Colegiul Tehnic „Andrei Şaguna” Oradea

Aria curriculara:TehnologiiDomeniul de pregătire de bază: MecanicăDomeniul de pregătire generală: Mecanică de motoareM IV „Ergonomia locului de muncă” (CDL)

Programa scolară pentruCurriculum dezvoltare locală

Clasa a X-aLiceu, Filiera tehnologică, Profil tehnic

An scolar: 2010-2011

Colectivul de elaborare:-ing.Negrean Alexandrina - prof. C.T. ”Andrei Şaguna”-ing.Postole Gretta - prof. C.T. ”Andrei Şaguna”

1. Nota de prezentare a programei

Curriculumul în dezvoltare locală presupune participarea mai multor factori implicaţi în procesul de educaţie: elevi, cadre didactice, părinţi, parteneri sociali (agenţi economici, instituţii/organizaţii locale sau regionale, etc). Opţiunea pentru o astfel de componentă a curriculumului se integrează strategiei de descentralizare, conform căreia autorităţile publice locale trebuie să joace un rol important în învăţământul profesional şi tehnic datorită responsabilităţii şi angajamentelor pe care le au faţă de cetăţeni.

Curriculumul de dezvoltare locală este elaborat într-un cadru de parteneriat între şcoală şi comunitate şi are în vedere:

• resursele locale pentru instruire ( resurse umane, baza materială a grupurilor şcolare, cadrul de colaborare cu agenţii economici);

• cerinţele locale pentru pregătirea în diverse calificări, care să servească activităţilor economice desfăşurate în zonă.

Conţinutul curriculumului de dezvoltare locală pentru pregătirea de specialitate a fost elaborat de către colective mixte formate din profesori şi specialişti din domeniul în care elevii se pregătesc. Modulul „Ergonomia locului de muncă” – stagiu de practică face parte din Curriculum in dezvoltare locală pentru clasa a X-a liceu, filiera Tehnologică, profil Tehnic, pregătire de bază în domeniul Mecanică, pregătire generală în domeniul Mecanică de motoare.

Aceasta disciplină se studiază timp de 3 saptamani * 30 ore/săpt. şi este structurată pe Unităţile de competenţă pentru dobândirea abilităţilor cheie „Pregătirea pentru integrare la locul de muncă”, „Tranziţia de la şcoală la locul de muncă”, „Lucrul în echipă”. Scopul acestei discipline poate fi sintetizat astfel:

lărgirea domeniului ocupaţional, dar şi dezvoltarea competenţelor cheie şi a competenţelor personale şi sociale: comunicare, lucru în echipă, gândirea critică, asumarea responsabilităţilor, creativitatea;

dobândirea cunoştinţelor şi deprinderilor de dezvoltare a unei afaceri proprii pornind de la formarea profesională într-o calificare;

promovarea valorilor democratice în curriculum care să le permită viitorilor absolvenţi să devină cetaţeni responsabili ai unei societăţi deschise.

2. Lista unităţilor de competenţă relevante

În cadrul modulului ERGONOMIA LOCULUI DE MUNCĂ au fost angrenate competenţele din două unităţi de competenţă cheie, pentru care se alocă un număr de 3 credite.22.6.Pregătirea pentru integrarea la locul de muncă 1.5 credite 22.6.1. Obţine informaţii despre cerinţele locului de muncă.

22.6.2. Se încadrează în cerinţele locului de muncă. 22.6.3. Descrie structura unei organizaţii din domeniul profesional. 22.6.4 Manifestă disponibilitate faţă de sarcinile de lucru.22.7. Tranziţia de la şcoală la locul de muncă 1.5 credite 22.7.1. Îşi evalueză nivelul de pregătire în raport cu cerinţele unui loc de muncă. 22.7.2. Manifestă mobilitate ocupaţională faţă de schimbările de pe piaţa muncii. 22.7.3. Îşi asumă responsabilităţile faţă de sarcina primită. 22.7.4. Se instruieşte continuu în vederea îmbunătăţirii propriei performanţe.

3. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor pentru MIV „Ergonomia locului de muncă”

Nr.crt.

