CD Ciclu Liceal

8/18/2019 CD Ciclu Liceal

1/65

CUVÂNT ÎNAINTE

“Natura nu a fost atentă o secundă și s- a născut omul. Dacă omul nu vafi atent o secundă natura își va repara greșeala.” – Voltaire

Lucrarea de față reprezintă o călătorie imaginară prin Parcul Natural

Balta Mică a Brăilei, în același timp, un instrument de lucru care se

adresează, cu mai multe informații despre conservarea și protecția aceastei

zone umede, tuturor elevilor și profesorilor. Conține noțiuni de biologie și

geografie, la un nivel accesibil elevilor, necesar e desfășurării unor forme

variate de activități didactice la clasă sau extraşcolare.

Prezentarea parcului nu se realizează printr -o simplă enumerare delocuri și specii, ci este abordată dintr -o perspectivă ecologică, dirijată pe

modul de înțelegere a interacțiunii dintre acestea, având ca rezultat o arie

geografică unitară, echilibrată și unică.

De asemenea, parcul este văzut și prin prisma acțiunilor omului, ca o

modalitate de a înțelege că noi toți suntem parte integrantă a mediului și nu

stăpânii lui, și astfel poate vom fi capabili să realizăm cât de important este sănu distrugem ceea ce natura a construit în milioane și milioane de ani.


2/65

1. INTRODUCERE

Ecologia = știința vieții.

Este o știință care nu se ocupă de studiul organismelor individual,

pentru aceasta există biologia, ci de studiul complexelor pe care le formeazăgrupurile de organisme împreună cu mediul înconjurător. Nu se poate face o

distincție între sistemele biologice și mediul lor. Niciun organism viu nu poate

fi separat de mediul său de viață, nu poate exista în afara condițiilor oferite de

mediul geografic, cu toate elementele sale biotice și abiotice.

Sistemele supraindividuale de care se ocupă ecologia sunt:

-

populația – un grup de indivizi din aceeași specie, situați în acelașibiotop;

- biocenoza (și biotopul) – un grup de populații situate în același biotop -

biotopul reprezintă ansamblul abiotic (neviu) în care trăiește o populație,

de exemplu o pășune;

- ecosistemul – este reprezentat de un sistem complex alcătuit din

biocenoză și biotop;

- biosfera – cuprinde toate ecosistemele de pe planeta noastră.

Geografia studiază Pământul ca planetă, cu toate învelișurile sale (litosferă,

atmosferă, hidrosferă, biosferă, pedosferă și antroposferă) și legăturile

acestora, materializate printr-un ansamblu de fenomene din care rezultă

mediul geografic.

La rândul său, geografia se împarte în două ramuri:

- geografia fizică studiază învelișurile Terrei, fenomenele naturale

rezultate în urma interacțiunii dintre ele.

- geografia umană studiază atroposfera, adică răspândirea omului pe

Terra în strânsă legătură cu activitățile sale (exploatarea resurselor

naturale, agricultura, industria, transporturile, turismul, comerțul etc.),

precum și impactul acestora asupra mediului geografic.

În final, putem concluziona că geografia nu se ocupă doar cu identificarea și

localizarea munților, râurilor, orașelor etc. pe suprafața Pământului, ci explică

manifestarea tuturor fenomenelor care a condus la apariția și evoluția lor.


3/65

Dicţionar

Ecologie = ramură a biologiei care studiază relațiile de interacțiune dintre

organisme și mediul lor de viață.

Geografia = știinţa care descrie Pământul, înveliurile sale dar și interacţiunea

dintre acestea.

2 . PARCUL NATURAL BALTA MICĂ A BRĂILEI

În 2000, zona inundabilă braileană, cuprinsă între Dunărea Navigabilă

și brațul Vâlciu, este menţionată sub denumirea de Balta Mică a Brăilei, î n

lista Rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale sau naturale.

Parcul natural Balta Mică a Brăilei este o Zona umeda de impor tanţă

internaţională, sit Ramsar, din 15 iunie 2001.

În 2003 a fost recunoscut Parcul Natural Balta Mică a Brăilei şi

reconfirmat oficial cu statutul de Zonă umedă de importanţă internaţională,

obţinut în anul 2001.

Administrația Parcului Natural Balta Mică a Brăilei începe să funcționeze

din 8 august 2004.Arie protejată: zonă terestră, acvatică sau subterană, delimitată

geografic în care există specii de plante şi animale sălbatice sau alte

elemente cu valoare ecologică, culturală sau ştiinţifică deosebită şi care

beneficiază de un regim special de protecţie şi conservare.

Ariile protejate sunt adevărate săli de clasă în aer liber în care elevii pot fi

educaţi asupra rolului naturii, protecţiei şi conservării acesteia.

Ariile protejate cuprind:

parcuri naţionale;

parcuri naturale;

rezervaţii ştiinţifice;

rezervaţii naturale; rezervaţii ale biosferei;

monumente ale naturii;


4/65

zone umede de importanţă internaţională;

situri ale patrimoniului mondial natural;

Dicţionar

Parc naţional = suprafaţă întinsă de teren, protejată şi îngrijită, încare este interzisă activitatea omului pentru a se păstra neschimbat mediul

natural.

Rezervaţie naturală = zonă terestră sau acvatică bine delimitată ce

cuprinde monumente ale naturii ocrotite prin lege, deschisă vizitatorilor in

scop ştiinţific, educativ şi turistic.

Rezervaţie știinţifică = zonă în care se urmărește conservarea unui

element rar, ceea ce face ca vizitatorii să nu aibă acces.

Rezervaţie a biosferei = teritoriu ocrotit pe plan internaţional cu

scopul de a ocroti și de a conserva diversitatea și integritatea comunităţilor de

plante și animale în cadrul ecosistemelor naturale.

Monument al naturii = specie de plante, animale rare, formă de relief

etc., de interes ştiinţific.

Zonă umedă = zonă de conservare şi ocrotire a faunei acvatice, din

mlaştini, bălţi, lacuri, râuri etc.

Sit ale patrimoniului mondial natural = zonă naturală ce formeazăhabitatul unor specii de animale şi plante ameninţate.


5/65

Exerciţii, jocuri, aplicaţii

Identifică în careul următor, 5 elemente componente ale unei arii

protejate.

A Z E C R D P U M V

R E Z E R V A T I E

P S O I M O R V R D

H C N C O K C I O O

E R A T N U J G R L

V O U O U V S R I E

I U M R M S I T E I

S I E I E U A A S U

C T D A N T L M A S

S A A N T U E L R D

Balta Mică a Brăilei – Cadrul natural Marele areal al Bălţii Brăilei reprezintă cea mai mare unitate naturalădin Lunca Dunării româneşti, limitată de Dunăre (navigabilă) la vest şi Braţul

Măcin la est, cu o lungime estimată la 60 km, lăţime de 20 km şi o suprafaţă

de 9620 Km2. Pe latura vestică a acestei arii geografice s-a individualizat

Balta Mică a Brăilei este singura zonă rămasă în regim hidrologic natural

(zonă inundabilă) după îndiguirea în proporţie de 70 % a Bălţii Brăilei, şi

totododată, reprezintă una dintre ariile protejate tinere din România, fiindcaracterizată printr-un peisaj unic, în cadrul bazinului hidrografic al Dunării

(fig. 1).

Fluviul Dunărea este al doilea din Europa, ca lungime, după Volga

(3696 km), izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră (Germania), de sub vârful

Kandel la 1241 m, prin doi afluenţi (Breg si Brigach) care se unesc la

Donauschingen (Germania). Pe întreaga sa lungime, măsoară 2857 km, dincare 1075 km pe teritoriul României. Dunărea este singurul fluviu din lume a


6/65

cărui lungime se măsoară de la vărsare spre izvoare în mile marine (Mm)

până la Galaţi, după care în kilometri (km).

Fig. 1 Bazinul hidrografic al Dunării (prelucrare după: www. icpdr.org); A - Balta Mică a Brăilei

Străbate regiuni variate, sisteme montane, hercinice şi alpine, unităţi

de câmpie, regiuni cu aspecte climatice şi hidrologice diverse.Se varsă în Marea Neagră prin Delta Dunării, a treia ca mărime din

Europa. Fluviul este impărţit în trei sectoare: cursul superior sau alpin, cu o

lungime de 1060 km (de la izvoare şi până la Poarta Devin-Slovacia), cursul

mijlociu, denumit şi panonic, (se desfăşoară între Poarta Devin şi Baziaş,

lung de 722 km) şi cursul inferior sau pontic (între Baziaş şi până la

vărsarea în Marea Neagră). Suprafaţa bazinului hidrografic (al doilea dinEuropa şi al 21-lea pe Glob) este de 801463 km2, ceea ce înseamnă

aproximativ 8,12 % din continentul nostru.

Cursul inferior al Dunării mărgineşte sau străbate teritoriul României

pe 38 % din lungimea sa totală, şi se împarte în patru subsectoare cu

caracteristici distincte: Defileul Dunării (Baziaş - Porţile de Fier), Subsectorul

luncii (Porţile de Fier -Călăraşi), Subsectorul bălţilor (Călăraşi-Brăila), Dunărea

Maritimă (Brăila-Marea Neagră).


7/65

Balta Mică a Br ăilei este situată în al treilea subsector al Dunării, cel al

bălţilor, în care fluviul curge prin mai multe braţe ce se unesc şi se separă,

aproape ritmic, în lungul său (fig. 2).

Fig. 2 Braţele Dunării şi Balta Mică a Brăilei(imag ine prelucrată după: www.GoogleEarth.com)

Reprezintă o porţiune restrânsă din Balta Br ăilei (Insula Mare a

Br ăilei) care a r ămas în regim natural, după îndiguirea acesteia din anii „60.

Se desf ăşoară pe 62 km, din aval de localităţile Giurgeni şi Vadu-Oii, până înamonte de municipiul Br ăila, ocupând o suprafaţă de 207 Km2 (fig. 3).

Balta Mică a Brăilei este bine delimitată, începând din 1964, de două

diguri insubmersibile, unul pe stânga Dunărea şi altul pe dreapta braţului

Vâlciu. Datorită celor două diguri amplitudinea nivelurilor apei în timpul

viiturilor pe Dunărea şi pe braţul Vâlciu, precum şi în Balta Mică a Brăilei, a

crescut considerabil, s-au mărit suprafeţele inundate şi a crescut frecvenţa

inundaţiilor, astfel că procesele geomorfologice şi cele biocenotice din Balta

Mică a Brăilei suportă nemijlocit consecinţele acestora.


