R. M. S.), urmează că până la sfârşitul acestui an, vom avea Ia veniturile tutunurilor o scădere de 300 400 de milioane de lei, faţă de ce se aştepta. Se credea că au să fie venituri mai mari, să lie prisos peste cheltueli, şi când acolo e mai puţin. Care e pricina? După cum scrie «Li­ni versul», care cercetează starea această (nr. din 14 Sept. a. c ) , pricina este marfa proasta care se vinde ca tutun, scumpirea lui şi de aici împuţinarea numărului fumătorilor.

Noi, departe de a ne tângui, ca cei care nu privim cu ochi buni tutunul, ne bucurăm de sta­rea aceasta şi zicem : tot mai deplin pe ca!ea aceasta ! Iar dacă Statul are nevoie de venituri, să şi le găsească pe altă cale. Să şi facă vânzare de ceai şi cafea, care nu sunt uricioase ca tutunul*

н в в і а і н і і і isii

O foaie s e s c o a t e cu multe greutăţi . Cheltuelile sunt aşa de mari în timpul de faţă, încât fără ajutorul abonatului foaia e s t e a d e s e a între v ia ţă ş i moarte. De ace ia rugăm serios pe toţi abonaţi i şi sprijinitorii ace s t e i foi, cari sunt în urmă cu plata abo­namentelor, să ne trimeată s u m e l e rămase , căci nu­mai a ş a f o a i a a c e a s t a v a putea duce mai d e p a r t e făcl ia culturii în rândurile largi a le neamului .

— «Binefacerile» dictaturii. La noi este acum un ziar, Epoca, setos de dictatură şi care ne încântă cu binefacerile viitoare ale ei, caşi cum lumea n'ar mai fi avut dictatură şi nu s'ar îi descotorosit de ea de bună ce era. Putem ospăta acum pe citi­torii momiţi de aceste poftiri cu una din «binefacerile» dictaturii. O culegem din scrisul redacto ruîui Mihail Negru delà «Uni­versul», care, trimes de ziar în Palestina să afle ce e cu turbu-rările de acolo, s'a oprit la Con­stantinopol şi scrie de acolo («Universul>, 14 Sept. a. c.) că, deşi s'a dus vestea în lume că fesul a fost desfiinţat în Turcia, tot se mai vede rar pe străzi. Dar cel care-1 poartă trebuie să aibă teşcherea anume delà poliţie ca să-1 poată purta.

Va de lume dacă trebuie să iei scris delà poliţie de câte ori vrei să-ţi schimbi pălăria din cap ! Ce ar face atunci cocoanele care le schimbă atât de des ?

Mai este aceasta reformă ori copilărie ? Şi pe când citim unele ca acestea, tot acolo mai găsim altele, care ar fi meritat să fie schimbate, dacă e vorba de re­forma, dar care au rămas tot precum erau. Astfel citim că şi azi, după «reformă», tot se mai află la Constantinopol aceleaşi «scunde cafenele unde şi azi mai stau cu ceasurile aceeaşi turci de odinioară ».

Atunci ce-ai schimbat dacă le-ai schimbat fesurile, iar ei au rămas aceiaşi puturoşi de mai nainte ?

— Jubileul D nei Smara. Noi, Românii, ne-am plâns

totdeauna că străinătatea nu ne cunoaşte ori ne cunoaşte greşit. Intre cei care au ajutat însă ca să ne facem cunoscuţi şi să atra­gem simpatii asupra noastră, un mare merit a avut doamna Smara. Mai cu seamă în Italia, doamna Smara a făcut deseori să se vor­bească de noi. Şi sunt zeci de ani de când domnia sa se gă­seşte la lucru pe acest teren. Cât e de când trăia Vasile Ure­che, cel cu manifestaţiile Româ­nilor la columna Iui Traian din Roma ! Doamna Smara se găsea acolo. Dc câte ori ziarele italiene şi cele franceze au scris despre domnia sa şi despre stări delà noi date în ştirea străinătăţii prin graiul domniei sale ! Ceiace este ciudat însă este cu la noi această străduinţă a fost luată în râs ; nu pe temeiul că nu ar fi meri­tat luată în serios, ci pentrucă «Furnica» lui Ranetti s'a agăţat de ea. De ! sunt multe de zis despre îndreptăţirea oamenilor de a râde, mai cu seamă când omul trebuie să se uite mai în­tâi la sine şi apoi să se agate de altul.

