Cazul_canarului.pdf

8/18/2019 Cazul_canarului.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/cazulcanaruluipdf 1/154

CAZUL CANARULUIÎn birourile Departamentului de Investiga ţ ii Criminale, Secţ ia Detectivi, a Poliţ iei din New York, de la etajul al treilea al Sediului Central al Poliţ iei,într-o clă dire de pe Center Street, se gă seşte un fişier de metal încă pă tor.Înă untru, printre alte mii de fişe asemă nă toare, se poate citi pe o etichet ă mică şi verde aceast ă informa ţ ie : „ODELL, MARGARET, Domiciliul : Strada

71 Vest, nr. 184. Data : 10 Septembrie. Crima : Strangulare, în jurul orei 11noaptea. Apartamentul r ă scolit. Bijuteriile furate. Cadavrul descoperit de Amy Gibson, femeia de serviciu".

Iat ă deci în cîteva cuvinte banale declara ţ ia brutală , trist ă asupra uneia din cele mai uimitoare crime din analele poliţ iei americane, o crimă at ît deplină de contradicţ ii, at ît de uluitoare, de ingenioasă şi de unică încît multeminţ i din cadrul poliţ iei sau al procuraturii au fost at ît de derutate încît n-au putut că dea de acord nici mă car asupra procedurii anchetei.

Fiecare direcţ ie de investiga ţ ie a condus doar la concluzia că Margaret n-a putut fi asasinat ă . Şi totuşi, pr ă buşit ă pe sofaua de mă tase din camera de

zi se afla t înă ra femeie strangulat ă , dovadă evident ă a ridicolului concluzieide mai sus.

Adev ă rata poveste a acestei crime, a şa cum a ieşit ea la iveală în cele dinurmă , după o perioadă deprimant ă de beznă şi confuzie, a avut multeramifica ţ ii, ciudate şi a relevat tenebroasele ascunzişuri ale naturii umaneneexplorate, ca şi subtilitatea sinistr ă a unei. minţ i ascuţ ite de o disperare tragică . A mai produs, de asemenea, un document secret asupra unei melodrame pasionale care, în esenţ a şi în modul ei deorganizare, era la fel de romantică şi de fascinant ă ca acel capitol teatral şidinamic din Comedia Umană care descrie dragostea fierbinte a baronului

Nucingen pentru Esther van Gobseck, ca şi moartea at ît de tragică a nefericitei Torpille.



Margaret Odell era produsul demi-monde-ului boem de pe Broadway, opersoană spirituală ce pă rea să reprezinte intr-un fel natura vulgar ă şi falsă a celebrit ăţ ii trecă toare» Timp de aproape doi ani, înainte de moartea ei,Margaret Odell a fost una din personalit ăţ ile cele mai la modă şi, într-unsens, foarte popular ă în via ţ a nocturnă a ora şului. în zilele bunicilor noştri,

ar fi primit, f ă r ă îndoială , apelativul de „celebritate locală ". Ast ă zi, însă , sunt prea mulţ i aspiranţ i la acest titlu, prea multe clici şi grupuri în lumea boemă pentru a mai putea acorda cuiva aceast ă onoare. Dar, at ît profesioniştii teatrului, cît şi agenţ ii de presă au considerat-o întotdeauna ca pe o figur ă de prim rang în lumea ei restr însă .

Celebritatea i se datora în parte unor zvonuri ce deveniser ă legendă ,privind legă turile ei cu doi potenta ţ i europeni obscuri şi dubioşi. Margaret petrecuse doi ani în Europa după primul ei succes pe scenă în Servitoarea bretonă , o comedie muzicală popular ă în care se ridicase în mod misteriosde la un rol neînsemnat la rangul de vedet ă , a şa încît, agentul ei s-a gr ă bit

să exploateze cinic situa ţ ia, iă cînd să circule pe seama ei tot felul de istoriiscandaloase.

Sigur că la sporirea faimei sale dubioase a contribuit mult şi înf ăţ işarea ei. F ă r ă discuţ ie, Margaret Odell era frumoasă dar într-o manier ă oarecumţ ipă toare şi necioplit ă , îmi amintesc că am ză rit-o într-o sear ă la AntlersClub, un loc de înt â lnire celebru al chefliilor noctambuli, av înd ca proprietar pe Red Raegen. Barul a fost închis intre timp de că tre poliţ ie, iar Red Raegenispăşeşte o sentinţă lungă la Sing-Sing pentru jaf.

Margaret mi-a lă sat impresia unei fete de o dr ă gă lăşenie rar ă , în ciuda

expresiei ei calculate şi rapace. Avea o statur ă mijlocie, zvelt ă , gra ţ ioasă ca ofelină , şi oarecum. arogant ă , ca rezultat poate al a şa-ziselor ei legă turi cuaristocra ţ ia europeană . Avea buze pline, în tradiţ ia, marilor curtezane şiochii mari şi cruzi ai eroinei din Domnişoara binecuv â ntat ă , poemul luiDante Gabrieî Rossetti. Figura ei exprima acea combina ţ ie de promisiunisenzuale şi de renunţă ri spirituale cu care pictorii din toate vremurile auîncercat să redea concepţ ia lor despre Maria-Magdalena. Fa ţ a ei denota o voluptate şi o not ă de mister care domina sentimentele bă rba ţ ilor, lesubjuga mintea şi. îi putea conduce la fapte nechibzuite

Margaret Odell primise porecla de „Canarul" ca urmare a rolului ei într-

un balet ornitologic la Teatrul Follies, în care fiecare dansatoare trebuia să reprezinte cîte o pasă re. Ei îi revenise rolul canarului. Costumul de mă tasealb şi galben, ca şi coama ei blondă şi str ă lucitoare, împreună cu fa ţ a imaculat ă o distinseser ă în ochii spectatorilor ca pe o fiinţă de un farmec cutotul deosebit. în decurs de o să pt ă mînă , criticile teatrale au fost at ît deelogioase iar publicul spectator şi-a exprimat admira ţ ia prin asemenea aplauze la adresa ei, încît titlul de Baletul pă să rilor a fost schimbat înBaletul canarului. între timp, domnişoara Odell a fost promovat ă la rangulde premiere danseuse, cum ar spune o inimă caritabilă , execut înd pe scenă nu numai un vals de una singur ă , ci şi un cîntec introdus în balet pentru a-i ilustra farmecele şi talentele.



La sf îr şitul sezonului, Margaret a pă r ă sit compania teatrală şi îndecursul carierei ei spectaculoase prin localurile de petreceri, de peBroadway, a ajuns să fie numit ă Canarul. Iat ă de ce, atunci cînd trupul i-a fost descoperit strangulat brutal In apartamentul ei, crima a fost numit ă imediat „Cazul Canarului", apelativ care a r ă mas popular şi mai t îrziu.

Participarea mea la anchetarea Cazului Canarului, sau mai cur înd rolulmeu de comentator, a constituit una din experienţ ele importante din via ţ a mea. La vremea asasină rii lui Margaret Odell, procurorul general al ora şuluiNew York era John F. X. Markham, post pe care-l ob ţ inuse în luna ianuarie.Nu mai este cazul să v ă amintesc că în timpul celor patru ani ai serviciuluisă u s-a distins prin succesul neobişnuit al investiga ţ iilor sale criminale.Laudele care i se aduceau continuu îi creau un sentiment neplă cut că ci,av înd un înalt simţ al onoarei, evita să accepte credit pentru reuşite carenu-i apar ţ ineau în întregime. Adev ă rul este că Markham a jucat doar un rolsecundar în majoritatea celebrelor afaceri criminale. Meritul pentru

rezolvarea lor apar ţ inea unuia dintre prietenii să i foarte intimi, care a refuzat întotdeauna să facă publică participarea sa.

Acest om era un t înă r din lumea aristocratică , pe care, din motive deanonimat, am decis să -l numesc Philo Vance.

Vance avea multe talente şi preocupă ri. Era un colecţ ionar de art ă pescar ă mică , un pianist amator foarte dotat şi un cercet ă tor în domeniulesteticei şi psihologiei. Deşi american, fusese educat în Europa şi pă straseun uşor accent şi o intona ţ ie engleză . Mijloacele lui de existenţă erauconsiderabile şi îşi petrecea timpul îndeplinin- du-şi obliga ţ iile sociale care îireveneau datorit ă legă turilor de familie. Nu era totuşi un tr îndav şi nici un

diletant. Avea un aer cinic şi distant iar cei care îl cunoşteau doar superficial îl gă seau snob. Cunoscîndu-l însă bine, am putut să -mi dauseama ce se ascundea sub aparenţ e, iar cinismul şi atitudinea lui distant ă ,departe de a fi o poză , se datorau firii sale foarte sensibile şi singuratice.

Vance nu împlinise încă treizeci şi cinci de ani şi era impresionant dear ă tos într-un fel clasic. Figura îi era subţ ire şi mobilă , animat ă de oexpresie sever ă şi sardonică ce ridica o barier ă între el şi semenii lui. Nu era lipsit de emoţ ie, dar aceste emoţ ii erau mai ales intelectuale. Fusese deseoricriticat pentru ascetismul să u, deşi ara fost martorul unor adev ă rateizbucniri de entuziasm privind unele probleme estetice sau psihologice,

Cu toate acestea, Vance lă sa impresia că r ă mînea deta şat de chestiunilesociale. De fapt, atitudinea lui era aceea a spectatorului impersonal şi calmcare priveşte cu un cinism amuzat stupiditatea inutilă a problemelor vieţ ii.In sinea sa, era setos de a cunoa şte şi doar puţ ine detalii ale comedieiumane scă pau sferei interesului să u.

Astfel, ca rezultat direct al acestei curiozit ăţ i intelectuale, Vance a devenit un participant activ, deşi neoficial in ancheta condusă de Markham.

Am pă strat un dosar complet al cazurilor criminale la care a participat Vance ca amic dezinteresat, f ă r ă să mă gîndesc că într-o zi voi avea şansa să le public. După ce-a pierdut în alegerile pentru postul de procuror general,Markham s-a retras din politică . La r îndul lui, Vance a plecat în str ă ină tate,deolar înd că nu se va mai întoarce în Statele Unite. Ca urmare, am obţ inut



permisiunea lor de a-mi publica însemnă rile. Vance mi-a cerut să nu-i dez- v ă lui numele adev ă rat, aceasta fiind singura lui restricţ ie.

Am relatat în alt ă parte împrejur ă rile ciudate care l-au atras pe Vance încercet ă rile criminale şi cum, în ciuda unor obstacole aproape de netrecut, a soluţ ionat misterul împuşcă rii lui Alvin Benson. Cronica de fa ţă se ocupă de

rezolvarea asasinatului lui Margaret Odei!, care a avut loc la începutultoamnei aceluia şi an şi care, dacă v ă mai amintiţ i, a creat o senza ţ ie şi maimare.

Amestecul lui Vance în noua anchet ă a fost rezultatul unui concursciudat de împrejur ă ri. Timp de mai multe să pt ă mîni, Markham fusese atacat în presa de opoziţ ie pentru eşecul serviciului să u de a obţ ine condamnă riîmpotriva unor elemente din lumea criminală pe care poliţ ia le arestase şi lepusese" la dispoziţ ia lui pentru a le judeca şi condamna. Ca urmare a prohibiţ iei, la New York apă ruse o activitate nocturnă nouă şi primejdioasă ,cu totul nedorit ă . Un mare numă r de cabarete, ce se intitulau cluburi de

noapte, r ă să riser ă pe Broadway şi pe str ă zile din jur. Numă rul crimelor serioase, at ît pasionale cît şi pentru profit, crescuse îngrozitor şi îşi avea originea în aceste stabilimente dubioase.

în cele din urmă , în cursul unei crime,' întov ă r ăşit ă de un furt de, bijuterii într-unui din hotelurile din centru, care aveau drept clientelă familii, ancheta a dus direct la planurile şi pregă tirile puse la cale într-unuidin cluburile de noapte. Cînd doi poliţ işti de la Biroul d Anchete au fost gă siţ i mor ţ i, împuşca ţ i în spate, Markham s-a hot ă r ît să amîne toatecelelalte anchete şi să conducă personal investiga ţ ia în jnt împlă rile careavuseser ă loc.

IIURME DE PA ŞI PE Z Ă PADA A DOUA ZI DUP Ă CE-A luat aceast ă decizie, Markham, Vance şi cu mine

şedeam într-un colţ retras al uneia din să lile clubului Stuyvesant, Mergeamdeseori împreună acolo, fiind toţ i trei membri, iar Markhan folosea locul ca un fel de cartier general neoficial.

- E destul de r ă u atunci cînd jumă tate din popula ţ ia ora şului areimpresia că biroul procurorului general e un fel de agenţ ie de colectat datorii, a remarcat el în seara aceea. Trebuie să mă transform acum îndetectiv fiindcă nu mi se dau destule informa ţ ii sau informa ţ ii corecte, cu

ajutorul că rora a ş putea obţ ine condamnă ri. Vance îl privi cu un zîmbet enigmatic.- Problema principală mi se pare a fi aceea, spuse Vance pe un ton

indolent, că poliţ ia, nefiind versat ă în haosul de proceduri legale, operează în virtutea presupunerii că dovezile ce ar convinge un om de o inteligenţă obişnuit ă ar convinge de asemenea şi un juriu la tribunal. O idee stupidă , v ă da ţ i seama. Avoca ţ ii nu vor dovezici amă nunte tehnice erudite. Iar mintea unui poliţ ist obişnuit e prea simplă pentru a face fa ţă pedanteriilor jurisprudenţ ei.

- Lucrurile nu stau chiar a şa de r ă u. spuse Markham, încercînd să par ă bine dispus, că ci presiunea ultimilor să pt ă mîni îl iritase considerabil. Dacă n-ar exista legi care să cear ă dovezi, oamenii nevinova ţ i ar avea de suferit



nedrept ăţ i grave. Chiar şi un criminal are dreptul să fie protejat detribunalele noastre.

Vance că scă discret.- Markham, ar fi trebuit să te faci pedagog. Este absolut uimitor cum ai

început" să debitezi tot felul de clişee. Şi totuşi nu sunt convins. Mai ţ ii

minte acel caz din Wisconsin, al unui om r ă pit," pe care tribunalul l-a declarat mort ? Chiar şi atunci cînd a reapă rut, vesel şi să nă tos printre vecinii să i, statutul -să u de decedat nu s-a schimbat din punct de vederelegal. Faptul vizibil si demonstrabil că era cu adev ă rat viu a fost considerat de tribunal drept imaterial şi marginal. Nu mai vorbesc de situa ţ ia bizar ă ,at ît de r ă spîndit ă în scumpa noastr ă ţ ar ă , a unui om declarat dement într-un stat şi să nă tos într-altul. V ă da ţ i seama că nu te poţ i a ştepta ca o miniecomună şi nepregă tit ă In domeniul legal să înţ eleagă asemenea nuanţ e.Oamenii obişnuiţ i, ce se zbat în bezna bunului simţ , ar fi gata să spună că cineva care e dement pe un mal al r îului, r ă mîne la fel de dement şi pe

malul opus. Aceşti oameni ar mai susţ ine, eronat, f ă r ă îndoială , că un omcare tr ă ieşte este presupus a fi în via ţă .

- La ce serveşte aceast ă di zer la ţ ie academică ? întrebă Markham după o vreme, uşor agasat.

- Mi se pare că are de-a face în mod serios cu neplă cerile tale, îi explică Vance calm. Poliţ iştii, nefiind avoca ţ i, ţ i-au produs încurcă turile de fa ţă . Dece nu începi prin a trimite toţ i poliţ iştii la Facultatea de Drept ?

- Halal de-a şa ajutor din partea ta. îi replică Mai-kham. Vance iî privi uşor mirat.- De ce ridiculizezi propunerea mea ? Iţ i dai'-'seama; nici vorbă , că are

merite. Un om lipsit de pregă tire legală , atunci cînd ştie că un lucru eadev ă rat, ignor ă toate declara ţ iile incompetente împotriva acelui lucru şi seţ ine de fapte. Tribunalul ascult ă solemn o droaie de declara ţ ii inepte şi ia ohot ă r îre bazat ă pe statute complicate şi nu pe faptele evidente. Rezultatul ?Deseori tribunalul achit ă un acuzat ştiind prea bine că e vinovat. Mulţ i judecă tori spun unui acuzat : „Eu ştiu, şi juriul ştie de asemenea, că aicomis o crimă , dar pe baza dovezilor admise de lege, te declar nevinovat. Du-te şi comite o alt ă crimă ".

- N-am să mă fac plă cut locuitorilor acestei regiuni dacă am să r ă spundla criticile aduse împotriva mea prin recomandata de a institui cursuri de

drept pentru poliţ işti, îi r ă spunse Markham bombă nind.- Îngă duie-mi atunci să -ţ i sugerez alternativa oferit ă de că lă ul din piesa lui Shakespeare : „Hai să omor îm toţ i avoca ţ ii !"

- Din pă cate trebuie să rezolv o situa ţ ie şi nu o teorie utopică .- Şi cum îţ i propui să împaci concluziile inteligente ale poliţ iei cu ceea ce

numeşti at ît de emoţ ionant corectitudinea procedurii legale ? îl întrebă Vance indolent.

- In primul r înd, îl informă Markham, am decis ca de acum înainte să conduc personal anchetele în toate cazurile importante legate de activitatea criminală a cluburilor de noapte. Am convocat o conferinţă a şefilor desecţ ii, iar de acum înainte orice activitate are să pornească din biroul meu. Am intenţ ia să obţ in genul de dovezi de care am nevoie la condamnă ri.



Vance scoase o ţ igar ă din port ţ igaret şi o bă tu de bra ţ ul fotoliului.- Deci ai să înlocuieşti condamnarea nevinova ţ ilor cu achitarea

vinova ţ ilor ?Mark-han se simţ i prost şi se întoarse că tre Vance.- Am să mă prefac că nu ţ i-am înţ eles observa ţ ia, zise el acru, Ai luat-o

razna pe tema ta preferat ă şi anumeinconipatibilitatea probelor circumstanţ iale fa ţă de teoriile psihologice sauipotezele estetice.

Perfect adev ă rat, zise Vance indiferent. Ştii Mark- hamj încrederea ta at ît de duioasă şi d e încâ nt ă toare în dovezile circumstanţ iale e absolut dezarmant ă . Puterile obţ inute de deducţ ie sunt neputincioase împotriva ei.Mă .cutremur la gîndul victimelor pe care ai să le prinzi în plaSa ta legală . Aisă faci ca simpla ta prezenţă la un cabaret să devină un risc îngrozitor.

Markham continuă să fumeze în t ă cere. în ciuda violenţ ei discuţ iilor dintre ei. doi, nu-şi pă strau nici un fel de ranchiună . Erau prieteni de., mult

timp şi, în pofida temperamentelor lor foarte diferite şi a opiniilor contra-dictorii, legă tura dintre ei se baza pe un respect profund, în cele din urmă ,Markham spuse :

- De ce discreditezi at ît de mult dovezile circumstanţ iale ?« Piecunosc că uneori pot conduce la concluzii greşite, deşi deseori ele constituie o probă serioasă de vinov ăţ ie prezumtiv ă . Ascult ă , Vance, una dintre cele maicompetente autorit ăţ i în domeniul legislativ a demonstrat că aceste doveziconstituie un act extrem de convingă tor. Dovada direct ă , ţ inînd seama denatura crimelor, nu se poate obţ ine de obicei. Dacă tribunalele s-ar baza numai pe ea, majoritatea criminalilor ar fi în libertate.

- Am avut impresia că aceast ă majoritate a fost întotdeauna în libertate.Markham îi ignor ă întreruperea,- Iat ă de pildă , un exemplu : o duzină de adulţ i v ă d ceva care aleargă pe

ză padă , şi recunosc că e vorba de un pui de gă ină . Un copil însă , care a v ă zut acela şi pui, va declara că era o ra ţă . Se cercetează urmele lă sate şi seajunge la concluzia că era vorba de o ra ţă . După tine, tiu este concludent că pasă rea a fost ra ţă şi nu o gă ină , în ciuda dovezilor directe, nu-i a şa ?

- Recunosc că ai dreptate în cazul cu ra ţ a, r ă spunse Vance blazat.- Iţ i mulţ umesc pentru cadou, continuă Markham. şi îţ i propun şi o

urmare : o duzină de adulţ i v ă d o siluet ă omenească mergînd pe ză padă şi

jur ă că era vorba de o femeie. La care un copil declar ă din nou că era un bă rbat. Spune-mi, n-ai să recunoşti că dovezile evidente lă sate de pa şii unui bă rbat pe ză padă vor constitui un element în a admite că era vorba de un bă rbat şi nu de o femeie ?

- Cîtuşi de puţ in, dragul meu Justinian, r ă spunse Vance, întinzîndu-şipiciparele, afar ă de cazul, fireşte, că poţ i să dovedeşti că o fiinţă umană nuposedă creieri mai dezvolta ţ i decît o ra ţă .

- Ce au creierii de-a face cu ce discut ă m ? replică Markham ner ă bdă tor.Creierii nu afectează urmele lă sate de pa şii pe ză padă .

- Nu pe cele lă sate, de ra ţă , dar creierii pot, f ă r ă îndoială , afecta urmelepa şilor lă sa ţ i de o fiinţă omenească .



- Îmi serveşti o lecţ ie de antropologie, adaptabilitate darwinist ă sauspecula ţ ie metafizică ?

- Nici unul din aceste subiecte subtile, îl asigur ă Vance. Am afirmat unsimplu fapt cules din observa ţ ie.

- După înaltul şi bizarul t ă u proces de deducţ ie reiese clar că dovezile

circumstanţ iale ale acelor urme de pa şi bă rbă teşti indică prezenţ a unui bă rbat sau a unei femei ?

- A nici unuia, zise Vance, sau mai degrabă , a posibilit ăţ ii fiecă ruia. Oastfel de dovadă , cînd se aplică la o fiinţă umană , adică o fiinţă cucapacitatea de-a gîndi, nu înseamnă pentru mine decît că silueta ce mergea pe ză padă putea fi un bă rbat încă lţ at în pantofii lui, sau o femeie în aceea şipantofi. Sau chiar un copil cu picioare mari. Pe scurt, o astfel de dovadă va sugera inteligenţ ei mele pur nelegale că urmele au fost lă sate de un descen-dent al speţ ei Pithecanthropus erectus încă lţ at cu pantofi bă rbă teşti, exemplar uman de gen şi v îrst ă necunoscut ă . Pe de alt ă parte,

urmele lă sate de laba unei ra ţ e pot fi considerate la valoarea lor evident ă .- Sunt încîntat să observ, spuse Markham, că ai înlă turat cel puţ in

teoria unei ra ţ e încă lţ at ă în pantofii unui gr ă dinar. Vance r ă mase t ă cut o clipă , apoi spuse :- Nenorocirea cu voi, anchetatorii moderni, e că încerca ţ i să reduceţ i

natura umană la o formulă , în vreme ce adev ă rul e că fiinţ ele omeneşti sunt infinit de complexe. Omul e nă scut abil şi duplicitar, iar secolele l-au şlefuit în arta celor mai diabolice tertipuri. Omul e o creatur ă cu o inteligenţă careminte în mod instinctiv şi premeditat de circa nouă zeci şi nouă de ori la sut ă . O ra ţă , neav înd avantajele divine ale civiliza ţ iei umane, e o fiinţă

direct ă şi o pasă re eminamente cinstit ă .- Ascult ă , îl întrebă Markham, fiindcă ai înlă turat toate mijloaceleobişnuite de a trage concluziile, cum poţ i decide sexul sau specia persoaneicare a lă sat urme de pa şi în ză padă ?

Vance suflă o coloană de fum spre tavan.- Mai înt îi, am înlă turat astigmaticii şi copiii chiori, apoi urmele de pa şi

pe ză padă . Apoi, cu o judecat ă eliberat ă de declara ţ ii dubioase şi de dovezimateriale, am încercat să stabilesc ce fel de crimă a comis acea persoană care fugea pe ză padă . După ce-am analizat diferiţ i factori, pot să -ţ i spun nunumai dacă vinovatul era bă rbat sau femeie, dar mai ales să -ţ i vorbesc

despre obiceiurile, caracterul şi personalitatea lui. Şi a ş-putea face asta,indiferent dacă persoana care alerga era bă rbat, femeie, cangur, cineva pepicioroange sau pe biciclet ă , sau, pur şi simplu, ceva care plutea în aer.

Markham zîmbi ironic.- Eşti mai r ă u decît poliţ ia cînd e vorba să mă ajuţ i cu dovezi legale.- Eu unul, cel puţ in, n-a ş procura dovezi împotriva unei persoane

inocente şi ale că rei ghete au fost furate deadev ă ratul vinovat, replică Vance. Şi mai ştii ceva, Markham ? Â t îta vremecit te vei bizui pe urme de pa şi n-ai să faci altceva decît să arestezi pe cei pecare adev ă ra ţ ii criminali ţ i i-au pus în poală . Cu alte cuvinte, oameni care n-au nimic de-â face cu ancheta ta.

Vance deveni brusc serios.





la fa ţă , cu pă r spicuit cu alb şi cu o ţ inut ă fermă . Avea un aer distins şimaniere politicoase şi prieteneşti.i i dosul acestui aer de amabilitate se ascundeau o severitate agresiv ă şi ofor ţă neobosit ă şi dur ă care lă sau impresia unei competenţ e încă păţînate şineobosite.

- Bună diminea ţ a, Vance, mă salut ă el în grabă . A avut loc o alt ă crimă în lumea boemă , una dintre cele mai îngrozitoare... Ezit ă şi mă .privi cuatenţ ie. Ţ ii minte discuţ ia mea cu Vance acum cîteva seri la club ?Remarcile Iui au avut ceva aproape profetic. Şi mai ţ ii minte, că i-am promisc-am să -l iau cu mine în ancheta urmă toare ? Ei bine, avem un caz, şi cecaz ! Margaret Odell, denumit ă Canarul, a fost strangulat ă în apartamentulei ! Şi, din cîie am înţ eles la telefon, aduce cu o alt ă afacere din lumea cabaretelor. Sunt în drum spre apartamentul ei ! Ai de gînd să -l scoli peamicul nostru ?

- Am s-o fac neapă rat ! l-am asigurat cu o grabă "care pornea din motive

pur egoiste. Canarul ! Dacă cineva ar fi că utat prin tot ora şul o victimă a că rei asasinare să producă at îta senza ţ ie, n-ar fi putut gă si alt nume. M-amîndreptat spre uşă şi i-am spus lui Currie să -l cheme imediat: pe Vance.

- Mă tem. domnule... începu Curie, ezit înd din politeţ e,- Nu te teme, îl întrerupse Markharn. îmi asum toat ă r ă spunderea

pentru că l-am sculat la aceast ă or ă nepotrivit ă .Currie. simţ ind o situa ţ ie de urgenţă , plecă la datorie.Peste cîteva minute Vance, îmbr ă cat într-uri kimono :; - mă tase brodat ă

şi in sandale, apă ru în pragul salonului.- Asta-i bună ! exclamă el uşor surprins, privind la .vus. Nu. v-a ţ i dus

încă la culcare ? Vance păşi agale spre că min, şi luă o ţ igar ă dinu-o ulie de lemn preţ ios.

Markham se încrunt ă . Nu avea .hef de glume.- Canarul a fost ucis, am izbucnit eu. Vance îşi pă str ă expresia calmă şi mă privi cu o .i-iozitate leneşă .- Care canar '?- Margaret Odell a fost gă sit ă strangulat ă azi-diminea ţă , explică

Markham brusc. Cred că şi tu inveşmîntat în acest kimono parfumat,trebuie să fi auzit de ea, îţ i dai seama de însemnă tatea crimei. Eu unul amsă caut acele urme de pa şi în ză padă . Dacă vrei să mă întov ă r ăşeşti, cum ai

declarat asear ă , va trebui să te gr ă beşti.- Margaret Odell, a şadar, spuse Vance şi îşi stinse ţ igara. Blonda de peBroadway... Ce pă cat ! în ciuda aerului să u degajat, mi-am dat seama că era profund interesat. Duşmanii de bază ai legii şi ordinii s-au decis să te chi-nuiască îngrozitor, nu-i a şa, amice ? Ce lipsă de respect din partea lor !Scuză -mă cîteva minute cît mă îmbrac,

Dispă ru în dormitorul să u, în timp ce Markham scoase o ţ igar ă lungă defoi şi se pregă ti să şi-o fumeze. Eu m-am întors în bibliotecă pentru a aranja hîrtiile la care lucrasem. în mai puţ in de zece minute, Vance reapă ru,îmbr ă cat într-un costum de stradă .

- Amice, spuse el, în timp ce Currie îi înmîna pă lă ria, mă nuşile şi bastonul, hai să mergem !



Ma şina procuraturii ne-a dus pe Madison Avenue, a cotit spre CentralPark şi a ieşit din parc la intrarea str ă zii 72 Vest. Apartamentul lui Margaret Odell se afla la numă rul 184, pe strada 71 Vest, lîngă strada Broadway.Cînd ma şina a tras la trotuar, poliţ istul de gardă a trebuit să ne croiască drum prin gloata care se adunase ca urmare a sosirii poliţ iei. Feathergill,

unul din adjuncţ ii lui Markham, îşi a ştepta şeful în holul clă dirii.- Ce dezastru, domnule ! se lament ă el. Ce spectacol de jur-împrejur !

într-un astfel de moment ! adă ugă el şi dă du din umeri neputincios.- Gloata are să se plictisească -repede, zise Markham dînd mîna cu el.

Cum stau lucrurile ? Sergentul Heath. mi-a telefonat după ce l-ai chemat şimi-a spus că la prima vedere cazul pare cam dificil.

- Dificil ? repet ă Feathergill lugubru. E de-a dreptul irezolvabil. Heath eîn mare agita ţ ie. A renunţ at să se mai ocupe de cazul Boyle ca să -şi dedicetalentele acesteiistorii uimitoare. Inspectorul Moran a sosit acum zece minute şi i-a dat

puteri depline.- Heath e un anchetator capabil, declar ă Markham. O să ne înţ elegem.

Unde e apartamentul ?Feathergill ne conduse la o uşă din fundul holului.- Acesta e apartamentul, domnule, anunţă el. Trebuie să plec acum.

Sunt fr înt de oboseală . V ă doresc noroc ! Şi cu aceste cuvinte dispă ru. Va fi necesar să v ă descriu pe scurt at ît clă direa cît şi planul interior,

că ci structura ciudat ă a acestei case a jucat un rol vital în problema aparent insolubilă a crimei. Casa avea patru etaje şi fusese conceput ă ca o singur ă reşedinţă .. Cu timpul, fusese modificat ă at ît exterior cît şi interior pentru a

satisface cerinţ ele unei clă diri eu apartamente elegante. Cred că la fiecareetaj se aflau trei sau patru apartamente. Dar apartamentele de la etaj nu nepreocupau. Scena crimei se gă sea la parter, ală turi de alte două apartamente şi de cabinetul unui dentist.

Intrarea principală a clă dirii dă dea direct în stradă şi se continua cu unhol spa ţ ios care ducea pînă în fund, la apartamentul lui Margaret Odell,care avea numnă rul 3. Cam la jumă tatea acestui hol, pe partea dreapt ă , seaflau scă rile ce duceau la etajele superioare. L îngă scă ri, tot pe partea dreapt ă , se gă sea o camer ă de recepţ ii, despă r ţ it ă de hol printr-o arcadă . Pepartea opusă a scă rilor se gă sea o că mă ruţă cu panoul telefonic. Clă direa

nu avea lift.O alt ă tr ă să tur ă important ă a planului de la parter o constituia un micpasaj ce pornea de la capă tul holului la dreapta şi ducea, pe lîngă pereteleapartamentului lui Margaret Odell, la o uşă ce dă dea într-o curticică pepartea vestică a casei, Din curticică se ajungea în stradă printr-o alee lat ă de un metru şi două zeci.