8/65

Dicţionar AFLUENT – curs de apă care

se varsă intr -o altă apă

curgătoare sau într -un lac;

AMONTE – sector din cursul

unui râu aflat în apropiereaizvorului, în raport cu un punct

de reper;

AVAL - sector al cursului unui

râu situat spre vărsare, în

josul văii, în raport cu un punct

de reper;BAZIN HIDROGRAFIC –

suprafaţa de pe care râul îşi

adună apele;

CURSUL RÂULUI – traseul

râului cuprins între izvor şi

gura de vărsare. Acesta este

împărţit în trei sectoare:

superior, mijlociu şi inferior;

DIGURI INSUBMERSIBILE –

construcții din pământ

realizate î n vederea scoaterii

definitive a suprafeţelor

inundabile de sub influenţaDunării; sunt dispuse paralel

cu malul cursului de apă.

GURĂ DE VĂRSARE – locul

unde un râu se varsă in alt

râu, lac, mare sau ocean;

INSULA MARE A BRĂILEI – partea cea mai extinsă a

luncii, cuprinsă întreFig. 3 Balta Mică a Brăilei. Harta fizico-geografică


9/65

br aţele Dunării (Dunarea Navigabilă şi Macin), transformată într -o regiune

agricolă în urma desecării şi îndiguirii.

IZVOR – punctul de unde râul îşi începe cursul;

MILĂ MARINĂ – unitate de măsură pentru distanţe pe mare, egală cu 1852

m;

Ştiaţi că: Balta Mică a Brăilei este mai mare de circa o sută de ori decât micul stat,

Monaco, situat în sudul Franţei, dar reprezintă doar 4,34 % din judeţul Brăila?

Aplicaţie: 1. Calculaţi perimetrul Bălţii Mici a Brăilei în lungul braţelor Dunării cu

ajutorul scării grafice a hărţii (fig. 3). 2. Precizaţi, utilizând harta (fig. 3), cea mai scurtă distanţă, pe apă,

între Brăila şi localităţile: Gropeni, Măraşu şi Măgureni.

Balta Mică a Brăilei – Geneză Din punct de vedere geomorfologic, Balta Mică a Brăilei reprezintă o

succesiune de ostroave. Începând din aval de confluenţa cu Călmăţuiul, din

Dunăre (navigabilă) s-au desprins braţele secundare Orbu, Calia, Cravia,

Harapu, ce au format şi delimitat ostroave cu dimensiuni foarte diferite,

respectiv Vărsăturii, Crăcănel, Orbu, Popa, Calia, Fundu Mare, Harapu.

Se consideră că marile ostroave, ale Brăilei şi ale Ialomiţei (din amonte),

au început a se contura încă din Tardiglaciar, cu circa 13000-11000 ani în

urmă, proces care s-a intensificat în Holocen (11000 - prezent) şi, mai ales,

în Atlantic, 5.500 ani – 2.250 ani B.C.Este cunoscut că în Atlantic s-a instaurat un climat mai cald şi mai

umed decât cel prezent, climat ce a determinat creşterea debitelor lichid şi

solid ale Dunării, favorizând procesele de acreţie laterală şi verticală din

albii. Respectivele schimbări climatice au fost răspunzătoare şi de

eustatismul pozitiv al Mării Negre, cu o valoare de aproximativ 3 - 5 m,

datorită căruia ţărmul mării se afla la vremea respectivă (după uneleaprecieri) în amonte de Brăila. Condiţiile climatice din Atlantic au favorizat, de

asemenea, intensificarea proceselor de agradare şi degradare din albiile


10/65

afluenţilor Dunării, cu obârşie carpatică, care şi-au intensificat aportul la

colmatarea şi retragerea Lacului Cuaternar din estul Câmpiei Române.

Totodată, aceste procesele din albia Dunării s-au menţinut şi au

acţionat, cu intensităţi mai reduse, şi ulterior (în Subboreal, Subatlantic,

Actual), determinând multiplicarea ostroavelor, braţelor, privalurilor, respectiv

colmatarea arealelor depresionare interioare.

Dicţionar ACREŢIE LATERALĂ - proces de formare al albiilor majore prin alipirea

permanentă de material în malul convex al albiei minore a râului, concomitent

cu eroziunea malului concav.

ACREŢIE VERTICALĂ – proces de supraînălţare a albiei majore cu aluviunitransportate de apele de inundaţii.

AGRADARE – proces de înălţare prin acumulare a albiei minore.

DEGRADARE - proces de adâncire prin eroziunea unei albii minore.

EUSTATISM - variația nivelului general al mării, de natură climatică sau

tectonică.

HOLOCEN – cea de a doua epocă a Cuaternarului în care clima se

încălzește și care durează aproximativ 11.000 ani; această epocă este

împărțită în mai multe subdiviziuni ce reflectă schimbări climatice:

PREBOREAL (climă rece și umedă), BOREAL (climă caldă și uscată),

ATLANTIC (climă caldă și umedă), SUBBOREAL (climă caldă și uscată),

SUBATLANTIC (climă rece și uscată), ACTUAL.

OSTROV – suprafaţă alungită de uscat, asemănătoare unei insule, formată

prin depunerea de aluviuni transportate de fluviu.

TARDIGLACIAR – denumirea perioadei care a precedat imediat ultima

glaciațiune (Würm), în care se remarcă alternanțe de răciri ale climei cu

perioade calde.

Ştiaţi că:

În urmă cu peste 60 de ani, la Chiscani, în vecinătatea Bălţii Mici a

Brăilei s-au găsit părţi al e unor schelete de mamuţi (Mammuthus primigenius)şi d e rinocer lânos (Coelodonta antiquitatis), animale care au trăit în ultima

parte epocii glaciare cuaternare?


11/65

În geografie, termenul de insulă este utilizat pentru domeniul oceanic

şi semnifică o porţiune de uscat înconjurat din toate direcţiile de apă? În

domeniul continental, porţiunile de uscat încojurat de apă poartă denumirea

de ostrov.

Insula Mică a Brăilei este un termen care s-a consacrat după

transformarea Bălţii Brăilei în regiune agricolă, prin indiguire şi desecare?

Balta Mică a Brăilei – Relieful Balta Mică a Brăilei, creaţie a activităţii acumulativo-sculpturale a

apelor Dunării, este reprezentată prin grinduri fluviale de braţe, grinduri de

privaluri , şesuri depresionare lacustre şi mlăşti noase, braţe secundare,

meandre părăsite şi privaluri .La prima vedere, peisajul bălţii se aseamănă destul de bine cu cel al

Deltei Dunării, motiv pentru care de foarte multe ori este comparat cu aceasta

şi chiar denumit o deltă interioară. Din punct de vedere al genezei, între cele

două medii, al bălţii şi al deltei, există mari deosebiri. Astfel, balta s-a format

într -un sector împletit cu braţe multiple ale fluviului în care depune aluviunile

sub forma unor bancuri aluvionare, iar delta s-a individualizat la ţărmul mării,

prin umplerea cu sedimente a unui vechi golf al Mării Negre.

Braţele Dunării (fig. 4, 5, 6) încadrează suprafeţe mai mici sau mai

mari de uscat, şapte la număr, denumite ostroave (Ostrovul Harapu, Ostrovul

Fundu Mare, Ostrovul Calia, Ostrovul Popa, Ostrovul Crăcănel, Ostrovul

Vărsăturii). Relieful acestora prezintă altitudini reduse, sub 10 m, şi este în

general neted. S-a format prin acumularea sedimentelor transportate de

Dunăre, iar evoluţia sa este într -o strânsă legătură cu cea a f luviului (fig. 7).Totuşi, există mici neregularităţi care formează microrelieful bălţii. Acesta este

alcătuit din:

treapta înaltă – reprezentată de grindurile longitudinale (fluviale),

formaţiuni aluviale înguste cu altitudini de aproximativ 5-6 m, dar pot pot

atinge 9,8 m; sunt situate în lungul braţelor fluviului (grindurile fluviale de

braţ ), a gârlelor şi a privalelor principale; acestea se întâlnesc şi în lungulunor braţe şi privaluri colmatate sau părăsite (grinduri de prival ).


12/65

treapta medie – are aspectul unor câmpuri slab înclinate cu altitudini

mai mari de 2,5 m, care realizează trecerea spre porţiunile ocupate de bălţi,

mlaştini, gârle, lacuri etc.

treapta joasă - este constituită din toate adânciturile de pe suprafaţa bălţii

(şesurile depresionare lacustre şi mlăştinoase): cuvetele lacurilor, bălţilor,

japşelor, dar şi albiile minore ale braţelor Dunării, albiile părăsite ale

privalurilor etc. (fig. 8).

Fig. 4 Dunărea (navigabilă) în dreptul localităţii Gropeni

Grindurile fluviale de braţ , create de Dunărea (navigabilă) şi Braţul

Vâlciu sunt în ansamblu mai late (3 – 4 km) şi mai înalte (până la 9,8 m), cu

aspect de şesuri fluviale în jumătatea sudică, mai înguste (400 – 500 m) şi cu

altitudini mai reduse (4,5 – 5 m) în jumătatea nordică.

Grindurile de prival , formate în interiorul arealelor depresionare, au

lăţimi medii estimate de la câţiva metri la 100 m şi altitudini de 4 m şi chiar

peste această valoare, cu deosebiri mai puţin evidente între nord şi sud.Şesurile depresionare lacustre şi mlăştinoase, braţele secundare şi

privalurile sunt mai puţin numeroase, cu suprafeţe mai reduse în jumătatea


13/65

sudică decât în cea nordică, unde numărul lacurilor şi al braţelor şi

meandrelor părăsite este considerabil mai mare şi cu cele mai reduse

altitudini, devin adevărate zone mlăştinoase la scăderea nivelului Dunării, şi

seacă vara aproape în întregine.

Fig. 5 Braţul Vâlciu din amonte de localitatea Ţăcău

Dicţionar CÂMP - întindere vastă de teren cu suprafață uniformă fără denivelări

însemnate.

CUVETĂ - zonă depresionară ocupată de apă. GRIND LONGITUDINAL – formă de relief pozitivă creată de-a lungul

malurilor prin depunerea aluviunilor de către apele curgătoare.

JAPŞĂ - formă intermediară între mlaştină şi baltă, umplută temporar cu apă

(la revărsarea fluviului).

PRIVAL sau GÂRLĂ – suprafaţă acvatică îngustă şi puţin adâncă, prezentă

sub forma unui canal sau braţ secundar care leagă albia râului de o baltă.


14/65

Fig. 6 Braţul Cravia în amonte de confluenţa cu Dunărea Aplicaţie:

Construiţi un profil transversal trasat prin Ostrovul Fundu Mare, respectândaltimetria treptelor de relief prezentate în cadrul lecţiei.