Dar ce e de mirare este că a-ceastă bătaie de joc s'a petrecut în mijlocul unei societăţi care a primit cu inima uşoară bătaia de joc aruncată asupra unei munci care trebuia cinstită şi care nu ne-a făcut de râs în strai nătate în nici un fel. Ceiace străinătatea a scris despre D n a Smara n'a ajuns la cunoştinţa societăţii noastre şi e păcat. Fără a pomeni de anii trecuţi, iată că şi anul acesta ziarul italian «Pa­tria degli Italiani» care apare toc­mai în Argentina, scrie despre doamna Smara cu data de 28 Februarie 1929. Dându-i şi chi­pul, scrie despre domnia sa pe mai mult de trei jumătăţi de co­loană cu slovă deasă. Duioasele cuvinte care se citesc aci la a-dresa sa, din partea unui con­dei al Italiei, în care d na Smara şi-a cheltuit multe clipe de lucru închinat latinităţii.

Noi ne-am s i m ţ i t datori să scriem a c e s t e a , în săptămâna când d-na Smara împlineşte 72 de ani (18 Sept. a. c.) având-o şi inimoasă colaboratoare a noa stră, sub numele de «Baba Vişa». Ne având loc acum, vom da mai muit în viitor, din ziarul italian pomenit. Până atunci, îi urăm mulţi ani sănătoşi tot înainte la lucrul condeiului.

— Congresul invalizilor, a fost oprit de a se mai ţine la Arad, în ziua de 15 Septembrie, din ordinul Guvernului. Motivul nu se ştie.

— Congresul criticilor dra­matici. In ziua de 15 Septem­brie, s'a început congresul in­ternaţional al criticilor dramatici. Au sosit la Sinaia cu această o-cazie reprezentanţi din : Franţa, Geimanip. Cehoslovacia, Belgia, italia, Aus\ria America, Dane­marca, Elveţia, Portugalia, Polo­nia şi Anglia.

In numărul viitor, vom da pe larg ceiace s'a hotărât îa acest congres.

— Pentru însămânţaţ i de grâu. Ministerul de Agricultură, a aprobat un avans de 5 mi­lioane de lei sătenilor pentru în-sămânţări.

De asemeni s'a nprobat 8 mi­lioane lei, pentru cumpărarea de grâu.

— Haite de lupi. Mai mulţi săteni din corn. Măzârzac, jud. Iaşi, pe când se aflau într'o pă­dure unde încărcat; iemne, au fost atacaţi de o haită de lupi, care au sărit asupra cailor.

Sătenii au dat bici cailor cre­zând că vor scăpa cu fuga, Caii însă s'au sperisf, asffei cà săte­nilor nu l e a rămas decât să se înarmeze cu lemne şi să dea o luptă disperata cu fiarele.

In luptă un sătean a fost muş­cat de un lup.

Cu mare greutate apoi, lupii au fost puşi pe fugă. Satele din împrejurimi sânt cuprinse de spaimă. Ar trebui să se ia mă­suri pentru stârpirea ior.

— Descoperiri de lângă Bucureşti. La Jilava, lângă Bu­cureşti, s'au făcut nişie săpaturi, găsindu-se vase şi idoü de lut, de os, strecurători de pământ ars, unelte de os şi cremene şi alte unelte de aramă,. S'au găsit în pământ bordeie foarte vechi dărâmate, iar în acestea s'au gă­sit greutăţi pentru războiul de ţesut, pietre pentru zdrobitul grânelor.

S'a mai găsit un mormânt. La căpătâiul şi picioarele mortului s'au găsit vase de lut pentru păstrare alimentelor necesare su­fletului în cea de a doua viaţă, cum se credea odinioară.