In diagrama de ală turi se poate vedea acest aranjament al parterului şi v ă sugerez să încerca ţ i să vi-l reamintiţ i. Mă îndoiesc că un plan arhitecturalat ît de simplu şi de comun a jucat vreodat ă un rol at ît de important într-uncaz criminal. Simplitatea şi faptul că era



aii!" de comun, de fapt lipsa orică rei tr ă să turi mistificatoare, s-a dovedit at ît de bizar ă pentru anchetatori încît afacerea a ameninţ at cîteva zile să r ă mînă complet nerezolvabilă .

In clipa cînd Markham a intrat în apartamentul lui Margaret Odell,sergentul Ernest Heath l-a înt împinat şi i-a întins mîna, O expresie de

uşurare i-a trecut pe fa ţ a brutală şi lat ă . Era clar că animozitatea caredomnise întotdeauna între Secţ ia de Detectivi şi Biroul Procuraturii întimpul altor anchete criminale nu-şi mai avea loc în acest caz.

- Mă bucur că a ţ i venit, spuse el, şi era serios. Se întoarse apoi că tre Vance cu un zîmbet cordial şi îi întinse şi lui mîna.

- A şadar copoiul amator e din nou la datorie. Tonul să a avea o not ă dehumor.

- Într-adev ă r, r ă spunse Vance. Spune-mi, cum îţ i funcţ ionează puteriledeductive în aceast ă frumoasă diminea ţă de septembrie' ?

- Mi-e groază să v ă spun. Figura lui Heath se întunecă şi sergentul se

întoarse că tre Markham. E o afacere blestemat ă , domnule. Nu puteau să -şialeagă alt ă victimă în locul Canarului ? Broadway-ul e plin de dame care ar fi putut dispă rea f ă r ă să dea bă taie de cap nimă nui. A trebuit însă să omoare o vedet ă la modă !

în timp ce Heath vorbea, William M. Moran, ofiţ erul comandant al Secţ ieide Detectivi intr ă în micul foaier şi Str î-nse mîinile celor de fa ţă Deşi neînt îlnise at ît pe Vance cît şi pe mine, se comport ă cît se poate de ceremoniosfa ţă de noi,

1 - Sosirea dumilale, i se adresă el lui Markham cu o voce modulat ă şimanierat ă , e extrem de binevenit ă . Sergentul Heath are să v ă dea

informa ţ iile preliminare de care veţ i avea nevoie. Sunt încă oarecumîncurcat de cele petrecute fiindcă abia am sosit.- N-am prea multe informa ţ ii să v ă dau, bombă ni Heath în timp ce ne

conducea în apartamentul "artistei Acest apartament se compunea clin două camere largi, despă r ţ ite de o

arcadă prev ă zut ă cu draperii grele de damasc. Uşa de la intrarea din holulprincipal conducea într-un foaier dreptunghiular lung .de vreo trei metri şilat de vreun metru şi jumă tate, prev ă zut cu uşi duble cu geam jivrat, uşi cedă deau în camera urmă toare. Apartamentul nu avea nici o alt ă intrare iar îndormitor nu se putea ajunge decît prin arcada diif camera de zi.

In camer ă se gă sea o sofa mare, tapiţ at ă cu brocart de mă tase şi plasat ă în fa ţ a că minului pe partea stingă a. camerei de zi, av înd o lungă şi strimt ă masă din lemn de trandafir a şezat ă în spate. Pe peretele opus că minului,între foaier şi arcada ce dă dea în dormitor, at îrna o oglindă stil Marie- Antoinetle, iar sub ea se afla o masă de mahon. L îngă arcadă , aproape defereastr ă , se afla o pianină splendid decorat ă în stil Louis XVI. în colţ ulopus, în dreapta că minului, se afla o mă suţă de scris cu picioare subţ iri şiun coş de hîrtii pă trat, f ă cut din carton, în st înga că minului se gă sea ocomodă , Boule de o calitate cum nu mai v ă zusem. Mai multe reproduceriexcelente după Boucher, Fragonard şi Watteau împodobeau pereţ ii: îndormitor se aflau un scrin, o masă de toalet ă şi mai multe scaune aurite.



întregul apartament pă rea să reflecte perfect personalitatea fragilă a Canarului.

Cînd am păşit din micul foaier în camera de zi şi ne-am oprit ca să aruncă m o privire în jur, am observat o scenă de mare harababur ă . Celedouă odă i fuseser ă r ă v ăşite de cineva în mare grabă şi dezordinea lă sat ă în

urmă era îngrozitoare.- Nu şi-au mai dat: osteneala să fie mai ordona ţ i, remarcă inspectorul

Moran.- Poate c-ar trebui să le fim recunoscă tori că n-au aruncat clă direa în

aer cu dinamit ă , r ă spunse Heath pe un ton acru.Dar nu vraiştea generală ne-a atras privirea ci trupul linei tinere femei

moarte, a şezat într-o poziţ ie nefirească , aproape îngenuncheat ă , într-un colţ al sofalei, la cîţ iva pa şi de locul unde ne aflam. Capul îi era întors înapoi, înMod for ţ at, şi se odihnea pe tapiţ eria de mă tase. Pă rul i se desf ă cuse şi îiat îrna peste umă r într-o cascadă de aur lichid. Fa ţ a ei, ca urmare a mor ţ ii

violenţ e, era descompusă şi ur ît ă . Pielea i se decolorase ; ochii priveau fix ;gura îi r ă mă sese deschisă , buzele contractate. Pe gît, de-a lungul cartilajuluitiroidei se vedeau nişte v înă t ă i oribile. Era îmbr ă cat ă într-o rochie uşoar ă desear ă , din dantelă neagr ă , fină , că ptuşit ă cu mă tase crem. Pe unul din bra ţ ele sofalei ză cea o capă de sear ă dintr-un material auriu, av înd ogarnitur ă de hermină .

Peste tot se vedeau semnele evidente ale luptei ei pierdute cu cel care ostr însese de gît. In afara pă rului în dezordine, una din bretelele rochiei desear ă fusese rupt ă , ca şi dantela fină din dreptul pieptului. Un buchet deorhidee artificiale fusese smuls de la piept şi îi că zuse în poală . Unul din

pantofii de sear ă era pe jos, iar genunchiul drept era întors spre sofa, ca şicum Margaret ar fi încercat să se ridice pentru a scă pa din ghearele atacato-rului. Degetele îi erau încă încordate, a şa cum trebuie să fi fost, f ă r ă îndoială , în clipa cînd capitulase în fa ţ a mor ţ ii şi renunţ ase să se maiîmpotrivească . Acest spectacol .de groază al trupului chinuit a fost întrerupt de o observa ţ ie banală a lui Heath.

- Vedeţ i, domnule Markham, femeia era a şezat ă în acel colţ al sofaleicînd a fost apucat ă de gît pe la spate,

- Trebuie să fi fost cineva destul de voinic ca s-o ucidă at ît de uşor,r ă spunse Markham, dîndu-i dreptate,

- A şa cred şi eu ! admise Heath. Se aplecă şi ar ă t ă degetele femeii careerau acoperite de zgîrieturi. î-au smuls şi inelele, f ă r ă multe fasoane. Apoiar ă t ă un fragment dintr-un lanţ splendid de platină , împodobit cu perlemici, care îi at îrna peste umă r, Au înşf ă cat tot ce-i at îrna la gît şi i-au rupt lanţ ul. Nu voiau să rateze nimic şi nici să -şi piardă timpul. Frumoasă treabă , demnă de un gentleman.

- Unde e medicul legist ? întrebă Markham.- E pe drum, îi spuse Heath. Doctorul Doremus nu se deplasează

nică ieri înainte de a-şi fi luat micul dejun»- S-ar putea să descopere şi alte lucruri, care nu se v ă d.- În ce mă priveşte, am v ă zut destul, declar ă Heath: Uita ţ i-v ă la acest

apartament, Arat ă ea şi cum l-ar fi mă turat un ciclon.



Ne-am îndepă rtat de spectacolul deprimant al tinerei fete ucise şi ampăşit spre mijlocul camerei.

- Aveţ i grijă să nu atingeţ i ceva, domnule Markham, spuse Heath. Amtrimis după exper ţ ii de luat amprente. Vor fi aici dintr-o clipă în alta.

Vance îl privi cu o uimire ironică .

- Amprente ? Ce vorbeşti ! Ce încînt ă tor ! Imagi- nează -ţ i pe cineva azilă sîndu-şi amprentele în urmă S

- Nu toţ i criminalii sunt at ît de inteligenţ i, domnule Vance, îi spuse Heathnervos.

- Oh, Dumnezeule, fireşte că nu ! N-ar fi prinşi niciodat ă dacă ar fi at ît de inteligenţ i. Dar, la urma urmei, sergent Heath, o amprent ă autentică nudovedeşte decît că cel care a lă sat-o a fost la fa ţ a locului într-o anumit ă perioadă . Nu dovedeşte deloc vinov ăţ ie.

- Poate că nu, recunoscu Heath cu încă păţînare. Vreau să v ă spuntotuşi că dacă gă sim nişte amprente în. aceast ă încă pere devastat ă , n-are

să -i fie prea uşor celui care le-a lă sat. Vance simula un aer scandalizat.- Pur şi simplu mă îngrozeşti, sergent Heath, De acum înainte am să -mi

iau tot timpul mă nuşile cu mine. Vin în contact cu mobila, cu ceşti de ceaişi cu tot felul de fleacuri de cîte ori merg undeva în vizit ă .

Markham interveni în discuţ ie, suger înd o scurt ă inspecţ ie pînă la sosirea medicului legist,

- Nu şi-au schimbat cu mult metodele, spuse Heath, Au omor ît fata,apoi au devastat apartamentul.

Cele două camere fuseser ă serios r ă v ăşite. Pe jos se aflau haine şi diferite

alte lucruri. Uşile celor două dulapuri din perete (cîte unul în fiecarecamer ă ), erau deschise şi, judecind după dezordinea ce domnea In cel dindormitor, era limpede că cineva le scotocise bine. Cu toate acestea, dulapuldin afara camerei de zi, care adă postea obiecte rar folosite, nu fusese atins.Sertarele mă suţ ei de toalet ă şi ale scrinului fuseser ă golite de conţ inutul lor.Cear şaful se afla pe duşumea iar salteaua fusese întoarsă pe dos. O mă suţă şi două scaune ză ceau r ă sturnate. Mai multe vaze fuseser ă sparte, ca şicum. intrusul, după ce le cercetase conţ inutul, le aruncase furios că nugă sise nimic înă untru. Fină şi marea oglindă stil Marie-Antoi- nette fusesespart ă . Mă suţ a de scris avea sertarul deschis iar despă r ţ iturile pentru

corespondenţă fuseser ă golite de conţ inutul lor. care se înă lţ a pe sugativa depe birou,. Cele două uşi ale comodei Boule erau şi ele deschise iar înă untrudomnea aceea şi dezordine ca şi în biroul de scris. O lampă de bronz şipor ţ elan, ce se afla la capă tul mesei lungi, ză cea tr întit ă pe o parte cuabajurul sf îşiat de colţ ul unei bomboniere de argint.

în acest haos două obiecte mi-au atras îndeosebi atenţ ia : o cutie neagr ă de metal pentru pă strat documente, în genul celor ce se pot cumpă ra de la orice papet ă rie, apoi o cutie de oţ el cu o broască de formă circular ă . Acest din urmă obiect avea să joace un rol sinistru şi bizar în anchet ă ..

Cutia de documente era goală şi fusese plasat ă pe masă ," -ilă turi delampa r ă sturnat ă . Capacul era deschis şi cheia se afla în broască . în



mijlocul debandadei din camer ă , aceast ă cutie pă rea singurul semn deordine lă sat de cel ce devastase apartamentul.

Caseta de bijuterii, pe de alt ă parte, fusese for ţ at ă ' violent. Z ă cea acumpe mă suţ a de toalet ă , strivit ă şi turtit ă ca urmare a eforturilor de a odeschide, iar ală tur!

se afla un v ă trai de font ă , eu miner de bronz, care fusese luat clin camera dezi şi folosit pentru a for ţ a caseta.

Vance privi superficial mai multe obiecte din camer ă dar odat ă ajuns înfa ţ a mă suţ ei de toalet ă , se opri brusc, t şi scoase monoclul, îl potrivi apoi la ochi şi se aplecă asupra casetei de oţ el deteriorat ă .

- Absolut extraordinar, murmur ă el, şi lovi marginea casetei cu uncreion aurit. Ce pă rere ai despre asta, sergent Hcath ?

Heath îl urmă rise pe Vance cu atenţ ie cînd acesta se aplecase asupra casetei de pe mă suţă .

- La ce v ă referiţ i, domnule Vance ? întrebă el la r îndul lui. ,s

- La mai multe decît îţ i poţ i închipui, r ă spunse Vance glumind. în acest moment însă îmi f ă ceam socoteala că aceast ă caset ă de bijuterii nu a fost for ţ at ă cu ajutorul v ă traiului de font ă cu totul nepotrivit unei asemenea în-treprinderi.

Heath dă du din cap în semn de aprobare.- Deci a ţ i observat şi dumneavoastr ă , nu-i a şa ? Aveţ i perfect ă dreptate.

V ă traiul a servit la turtirea casetei dar nu şi la deschiderea ei. Se întoarsecă tre inspectorul Moran : Asta mă uimeşte. Am trimis după profesorulBrenner, să vedem cum rezolv ă el misterul. Deschiderea for ţ at ă a casetei îmiapare ca opera ţ ia unui expert. Nu-i ceva pe mă sura unui amator.

Vance continuă să cerceteze caseta şi în cele din urmă se îndepă rt ă cu oexpresie perplex ă şi încruntat ă .

- Ciudat ! coment ă el. Ceva teribil de bizar s-a petrecut aici noaptea trecut ă .

- Nu chiar a şa de ciudat, îl corect ă Heath. Au r ă v ăşit totul, dar nu v ă dnimic teribil de bizar în asta.

Vance îşi lustrui monoclul şi îl v îr î în buzunar.- Dacă ai să te bazezi pe aceast ă teorie, ai să dai faliment în anchet ă . Nu

ştiu. cum ai să scoţ i adev ă rul la lumină ! AMPRENTA

LA CÎ TEVA MINUTE DUP Ă ce ne-am întors în camera de zi, doctorulDoremus, medicul legist, şi-a f ă cut intrarea vesel şi plin de energie. Era însoţ it de trei oameni, din care unul ducea un masiv aparat de fotografiat şiun trepied. Aceşti oameni erau că pitanul Dubois şi detectivul Bellamy,exper ţ i în amprente, împreună cu Peter Quackenbush, fotograful poliţ iei.

- Ce surpriză ! exclamă doctorul Doremus. Ce select ă adunare ! Din nouprobleme ? Inspectore, ar fi bine dacă unii din clienţ ii dumitale şi-ar alegeore mai decente pentru opera ţ iile lor. Sculatul de diminea ţă îmi face r ă u la ficat ! Dă du mîna cu toat ă lumea, menţ inînd o atitudine profesională şigr ă bit ă . Unde-i cadavrul ? întrebă el mirat, privind prin camer ă . Apoi, ză rindcorpul pe sofa, spuse .; O, Doamne, o femeie !



Doremus păşi înainte şi examină profesional cadavrul fetei, cercet îndgîtul, degetele, mişcindu-i bra ţ ele pentru a determina starea de rigor mortis,iar în final întinzîndu-i picioarele înţ epenite pe pernele de pe sofa pentru ura examen mai atent. Grupul nostru se îndrept ă spre dormitor şi Heath f ă cusemn'celor doi exper ţ i în amprente să ne urmeze.

- Nu scă pa ţ i nimic, le spuse el. Da ţ i atenţ ie specială acestei casete de bijuterii, minerului v ă traiului şi cutiei de acte.

- In regulă , consimţ i că pitanul Dubois, începem cu odaia asta cît ă vreme doctorul e ocupat în cealalt ă , împreună cu Bellamy se apucar ă detreabă .

Fireşte, ne-am concentrat interesul asupra lucrului f ă cut de că pitan. Timp de cinci minute l-am urmă rit cer»cetind caseta de bijuterii cu marginile turtite, ca şi minerul şlefuit şi luciosal v ă traiului. Ridică obiectele cu mare grijă şi, cu ajutorul unei lupe, lestudie în lumina, unei lanterne. Cînd termină , le a şeză la loc cu o expresie

de nemulţ umire pe fa ţă .- Nu-i nici o amprent ă pe ele, anunţă el. Au fost şterse de orice urmă .- Ar fi trebuit să -mi închipui, bombă ni Heath. O treabă de profesionist,

nici vorbă . Apoi se întoarse că tre celă lalt expert : Ai gă sit ceva, Bellamy ?- Nimic care să ne fie de folos, îi r ă spunse mofluz. Ci leva pete acoperite

de praf.- Un adev ă rat dezastru, spuse Heath iritat. Sper să descoperim ceva în

cealalt ă odaie.în clipa aceea doctorul Doremus intra în dormitor şi, luînd un cear şaf de

pe pat, se întoarse la sofa şi acoperi cu el cadavrul fetei. Apoi îşi închise

trusa, îşi puse pă lă ria pe cap cu un gest ironic şi păşi cu aerul unui omfoarte gr ă bit.

- Un simplu caz de strangulare pe la spate, spuse el sigur pe sine. Urmede v înă t ă i. lă sate de degete pe gît- lej. Urme de degete mari în regiunea suboceipitală . Atacul pare să fi fost nea şteptat. O opera ţ ie rapidă , expert ă ,deşi victima s-a zbă tut cr încen.

- Cum v ă explica ţ i că rochia i-a fost sf îşiat ă ? îl întrebă Vance.- Oh, asta e greu de spus. Poate c-a sf îşiat-o singur ă cînd a încercat să

se apere.- Nu-i totuşi foarte probabil, nu-i a şa ?

- De ce nu ? Rochia a fost sf îşiat ă iar corsajul cu flori a fost smuls întimp ce asasinul o str îngea de gît cu ambele mîini. Cine altcineva ar fi putut s-o facă ?

Vance dă du indiferent din umeri şi îşi aprinse o ţ igar ă , Heath, aparent agasat de aceast ă întrerupere neconcludent ă , puse întrebarea urmă toare i

- Nu crezi că acele urme pe degete denot ă că inelele i-au fost scoase cufor ţ a ? .

- Foarte posibil. Sunt zgirieturi proaspete. Mai exist ă şi unele t ă ieturi peîncheietura mîinii stingi, care. tr ă dează că o br ăţ ar ă i-a fost smulsă cu for ţ a.

- Deci totul se explică , anunţă Heath cu satisfacţ ie. Mi se pare că i-ausmuls şi lă nţ işorul din jurul gîtului,



- Probabil, r ă spunse doctorul cu indiferenţă . Un fragment al lă nţ işoruluia lă sat o mică t ă ietur ă pe umă rul sting.

- Şi la ce or ă s-a comis crima ?- Acum nouă sau zece ore. în jur de unsprezece şi jumă tate, poate puţ in

mai înainte. Dar în orice caz nu mai t îrziu de miezul nopţ ii. Doctorul bă tea

ner ă bdă tor din că lcâ ie. Alte întrebă ri ?Heath reflect ă :- Cam asta-i tot, domnule doctor, hot ă r î el, Am să transport imediat

cadavrul la morgă . Să termină m cît mai repede cu moarta.- Ai să primeşti raportul meu în cursul dimineţ ii. In ciuda aerului să u

gr ă bit, doctorul Doremus pa şi în dormitor şi îşi luă r ă mas bun de la Heath,Moran şi Markham mai înainte de a pleca.

Heath îl întov ă r ăşi pînă la uşă . Apoi l-am auzit spu- nînd poliţ istului degardă să telefoneze după o ambulanţă care să transporte cadavrul fetei.

- Doctorul vostru legist e adorabil, îi spuse Vanee lui Markham. Ce

deta şare ! în timp ce dumneata îţ i faci mari probleme cu moartea unei tinerefete at ît de frumoasă , doctorul se preocupă de efectul sculă rii devremeasupra ficatului să u.

- Nu v ă d de ce e nervos, .se plin.se Markham. Ziarele tju-l atacă niciodat ă . Şi, apropo, ce sens a avut întrebarea despre rochia sf îşiat ă ?

Vanee se uit ă plictisit la v îrful ţ igă rii sale,- Judecă aceste fapte : femeia a fost atacat ă prin surprindere pe la

spate. Dacă s-ar fi zbă tut mai înainte, cînd era în picioare, cum a ajuns să stea pe sofa ? Deciat ît rochia cît şi buchetul artificial de flori erau f ă r ă îndoială intacte în clipa

cînd a fost atacat ă . Dar, în ciuda concluziilor elegantului doctor, natura strică ciunilor aduse rochiei nu este rezultatul efortului ei de a se elibera.Dacă Margaret ar fi simţ it presiunea rochiei asupra pieptului, ar fi înlă turat sutienul dînd drumul la copci. Dar, după cîte vedeţ i, sutienul e Ia locul luineatins. Singurul lucru rupt e broderia de mă tase de deasupra rochiei desear ă . A fost sf îşiat ă sau smulsă datorit ă unui efort violent. Or, ţ inîndseama de ce s-a înt împlat, sf îşierea ar fi trebuit să aibă loc de jos în sus.

Inspectorul Moran îl asculta cu atenţ ie, dar' Iieath continua să fie agitat.După el, problema direcţ iei din rare fusese, sf îşiat ă rochia nu avea nici oimportanţă .

- În plus, continuă Vance, r ă mîne şi problema buchetului de fiori. Dacă Margaret l-ar fi smuls de la locul lui în timpul luptei ei cu asaltatorul, buchetul ar fi trebuit să cadă pe podea. Nu uita ţ i că fata a opus destulă rezistenţă . Trupul ei era sucit într-o parte. Un genunchi era îndreptat sprepat şi un pantof îi că zuse din picior. In timpul unei asemenea zbateri, e cuneputinţă ca un buchet de flori să mai fi putut r ă mîne în poala ei. Chiar şiatunci cînd doamnele stau perfect calme, v ă d cum poşetele, batistele,mă nuşile şi programele de teatru le alunecă încet din poală pe podea.

- Dacă aceast ă teorie e corect ă , protest ă Markham, ar însemna că rochia a fost sf îşiat ă iar buchetul smuls după ce fata a fost omorit ă . Nu v ă dce sens ar avea un astfel de vandalism.

- Nici eu nu v ă d, spuse Vance oft înd. E teribil de bizar.



Heath îşi ridică brusc, privirea.-Ea doua oar ă că faceţ i o asemenea remarcă . Nu-i nimic bizar în aceast ă

afacere. E un caz foarte limpede. Vorbea cu prea mult ă convingere, ca unom care argumentează împotriva propriilor lui pă reri. Rochia putea Ii sf îşiat ă în orice moment, continuă el cu încă păţînare.

Iar florile ar fi putut sâ se fi agăţ at de mă tasea rochiei, a şa c-au r ă masacolo.

- Şi cum îţ i explici povestea casetei cu bijuterii ? ti întrebă Vance.- Foarte simplu, după ce-a încercat s-o deschidă cu v ă traiul, a folosit un

paspartu.- Dacă dispunea de un paspartu, îl contrazise Vance, de ce şi-a mai

bă tut capul să aducă acel v ă trai ridicol din camera de zi ?Sergentul clă tină din cap perplex.- Nu ştii niciodat ă de ce sunt capabili aceşti bandiţ i.- Ascult ă , nu folosi cuv întul „niciodat ă ", îl dojeni Vance. în vocabularul

unui detectiv inteligent n-ar trebui să existe un asemenea cuv înt.Heath îl urmă ri cu atenţ ie.- Ce altceva v-a izbit în chip bizar ? întrebă el cu o voce plină de

îndoieli.- Lampa de pe masa din cealalt ă camer ă .Ne aflam sub arcada care despă r ţ ea cele două odă i şi Heath se întoarse

brusc şi privi stupefiat lampa că zut ă .- Nu v ă d nimic bizar în asta.- A fost r ă sturnat ă , nu-i a şa ? îi suger ă Vance.- Şi ce dacă a fost r ă sturnat ă ? Heath era complet derutat. Aproape

toate lucrurile din apartament au fost date peste cap.- E adev ă rat, dar pentru celelalte lucruri exist ă o explica ţ ie : toate

indică intenţ ia unei cercet ă ri pentru a jefui. At ît că lampa nu se potriveşte înacest tablou. E o not ă falsă . Se află la capă tul celă lalt al mesei fa ţă de loculcrimei ; e cam la un metru şi jumă tate. Şi nu e cu putinţă să fi fost r ă sturnat ă în timpul luptei. Nu, e cu neputinţă . Nu are sens să fi fost r ă sturnat ă , a şa cum oglinda mare de pe perete nu are sens să fi fost spart ă .Iat ă de ce pare bizar.

- Ce se înt împlă cu aceste scaune şi cu mă suţ a ? îl întrebă Heath,f â cînd semn spre cele două scaune aurite şi spre mă suţ a care ză ceau

r ă sturnate lîngă pian.- R ă sturnarea lor are sens, li replica Vance. Sunt piese de mobilier uşoare care ar fi putut fi tr întite sau r ă sturnate de că tre cel care a r ă scolit apartamentul şia plecat în grabă .

- Dar şi lampa ar fi putut avea aceea şi soart ă , argument ă Heath.- Nici vif bă , sergent Heath, spus Vance clâ tinînd din cap. Lampa are o

bază solidă de bronz şi nu e grea în partea de sus. Fiind a şezat ă pe masă , înafara mişcă rilor bruşte... Nu, lampa a fost r ă sturnat ă dinadins.

Heath r ă mase t ă cut o vreme. Experienţ a îl înv ăţ ase să nu subapreciezecapacitatea de observa ţ ie a lui Vance.



Trebuie să mă rturisesc că şi mie lampa r ă sturnat ă de la capă tul meseilungi, izolat ă de restul obiectelor în dezordine, mi s-a pă rut că verifică sensul deducţ iilor lui Vance. Am încercat să o plasez într-o reconstituiregr ă bit ă a crimei. dar am renunţ at.

- Mai vedeţ i şi altceva care vi se pare în neregulă ? îl întrebă Heath după

o vreme. Vance f ă cu semn cu ţ igara spre dulapul de haine din perete situat în

dormitor. Dulapul se afla ală turi de foaier, în colţ ul de lîngă comoda Boule şiîn direcţ ia opusă sofalei.

- Încearcă să -ţ i îndrepţ i o clipă atenţ ia asupra st ă rii acelor haine, îisuger ă Vance indiferent. Ai să observi în primul r înd că nimic dină untru nua fost deranjat. Şi nu e singurul loc din apartament care a r ă mas neatins.

Heath se apropie de dulap şi se uit ă înă untru,- Trebuie să mă rturisesc că e cam ciudat, recunoscu el în cele din urmă . Vance îl întov ă r ăşi şi se uit ă peste umă rul lui,

- Asta-i bună ! exclamă el. Cheia e pe dină untru ! Culmea ! Cum poţ i să încui un dulap pe dină untru, nu-i a şa sergent Heath ?

- Cheia ar putea să nu aibă nici o semnifica ţ ie, remarcă Heath plin deîncredere. Poate că uşa n-a fost încuiat ă niciodat ă , în orice caz, o să descoperim pe loc. Am dat dispoziţ ii ca servitoarea să fie reţ inut ă şi am s-o anchetez îndat ă ceDubois îşi termină cercet ă rile.

Heath se întoarse că tre Dubois care îşi încheiase v â nă toarea de amprenteîn dormitor şi inspecta acum pianul,

- Ai gă sit vreo amprent ă ?

Că pitanul clă tină din cap.- Au purtat mă nuşi, r ă spunse el.- Aceea şi situa ţ ie şi aici, adă ugă Bellamy prost dispus, în timp ce

îngenunchease în fa ţ a mă suţ ei de scris.Cu un zîmbet sarcastic, Vance se îndrept ă spre fereastr ă unde r ă mase în

picioare fumînd şi privind afar ă ca şi cum întregul să u interes în acest caz s-ar fi evaporat.

în acel moment uşa de la hol se deschise şi un om mic de statur ă şisfrijit, av înd pă r alb şi o barbă aspr ă păşi în camer ă şi r ă mase clipind în fa ţ a luminii str ă lucitoare a soarelui.

- Bună diminea ţ a, domnule profesor, îl salut ă Heath. Mă bucur să v ă v ă d. Am ceva în specialitatea dumneavoastr ă .Inspectorul adjunct Conrad Brenner era unul dintre membrii acelui mic

grup obscur, dar extrem de capabil, care au legă turi cu poliţ ia din New York. Aceşti oameni sunt consulta ţ i tot timpul în probleme tehnice complicate,deşi numele şi realiză rile lor nu apar în presă decît rar. Specialitatea luiBrenner erau lacă tele şi broa ştele, ca şi uneltele spă rgă torilor. Mă îndoiesccă ar exista un expert mai competent chiar printre criminologii de la Universitatea din Lausanne care să descifreze at ît de bine semnele lă sate despă rgă tori. Brenner ar ă ta ca un profesor de colegiu cam pirpiriu. Costumullui negru şi mototolit era de un stil demodat. Purta un guler tare, foarteînalt, ca un cleric de la sf îr şitul secolului, împreună cu o panglică neagr ă



înnodat ă sub bă rbie. Ochelarii lui cu rame aurite aveau lentile at ît de groaseîncît pupilele ar ă tau ca şi cum ar fi fost tratate cu beladonna.

Cînd Heath i se adresă , profesorul r ă mase pe loc într-un fel de a şteptareindiferent ă . Pă rea complet inconştient de alt ă prezenţă în încă pere.Sergentul, evident

familiarizat cu purtarea ciudat ă a omului, nu a ştept ă un r ă spuns ci seîndrept ă spre dormitor.

- Pe aici, domnule profesor, îi spuse el în glumă şi se îndrept ă spremă suţ a de toalet ă unde se gă sea caseta de bijuterii. Vreţ i să arunca ţ i oprivire aici şi să -mi spuneţ i despre ce e vorba ?

Inspectorul Brenner îl urmă pe Heath f ă r ă să se uite în drepta sau înstingă şi, luînd caseta de bijuterii, se îndrept ă cu ea spre fereastr ă undeîncepu s-o cerceteze,. Vance, a că rui curiozitate fusese trezit ă , f ă cu cîţ iva pa şi şi se apropie de inspector, urmă rindu-l cu mare atenţ ie.

Micul expert inspect ă caseta de bijuterii timp de cinci minute, ţ inînd-o la

cîţ iva centimetri de ochii să i miopi. Apoi, se uit ă la Heath şi clipi de maimulte ori rapid.

- Două instrumente au fost folosite în acest caz pentru a deschidecaseta. Avea o voce slabă şi ascuţ it ă , dar plină de autoritate. Unul dininstrumente a îndoit capacul şi a lă sat mai multe zgîrieturi pe spateleemailat. Celă lalt instrument, un fel de dalt ă mică , a fost folosit la spargerea broa ştei. Primul instrument era grosolan şi a fost folosit de un amator.Rezultatul a fost îndoirea capacului, Dar dalta de oţ el a i'ost utilizat ă de uncunoscă tor al legilor de presiune de care s-a servit ca să mişte mecanismul broa ştei.

- O treabă de profesionist ? suger ă Heath.- Cu siguranţă , r ă spunse inspectorul, clipind din nou. Cu alte cuvinte,

for ţ a-tul broa ştei a fost opera unui expert. Şi a ş merge pînă într-acolo încît a ş afirma că instrumentul respectiv a fost construit pentru asemenea scopuri.