Fig. 7 Profil transversal trasat prin Balta Mică a Brăilei

Studiu de caz

Pe baza unor observaţii parţiale efectuate în teren asupra reliefului şi

a analizei Hărţii topografice, scara 1: 25.000, s-au putut evidenţia în sectorul

Popa – Cucova – Jepşi (situat în partea mediană a Parcul Natural Balta

Mică a Brăilei , între localităţile Gropeni şi Ţăcău) mai multe trepte de relief cu

diferenţe altitudinale de ordinul metrilor. De o parte şi alta a celor două braţe


15/65

principale – Dunărea (navigabilă) şi Vâlciu – se află treptele cele mai înalte,

aşa-numitele grinduri fl uviale de braţ unde se înregistrează cele mai ridicate

altitudini (până la 8 m). În interiorul incintei sunt prezente grindurile de prival ,

mult mai fragmentate, sporadice, cu altitudini absolute mai reduse, cuprinse

între 4,0 m şi 4,5 m.

Fig. 8 Japşele de Sus (Ostrovul Popa)

De-a lungul unor privaluri şi în micile incinte cu ape permanente şi

semipermanente – lacurile Popa, Cucova sau Jepşile de Sus şi Jepşile de

Jos - altitudinile au valori mai mici de 2,5 m. Cele mai mici altitudini absolute,chiar sub nivelul 0” al Mării Negre, se înregistrează, bineînţeles, în albia

minoră a braţului Dunărea (navigabilă) şi al Braţului Vâlciu, în sectoarele de

maluri concave ale acestora.

În vederea evaluării suprafeţelor de teren care pot deveni submersibile

la debite mari şi foarte mari ale Dunării, pentru evaluarea volumelor de apă ce

se acumulează la diferite altitudini s-a realizat un model al reliefului bazat pe

datele de elevaţie din Harta topografică la scara 1: 25.000, iar pentru

grindurile fluviale de braţ (Dunăre şi Vâlciu) datele de elevaţie din planuri

topografice scara 1: 10.000.


16/65

Modelul digital al reliefului (fig. 9a, 9b, 9c, 9d) a fost efectuat cu o

rezoluţie (în plan) de 10 m (grad de detaliere de 100 mpx), pe baza

elementelor menţionate, ulterior fiind aduse corecturi pentru a se obţine date

cât mai apropiate realităţii din teren.

Fig. 9 Modelul digital al reliefului în sectorul Popa – Cucova – Jepşi (Balta Mică a Brăilei). A - cu

albastru areale situate sub nivelul cotei de 4 m;

B - cu albastru areale situate sub nivelul cotei de 4,5 m; C - cu albastru areale situate sub nivelul cotei

de 5 m; D - cu albastru areale situate sub nivelul cotei de 5,5 m.

În cadrul unor programe specializate (ArcView sau Global Mapper ),

s-au efectuat analize privind suprafeţele situate sub anumite cote absolute,

respectiv volumele de apă care pot fi stocate sub anumite altitudini (fig. 10,

tabel 1).

Fig. 10 Profile transversale în sectorul Popa – Cucova – Jepşi

(Balta Mică a Brăilei)

N

D

A B

C


17/65

Potrivit interpolărilor, altitudinea minimă din incintă este de cca. 3,0 –

3,3 m, iar cea maximă de 8,0 m (în sud-vestul incintei), pe baza cărora au fost

efectuate estimări ale suprafeţelor situate sub 4,0 m, 4,5 m şi 5,0 m altitudine

absolută. Tabel 1 Raportul dintre cote absolute, suprafeţe şi volume de apă în aria de studiu

Cota absolută reper Suprafaţa 3D(ha)

Volum sub cotă(m

3)

4 m 450,9 1 344 136,5

4,5 m 1081,7 5 338 788,37

5 m 1399,7 11 398 402,44

Dicţionar 1 MPX = 1 megapixel = 1 milion pixeli; pixel - element component, de obicei

foarte mic, al imaginilor grafice (fotografii, desene etc.) digitale.

Aplicaţi i :La un debit lichid de peste 7000 mc/s, Dunărea se revarsă peste maluri în

albia majoră, inundând-o. În subsectorul Bălţii Brăilei, Dunărea curge prin cele

trei braţe, Dunărea (navigabilă), Vălciu şi Măcin, primul având o pondere de67 % din debit lichid, al doilea de 21 % şi al treilea de 12 %. Precizaţi în ce

perioadă de timp se pot acumula volumele de apă calculate pentru valoarea

de 5 m altitudine absolută, considerându-se că alimentarea se realizează

doar prin intermediul braţului Vâlciu.

Clima Bălţii Mici a Brăilei

Aşa cum se poate deduce din valorile medii şi absolute ale

temperaturii aerului şi ale precipitaţiilor, din regimul anual, anotimpual, lunar şi

diurn al acestora, tipul climatului din estul Câmpiei Române, unde se află şi

Balta Mică a Brăilei, este temperat - continental cu nuanţe excesive,

caracterizat prin veri călduroase (media lunii august: 23,1 0C) şi ierni relativ

reci (media lunii ianuarie: -2,1 0C) cu precipitaţii medii anuale de 440 - 460

mm, care cad mai ales în sezonul cald (în proporţie de 60 – 65%), când au

frecvent caracter de aversă, cu amplitudini termice anuale absolute mai mari


18/65

70 0C şi vânturi cu frecvenţa cea mai mare din est şi nord-est, cu viteze medii

de 3 - 5 m/s şi maxime de peste 20 – 30 m/s.

Fig. 11 Temperatura medie lunară la staţia meteorologică Brăila, în perioada 1988 –

2007

De reţinut este faptul că între valorile elementelor climatice din Câmpia

Română, în Bărăganul Nordic (Câmpia Brăilei, cu 20 – 25 m altitudine

absolută şi 10 – 15 m altitudine relativă) şi Balta Brăilei, situată la altitudini

absolute mai coborâte cu 10 – 15 m, există deosebiri semnificative datorită

cărora în respectiva incintă s-a conturat un microclimat de luncă şi baltă,

caracterizat prin temperaturi medii anuale mai ridicate cu 1,0 – 1,5 0C, cu veri

mai puţin toride şi ierni mai blânde, deci cu amplitudini ter mice anuale

absolute mai reduse. Totodată, precipitaţii medii anuale nu depăşesc 400 mm

din cauza descendenţei aerului în timpul verii, ceea ce nu permite formarea

norilor de convecţie. Vânturile specifice Bălţii Mici a Brăilei sunt: Crivăţul,

Băltăreţul şi Suhoveiul. Acestea scad în intensitate datorită poziţiei bălţii (de

adăpost) în raport cu unităţile de relief învecinate.


19/65

Fig. 12 Precipitaţiile medii lunare la staţia meteorologică Brăila, în perioada 1988 – 2007

Dicţionar CRIVĂŢUL - vânt foarte puternic, rece şi uscat care bate în special iarna,

aproape zilnic. El determină geruri mari, îngheţuri şi viscole puternice.

BĂLTĂREŢUL - vânt umed, specific bălţilor Dunării, bate mai rar, în special

primăvara şi toamna.

SUHOVEIUL - vânt uscat şi cald cu o frecvenţă mai redusă datorită influenţei

acvatice.

MICROCLIMAT – climat local determinat de factori locali.

Stia ţ i c ă … Suhoveiului bătrânii îi mai spun „crivăţul de vară” sau „crivăţul din

Asia”, pe care spun că l -au cunoscut bine în timpul războiului, pe frontul de

est?

Suhoveiul mai poartă, în popor, denumirea de „Traistă goală” sau

„Sărăcilă” prin impunerea sec etei, cu consecinţe negative asupra producţiei

agricole?


20/65

Aplicaţii: 1. Cu ajutorul graficului din fig. 11, reprezentând temperatura medie lunară la

staţia meteorologică Brăila, în perioada 1988 – 2007, precizaţi:

- valoarea maximă a temperaturii medii lunare, precum şi luna în

care se înregistrează;

- valoarea minimă a temperaturii medii lunare, precum şi luna în

care se înregistrează;

- valoarea amplitudinii termice medii lunare.

2. Cu ajutorul graficului din fig. 12, reprezentând precipitaţiile medii lunare la

staţia meteorologică Brăila, în perioada 1988 – 2007, precizaţi:

- două luni în care se înregistrează precipitaţii cuprinse între 45 - 50 mm;

- cantitatea de precipitaţii înregistrată în lunile de vară.

Hidrograf ia Bălţii Mici a Brăilei Reţeaua hidrografică este formată din braţele Dunării şi privaluri care

fac legătura cu numeroasele lacuri, bălţi, mlaştini etc. Alimentarea reţelei

hidrografice a Bălţii mici a Brăilei este realizată de Dunăre. Primăvăra, odată

cu topirea zăpezii din regiunile montane, debitul fluviului creşte considerabil,

se produc viituri când apa se revarsă peste maluri şi acoperă întreagasuprafaţă a Bălţii Mici a Brăilei. Stagnează o perioadă de timp, funcţie de

arşiţa verii, uneori până toamna târziu şi chiar peste iarnă (fig. 13). În acest

sens, în anul 1915, I. Vidraşcu descria regimul apelor Dunării şi evidenţiază

faptul că fluviul se manifestă ca un rezervor, mai cu seamă în sectorul bălţilor:

la viituri apele se revarsă în lunca inundabilă unde stau înmagazinate o bună

vreme, până ce furia viiturilor de mai a trecut, apoi, retrăgându-se de aiciîncet, către matcă, realimentează la rându-i albia Dunării unde întârzie

scăderea rapidă a nivelurilor apei .

Regimul scurgerii apei Dunării are numeroase particularităţi ce diferă

de la sectorul superior la cel inferior, fiind influenţat, atât de factori fizico-

geografici, cât şi de factorii antropici care şi-au pus amprenta, mai ales, în

ultimele patru decenii.

Dacă înainte de confluenţa cu Innul, Dunărea are un debit multianual

de doar 580 mc/s, imediat îşi dublează valoarea şi continuă să crească,

ajungând la Viena să înregistreze 1920 m3/s, la Budapesta 2350 m3/s, iar


21/65

după marea confluenţă din jurul Belgradului, debitul se dublează din nou,

până la valoarea de 5300 m3/s. În sectorul inferior, care reprezintă

aproximativ 38 % din lungimea totală, nu se înregistrează creşteri

spectaculoase de debit, de la 5485 m3/s (Orşova) până la 6478 m3/s

(Pătlăgeanca).