Toate acestea se spune că ar fi de 4000 de ani.

Serbările deia Brăila. In zilele de 7 şi 10 Noembrie a. c. la Brăila vu avea loc serbarea împlinirii a 100 de ani delà în­fiinţarea oraşului. La această ser­bare va lua parte şi familia Re­gală, înalţii Regenţi şi Guvernul.

— Editura R o m â n e a s c ă sărbătorită. înjghebarea pentru tipărirea de cărţi româneşti, nu­mita «Cartea Româneasca» a îm­plinit 10 ani de muncă folosi-foare cu tipăritul de cărţi romî-neşti si a fost sărbătorită prin-tr'un ospăţ bogat. Marţi seara, 3 Aug. a. c. la grădina «Luzana» din Bucureşti.

— A apărut «Viaţa în Ame­rica de Gheorghe V. Lohan în broşuri independente cu su­biecte din teate straturile sociale Nu există categorie socială pe care să n'o intereseze acest is­toric complect ai noului conti­nent, cu mecanismul său de or­ganizare atât de complicat. Ceti­torul călătoreşte cu autorul prin toate aspectele sub cari s'a des-voltat uriaşa putere americană în decursul veacurilor.

De vânzare Ia ziarul «Cultura Poporului, Bucureşti 1, strada Regală No. 16 şi la chioşcurile de ziare. Preţul 6 lei exemplarul.

Din Străinătate

— Cât se cheltueşte în alte ţări ? Englejii au făcut o soco­teală şi au dovedit ca femeile de acolo cheltuesc pe an, pentru podoabe, cam de două ori şi ju­mătate mai mult, de cât venitu rile ţării noastre.

— Mamă bună. O femeie de ţară, din Franţa, mamă a 18 co­pii, dintre care 16 îi trăesc, a fost decorată de Guvernul Francez cu «Legiunea de onoare», pen­tru vrednicia ei. Este nevoe de

r

ştiut că acolo naşterile se răresc de tot.

Dar e întrebarea : La noi, se găsesc multe mame din acestea?

U U OVĂZUL - de d. Adm. Locot . Ovid

Cons tant inescu . Preţul 2 0 lei. C u ­prinde 20 pagini , tipărit p e hîrtie ve ­l ină, cupr inz înd f r u m o a s e rînduri d e s p r e cultura ovăzu lu i , p r e c u m ş i b o a l e î e aces te i cerea le .

Această broşur ică prez intă un in­teres d e o s e b i t , mai a les pentru ma-sse l e săteşti .

P O R U M B U L - d e ace laş autor. Preţul 3 0 le i . E x p u n e pe larg d e s p r e p o r u m b ca a l iment , cul tura sa şi boa le l e .

S E C A R A - a c e l a ş autor, preţul 15 lei, 16 pagini , t ipărită Ia t ipograf ia «Lupta*.

N O Ţ I U N I PRACTICE d e ENTO­M O L O G I A şi PARAZITOLOOIA C E R E A L E L O R - B O L I L E C O N S U ­M A T O R U L U I - d e d. Adm. L o c o t . Ovid Constant inescu şi Medic L o ­cot. Alex. D. B inder C o n ţ i n e 48 pa­gini , cu 17 figuri şi 2 p lanşe . Preţul 6 0 lei . Cupr inde în c u v i n t e foarte în ţ e l e se , b o l i l e care atacă p lante l e şi măsur i l e c e t r e b u e s ă luăm c o n ­tra lor, precum şi t ratamentul ace -luia care în trebuinţ înd a c e s t e plan­te s'a îmbo lnăv i t .

P R O B E L E PENTRU ANALIZA A L I M E N T E L O R şi B Ă U T U R I L O R de ace iaş i autori . 10 pagini , preţul 10 lei. Lucrare d e mare va loare pentru toţi, a p u t e a c u n o a ş t e f ie­care băutur i l e şi a l i m e n t e l e , d a c ă sînt sau nu bune .

D e cerut, toate aces t e broşuri , la d-1 Locot. Ovid Constantinescu. Calea Plevnei Nr. 112, Bucureşt i 2 .