- Ar. putea acest v ă trai să deschidă cutia ? spuse Heath şi îi întinseobiectul.

Inspectorul îl examină cu atenţ ie, întorcîndu-l pe toate laturile.- Ar fi putut servi la turtirea capacului, dar nu la deschiderea cutiei.

V ă traiul e din font ă şi ar fi cedat la presiune mare, în timp ce caseta e din

oţ el cu o broască ce se deschide cu o cheie specială . Pentru a disloca meca nismul broa ştei şi a for ţ a capacul e nevoie de o dalt ă fină din oţ el.- Deci a şa stau lucrurile, spuse Heath care pă rea satisf ă cut de

concluzia inspectorului Brennen. Am să v ă trimit caseta la laborator şi v ă rog să mă informa ţ i dacă descoperiţ i ceva nou.

- Am s-o iau cu mine, dacă n-ai nimic împotriv ă , spuse omuleţ ul, luîndcaseta la subţ ioar ă şi ieşind din camer ă f ă r ă 'să mai rostească o vorbă .

- Ciudat ă pasă re, spuse Heath şi-i zîmbi lui Mark- ham. Nu-i mulţ umit pînă ce nu mă soar ă lungimea zgîrie- turilor pe uşi, ferestrele şi altele. N-a avut r ă bdare să a ştepte să -i trimit caseta. Are s-o ţ ină afectuos la piept tot drumul în metrou, cum ţ ine o mamă un prunc.

Vance se afla încă lîngă mă suţ a de toalet ă uit îndu-se cam perplex în jur.



- Markham, spuse el, starea acelei casete e absolut uluitoare. E unlucru absurd, ilogic, dement. C-omplică îngrozitor situa ţ ia. Acea caset ă deoţ el nu putea fi deschisă cu o dalt ă de că tre un spă rgă tor profesionist, şitotuşi, cineva a f ă cut-o.

Mai înainte ca Markham să -i poat ă r ă spunde, atenţ ia ne-a fost atrasă de

un bombă nit satisf ă cut din partea lui Dubois.- Am ceva pentru dumneata, sergent Heath, spuse el.Ne-am deplasat cu toţ ii în camera de toate zilele.

Dubois era aplecat peste capul mesei, exact în spatele locului unde fusesegă sit trupul lui Margaret Odell. Cu ajutorul unui aparat sufla o pudr ă fină şigalbenă pe o parte din suprafa ţ a lustruit ă a mesei din lemn de trandafir. Ca urmare a acestei opera ţ ii, pe suprafa ţ a mesei apă ru urma clar ă a unei mîiniomeneşti. At ît perniţ ele degetelor cit şi por ţ iunile pînă la încheietur ă se vedeau limpede ca mici cercuri izolate. Fiecare amprent ă se distingea perfect. Fotograful îşi potrivi aparatul şi luă mai multe poze ale urmei lă sate

de mînă .- E de ajuns, spuse Dubois, mulţ umit de descoperirea lui. E vorba de

mîna dreapt ă , o amprent ă clar ă , şipevsoana care a lă sat-o se afla chiar în spatele femeii... E cea mai recent ă amprent ă din camer ă .

- Ce se înt împlă cu cutia de acte ? Healli arat ă spre ea. Cutia era pemasă ală turi de lampa r ă sturnat ă .

- Nici o amprent ă . A fost ştearsă cu atenţ ie.Dubois începu să -şi adune instrumentele.- Ascult ă , că pitane Dubois, spuse Vance, te-ai uitat cu atenţ ie la clanţ a

interioar ă a acelui dulap ?- Nimeni nu închide dulapurile pe dină untru. Uşile se închid şi deschid

numai pe dinafar ă . Vance ridică din spr încene cu o expresie mirat ă .- Serios ? Eşti sigur ? Ştii totuşi, că dacă te gă seşti în dulap, n-ai cum să

atingi clanţ a exterioar ă .- Oamenii pe care îi cunosc eu n-au obiceiul să se închidă în dulapuri

de haine. Tonul lui Dubois devenise ameninţă tor şi sarcastic.- Pur şi simplu mă uimeşti ! declar ă Vance. Toţ i cei pe care îi cunosc eu

fac lucrurile astea tot timpul, ca un fel de distracţ ie.

Markham, diplomat ca întotdeauna, interveni :- La ce te gîndeşti în legă tur ă cu acel dulap, Vance ?- A ş dori să am unul ca el, că ci pentru nimic în lume nu pot să înţ eleg

de ce e at ît de ordonat. Ar trebui să fie r ă scolit doar de dragul artei.Heath înţ elese că Vance avea unele bă nuieli vagi. că ci se întoarse spre

Dubois şi spuse :- Ai: trebui să cercetezi şi clanţ a, că pitane. Cum spune acest domn, e

ceva ciudat cu acest dulap.încruntat şi t ă cut, Dubois se apropie de clanţă şi suflă pudr ă gă lbuie pe

partea dină untru. După ce îndepă rt ă toat ă pudra, examină suprafa ţ a cuajutorul unei lupe. După o vreme se rMică şi se uit ă la Vance cu un fel deadmira ţ ie amestecat ă cu ranchiună ,,



- Sunt urme de amprente proaspete pe clanţă , recunoscu el agasat. Şi,dacă nu mă înşel, au fost lă sate de aceea şi mînă care a fost pe masă . Ambele degete sunt identice, ca şi degetele ar ă t ă toare. Ascult ă , Pete, spuse el fotografului, ia f ă nişte poze clanţ ei.

Cînd opera ţ ia s-a încheiat,. Dubois, Bellamy şi fotograful au ieşit dincamer ă . După cîteva minute, luîndu-şi r ă mas bun de la noi, inspectorulMoran a pă r ă sit şi el casa. La uşă a trebuit să treacă pe lîngă doi oameni înuniforme albe de spital care veniser ă să ia cadavrul fetei.

V UŞ A ÎNCUIATA MARKI-IAM, VANCE, HEATH şi cu mine am r ă mas singuri în

apartament. Nori joşi şi întuneca ţ i acoperiser ă soarele iar lumina cenuşie şispectrală mă rea atmosfera tragică a odă ilor. Markham îşi aprinse o ţ igar ă defoi şi se sprijini de pian, privind de jur-împrejur, trist dar hot ă r ît. Vance se

apropie de unul din tablourile de pe peretele camerei de zi Pă storiţ a ador-mit ă de Boucher, cred că acesta era numele tabloului - şi îl privi cu uncinism dispreţ uitor.

- Trupuri goale pline de pistrui, cupidoni agita ţ i şi nori de bumbacpentru metresele regale, coment ă ei. Antipatia lui fa ţă de pictura decadent ă franceză sub Ludovic al XV-lea era evident ă . Mă întreb ce fel de pînzeat îrnau curtezanele în budoarele lor, mai înainte de apariţ ia acestor dialoguri amoroase, a peluzelor verzi şi a oilor eu panglici la gît.

- Mă preocupă mai mult ce s-a petrecut în acest budoar asear ă , replică Markham.

- Nu-i nici o îndoială în aceast ă privinţă , spuse Heath plin de încredere.Dubois are să verifice amprentele şi o să ştim cine a comis crima,

Vance se întoarse că tre el cu un zîmbet şiret.- Eşti plin de încredere, sergent Heath, Eu însă am impresia că mai

înainte ca acest caz emoţ ionant să fie rezolvat, ai să ajungi să regreţ i toateacele amprente descoperite de că pitanul irascibil. "Vance f ă cu un gest deînt ă rire a celor spuse : îngă duie-mi să -ţ i şoptesc la ureche că persoana carea lă sat aceste amprente pe masa de lemn de trandafir, ca şi pe butonul desticlă al dulapului, nu are absolut nimic de-a face cu moartea precipitat ă a domnişoarei Odell.

- Ce bă nuieşti ? îl întrebă Markham pe un ton ferm. Absolut nimic, amice, declar ă Vance calm. R ă t ă cesc într-o confuziemintală lipsit ă de semne de direcţ ie ca o planet ă moart ă . Mă simt devorat de beznă . Mă simt ca într-un deşert la miezul nopţ ii.

Markham se crispa de enervare, că ci era familiarizat cu figurile de stilevazive ale lui Vance. Le înlă tur ă cu un gest şi se adresă lui Heath :

- Ai interogat persoanele din casă ?- Am vorbit cu servitoarea lui Odell, cu intendentul clă dirii şi cu

operatorul telefonic, dar n-am intrat în detalii, că ci v-am a şteptat. At ît am să v ă spun, că ce-am auzit de Ia ei mi-a împuiat capul. Dacă nu-şi schimbă unele declara ţ ii, avem o mare problemă .



- Adu-i aici, spuse Markham, începînd cu servitoarea. Se a şeză pe bancheta pianului, cu spatele la pian. Heath se ridică , dar în loc să seîndrepte spre uşă , păşi spre fereastr ă .

- Vreau să v ă atrag atenţ ia asupra unor lucruri mai înainte de a interoga aceşti oameni, spuse el, şi anume problema intr ă rilor şi ieşirilor din acest

apartament. Trase perdeaua de voal auriu. Uita ţ i-v ă la aceste ză brele de fier. Toate ferestrele clin acest apartament ba chiar şi cele din dormitor, au bareidentice. Ferestrele sunt cam la un metru şi jumă tate înă lţ ime de la pă mînt şi constructorii casei n-au voit să rişte ca spă rgă torii să pă trundă în casă peferestre. Heath lă să perdeaua să cadă şi păşi în foaier. Nu exist ă decît osingur ă intrare în acest apartament, şi anume uşa care dă în holul mare. Nuexist ă nici un lift pentru bucă t ă rie sau alte deschideri în apartament a şa încît aceast ă uşă este singura intrare şi ieşire de aici. Ţ ineţ i minte acesteamă nunte, domnilor, cînd veţ i asculta relat ă rile servitorilor... Acum am s-oinvit pe servitoare să vină încoace...

Ca urmare a ordinului lui Ileath, un detectiv aduse în camer ă o mulatr ă de vreo treizeci şi cinci de ani. Era îmbr ă cat ă îngrijit şi pă rea destul deistea ţă ; Cînd îi veni r în- dul să vorbească , vocea ei denota un anume grad deeduca ţ ie. Am aflat că se numea Amy Gibson şi informa ţ iile obţ inute deMarkham din cercet ă rile anterioare se rezumau la urmă toarele fapte :

Sosise în apartament în acea diminea ţă cu cîteva minute înainte de ora şapte şi ca de obicei, deschise uşa cu propria ei cheie, că ci st ă pîna ei avea obiceiul să doarmă pînă t îrziu.

O dat ă sau de două ori pe să pt ă mînă venea ca să coase sau să cîrpesacă lucruri de îmbr ă că minte mai înainte ca domnişoara Odell să se scoale. în

acea diminea ţă , venise ca să facă unele schimbă ri la o rochie.în clipa cînd deschisese uşa, fusese confruntat ă cu dezordinea din casă că ci uşile de fier forjat de la foaier erau deschise. Observase trupul st ă pîneisale pe sofa.

îl chemase imediat pe Jessup, operatorul telefonic din tura de noapte ;după o privire aruncat ă în camera de zi,acesta anunţ ase poliţ ia. Se dusese apoi în camera de recepţ ie undea şteptase sosirea poliţ iei.

Declara ţ ia ei era simplă şi inteligent formulat ă . Dacă era nervoasă sauagitat ă , atunci îşi ascundea sentimentele foarte bine.

- Acum, reluă Markham după o scurt ă pauză , hai să ne întoarcem la seara trecut ă . La ce or ă ai plecat de la domnişoara Odell ?- Cu cîteva minute înainte de ora şapte, r ă spunse femeia pe un ton egal

ce pă rea caracteristic vorbirii sale- Pleci de obicei la aceast ă or ă ?- Nu, de obicei plec pe la ora şase. Asear ă însă domnişoara Odell voia s-

o ajut să se îmbrace.- N-o ajuţ i întotdeauna să se îmbrace pentru supeu ?- Nu, domnule. Dar asear ă mergea cu un domn la masă , apoi la un

teatru, şi voia să arate deosebit de bine.- Şi cine era acest domn ? întrebă Markham aplecîn- du-se înainte.- Nu ştiu, domnule. Domnişoara Odell nu mi-a spus.





Heath îi aruncă lui Vance o privire ciudat ă . Apoi, după ce examină încruntat minerul uşii, f ă cu un semn detectivului care o adusese în odaie.

- Snitkin, du-o înapoi în camera de primire şi i-a cere-i să -ţ i facă odescriere amă nunţ it ă a tuturor bijuteriilor victimei. Ai grijă să r ă mînă peloc, că ci s-ar putea să mai avem nevoie de ea.

După ce Snitkin şi servitoarea plecar ă , Vance, întins lenevos pe sofa unde îşi petrecuse tot timpul anchetei, trimise o spirală de fum de ţ igar ă spre tavan.

- Revelatoriu, nu-i a şa ? remarcă el. Servitoarea ne-a ajutat să înaint ă mconsiderabil. Acum ştim că afurisita de cheie e pe partea cealalt ă a uşii, că juna actriţă s-a dus la teatru cu unul din nenumă ra ţ ii ei adoratori care,probabil, a condus-o acasă mai înainte de plecarea ei din. aceast ă lume rea.

- Şi credeţ i că toate astea ne sunt de vreun folos ? tonul lui Heath era plin de adînc dispreţ . A ştepta ţ i pî-nă o să auziţ i şi povestea pe care are să v-o spună operatorul telefonic.

- Ajunge, sergent Heath, interveni Markham ner ă bdă tor. Hai să continuă m aceast ă anchet ă neplă cut ă .

- A ş vrea să v ă propun, domnule Markham, să -l in- terogă m mai înt îi peintendentul clă dirii. Şi am să v ă ar ă t şi motivul. Heath se duse la uşa de la intrarea apartamentului şi o deschise. Uita ţ i-v ă aici doar o clipă , domnule...

Heath păşi afar ă din apartament, în holul principal, şi ar ă t ă sprecoridorul micuţ din stingă . Pasajul avea cam trei metri lungime şi seîntindea între peretele apartamentului domnişoarei Odell şi zidul din spateal camerei de recepţ ie. La capă tul lui se gă sea o uşă masiv ă de stejar caredă dea în curticica de pe marginea clă dirii.

- Uşa aceea, spuse Heath, e singura intrare laterală sau din spate a clă dirii. Şi atunci cînd e încuiat ă , nimeni nupoate să intre în clă dire pe alt ă cale decît prin intrarea principală . Nu sepoate intra prin alte apartamente, că ci toate ferestrele la acest parter sunt prev ă zute cu grilaje. Am verificat asta din primul moment cînd am sosit aici.Cu aceste- cuvinte, ne conduse înapoi în apartament. Deci, după ce-amstudiat situa ţ ia azi-diminea ţă , continuă el, mi-am spus că asasinul trebuiesă fi intrat pe uşa laterală de la capă tul acelui coridor şi că s-a strecurat înapartament f ă r ă ca operatorul telefonic să -l fi v ă zut. A şa c-am încercat uşa laterală să v ă d dacă era deschisă . Era însă baricadat ă pe dină untru, nu

încuiat ă , reţ ineţ i : baricadat ă ! Şi nu era o simplă bar ă care ar fi putut fideschisă pe dinafar ă , ci un ză vor de tip vechi f ă cut clin aramă masiv ă ... Iar acum a ş vrea să auziţ i ce spune intendentul despre asta;

Markham dă du aprobativ din cap şi Heath f ă cu semn unui detectiv dinhol. în clipa urmă toare se prezent ă în fa ţ a noastr ă un neamţ voinic, de v îrst ă mijlocie, cu o expresie posomorit ă şi cu o fa ţă lungă . Ţ inea gura încleştat ă şi.se uita la noibă nuitor.

Heath îşi luă rolul de inchizitor :- La ce or ă pleci seara de aici ? îl întrebă el pe un ton bă t ă ios,- La ora şase, uneori mai devreme, alteori mai t îrziu. Omul vorbea cu un

aer încruntat. F ă r ă îndoială îi deranja amestecul nea şteptat al acestor oameni în treburile lui zilnice.



- Şi la ce or ă soseşti aici diminea ţ a ?- La opt, cu regularitate.- La ce or ă ai plecat asear ă ?- Pe la şase, poate şase şi un sfert.Heath se opri şi în cele din urmă îşi aprinse ţ igara de foi pe care o tot

mesteca de o or ă .- Ce. se înt împlă cu uşa laterală ? continuă el. Mi-ai spus că o încui în

fiecare sear ă înainte de plecare, E adev ă rat ?- Ja, e adev ă rat. Omul f ă cu mai multe gesturi afirmative cu capul.

Numai că nu o încui, ci doar o ză vor ă sc.- În regulă atunci, doar o ză vor ăşti. Ţ igara de foi a lui Heath oscila de

sus in jos pe buze. Fumul şi cuvintele ieşir ă in acela şi timp : Asear ă aiză vor ît-o ca de obicei, la ora şase ?

- Poate pe la şase şi jumă tate, îl corect ă intendentul cu precizieteutonică .

- Eşti sigur c-ai ză vor ît-o asear ă ? întrebarea era foarte autoritar ă .- Ja, ja, fac asta în fiecare sear ă . Nu uit niciodat ă .Seriozitatea omului nu lă sa nici cea mai mică îndoială asupra faptului că

uşa fusese încuiat ă pe dină untru în jurul orei şase în seara precedent ă . Cutoate acestea, Heath continuă să insiste timp de cîteva minute asupra amă nuntului, pentru a primi noi asigur ă ri că uşa fusese ză vorit ă .Intendentul plecă în sf îr şit.

- Ascult ă sergent Heath, spuse Vance cu un zîmbet amuzat, te asigur că acel neamţ a ferecat uşa.

- Fireşte c-a f ă cut-o, spuse Heath că ci a şa am gă sit-o azi la ora opt.

Numai că acest lucru crează probleme. Dacă uşa a fost ză vorit ă de asear ă dela ora şase şi pînă azi-diminea ţă la ora opt, a ş dori să ştiu, pentru numelelui Dumnezeu, cum a reuşit să intre în clă dire amicul Canarului. Sunt curios să aflu, de asemenea, cum a ieşit din casă .

- Ce pă rere ai de uşa principală ? îl întrebă Mark- ham. Mi se paresingura alternativ ă , judecind după spusele tale.

- A şa mi-am închipuit şi eu, domnule, replică Heath. A ştepta ţ i să vedeţ iînsă ce spune telefonistul.

- Iar operatorul e postat, reflect ă Vance, în holul principal, la jumă tatea distanţ ei dintre uşa acestui apartament şi uşa de la intrarea clă dirii. A şa

încît persoana care a pricinuit acest deranj ar fi trebuit să treacă doar la cîţ iva pa şi, at ît la sosire cît şi la plecare, de operatorul telefonic. Nu-i a şa ?- Exact ! exclama Heath. Şi după spusele operatorului, nici o astfel de

persoană nu a intrat sau ieşit din clă dire.Nervozitatea lui Heath îl cuprinse şi pe Markham.- Adu-l aici şi lasă -mă să -l chestionez eu ! îi ordonă el.Heath se supuse cu o grabă maliţ ioasă . VIUN STRIGAT DE AJUTOR DIN CLIPA CÎND A P ĂŞIT :n camer ă , Jessup a f ă cut o impresie bună . Era

un om serios, cu o expresie hot ă r ît ă , avea vreo treizeci de ani, o statur ă solidă şi pă rea un om dintr-o bucat ă . Umerii să i pă tra ţ i ar ă tau că -şi



îndeplinise serviciul militar. Mergea şchiopă t â nd, tr ă gîndu-şi vizibil picioruldrept, şi am observat că şi bra ţ ul drept îi era înţ epenit într-un arc de că tre ofractur ă a cotului. Era un om liniştit şi rezervat, cu ochi inteligenţ i şi direcţ i.Markham îi f ă cu semn să ia loc pe un scaun de nuiele l îngă uşa dulapului,dar Jessup refuză şi r ă mase în picioare în fa ţ a procurorului, într-o atitudine

respectuoasă .de soldat la datorie. Markham îşi începu interogatoriul cucîteva întrebă ri personale. Se pare că Jessup participase în Primul R ă zboiunde fusese serios r ă nit de -două ori şi că fusese trimis înapoi înainte desemnarea Armistiţ iului. Ocupa postul de operator telefonic de peste un an. - Ascult ă , Jessup, continuă . Markham, a ş vrea să ne spui mai multelucruri în legă tur ă cu tragedia de asear ă ,

- Da, domnule. Nu aveam nici o îndoială că acest militar avea să nerelateze tot ce ştia, foarte exact iar dacă avea cea mai mică îndoială înprivinţ a vreunei probleme, avea s-o recunoască deschis. Jessup poseda toate calit ăţ ile martorului competent şi bine pregă tit.

- Mai înt îi la ce or ă ai sosit aici asear ă ?- La ora zece, domnule. Declara ţ ia era direct ă şi de nezdruncinat. Aveai

sentimentul că Jessup era întotdeauna punctual la orice or ă era necesar.Era un schimb scurt, continuă el. Celă lalt operator şi cu mine alternă m înschimburi lungi şi scurte.

- Ai v ă zut-o pe domnişoara Odell revenind asear ă clCciSci după spectacolul de teatru ?

-: Da. Oricine intr ă în clă dire' trebuie să treacă pe lîngă noi.- La ce or ă s-a întors ?- La cîteva minute după ora unsprezece noaptea.

- Era singur ă ?- Nu, domnule. O întov ă r ăşea un domn.- ll cunoşti ?- Nu după nume. Dar l-am v ă zut de mai multe ori cînd a venit în vizit ă

la domnişoara Odell.- Cred că poţ i să mi-l descrii...- Fireşte. E înalt, are o musta ţă scurt ă şi că runt ă şi poate să aibă vreo

patruzeci şi cinci de ani. Arat ă , dacă mă înţ elegeţ i, ca un om important şi bogat.

- Spune-mi, zise Markham dînd din cap, acest domn a condus-o pe

domnişoara Odell pînă la uşa apartamentului ei sau a intrat şi el înă untru ?- A intrat împreună cu domnişoara Odell şi a r ă mas cam o jumă tate deor ă .

Privirea lui Markham se însufleţ i şi încercă să -şi supraveghezecuriozitatea crescîndă a întrebă rilor urmă toare.

- A şadar a sosit pe la unsprezece şi a r ă mas, singur cu domnişoara Odellîn apartamentul ei pînă la unsprezece şi jumă tate. Eşti sigur de acestedate ?

- Da, domnule, sunt exacte, recunoscu Jessup,Markham se opri şi se aplecă înainte :- Ascult ă , Jessup, fii atent înainte de a-mi r ă spunde. A. mai vizitat-o

cineva pe domnişoara Odell ?



- Nu, domnule, r ă spunse el f ă r ă cea mai mică ezitare.- Cum poţ i fi at ît de sigur ?- L-a ş fi v ă zut, domnule. Ar fi' trebuit să treacă pe lîngă biroul nostru ca

să intre în apartament.- Şi n-ai plecat nici un moment de la post ?

- Nu, îl asigur ă omul, ca şi cum ar fi protestat vehement la acuza ţ ia că şi-ar fi pă r ă sit postul. Cînd vreau să beau apă sau trebuie să merg într-unanumit loc, mă folosesc de mica toalet ă din camera de recepţ ie. Dar lasîntotdeauna uşa deschisă să mă uit la tabloul telefonic în caz că cineva cheamă . Nimeni nu poate să treacă prin hol f ă r ă să -l v ă d.

Era uşor de crezut că un om at ît de conştiincios ca Jessup avea să -şi ţ ină tot timpul privirea pironit ă pe tabloul telefonic. Seriozitatea şi încrederea luierau două calit ăţ i evidente. Nu exista nici o îndoială în mintea noastr ă că dacă domnişoara Odell ar fi avut un alt vizitator cu o sear ă mai înainte, Jessup l-ar fi v ă zut.

Heath însă , cu firea sa curioasă , se ridică şi păşi în hol. După o clipă seîntoarse şi pă ru tulburat dar satisf ă cut.

- Corect, spuse el. Uşa de la camera de toalet ă permite o vedere direct ă asupra tabloului telefonic.

Jessup nu dă du mare atenţ ie acestui amă nunt ee-î înt ă rea declara ţ ia şir ă mase cu ochii a ţ intiţ i asupra procurorului, a ştept înd noi întrebă ri. Atitudinea sa calmă avea ceva demn de stimă şi de încredere.

- Asear ă , rezumă Markham, ai pă r ă sit că mă ruţ a cu panoul telefonic demai multe ori ; pentru cît timp ?

- O singur ă dat ă , ca să merg la toalet ă pentru ci te va minute. Dar am.

urmă rit tot timpul tabloul.- Eşti deci gata să juri că nimeni altcineva n-a vizitat-o pe domnişoara

Odell după ora zece, şi că nimeni altcineva, cu excepţ ia însoţ itorului ei, n-a pă r ă sit apartamentul ?

- Sunt gata, domnule, zise Jessup.Era limpede că spunea adev ă rul şi Markham reflect ă cîteva momente

înainte de a continua.- Ce se înt împlă cu uşa laterală ?- E încuiat ă toat ă noaptea, domnule. Intendentul o ză vor ăşte cînd

pleacă şi o descuie diminea ţ a. Eu n-am de-a face cu ea.

Markham se lă să pe spate şi se întoarse că tre Heath :- Mă rturia intendentului ca şi a lui Jessup, par să limiteze situa ţ ia la persoana care a însoţ it-o pe domnişoara Odell. Dacă uşa laterală a fost ză vorit ă , cum pare ra ţ ional să . presupunem, şi nimeni altcineva n-a maiintrat pe uşa principală , atunci persoana pe care o că ut ă m e cea care a condus-o pe domnişoara Odell acasă ,

Heath r îse scurt şi ironic.- Asta ar fi grozav, domnule, clacă altcineva n-ar. fi apă rut aici asear ă .

Apoi, adresîndu-se lui Jessup : Povesteşte-! domnului procuror ce s-a maiînt împlat.



Markham se uit ă spre telefonist cu un v ă dit interes. Vance se ridică într-un cot şi ascult ă cu atenţ ie. Jessup vorbi pe un ton egal, ca un soldat careraportează ceva unui ofiţ er superior.

- Iat ă despre ce e vorba, domnule. Cînd acel domn a ieşit dinapartamentul domnişoarei Odell la unsprezece şi jumă tate, s-a oprit la mine

şi a cerut să -i chem un taxi. Am chemat, şi în timp ce a ştepta taxiul, domni-şoara Odell a ţ ipat, cer înd ajutor. Domnul s-a întors şi s-a repezit la uşa apartamentului, în timp ce eu îl urmam îndeaproape. A bă tut la la şă , dar n-a primit nici un r ă spuns. Apoi a bă tut din nou, a chemat-o pe domnişoara Odell' şi a întrebat ce s-a înt împlat. De data asta i-a r ă spuns. I-a spus că totul era în regulă , şi că putea să plecc liniştit acasă , f ă r ă să -şi facă griji. Apoi domnul s-a întors cu mine la cabina telefonică , spunînd că probabildomnişoara Odell adormise şi avusese un coşmar. Am discutat citeva minute despre r ă zboi, apoi i-a sosit taxiul. Şi-a luat r ă mas bun şi am auzit taxiul plecînd.

Era limpede că acest final al plecă rii însoţ itorului anonim al domnişoareiOdell r ă sturna complet orice presupunere. Markham se uita în podea cu oexpresie uimit ă şi continua să fumeze. în cele din urmă întrebă :

- La cît timp după ieşirea lui din apartament ai auzit ţ ipetele ?- Cam la cinci minute. Tocmai 'terminasem de chemat taxiul şi după

cîteva minute domnişoara Odell a ţ ipat.- Omul se afla lîngă tabloul telefonic ?- Da, domnule. De fapt, se sprijinea cu un bra ţ pe el.- De cîte ori a ţ ipat domnişoara Odell ? Şi ce voia să spună atunci cînd a

cerut ajutor ?

- A ţ ipat de două ori strigînd : „Ajutor ! Ajutor !"- Şi cînd însoţ itorul ei a bă tut a doua oar ă la uşă , ce-a spus ?- Din cîte îmi amintesc, a spus : „Deschide uşa, Margaret ! Ce s-a

înt împlat ?"- Îţ i mai aminteşti ce i-a r ă spuns ea ? Jessup ezit ă o clipă apoi se încrunt ă f ă cînd un efort.- Din cîte ţ in minte, i-a spus : „Nu s-a înt împlat nimic. îmi pare r ă u c-

am ţ ipat. Totul e în regulă , a şa că poţ i pleca liniştit acasă , nu-ţ i face griji..."Fireşte, -s-ar putea să nu fi fost exact cuvintele ei, dar au fost aproape la fel.

- Ai putut-o auzi clar prin uşă ?

- Da, domnule, aceste uşi nu sunt prea groase.Markham se ridică şi începu să se plimbe încruntat prin casă . în cele din urmă se opri în fa ţ a operatorului telefonic şi îl întrebă :

- Ai auzit vreun alt zgomot suspect venind din apartament după plecarea vizitatorului ?

- Nici un fel de zgomot, domnule, declar ă Jessup. Cineva din afara clă dirii a telefonat totuşi domnişoarei Odell cam la zece minute mai t îrziu şio voce bă rbă tească a r ă spuns din apartament.

- Ce spui ? Markham se întoarse brusc spre Heath care urmă rea discuţ ia cu mare atenţ ie. Dă -mi fiecare detaliu ai acelei convorbiri.

Jessup se conformă calm.



- Pe la două sprezece f ă r ă două zeci noaptea, o lumină s-a aprins pepanou, şi am r ă spuns. 'Era un bă rbat care a cerut să vorbească cudomnişoara Odell. Am f ă cut legă tura şi după o vreme receptorul a fost ridicat - îţ i dai seama de asta că ci luminiţ a de pe panou se stinge - şi vocea unui bă rbat a spus : „Alo". Am întrerupt legă tura că ci nu voiam să ascult

convorbirea. Timp de cîteva minute în apartament a domnit t ă cere. Apoi, Vance, care

îl urmă rise pe Jessup cu atenţ ie în timpul discuţ iei, spuse :- Apropo, domnule Jessup, întrebă el indiferent, n-ai fost puţ in fascinat

de încînt ă toarea domnişoar ă Odell ?Pentru prima oar ă de cînd intrase în camer ă , omul pă ru jenat. Se înroşi

la fa ţă .- Socot că era o persoană foarte ar ă toasă , i'ă spunse ei decis.Markham se uit ă la Vance dezaprobator, apoi se adresă şi el

telefonistului :

- Pentru moment, ajunge, Jessup.Omul. îi salut ă cu o plecă ciune şi ieşi din camer ă şchiopă t înd.- Acest caz devine absolut pasionant, spuse Vance şi se întinse pe sofa. '- Mă bucur să ştiu că a existat cineva care s-a amuzat pe tema asta,

r ă spunse Markham iritat. Vrei să -mi spui ce sens a avut întrebarea adresat ă lui Jessup în ce priveşte sentimentele lui fa ţă de domnişoara Odell ?

- Oh, doar o idee. ce-mi umbla prin minte, r ă spunse Vance. Pedeasupra, bîrfa de budoar face ca discuţ ia să devină mai interesant ă , nu-ia şa ?

Heath se scutur ă ' de aceste specula ţ ii tenebroase şi spuse :

- Avem amprentele, domnule Markham. Şi sunt convins c-au să ne ajutesă gă sim criminalul.