Fig. 13 Debitul lichid mediu lunar la staţia hidrometrică Gropeni în anul 2006 – Dunărea (navigabilă)

În cadrul Bălţii Mici a Brăilei, cele mai vizibile sunt braţele Dunării (Navigabile,

Harapu, Cravia, Calia, Orbu, Cremenea, Vâlciu) şi cele 52 de lacuri, printre

care amintim: Chiriloaia şi Fundu Mare (nord), Curcubeu, Dobrele şi Lupoiu

(sud).

Dunărea (navigabilă) are o lungime de aproximativ 70 Km şi o lăţime

medie de 500 m, panta albiei fiind de 0,027 m/km. Pe traseul acestuia se

desprind mai multe braţe de dimensiuni mici, precum braţul Mănuşoaia (9 km

lungime şi 120 m lăţime) şi braţul Paşca (17 km lungime şi 250 m lăţime).

Braţul Vâlciu se desprinde din braţul Măcin cel care limitează în est sectorul

Bălţii Brăilei de Podişul Drobrogei. Are o lăţime medie de 120 m şi sedesfăşoară pe o lungime de 40 Km.


22/65

Pe baza măsurătorilor efectuate la staţiile hidrometrice s-a putut

calcula ponderea fiecăruia din cele trei braţe principale din cadrul sectorului

Vadu Oii - Brăila (Balta Brăilei). Astfel, s-a constatat că cea mai mare pondere

o deţine Dunărea (navigabilă) cu 4213 m3/s (67 %), apoi Braţul Vâlciu cu

1321 m3/s (21 %) şi Braţul Măcin cu 741 m3/s (12 %) (fig. 14).

Fig. 14 Ponderea principalelor braţe ale Dunării în sectorul Bălţii Brăila

Privalurile sunt canale naturale care au malurile acoperite cu vegetaţie

ierboasă şi arborescentă. Se remarcă privalurile:

- Chirchineţu are o lungime de circa 1 km şi o adâncime maximă de 450

m şi realizează legătura între braţul Cremenea şi lacul Gâsca;

- Coitineasa se desfăşoară pe aproximativ 4 km aflat în aval de

privalul Chirchineţu;

- Popa este situat în nordul ostrovului cu acelaşi nume; leagă

Dunărea (navigabilă) de lacul Popa;

- Nouă Nebuni – leagă braţul Vâlciu şi Jepşile de Jos.

Lacurile au adâncimi mai mici de 1 m, după retragerea apelor Dunării,

multe dintre ele se transformă în mlaştini. Totuşi, există lacuri mai adânci de 1m, care păstrează apa pe timpul verii. Cele mai multe lacuri permanente se

găsesc în sudul Bălţii Mici a Brăilei (fig. 15).


23/65

Fig. 15 Lacul Chiriloaia (Ostrovul Fundu Mare)

Din punct de al suprafeţei, cele mai mari lacuri sunt: Curcubeu (296ha), Lupoiu (272 ha), Jigara (244 ha), Gâsca (203 ha) şi Dobrele (200 ha) în

suul Bălţii Mici a Brălei şi Cucova (236 ha) în partea nordică.

Mlaştinile au o existenţă mai lungă sau mai scurtă pe parcursul unui

an, în funcţie de nivelul apelor Dunării şi constituie elemente intermediare

între uscat şi balta propriu-zisă.

Cele mai multe dintre gârle, lacuri, bălţi, mlaştini şi japşe dispar înperioada de vară, odată cu instalarea deficitului de umiditate.

Fig. 16 Pădurea de salcie prezentă de-a lungul malurilor Dunării


24/65

Dicţionar REŢEA HIDROGRAFICĂ - totalitatea organismelor fluviale (torenţi, pâraie,

râuri, fluvii) dintr -un bazin hidrografic;

DEBIT - volumul de apă care se scurge printr-o secţiune a râului, într -o

perioadă de timp (m3/s);

VIITURĂ - creştere puternică şi bruscă a nivelului apei curgătoare.

DEFICIT DE UMIDITATE – cantitatea de apă evaporată este mai mare decât

cantitatea de precipitaţii căzută.

Stiaţi că … Capacitatea mare de stocare a apelor în albia minoră face ca în cazul

viiturilor de pe Dunăre, acestea să se desfşoare pe perioade lungi de timp, înuna, două sau mai multe luni, iar creşterea şi scăderea nivelului apei se

realizează cu doar câţiva centimetri pe zi. Viitura din anul 2006 a durat 102

zile, din luna martie şi până la începutul lunii iulie?

Nivelul de 713 cm înregistrat la Brăila în data de 6 iulie 2010 a fost cel

mai mare din ultimul secol?

Noţiunea de baltă este folosită la noi în ţară, cu sensuri destul de

diferite. De exemplu, atunci când apa adunată după o ploaie pe o mică porţiune de teren fără scurgere o numim baltă sau băltoacă. Într -un alt sens,

toate lacurile din Lunca Dunării sunt denumite de localnici bălţi. Utilizarea

termenului de lac sau de baltă în aria de influentă a Dunării nu este greşită.

Aplicaţii:

1. identificaţi pe hartă poziţia aproximativă a staţiei hidrometrice Gropeni. 2. Cu ajutorul graficului din fig.13, reprezentând debitul lichid mediu lunar la

staţia hidrometrică Gropeni, în anul 2006, precizaţi:

- valoarea maximă a debitului lichid mediu lunar, precum şi luna

în care se înregistrează;

- valoarea minimă a debitului lichid mediu lunar, precum şi luna

în care se înregistrează.

2. Cu ajutorul graficului din fig.13, reprezentând debitul lichid mediu lunar lastaţia hidrometrică Gropeni, în anul 2006, precizaţi:


25/65

- două luni în care se înregistrează debite lichide medii cuprinse între 3000 -

4000 m3/s;

- volumul mediu de apă scurs prin albia Dunării în luna aprilie.

3. ASPECTE ECOLOGICE

Ce este Parcul Natural Balta Mică a Brăilei?

Așa cum spune și denumirea, este în primul rând un parc natural –

adică o zonă care are ca obiective protecția și conservarea unor peisaje care

au luat naștere prin acțiunile combinate ale omului și naturii, rezultatul fiind o

arie cu o mare bogăție a biodiversității și peisajului.

Fiind situat de-a lungul celui mai lung fluviu din Europa (Dunărea),

este și Zonă Umedă de Importanță Internațională (sit Ramsar) – adică o arie

prote jată care asigură protecția și conservarea biodiversității specifice zonelor

umede.

De asemenea, din 2007, parcul este și sit Natura 2000.

Un sit Natura 2000 (sit = zonă, loc) este un loc în care se găsesc habitate și

specii de plante sau animale protejate la nivel european. Aceste zone sunt

foarte importante pentru protecția naturii și formează o rețea europeană

numită Rețeaua Natura 2000 .

Sigla parcu lui

Sigla parcului este o emblemă care încearcă să ofere o reprezentare

schematică a tuturor elementelor caracteristice acestuia. Pentru Parcul

Natural Balta Mică a Brăilei sigla cuprinde:


26/65

Activități permise în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei

Cercetare

științifică

Ecoturism

Practicarea de

sporturi (terestre

sau acvatice)

Activități

tradiționale

Silvicultură

durabilă

Grup de turiști în Balta Mică a Brăilei

4. PEISAJE

Peisajul – reprezintă spațiul geografic în care una sau mai multe

componente (naturale sau antropizate) dau o notă dominantă. Este rezultatul

îmbinării a trei elemente : suportul ecologic reprezentat de relief, ape, climă;

comunitățile biotice și activitățile umane. După cum spunea Brunet, 1965 – peisajul este porțiunea unei regiuni pe care natura o prezintă ochiului care o

privește.

salcia: copac caracteristic luncii Dunării

lacul: este caracteristic pentru parc, aici găsindu-se52 de lacuri mai mici sau mai mari

pelicanul: pasăre care pate fi văzută în parc îngrupuri de câteva sute de exemplare când vine

să se hrănească

papura: se găsește pe malul tuturor lacurilor din parcși reprezintă locul unde cuibăresc foarte multe păsări


27/65

În Balta Mică a Brăilei se găsesc următoarele tipuri de peisaj: de

lacuri, de stepă, privaluri (canale naturale), vegetație forestieră, antropic

(modificat de om). În călătoria noastră vom întâlni toate aceste peisaje și le

vom cunoaște mai bine.

Peisajul de lacuri și bălți

Peisajul de lacuri se întâlnește pe aproape jumătate din suprafața

parcului și este influențat de nivelul apelor din Dunăre. Suprafața lacurilor

poate varia de la câteva hectare până la sute de hectare, dar caracteristica

dominantă este dată de vegetația acvatică de la suprafața apei (nufăr, plutică,

ciulin de baltă) și de malurile acoperite cu stuf și papură. Unele dintre cele

mai frumoase peisaje întâlnite în parc sunt pe lacurile Chiriloaia, Misăilă,Popa, Cucova, Sbenghiosu, Curcubeu.

Iezerul Chiriloaia

Peisajul de stepă

Deși ne aflăm într -o zonă umedă, nivelul apei din Dunăre are o

influență destul de mare asupra peisajului stepic. Deoarece lacurile din parc


28/65

sunt alimentate cu apă din Dunăre, când nivelul acesteia este scăzut,

majoritatea lacurilor seacă complet și sunt înlocuite cu pajiști întinse.

Componenta principală a vegetației sunt gramineele, morcovul sălbatic,

holera, scaiul-dracului, traista ciobanului. Fauna este destul de săracă, cel

mai bine reprezentate fiind nevertebratele (mai ales insecte).

Privalurile

Acestea sunt canale naturale care fac legătura între Dunăre și lacuri,

fiind modalitatea prin care bălțile sunt alimentate cu apă primăvara. Peisajul

diferă pe privaluri în funcție de apropierea de Dunăre. În prima parte,

deoarece curentul de apă este mai puternic, dezvoltarea biocenozelor este

redusă, fiind localizată mai ales în apropierea malurilor, dominante fiind lintițași ciulinul de baltă. În apropierea lacurilor, curentul de apă scade mult și se

întâlnesc comunități de răchită, zălog, salcie albă și mur.

Privalul Dârnea


29/65

Vegetația forestieră

Așezarea geografică, structura geologică, relieful și factorii

pedoclimatici au dus la instalarea în această zonă a unor păduri tipice de

zăvoi, formate în principal din esențe moi, cum sunt salcia, plopul al b și plopulnegru, dar se întâlnesc și specii cu lemn tare, cum sunt ulmul și frasinul .

Peisajul este dominat de aceste păduri, unele naturale, alte plantate de om,

iar solul este acoperit cu un covor des de mur sălbatic. Fauna este

reprezentată atât de nevertebrate cât și de vertebrate – amfibieni, reptile și

păsări.