N ico lae Arseniev, BISERICA RĂ­SĂRITEANĂ ; - Bucureşti. „Cartea Romunească". Traducere românească de P. S. Arhiereu - vicar Titu Târgo­v iş teanu. Colecţia „Gândirea". 137 pa­gini, formatul cărţilor de şcoală, Preţul 60 lei.

, - Paraf-Jival, — Tabagismul ş i A lcoo l i smul ; Două plăgi sociale. Ar­gumente ştiinţifice împotriva acestor perversiuni. Traducere Românească - -de P. Muşoiu Biblioteca revistei Ideei. Bucureşti 4, strada Fluerului 28. - 44 de pagini, formatul în 16 (mai mică de cât cea dintâi). Preţul 20 de lei.

— Preotul Torna Chiricuţă, Istoria Sfântă a Vech iu lu i Tes tament , carte de şcoală pentru cl. I secundară de băieţi şi de fete. Bucureşti, Editura „Naţională" S. Ciornei, fără arătare de preţ.

— De acelaş autor, Apo loge t i ca , pentru cl. 7, aceiaşi editură. — Preţul 48,50. Apărută acum. Se găseşte la toate librăriile.

— Constantin Dincescu, — Mic dic­ţ ionar al N o u l u i Tes tament . Bucu­reşti, 1929. - 96 de pagini, cu 5 hărţi şi 3 ilustraţiuni istorice. Carte folosi­toare la înţelegerea Noului Testament, formatul cărţilor de scoală. Preţul 60 de lei. — De cerut la autor, Bucureşti, Biserica Schitn-Măgureanu, sectorul 2.

— Revista Glia, Turnu-Măgurele, nr. 2 - 7 , Iulie 1929. Buletinul Camerei Agricole din jud. Teleorman. Apare sub direcţiunea Preotului Metodie Po­pescu.

— Cei buni îna in te ! — Darea de seamă despre bogata activitate a des-părţămîntului judeţean, Sibiiu al ,AstreiS în decursul anului 1927—1928. — 64 pagini. Preţul nu e pus.

De cerut, la „Astra" Sibiiu, strada Şaguna 6.

— «Engleza pentru Toţi» — de Gheorghe V. Lohan — Preţul 130 Lei. Acest volum cuprinde 178 de pagini, cu toate regulile gramaticale, expuse într'o formă să poată oricine să înveţe uşor şi repede această limbă.

La librării sau la autor, Bucureşti 2, str. Dr. Vamali, No. 20.

— V o r b e de d e m u l t — de N. I. Dumitrescu. — 45 pagini format mic. Preţul 5 lei.

— Stan B o l o v a n — de Ioan Pop-Reteganul. - 48 pagini 5 lei ; cuprinde poveşti ardeleneşti.

— Poveş t i în versuri — de Gh. Coşbuc. — 104 pagini format mic. Preţul 5 lei.

— D e s p r e Testament . — Explicarea articolelor din lege — de d. Dr. Vaier Moldovan. — 128 pagini, preţul 5 lei.

— Ingrăşarea sau g i ino irea pă­mântului — de Aurel Coşciuc. — 120 pagini, 5 lei.

— Ziua Uniri i . — Piesă de teatru, de Elena şi C. Sporea. — 48 pagini, 5 lei.

— Cărt ic ica Sănătăţ i i — de d. Dr. I. Ben. — 104 pagini, 5 lei ; având şi figuri.

—începutu l N e a m u l u i R o m â n e s c , poveste istorică — de Păr. Dr. Ioan Lupaş. — 104 pagini, 5 lei.

— Traista Bunicului , — povestiri şi legende — de Sabin G. Truţia. — 100 pagini, 5 lei.

— Flori d e pe Câmpie , — poezii poporale, culese — de T. Podariu. — 96 pagini. Preţul 5 lei.

De cerut, toate aceste broşuri — la Biblioteca poporală a Asociaţiunii «Astra», Sibiiu.

Tipografia «Corpului de Jandarmi», Bucureşti