- Chiar dacă Dubois identifică acele amprente, spuse Markham, trebuiesă dovedim totuşi că proprietarul lor a fost aici asear ă . Omul are să pretindă că le-a lă sat înainte ca omorul să aibă loc.

- Nici vorbă , declar ă Heath cu încă păţâ nare, a fost cineva aici asear ă cînd Odell s-a întors de la teatru şi era încă aici cînd celă lalt bă rbat a plecat la unsprezece şi jumă tate. Ţ ipetele femeii şi r ă spunsul la acea chemaretelefonică de la două sprezece f ă r ă două zeci o dovedesc. Şi cum doctorulDoremus ne încredinţ ează că asasinatul a avut loc înainte de miezul nopţ ii,

nu exist ă nici o îndoială că persoana care era ascunsă în casă a comiscrima.- Acest lucru mi se pare de net ă gă duit, recunoscu Markham. Şi sunt

înclinat să cred că era cineva cunoscut ei. Margaret a ţ ipat la început cînd l-a descoperit în. apartament, iar apoi, recunoscîndu-l, s-a calmat şi i-a spusceluilalt bă rbat din hol că totul era în regulă . Mai t îrziu, intrusul a strangulat-o,

- Şi, îmi îngă dui să sugerez, spuse Vance, că locul unde s-a ascuns edulapul de haine.

- De acord, spuse Heath, dar nu pot pricepe cum a intrat în casă . Telefonistul m-a asigurat că doar bă rbatul care a însoţ it-o pe Margaret Odelll-a teatru a fost singura persoană care a intrat în apartament.



Markham scoase un bombă nit de nemulţ umire.- Adu-l înapoi, pe omul acela, ordonă Markham. Trebuie să lă murim

odat ă aceast ă istorie. Cineva a intrat în acest apartament noaptea trecut ă , şimai înainte de a pleca de aici vreau să ştiu cum a f ă cut-o.

Vance îi aruncă o privire amuzat ă şi ironică .

- Ştii, Markham, spuse el, nu am darul de a ghici viitorul, dar am înschimb unul din acele sentimente stranii şi de nedescris, cum spun poeţ iiminori, că dacă ai intenţ ia să r ă mîi în acest budoar, pînă ai să descopericum a intrat în casă misteriosul vizitator,. ai face bine să trimiţ isa-fi aducă sculele de bă rbierit de acasă şi schimburi, ca să nu maipomenesc de pijama. Tipul care a pus la cale aceast ă serat ă şi-a organizat intrarea şi ieşirea cu. mare grijă şi îndemînare.

Markham îl privi cu neîncredere şi nu-i r ă spunse VIIUN VIZITATOR F Ă R Ă NUME

HEATH P ĂŞI IN HOL ŞI SE întoarse cu telefonistul, un om tras la fa ţă , penume Spively. Pă rul lui aproape negru, care îi accentua paloare« feţ ei, era piept ă nat peste cap şi pomă dat. Avea o musta ţă subţ ire care de-abia îiajungea pînă aproape de nă ri. Era îmbr ă cat cu un şic exagerat, într-uncostum de culoarea ciocolatei, croit pe trup ; în picioare avea pantofigarnisiţ i cu stof ă şi încheia ţ i cu nasturi, iar pe corp purta o că ma şă roz cuguler tare. Pă rea nervos şi se a şeză imediat pe scaunul de nuiele de lingă uşă , pipă ind dunga de la pantaloni şi umezindu-şi buzele cu v îrful limbii.

Markham atacă imediat problema.- Am auzit că ai fost de serviciu la centrală ieri după -amiază şi azi-

noapte pînă la ora zece. E adev ă rat ?- Da, domnule, spuse Spively, înghiţ ind în sec şi dînd din cap,- La ce or ă a plecat domnişoara Odell la masă ?- Pe la şapte, Tocmai comandasem nişte sandvişuri la restaurantul de

ală turi...- A plecat singur ă ? îi întrerupse Markham explica ţ ia.- Nu. însoţ it ă de un tip.- îl cunoşti pe acest „tip" ?- L-arn v ă zut de cîteva ori venind în vizit ă la dom " nişoara Odell, dar nu

ştiu cum. se numea.

- Cum ar ă ta ? Markham devenise ner ă bdă tor în întrebă rile lui.Descrierea f ă cut ă de Spively se potrivea cu cea a lui Jessup în ce privea persoana care o condusese acasă » Spively era mult mai volubil, dar mai vagîn descrierea lui. Domnişoara Odell plecase de acasă la ora şapte şi seÎntorsese la unsprezece noaptea cu aceea şi persoană .

- Ascult ă , spuse Markham, accentuînd cuvintele, vreau să ştiu dacă altcineva a mai vizitat-o pe domnişoara Odell după ce-a plecat la restaurant la ora zece.

Spively se. simţ i încurcat de întrebare şi spr încenele i se ridicar ă în semnde mirare.

- Nu înţ eleg, se bîlbîi el. Cum putea cineva s-o viziteze pe domnişoara Odell dacă era plecat ă de acasă ?



- Şi totuşi, cineva a vizitat-o, spuse Markham. A pă truns înapartamentul ei şi se afla acolo cînd ea s-a întors acasă la unsprezecenoaptea.

T înă rul se holbă şi r ă mase cu gura că scat ă .- Dumnezeule ! exclamă el. Deci a şa au ucis-o ! Au a şteptat-o ! Se opri

brusc, conştient cît de adînc era v îr ît în acest lanţ de evenimente careduseser ă la crimă ,

- Dar nimeni n-a intrat în apartamentul ei cît am fost eu de serviciu !spuse el speriat. Nimeni ! N-am plecat de la post din clipa c înd ea a ieşit dincasă ca să se ducă la restaurant şi pînă am terminat tura.

- Nu e cu putinţă ca cineva să fi intrat pe uşa la« terală ?- Cum a şa ? Nu-i încuiat ă ? Spively pă rea surprinsa Nu-i niciodat ă

lă sat ă neză vor ît ă noaptea. Intendentul clă dirii trage ză vorul cînd pleacă la ora şase.

- Şi tu n-ai descuiat-o asear ă pentru vreun motiv

oarecare ?- Fireşte că nu ! Dă du din cap cu un gest hot ă r î t.- Şi eşti absolut sigur că nimeni n-a intrat în apartament după placarea

domnişoarei Odell ?- Absolut sigur ! V-am spus că n-am plecat de la tablou nici o clipă şi

nimeni n-a putut să treacă pe lingă mine f ă r ă să -l v ă d. O singur ă persoană a venit s-o vadă ,,,

- Deci cineva a venit ! se r ă sti Markham. Cine anume ? Şi ce s-a înt împlat ? Cercetează -ţ i memoria înainte de a r ă spunde î

- Dar n-a fost nimic important, r ă spunse junele speriat de-a binelea,

Doar un tip care a venit, a sunat la uşă şi a plecat imediat,- Lasă -mă pe mine să judec cît a fost de important sau nu, zise

Markham pe un ton rece şi apă să tor. La ce or ă a venit ?- Pe la nouă şi jumă tate.- Şi cine era ?.- Un bă rbat t înă r. L-am v ă zut de mai multe ori venind în vizit ă la

domnişoara Odell, Nu ştiu cum îl cheamă !- Spune-mi exact ce s-a înt împlat !Spively înghiţ i din nou în sec şi îşi umezi buzele.- Iat ă ce s-a înt împlat, începu el. Tipul a intrat, a păşit în hol spre

apartament şi atunci i-am spus : „Domnişoara Oclell nu-i acasă ". El însă şi-a v ă zut mai departe de drum şi a r ă spuns : „Am să sun ca să fiu sigur".Chiar in acel moment a trebuit să r ă spund la telefon a şa că l-am lă sat să sune la uşă . A sunat, a bă tut, dar, fireşte, nu i-a r ă spuns nimeni. După aceea s-a întors şi mi-a spus : „Cred c-ai avut dreptate". Mi-a dat cincizecide cenţ i şî a ieşit pe uşa principală .

- L-ai v ă zut cu ochii t ă i ieşind ? Vocea lui Markham avea o hot ă dedecepţ ie.

Da, l-am v ă zut cu ochii mei ieşind pe uşă . S-a oprit o clipă , a aprins oţ igar ă , apoi a ieşit şi-a luat-o spre Broadway.

- Petalele cad una ci te una, spuse Vance indolent. Ce situa ţ ie amuzant ă !



Markham nu era dispus să renunţ e cu una cu două la posibilitatea ca acel vizitator de Ia ora nouă ar putea fi criminalul,

- Cum, arat ă acest om ? Poţ i să -l descrii ? întrebă Markham.Spively se îndrept ă din spate şi r ă spunse cu un aplomb care dovedea că -l

observase cu atenţ ie pe vizitator.

- Ar ă ta bine, destul de t înă r, în jur de treizeci de ani. Purta un costumde sear ă , pantofi de lac şi o că ma şă plisat ă din mă tase.

- Ce anume ? întrebă Vance, simulînd uluiala, şi aplecîndu-se peste bra ţ ul sofalei. Purta o că ma şă de mă tase şi un costum de sear ă ? Ce ciudat !

- O groază de oameni le poart ă , îi explică Spively cu un dispreţ superior,E ultimul strigă t atunci cînd te duci să dansezi,

- Ce vorbeşti ! Vance pă rea stupefiat. Am să mă interesez. Ascult ă , cîndacest tip elegant în că ma şă de mă tase s-a oprit în fa ţ a uşii de la intrare ca să -şi aprindă o ţ igar ă , a scos-o cumva dintr-un port-ţ igaret de argint turtit pe care îl purta în buzunarul jiletcii ?

T înă rul11 privi pe Vance plin de admira ţ ie.- De unde ştiţ i ? exclamă el,- O simplă deducţ ie, îi explica Vance, întinzîndu-se la loc pe sofa. Port-

ţ igaretele de argint purtate în buzunarul de la jiletcă merg bine cu că măşilede mă tase şi cu ţ inuta de sear ă .

Vizibil plictisit de aceast ă diversiune, Markham îi întrerupse brutal şi îiceru telefonistului să -şi continuie descrierea.

- Avea pă rul lins, reluă Spively, şi se vedea că era cam lung. Era însă piept ă nat elegant, după ultima modă .Purta şi o mică musta ţă lucioasă . Iar la butonier ă avea o garoaf ă mare. Nu

mai vorbesc de mă nuşile lui albe...- Dumnezeule ! strigă Vance, uri peşte !Markham, care detesta cluburile de noapte, se încrunt ă

şi respir ă adînc. Observa ţ ia lui Vance nu-l încînt ă deloc,- Tipul era înalt sau scund îl întrebă el pe Spively.- Nu prea înalt, de statura mea. Şi era slab. Tonul tr ă da o not ă de admira ţ ie uşor de recunoscut şi am bă nuit că

t înă rul îl considerase pe vizitatorul domnişoarei Odell drept un ideal deeleganţă vestimentar ă şi de frumuseţ e fizică . Aceast ă admira ţ ie clar ă , ca şihainele cam îndr ă zneţ e purtate de t înă r, ne-au îngă duit să ne formă m o

imagine destul de precisă a omului care sunase la uşă la ora nouă şi jumă tate cu o sear ă în urmă .După plecarea lui Spively, Markham se ridică , şi începu să se plimbe prin

camer ă , înv ă luit în norul de fum al ţ igă rii de foi, în timp ce Heath îl urmă rea cu fruntea încruntat ă . Vance se ridică şi el şi îşi întinse membrele,

- Se pare că problema principală e acest st ă tu qua, remarcă el distrat.Sau, cu alte cuvinte, cum a intrat în casă uciga şul lui Margaret ?

- Ştiţ i, domnule Markham, mormă i Heath plin de sine, m-am gîndit că poate tipul a venit aici mai devreme, în timpul după -amiezii, mai înainte ca uşa laterală să fie ză vorit ă . Odell l-a ascuns în casă cînd celă lalt vizitator a.sosit s-o ia la masă .



- S-ar putea, spuse Markham. Aduceţ i servitoarea ca să vedem ce maiputem scoate de la ea.

Femeia sosi şi Markham o chestionă în privinţ a după amiezii, aflînd cuaceast ă ocazie că femeia plecase pe la patru ca să facă unele cumpă r ă turi, şică se întorsese pe la cinci şi jumă tate.

- Atunci cînd te-ai întors, ai gă sit vreun vizitator la domnişoara Odell ?- Nu, domnule^ r ă spunse ea prompt. Domnişoara Odell era singur ă .- A pomenit ceva de vreun vizitator t - Nu, domnule.- Ascult ă , spuse Markham, e cu putinţă ca cineva să fi fost ascuns în

apartament cînd ai plecat acasă , la ora şapte ?

Servitoarea era cu totul uluit ă , ba chiar îngrozit ă .- JJnde ar fi putut să se ascundă ? întrebă ea, privind de jur-împrejur

în apartament.

- In mai multe locuri, îi suger ă Markham : în baie, într-unui dindulapurile de haine, sub pat, în dosul draperiilor de la fereastr ă ...

Femeia clă tină din cap cu un aer hot ă r ît.- Nimeni nu s-ar fi putut ascunde acolo, declar ă ea. Am fost de mai

multe ori în camera de baie, apoi am icos rochia de sear ă a domnişoareiOdell din 'dulapul din dormitor. Cînd s-a întunecat am tras chiar eudraperiile, în ce priveşte patul, e construit astfel încît să ajungă pînă la podea, a şa că nimeni nu se poate ascunde sub el. (M-am uitat la pat şi am v ă zut că avea dreptate.)

- Ce s-a înt împlat cu dulapul de haine din aceast ă camer ă ? o întrebă

Markham plin de speranţ e. Servitoarea dă du din nou din cap.- N-a fost nimeni înă untru. îmi ţ in paltonul şi pă ta fia în acest dulap şi

le-am scos de acolo cînd am, plecat. Tot acolo am pus şi una din rochiiledomnişoarei Odell înainte de a pleca.

- Eşti absolut sigur ă , repet ă Markham, că nimeni nu s-a putut ascundeîn aceste camere în momentul cînd ai plecat asear ă ?

- Sunt absolut sigur ă , domnule.- Îţ i aminteşti oare dacă cheia acestui dulap era pe dină untru ori pe

dinafar ă atunci cînd ai deschis uşa ca să -ţ i iei pă lă ria ?Femeia se opri şi se uit ă gînditoare la uşa închisă a

dulapului.- Era pe dinafar ă , acolo unde e întotdeauna, anunţă ea, după cîteva clipe de gîndire. Ţ in minte fiindcă s-a agăţ at în vechea rochie de şifon pecare am at îrnat-oînă untru.

Markham se încrunt ă şi îşi reluă interogatoriul.- Spui că nu ştii cum se nuriiea însoţ itorul de asear ă al domnişoarei

Odell ? Poţ i să -mi dai numele unor bă rba ţ i cu care ieşea domnişoara Odell ?- N-a pomenit niciodat ă vreun nume, r ă spunse femeia. Era foarte atent ă

în privinţ a asta, aproape secretoasă a ş putea spune. Vedeţ i, eu sunt aici întimpul zilei şi domnii care o scoteau veneau de obicei seara.



- N-ai auzit niciodat ă vorbind de vreunul care ar fi putut s-o sperie,unul de care ar fi avut motive să se teamă ?

- Nu, domnule, deşi era unul de care încerca să se descotorosească . Era un tip dubios - nu m-a ş fi bizuit pe el niciodat ă - şi i-am spus domnişoareiOdell să se pă zească de el. Dar ea îl cunoştea de mult ă vreme, bă nuiesc, şi

era încă ata şat ă de el.- De unde ştiţ i aceste lucruri ?- Într-o zi, cam acum o să pt ă mînă , explică servitoarea am sosit după

masa de pr înz şi tipul se afla cu ea în cealalt ă camer ă . Nu m-au auzit că ciportierele erau trase între odă i. Omul cerea bani şi domnişoara Odell încerca să -l ducă cu vorba. Atunci tipul a început s-o ameninţ e. Şi ea a spus ceva înlegă tur ă cu nişte bani pe care îi dă duse mai înainte. Am f ă cut zgomot şidiscuţ ia a încetat. Cur înd după aceea, omul a plecat.

- Cum ar ă ta acest om ? întrebă " Markkham cu un interes renă scut.-- Era cam firav, nu prea înalt, în jur de treizeci de ani. Avea o figur ă

dur ă , un tip ar ă tos, ar spune unii, cu ochii de un albastru palid care teîngrozeau. Purta pă rul nă clă it de briantină şi piept ă nat pe spate şi omust ă cioar ă gă lbuie, cu v îrfurile în sus.

- Aha, spuse Markham, e peştele nostru !- L-ai mai v ă zut de atunci ? întrebă Markham,- Nu, domnule. N-a fost aici în timpul serviciului meu.- Îţ i mulţ umesc, spuse Markham şi femeia ieşi din camer ă .- Nu ne-a ajutat prea mult, se plînse Heath.- Serios ? exclamă Vance. Cred că ne-a ajutat enorm de mult. A lă murit

mai multe probleme încurcate.

- Mai exact, ce pasaje din declara ţ iile ei le consideri deosebit defolositoare ? ii întrebă Markham cu o iritare r ă u ascunsă .

- Acum ştim sigur nu-i a şa ? reluă Vance senin, că nimeni nu a fost ascuns în apartament cînd a plecat servitoarea asear ă .

- În loc să ne ajute, îi replică Markham, a ş spune mai degrabă că nuface decît să contribuie la complica ţ iile problemei.

- A şa se pare, spuse Vance. Şi totuşi, cine ştie, s-ar putea să fieindica ţ ia cea mai de valoare şi mai revela-, toare dintre toate... Pe deasupra,am aflat că cineva s-a ascuns în dulapul cu haine, după cum dovedeşteschimbarea poziţ iei cheii şi, în plus, că aceast ă persoană nu s-a pitit acolo

decît după plecarea servitoarei sau, dacă vreţ i, după ora şapte.- Sigur, spuse Heath pe un ton ironic şi t ă ios, exact în clipa cînd Uşa laterală a fost ză vorit ă iar operatorul telefonic, din holul central jur ă că nimeni n-a intrat în apartament pe acolo,

- E cam bizar, recunoscu Vance cu tristeţ e.- Bizar ? ! Cu neputinţă ! tună Markham.Heath, care în acest timp se tot uitase în dulap cu o expresie bă t ă ioasă ,

dă du din cap descumpă nit.- Ceea ce nu pot să pricep, reflect ă el, e motivul pentru care persoana

care s-a ascuns în dulapul dinperete nu a r ă scolit acest dulap cînd a ieşit dină untru, a şa cum a f ă cut curestul apartamentului ?









ancheta. După -amiază am să 'chem din nou toţ i martorii în biroul meupentru un nou interogatoriu. Poate le mai trezim puţ in memoria. Te-ai gîndit la un plan de anchet ă ?

- Rutina obişnuit ă , replică Heath cam descurajat. Am să mă uit prinactele lui Odell şi am să pun ciţ iva oameni de-ai mei să -i cerceteze trecutul.

- încearcă să intri imediat în legă tur ă cu Compania Yellow Taxicab, îisuger ă Markham. încearcă să afli cine a ^fost omul care a plecat de aici la ora unsprezece şi jumă tate asear ă , şi unde s-a dus,

- Îţ i închipui, îl întrebă Vance, că dacă acest om era amestecat într-ocrimă , avea să se oprească în hol să cear ă telefonistului să -i cheme un taxi ?

- Nu cbntez pe asta prea mult, spuse Markham cam plictisit. S-ar putea ca Odell să -i fi spus ceva care să ne dea un indiciu.

Vance dă du din cap amuzat.- Oh, tu speranţă nemuritoare !Markham nu avea nici o înclina ţ ie că tre glumă . Se întoarse spre Heath şi

îi vorbi cu o bună dispoziţ ie for ţ at ă .- Dă -mi un telefon mai t îrziu, dup;ă -amiază . Poate obţ inem noi informa ţ ii

de la cei pe' care i-am anchetat. Şi, adă ugă el, nu uita să la şi pe cineva degardă aici. Vreau ca apartamentul să r ă mînă exact a şa cum e acum pînă descoperim ce s-a petrecut aici.

- Am să mă ocup de asta, îl asigur ă Heath.Markham, Vance şi cu mine am pă r ă sit casa şi ne-am suit în ma şină .

Peste cîteva minute ne îndreptam spre centru t ă ind prin Central Park. a

- Mai ţ ii minte discuţ ia noastr ă despre urmele de pa şi pe ză padă ?întrebă Vance în timp ce intram pe Fifth Avenue şi ne îndreptam spre sud.

Markham dă du din cap afirmativ şi cam distrat.- Din .cîte mai ţ in minte, reflect ă Vance, în acel caz ipotetic pe care l-ai

prezentat, în afara urmelor mai erau şi o mulţ ime de martori, printre care şiun copil deştept care a v ă zut o persoană traversînd peisajul înză pezit. Totul,dragă amice, nu-i decît teorie. în momentul de fa ţă te afli într-o situa ţ ie f ă r ă ieşire fiindcă nu exist ă nici urme pe ză padă şi nici martori. Pe scurt, eştilipsit at ît de dovezile directe cît şi de cele circumstanţ iale. Ce pă cat, ce pă cat...Dă du din cap foarte trist.

- Ştii, Markham, continuă el, mi se pare că în acest, caz dovezile

constituie o bază legală concludent ă , că nimeni nu s-a putut afla. cudecedata în momentul mor ţ ii ei, şi ergo, Odell. trebuie să fie în via ţă !Cadavrul este, presupun, doar o împrejurare f ă r ă importanţă din punctul de vedere al procedurii legale. Ştiu că avoca ţ ii nu recunosc că o crimă a fost comisă at ît timp cît nu au un cadavru. Dar eum poţ i să dovedeşti, în acest caz, că o victimă str însă de gît este obiectul unei crime ?

- Vorbeşti prostii, îl contrazise Markham, v ă dit enervat. - .- Absolut de acord, spuse Vance. Şi totuşi e agasant pentru un avocat

să nu aibă la îndemînă "urme lă sate pe ză padă , nu-3 a şa ?- Tu însă n-ai nevoie nici de urme de pa şi, nicî de alte dovezi, îi replică

ironic Markham, că ci posezi puteri supranaturale de a anticipa, puteri pecare noi, oamenii obişnuiţ i, nu' le avem. Dacă îmi amintesc corect, mi-ai de-



clarat, oarecum grandilocvent, că dacă ai cunoştinţă de natura şi decondiţ iile în care a avut loc o crimă , poţ i să mă conduci f ă r ă ezitare la vinovat, indiferent dacă a lisat Urme de pa şi sau nu. Mai ţ ii minte cum te7ailă udat ? Perfect analizează aceast ă crimă : asasinul nu a lă sat urme nici la ducere şi nici la întoarcere. Fii amabil şi pune capă t chinurilor mele

dezv ă luindu-mi cine a ucis-o pe Odell ?Calmul lui Vance n-a fost tulburat de provocarea lui Markham. Continua

să fumeze liniştit. Apoi scutur ă cenuşa ţ igă rii pe geam.- Pe cuv întul meu, Markham, ripost ă ' el senin, eă am chef să mă

interesez de aceast ă afacere ridicolă . Cred că am să a ştept totuşi ca să v ă dce mai descoper ă Heath în anchetele lui.

Markham bombă ni ceva şi se lă să pe spate.- Generozitatea ta mă copleşeşte, spuse el.SUSPEC Ţ II SE AGIT Ă IN DRUM SPRE CENTRU ÎN acea diminea ţă , am fost prir îşi în lanţ ul unei

circula ţ ii intense şi am pierdut o groază de vreme la nord de MadisonSquare. Markham începu să se uite neliniştit la ceas.

- S-a f ă cut t îrziu, spuse el. Cred că am să mă opresc la club şi am să iau masa de pr înz. Bă nuiesc că o masă luat ă at ît de devreme, ar fi prea plebeiană pentru o orhidee at ît de delicat ă ca tine îi spuse el lui Vance. /

Vance reflect ă la invita ţ ie.- Întrucît m-ai f ă cut să -mi ratez micul dejun, am . să -ţ i îngă dui să -mi

oferi o omlet ă .Peste cîteva minute, am intrat în restaurantul clubului Stuyvesant şi ne-

am a şezat la o masă care dă dea spre pomii din Madison Square. La puţ in

timp după ce-am comandat mîncarea, un om de serviciu s-a apropiat şi,aplecîndu-se politicos în fa ţ a procurorului general, i-a întins un plic sigilat.Markiiam a citit textul cu o curiozitate crescîndă şi la vederea iscă liturii a pă rut uşor surprins. în cele din urmă şi-a ridicat privirea şi a dat din capspre omul de serviciu. Apoi, cer îndu-şi scuze, s-a ridicat brusc de la masă . A revenit după două zeci de minute.

. - Ce ciudat, spuse el. Nota primit ă era de la cel care a invitat-o pe Odellla restaurant şi la teatru. Ce mică e lumea, adă ugă el. Domnul respectiv st ă la club, fiind din provincie, şi trage aici cînd vine la New York.

- Îl cunoşti ? îl întrebă Vance indiferent.

- L-am înt îlnit de mai multe ori. îl chema Spots- woode. Markham pă rea încurcat. E un om de familie,locuieşte la Long Island, şi e în general considerat drept o persoană foarte respectabilă , ultima persoană care ar putea avea rela ţ ii cucineva ca Odell. Dar, după propria lui declara ţ ie, îşi f ă cea mult de cap decîte ori venea la New York, distr îndu-se zdrav ă n ; asear ă a invitat-o pe Odellla restaurantul Francelle iar apoi la un spectacol la Winter G ar den.

- Nu-i o sear ă pe gustul meu, cu satisfacţ ii intelectuale sau de alt gen,coment ă Vance. Şi-a ales o zi cu ghinion ca s-o scoat ă pe Odell. închipuiţ i- v ă că deschide jurnalul de diminet ţă şi află că damicela a fost strangulat ă .Penibil, nu ?



- Hot ă r ît penibil, spuse Markham. Ziarele de după - amiază au apă rut de vreo or ă şi tipul îmi telefonează la birou din zece în zece minute. Se teme că rela ţ ia lui cu Odell va fi divulgat ă presei şi are să -l compromit ă .

- Şi nu crezi că se va înt împla chiar a şa ?- Nu v ă d de ce. Nimeni nu cunoa şte identitatea însoţ itorului ei de

asear ă . Şi, fiindcă evident, nu are nimic de-a face cu crima, ce sens are să fie v îr ît în aceast ă afacere ? Mi-a povestit tot ce s-a înt împlat şi s-a oferit să stea' la dispoziţ ia noastr ă cît timp vom avea nevoie de el.

- Bă nuiesc după expresia de dezamă gire de pe fa ţ a ta cînd te-ai întors,că aceast ă istorie nu-ţ i dă speranţ a unor indicii.

- Nu, recunoscu Markham. Aparent, fata nu i-a pomenit niciodat ă deafacerile ei intime. Deci nu mi-a putut da nici o informa ţ ie utilă . Relatarea evenimentelor de .asear ă , f ă cut ă de el, confirmă perfect pe cea a lui Jessup. A venit s-o ia pe Odell la ora şapte, a adus-o acasă la unsprezece, a stat cuea vreo jumă tate de or ă , apoi a plecat. Cînd a auzit-o chemînd în ajutor, s-a

speriat, dar cînd ea l-a asigurat că totul e în ordine,, şi-a închipuit că Odellavusese vreun coşmar şi şi-a v ă zut de treabă . A venit direct aici, la club, şi a jucat pocher cu m.ai mulţ i oameni care îl a şteptau în Camera Jucă torului.

- Don Juă nul t ă u d;;i Long Island nu ţ i-a furnicat urme de pa şi peză padă .

- În orice caz. mă rturisirile lui spontane pun capă t unei ipoteze asupra că reia am pierdut multîmp.

- Dacă punem capă t multor altor ipoteze, remarcă Vance, o să ajungemîn ir-o di iernă neplă cut ă .

- Exist ă destule ipc « incă valabile care să mă preocupe spuse

Markham :m r în.lu-şi farfuria şi cer înd nota de plat ă . Se ridică şi :l privi pe Vance meditativ. Eşti destul de curios ca să vii eu mine ?

- Fireşte, a ş fi îrieînţ at. Dar stai jos o clipă , fii amabil pînă îmi termincafeaua.

Am fost extrem de surprins de viteza cu care Vance acceptasepropunerea f ă cut ă at ît de neglijent deoarece la Galeria de Art ă Montrossavea loc în.acea după -amiază o expoziţ ie de vechi gravuri chinezeşti, pe care Vance intenţ ionase s-o viziteze.

Am mers împreună cu Markham pînă , la clă direa tribunalului, am intrat înă untru pe uşa de pe Franklin Street, şi am luat un lift rezervat biroului

procurorului general, o încă pere spa ţ ioasă dar cam să r ă că cioasă , ale că reigeamuri dă deau spre crenelurile închisorii Tomba. Vance se a şeză într-unuidin marile fotolii de piele de lîngă mă suţ a de stejar sculptat din dreapta biroului şi îşi aprinse o ţ igar ă cu un aer -de cinism amuzat.

-. A ştept cu mare ner ă bdare ,ca justiţ ia să înceapă să funcţ ioneze, îmimă rturisi el şi se lă să alene pe spate.

- Ai ghinionul să nu apuci să vezi începutul, replică Markham. Acelînceput va avea loc în afara acestui birou, spuse el şi dispă ru printr-o uşă turnat ă care dă dea în birourile judecă torilor.

Peste cinci minute -se întoarse şi se a şeză în scaunul cu spă tar înalt din biroul să u, c.u spatele la cele patru ferestre înalte dinspre sud.



- Tocmai am . vorbit cu judecă torul Redfern, explica el ; se afla în pauza de pr înz ; a verificat declara ţ iile luiSpotswoode în privinţ a pocherului de asear ă . Judecă torul l-a înt îlnit la clubla zece minute înainte de miezul nopţ ii şi-au stat împreună pînă la ora treidiminea ţ a. A observat timpul fiindcă a promis oaspeţ ilor că se va întoarce la

ora unsprezece şi jumă tate, şi a sosit doar cu două zeci de minute înt îrziere.- De ce toate aceste eforturi ca să dovedeşti ceva evident neimportant ?

întrebă Vance.- E o chestiune de practică , îi r ă spunse Markham, cam ner ă bdă tor. într-

o astfel de afacere, fiecare factor, oricît ar pă rea de îndepă rtat de problema principală , trebuie verificat.

- Ascult ă Markham, spuse Vance, lă sîndu-şi capul pe spă tarulscaunului. îţ i vine să crezi că aceast ă eternă practică , pe care voi, avoca ţ ii, oiubiţ i cu at îta patimă , ar da uneori rezultate. De fapt, nu dă nimic. Ţ ii mintepe Regina Roşie din Alice în oglindă ... ?

- Sînt prea prins în acest moment ca să dezbat chestiunea practicii înopoziţ ie cu inspira ţ ia, îi r ă spunse Markham, apă sînd pe butonul aflat submarginea biroului.

Swacker, secretarul să u t înă r şi energic, îşi f ă cu apariţ ia în uşa ce dă dea într-o că mă ruţă strimt ă situat ă între biroul procurorului general şi sala dea şteptare.

- V ă ascult, spuse secretarul ai că rui ochi clipir ă plini de speranţ e îndosul ramelor enorme de os.

- Spune-i lui Ben să trimit ă imediat un poliţ ist.Swacker ieşi pe uşa coridorului şi peste cîteva minute un bă rbat rotofei,

purt înd un pince-nez, intr ă în odaie şi r ă mase ală turi de Markham cu un z-îmbet mieros.- Bună diminea ţ a, Tracy. Vocea lui Markham era plă cut ă , dar direct ă .