Zăvoi de salcie pe malul brațului Mânușoaia

Peisajul antropic (modificat de om)

Aproape 50% din suprafața parcului a suferit modificări mai mici sau

mai mari din cauza activităților desfășur ate de om. Aici putem enumera:

construirea de stăvilare (baraje) pe canale pentru a prinde pește, pășunatul

animalelor, plantații de copaci din specii care nu aparțin zonei, exploatarea

lemnului, construcții, turism. Toate aceste activități au produs modificări

importante asupra peisajului inițial. Tocmai din acest motiv, administrațiaparcului și-a propus să protejeze biodiversitatea și peisajul și să promoveze

un turism prietenos față de natura înconjurătoare.


30/65

5. LANȚURI, REȚELE Ș I PIRAMIDE TROFICE

Toate organismele din natură sunt legate între ele prin relații de

hrănire, formând lanțuri trofice.

Într -o biocenoză complexă, cu un număr mare de specii, există maimulte lanțuri trofice. Între acestea se stabilesc diverse legături, formând o

rețea trofică. Rețelele trofice seamănă cu niște pânze de păianjen. Cu cât o

rețea este formată din mai multe lanțuri, cu atât biocenoza este mai complexă

și mai stabilă.

Natura se găsește

întotdeauna într -un echilibrurelativ și are capacitat ea de a

se repara singură. Singurul

factor perturbator la care face

față cu greu este omul, care

prin intervențiile sale, poate

rupe sau chiar distruge un lanțtrofic.

Toate relațiile trofice

Producători primari – plantelesuperioare, algele – se hrănesc cuapă, substanțe nutritive din sol și

energie solară Salcie, mu r

Consumatori

primari sau

secundari – sehrănesc cuproducătorii Căprioara

Pisica sălbatică

Descompunători – transformă producătorii șIconsumatorii în substanțe

simple care sunt folosite de

producători Bacteri i , ciuperci

Lanț trofic înecosis temul de pădure


31/65

dintr-un ecosistem pot fi reprezentate grafic printr-o piramidă. La baza

piramidei trofice sunt producătorii (plantele), cei mai numeroși, urmează

consumatorii primari, secundari, terțari, etc. Pe fiecare treaptă, numărul

indivizilor este din ce în ce mai redus, dar întotdeauna există un echilibru între

numărul productorilor și cel al consumatorilor.

Exemplu : dacă într -un an vegetația din pădurea de sălcii se dezvoltă

abundent, numărul de șoareci care se hrănesc cu semințe crește, ceea ce va

face ca și numărul de păsări răpitoare din pădure să crească, deoarece au

mai multă hrană. Păsările răpitoare vor consuma mai mulți șoareci, ceea ce

va duce la scăderea numărului lor. În timp, păsările nu vor mai avea hrană și

vor muri sau vor pleca spre alte zone.

Produc ători primari - plante

Consumatori primari – pe ti

fitofagi

Consumatori secundari

– p ăs ări ihtiofage

Consumatori

ter iari – p ăs ări

r ăpitoare


32/65

6. RELAȚII INTRA Ș I INTERSPECIFICE

Re lații intraspecifice – relații care se stabilesc între indivizii aceleiașispeci i – homo t ipice

- Efectul de grup reprezintă modificările care au loc atunci când celpuțin doi indivizi ai aceleiași specii se asociază și duc o viață comună, și au

efecte benefice asupra populației.

Egretele, cormoranii, stârcii cuibăresc numai în colonii, pentru că

astfel își apără mai bine cuiburile și puii de atacurile răpitoarelor.

- Efectul de masă are loc când mediul de viață devine suprapopulat șiatunci populația găsește mijloace de a se autolimita pentru a supraviețui în

continuare.

Relații interspecifice – relații care se stabilesc între indivizii mai multorspeci i - heterot ipic e

- Simbioza (mutualism) este o relație din care beneficiază ambelespecii, cele mai bune exemple fiind, la plante, micorizele și lichenii.

Micorizele sunt asociații dintre unele specii de ciuperci și rădăcinile

plantelor superioare. Ciupercile ajută planta să absoarbă mai bine din sol apa

și substanțele nutritive (mai ales azotul), astfel planta crește mai repede și

mai viguroasă, iar ciuperca se hrănește cu substanțele organice produse de

plantă.

Licheni i sunt organisme formate dintr-o ciupercă și o algă verde sau

albastră. Ciuperca extrage din sol apa și substanțele minerale, iar alga face

f otosinteză și produce substanțe organice pentru ea și pentru ciupercă.

- Concurența este o relație care apare între două specii atunci când

ambele au nevoie pentru dezvoltare de aceleași elemente ale mediului. Poatefi concurență pentru hrană sau pentru spațiu.


33/65

În Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, pădurile tinere de plop și salcie intră în

concurență cu o specie străină - Amorpha fruticosa (salcâm pitic) – care se

dezvoltă pe același teren, dar are o creștere mai rapidă și mai agresivă,

uneori eliminând plopul sau salcia.

- Predatorismul reprezintă relația dintre două organisme, unul numitprădător care are avantaje, și unul numit pradă, care suferă efecte negative.

Pisica sălbatică este un prădător, păsările de padure au rolul de

pradă.

- Parazitismul este tipul de relație ce implică două organisme, unul

numit parazit și unul numit gazdă. Are efecte negative asupra gazdei și efectepozitive asupra parazitului, care folosește gazda ca loc de viață și ca sursă de

hrană.

În lumea plantelor, un bun exemplu de parazitism îl reprezintă vâscul (planta sub care ne sărutăm de Crăciun), care parazitează plopii, hrănindu-se

cu substanțele organice pe care le produce acesta. Spre deosebire de

micoriză, unde și copacul are un avantaj, vâscul nu aduce niciun avantaj

plopului.

7. ECOSISTEMELE DIN PARCUL NATURAL BALTA MICĂ A BRĂILEI

7.1 ECOSISTEMUL FORESTIER

Ecosistemul este un sistem complex stabilit întreviețuitoare șI mediul lor de viață.

Este format din biotop și biocenoză.

Biotopul este format din spațiul încare trăiesc organismele și factorii

de mediu care influențează viațaacestora.

Biocenoz a este alcătuită dintr -unansamblu de populații care trăiesc

în acelașI biotop.


34/65

Populația este reprezentată de totalitatea indivizilor dinaceeași specie care trăiesc pe un teritoriu bine determinat.

Atenție !

Este greșit să spunem populația de păsări dintr - o pădure,deoarece se referă la mai multe specii. Corectă este formula populația de

pițigoi dintr - o pădure.

Biotopul ecosistemului forestier

Pădurile din zonele de luncă se găsesc pe suprafețele relativ netede

ale grindurilor, la altitudini mai mici de 10 m. Temperatura medie anualăvariază între 10 și 11 OC, iar precipitațiile înregistrează sub 500 mm/an.

Pădurile de salcie ocupă și zone mai joase cu rol protectiv împotriva eroziunii

malurilor Dunării, pentru că suportă un timp mai îndelungat inundațiile (până

la 180 de zile). Solurile sunt de tip aluvial, profunde, relativ argiloase și

umede.

Biocenoza ecosistemului forestier

Este reprezentată în

principal de specii de plante

lemnoase și ierboase. Desigur,

biocenoza este completată cu

diverse specii de vertebrate,nevertebrate și microorganisme.

Cele mai importante

relații care se stabilesc între

organisme sunt cele trofice (de

Prigorie – Merops apiaster

hrănire). După modul de hrănire, organismele aparțin la trei mari categoriiinterdependente:


35/65

1. Producătorii primari – sunt organisme care pot fabrica substanțe

organice complexe pornind de la substanțe minerale, bioxid de carbon și

lumină solară - proces care se numește fotosinteză. Principalii producători

primari sunt plantele verzi.

Producătorii din ecosistemele forestiere sunt arborii, arbuștii șiplantele ierboase.

Pădurile din Balta Mică a Brăilei se împart în mai multe tipuri, în

funcție de speciile dominante și de biotopul pe care îl ocupă:

Păduri de sălcii – etajul arborilor este compus doar din salcie albă,

întâlnindu-se foarte rar alte specii de arbori, iar startul ierburilor estereprezentat de mur sălbatic, lemn-câinesc, izmă (mentă), nu-mă-uita.

Ocupă biotopurile terestre cele mai joase.

Păduri de amestec – păduri naturale amestecate de plop alb, plop

negru și salcie albă. Stratul ierbos este reprezentat de mur, măceș,

gălbenele, dintele-dracului. Se găsesc în zone mai înalte.


36/65

Păduri cultivate – păduri plantate de om, sunt alcătuite din specii deplop și salcie cu creștere rapidă, clone create în laborator.

2. Consumatorii – sunt organisme care nu pot produce singure

substanțele organice necesare pornind de la componentele abiotice, așa cum

fac plantele. De aceea, ele folosesc energia de la alte organisme, plante sau

animale, și în funcție de hrana pe care o consumă, se numesc consumatori

primari, secundari sau terțiari.

Consumatorii primari – fitofagii – consumă hrană vegetală și cuprind

insecte, rozătoare, mamifere ierbivore. În parc se întâlnesc numeroase specii

de insecte, câteva specii de rozătoare, iar dintre mamiferele ierbivore,mistrețul și căpriorul.

Popândău – Spermophillus citellus

Consumatorii secundari – carnivorele – sunt animale care se hrănesc

cu consumatori primari sau cu alți consumatori secundari.


37/65

În parc întâlnim o faună

diversă :

Amfibieni: broasca mică,broasca de lac, buhaiul de

baltă, brotăcelul și tritonulcu creastă.

Reptile: șarpele de casă șișarpele de apă.

Brotăc

el – Hyla arborea

Păsări: stârci, egrete, lopătar, țigănuș, vultur codalb, sitar,dumbrăveanca, pupăză, ciocănitori și o multitudine de Paseriforme

(păsărele). Reprezintă cele mai numeroase vertebrate din pădurile de

baltă.

Mamifere : în afară de ierbivorele enumerate mai sus, în pădurile din

parc mai trăiesc vulpea, pisica sălbatică, câinele enot.

Dintre mamiferele întâlnite în pădurile din parc, căprioara și pisica

sălbatică sunt protejate la nivel european.

Căprioara (Capreolus capreolu s ) este cea mai mică specie de capre

sălbatice originare din Europa. Blana este de culoare maro sau castaniu

aprins vara și cenușiu sau maro-cenușiu iarna. Coada este foarte scurtă, dedoar câțiva centimetri. Înălțimea este de 63-67 cm., iar lungimea de 95-135

cm. Durata medie de viață este de 8 ani, maxim 14-16 ani. Femela naște între

1 și 3 pui, cel mai adesea 2, care se nasc cu ochii deschiși și complet

acoperiți cu păr.