Titlul unităţii de competenţă

Competenţe Conţinuturi Situaţii de învăţare

1.

2. 3. 4. 5.

1

Pregătirea pentru integrarea la locul de muncă

Obţine informaţii despre cerinţele locului de muncă

I. Integrarea la locul de munca Informaţii specifice locului

de muncă: program, instrucţiuni de muncă,

regulamentele şi cerinţele locului de muncă Definirea sarcinilor de lucru specifice locului de muncă Regulamente de ordine interioară Norme de igienă,securitate si PSI la locul de muncă

II. Structura organizatorică a agentului economic Funcţiile, ierarhizarea şi nivelul de calificare; fişa postului Relaţia de subordonare, colaborare şi comunicare în echipă; Disfunctionalităţi la locul de muncă

Activităţi introductive

Verificarea conţinutului anterior

Realizarea ideilorancoră

Anunţarea temei şi a obiectivelor

Dirijarea învăţării

Obţinerea performanţei şiasigurarea feed - back– ului

Intensificarearetenţiei şitransferului de cunoştinţe

Se încadrează în cerinţele locului de muncă

Descrie structura unei organizaţii din domeniul profesional

Manifestă disponibilitate faţă de sarcinile de lucru

2

Tranziţia de la şcoală la locul de muncă

Îşi evaluează nivelul depregătire în raport cucerinţele unui loc demuncă

III.Relaţia cu clientii Tipuri de clienţi; modalităţi

de colaborare cu clienţii şi drepturile acestora Tratarea nediscriminatorie a clienţilor; Limbajul verbal şi nonverbal în raporturile cu clienţii; Parametrii calitativi a serviciilor oferite clienţilor.

Activităţi introductive

Verificarea conţinutului anterior.

Realizarea ideilor ancoră.

Anunţarea temei şi a obiectivelor.

Dirijarea învăţării.

Obţinerea performanţei şi asigurarea feed- back– ului.

Intensificarea retenţiei şitransferului de cunoştinţe

Manifestă mobilitateocupaţională faţă deschimbările de pe piaţamuncii

Îşi asumă responsabilităţile faţă de sarcina primită

Se instruieşte continuuîn vederea îmbunătăţiriipropriei performanţe

4. Sugestii metodologiceCele 90 ore alocate modulului vor fi predate de către maistrul instructor şi rămâne la latitudinea

acestuia repartizarea orelor necesare fiecărei teme în funcţie de dificultatea acesteia.Între competenţe si conţinuturi există o relaţie biunivocă, competenţele determină contţinuturile

tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.Activitatea de învăţare/instruire utilizată de cadrul didactic va avea un caracter activ, interactiv, cu

pondere sporită pe activitatea de învatare şi nu pe cea de predare.Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la elevi a competenţelor vizate de parcurgerea

modulului, se recomandă ca în acest proces să se utilizeze metode cât mai diverse, care să stimuleze atenţia, interesul, participarea nemijlocită şi spiritul creativ al elevilor.

Metodele recomandate pentru atingerea obiectivelor sunt:- explorative (vizite de documentare, observarea independentă, studiul de caz, problematizarea);- expozitive (explicaţia, descrierea, exemplificarea);- metode bazate pe acţiune (efectuarea de lucrări practice, jocul de rol, simularea).Continuturile programei modulului „Ergonomia locului de muncă” trebuie să fie abordate într-o

manieră diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul de cunoştinţe achiziţionate anterioar.

Tipurile de activităţi de învăţare şi alegerea tehnicilor de instruire practică revin maistrului instructor şi agentului economic, care au sarcina de a individualiza şi de a adapta activitatea practică la particularităţile elevilor.

Maistrul instructor şi agentul economic au libertatea de a alege metodele şi tehnicile de învăţare activă şi de a propune noi activităţi de învăţare, în măsură să asigure formarea competenţelor prevăzute în programă. Se recomandă metodele centrate pe elev, care asigură un caracter formativ procesului de învăţământ. Se va avea în vedere şi utilizarea metodelor specifice pentru dezvoltarea competenţelor elevilor care prezintă deficienţe integrabile, prin adaptarea acestora la specificul condiţiilor de învăţare şi de comportament.