Uite o list ă de patru martori în cazul Odell pe care a ş dori să -i aduci aiciimediat : cei doi ie- lefonişti, servitoarea şi intendentul imobilului. Ai să daide ei la aceast ă adresă : 184,- strada 71. Vest. Sergentul Heath îi reţ ineacolo.

- Am înţ eles. Tracy luă mandatul şi cu o plecă ciune afectat ă dar nulipsit ă de o oarecare eleganţă , ieşi din camer ă .

în timpul orei urmă toare, Markham se cufundă în munca pe care o

începuse de diminea ţă şi am fost uimit de vitalitatea şi de eficienţ a lui. A lă murit o groază de probleme importante care i-ar fi luat unui om de afaceriobişnuit o zi întreagă . Swacker intra şi ieşea la apă sarea soneriei, lua dispoziţ iunile şi pleca cu o viteză ameţ itoare. Vance, ce încercase să cautescă pare în lectura unui tom ce descria mari incendii frauduloase şi judecăţ ile care urmaser ă , se uit ă la el plin de admira ţ ie şi clă tină din cap însemn de reproş la vederea unei activit ăţ i at ît de vii.

Se f ă cuse ora două şi jumă tate cînd Swacker anunţă întoarcerea lui Tracy, împreună cu cei patru martori. Timp de două ore, Markham îianchet ă şi-i interogă cu o minuţ ie pe care pînă şi eu, ca avocat, am gă sit-oexagerat ă , interogarea celor doi telefonişti a fost cu totul diferit ă de maniera lui destinsă adoptat ă în timpul dimineţ ii. Dacă declara ţ iile lor ar fi conţ inut



cea mai mică omisiune, acest lucru ar fi fost observat 1a. anchetarea brutală a lui Markham,

Cînd, în cele din urmă , li s-a spus că pot pleca, Markham nu obţ inusenici o informa ţ ie nouă . Relat ă rile lor erau bine puse la punct. Nimeni, cuexcepţ ia lui Odell şi a escortei sale ca şi a vizitatorului de la ora nouă şi

jumă tate, nu intrase în clă dire pe uşa principală şi nu mersese prin hol spreapartamentul fetei, începînd de la ora şapte seara. Nimeni nu ieşise dinapartament "folosind aceast ă uşă . Intendentul repet ă cu încă păţînare că ză vorise uşa laterală la cîteva minute după ora şase şi toate încercă rile de a zdruncina aceast ă declara ţ ie n-au servit la nimic. Amy Gibson, servitoarea,n-a adă ugat nimic nou la cele spuse anterior. Interogarea ei viguroasă decă tre Markham a constat doar în repetarea celor declarate mai înainte.

Nici o nouă posibilitate, nici mă car -o sugestie n-a ieşit la iveală . De fapt,cele două ore de anchet ă au avut ca rezultat eliminarea treptat ă a tuturor posibilit ăţ ilor eşuînd într-o situa ţ ie aparent incredibilă . Pe la patru şi

jumă tate, Markham se lă să pe spate în fotoliu şi scoase un oftat trist, că ciperspectiva de a gă si o alt ă interpretareacestei istorii stupefiante era mai îndepă rtat ă ca niciodat ă .

Vance închise cartea despre incendii şi îşi stinse ţ igara.- Ascult ă , Markham, amice, spuse el zîmbind ironic, acest caz necesit ă

contemplare şi nu anchetare. De ce nu recurgi la serviciile unei ghicitoareegiptene c.u o bulă de cristal ?

- Dacă acest lucru continuă ., r ă spunse Markham descurajat, a ş fi tentat să -ţ i urmez sfatul. » .

In acea clipă , Swacker intr ă pe uşă ca să -i spună că îl caut ă inspectorul

Brenner. Markham ridică receptorul şi după o vreme îşi însemnă mai multelucruri într-un carnet. La încheierea convorbirii, se întoarse spre Vanee :

- Pă reai uimit de starea în care se gă sea caseta de bijuterii din camer ă .Un expert în astfel de lucruri a verificat opinia formulat ă diminea ţă . Ca şeta a fost for ţ at ă cu o dalt ă specială , cum folosesc spă rgă torii profesionişti. Avea un v îrf lat de doi centimetri şi jumă tate şi un miner plat. Era un instrument vechi - pe lamă se vede o cio- bitur ă - folosit în mai multe spargeri din Park Avenue vara trecut ă ... Oare aceast ă informa ţ ie te face să te simţ i mai bine ?

- -Nu prea. Vance devenise din nou gînditor şi perplex. De fapt, complică şi mai r ă u situa ţ ia. Mai înainte vedeam o rază de speranţă - bizar ă şi vagă

poate - dar o rază în bezna acestui caz, dacă n-ar fi fost la mijloc caseta de bijuterii şi dalta.Markham era gata să -i r ă spundă cînd Swacker bă gă capul pe uşă şi îl

informă că sergentul Heath sosise şi că dorea să -l vadă .Heath avea un aer mai puţ in, deprimat ca atunci cîrid ne luasem r ă mas

bun de la el, de diminea ţă . Accept ă ţ igara de foi oferit ă de Markham, sea şeză la masa de conferinţ e din fa ţ a biroului procurorului general şi scoasedin buzunar un carnet de note ferfeniţ it.

- Am avut niţ el noroc, începu el. Burke şi Emery, doi dintre poliţ iştiicare cercetează cazul, au obţ inut informa ţ ii despre Odell de la prima încercare. Din cele aflate, Odell



nu ieşea cu mulţ i bă rba ţ i, se mă rginea la cîţ iva tipi dina- . mici şi îşi f ă cea jocul cu mult ă fineţ e. Persoana pe care o vedea cel mai des era... CharlesCleaver,

Markham să ri în picioare..- îl cunosc pe Cleaver dacă ... e aceea şi persoană »

- Chiar el, declar ă Heath. Fostul director, al Impozitelor, din Brooklyn.Foarte interesat de jocuri de că r ţ i şi de pariuri la Jersey City. îşi face veaculpe la Stuy- vesant Club unde are ca prieteni pe politicienii de la Tamrnany Hali

- El e, spuse Markham dînd din cap. E un fel de intermediar, cunoscut sub numele de Pop.

- Perfect, murmur ă Vance şi privi în gol. A şadar, bă tr înul Pop Cleaver avea o legă tur ă amoroasă cu scumpa de Odell. Sunt convins că ea nu-laprecia' pentru farmecele'lui fizice.

- M-am gîndit, spuse Heath, că acest Cleaver, care îşi petrece mult timpla Stuyvesant Club, ar putea fi chestionat asupra lui Odell. S-ar putea să ştie ceva.

- O idee bună , Heath, spuse Markham şi not ă ceva în carnetul lui. Amşă încerc să iau legă tura cu el ast ă -sear ă ... Mai ai pe cineva pe list ă ?

- Un individ numit Mannix, Lo.uis Mannix, eare a f ă cut cunoştinţă cuOdell pe vremea cînd fata juca în revista de la Follies. Ea însă s-a descotorosit de el anul trecut şi de atunci nu mai sunt împreună . Tipul areo alt ă amică . E patronul firmei Mannix & Levine, importatori de blă nuri, şi eunul din st îlpii cluburilor de noapte, cheltuind acolo o groază de bani. Nu

v ă d la ce foloseşte să intra ţ i în legă tur ă cu el, că ci afacerea lui cu Odell s-a r ă cit demult.

- De acord, spuse Markham, cred că -l putem elimina.- Ascult ă , spuse Vance, dacă ai să continui cu acest proces de

eliminare, ai să r ă mîi doar cu cadavrul domnişoarei. '1 Poreclă ironicâ ̂ da ţă partidului democrat din. New York în anut 1920,

cînd mulţ i din politicienii proeminenţ i au fost acuza ţ i de corupţ ie şifavoritism (n.tr.).

- A mai r ă mas şi omul care a dus-o la masă noaptea trecut ă , continuă Heath. Nimeni nu ştie cum se numeşte, trebuie să fi fost unul din acei

bă tr înei discreţ i. La început m-am gîndit că s-ar putea să fie Cleaver, dar descrierile fizice nu se potrivesc. Şi, apropo, vreau să v ă spun ceva neobişnuit: cînd acest tip a plecat, a dat taxiului adresa de la Stuyvesant Club şi şoferul l-a dus acolo.

:- Suntem la curent cu asta, Heath; 'Ştim cum se numeşte şi nu eCleaver. ,

- Stuyvesant Club e punctul principal în aceast ă anchet ă , ¿puse Vanceşi chicoti. Sper că n-are să aibă de suferit de pe seama acestor lucruri.

Heath reveni la problema principală .- Şi cine e acest om, domnule ?Markham ezit ă , întrebîndu-se dacă se putea încrede în discreţ ia lui

Heath.



- Am să -ţ i spun cum se numeşte, dar în cea mai strict ă confidenţă . îizice Kenneth Spotswoode. în continuare îi relat ă incidentul cînd fusesederanjat de la masa -de pr înz de că tre apelul lui Spotswoode, ca şiimposibilitatea de a scoate ceva de la el. îl informă de asemenea pe Heath că verificase declara ţ iile lui Spotswoode cu ajutorul judecă torului Redfern, la

club.- Şi, întrucît a plecat înainte ca fata să fie omor ît ă , nu-i cazul să -l

plictisim prea mult, adă ugă Markham. I-am dat cuv întul meu de onoare c-am să -i ţ in numele secret, de dragul familiei.

- Dacă sunteţ i mulţ umit, atunci mă declar şi eu mulţ umit, spuse Heathşi îşi închise blocnotesul., Mâ i am de spus doar un lucru : Odell a locuit maiînainte pe strada 110, şi Emery a dat de fosta ei propriet ă reasă care ne-a pomenit de acest tip cu fasoane care venea s-o Vadă cu regularitate.

- Asta îmi aminteşte de altceva, spuse Markham, adunîndu-şi notelescrise în timpul discuţ iei telefonice cu inspectorul Brenner. Profesorul mi-a

dat toate aceste informa ţ ii în ce priveşte caseta de bijuterii şi felul în care a fost for ţ at ă .

- Exact cum mi-am închipuit ! spuse Heath şi clă tină din cap. O afacerestrict profesională să v îr şit ă de cineva care lucrează demult în aceast ă branşă .

- Şi totuşi, dacă a şa stau -lucrurile, spuse Vance, ridicîndu-se de pescaun, de ce acest spă rgă tor expert a folosit la început v ă traiul ? De ce n-a cercetat şi dulapul; de haine ?

- O să află m r ă spunsul, domnule Vance, cinci am să pun mina pe el,afirmă Heath, cu o sclipire dur ă în ochi. Tipul cu care vreau să stau de

vorbă e cel cu că ma şa de sear ă şi cu mă nuşile din piele de că prioar ă .- Fiecare, cu gusturile lui, oft ă Vance. Eu unul n-am nici cea mai mică dorinţă să stau de vorbă cu el. îmi vine greu să -mi închipui un spă rgă tor profesionist care încearcă , să deschidă o caset ă de bijuterii cu un v ă trai defont ă .

- Nu v ă mai bateţ i capul cu v ă traiul ! spuse Heath. Omul s-a folosit de odalt ă de oţ el, aceea şi care, a fost folosit ă ast ă -var ă într-o alt ă spargere dinPark Avenue. Ce pă rere aveţ i de asta ?

- Asta mă nelinişteşte, Heath, spuse Vance, Dacă n-ar fi acest amă nunt,n-a ş mai avea nici o grijă acum şi m-a ş duce să beau o cea şcă de ceai.

Se anunţă brusc sosirea lui Bellamy şi Heath să ri în picioare :- Asta înseamnă că avem ştiri despre amprentele digitale, profetiză elplin de speranţ e.

Bellamy intr ă cu un, aer indiferent şi se apropie de Markham. '- M-a trimis că pitanul Dubois, spuse el. A crezut că are să v ă intereseze

un raport privind amprentele din apartament, adă ugă el şi scoase din buzunar un mic dosar pe care, la un semn al lui Markham, i-l dă du luiHeath»

- Le-am identificat; ambele sînt lă sate de aceea şi mînă , cum. a spusDubois. Iar mîna apar ţ ine lui Tony Skeel.



- ..Dude" Skeel. nu-i a şa ? Vocea lui Heath tremura de neast împă r. Asta ne poate fi de ajutor, nu credeţ i, domnule Markham ? Skeel e un fost puşcă ria ş şi un escroc 'abil.

Heath deschise un dosar şi scoase o fişă şi o foaie de hîrtie albă struieav înd pe ea vreo zece r înduri bă tute la ma şină . Examină fişa cu atenţ ie,

bombă ni şi o dă du lui Markham. Vance şi cu mine ne-am. apropiat să neuit ă m la.ea. Fişa avea in partea de sus poza unui condamnat, luat ă din fa ţă şi din profil, reprezent înd un t înă r cu tr ă să turi regulate, pă r des şi o bă rbiedreapt ă . Avea ochi frumoşi, deschişi la culoare şi o mică musta ţă , ascuţ it ă la v îrf şi lucioasă . Sub poză se afla o list ă cu descrierea individului,continuînd cu numele, poreclele, domiciliul, mă sur ă torile antropologice şi,felul de activitate ilegală în care era v îr ît. Dedesubt, în zece mici pă trate seaflau amprentele digitale luate cu cerneală neagr ă . Int îi. cele de la mîna dreapt ă , apoi de la st înga.

- Deci, iat ă pe arbitrul eleganţ ei care a lansat moda că măşilor cu pliuri

la costumele de sear ă . Ce specimen ! Vance privi ironic fişa. Poate că mailansează şi alte mode : pulpane peste hainele de sear ă , că ci teatrele din New York sunt îngrozitor de reci iarna şi mai şi trage înă untru.

Heath puse fişa la loc în dosar şi privi hîrtia care O' întov ă r ăşea.- E omul nostru, domnule Markham, nici un dubiu. Asculta ţ i : „Tony

(Dude) Skeel. Doi ani la închisoarea din Elmira, un an la cea din BaltimoreCounty pentru furtişag, trei ani la San Quentin pentru atac şi violenţă . Arestat la Chicago pentru spargere, acuza ţ ie respinsă de tribunal. Arestat din nou pentru spargere în Albany, f ă r ă condamnare. A stat doi ani şi opt luni la Sing-Sing pentru spargere". Împă turi hîrtia şi o v îr î în buzunarul de

la piept, Frumos cazier, n-am ce zice !- Te a şteptai la asta ? îl întrebă imperturbabilul Bel- lamy.- Te cred ! spuse Heath aproape jovial.Bellamy mai r ă mase o vreme privindu-l eu încredere pe procurorul

general. Ca şi cum şi-ar fi amintit brusc de ceva, Markham scoase o cutie deţ igă ri de foi şi i-o întinse.

- V ă mulţ umesc,' domnule, spuse Bellamy, luînd două Mi Favoritas. Apoi, v îr îndu-le în buzunarul de la piept cu mare grijă , ieşi din încă pere.

-: Acum, dacă îmi îngă duiţ i, am să dau un telefon, domnule Markham,spuse Heath. Chemă Biroul de Cercet ă ri Criminale.

- Caut ă -l pe Tony Skeel şi adu-l aici de îndat ă , îi ordonă el lui Snitkin.Ia adresa lui din fişier şi du-te împreună cu Burke şi cu Emery. Dacă Tony a întins-o, dă alarma ca să fie arestat pe loc. Bagă -l la zdup f ă r ă nici oformalitate. Şi ascult ă ... Percheziţ ionează -i apartamentul şi uit ă -te după nişte unelte de spă rgă tor. Nu cred că le ţ ine acolo, dar mă interesează maiales o dalt ă cu o zgî- rietur ă pe ea. Am_să sosesc acolo într-o jumă tate deor ă . închise telefonul şi îşi frecă mîini'le încîntat. Suntem pe drumul cel bun, spuse el.

Vanee se îndrept ă spre fereastr ă şi se uit ă în jos la Puntea suspinelor :L ,cu mîinile v îr îte adine în buzunare. Apoi se întoarse încet şi îl privicercet ă tor pe Heath.



- N-are să meargă , ascult ă -mă pe mine, afirmă el. Amicul t ă u Dude a spart poate caseta de bijuterii, dar restul evenimentelor din acea sear ă depăşeşte puterea lui de a gîndi.

Heath îi aruncă o privire dispreţ uitoare.- Nu sunt un specialist, un frenolog, nu mă conduc după forma

amprentelor.- O penibilă eroare în ancheta criminală , sergent Heath, r ă spunse Vanee

mieros. Chestiunea vinov ăţ iei în acest caz nu e a şa de simplă cum ţ i separe. E teribil de complicat ă . Iar acest personaj, a că rui poză o ţ ii lingă inimă , n-a f ă cut decît să complice lucrurile.

1 Aluzie la închisoarea Tomba, construita în stil medieval (n.tr.)./ÜN INTERVIU FOR Ţ AT MARKHAM SI-A LUAT. MA-/

sa ac. sear ă la clubul Stuyvesant, cum avea obiceiul şi, la invita ţ ia lui, l-amîntov ă r ăşit împreună cu Vance. Spera, f ă r ă îndoială , ca prezenţ a noastr ă la masă să descurajeze incursiunile amicilor din restaurant. Nu era într-o dis-poziţ ie de glumit cu cei curioşi. Ploaia începuse să cadă t îrziu, după -amiaza,şi cînd ne-am terminat masa ameninţ a să se transforme într-un potop caresă ţ iriă toat ă noaptea. Cînd masa s-a încheiat, toţ i trei ne-am îndreptat că tre un colţ al .salonului şi am luat loc ca să fumă m o ţ igar ă de foi.,

Nu apucasem să st ă m acblo nici un sfert de or ă cînd un bă rbat rotofei,cu o fa ţă congestionat ă şi cu pă r alb şi rar se îndrept ă spre noi cu un pashot ă r ît şi îl salut ă pe Markham. Deşi nu-l v ă zusem niciodat ă pe noul venit,

am ştiut că e Charles Cleaver.. - Am gă sit la portar un mesaj cum că vreţ i să mă vedeţ i. Vorbea cu o voceciudat de gentilă pentru un om de mă rimeă lui. Dar, în ciuda gentileţ ei din voce, am avut sentimentul unei note de cumplit ă r ă ceală .

Markham" se ridică şi, după ce dă du mîna cu el, ni-l prezent ă , deşi sepă rea că Vance îl cunoştea de cîtva timp. Cleaver se a şeză pe scaunulindicat de Markham, scoase o Corona Corona, îi reteză v îrful cu mn cuţ ita şde aur, ata şat de lanţ ul de la ceas, umezi cu buzele ţ igara de foi, apoi oaprinse cu o brichet ă .

- îmi pare r ă u că v ă deranjez, domnule Cleaver, începu Markham, dar din

cîte a ţ i citit probabil, o t înă r ă femeie pe numele de Margaret Odell a fost asasinat ă asear ă în apartamentul ei de pe strada 71...Markham se opri, întrebîndu-se cum să cont înuie un subiect atit de

penibil. Poate spera că Cleaver va admite faptul că o cunoştea pe Odell. Pefa ţ a omului nu tresă ri insă nici un muşchi. După o clipă , Markhamcontinuă :

- În timp ce f ă ceam unele cercet ă ri în via ţ a acestei tinere fete, am aflat că dumneavoastr ă , printre alţ ii, era ţ i în rela ţ ii str înse cu ea. Markham seopri din nou. Cleaver ridică imperceptibil din spr încene, dar nu spuse nimic.

- Adev ă rul, reluă Markham, puţ in agasat de aerul foarte circumspect allui Cleaver, este că un raport declar ă că a ţ i fost v ă zut în compania ei în



ultimii doi ani. Am aflat de asemenea că legă tura dumneavoastr ă -cu ea emai mult decît superficială .

- Ei şi? întrebarea era la fel de indiferent ă ca şi tonul ei.- Ei bine, domnule Cleaver, vreau să v ă spun că nu e: momentul să

ascundeţ i adev ă rul sau să -l înlă tura ţ i. Vorbesc cu dumneavoastr ă ast ă -

sear ă ' în calitate neoficială pentru că am avut impresia că mă puteţ i ajuta să rezolv cazul. Cred că trebuie să , menţ ionez că o anumit ă persoană e acumgrav bă nuit ă şi sper ă m s-o arest ă m în cur înd. în 'orice caz, avem nevoie deajutor şi acesta e motivul pentru care v-am solicitat aceast ă discuţ ie la club.

- Cum pot să v ă fiu de folos ? Fa ţ a lui Cleaver r ă - mâ s'e impasibilă .Doar buzele i se mişcar ă atunci cînd vorbi.

- Fiindcă a ţ i cunoscut-o foarte- bine pe aceast ă femeie. explică Markham r ă bdă tor, sunteţ i f ă r ă îndoială , în posesia unor informa ţ ii, să spunem, a unor fapte sau confidenţ e, care ar putea arunca o oarecarelumină asupra uciderii ei brutale, nea şteptate.

Cleaver r ă mase t ă cut mult timp. Doar ochii i se mişcau, restul feţ ei nuschiţă nici o schimbare.

- Mă tem că nu v ă pot fi de folos, r ă spunse el în cele din urmă .- Atitudinea dumneavoastr ă nu e cea a unui om cu o conştiinţă

absolut nevinovat ă , replică Markham cu un. â er enervat.Cleaver îl privi cu o vagă curiozitate.- Ce are de-a face faptul că am cunoscut-o şi cu uciderea ei ? Nu mi-a

spus cine avea de gînd s-o omoare. Nu mi-a spus nici mă car că cineva avea intenţ ia s-o facă . Dacă ar fi ştiut, sunt convins că şi-ar fi luat mă suri deprevedere ca să nu fie str însă de gît.

A şezat lingă mine, şi puţ in mai la o parte de ceilalţ i, Vance se aplecă şi-mi şopti :- Markham şi-a gă sit na şul cu un alt avocat, să rmanul de el ! Ce.

situa ţ ie neplă cut ă !Indiferent însă de cît de nevinovat ă a început aceast ă discuţ ie, în cur înd

ea s-a transformat într-o lupt ă care s-ia încheiat cu înfr îngerea totală a luiCleaver. în ciuda politeţ ii şi amabilit ăţ ii sale, Markham era un adversar

nemilos şi plin de resurse. A şa că , după o vreme, reuşi să scoat ă de la Cleaver mai multe informa ţ ii extrem de utile.Ca r ă spuns la atitudinea ironică şi evaziv ă a lui Cleaver, Markham s-a

întors brusc şi s-a aplecat înaintespre el.- Nu sunteţ i la judecat ă aici, ca să v ă apă ra ţ i, domnule Cleaver, spuse

el ferm, deşi s-ar putea să v ă considera ţ i demn de o astfel de situa ţ ie.Cleaver îl fulger ă din ochi f ă r ă să r ă spundă . Markham, cu privirea

a ţ intit ă asupra lui, îşi studia adversarul, în- cercînd să descifreze cîte ceva din expresia flegmatică a lui Cleaver. Dar oponentul să u era la fel de hot ă r ît ca şi Markham să nu se tr ă deze prin nimic, a şa încît fa ţ a care-l privi peprocuror fu la fel de aridă ca un deşert, în cele din urmă , Markham se lă să la loc pe scaun.



- Nu contează prea mult dacă discut ă m aceast ă afacere aici, la club,sau nu. Dacă prefera ţ i să fiţ i adus la biroul meu mîine diminea ţă de că treun şerif înarmat cu un mandat de arestare a ş fi fericit s-o fac.

- Asta depinde de dumneavoastr ă , spuse Cleaver cu ostilitate.- Interesant de ştiut,, de asemenea, ce vor scrie reporterii în ziare, reluă

Markham. Am să le explic situa ţ ia şi am să le dau un raport amă nunţ it.- Dar n-am nimic să v ă spun ! Tonul lui Cleaver devenise împă ciuitor.

Ideea publicit ăţ ii îi displă cea intens.- M-a ţ i mai informat de acest lucru, spuse Markham cu r ă cfeală . De

aceea, v ă urez bună seara. Se întoarse spre Vance şi spre mine cu aerulunui om care a pus capă t unei experienţ e neplă cute.

Cleaver nu schiţă nici o mişcare de plecare. Fumă gînditor cîteva minute. Apoi r îse. scurt, un r îs care nu-i schimbă tr ă să turile feţ ei.

- La naiba ! bombă ni-el cu o falsă bonomie. Cum a ţ i spus, nu sunt la tribunal. Ce doriţ i să ştiţ i ?

- V-am explicat situa ţ ia, spuse Markham cu o iritare ciudat ă .. Ştiţ i cemă interesează . Cum tr ă ia Odell ? Cine erau amicii ei intimi ? Cine ar fiputut s-o omoare ? Ce duşmani avea ? Orice lucru care.ne-ar putea ajuta, la elucidarea misterului. Şi, apropo, adă ugă el cu ironie, orice v-ar putea elimina de pe lista suspecţ ilor.

La aceste cuvinte Cleaver începu să protesteze cu indignare. Dar îşischimbă pe loc tactica. Z îmbind dispreţ uitor, scoase un portvizit de piele şiclin el o hîrtie împă turit ă pe care i-o dă du lui Markham.

- Mă pot elimina foarte uşor, proclamă el plin de încredere. V-am dat osoma ţ ie pentru viteza excesiv ă primit ă de, la Bbonton, New Jersey. Uita ţ i-v ă

la dat ă : 10 septembrie, noaptea trecut ă , la ora zece şi jumă tate. Mergeam la Hopatcong, cînd am fost oprit şi amendat de un poliţ ist pe motociclet ă întimp ce trecusem de Boonton şi mă îndreptam spre Mountain Lakes. Trebuie să apar la tribunal acolo mîine diminea ţă . Ce plictiseală cu aceştipoliţ ai ! Ii aruncă lui Markham o privire lungă şi calculat ă . N-a ţ i putea s-oanula ţ i pentru mine ? E foarte plictisitor să merg din nou la New Jersey,că ci am o groază de lucruri de f ă cut mîine.

Markham, care cercetase formularul amenzii, îl puse în buzunar.- Am să mă ocup eu de asta, promise el, zimbind amabil. Acum spuneţ i-

mi ce ştiţ i.

Cleaver puf ă i gînditor din ţ igara de foi. Apoi, se lă să pe spate, îşiîncrucişă picioarele şi vorbi cu un aer aparent . candid.- Mă îndoiesc că ştiu multe care v-ar putea ajuta., îmi plă cea Canarul,

cum era. poreclit ă , de fapt, am fost chiar ata şat de ea la un moment dat. Amf ă cut mai multe prostii : i-am scris o mulţ ime de scrisori stupide cînd amfost în Cuba anul trecut. Ne-am fotografiat împreună la Atlantic City. F ă cu ogrimasă în semn de regret. Apoi a început să devină distant ă şi rece, şi n-a venit la mai multe înt îlniri cu mine. Am f ă cut scandal, dar singurul r ă spunspe care l-am primit a fost că mi-a cerut şi mai mulţ i bani. '

Se opri şi se uit ă la cenuşa ţ igă rii de foi. în ochii lui înguşti sclipi olumină veninoasă iar muşchii bă rbiei îi tresă rir ă .



- N-are sens să mint. Canarul avea acele scrisori şi m-a tapat de ogroază de bani pînă ce le-am primit înapoi.

- Cînd s-a înt împlat asta ?- În iunie trecut, spuse Cleaver după o mică ezitare. Apoi continuă :

Domnule Markham, şi vocea îi era plină de amă r ă ciune, nu vreau să

vorbesc de r ă u o persoană moart ă , dar acea femeie era cea mai abilă , cea mai nemiloasă , şantaj ist ă din Cîte am avut ghinionul să înt îlnesc. Şi-am să v ă mai spun ceva : nu eram singurul de la care storcea bani ; mai avea şi pealţ ii... Se înt împlă să ştiu că o dat ă l-a for ţ at pe Louis Mannix să -i dea nişte bani, o ştiu chiar de la el.

- Puteţ i să ne da ţ i numele altor oameni şantaja ţ i de ea ? întrebă Markham încercînd să -şi ascundă ner ă bdarea. Că ci între timp am auzit deînt împlarea cu Mannix.

- Nu cunosc pe nimeni altul, spuse Cleaver cu regret, Am v ă zut Canarulici şi colo cu tot felul de oamenis

mai ales cu unul dintre ei. Dar îmi sunt cu toţ ii necunoscuţ i.- Presupun că afacerea Mannix e moart ă şi îngropat ă ?- E de mult sf îr şit ă . N-o să obţ ineţ i nici o informa ţ ie din acea sursă .

Exist ă alţ ii însă , mai recenţ i decît Mannix, pe care ar trebui să -i cerceta ţ i,dacă da ţ i de ei, fireşte. Eu unul nu-mi fac probleme, iau lucrurile a şa cumsunt. Dar exist ă o groază de oameni care s-ar înfuria teribil dacă Odell le-ar fi f ă cut ce mi-a f ă cut mie.

în ciuda confesiunii lui, Cleaver nu mi s-a pă rut un tip calm, indiferent,ci un tip nervos, rece, controlat, a' că rui purtare era dictat ă de motiveserioase.

Markham îl studia îndeaproape.' - Credeţ i deci că moartea ei e rezultatul r ă zbună rii unui admirator

decepţ ionat ? Cleaver se gîndi bine înainte de a r ă spunde.- Mi se pare logic, spuse el în final. Odell că uta primejdia şi pînă la

urmă trebuia s-o păţ ească .Urmă o scurt ă t ă cere. Apoi Markham îl întrebă :- Cunoa şteţ i cumva un t înă r micuţ de statur ă , cu musta ţă blondă şi cu

ochii de un albastru deschis, numit Skeel ?Cleaver scoase un sunet dispreţ uitor pe nas :

- Acest gen nu era specialitatea ei, îi lă sa în pace pe tineri, din cîte ştiueu.în acel moment un bă iat de la hotel se apropie de Cleaver şi îi spuse :- Îmi pare r ă u că v ă deranjez, domnule. Cineva îl caut ă la telefon pe

fratele dumneavoastr ă care nu e la hotel- Operatorul m-a sf ă tuit să mă adresez dumneavoastr ă . Poate ştiţ i unde se află .

- De unde să ştiu eu ? se înfurie Cleaver. Nu mă mai plictisi cuasemenea fleacuri !

- Fratele dumneavoastr ă e la New York ? îl întrebă Markham degajat. L-am cunoscut cu ani în urmă . Locuieşte la San Francisco, nu ?

- Da, în nebunia din California. E în vizit ă la New York ca să poat ă aprecia mai bine San Francisco atunci cînd se va întoarce.



Am avut sentimentul că aceast ă informa ţ ie a fost dat ă cu greutate decă tre Cleaver şi că pentru un motiv oarecare era agasat. Markham era însă mult prea absorbit de problema din fa ţ a lui ca să observe proast ă dispoziţ iea. lui Cleaver. Iat ă de ce reveni imediat la subiectul crimei.

- Se înt împlă "să cunosc pe cineva care a fost interesat recent de Odell.

S-ar putea să fie aceea şi persoană cu care a ţ i v ă zul». Un bă rbat înalt, de vreo patruzeci şi cinci de ani, cu o musta ţă că runt ă , tunsă scurt. (Mi-aro,dat seama că -l descria pe Spotswoode).

- Acesta-i omul de care vorbeam, spuse Cleaver. L-ara v ă zut împreună cu Odell, să pt ă mîna trecut ă la restaurantul Mouqin.

Markham fu dezamă git.- Din pă cate l-am scos de pe list ă . Trebuie să existe cineva care să se fi

bucurat, de încrederea fetei. Sunteţ i sigur că nu v ă puteţ i stoarce creierulpuţ in luai mult ?