Căprioara preferă vegetalele bogate în apă și consumă ramuri tinere, lăstari,

frunze, fructe și chiar scoarță de copac. Dacă parcul este inundat sau iarna,când este foarte frig, căprioara migrează spre terenurile agricole din

vecinătate, unde își procură hrana mai ușor.


38/65

Pisica sălbatică (Fel is si lvestr is ) este un mamifer asemănător cu

pisica domestică, dar este mai mare, are culoarea cenușiu-gălbui iar coada

este egală ca grosime pe toată lungimea sa și prezintă mai multe inele de

culoare închisă cu un smoc de păr negru în vârf. De asemenea, mai are o

dungă de culoare neagră pe toată lungimea spatelui, de la cap la coadă. Se

hrănește cu șoareci, șobolani, păsări, atacând chiar și iezii de căprioară.Trăiește izolat, ziua se ascunde prin scorburi, vizuini părăsite, găuri în stânci,

iar noaptea vânează. Trăiește în medie 13-14 ani și naște 2-4 pui, care sunt

orbi în primele 10-12 zile.

Știați că …

pisica sălbatică se mai numește mâță săbatică, cotoi sălbatic saumârtan sălbatic, iar în timpul perioadelor de împerechere emană un miros

puternic de valeriană ?

Dintre speciile de păsări întâlnite în pădurile din Parcul Natural Balta

Mică a Brăilei unele sunt protejate prin lege, cum ar fi vulturul codalb,

lopătarul, egreta mică, cormoranul mic.

Vulturul codalb (Haliaetus albicilla) este una dintre cele mai mari

răpitoare din România și cea mai mare pasăre răpitoare din parc. Adulții au

culoarea maro închis, ciocul masiv și galben și coada albă, de unde îi vine și

numele. La juvenili coada nu este albă. În zbor este identificat cu ușurință

datorită dimensiunilor mari (atinge între 190 și 250 de cm. cu aripile deschise)

și a formei dreptunghiulare a aripilor. Își construiește un cuib enorm pe stâncisau în copaci mari, unde petrece foarte mult timp stând și privind în jur. Se

hrănește cu alte animale pe care le prinde în râuri sau lacuri, dar și de pe

terenurile agricole. Iarna se hrănește cu hoituri.


39/65

Știați că ...

un vultur

codalb are nevoie de o

suprafață de cca. 50

de km2

pentru a-șiasigura hrana ? De

aceea, în parc, pe o

suprafață de peste 200

km2 au fost identificate

până în prezent doar 3

cuiburi de codalb.

Vultur codalb – Haliaetus albicilla

3. Descompunătorii – sunt organismele minuscule (microorganisme) care

descompun animalele și plantele moarte în substanțe simple (apă, substanțe

minerale) care vor fi utilizate de producători (plante).

7.2 ECOSISTEMUL DE LAC (BALTĂ)

În Parcul Natural Balta Mică a Brăilei se găsesc 52 de suprafețe

acvatice (lacuri și bălți) ce variază de la dimensiuni foarte mici și până la 700

de hectare, influențate direct de nivelul Dunării și de elementele climatice.

O diferență importantă între lacuri și bălți constă în intensitateaschimbului de apă pe care acestea îl realizează cu mediul înconjurător. Astfel,

lacurile au schimb lent de apă, ceea ce le permite să se mențină tot timpul

anului, iar bălțile își reduc foarte mult volumul de apă, ajungănd chiar să

dispară din peisaj.

Biotopul ecosistemului de lac (baltă)

Ocupă ariile cele mai joase din Balta Mică a Brăilei, situate între

grindurile longitudinale. Prezintă adâncimi mici cuprinse, în medie, sub 2 m,


40/65

motiv pentru care proprietățile fizico-chimice se modifică frecvent sub

influența factorilor de mediu (temperatura aerului, precipitațiile, debitul

Dunării). Puține suprafețe acvatice au un caracter permanent. Acest lucru se

datorează faptului că se găsesc altimetric deasupra albiei Dunării, ceea ce

conduce la scurgerea apei prin intermediul privalurilor. Totuși, conformația

cuvetei face ca scurgerea să se oprească la un moment dat, apa cantonându-se doar în cele mai joase forme ale sale.

Majoritatea bălților înregistrează pierderi mari de apă, se transformă în

mlaștini sau în terenuri semiumede.

Biocenoza ecosistemului de lac (baltă)

Numărul și natura populațiilor de organisme din lacurile din parc

depinde de adâncime, de proprietățile chimice ale apelor și de climatul

regional. În parc se întâlnesc lacuri cu ape puțin adânci, de doar câțiva metri,

astfel că nu există o stratificare termică și chimică - lacur i hom omict ice .

Flora ecosistemului de lac (baltă)

1. Plante care se înalță deasupra apei (emerse ) – sunt plante care au

rădăcinile și o parte a tulpinii în apă, iar cea mai mare parte a tulpinii,

frunzele și florile sunt aeriene. Cel mai des întâlnite plante emerse sunt

trestia, papura și pipirigul. Se întâlnesc pe malul lacurilor până la o

adâncime a apei de 1 metru, formează desișuri înalte de 2-3 metri și fac

trecerea către pădurile de sălcii și plop.

Partea de sub apă a tulpinii plantelor emerse este acoperită de

biodermă - un înveliș viu format din alge unicelulare și pluricelulare, verzi și

albastre, dar și din alte organisme microscopice, care reprezintă hrana

animalelor care trăiesc în apă.

2. Plante de apă cu frunze plutitoare (natante ) – sunt plante care au

rădăcinile fixate pe fundul lacurilor iar frunzele plutesc la suprafața apei:


41/65

Nufărul alb (Nymphaea alba) este o plantă care are rădăcina fixată în

nămolul de fundul lacului, la suprafață apar 1-2 frunze, cu un diametru de

până la 0,5 metri, susținute de o tulpină (lujer) care poate avea și 2 -3 metri

lungime. Între frunze, în luna

aprilie-mai apare floarea de

nufăr, cu petale albe și custaminele galbene.

Remarcabilă este rezistența

plantei la uscăciune. Dacă în

timpul verii lacul seacă, bulbul

nufărului rămâne în sol și

trăiește până la inundațiaviitoare.

Atenți e !

Chiar dacă floarea de nufăr este foarte frumoasă, nu le rupeți ,deoarece odată ruptă,

nu rezistă mai mult de 2 -3 ore, chiar în apă.

Plutica

(Nymphodes peltata)

arată ca un nufăr în

miniatură și cu floarea

de culoare galbenă.

Cornaci (Trapa

natans) este probabil planta de apă cu dezvoltarea cea mai agresivă din parc.

În lunile iunie-iulie se dezvoltă atât de tare încât acoperă în întregime

suprafața lacului și face aproape imposibilă deplasarea cu barca pe lac. Are 2

tipuri de frunze: unele filifor me (seamănă cu mărarul) și unele în formă deromb, cu marginea zimțată și cu aspect pielos, care plutesc la suprafața apei

pentru că au pețiolul ca o gogoașă, plin cu aer. Fructul este de culoare maro,

lemnos, cu 2-4 coarne și se mai numește și castană de apă, fiind comestibil.


42/65

Știați că ...

fructul cornaciului este hrana favorită a gâștelor, care pot fi văzute cu

fundul în sus și cu capul în apă pe suprafața lacului, pescuind castanele ?

Sunt atât de atrase de aceste fructe, încât atunci când la pescuiesc pot fi

vânate cu ușurință, deoarece nu mai sunt atente la pericolele din jur.

Broscarița (Potamogeton natans) este o plantă perenă, rădăcina este

un rizom târâtor, fixat pe fundul apei. Tulpina este simplă, iar frunzele sunt

mari, de formă ovală, cu aspect pielos, plutesc la suprafața apei. Florile sunt

verzi, grupate în spice groase

3. Plante care nu au rădăcinile fixate în substrat și plutesc liber la suprafațaapei:

Lintița (Lemna minor ) este cea mai mică plantă cu flori, prezentându-

se sub forma unor firicele verzi care plutesc pe suprafața iazurilor. Planta are

o tulpină de formă sferică, fără frunze și, de regulă, cu o singură rădăcină,

aflată sub apă.

Știați că ……. există mai multe specii unele fiind atât de mici încât pot intra printr -o gămălie

de ac. Cea mai mică specie provine din Australia, nu are rădăcini deloc, iar

diametrul pe care îl atinge la maturitate este de 0,33 mm - abia dacă poate fi

văzută cu ochiul liber. Lintița produce cele mai mici flori din lume. Acestea se

formează în niște pungi microscopice și sunt lipsite de petale. Sunt atât demici încât un buchet format dintr -o duzină intreagă poate să încapă fără

probleme pe vârful unui ac.

Peștișoara (Salvinia natans) este o plantă plutitoare, cu frunze verde

închis, acoperite cu numeroși perișori, de formă ovală, cu nervura centrală

bine vizibilă. Îi plac apele liniștite ale lacurilor, cu lumină multă.

Iarba broaștei (Hydrocharis morsus-ranae), plantă perenă, acvatică,

plutitoare, cu tulpini lungi terminate cu rozete de frunze. Frunzele au codița


43/65

lungă, de formă ovală. Florile sunt albe. Se înmulțeste prin muguri de iarnă

care toamna cad la fundul apei, iar primăvara ies la suprafață și dau noi

plante

Pe tulpina, fața inferioară și cea superioară a frunzelor acestor plante

trăiesc de asemenea o mulțime de alte organisme microscopice, viermi,insecte, melci, lipitori, broaște.

4. Plante complet scufundate în apă (submerse) – sunt plante fixate de

substrat prin rădăcini, iar tulpina și frunzele sunt complet scufundate în

apă, iar pentru fotosinteză folosesc oxigenul și bioxidul de carbon

dizolvate în apă.

Cele mai caracteristice plante sunt algele verzi cu tal (corp) masiv.

Alga verde Chara poate fi văzută când apa este limpede sub forma unor

valuri de pânză plutind prin apă agățate de ramuri uscate, rădăcini sau alte

plante, ca într -un film SF.

Fauna ecosistemului de lac (baltă)

La fel ca și flora, fauna lacurilor (bălților) se împarte în mai multe

categorii, în funcție de locul în care trăiesc animalele, unde se hrănesc, unde

cuibăresc.

1. Fauna zonei litorale este formată din viețuitoarele care iși desfășoară

ciclul de viață complet în această zonă sau animale care cuibăresc

sau se hrănesc în această zonă.