Evaluarea formativă, continuă este implicită demersului pedagogic curent în orele de instruire practică comasată, permiţând, atât maistrului instructor, agentului economic, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor, priceperilor şi deprinderilor practice, să identifice defectele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării procesului de predare / învăţare.

Instrumentele de evaluare continuă trebuie corelate cu indicatorii de performanţă şi probele de evaluare din cadrul competenţelor individuale relevante pentru modul, astfel, evaluarea continuă este condiţionată de criteriile de performanţă şi de probele de evaluare din Standardul de pregătire profesională.

Criteriile specifice de evaluare trebuie stabilite de maistru instructor împreună cu agentul economic şi sunt prezentate elevului. Elevul poate fi integrat în evaluarea activităţii sale, consolidând, astfel, capacitatea de a se autoevalua şi mărind gradul de transparenţă a acordării notelor.

Promovarea modulului este condiţionată de formarea tuturor competenţelor din tabelul de corelare, evaluate prin probele de evaluare din Standardul de pregătire profesională.

5. Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare.

Formarea competenţelor cuprinse în modul se poate realiza prin utilizarea celor mai adecvate metode de predare-învăţare, în care activitatea didactică este centrată pe elev.

Metode ca : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, experimentul stimulează gândirea logică, cauzală, analitică, imaginaţia şi creativitatea elevilor, având o eficienţă maximă în procesul de învăţare.

Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate din standardul de pregătire profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara competenţelor specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Se pot utiliza atât metodele clasice de evaluare, cât şi metode alternative de evaluare: observarea sistematică, investigaţia, proiectul, portofoliul elevului, autoevaluarea. Autoevaluarea este una din metodele care capătă o extindere tot mai mare datorită faptului că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează propunerile.

Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandat în această situaţie este fişa de observaţie. În această fişă de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care au fost bifate toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.

Instrucţiuni de evaluare pentru maistru instructor1. În mod normal, fiecare evaluare trebuie să se încheie în cadrul unei singure sesiuni de

predare. Orice abatere de la această normă va fi menţionată în instrucţiunile specifice fiecărei unităţi. 2. Elevul trebuie să efectueze exerciţiile din instrumentul de evaluare, iar după ce a terminat, să

înmâneze evaluatorului respectivul document. 3. În cazul probelor orale sau scrise, evaluatorul trebuie să corecteze răspunsurile elevului,

comparându-le cu fişa cu răspunsuri corecte. Fişa cu răspunsuri corecte nu conţine întotdeauna unicele răspunsuri corecte; de aceea, evaluatorul trebuie să utilizeze aceasta fişa cu discernământ.

4. În cazul probelor practice, evaluatorul trebuie sa verifice capacitatea elevului, comparând modul in care elevul îndeplineşte diverse sarcini cu o listă de verificare (fisa cu răspunsuri corecte) sau/şi cu exemple de fapt. Elevii trebuie sa îndeplinească cu succes fiecare sarcină.

5. Evaluarea orală poate fi utilizata împreuna cu alte forme de evaluare pentru a oferi probe suplimentare sau / şi rezolva probleme minore care pot să apară în evoluţia elevului.

6. Valori si atitudini

1. Lărgirea domeniului ocupaţional, dar şi dezvoltarea competenţelor cheie şi a competenţelor personale şi sociale: comunicare, lucru în echipă, gândirea critică, asumarea responsabilităţilor, creativitatea;

2. Dobândirea cunoştinţelor şi deprinderilor de dezvoltare a unei afaceri proprii pornind de la formarea profesională într-o calificare;

3. Promovarea valorilor democratice în curriculum care să le permită viitorilor absolvenţi să devină cetăţeni responsabili ai unei societăţi deschise.