Cleaver pă ru să reflecteze.

- Problema e cine anume se bucura de? încrederea ei,,spuse el. V ă sugerez pe doctorul Lindquist, pe numele mic Ambroise, cred. Locuieşteundeva pe strada 40, lîngă Lexington Avenue. Nu ştiu dacă are să v ă fie demare folos. A fost foarte ata şat de ea într-o vreme.

- Vreţ i să spuneţ i că ata şamentul acestui doctor s-af putea să fi fost nunumai profesional ?

- Nu sunt sigur, spuse Cleaver continuînd să fumeze şi pă r înd să mediteze la situa ţ ie. Iat ă care sunt faptele : Lindquist e unul din acei doctorispecialişti din lumea mare ; pretinde că e neurolog şi cred că este directorulunei clinici pentru femeile isterice. Trebuie să aibă bani, fireşte, că ci poziţ ia

lui socială e foarte important ă , adică e exact genul de bă rbat pe careCanarul l-ar fi ales ca sursă de venit. în plus venea s-o vadă mult mai desdecît ar fi f ă cut-o un doctor pentru motive profesionale. Am dat de el într-o sear ă în apartamentul ei eînd mi l-a prezentat. A fost foarte arogant.

- Merit ă să cercet ă m, spuse Markham f ă r ă prea mare entuziasm. Numai ştiţ i pe nimeni altul' care ne-ar putea fi de folos ?

- Nu, nu cunosc pe nimeni altcineva, spuse Cleaver şi clă tină din cap. - -Şi n-a pomenit niciodat ă că s-ar fi temut de cineva sau că ar fi anticipat neplă ceri ?

- Nici un cuv înt. De fapt, ştirea asasină rii ei m-a surprins total. Nucitesc decît ziare de curse de cai, iar în ziarul de diminea ţă nu era nimicdespre crimă .' N-am . auzit de ea decît înainte de masa de sear ă . Se discuta -despre asta în sala de biliard, a şa că m-am dus şi m-am uitat la un ziar dedupă -amiază . Dacă n-a ş fi f ă cut-o, nici n-a ş fi ştiut de omor pînă mîinediminea ţă .^

Markham continuă discuţ ia cu el pînă la ora opt şi jumă tate, dar f ă r ă nici un alt rezultat. In cele din urmă , Cleaver se sculă , de pe scaun.

- Îmi pare r ă u că nu v ă pot fi de mai mult ajutor, spuse el. Fa ţ a luirubicondă începuse, să exprime satisfacţ ie şi dă du mina cu Markham in cea mai prietenească manier ă .



- Ai stors-o bine pe aceast ă moluscă ramolit ă , remarcă Vancedupă /plecarea lui Cleaver. E.însă ceva foarte ciudat în ce-I priveşte. Transformarea de la expresia lui indiferent ă de jucă tor de că r ţ i la una demare încredere şi bună dispoziţ ie a fost mult prea bruscă , de fapt, a fost suspect ă . Poate că am o mentalitate greşit ă , dar nu m-a impresionat ca un

st îlp al adev ă rului. S-ar putea să fie din cauza ochilor lui reci,, calcula ţ i, încontrast cu atitudinea deschisă şi francă .

- Şi totuşi, dacă şi-a recă pă tat scrisorile în iunie, de ce-a mai continuat s-o curteze pe doamna ? Heath a raportat că a fost v ă zut acolo foarte recent,

Poate că era un îndr ă gostit f ă r ă leac, spuse Vance.- În orice caz, am obţ inut de la el numele lui Lind- quist spuse

Markham.- Perfect adev ă rat, recunoscu Vance. Iar acesta este singurul aspect al

relat ă rii lui pe care mă bazez pentru că s-a exprimat cu o reţ inere decent ă . Ar trebui să inte- roghezi f ă r ă înt îrziere pe acest doctor al sexului slab,

spuse Vance.- Sunt mort de oboseală , replică Markham. Poate să a ştepte pînă mîine. Vance privi marele ceas de deasupra consolei de

marmur ă ..- E cam t îrziu, dar hai să profit ă m de. timpul r ă mas, cum spune

poetul...- Hai să mergem, spuse Markham, sunt să tul de erudiţ ie.

XICAUTlND INFORMA Ţ II

PESTE ZE£E MINUTE SU- nam la uşa unui imobil de piatr ă de pe strada 44 East. Era o clă dire foarte impozant ă . Un majordom îmbr ă cat de gală nedeschise uşa şi Markham îi înmînă cartea de vizit ă .

- Dă cartea mea de vizit ă domnului doctor şi spune-i că -i ceva foarteurgent.

- Domnul doctor tocmai şi-a terminat dineul, ne informă mă reţ ulmajordom,. Apoi ne conduse într-o camer ă de primire, cu fotolii adînci şiconfortabile, perdele de mă tase şi lumini estompate.

. - Un adev ă rat serai de ginecolog, spuse Vance ui- .t îndu-se în jur. Sunt convins că pa şa e un personaj maiestuos şi elegant.

Prezicerea se dovedi adev ă rat ă . Doctorul Lindquist intr ă în camer ă pesteo clipă , inspect înd cartea de vizit ă a lui Markham, de parcă ar fi avut pe ea oinscripţ ie cu litere cuneiforme pe care nu reuşea s-o descifreze. Era un bă rbat înalt, de vreo patruzeci de ani, cu pă r des şi cu spr încene stufoase, şimai ales cu o fa ţă deosebit de palidă . Aceast ă fa ţă era prelungă şi în ciuda tr ă să turilor asimetrice omul pă rea destul de ar ă tos. Purt ă haine de sear ă şipăşea cu precizia calculat ă a unui bă rbat plin de propria lui importanţă . Să a şeză la un mic birou oval de mahon şi. îşi ridică politicos privirea spreMarkham în semn de întrebare.

- Cui datorez onoarea acestei vizite ? întrebă el cu o voce melodioasă şiartificială , înt îrziind asupra fiecă rei silabe. Aveţ i noroc că m-a ţ i gă sit acasă ,



adă ugă el mai înainte ca Markham să apuce să -i r ă spundă . Nu discut cupacienţ ii decît 'după ce-am stabilit o vizit ă .

Am avut senza ţ ia că se simţ ea umilit că ne-a primit f ă r ă o complicat ă ceremonie preliminar ă . Markham, care prin firea lui detesta aerele şi pozele,atacă problema.

- Aceasta nu-i o vizit ă profesională , domnule doctor. Vreau să vorbesccu dumneavoastr ă despre una dintre fostele paciente... Margaret Odell.

Doctorul Lindquist privi un prespapier de aur din fa ţ a lui cu o expresiepuţ in dispusă -la confesiuni.

- Ah, da, domnişoara Odell. Tocmai am citit despre moartea ei violent ă .O tragedie at î't de cumplit ă ! Şi cum pot eu să v ă fiu de folos ? V ă da ţ iseama că rela ţ ia dintre medic şi pacient e una de încredere sacr ă ...

- Înţ eleg asta prea bine, îl asigur ă Markham acru. Pe de alt ă parte, estede datoria sacr ă a fiecă rui cet ăţ ean să ajute autorit ăţ ile să prindă uncriminal şi să -l dea pe . mîna justiţ iei. Dacă exist ă ceva cu care mă puteţ i

ajuta.surit convins că -mi veţ i spune.

Doctorul ridică mina într-un gest de protest politicos.- Am să fac, fireşte, tot ce pot ca să v ă fiu de ajutor, dacă îmi comunica ţ i

ce anume v ă interesează .- N-are sens să mai ne-pierdem timpul cu formalit ăţ i, domnule doctor,

spuse Markham. Ştiu că domnişoara Odell v-a fost pacient ă mult timp şi-midau seama că e foarte posibil, ba chiar probabil, să v ă fi spus .unele lucruricare aruncă o lumină asupra mor ţ ii ei.

- Dar, dragă domnule... Lindquist se opri ca să citească . ostentativ

cartea de vizit ă ... domnule Markham, rela ţ iile mele cu domnişoara Odell aufost strict profesionale.

- Am înţ eles, continuă Markham, că deşi acest lucru s-ar putea să fieadev ă rat din punct de vedere tehnic, a existat totuşi în rela ţ ie o not ă deinformalitate. Poate c-ar trebui să spun că atitudinea dumneavoastr ă profesională transcende interesul pur ştiinţ ific în acest caz.

-Vance chicoti discret iar eu nu mi-am putut reţ ine un zîmbet. la acuza ţ ia plină de înflorituri şi at ît de pedant ă a. lui Markham. DoctorulLindquist nu pă ru însă deloc descumpă nit. Luînd un aer de medita ţ ieînşelă toare, spuse: . - -

- Mă rturisesc, în strictul interes al adev ă rului, că uneori, în timpulperioadei oarecum izolate a tratamentului, am ajuns să nutresc pentrut înă ra doamnă un fel de afecţ iune pă rintească . Mă îndoiesc însă că a fost vreodat ă conştient ă de aceste sentimente delicate din "partea mea.

Vance r înji amuzat. Cu o privire adormit ă , se uita la "doctor cu un aer ironic.

- Şi în timpul acestui tratament nu v-a pomenit niciodat ă de chestiunipersonale care l-ar fi cauzat nelinişte ? insist ă Markham. « -

Doctorul Lindquist îşi împleti degetele într-o piramidă şi pă ru să examineze întrebarea cu mare atenţ ie.

- Nu, nu reuşesc să -mi amintesc nici o declara ţ ie de-a ei. Cuvintelesunau politicos şi cumpă tat. Cunosc, în



general, stilul ei ele via ţă , dar detaliile, a şa cum o să v ă da ţ i seama, aur ă mas cu totul în afara sferei mele de cunoa ştere în calitate de consultant medical. Problemele ei nervoase se datorau - a şa cum m-a lă sat să creddiagnosticul meu - orelor t îrzii, enerv ă rii, meselor prea îmbelşugate, cu altecuvinte unei vieţ i prea pline, cum se spune. In epocaTnoastr ă febrilă , femeia

modernă ...- Pot să v ă întreb cînd a ţ i v ă zut-o ultima oar ă ? îl întrerupse Markham

ner ă bdă tor.Doctorul se pref ă cu surprins-.- Ultima oar ă ? Să mă gîndesc... Nu-şi putea aminti ocazia decît cu

mare dificultate. Cam acum două să pt ă - mîni, deşi s-ar putea să fi fost maidemult. Nu-mi vine în minte. Să cercetez dosarele.

- Nu cred că va fi necesar, spuse Markham. Se opri şi îl privi pe doctor cu o expresie de afabilitate dezarmant ă . Aceast ă ultimă vizit ă a fost profesională sau paternă ?

- Profesională , fireşte. Ochii doctorului Lindquist r ă maser ă impasibili,deşi în ei sclipea o not ă de interes. Fa ţ a lui însă nu reflect ă nici oschimbare.

- A ţ i v ă zut-o aici sau în apartamentul ei ?- Cred că am fost la ea acasă »- A ţ i fost foarte des la ea acasă , domnule doctor, după cîte am aflat, şi la

ore cu totul nepotrivite. Cum se explică asta cînd practica dumneavoastr ă v ă impune de a vedea pacienţ ii numai la vizita anunţ at ă dinainte ?

Vocea lui Markham continua să fie plă cut ă , deşi natura întrebă rilor îitr ă da iritarea datorit ă ipocriziei doctorului, ea şi efortului acestuia de a nu

divulga informa ţ ii ce ne-ar fi putut fi de folos.Mai înainte ca doctorul Lindquist să apuce să r ă spundă , majordomul.

apă ru în uşă şi îi. indică cu un gest t ă cut telefonul care se afla ală turi, peun taburet, lîngă biroul lui. Cer îndu-şi onctuos scuze, doctorul se întoarseşi ridică receptorul. Vance profit ă de ocazie ca să scrie cîteva r înduri pe o bucat ă de hîrtie şi s-o treacă lui Markham pe ascuns. La terminarea convorbirii telefonice,doctorul Lindquist se sculă cu un aer arogant şi îl privi - pe Markham cu undispreţ distrugă tor.

- E oare treaba procurorului general, întrebă el distant, să chinuie cu

întrebă ri insult ă toare un medic respectabil ? N-am ştiut că e un act ilegal -sau original - ca un doctor'să -şi viziteze pacienţ ii.- Nu discut acum, Markham sublinie cuv întul acum, infracţ iunile legii.

Dar cum dumneavoastr ă sugera ţ i o posibilitate care, v ă încredinţ ez, nu-mitrecuse prin minte, vreţ i să fiţ i at ît de bun şi să -mi spuneţ i, doar de dragulanchetei, unde a ţ i fost asear ă între ora unsprezece şi două sprezece ?

Întrebarea avu un efect surprinză tor. Doctorul Lindquist deveni ţ eapă nca un cablu întins, şi cu privirea plină de venin se uit ă rece şi dispreţ uitor la Markham, Masca lui de catifea îi că zuse de pe fa ţă . Am mai sesizat şi o alt ă emoţ ie în dosul furiei reţ inute : se temea de ceva, şi furia lui nu ascundeea decît par ţ ial acest sim- ţă mînt.



- Unde am fost în seara trecut ă e un lucru care nu v ă priveşte. Vorbea cu mare efort, r ă suflînd zgomotos.

Markham a ştepta, 'aparent neimpresionat, cu ochii a ţ intiţ i la omul dinfa ţ a lui. Acest calm zdruncină siguranţ a doctorului. ^ -

- Ce urmă riţ i intr înd aici cu for ţ a şi punîndu-mî aceste întrebă ri

jignitoare ? r ă cni el. Se f ă cuse livid şi începu să transpire, iar fa ţ a i sedescompuse oribil. Mîi- nile îi tremurau spasmodic ca şi întregul corp. Ieşiţ itoţ i trei, pînă nu v ă dau eu pe uşă afar ă !

Markham, înfuriat şi el, era pe cale să -i r ă spundă , cînd Vance îl apucă de bra ţ .

- Doctorul ne dă discret de înţ eles că trebuie să plecă m, spuse el. Apoi,îl întoarse pe Markham cu repeziciune, şi îl conduse afar ă din camer ă .

Ne aflam din nou în taxi în drum spre club în timp ce Vance se amuza :- Interesant specimen ! Paranoia. Sau o manie depresiv ă , o formă de

nebunie. Perioade de excitare alter- nînd cu altele de deprimare, cînd

să nă tos, cînd dement. Boala doctorului face parte din categoria psihozelor,asociate cu tulbur ă ri de ordin sexual. E şi la virsta potrivit ă pentru a şa ceva. Un degenerat nevricos, ă sta-i doctorul nostru ! Dacă mai r ă mîneai unminut, avea să te atace. Mare noroc că te-am salvat, venindu-ţ i în ajutor. Tipii de genul lui şînt extrem de primejdioşi.

Y ă nce clă tină din cap cu o descurajare ipocrit ă .- Ascult ă , Markham, adă ugă el, ar trebui să studiezi forma craniului

celor cu care ai de-a face. Ai observat, de pildă , fruntea largă şi neregulat ă a acestui domn, spr încenele inegale, ochii palizi şi urechile cu v îrfuri ascuţ iteşi lobii crescuţ i ? Un tip şmecher, dar şi imoral.

-, Mă întreb ce ştie cu adev ă rat ? mormă i Mark- ham enervat.- Oh, ştie el ceva, fii sigur de asta ! Şi dacă am şti şi noi, am fi foarte

avansa ţ i cu ancheta. In plus, informa ţ iile pe care le ascunde sunt oarecumlegate de persoana lui. A exagerat aerul indignat şi ieşirea aceea isterică a fost q expresie a sentimentelor lui.

- De acord, spuse Markham. Cînd l-am întrebat cum şi-a petrecut noaptea trecut ă a f ă cut explozie. Ce crezi că i-a provocat starea asta ?

- Mai multe lucruri : în primul r înd declara ţ ia falsă şi evident ilogică după care ar fi citit despre crimă , recent. Apoi ditiramba despre caracterulsacru al mă rturisirilor f ă cute de pacienţ ii să i. Pretenţ iile lui grijulii de a ne

asigura de interesul să u patern fa ţă de fat ă . în sf îr şit, efortul de a încerca să -şi aducă aminte cînd a v ă sut-o ultima oar ă , asta mai ales mă face să fiudeosebit de bă nuitor. Apoi, izbucnirea lui dement ă şi felul cum s-a schimonosit.

- Da, recunoscu Markham, întrebarea l-a deranjat. Cred că e cazul să am o alt ă întrevedere cu acest doctor - la modă ?

- Ai să - ai. repet ă Vance. L-am luat prin surprindere. Dar cînd are să judece cu calm chestiunea şi are să inventeze o poveste convingă toare, aresă devină şi mai arogant... Oricum, seara a luat sf îr şit a şa că poţ i să teodihneşti pînă mîine diminea ţă .



Dar seara nu se încheiase încă în ce priveşte cazul Odell. Ne întorsesemînapoi la club doar de cîteva minute, cînd un bă rbat s-a apropiat de colţ ulunde şedeam şi l-a salutat foarte curtenitor pe Markham. Spre,surprinderea mea, Markham s-a ridicat şi i-a oferit un scaun.

---A ş dori să v ă mai întreb ceva, domnule Spotswoode, spuse el. Aveţ i un

moment pentru mine ?La pomenirea numelui să u, mă rturisesc că l-am privit pe om mai de

aproape, curios fiind să -l v ă d pe cel care o însoţ ise pe Odell la teatru şi la restaurant cu o sear ă mai înainte. Spotswoode era un tip de aristocrat dinNew England, inflexibil, lent în mişcă ri, rezervat, liniştit şi îmbr ă cat la modă . Pă rul şi musta ţ a îi erau că runte, lucru ce accentua rozul obrajilor să i. Avea cam un metru şaizeci şi ceva, era bine propor ţ ional şi cu oasemari.

Markham n:i-l prezent ă lui Vance şi mie şi îi explică apoi că noi îlasist ă m în aceast ă afacere.

Spotswoode îi aruncă o privire plină de neîncredere, dar accept ă decizia pe loc.

- Sunt în mâ inile dumneavoastr ă , domnule Markham, r ă spunse el, cuo voce manierat ă dar cam strident ă . Sunt de acord cu tot ce-a ţ i decis. Seîntoarse spre Vance cu un zîmbet mieros. Deoarece sunt într-o poziţ ie camneplă cut ă , am devenit foarte sensibil.'

- Eu unul reacţ ionez exact invers, r ă spunse Vance pe un ton plă cut. înorice caz, nu sunt un moralist a şa încît atitudinea mea în aceast ă afacere estrict academică .

Spotswoode lise încet.- A ş dori ca şi familia mea să împă rt ăşească atitudinea dumneavoastr ă ,

deşi mă tem că n-are să fie at ît de tolerant ă fa ţă de slă biciunile mele.- Trebuie să v ă - informez, domnule Spotswoode, spuse Markham, că

exist ă totuşi posibilitatea ca să V ă chem ca martor.Omul se uit ă în sus, fa ţ a i se întunecă dar nu spuse nimic.- În momentul de fa ţă , continuă Markham, suntem pe cale să oper ă m o

arestare şi mă rturia dumneavoastr ă -jie-ar putea ajuta şă stabilim ora întoarcerii domnişoarei Odell înapartamentul ei ca şi faptul că se gă sea cineva în acel apartament atunci

cînd a ţ i plecat. Ţ ipetele ei şi chemă rile în ajutor pot fi dovezi serioase pentrua obţ ine o condamnare.Spotswoode pă ru îngrozit la gîndul că rela ţ iile lui cu fata aveau să devină

publice şi cîteva minute r ă mase cu privirea a ţ intit ă în jos.- Înţ eleg poziţ ia dumneavoastr ă , spuse el în final, dar ar fi. un lucru

îngrozitor pentru mine dacă aceast ă indiscreţ ie devine publică .- Aceast ă posibilitate poate fi evitat ă , îl încuraja' Markham. V ă promit

că nu veţ i fi solicitat decît dacă va fi absolut necesar. Iar acum, iat ă cedoream, să v ă întreb : cunoa şteţ i un doctor Lindquist, care, înţ eleg, a fost medicul personal al domnişoarei Odell ?

- N-am auzit niciodat ă de el, spuse Spotswoode, sincer uimit. De fapt,.domnişoara Odell n-a pomenit numele vreunui doctor de fa ţă cu mine.



- A ţ i auzit vreodat ă de numele Skeel, pomenit de ea ? Sau de Tony ?- Niciodat ă , r ă spunse el emfatic.Markham se scufundă decepţ ionat în t ă cere. Spotswoode r ă mase şi el

t ă cut av înd un. vag aer visă tor.- Ştiţ i, domnule Markham, spuse el după cîteva minute, ar trebui să mă

jenez s-o recunosc, dar am fost foarte ata şat de fat ă .-Bă nuiesc că a ţ i pă strat apartamentul intact... Ezit ă şi în ochi îi apă ru o expresie rugă toare... A ş dorisă -l rev ă d, dacă e cu putinţă .

Markham îl privi cu simpatie, dar dă du negativ din cap.- Nu-i cu putinţă . Veţ i fi recunoscut de operatorul telefonic, sau s-ar

putea să fie unii reporteri pe acolo, şi atunci nu v ă mai putem ţ ine în afara cazului.

Omul pă ru decepţ ionat, dar nu protest ă . Cîteva minute domni t ă cere. Apoi, Vance se ridică încet de pe scaunul să u.

- Asculta ţ i, domnule Spotswoode, v ă amintiţ i cumva vreun lucru

neobişnuit care s T ar fi petrecut asear ă în timpul acelei jumă t ăţ i de or ă cît v-a ţ i aflat în compania domnişoarea Odell ?

- Lucru neobişnuit ? Omul îşi exprimă convingă tor uimirea. Nimic,dimpotriv ă . Am vorbit o vreme, apoi, întrucît fata pă rea obosit ă , i-am spusnoapte bună şi am plecat aranjînd să luă m dejunul împreună ast ă zi...

- Şi totuşi, ni se pare aproape sigur că altcineva era ascuns înapartament în timp ce dumneavoastr ă v ă afla ţ i acolo.'

- N-am nici o îndoială în aceast ă privinţă , recunoscu Spotswoode cu omişcare a umerilor. Ţ ipetele ei par să indice că acea persoană a ieşit dinascunză toare la cîteva minute după plecarea mea.

- Şi n-a ţ i avut nici o bă nuială că era cineva acolo atunci cînd v-a chemat în ajutor ?- Fireşte c-am avut, dar cînd m-a asigurat că totul e în regulă şi mi-a

spus să mă duc acasă , am trecut ţ ipetele pe seama unui coşmar. Ştiam că fusese obosit ă , şi la plecare o lă sasem în scaunul de nuiele de lîngă uşă , deunde se pare că s-au auzit ţ ipetele. Am tras concluzia că a ţ ipise şi că ţ ipase în somn... Dacă n-a ş fi fost â t ît de încreză tor...

- E o situa ţ ie îngrozitoare, spuse Vance şi r ă mase t ă cut o vreme. A ţ iobservat cumva dacă uşa dulapului din perete era deschisă ? Dulapul dincamera de zi...

Spotswoode se încrunt ă , încercînd să revadă scena, dar f ă r ă succes.- Presupun că era închisă . A ş fi observat dacă era deschisă .- Atunci nu ne puteţ i spune dacă cheia era în broască sau nu.- Cum să v ă " spun a şa ceva ? ! Nici mă car n-am observat dacă avea

cheie. Am mai discutat cazul încă o jumă tate de or ă . Apoi Spotswoode s-a

sculat şi s-a scuzat că trebuie să plece.- Ciudat cum un om cu educa ţ ia lui a putut fi at ît de fascinat de o

persoană at ît de superficială .- Mie mi se pare foarte natural, spuse Vance... Eşti un moralist

incorigibil, Markham. XII



DOVEZI CIRCUMSTAN Ţ IALE A DOUA ZI, MIERCURI, NU numai că s-a produs un eveniment

concludent în afacerea. Odell, dar a marcat şi începutul activit ăţ ii lui Vanceîn anchet ă . Elementele psihologice ale cazului l-au atras irezistibil, şi a simţ it, că în acest stadiu al investiga ţ iei,

7 - 0 crimă aproape perfect ă un r ă spuns final nu se putea obţ ine prin metodele poliţ iste obişnuite. La cererea lui, Markham îl solicitase să vină la birou cu puţ in înainte de ora nouă diminea ţ a, a şa încît am plecat acolo cu ma şina.

La sosire am dat de Heath care ne' a ştepta ner ă bdă tor. Expresia lui v ă dit triumf ă toare, indica limpede ştiri bune.

- Am obţ inut o groază de informa ţ ii utile, spuse el cînd am luat loc. Era mult prea nervos ca să se calmeze a şa că r ă mase în picioare ală turi de biroul lui Markham, înv îrtind între degete o ţ igar ă de foi mare şi neagr ă .

- Am dat de Dude asear ă la ora şase ; unul din poliţ işti, pe nume Riley,

care patrula pe Sixth Avenue şi pe strada 30, l-a v ă zut dîndu-se jos dintr-oma şină şi îndrep- t îndu-se spre un magazin de amaneturi. Poliţ istul, înto- v ă r ăşit de un coleg, a intrat.în magazin şi l-a arestat pe Dude exact cîndacesta voia să amaneteze un inel. în acela şi timp, Heath a aruncat pe birouun inel cu un diamant preţ ios, montat într-un cadru de platină .

- Eram în biroul meu cînd l-au adus. a şa că l-am trimis pe Snitkin cuinelul pînă în Harlem ca să .vedem ce spune servitoarea : aceasta l-a identificat pe loc ca apar ţ inînd Margaretei Odell.

- Ascult ă , Heath,; acest inel nu era una din bijuteriile purtate de ea înacea sear ă ? întrebă Vance pe un ton neutru.

Heath se întoarse brusc şi-l privi cu o antipatie v ă dit ă .- - Şi ce importanţă are asta ? Inelul a fost în caseta de bijuterii, riu-i a şa ?

- Fireşte c-a fost acolo, murmur ă Vance devenind indiferent.- Iat ă uncie ne-a ajutat, declâ r ă Heath, întorcîndu-se spre Markham,

că ci face legă tura între Skeel, spargere şi crimă .- Şi ce spune Skeel despre asta ? Markham se aplecă spre Heath.

Presupun că l-ai întrebat.- Nici vorbă c-am f ă cut-o, replică Heath. L-am anchetat toat ă noaptea.

Iat ă ce susţ ine : că Odell i-ar fi dat

inelul acum o să pt ă mînă , iar el n-a mai apucat s-o vadă pînă în după -amiaza zilei de alalt ă ieri. S-a dus la ea între ora patru şi cinci - v ă amintiţ ică servitoarea a spus că Odell a fost, plecat ă între aceste ore - şi a intrat şi a ieşit pe uşa laterală , care nu era încuiat ă la acea or ă . Recunoa şte c-a venit din nou pe la nouă şi jumă tate în acea sear ă , dar că atunci cînd a aflat că Odell nu-i acasă , s-a întors în apartamentul lui şi a r ă mas acolo. Are unalibi c-ar fi jugat că r ţ i cu propriet ă reasa pînă după miezul nopţ ii şi-ar fi bă ut bere. Am dat o fugă pînă acolo, azi-diminea ţă şi bă tr îpa a adeverit spusele lui. Casa e un fel de pensiune într-o zonă proast ă , iar propriet ă reasa, în afara faptului că -i beţ iv ă , a mai fost şi arestat ă pentrufurt din magazine.' - Şi ce spune Skeel de amprente ?



- Pretinde că le-a lă sat acolo cu ocazia vizitei de după -amiază .- Şi cea de pe clanţ a dulapului ?- Are. r ă spuns şi la aceasta, spuse Heath cu un bombă nit înfundat.

Spune c-a auzit pe cineva venind şi atunci s-a ascuns în dulap. Nu voia să fie v ă zut sau să strice, partida jucat ă de Odell.

'- Ce gentil din partea lui să se ţ ină de-o parte cînd e vorba de-o metresă ,spuse Vance lent. Ce loial şi emoţ ionant !

- Să n-o credeţ i pe aceast ă secă tur ă , domnule Vance, spuse Heath cu o voce surprinsă şi indignat ă .

- Nu, nU-l cred, dar trebuie să recunosc că repet ă aceea şi poveste.- E o poveste mult prea logică pentru gustul meu, bombă ni Heath.- Asta-i tot ce-ai putut scoate de la el ? Era clar că Markham nu pă rea

încîntat de rezultatele obţ inute de Heath îil timpul interogatoriului brutal.- Cam. asta-i tot. Se cramponează de povestea lui ca o lipitoare.- Ai gă sit cumva vreo dalt ă în camera lui ?

Heath recunoscu că n-a gă sit.- Doar nu v ă închipuiţ i că avea s-o ţ ină acolo, adă ugă

el.Markham reflect ă la problemă timp de cîteva minute.- Nu pot să spun că avem dovezi serioase, indiferent de cît de mult

suntem convinşi^ de Vinov ăţ ia lui Skeel. Alibiul lui s-ar putea să fie dubiosdar, luat în legă tur ă cu declara ţ ia telefonistului, mă tem că nu va rezista la Tribunal.

- Ce se înt împlă cu inelul, domnule ? Heath era disperat şi dezamă git.Ce se înt împlă cu ameninţă rile lui, cu amprentele, cu cazierul judiciar al

altor spargeri ?- Nu sunt decît factori constatatori, îi explică Markham. Pentru o crimă

avem nevoie de dovezi solide. Un bun avocat va reuşi să -şi achite clientul îndouă zeci de minute, chiar dacă reuşesc să -l aduc la Tribunal, Nu.eimposibil, îţ i dai bine seama, ca Odell să -i fi dat inelul acum o să p- t ă mînă .Mai ţ ii minte că servitoarea a declarat că Skeel îi ceruse bani în acelmoment. Şi nu avem cum să dovedim că amprentele n-au fost lă sate acoloîn acea luni după - amiază . în plus, nu putem stabili o legă tur ă între el şidalt ă , că ci nu ştim cine a f ă cut spargerea din Park. Ave- nue vara trecut ă .Relatarea lui e confirmat ă de fapte şi nu avem cum s-o contrazicem.

Heath dă du neputincios din umeri. Se descurajase complet.- Ce vreţ i să facem atunci cu el ? întrebă trist.Markham se gîndi o clipă , fiind şi el într-un impas.- înainte de a-ţ i r ă spunde a ş dori să stau şi eu de

vorbă cu el. Apă să pe o sonerie şi ordonă unui funcţ ionar să completeze formularele

necesare. Cînd toate hîrtiile au fost semnate, îl expedie pe Swacker cu ele la Ben Hanlon.

- Întreabă -l despre acele că măşi de mă tase, suger ă Vance. Şi încearcă să afli dacă o vest ă albă se poart ă cu o jachet ă neagr ă de sear ă .

- Nu suntem într-o croitorie aici, izbucni Markham,



- Dragul meu Markham, v ă d că nu vrei să înveţ i nimic de la acest arbitru al eleganţ ei.

Peste zece minute, un detectiv de la închisoarea Tomba intr ă pe uşă însoţ it de deţ inut.

Felul cum arat ă Skeel în acea diminea ţă nu se mai potrivea cu porecla de

Dude l. Era palid şi tras la fa ţă . Experienţ ele grele din seara trecut ă îşilă saser ă amprenta asupra lui. Era nebă rbierit, nepiept ă nat, musta ţ a îiat îrna jalnic şi cravata îi st ă tea anapoda. Dar în ciuda aspectului să upenibil, manifesta încă o atitudine arogant ă şi dispreţ uitoare. R înji la Heathşi îl înfrunta pe procurorul general cu o indiferenţă f ăţ işă .