Așa cum am precizat mai sus, pe tulpinile scufundate în apă ale

plantelor din zona litorală trăiesc diverse organisme uni sau pluricelulare. De

asemenea, pe părțile aeriene ale plantelor se întâlnesc o mulțime de

viețuitoare, cel mai adesea larve de insecte: țânțari și libelule, apoi melci,

lipitori, gândacul de stuf (Donacia cresipes), fluturi, păianjeni.


44/65


45/65

Lișița (Fulica atra) are dimensiunile unei găini, este neagră, cu ciocul

și fruntea albe, ca și marginile aripilor, dar acestea se văd numai în zbor. Își

face cuibul în stuf, la marginea pădurii. Ouăle sunt galben-maronii cu pete

mai închise.

Știați că ...

Un spectacol deosebit îl oferă momentele când mama își scoate puii

la plimbare? Aceștia înoată grupat în spatele ei și arată ca niște ghemulețe de

lână cu ciocul roșu. Uneori, puii sunt „ciufuliți”, adică, în scop pedagogic, dacă

nu se comportă așa cum vor părinții, sunt apucați cu ciocul de ceafă și

scuturați.

Lopătarul (Platalea

leucorodia) este o pasăre rară,

foarte frumoasă, de culoare

albă, cu ciocul și picioarele de

culoare închisă. Cuibărește în

stufărișuri sau în copaci,formând colonii împreună cu

alte specii de păsări. Se

deosebește de egreta prin

ciocul mai lung și cu formă de

lopățică, așa cum arată și

numele. Zboară cu gâtul întins, spre deosebire de egrete, care în zbor își țin

gâtul curbat.

Știați că …

numele în engleză al acestei păsări este « spoonbi l l », care

înseamnă « c ioc- lingură » ? Uneori scoate niște sunete ca acelea produsecând îți dregi vocea.


46/65

Egreta mică (Egretta garzetta) este o pasăre delicată, de culoare

albă, cu ciocul

și picioarele

negre, cu

excepția

labelor care

sunt de

culoare

galbenă. Pe

cap prezintă 2

pene

ornamentalelungi, tot albe.

În secolul XIX,

acesta a fost

unul dintre motivele pentru care populațiile de egrete au fost mult reduse,

întru-cât moda vremii cerea ca pălăriile doamnelor să fie ornate cu aceste

pene. În zbor ține picioarele drepte, spre spate, și gâtul îndoit. Ponta (ouăle

depuse într -un cuib) este formată din 3-5 ouă micuțe, de culoare bleu.

De ce are egreta labele galbene ? Egreta mică se hrănește în ape

puțin adânci prin care se plimbă tacticoasă, pescuind cu ciocul său lung pești

mici, broscuțe, crustacei. Mișcarea picioarelor de culoare galbenă reflectă

lumina, degetele părând astfel niște pești micuți, care atrag alți pești, astfel

egreta prinzându-și mai ușor hrana.

Știați că …

egreta mică și egreta mare, deși sunt niște păsări deosebit de

frumoase și elegante, comunică prin sunete stridente, care amintesc de

orăcăitul broaștelor și grohăitul porcului?


47/65

Cormoranul mare (Phalacrocorax phalacrocorax ) este o pasăre de

culoare închisă, în zbor pare neagră, dar de fapt capul și gâtul sunt castaniu

închis, iar corpul negru-

verzui strălucitor, cum ici

pete albicioase, iar ciocul

este cenușiu. Zboară cubătăi dese din aripi. Se

hrănește doar cu pește,

motiv pentru care numărul

lor a fost redus, deoarece

pescarii se plângeau că le

mănâncă tot peștele. Laora actuală este o specie

protejată.

Ș t iați că … în perioada de c uibărit se identifică prin pata albă de pe picior și

comunică prin sunete care imită lătratul câinelui?

În afară de lebede, celelalte specii de păsări enumerate sunt

caracteristice ecosistemului de lac (baltă), deoarece sunt păsări care se

hrănesc cu pești, broscuțe, crustacee, dar sunt caracteristice și ecosistemul

de pădure pentru că iși fac cuiburile în pâlcuri de sălcii bătrâne, formând

colonii cu până la 400 de indivizi.

Atenție !

Dacă vom avea o pădure de sălcii sau plopi, dar nu avem niciun lac

sau râu în apropiere, nu vom întâlni aceste păsări, și nici dacă vom avea doar

un lac fără a exista și copaci în împrejurimi, aceste păsări nu vor cuibări.

Bizamul (Ondatra zibethica) este un rozător care provine din

mlaștinile americane. S-a adaptat de minune mediului acvatic, fiind un bun

înotător și scufundător. Este de culoare maro, cu corpul robust și o coadă

lungă și subțire, ca la șoareci. Capul este rotund, cu urechi mici și nasul de


48/65

culoare neagră, pătrat. Are puțini dușmani naturali, vulpea și pisica sălbatică

nu sunt tentate să vâneze un animal care înoată. Nici păsările răpitoare nu

sunt atrase să-l pescuiască”, mai ales că este un animal cu precădere

nocturn. Uneori bizamul este vânat de somn, știucile mari sau bufnițe.

Știați că…

bizamul își face în maluri adevărate apartamente, cu multe camere

legate între ele prin galerii, cu guri de aerisire, mai multe intrări și ieșiri, cu

locuri de dormit, cămări unde ține hrana, camere pentru pui. Dacă nu există

maluri potrivite, bizamul construiește cuiburi plutitoare din vegetație, care pot

ajunge și până la 1 metru. Dacă este prins în plasele pescarilor, le taie

imediat și eliberează peștii cât ai zice „pește”.

Brotăcelul (Hyla arborea) este singura specie de broască arboricolă

din fauna noastră. Este o broscuță mică, de numai 4-5 cm. la maturitate,

elegantă și zveltă. Are capul lat, botul rotunjit și ochii așezați în lateraluk

capului. Pielea este netedă, strălucitoare, de culoare verde-deschis sau

verde-cenușiu, iar masculul are un sac vocal brun-gălbui sub gât. Se remarcăprintr-o dungă maro-neagră care pornește de sub ochi și merge pe coaste

până la șolduri.

Ș t iați că ...

atunci când masculul își umflă sacul vocal, aceste este mai mare

decât capul. Este folosit pentru atragerea femelelor în perioadele de cuibărit. Are degetele lungi și subțiri, iar în vârful lor are discuri adezive care îl ajută să

se meargă pe coaja copacilor, până la câțiva metri înălțime. Ș i limba este

lipicioasă, foarte utilă la prinderea insectelor în zbor. Masculii cântă în cor

noaptea sau după ploaie.

2. Viețuitoare care trăiesc în masa apei

Somnul (Silurus glanis) este un pește de talie mare, cu corpul cilindric

până la înotătoarea dorsală, apoi se turtește lateral. Capul este mare și turtit,


49/65

gura foarte mare, cu dinți ascuțiți și deși ca o perie. Are 3 perechi de mustăți,

una foarte lungă, pe care o folosește ca momeală pentru peștișori. Culoarea

este verde cenușie pe spate și laterale, iar pe burtă albă-gălbuie. Nu are solzi.

Trăiește în ape adânci cu fundul nămolos.

Știați că …

numele său vine de la faptul că este un pește de pândă și stă mult

timp nemișcat așteptând prada și pare că doarme. Spre sfârșitul toamnei se

adună în gropi adânci, unde se îngroapă în mâl, unde își petrece iarna. Poate

atinge și greutăți de 3-400 de kilograme, iar în trecut se spunea că poate

îneca și oameni.

3. Fauna care se întâlnește pe fundul lacurilor

Este alcătuită din populații de animale ale căror indivizi se târăsc pe

fundul bălții sau stau afundați în mâl. Cel mai des întâlnite sunt larvele de

insecte, crustacei, melcii, scoicile.

Marea majoritate a viețuitoarelor caracteristice ecosistemului de lac nupot fi încadrate exclusiv într -o singură zonă. Asemenea ecosistemului de

pădure, și aici se formează lanțuri și piramide trofice, relații intra și

interspecifice.

Dicţionar

SOLURI HIDROMORFE – soluri cu surplus de umiditate; se întâlnesc înluncile râurilor şi zonele joase şi mlăştinoase.

ALUVIALE – soluri formate prin depunere de aluviuni.

Aplicaţii: Pe baza profilului transversal trasat prin Balta Mică a Brăilei (fig. 5) localizaţi

speciile de plante specifice fiecărei trepte de relief.


50/65

7.3 ECOSISTEMUL DE RÂU (FLUVIU)

Parcul Natural Balta Mică a Brăilei este înconjurat pe toată suprafața

sa de unul dintre cele mai mari fluvii din Europa. Parcul se întinde între

kilometrii 175 – 236, iar punctul de referință este Sulina, locul în care Dunărea

se varsă în Marea Neagră.

Știați că …

Dunărea străbate în total 10 țări europene – Germania, Austria,

Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova și

Ucraina?

Biotopul ecosistemului de râu (fluviu):

Dunărea, în sectorul Bălții Mici a Brăilei, prezintă o albie multiplă

împletită, săpată într -un substrat nisipo-prăfos. Aceasta este formată din mai

multe brațe, având un debit mediu cumulat de aproximativ 6000 m3/s. Cel mai

important braț din acest punct de vedere, este Dunărea Navigabilă, care preia

circa 67% din debitul fluviului, în timp ce brațul Vâlciu, preia doar 21% Albiaminoră prezintă lățimi ce se încadrează între 400 și 700 m, mai rar

depășindu-se 1000 m. În cadrul Bălții Mici a Brăilei, doar în dreptul localității

Gropeni, albia atinge o lățime de 1500 m. Străbătând o regiune joasă de

câmpie, înclinarea albiei minore este redusă, iar viteza medie de curgere este

mai mică de 1m/s.

Știați că …

De la Vadu Oii (extremitatea sudică a Bălții Mici a Brăilei) și până la

Brăila, pe o distanță de 61 km, albia minoră a Dunării coboară altimetric cu

doar 79 cm, adică cu circa 1,3 cm la 1 km?

Biocenoza ecosistemului de râu (fluviu):


51/65

Biocenoza apelor curgătoare depinde de mai mulți factori, cum ar fi:

lățimea, adâncimea și panta albiei, viteza cursului de apă, compoziția fizico-

chimică a apei, elemente climatice etc.

Acest aspect este deosebit de favorabil dezvoltării unor biocenoze

complexe și bogate în specii de plante și animale, care găsesc aici condițiifoarte bune de trai tot timpul anului sau doar pentru popas și hrană în cazul

speciilor migratoare.

Flora ecosistemului de râu (fluviu)

Adâncimea relativ ridicată a fluviului Dunărea, din acest sector (pe

alocuri valori de –10m), face ca flora de pe fundul albiei să fie slabreprezentată. Se întâlnesc organisme microscopice și alge care nu au nevoie

de fotosinteză pentru a se dezvolta.