7. Instrumente de lucru

FIŞA DE DOCUMENTARENOŢIUNI DE PROTECŢIA MUNCII

SISTEM DE MUNCĂ

PROCESDE

MUNCĂ

Executant

Mijloace de producţie

Mediu de muncă

Sarcina de muncă

1. OBIECTUL ŞI IMPORTANŢA PROTECŢIEI MUNCIICa disciplină ştiinţifică, protecţia muncii, face parte din ansamblul ştiinţelor muncii, având ca obiect

studierea legităţilor fenomenelor de accidentare şi îmbolnăvire profesională, precum şi a mijloacelor şi măsurilor de prevenire a acestora.

Ca instituţie de drept, protecţia muncii, reprezintă "un ansamblu de norme legale şi imperative", având ca obiect reglementarea relaţiilor sociale ce se formează în legătură cu organizarea, conducerea şi realizarea procesului de muncă, în scopul prevenirii accidentelor şi bolilor profesionale.

Ca activitate metodologico-aplicativă, protecţia muncii este parte integrantă a conceperii, organizării şi desfăşurării proceselor de producţie şi cuprinde ansamblul de acţiuni şi măsuri prin care se realizează efectiv securitatea muncii.

Deci, scopul final al activităţii de protecţia muncii este asigurarea vieţii şi integrităţii anatomo-funcţionale a omului în procesul muncii.

2. ELEMENTELE PROCESULUI DE MUNCĂ ŞI INTERACŢIUNEA LOR

Procesul de muncă reprezintă succesiunea în timp şi în spaţiu a activităţilor executantului şi mijloacelor de producţie în sistemul de muncă.

Sistemul de muncă reprezintă totalitatea acţiunilor pe care trebuie să le efectueze executantul prin intermediul mijloacelor de producţie, pentru realizarea scopului sistemului de muncă şi a condiţiilor impuse de realizare a acestora.

Executantul este omul implicat nemijlocit în realizarea sarcinii de muncă.Mijloacele de producţie reprezintă totalitatea mijloacelor de muncă (unelte, mijloace de transport şi

comunicaţie, recipiente şi depozite pentru păstrarea produselor etc.) şi a obiectelor muncii (materiile prime) pe care oamenii le folosesc în procesul de producţie.

Mediul de muncă reprezintă totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihologice în care executantul îşi desfăşoară activitatea.

3. FACTORII DE RISC DE ACCIDENTĂRI ŞI ÎMBOLNĂVIRI PROFESIONALESunt factori (însuşiri, stări, pocese, fenomene, comportamente) proprii elementelor sistemului de

muncă, ce pot provoca în anumite condiţii, accidente de muncă sau boli profesionale.La modul cel mai general se clasifică astfel:

Factori de risc proprii executantului se regăsesc implicaţi în geneza tuturor celorlalţi factori de risc, deoarece omul este elaboratorul şi, totodată, cel care verifică şi poate intervenii asupra celorlalte elemente ale sistemului de muncă.

Factorii de risc proprii sarcinii de muncă care se manifestă prin două forme: - conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu scopul sistemului de

muncă ce are la bază o insuficientă cunoaştere a tehnologiilor şi metodelor de muncă;- sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului care provine din neluarea în

considerare a posibilităţilor fizice şi psihice ale omului. Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie care pot fi: fizici (risc mecanic, risc termic, risc electric),

chimici (acizi, substanţe toxice, substanţe inflamabile, substanţe explozive) şi biologici (microorganisme). Factorii de risc poprii mediului de muncă sub formă de depăşiri ale nivelului sau intensităţii funcţionale a

parametrilor de mediu specifici, precum şi de apariţii ale unor condiţii de muncă inadecvate.

4. CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

Conform legislaţiei în vigoare, în ţara noastră se înţelege prin accident de muncă vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care se produc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de cel puţin o zi, invadilitate sau deces.

După numărul persoanelor afectate, accidentele pot fi:-individuale, când este afectată o singură prsoană;-colective, când sunt afectate cel puţin trei persoane.

După urmările (efectele) asupra victimei, accidentele pot fi:-care produc incapacitatea temporară de muncă;-care produc invadilitate;-care produc deces.

După natura cauzelor directe care provoacă vătămarea există accidente mecanice, electrice, chimice, termice, prin radiaţii sau complexe (datorate unor cauze directe combinate).

După natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de muncă se împart în contuzii, plăgi, înţepături, tăieturi, striviri, arsuri, entorse, fracturi, amputări, leziuni ale organelor interne, intoxicaţii acute, asfixii, electrocutări, insolaţii, leziuni multiple.

După locul leziunii, pot fi accidente la cap, la trunchi, la membrele superioare, la membrele inferioare, cu localizări multiple.

După momentul în care se resimpt efectele, există accidente cu efect imediat şi accidente cu efect ulterior.

5. CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE

Conform definiţiei date de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, bolile profesionale constituie afecţiuni ai căror agenţi specifici sunt prezenţi la locul de muncă, asociaţi cu anumite operaţii industriale sau cu exercitarea unor profesii.

La noi în ţară, prin boală profesională se înţelege afecţiunea ce se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristicile locului de muncă, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă.Bolile profesionale declarabile prevăzute de legislaţia din România sunt date în tabelul următor:

Nr. crt.

Denumirea bolii Noxele profesionale care provoacă boala

1. Intoxicaţii (acute, subacute sau cronice) şi consecinţele lor.

Substanţe cu acţiune toxică cunoscută.

2. Pneumoconioze (fibroze pulmonare cauzate de pulberi minerale) cum sunt: silicoza, azbestoza, aluminoza, precum şi forme mixte simple sau asociate cu tuberculoza.

Pulberi de bioxid de siliciu, silicaţi, azbest, cărbune şi altele în atmosfera locurilor de muncă.

3. Înbolnăviri respiratorii cauzate de pulberi organice (bisinoză, bronşită cronică).

Pulberi vegetale textile (bumbac, in cânepă şi altele).

4. Îmbolnăviri respiratorii cronice cauzate de substanţe cronice iritante.

Substanţe toxice iritante (bioxid de sulf, oxizi de azot etc.) în atmosfera locurilor de muncă.

5. Cancer pulmonar al mucoasei sinusurilor paranazale.

Inhalarea gazelor şi pulberilor radioactive, inhalarea vaporilor şi pulberilor de compuşi cancerigeni ai cromului şi nichelului.

6. Nevroze de coordonare. Mişcări numeroase şi frecvent repetate. Încordarea sistematică a muşchilor şi ligamentelor sau presiune pe tendoane.

7. Boală de vibraţii (angionevroze şi modificări osteoarticulare).

Vibraţii şi trepidaţii legate de munca cu instrumente care vibrează puternic.

8. Dermite acute şi cronice, ulceraţii, melanodermii şi leucodermii.

Contact prelungit cu substanţe chimice iritante (lacuri, solvenţi, uleiuri minerale, hidrocarburi clorate etc.)

9. Hipoacuzie şi surditate de percepţie. Acţiunea prelungită a zgomotului intens.10. Cataractă. Acţiunea îndelungată şi intensivă a energiei

radiante (radiaţii infraroşii, unde electromagnetice de înaltă frecvenţă etc.).

11. Electrooftalmie. Acţiunea radiaţiilor ultraviolete.12. Conjunctivite. Substanţe toxice iritante şi pulberi iritante în

zonele de muncă.13. Boală de iradiaţie. Acţiunea radiaţiilor ionozante.14. Nistagmus. Încordarea îndelungată a aparatului vizual în

condiţii defavorabile de iluminat.15. Şoc caloric, colaps caloric, crampe calorice. Expunerea la condiţii meteorologice

defavorabile care provoacă supraîncălzirea organismului.

16. Psihonevroze. Îngrijirea îndelungată a bolnavilor psihici în unităţi de psihiatrie.

17. Sindrom cerebroastenic şi tulburări de termoreglare. Acţiunea prelungită a undelor electromagnetice de înaltă frecvenţă.

Competenţa Subiect Exerciţiul RezolvatSănătatea şi securitatea muncii

Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor.

Măsuri de eliminare a riscurilor la locul de muncă: instructaje, utilizarea documentaţiei legislaţiei în vigoare specifice domeniului:-instructaje iniţiale, curente şi periodice-documente de informare: fişe, afişe, filme, cataloage, broşuri, pliante, instrucţiuni de lucru.