în fa ţ a întrebă rilor lui Markham, Şkeel se încă păţînă să repete povestea spusă lui Heath. Se agăţă cu perseverenţă de fiecare detaliu cu precizia unuiom care a memorizat o lecţ ie şi o repet ă acum pe dinafar ă . Markham îlameninţă , îl îmboldi şi îl teroriză . Toate r ă măşiţ ele de amabilitatedispă ruser ă din purtarea lui, devenind o ma şină de un dinamism

inepuizabil. Skeel însă , ai că rui nervi pă reau să fie de oţ el, rezist ă la barajulde întrebă ri f ă r ă să clipească . Trebuie să mă rturisesc că l-am admirat, înciuda repulsiei pe care mi-o provoca.

După o or ă , Markham renunţă , complet epuizat, la eforturile lui de a obţ ine o recunoa ştere a culpabilit ăţ ii lui Skeel. Era pe cale să -l trimit ă înapoi la închisoare, cînd Vance se ridică şi înaint ă indolent spre biroulprocurorului general. Ajuns acolo, se a şeză pe o margine a biroului şi îl privipe Skeel cu o curiozitate impersonală .1 Dude, termen argotic cu sens de eleganţă ieftină (nr.tr.).- - Deci îţ i place să joci că r ţ i, remarcă el indiferent. Un joc cam aiurea, nu

gă seşti ? Uneori poţ i juca cu două pachete de că r ţ i, care îţ i permit unelemanevre.

Pe fruntea lui Skeel se ivi un semn de nelinişte. Era obişnuit cu procurori violenţ i , ca şi cu metodele brutale ale poliţ iei, dar de data asta era confruntat cu un tip de inchizitor cu totul nou, lucru care îl tulbura şi-lumplea de teamă . Se hot ă r î deci să facă fa ţă acestui nou adversar cu un aer obraznic şi amuzat.

- Apropo, continuă Vance, f ă r ă să schimbe tonul, cum poate cineva ascuns în dulapul'cu haine din camera de zi a lui Odeil să se uite prin gaura cheii şi să vadă tot ce se petrece în camer ă ?

Obr ă znicia şi amuzamentul dispă rur ă brusc de pe fa ţ a iui.- Şi, pe deasupra, continuă Vance, cu privirea a ţ intit ă asupra lui. de ce

n-ai dat alarma ?.11 priveam pe'Skeel cu atenţ ie şi, deşi expresia lui indiferent ă nu Se

schimbase, am observat că i se dilataser ă pupilele. Şi Markham notaseaceast ă schimbare.

- Nu-ţ i bate capul să . r ă spunzi, continuă Vance, cînd Skeel se pregă ti să r ă spundă . Spune-mi doar at ît : spectacolul nu te-a zguduit deloc ?

- Nu ştiu la ce v ă referiţ i, replică Skeel cu oarecare impertinenţă . Dar,cu tot sîngele rece, în purtarea lui se v ă di o stare de nelinişte. în dorinţ a sa



de a pă rea indiferent, ii trebuia un efort care r ă pea cuvintelor şale oriceputere de convingere.

- Nu-i o situa ţ ie prea fericit ă , spuse Vance, ignor îti- du-i declara ţ ia.Cum te-ai simţ it ghemuit acolo, în dulap, în beznă , cînd clanţ a s-a mişcat şicineva a încercat să deschidă uşa ? Ochii lui Vance îi sfredeleau pe cei ai lui

Skeel, deşi vocea îi r ă mă sese calmă . Muşchii de pe fa ţ a lui Skeel seîncordar ă , clar omul nu scoase nici un cuv înt;

- Mare noroc ai avut cînd te-ai decis să te încui în dulap, continuă Vance. închipuieţ i ce s-ar. fi înt împlat,dacă el deschidea uşa... îţ i dai seama ce s-ar fi intimplat ? Vance se opri şizîmbi cu un fel de amabilitate acr ă mai convingă toare decît orice tonameninţă tor.

- Ascult ă , aveai dalta de oţ el pregă tit ă pentru el ? Poate c-ar fi fost mult prea voinic şi prea rapid pentru tine, poate c-ar fi ajuns să te str îngă şi petine de gît mai înainte de a apuca să -l -loveşti... Te-ai gîndit la asta pe

întuneric ? Hot ă r ît, nu era o situa ţ ie plă cut ă . De fapt era una chiar puţ inînspă imâ nt ă toare.

- Ce tot ba ţ i cîmpii ? se r ă sti Skeel insolent. Eşti scr întit la cap ! Dar aroganţ a lui dispă ruse şi o expresie de spaimă îi trecu pe fa ţă . Momentul -derelaxare a fost, totuşi, de scurt ă durat ă , că ci r înjetul batjocoritor reapă ru şiSkeel îşi clă tină capul cu un gest dispreţ uitor.

Vance se întoarse la fotoliul .lui şi se întinse indolent, ca şi cum interesullui pentru acest caz se evaporase.

Markham urmă ri spectacolul cu atenţ ie în timp ce Heath continua să fumeze cu o proast ă dispoziţ ie evident ă . Skeel rupse t ă cerea.

- Am impresia că voi fi victima unei înscenă ri judiciare. A ţ i pus totul la cale, nu ? Vreţ i să mă condamna ţ i pe nedrept ! începu să r îdă acru. Numeleavocatului meu e Abe Rubin ; telefona ţ i-i, vreau să -l v ă d.

Cu un gest plictisit, Markham f ă cu semn unui detectiv să -l ducă pe Skeelînapoi la închisoarea Tomba.

- Ce voiai să dovedeşti ? îl întrebă el placid pe Vance după plecarea luiSkeel.

- O simplă idee care se zbă tea să iasă .la lumină , spuse Vance, fumînd.M-am gîndit că demnul Skeel s-ar putea să -şi deschidă inima fa ţă de noi. A şa că l-am ispitit cu verbe.

- Asta-i bună ! îl ironiza Heath. Eu unul m-am a şteptat să -l întreba ţ idacă joacă coarda sau dacă bunica lui a fost o cucuvea.;- Dragul meu Heath, nu fi r ă ut ă cios, - nu ştiu dacă a ş putea suporta

acest lucru. Ascult ă , discuţ ia mea cu Skeel nu ţ i-a sugerat nimic ?- Ba da, r ă spunse Heath, că Şkeel se ascunsese în dulap cînd a fost

omor ît ă Odell. I)ar la ce ne foloseşte asta ? 11 elimină pe Skeel, deşi lovitura a fost dat ă de un profesionist, care a fost prins cu o parte din bijuterii. Seîntoarse cam dezgustat că tre Markham : Ce s-a înt împiat, domnule ?

- Nu-mi place ce se înt împlă , r ă spunse Markham. Dacă Skeel l-a angajat pe Rubin ca să -l apere, nu avem nici o şansă cu dovezile de pînă acum. Niciun judecă tor nu va accepta sentimentele mele ca dovezi materiale.



- Am putea să -l punem în libertate şi să -l urmă rim, suger ă Heath f ă r ă convingere ; s-ar putea să -l prindem f ă cînd ceva care să -l tr ă deze.

- Nu-i o idee proast ă deloc, recunoscu el. At ît timp cît e la închisoare numai putem scoate nimic de la el,

- Mi se pare singura şansă , domnule.

- În regulă , spuse Markham. Să -l lă să m să creadă că am terminat cu el.Poate face vreo greşeală ! Las totul pe seama dumitale, Heath. Pune cîţ iva oameni zi şi noapte pe urma lui. Poate se petrece ceva...

Heath se ridică foarte nefericit.- Am înţ eles. Am să mă ocup de asta.- Am nevoie de mai multe informa ţ ii despre Charles Cleaver, adă ugă

Markham. încearcă să afli ce fel de rela ţ ii avea cu Odell. Obţ ine-mi şi niştedate asupra doctorului Lindquist. Cine e ? Ce obiceiuri are ? Ştii la ce mă refer. A tratat-o pe fat ă pentru o boală reală sau imaginar ă ? Cred că ascunde ceva. Nu te apropia prea mult de el, nu încă .

Heath not ă numele în carnetul să u f ă r ă mare entuziasm.- Şi mai înainte de a elibera pe prizonierul Stit de elegant, spuse Vance

că scînd, încearcă să afli dacă are o cheie a apartamentului lui Odell.Heath tresă ri şi r înji.- Asta-i o idee care mi se pare bună ... Ciudat cum de nu m-am gîndit eu

la ea, Dă du mîna cu noi şi ieşi din încă pere.UN GALANTON SERIOSSWACKER A Ş TEPTA Evident o ocazie să -l întrerupă , că ci în clipa cînd

Heath ieşi pe uşă , se gr ă bi să păşească înă untru.- Au sosit reporterii, anunţă el cu o str îmbă tur ă . A ţ i spus c-o să sta ţ i de

vorbă cu ei la ora zece şi jumă tate.Ca r ă spuns la un semn de aprobare din partea şefului, Swacker deschise

larg uşa şi o duzină de ziarişti nă v ă lir ă în camer ă .- Nu puneţ i întrebă ri ast ă zi^ v ă rog, spuse Markham gentil. E mult prea

devreme pentru anchet ă . Am să v ă spun însă tot ce ştiu... Sunt de acord cusergentul' Heath că asasinatul lui Margaret Odei a fost opera unui profe-sionist, probabil acela şi care, a jefuit şi apartamentul de pe Park Avenue vara trecut ă . Le relat ă pe scurt descoperirile inspectorului Brenner în legă tur ă cu dalta.

- N-am efectuat încă nici o arestare, dar sper ă m să avem una cît de

cur înd. De fapt, poliţ ia are toate datele şi procedează cu grijă ca să eviteposibilitatea unei erori încheiate printr-o achitare. Am recuperat între timp oparte din bijuteriile furate...

Le vorbi reporterilor cam cinci minute f ă r ă să pomenească de declara ţ iileservitoarei sau ale operatorilor telefonici, evit înd cu atenţ ie orice nume.R ă ma şi singuri,, Vance chicoti admirativ ;

- Superbă politică de evaziune,. dragă Markham. Avocatura areavantajele ei, hot ă r ît că le are... „Am recuperat între timp o parte din bijuteriile furate"... Ce cuvinte încînt ă toare ! Nu sunt o minciună , dar cît sunt de înşelă toare ! Ar trebui să -mi dedic mai mult timp artei de a suprima adev ă rul. Ar trebui să fii încununat cu lauri .,,



Trecînd peste toate astea, r ă spunse Markham ne-, r ă bdă tor, ee-ar fi să -mi spui, întrueit Heath e plecat, la ce te-ai gîndit cînd ai discutat cu Skeel ?Ce însemnau acele referiri la dulapuri întunecate, amprente, spionatul pringaura cheii ?

- Să ştii că mica mea discuţ ie cu el n-a fost chiar a şa de criptică , îl

asigur ă Vance. Tony cel elegant a fost atacat pe nea şteptate în timp ce segă sea în acea sear ă ascuns în dulap. Am încercat-să aflu la ce or ă s-a pitit acolo.

- Şi ai aflat ?- Nu încă . Vance dă du trist din cap. Ştii, Markham, că eu am o teorie,

cam vagă , obscur ă şi nefondat ă , de fapt complet de neînţ eles. Şi chiar dacă a ş reuşi s-o verific, nu v ă d cum ar putea să ne ajute, că ci ar face ca situa ţ ia să devină şi mai de neînţ eles decît e acum... Aproape că -mi pare r ă u că l-amchestionat pe elegantul lui Heath,

- Din cîte înţ eleg, pari să crezi că Skeel a fost martor la crimă . Nu

cumva asta este teoria ta ?- E o parte din ea.- Dragă Vance, mă uimeşti ! Markham izbucni în r îs. După tine, Skeel e

nevinovat, dar pă strează pentru ei aceast ă informa ţ ie, apoi îşi inventează unalibi şi cînd este arestat nu scoate o vorbă , Nu prea are sens teoria.'

- Îmi dau seama, spuse Vance, E ca o sit ă , plină de gă uri. Şi totuşi,ideea mă urmă reşte, mă obsedează tot timpul.

- Îţ i dai seama că aceast ă teorie a ta, cam aiurea, presupune că ' atuncicînd Spotswoode şi Odell s-au întors de la teatru, în apartament se aflauascunşi doi oameni care nu se cunoşteau, şi anume Skeel şi asasinul

ipotetic ?- Fireşte că -mi dau seamă şi din cauza asta o socot ira ţ ională .- În plus, trebuie să fi intrat în apartament separat şi să se fi ascuns

f ă r ă să ştie unul de altul. Poţ i să -mi spui şi mie cum au pă truns înapartament ? Şi mai ales cum au ieşit din casă ? Şi care dintre ei a f ă cuţ -ope Odell să ţ ipe ? Şi ce' f ă cea celă lalt între -timp ? Iar dacă x Skeela fost doar un martor pasiv, îngrozit şi mut, cum îţ i explici c-a spart caseta cu bijuterii şi a luat inelul ?

- Ajunge ! Ajunge ! Nu mă mai chinui ! îl rugă Vance, . Ştiu ce e o teorieaiurea. Dar am avut toat ă via ţ a halucina ţ ii. însă niciodat ă a şa de grav ca

acum.- Suntem complet de acord asupra acestui 'punct, dragă Vance, spuseMarkham şi zîmbi.

în acea clipă intr ă Swacker care îi înmînă o scrisoare procurorului.- Adusă de un mesager şi cu „urgent" pe eă , explică el.Scrisoarea; scrisă pe hîrtie groasă şi cu emblemă , era de la doctorul

Linclquist care le mă rturisea că între orele unsprezece şi unu în noaptea deluni, doctorul se ocupase de un pacient la clinica sa. îşi. cerea de asemenea scuze pentru cuvintele sale atunci cînd. i se ceruser ă informa ţ ii şi oferea oexplica ţ ie elegant ă , dar deloc convingă toare, a purt ă rii sale. Avusese o zideosebit de obositoare, se pare, cazurile de boli de nervi erau at ît deagasante, şi bruscheţ ea vizitei noastre, împreună cu natura oarecum ostilă



a întrebă rilor lui Markham, îl tulburaser ă mult. Regreta sincer ieşirea,afirma el, şi era gata să le dea orice ajutor doreau. .

- A reflectat cu calm zise Vance, şi îţ i ofer ă un mic alibi pe care, amimpresia, nu-l vei putea distruge cu uşurinţă . Un tip foarte abil, ca toţ iaceşti falşi psihiatri. Citeşte asta : „s-a ocupat de un pacient". Să fim

serioşi ! Care' pacient ? UnUl mult prea bolnav pentru a fi interogat. Asta-isitua ţ ia. Ne ofer ă o înfundă tur ă drept ieşire. Nu-i rea ideea !

- Nu mă interesează prea mult, spuse Markham şi puse scrisoarea de-o parte. Acest mă gar pompos n-ar fi, reuşit să intre niciodat ă înapartamentul lui Odell f ă r ă să fie v ă zut. Nu mi-l pot închipui strecur îndu-seînă untru pe furiş. întinse mina" să ia nişte documente. Acum, v ă , rog să mă scuza ţ i, dar trebuie să mă apuc de treabă .

Vance însă , în loc să schiţ eze vrûn. gest de plecare, se repezi la masă şideschise cartea de telefon.

- Îngă duie-mi să -ţ i dau o sugestie, Markham, spuse el după un moment

de cercetare. Amină ce-ai plă nuit şi hai să discut ă m politicos cu domnulLouis Mannix. Si a r ă mas singura persoană din anturajul lui Margaret Odellcă ruia nu i-am luat un interviu. Mor de curiozitate să -l v ă d şi să -i ascult povestea. Cu el se completează „familia" ca să zic a şa. Locuieşte încă la Maiden Lane şi n-o să ia mult timp ca să fie adus aici.

Markham se suci pe scaun auzind numele de Mannix, Încercă să protesteze, deşi ştia că sugestiile lui Vance nu erau simple fantezii. R ă maset ă cut cîteva clipe, cînt â - rind situa ţ ia. Cum toate discuţ iile nu conduseser ă ia nimic, ideea de a-l ancheta pe Mannix îl atr ă gea în mod deosebit.

- În regulă , consimţ i, el, şi-l chemă pe Swacker. Nu ştiu cum ne poate

însă ajuta. După cele spuse de Heath. Odell l-a expediat de mai bine de unan.

- Poate că mai avea legă turi cu ea, cine ştie ? spuse Vance.Swacker şi Tracy primir ă instrucţ iuni să ia ma şina procurorului şi să -l

aducă pe Mannix de urgenţă în biroul acestuia.- Faceţ i rost de un mandat, spuse Markham şi folo- siţ i-l dacă e nevoie.

Tracy se întoarse peste o or ă .- Domnul Mannix n-a ridicat nici o obiecţ ie să vină , raport ă el. Mai.

mult chiar, a fost foarte agreabil. E în camera de a şteptare. v Tracy ieşi şi Mannix intr ă în birou.

Era un bă rbat masiv ce mergea cu degajarea for ţ at ă a celor gra şi,angaja ţ i într-o lupt ă pierdut ă cu corpolenţ a la o v îrst ă mijlocie şi încercîndsă par ă încă tineri. Avea cu el un baston subţ ire. Costumul în carouri, vesta de brocart, pantalonii de un gri deschis, ca şi pă lă ria cu panglici colorate, îidă dea înf ăţ işarea unui dandy. Dat toate aceste aparenţ e dispă reau în clipa cînd îi priveai expresia. Ochii lui mici şi str ă lucitori aveau ceva şiret ; nasulmic, de beţ iv, pă lea pe lîngă buzele groase şi senzual'e, şi pe lingă bă rbia pă trat ă . Şiretenia lui era slinoasă ,, repulsiv ă şiizbitoare.

Markham îi f ă cu semn să ia loc pe un scaun. Mannix îşi plasă mîinileporcine pe genunchi. Pă rea în prada unei st ă ri de extremă precauţ ie.



- Domnule Mannix, spuse Markham, cu o voce amabilă ,'îmi pare r ă u că v-am deranjat, dar aveam de rezolvat un caz urgent şi serios... Odomnişoar ă Odell a fost ucisă acum două seri şi în timpul anchetei am aflat că a ţ i cunoscut-o într-o anumit ă epocă , foarte bine. Mi-am spus că poateaveţ i unele date care să ne ajute la anchet ă .

Un sur îs spontan şi intenţ ionat amabil dezlipi buzele groase ale luiMannix. ,

- Fireşte c-am cunoscut-o, dar demult, pricepeţ i... îşi permise un oftat.O fat ă de bună calitate, ca să zic a şa. Mare prostie că n-a r ă mas în teatrulde variet ăţ i. Eu însă , şi f ă cu un gest de repudiere cu mîna, n-am mâ i v ă zut-o pe aceast ă doamnă de peste un an, dacă pricepeţ i...

Mannix era v ă dit prudent şi ochii lui ca mă rgelele erau a ţ intiţ i pe fa ţ a procurorului.

- V-a ţ i certat ? întrebă Markham deta şat.- N-a ş merge pînă acolo ca să spun că ne-am certat. Mannix se opri,

că ut înd cuv întul corect. A ş spune că n-am fost de acord şi-am decis să nedespă r ţ im. Ne-am înstr ă inat, cum se zice. La despă r ţ ire i-am spus că dacă va avea vreodat ă nevoie de un prieten, ştie unde să mă gă sească .

- Ce generos din partea dumneavoastr ă , murmur ă Markham, A ţ ireînnoit vreodat ă legă tur ă ?

- Niciodat ă , Nu-mi amintesc să mai fi vorbit cu ea de atunci.- În lumina unor lucruri pe care le-am aflat,' domnule Mannix, vocea lui

Markham devenise apologetică , trebuie să v ă pun o întrebare oarecumpersonală r a încercat să v ă şantajeze vreodat ă ?

Mannix ezit ă şi ochii lui pă rur ă să devină şi mai' mici, ca cei ai unui om

care gîndeşte rapid.- Hot ă r ît nu ! replică el. Cituşi de puţ in. Nici vorbă de a şa ceva ! Ridică

ambele mîini în semn de protest împotriva ideii. Apoi întrebă brusc : Ce v ă face -să credeţ i a şa ceva ?

- Ni _s-a spus, r ă spunse Markham, că storcea bani - de la admiratori.Mannix f ă cu o str îmbă tur ă de uimire neconvingă toare.- Serios ? Chiar a şa ? E cu putinţă ! Se uit ă pieziş la procuror. Poate că -

l şantaja pe Charlie Cleaver.Markham îl întrebă pe loc :- De ce pe Cleaver ?

Mannix f ă cu un gest vag cu mîna, în semn de dispreţ .- F ă r ă nici un motiv serios, pricepeţ i ? S-ar fi putut să fie el... N-am niciun motiv temeinic...

- V-a spus Cleaver c-a fost şantajat ?- Cleaver să -mi spună mie ? Asculta ţ i, domnule Markham, ce motiv ar fi

avut Cleaver să -mi spună a şa ceva ?- Şi nu i-a ţ i spus niciodat ă lui Cleaver' că Odell v ă şantaja ?- Evident că nu ! Mannix r îse teatral, puţ in convingă tor. Eu să -i spun

Jui Cleaver că sunt şantajat ? Asta-i culmea !- Atunci de ce-a ţ i pomenit de Cleaver cu puţ in mai

înainte ?



- F ă r ă nici un motiv, v-am mai spus... O cunoştea pe Canar. Iar ă sta nu-i un mare secret.

Markham abandonă subiectul.- Ce ştiţ i de legă turile lui Margaret Odell .cu un oarecare doetor

Lindquist ?

- N-am auzit de el, nu-l cunosc. Odell nu-l cunoştea cînd era în rela ţ iicu mine.

- Pe "cinealtcineva, în afar ă de Cleaver, îl cunoştea bine ?Mannix clă tină din cap cu aerul că reflectează .- Sincer, n-a ş putea să v ă spun cu siguranţă , că ci am v ă zut-o cu tot

felul de bă rba ţ i, a şa cum a v ă zut-o toat ă lumea. Dar n-am nici cea mai vagă idee cine erau,

- A ţ i auzit vreodat ă de Tony Skeel ? Markham se aplecă peste masă şi îla ţ inti cu privirea. Mannix ezit ă din nou şi ochii îi lucir ă bă nuitor^.

- Fiindcă veni vorba de el, cred c-am auzit de numele lui, dar n-a ş putea'

să jur, pricepeţ i... Ce v ă face să - credeţ i că -l cunosc ?Markham ignor ă întrebarea.- Nu v ă vine în minte nimeni care ar fi putut avea pică pe domnişoara

Odell sau care ar fi avut motiv să se teamă de ea ?'Mannix deveni foarte reticent în privinţ a rela ţ iilor cu o astfel de

persoană . După alte întrebă ri la care nu primi nici un r ă spuns clar,Markham îl concedie.

- N-ai fost prea r ă u, Markha'm, amice, spuse Vance care pă rea încîntat de întrevedere. Mă întreb de ce e a şa de timid. Acest Mannix nu-i un tipsimpatic. Şi se teme grozav să nu-l ia gura pe dinainte. Mă întreb clin nou

din ce motive. A fost ă t ît de precaut, teribil de precaut...- A fost, în orice caz, destul de precaut ca să nu ne dezv ă luie nimic,

declar ă Markham posomorit.- Nu sînt sigur de asta, replică Vance, care se lă sase pe spate şi fuma.

Din cînd în cînd a mai pă truns şi cîte o rază de lumină . Amicul din import-export de blă nuri neagă c-ar fi fost şantajat - lucru evident fals - şi a îiicercat.să ne convingă că el şi dr ă gă la şa de Margaret erau doi porumbeiîndr ă gostiţ i. Prostii. Apoi, pomenirea numelui lui Cleaver... De data asţ a n-a mai fost spontan,, crede-mă . Spontaneitatea şi amicul Mannix nu fac casă bună . A avut un motiv ca să -l v îre pe Cleaver în aceast ă afacere. Mă întreb

care ar fi reacţ ia lui dacă am afla aceste motive. De ce Cleaver ? Explica ţ iilemi se pai- nefondate. Undeva, aceşti doi amoreza ţ i se ciocnesc. Cel puţ in dinacest punct de vedere, Mannix a fost convingă ? for. Pe de alt ă parte, evident,nu e la curent cu medicul nostru satir. In schimb, îl cunoa şte pe domnulSkeel, deşi ar fi tentat să nege acest lucru. Asta este situa ţ ia înmomentul de fa ţă . O groază de informa ţ ii, dar la ce folosesc ?

- Eu unul am disperat, recunoscu Markham.- Ştiu, e o situa ţ ie trist ă , îl compă timi Vance Dar trebuie să înfrunţ i

greut ăţ ile cu curaj. A venit timpul să luă m masa de pr înz şi o friptur ă bună are să -ţ i schimbe dispoziţ ia.

Markham se uit ă la ceas şi n'e întov ă r ăşi la Clubul Avoca ţ ilor, XIV



VANCE EXPUNE O TEORIE VANCE ŞI CU MINE NU ne-am întors la biroul procurorului după ce-am

luat masa de pr înz, că ci Markham avea o zi plină : iar pe de alt ă parte, nimicnu avea să mai iasă la suprafa ţă în cazul Odell pînă cînd Heath nu avea să -şi completeze ancheta asupra lui Cleaver şi a doctorului Lindquist. Vance

avea două bilete la teatru ca să vedem Madame Şans-Gene la ora două , la Metropolitan. Deşi spectacolul a fost excelent, Vance era mult prea distrat ca să -l aprecieze. Interesant de semnalat că după teatru, a dat instrucţ iunişoferului să ne conducă la Clubul Stuyvesant. Ştiam că avea alteangajamente, pe care acum le anula pentru a fi ală turi de Markham, dovadă cît de mult îl preocupa acest caz.

12Markham sosi după ora şase, ar ă t înd obosit şi'tracasat. Nu pomeni nimic

despre crimă in timpul mesei, cu excepţ ia faptului că Heath aduseserapoartele privitoare la Cleaver, la doctorul Lindquist şi la Mannix. (Se pare

că telefonase imediat după pr înz lui Heath ca să includă şi numele luiMannix pe lista cu numele celor doi.) Subiectul anchetei a fost reluat numaiîn clipa cînd ne-am retras în colţ ul nostru preferat din salonul clubului.

Iar acea discuţ ie, scurt ă şi liniar ă , a constituit începutul unei direcţ iicomplet noi de investiga ţ ie, o direcţ ie care. în final, ne-a dus la persoana vinovat ă .

Markham se cufundase epuizat într-un fotoliu. Figura sa îr îcepuse( să exprime tensiunea ultimelor două zile de cercet ă ri inutile. Ochii îi erauobosiţ i iar buzele se contractau într-o încă păţînare posomorit ă . Aprinse oţ igar ă de foi cu un gest lent şi calculat, şi trase de cîteva ori fumul în piept.

- La dracu cu ziarele astea ! mormă i. De ce nu mă lasă în pace ca să -mipot vedea de treabă ? A ţ i v ă zut ziarele de după -amiază ? Vor capul vinovatului. îţ i vine să crezi că -l am în posesia mea !

- Uiţ i, dragul meu că tr ă im într-o democra ţ ie înă lţă -, toare care confer ă orică rui cretin ignorant dreptul dubios de a-şi critica semenii.

- Nu mă deranjează critica, bombă ni Markham. E vorba de imagina ţ ia scandaloasă a acestor ziarişti tineri care mă plictisesc ! încearcă să transforme o crimă sordidă într-o orgie medievală , într-un spectacol demnde familia Borgia, într-o melodramă plină de pasiuni dez-. lă nţ uite şi de influenţ e misterioase. Pînă şi un- copil şi-ar da seama că la

mijloc nu-i decît o spargere ordinar ă şi o crimă de genul celor care se petrectot timpul în ţ ar ă . Vance se opri ca să -şi aprindă o ţ igar ă şi ridică din spr încene mirat.- Ascult ă , vrei să spui că declara ţ iile date de tine presei au fost de

bună -credinţă ?- Fireşte, r ă spunse Markham surprins, ce vrei să spui prin ,,de bună -

credinţă " ?Mi-am imaginat, că mica ta ora ţ ie că tre reporteri a fost de fapt o manevr ă

menit ă să pună pe vinovat Intr-o stare de falsă încredere şi să -ţ i "asigure untimp larg de investiga ţ ii.

Markham îl privi contemplativ.:- Ascult ă , Vance, la ce te referi ? întrebă el iritat,



- La nimic în special, amice, îl asigur ă Vance. Ştiam că Heath -e fermconvins de vinov ăţ ia lui Skeel, dar nu mi-a trecut prin minte g îndul că şi tuîmpă rt ăşeşti teoria că omorul -a fost să v îr şit de un spă rgă tor profesionist.Mi-am închipuit că i-ai dat drumul lui Skeel azi-diminea ţă în speranţ a că te va conduce la vinovat. Iat ă de ce am crezut că ai glumit cu Heath, cînd ai

pretins că îi dai dreptate.- Ah, acum înţ eleg. Te încă păţînezi încă în teoria stupidă că mai mulţ i

r ă uf ă că tori au fost prezenţ i acolo, pitiţ i în« dulapuri diferite. Markham nuîncercă să -şi ascundă sarcasmul. O idee interesant ă , mult mai inteligent ă ca a lui Heath !

- Îmi dau seama că e bizar ă , dar nu mai bizar ă deeît .teoria ta cum că ar fi vorba de un spă rgă tor izolat.

- Şi pentru ce motiv, persist ă Markham cu mult ă încă păţînare,consideri teoria spă rgă torului _ a fi at ît de bizar ă ?

- Pentru simplul motiv că nu a fost o crimă comisă ' de un spă rgă tor,

profesionist, ci un act f ă ptuit de un om extrem de abil care l-a pregă tit desă pt ă mâ ni de zile.

Markham se lă să din nou în fotoliu şi izbucni înr îs.

- Vance, teoria ta e singura rază de lumină într-o afacere destul de trist %.şi de deprimant ă .

Vance se aplecă şi-i f ă cu o plecă ciune ironică .- Îmi face mare plă cere, spuse el. la r îndul lui, 'ironic, să aduc mă car o

f ă r îrnă de lumină în aceast ă atmosfer ă apă să toare şi tenebroasă .

Urmă o mică t ă cere. Apoi Markham îl întrebă :

. ;.ţ - Oare concluzia ta at ît de pitorească şi de fascinant ă in ce priveştecaracterul înalt intelectual al asasinului lui Odell se bazează pe noile şioriginalele metode psihologice de deducţ ie ? Nota de ridicol era uşor deînţ eles.

- Am ajuns la aceast ă concluzie, îi explică Vance ginga ş, 'folosindacela şi proces logic datorit ă că ruia am determinat vinov ăţ ia uciga şului lui Alvin Benson.

- Te cred ! spuse Markham şi zîmbi. Să nu-ţ i închipui că sunt ă t ît

de nerecunoscă tor ca să -ţ i diminuez contribuţ ia la rezolvarea acelui caz. Mă tem însă că de data asta te-ai lă sat dus pe o cale greşit ă de teoriile tale. Afacerea Odell e un caz clar.

- Glumeşti, r ă spunse Vance pe un tqn uscat, At ît tu cît şi poliţ ia sunteţ i în situa ţ ia neplă cut ă de a a ştepta ca uciga şul să se dea singur degol.

- Recunosc că situa ţ ia nu e cea mai bună , replică Markhamposomorit. Dar chiar şi a şa, nu v ă d Sensul teoriilor tale şi metodelor psihologice în rezolvarea cazului. Soluţ ia e foarte limpede,-asta-inenorocirea. Avem nevoie de dovezi şi nu de teorii. Dacă n-ar fi la mijlocinvenţ iile romantice ale ziariştilor, interesul publicului în acest caz ar fidispă rut de mult.