Pe maluri, substratul nisipo-prăfos asigură condiții optime pentru

dezvoltarea plantelor submerse specifice și ecosistemului de râu (fluviu), cum

ar fi broscărița și ciuma-apei (Elodea canadensis), sau plante natante, nuferi,

plutică, cornaci. Dezvoltarea acestor plante depinde foarte mult de viteza

curentului de apă. Acolo unde viteza apei crește datorită unor modificări ale

formei albiei fluviul, plantele nu reușesc să se fixeze de substrat, motiv pentru

care se găsesc într -un număr mai mic.

Fauna ecosistemului de râu (fluviu)

Majoritatea păsărilor și mamiferelor care pot fi întâlnite în ecosistemul

de lac se găsesc și pe fluviu. De cele mai multe ori, păsările care cuibăresc în

stufărișurile din jurul lacurilor sau în pădurile de plop și salcie și care se

hrănesc cu pește sau alte organisme acvatice, în cazul în care lacurile seacă

vin pe malul Dunării pentru a se hrăni.

Așa cum am precizat și mai sus, Dunărea reprezintă un adevăratparadis pentru păsările migratoare care se deplasează primăvara spre nord și


52/65

toamna spre țările calde din sud. Astfel, se pot vedea stoluri de mii și mii de

gâște care poposesc în aceste locuri pentru a se odihni și a se hrăni.

Gârlița mare ( Anser albifrons) este cea mai comună pasăre

migratoare care poate fi văzută în aceste locuri. Realizează adevărate

spectacole în deplasările sale deoarece formează stoluri uriașe de sute deindivizi care întunecă cerul iar gâgâitul lor poate fi auzit de la distanțe mari.

Seamănă mult cu gâsca domestică, dar este mai mare, are dungi negre pe

abdomen, o pată albă pe frunte, iar ciocul și labele sunt roz.

Gâsca cu gatul roșu (Branta ruficollis)este cea mai mica si compacta

dintre gaste și reprezinta una dintre cele mai rare specii de gaste salbatice din

lume. Are penajul cu cel mai frumos colorit intalnit in randul exemplarelor din

familia gâștelor. Obrajii, gatul si partea anterioara a pieptului sunt caramiziu-

aprins. In rest, penajul este intunecat, tivit cu dungi curbe, albe. Ciocul este

cenusiu și mult mai mic in comparatie cu al altor specii de gaste. Picioarele

sunt tot de culoare cenusie, iar coada este neagra. Pasarile tinere prezinta

aceleasi desene dar mai slab evidentiate si colorit asemenator si sunt greu de

distins intre carduri.

De obicei zboară împreună cualte specii de gâște sălbatice,cum sunt gârlițele, formând împreună cârduri de mii deexemplare. În momentelemigrației stolurile de gâște oferă oimagine impresionantă,

întunecând cerul. Iar zgomotuleste asurzitor.

Atenție !

Ce semnificație are expresia „MINTE DE GÂSCĂ”?

1. Gâștele zboară în stoluri de forma literei V. Când fiecare gâscă dă din


53/65

aripi, creează un curent ascendent ce o susține pe cea din spatele său. Astfel, stolul

înaintează cu 71% mai repede decât atunci când fiecare gâscă ar zbura singură.

2. Când o gâsca iese accidental din formație, ea simte imediat rezistența

curentului de aer și de aceea revine imediat în stol.

3. Când gâsca din fruntea stolului obosește, pe motiv că nu beneficiază de

curentul ascendent, se retrage în mijlocul formației pentru a se odihni, timp în care o

alta gâscă îi ia locul din față.

4. Gâștele din stol gâgâie pentru a o încuraja pe cea din față să mențină

viteza.

5. Când o gâsca se imbolnavește sau este rănită, două gâște din stol ies din

formație și zboară în jos dupa ea pentru a o ajuta și proteja. Ele rămân cu gâsca

bolnavă până când aceasta își revine sau moare, iar apoi își continuă drumul cu un

alt stol.

Lăstunul de mal (Riparia riparia) este cea mai mică reprezentantă a

familiei rândunelelor. Se diferențiază de acestea prin coloritul maro simplu pe

spate și alb pe abdomen și are coada mult mai scurtă. Caracteristică specieieste o dungă maro pe piept, pare că are un guler de școlar.

Știați că ...

se numește lăstun de mal pentru că își face cuibul în malul abrupt al

râurilor? Nu-și fac niciodată cuib separat ci în grupuri mari, astfel că malul în

care se instalează o colonie de lăstuni pare o sită cu zeci de găuri rotunde.

Pescărașul albastru (Alcedo at this ) este una dintre cele maifrumoase și deosebite păsări de apă, o viețuitoare a bălților de numai 18 cm.lungime, din care aproape jumătate este reprezentat de cioc, ceea ce îi dă unaspect ciudat, ca și cum ar fi pe punctul de a cădea în nas. Este destul degreu de observat, în cea mai mare parte a timpului stând cocoțat nemișcat pe

ramurile vegetației de baltă care atârnă deasupra apei în căutare de pește.


54/65

În momentul în care observă prada (pești de mici dimensiuni, insecteacvatice, molușteși crustacee) sescufundă ca osăgeată în apă,

țintind pradanebănuitoare pecare urmează să oprindă. La intrarea în apă, omembranăprotectoare îiacoperă ochii.După ce a prinsprada se întoarce pe creangă pentru a mânca, totul durând doar câtevasecunde.

Știați că …… pescărașul își construiește cuibul în tuneluri săpate în bancuri de nisip

sau în malurile canalelor, unde femela depune între 6 și 10 ouă. În perioada

de formare a perechilor se poate întâmpla ca femelele să își ucidă rivalele cuc are concurează pentru un mascul;

după ce prinde prada pescărașul albastru amețește peștele lovindu-lde o crangă înainte de a-l înghiți începând de la cap;

după ce se hrănește elimină părțile greu digerabile (solzi, oase) subforma unor cocoloașe.

O parte extrem de importantă a biocenozei fluviilor este reprezentată deihtiofaună, adică peștii. Iată câteva exemple de specii de pești care se

întâlnesc în Dunăre:

Pești fitofagi (care se hrănesc cu vegetație acvatică):

Crapul (Cyprinus carpio) este una dintre cele mai răspândite specii

din țara noastră. Are corpul fusiform, acoperit cu solzi mari, de formă rotundă.Capul este mic, iar pe maxilar are 4 mustăți, 2 mai scurte și 2 mai lungi.

Spatele este negru-cenușiu, abdomenul albicios, iar înotătoarele de pe burtă


55/65


56/65

viață și nici de alte specii alături de care conviețuiește. Aceasta face castudiul lumii vii și al ecologiei ca știință să fie extrem de complex.

8 . TURISMUL ÎN PARCUL NATURAL BALTA MICĂ A BRĂILEI

Cum ne orientăm în natură?

Când mergem în excursie trebuie să avem o hartă a zonei și o busolă.

Orice hartă trebuie să cuprindă trei elemente esențiale: titlu, legenda

și scara de proporție. Titlul hărții exprimă conținutul și tipul hărții. Scara de

proporție arată de câte ori au fost micșorate elementele din natură pentru a fi

reprezentate pe hartă. Cu cât scara este mai mare, cu atât realitatea din tereneste redată mai exact și cuprinde mai multe detalii. Legenda hărţii ne ajută să

descifrăm toate semnele care apar pe hartă, numite semne convenţionale.

Orientarea în teren cu harta se face doar atunci când este marcat

nordul pe hartă, astfel există posibilitatea de a ne rătăci.

În cazul acesta folosim busola.

Busola este construită dintr -un ac magnetic mobil, în jurul unui ax

vertical, așezat în centrul unui cadran rotund, gradat pe care sunt trecute

punctele cardinale. Gradaţiile sunt exprimate în grade iar gradaţia zero de pe

ecran corespunde nordului. Acul magnetic, datorită câmpului magnetic al

Pământului, se orientează întotdeauna în direcţia nord.

Când cunoaștem nordul hărţii și dorim orientarea în teren, punembusola pe hartă și rotim harta până când nordul de pe hartă corespunde cu

nordul busolei (acul magnetic vine cu vărful său negru in direcţia N).


57/65

Traseele turi st ic e

Traseul turistic este o cărare în natură special desemnată șI marcată

pentru o oferi turistului un drum sigur șI posibilitatea de a admira mai multe

obiective turistice.

Marcajul unui traseu este reprezentat întotdeauna de o formă

geometrică (triunghi, pătrat, dreptunghi, cerc) de culoare roșie sau albastră,

pe un fundal deschis la culoare. În general nu se folosesc alte culori deoarece

s-ar putea confunda cu natura. Aceste marcaje se asează la diferite distanțe

unele de altele, în funcție de teren – la munte, unde terenul este abrupt, vor fi

mai dese, dar în acestă zonă vor fi mai rare -. Ele pot fi realizate din din

diverse materiale (tablă, lemn) sau pot fi desenate cu vopsea chiar pe pietresau trunchiul copacilor.

Atenție! Nu vă abateți nicodată de la un traseu turistic din parc deoarece vă puteți rătăci foarte ușor iar parcul este înconjurat din toate părțile de Dunăre

șI de brațele acesteia.

În Parcul Natural Balta Mică a Brăilei există 15 trasee turistice, 8 pe uscat șI 7

pe apă gândite atsfel încât să asigure turistului un drum sigur prin parc șI

vizitarea cât mai multor locuri frumoase (păduri, colonii de păsări, lacuri)

pentru o călătorie de vis.

Știați că ...

Orientarea în teren fără busolă se poate face:


58/65

după poziţia soarelui? În timpul verii, Soarele ocupă pe bolta cerească

următoarele poziţii: la ora 6 dimineaţa - est; la ora 12 - sud; la ora 18 -

vest.

cu ajutorul Stelei Polare? Stând cu faţa către Steaua Polară, vom

avea nordul în fața noastră.

Cuiburile, culcușurile și vizuinele animalelor au în general intrarea

îndreptată spre sud.

Dec alogul verde al turistului în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei 1. Circulați doar pe traseele marcate șI în prezența personalului parcului;

2. Aprindeți focul doar în locurile special amenajate șI aveți grijă să fie

stins când plecați; 3. Faceți baie în Dunăre doar în locurile indicate;

4. Puneți corturile doar în locurile indicate șI special amenajate;

5. Păstrați liniștea când sunteți în na

Date post:	07-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	marian-i-ghionu
View:	232 times
Download:	0 times

CD Ciclu Liceal

Documents