I, II, III

Măsuri de igienă şi protecţia muncii :- fişa individuală de instructaj-echipamente de lucru şi echipamente individuale şi colective de protecţie-trusă de prim ajutor-materiale igienico-sanitare-materiale şi mijloace de stingere a incendiilor

I, II, III

Sisteme şi dispozitive de protecţie:-individuale şi colective specifice locului de muncă. I, II, III

Materiale şi mijloace de prevenirea şi stingerea incendiilor:-apă, nisip, pături, hidranţi, stingătoare cu spumă, cu praf, cu CO2

I, II, III

Planifică acţiuni de evitare si de reducere a riscurilor identificate la locul de muncă.

Locuri de muncă periculoase specifice domeniului.I, II, III

Situaţii deosebite şi factorii de risc de la locul de muncă-situaţii de risc: perturbări funcţionale, defecţiuni ale utilajelor, nerespectarea principiilor ergonomice, comportament necorespunzător al lucrătorului la locul de muncă, starea fizică şi psihică necorespunzătoare a lucrătorului-accidente de muncă-boli profesionale-avarii

I, II, III

Echipamente de lucru şi de protecţie specifice locului de muncă.

I, II, III

Coordonează activităţile în caz de accident.

Primul ajutor în caz de accident:-trusa de prim ajutor.

I, II, III

Planul de acţiune în caz de accident la o situaţie dată:-eliminarea cauzelor-evacuarea accidentaţilor-anunţarea organelor abilitate, în funcţie de tipul accidentului.

I, II, III

Sarcinile în caz de accident ale echipelor de intervenţie:-individuale-de grup.

I, II, III

FIŞA DE LUCRUNorme de securitate si sănătate la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor

GHID PROTECŢIA MUNCII

TESTprivind cunoaşterea normelor N.T.S.M.

1.Definiţi accidentul de muncă.________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________2.Cui se datorează accidentele electrice şi care sunt acestea?________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________3.Enumeraţi cinci factori de risc specifici calificării dumneavoastră, care ar putea conduce la producerea unor accidente de muncă?________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________4.Cum trebuie marcate şi iluminate căile de acces?________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________5.Care este modul de alarmare în cazul necesităţii evacuării rapide a spaţiilor didactice?________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________6.Câte feluri de instructaje cunoaşteţi? Cine are obligaţia instruirii dumneavoastră?________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________7.Enumeraţi mijloacele individuale de protecţie obligatorii a fi utilizate în activitatea dumneavoastră practică (pentru protecţia capului, a mâinilor, a picioarelor, a epidermei, a ochilor, a urechilor, a corpului)?________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________8.Ce îngrijiri imediate se acordă accidentatului în caz de fracturi şi luxaţii?________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________9.Care este prima operaţie în situaţia acordării primului ajutor în caz de electrocutare?________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________10.Enumeraţi măsurile minimale de protecţia muncii la utilizarea sculelor, aparatelor, maşinilor, instalaţiilor specifice calificării?_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

8. Bibliografie1. Romiţă, Iucu – Teoria şi metodologia instruirii, curs Proiectul pentru Învăţămantul Rural, Bucureşti,

20062. Romiţa Ţiglea Lupaşcu – Pregătire de bază în domeniul mecanică-instruire teoretică, Ed.Oscar Print .

Bucureşti, 20003. Romiţa Ţiglea Lupaşcu – Pregătire de bază în domeniul mecanică -instruire practică, Ed.Oscar

Print. Bucureşti , 20004. Mărginean, V., Moraru, I., Teodorescu, D. – Utilajul şi tehnologia Meseriei, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 19985. Noia, R., Ţenescu, L. – Organe de maşini şi mecanisme, Editura Sigma, Bucureşti, 20036. Dan, Potolea – Teoria şi practica evaluării educaţionale, curs Proiectul pentru Învăţămantul Rural,

Bucureşti, 20067. Ion, Gh., Voicu, M., Paraschiv, I. – Tehnologia asamblării şi montajului, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1979