- Markham, spuse Vance încet, dar cu mare seriozitate dacă creziasta atunci mai bine abandonează cazul acum că ci eşti condamnat la eşec.Crezi că e o crimă oarecare. Dă -mi voie să -ţ i spun că e o crimă subtilă , maisubtilă decît îţ i poţ i închipui. Şi e la fel de, diabolică . Crede-mă , n-a fost comisă de un criminal obişnuit, ci de un om cu o capacitate intelectuală

superioar ă şi cu o for ţă de inventivitate uimitoare. Tonul plin de încredere şi de calm al lui .Vance a avut un efect

convingă tor asupra lui Markham, care luă un aer de ironie indulgent ă înlocul agresivit ăţ ii dinainte.

- Ascult ă , spuse el, a ş vrea să ştiu prin ce metode psihologicecriptice ai ajuns la o concluzie at ît de fantastică ?

- Am să -ţ i spun cu plă cere. Vance-puf ă i din ţ igar ă şi urmă ri volutele de fum. Ascult ă , Markham, începu el,cu o voce egală , orice opera de art ă autentică posedă o calitate pe carecriticii o numesc „elan", adică entuziasm, spontaneitate. O copie sau o

imita ţ ie nu are aceast ă tr ă să tur ă distinctiv ă , fiind prea perfect ă , prea bineexecutat ă , prea exact ă . Pină şi procurorii ştiu că exist ă desene mediocre la Boticeili şi o lipsă de propor ţ ii la Rubens. La o oper ă originală astfel dedefecte nu contează . Un imitator însă are să le evite, că ci nu îndr ă zneşte să redea toate detaliile în mod corect. Imitatorul lucrează cu o grijă şi cu ometiculozitate pe care artistul, prins în procesul de crea ţ ie, nu le ia înseamă . Iat ă ce vreau eu să spun : nu e cu putinţă să imiţ i acel elan, pe careo oper ă originală îl pftsedă . Indiferent de cit de mult seamă nă o copie cu unoriginal, între ele va fi o enormă diferenţă psihologică . Copia va respira unaer fals, o lipsă de sinceritate, de efort conştient, o ultraperfecţ iune... Mă

urmă reşti ?- Foarte instructiv, dragul meu expert. Vance îi mulţ umi cu o mişcare ironică a capului şi continuă pe un ton

agreabil :- Să luă m în considera ţ ie acum cazul Odell. Tu şi Heath a ţ i că zut de

acord că e un caz obişnuit, banal, sordid, lipsit de imagina ţ ie. Dar, spredeosebire de voi doi., adev ă ra ţ i copoi, eu am ignorat aparenţ ele şi am anali-zat diver şi factori, am privit-o, cum se spune, din punct de vederepsihologic. Şi atunci am descoperit că nu e o crimă autentică şi sincer ă - cualte cuvinte un original - ci o imita ţ ie sofisticat ă , inteligent ă şi premeditat ă ,

să v îr şit ă de un copist abil. Recunosc că arat ă corect şi tipic în fiecareamă nunt al ei. Dar din acest punct de vedere eşuează de asemenea. Tehnica folosit ă e prea perfect ă , prea bună , o art ă f ă r ă greşeală . Ansamblul nu econvingă tor că ci îi lipseşte „elanul". Estetic, e o mare realizare.. Vulgar, e unfals. Se opri şi-i zîmbi gentil lui Markham. Sper că discursul meu nu te-a plictisit.

- Te rog să .continui, îl îndemnă Markham cu o politeţ e exagerat ă . Pă rea să glumească , dar ceva în vocea lui m-a f ă cut să cred că era serios interesat.

- Ceea ce e adev ă rat în privinţ a artei e adev ă rat şi în via ţă , reluă Vanceplacid. Fiecare gest omenesc sugerează inconştient o impresie deautenticitate sau de falsitate, de sinceritate sau duplicitate. De pildă , doioameni a şeza ţ i la masă mă nîncă în acela şi fel, folosind cuţ itele şi furculiţ ele



identice şi efectuînd, aparent, acelea şi gesturi. Deşi un spectator atent nupoate discerne diferenţ ele între ei, el îşi dă totuşi seama că manierele unuia dintre ei sunt autentice şi instinctive în timp ce cele ale comeseanului să usunt imitative şi voite.

Vance suflă un nor de fum spre tavan şi se instală şi mai confortabil în

fotoliul să u.- Ascult ă , Markham, zise el care sunt tr ă să turile distinctive ale unei

crime sordide de jaf şi omor ? Brutalitate, dezordine, grabă , sertare golite,casete de bijuterii sparte, inele smulse de pe degetele victimelor, lanţ urirupte, îmbr ă că minte sf îşiat ă , lă mpi r ă sturnate, vaze'sparte, perdele rupte,duşumeaua plină de obiecte şi a şa mai departe. Iat ă deci semnele clare a... a ce anume ? Dar reflectează o clipă , amice ! în afar ă de romane şi piese deteatru, în ce alte crime apar aceste elemente într-o succesiune at ît deperfect ă şi de armonioasă încît nimicnu contrazice impresia generală ? Cualte cuvinte, cîte crime sunt perfecte în ce priveşte cadrul in care s-au

produs ? Nici una ! Şi de ce ? Pentru simplul motiv că nimic îri via ţ a noastr ă - care e spontană şi autentică - nu decurge conform normelor acceptate înce priveşte amă nuntele. Legea şansei şi a neprev ă zutului intervineinvariabil.

Vance se opri şi f ă cu un gest cu mîna.- Uita ţ i-v ă la aceast ă crimă aparte : uita ţ i-v ă la ea cu mare atenţ ie. Ce

descoperiţ i ? Descoperiţ i că aveţ i de-a face cu o punere în scena în caredrama s-a consumat pînă la cel mai mic detaliu ca într-un roman de Zola. Eaproape matematic perfect ă . Iar tocmai în acest aspect se află defectul ei, şianume de a fi fost plă nuit ă şi premeditat ă cu grijă . Executarea crimei nu a

fost spontană ... Mi-e greu deocamdat ă să pun degetul pe o eroare specifică .Eroarea capitală const ă în a nu exista nici oeroare. Şi nimic care nu are nici o eroare, dragul meu Markham, nu e unlucru natural sau spontan.

Markham r ă mase t ă cut o vreme.- Înlă turi posibilitatea că fata a fost asasinat ă de un spă rgă tor ordinar ?

îl întrebă el în cele din urmă . De data asta vocealui nu mai avea nici o"urmă de sarcasm.

- Dacă un spă rgă tor ordinar a să v îr şit crima, aprecie Vance, atunciştiinţ a psihologiei nu mai exist ă , cum n-ar mai exista adev ă ruri psihologice

sau legi ale artei. Dacă avem de-a face cu o crimă pentru jaf, atunci, după acela şi ra ţ ionament, trebuie să admitem că nu exist ă nici o diferenţă întreun mare pictor şi imitatorul să u, un tehnician abil.

- A şadar, tu eşti dispus să înlă turi jaful ca motiv al crimei ? . «- Jaful, reluă Vance n-a fost decît un amă nunt pus la punct. Faptul că

omorul a fost comis de o persoană foarte inteligent ă ne indică , f ă r ă îndoială ,un motiv mult mai puternic în dosul lui. Orice persoană capabilă de a punela cale o opera ţ ie de mistificare at ît de rafinat ă este evident o persoană educat ă şi cu mult ă imagina ţ ie. Iar aceast ă persoană nu şi-ar fi asumat riscul extraordinar de a omor î o femeie dacă nu s-ar fi teniut de un dezastrupe scar ă mare, clacă existenţ a ei nu i-ar fi cauzat o ma ţ e perturbare mintală şi n-ar fi pus-o într-o mare primejdie, o primejdie mai serioasă decît riscul



de a să v îr şi o crimă . A avut deci de ales intre două primejdii şi a ales omorulca fiind mai puţ in riscant.

Markham r ă mase t ă cut, pierdut în reflecţ ii. Apoi se întoarse spre Vanceşi îl privi cu o expresie plină de neîncredere.

- Ce se Int împlă cu caseta de bijuterii for ţ at ă ? Opera ţ ia să v îr şit ă de un

spă rgă tor profesional nu-şi are loc în teoria ta şi ipotezele tale estetice, defapt, li se opun cu înver şunare."

- Îmi dau perfect seama de asta, spuse Vance cu o mişcare a capului. Acea mică dalt ă de oţ el mi-a dat mari probleme din primul moment. Acelinstrument e o not ă det autenticitate într-o opera ţ ie de altminteri dubioasă şi falsă . Ai impresia că artistul adev ă rat şi-a f ă cut apariţ ia în momentul cîncl copistul şi-a terminat lucrul şi a mai adă u- dat- un detaliu cu o mină de maestru.

- Dar acest detaliu ne conduce tot timpul la Skeel, nu-i a şa ?

- La Skeel ? Da, ai dreptate, asta-i explica ţ ia, f ă r ă îndoială . Dar nu a şa cum o concepi tu. -Skeel a for ţ at caseta, nu mă îndoiesc de acest lucru, dar e singura lui contribuţ ie, neav înd de ales. Iat ă de ce a r ă mas doar cu un inelde la frumoasa Margaret, şi asta fiindcă nu-l purta în acea sear ă . Toatecelelalte bijuterii din caset ă , ca şi cele purtate asupra ei, dispă ruser ă întretimp.

- Cum poţ i să fii a şa de sigur în privinţ a asta ?r- V ă traiul, gîndeşte-te Ia v ă trai ! Nu pricepi ce se înt împlă ? Atacul

neîndemînatic cu v ă traiul asupra casetei n-ar fi putut să aibă loc după cecaseta a fost deja deschisă , trebuia să aibă loc mai înainte, fireşte. Iar acea

încercare stupidă de a deschide caseta de oţ el cu un v ă trai de font ă a fost oparte din înscenare. Adev ă ratul vinovat nu s-a preocupat de efortul de a deschide sau nu caseta, dorind să lase doar impresia că a încercat s-o des-chidă . A şa Cel s-a. folosit de v ă trai, iar apoi l-a lă sat lîngă caseta stricat ă .

- Înţ eleg ce vrei să spui, replică Markham, foarte impresionat de acest punct de vedere, că ci prezenţ a v ă traiului pe mă suţ a de toalet ă nu putuse fiexplicat ă de că tre Heath sau Brenner. Acesta e motivul pentru care l-aiinterogat pe Skeel în ce priveşte posibilitatea de a fi fost în apartament înacela şi timp cu asasinul ?

- Exact. Ca urmare a evidenţ ei oferit ă de caseta de bijuterii, Skeel se

afla fie în apartament cînd falsul jaf a fost comis, fie că a sosit la încheierea lui, cînd cel ce regiza scena plecase de acolo. După reacţ ia lui la întrebă rilemele, a ş spune că se afla la fa ţ a locului,

- Ascuns în acel dulap de haine ?- Da, Asta explică de ce dulapul n-a fost r ă scolit. Motivul, a şa cum îl v ă d

eu, e acela că elegantul domnSkeel era pilit înă untru. Cum altfel îţ i poţ i închipui că dulapul a scă pat atenţ iei intrusului sau falsului spă rgă tor ? Nu l-ar fi putut trece cu vederea şi era un om mult prea minuţ ios ca să fi uitat pur şi simplu, să -l cerceteze. Apoi, acele amprente pe clanţă ...

Vance bă tu cu mîna pe bra ţ ul fotoliului.



- Ascult ă , dragă Markham, trebuie să -ţ i construieşti concepţ ia ta asupra acestei crime pe baza acestor ipoteze şi să procedezi în consecinţă . Dacă n-ai s-o faci, ai să dai un faliment r ă sună tor.

XV PATRU POSIBILIT ĂŢ I

DUP Ă CE VANCE ÎŞI ÎN- cheie discursul, urmă o lungă t ă cere. Markham,impresionat de seriozitatea teoriei lui Vance, r ă mase gînditor. Toate teoriilelui fuseser ă r ă sturnate. De pildă , teoria vinov ăţ iei lui Skeel, pe care osusţ inuse din clipa identifică rii amprentelor, nu-l satisf ă cuse în întregime,deşi nu putuse gă si nici o alt ă explica ţ ie. Vance înlă turase aceast ă teoriecomplet şi prezentase o alt ă cale, în ciuda caracterului ei cam vag, ţ inea totuşi seama de toate aspectele cazului. Deşi opus acestei ipoteze, Markhamîncepu s-o privească cu tot mai mult ă simpatie.

)- La dracu, Vance ! spuse el. Nu sunt deloc convins de teoria ta. Şitotuşi, exist ă o not ă de plauzibil în analiza f ă cut ă de tine... Mă întreb... Se

întoarse brusc şi-l scrut ă pe Vance. Ascult ă , te-ai gîndit la cineva ca protagonist a] acestei drame pecare ai prezentat-o ?

- Îţ i jur că n-am nici cea mai' vagă idee asupra identit ăţ ii celui care a comis crima, îl asigur ă Vance. Dar dacă vrei să descoperi pe uciga ş, trebuiesă cauţ i un om diabolic, cu nervi de oţ el, care se gă sea în pericolul iminent de a fi distrus de că tre fat ă , un om de o cruzime înnă scut ă şi foarter ă zbună tor, un om egoist, un fatalist şi, sunt înclinat să cred, un dement.

- Dement !- Poate nu chiar dement, dar un, dezechilibrat, un' om care altminteri

pare perfect normal. At ît doar că are preocupă ri criminale. Maniile lui cad înafara legii tale at ît de credincios respectat ă şi at ît de ridicolă . Dacă abera ţ iilelui ar avea de-a face cu colecţ ionarul de timbre sau cu jocul de golf, nu te-aigîndit la el deloc. înclinarea lui perfect ra ţ ională de a elimina tineredeclasate care îi cre- ază probleme te îngrozeşte, nefiind în genul t ă u.' înconsecinţă , ai mare chef să -l prinzi în via ţă .

- Mă rturisesc, spuse Markharrt, ca o obsesie criminală a ceea cenumesc eu demenţă .

- Dar tipul n-a avut o obsesie criminală , dragă Mar- kham. Nu observidistincţ iile rafinate ale psihologiei. Acest om a fost iritat de o persoană

oarecare şi s-a pus pe treabă , cu atenţ ie şi inteligenţă ," pentru a înlă tura sursa neplă cerilor sale. Şi-a f ă cut-o cu o îndemmare uimitoare. Recunosc,actul a fost cam macabru, dar cînd ai să pui în cele din urmă " mîna pe el, aisă fii surprins să observi cît este de normal. Şi; de asemenea, capabil deorice.

Markham se cufundă din nou într-o alt ă lungă t ă cere, în cele din urmă spuse :

- Singura problemă cu deducţ iile tale ingenioase e că nu se potrivesc cuîmprejur ă rile .cazului, iar faptele, dragul meu Vance, sunt încă foarteconvingă toare în ce ne priveşte pe noi, avoca ţ ii de modă veche.

- De ce te crezi dator să -ţ i ceri scuze ? îl ironiza Vance. Apoi adă ugă :Dă -mi acele fapte care nu se potrivesc cu teoriile mele.



- Ei bine, nu exist ă decît patru oameni care ar ii putut avea un motiv cit de îndepă rtat de a omor î pe Odell. Copoii lui Heath au cercetat trecutul ei cumare grijă şi în ultimii doi ani, adică de cînd a apă rut la teatrul Follies,singurele persoane agreate în apartamentul ei au fost Mannix, doctorulLindquist, Pop Cleaver şi, fireşte, Spots- woode. Canarul ţ inea o companie

destul de exclusiv ă . Nici un alt om n-a ajuns destul de aproape de ea ca să poat ă fi considerat suspect de crimă .

- Se pare deci că ai la dispoziţ ie un cvartet din care să alegi, îi spuse Vance cam plictisit. Ce doreşti să ai, un regiment întreg ?

t- Nu, r ă spunse Markham cu r ă bdare. Nu doresc decît o singur ă explica ţ ie logică . Mannix şi-a întrerupt rela ţ ia cu Odell de peste un an.Cleaver şi Spotswoode au alibiuri de nezdruncinat. DoctoruL Lindquist, pecare îmi vine greu să mi-l închipui ca spă rgă tor şi strangulator, în ciuda irascibilit ăţ ii lui, are de asemenea un alibi care s-ar putea să fie autentic.

Vance .clă tină din cap.

- Încrederea minţ ii legale are ceva aproape patetic,spuse el.

- Nu se sprijină pe date logice uneori, nu-i a şa ? coment ă . Markham.- Dragă Markham ! îl contrazise Vance politicos. ' Prezumpţ ia din

afirma ţ ia ta e lipsit ă de modestie. Poţ i să . faci o distincţ ie între logic şi ilogic,că ci altminteri n-ai fi avocat, ci ai fi un bun... Nu,- tu vrei să soluţ ionezicazul folosind o metodă greşit ă . Factorii reali ai acestei afaceri nu sunt ceea ce tu numeşti „circumstanţ e cunoscute", ci' datele necunoscute, elementul „X" al naturii omeneşti, personalitatea,

structura cvartetului t ă u de vinova ţ i.

îşi aprinse o nouă ţ igar ă şi se lă să pe spate cu ochii închişi.- Spune-mi, ce ştii despre aceşti patru crai ? Mi-ai spus că Heath ţ i-a.dat un raport asupra lor. Originea lor ? Ce mă nîncă la masa de diminea ţă ?Sunt susceptibili la urzici ? Hai să ne uit ă m la dosarul lui Spotswoode mai înt îi. Ce ştii idespreel ?

- Numai lucruri generale. Veche familie puritană cu str ă moşiguvernatori, primari, unii din ei industria şi cu succese în afaceri. Str ă moşi yanchei... Spotswoode, reprezint ă o artistocra ţ ie foarte veche şiîntreprinză toare în New England, deşi îmi, imaginez că sîngele puritan s-a

mai subţ iat între timp. Legă tura lui cu. Odell nu prea corespunde vechilor principii puritane de reţ inere a instinctelor carnale.- Este totuşi, în deplin acord cu rela ţ iile psihologice care pot urma

inhibiţ iilor produse de astfel de reţ ineri, sublinie Vance. Cu ce se ocupă ?Cum îşi cîştigă existenţ a ?

- Tat ă l să u avea o fabrică de accesorii, auto, din care a .f ă cut avere şi pecare a lă sat-o fiului să u. Acest;:; se ocupă superficial de ea, deşi se pare că a f ă cut unele inova ţ ii.

-r Sper că nu acel mic vas de sticlă pentru flori artificiale. Cel care a avut o asemenea idee e capabil de orice crimă .

- Nu poate deci fi Spotswood, r ă spunse Mâ rldiarn înţ elegă tor, că d nuare atribuţ iile criminalului.' Ştim că Odell era încă în via ţă după plecarea lui



şi că în timpul actului de asasinare Spotswood, se gă sea în . compania ju-decă torului Redfern. Mă îndoiesc di pînă şi tu, Vance, poţ i să -i gă seşti uncap de. acuzare.

- Suntem de acord în aceast ă privinţă , recunoscu Vance. Ce altceva maiştii despre acest domn ?

.- Cred că asta-i tot, afar ă de faptul că e- că să torit cu o femeie bogat ă ,fiica unui. senator din sud.

- Nu-i de nici un ajutor pentru noi. Spune-mi ce ştii despre Mannix.Markham se uit ă la o foaie de'hîrtie bă tut ă la ma şină .- Ambii pă rinţ i au fost imigranţ i. Numele original e Manmkiewiez, .sau

ceva în genul ă sta. Nă scut în East Side unde a înv ăţ at meseria de blă nar de la tat ă l să u care avea o blă nă rie peHester Street, A lucrat o vreme pentru Sanfrasco Cloak Co., unde a ajunssupraveghetor. Şi-a economisit banii şi a mai cîştigat şi alţ ii în specula ţ iiimobiliare. Apoi s-a lansat singur în afaceri cu blă nuri şi a ajuns s-o ducă

foarte bine. A mers la şcoală şi a urmat cursurile serale ale unei academiicomerciale. Că să torit şi divor ţ at un an mai t îrziu. Duce o via ţă de noapte, epe la cluburi tot timpul, dar nu se îmbat ă . Cred că e vorba de un petrecă reţ dispus să cheltuiască . A investit nişte bani în acele comedii muzicale şi şi-a luat ca amică o vedet ă a spectacolului. îi plac mai ales blondele.

- Nu-i foarte- instructiv, oft ă Vance. Ora şul - geme de tipi ca el. Ce-aiaflat în legă tur ă cu scumpul nostru medic ?

- Mă tem că ora şul geme şi de tipi ca el. A fost crescut într-un or ăşel dinMid-West, din pă rinţ i francezi şi unguri. Şi-a luat diploma medicală la OhioState Medical School, s-a ocupat la Chicago, de unele afaceri cam dubioase,

dar n-a fost condamnat niciodat ă . S-a mutat la Albany şi a început să seocupe de radiografii. A inventat ceva şi a cîştigat o mică avere. A tr ă it doi anila Vienna:..

- Uite motivul freudian !- ...Apoi s-a întors la New York unde a deschis o clinică cu preţ uri

exorbitante şi deci pe gustul parveniţ ilor. De atunci o duce în felul ă sta. A fost dat în judecat ă acum cîţ iva ani pentru că lcare de promisiune, dar cazula fost rezolvat f ă r ă judecat ă , printr-o înţ elegere financiar ă . Nu-i că să torit.

- Fireşte că nu. coment ă Vance. Astfel de indivizi nu sunt niciodat ă că să toriţ i. Ce via ţă interesant ă , aproape că -mi vine să fac o nevroză şi să -i

cer amicului Ambroise să mă trateze. A ş apuca să -l cunosc mai bine. Şiunde se gă sea acest Esculap al nervilor în clipa cînd a fost asasinat ă Odell ?Greu de ştiut, nu-i a şa, Markham ?

- În orice caz nu cred c-a omor ît pe nimeni.- Ai prejudecăţ i ! spuse Vance. Dar continuă . Care e pă rerea ta despre

Cleaver ? Faptul că e poreclit Pop ne poate ajuta.- Cleaver a fost un politician toat ă via ţ a, unul din clienţ ii Partidului

Democrat de la Tammany Hali. A fost patron de district la două zeci şi doi deani. O vreme a ţ inut un fel de club al Partidului Democrat laBrooklyn. A fost consilier municipal pentru două sesiuni şi practica avocatura. A fost numit Inspector de Impozite. A pă r ă sit politica şi a început să crească mai apoi caide curse. Pe urmă şi-a aranjat concesia unui fel de cazino la Saratoga. în



momentul de fa ţă ţ ine un fel de salon de biliard la Jersey City. Face pariuripe meciurile sportive. îi place să bea.

- N-a fost că să torit ?- Nu exist ă un astfel de document. Dar ascult ă -mă pe mine, Cleaver nu-

i amestecat în treaba asta. A primit o amendă pentru viteză excesiv ă în acea

sear ă la Boonton,- Acesta e cumva alibiul de nezdruncinat de care mi-ai pomenit ? . !- În mintea mea cam primitiv avocăţ ească mi s-a pă rut de nezdruncinat,

r ă spunse Markham enervat d© întrebarea lui Vance. Amenda i-a fost dat ă la ora unsprezece şi jumă tate seara, hîrtia av înd data şi ora pe ea. Iar Boontone la optzeci de kilometri de aici, un drum de vreo două ore. Cleaver a pă r ă sit, f ă r ă îndoială New York-ul la ora nouă şi jumă tate, şi chiar dacă s-a întors direct n-ar fi putut ajunge la apartament înainte de -ora. stabilit ă demedicul legist ca fiind cea a mor ţ ii. Am cercetat hîrtia cu amenda şi am vorbit la telefon cu poliţ istul care a eliberat-o. E autentică , te asigur, am

f ă cut formele ca să fie încasat ă suma.- Acest poliţ ai din Boonton îl cunoa şte pe Cleaver ?- Nu, dar mi-a f ă cut o descriere destul de exact ă a lui. Fireşte, a

înregistrat şi numă rul ma şinii. Vance se uit ă la Markham cu un aer trist.- Dragul meu Markham, scumpul meu Markham, nu-ţ i dai seama că

acea hîrtie nu dovedeşte altceva decît Că un copoi vindicativ a dat o amendă unui om care depăşise viteza legală ,un domn de v îrst ă mjlocie, ras la fa ţă , cam corpolent, care conducea ma şina lui Cleaver în Boon- ton la ora nouă şi jumă tate în seara crimei ? Pe

cuv întul meu ! Asta este exact genul de alibi pe care şi l-ar fi asigurat dacă avea intenţ ia să -şi omoare iubita la miezul nopţ ii !- Fii serios, r îse Markham. E cu totul exagerat. Ii crezi capabili pe aceşti

escroci de cele mai diabolice planuri.- Fireşte că -i cred, recunoscu Vance cam plictisit. Şi ştii de ce ? Fiindcă

ă sta.e genul de aranjament pe care un r ă uf ă că tor l-ar pune la cale dacă ar intenţ iona să să v îr şească o crimă şi via ţ a i-ar fi în primejdie. Sunt complet uluit de presupunerea anchetatorilor t ă i că asasinul n-a dat nici un fel deatenţ iei situa ţ iei lui după crimă . E cam stupid.

Markham bombă ni ceva.

- Poţ i să mă crezi cînd îţ i spun că Cleaver a fost cel care a primit amenda ! . -- S-ar putea să ai dreptate^ recunoscu Vance. Eu n-am f ă cut altceva

decît să sugerez posibilitatea unei înşelă ciuni. Continui să susţ in că adorabila domnişoar ă Odell a fost ucisă de un orn cu o inteligenţă subtilă şisuperioar ă .

-Iar eu, la r îndul meu, îi replică iritat Markham, susţ in că singuriioameni care o cunoşteau şi aveau un motiv s-o omoare sunt Mannix,Cleaver, Lindquist şi Spotswoode. Şi, în continuare, susţ in că nici unuldintre ei nu poate fi considerat ca uciga ş.

- Mă tem că va trebui să te contrazic, amice, spuse Vance. Toţ i au avut ocazia şi unul dintre ei este criminalul.



Markham se uit ă la Vance ironic,- Perfect atunci ! Cazul e rezolvat ! Spune-mi eare din ei e vinovatul şi-l

arestez pe loc, ca să -mi pot vedea de alte treburi.- Eşti întotdeauna într-o grabă teribilă , se lamenta Vance, De ce at îta.

pripeală ? Toţ i marii filozofi te sf ă tuiesc să nu te gr ă beşti.

Markham se sculă de pe scaun cu un gest de ner ă bdare.. - Prostii. Ascult ă , mă duc să mă culc pînă r îu apuci să -mi spui o

poveste de adormit copii, mormă i el.Rezultatul ironic;,, al. acestei observa ţ ii a fost acela că Vance me-a

relatat ,,o poveste de adormit copiii" în acea sear ă . Dar a relatat-o în cadrulsinguratic, al bibliotecii lui de acasă . Iat ă ce-a spus :

- Heath e dedicat cu trup şi suflet teoriei, că Skeel e vinovatul. Iar Markham e la fel de încurcat în iţ ele legale ca să rmana Odell strangulat ă cuat î'ta,cruzime. Dragul meu Van, nu-mi r ă mîne decît să v ă d ce se . mai poateface pentru cauza nobilă a justiţ iei. Am să -i -ignor at ît pe Heath cît şi pe

Markham, şi-am să devin un pelican al deşertului, o bufniţă în.să lbă ticiune, o vrabie pe un acoperiş... Sincer, n-am stof ă de justiţ iar social, dar ur ă sc problemele nerezolvate.

XVIDEZV Ă LUIRI IMPORTANTESPRE MAREA UIMIRE A LUI Currie, Vance a lă sat instrucţ iuni să fie

sculat la ora nouă a doua zi diminea ţă . La ora zece ne află m în mica gr ă dină de pe acoperiş unde luam masa de diminea ţă în, lumina' molatecă a soarelui de .septembrie.

- Ascult ă , Van, îmi spuse el, după ce Currie ne adusese o a doua cea şcă

de cafea, indiferent cît de ascunsă poate fi o femeie, exist ă întotdeauna cineva că ruia i seconfesează . Un confident e o component ă indispensabilă a sufletuluifeminin. Poate fi mama, un iubit, un preot, un doctor, sau mai degrabă oamică . în cazul Canarului nu avem un preot sau o mamă . Iubitul ei,elegantul domn Skeel, era un duşman posibil. Şi putem elimina cu sigu-ranţă pe doctor, Odell fiind mult prea deşteapt ă pentru a se încredinţ a uneicreaturi de teapa lui Lindquist. A şa că r ă mîne amica. Azi mergem să -i facemo vizit ă . Dar mai înt îi trebuie să trecem pe la domnul Benjamin Browne depe Seventh Street,

Benjamjn Browne era fotograful tuturor celebrit ăţ ilor teatrale, av înd unatelier în centrul zonei unde se aflau teatrele. Cînd am pă truns în camera,de a şteptare a studioului să u elegant, curiozitatea mea atinsese culmea ne-r ă bdă rii. Vance s1a apropiat imediat de biroul în dosul că ruia st ă tea ofemeie cu pă r roşu ca para focului, cu ochii rimela ţ i, şi se aplecă pentru a osaluta cu un aer extrem de demn. Apoi, scoţînd o mică poză din buzunar, oîntrebă pe secretar ă după ce puse poza jos pe birou :

-, Sunt pe cale să pun în scenă o comedie muzicală , mademoiselle, şi a şdori să intru în legă tur ă cu t înă ra care mi-a lă sat aceast ă fotografie. Dinpă cate, i-am pier-» dut numele şi adresa. Dar cum poza e f ă cut ă de Browne,m-am gîndit că poate sunteţ i at ît de gentilă să că uta ţ i în fişeledumneavoastr ă şi să -mi spuneţ i cine este şi unde locuieşte.



în acela şi timp îi strecur ă cinci dolari pe sub mapa de pe birou cu un aer de mare încredere şi nevinov ăţ ie.

T înă ra îl privi stupefiat ă , apoi am observat un zîmbet în colţ ul buzelor eiartistic rujate. Luă poza şi dispă ru cu ea într-o camer ă ală turat ă . După zeceminute reveni şi îi înmînă lui Vance poza. Pe dosul ei se afla un nume şi o

adresă .- T înă ra domnişoar ă se numeşte Alys La Fosse şi locuieşte la hotelul

Belafield. Nu mai încă pea nici o îndoială că zîmbea. N-ar trebui să fiţ i at ît deneglijent cu adresele-celor ce v ă solicit ă roluri; o să rmană fat ă ar putea să rateze un angajament. Z îmbetul ei se transformă într-un hohot der îs.

- Mademoiselle, spuse Vance cu o falsă seriozitate, pe viitor am să ţ inseama de sfatul dumneavoastr ă . Şt. cu o nouă plecă ciune, ieşi pe Seventh Avenue. Dumnezeule ! Ar fi trebuit să mă fi deghizat într-un impresar, cu un baston cu mă ciulie de aur, cu o pă lă rie moale şi o că ma şă mov. T înă ra

secretar ă e ferm convinsă că sunt în că utarea unei legă turi amoroase. Avea o claie de pă r amuzant ă .

Intr ă într-o flor ă rie din apropiere şi alese şase trandafiri superbi pe careîi trimise „Secretarei domnului Browne".

- Iar acum, spuse el, hai să mergem la hotelul Belajield şi să solicit ă m oaudienţă lui Alys. In timp ce ne îndreptam agale, Vance a început să -miexplice :

- În acea primă diminea ţă , cînd am cercetat apartamentul Canarului,am fost convins că asasinatul nu avea să fie soluţ ionat prin mijloaceleobişnuite ale poliţ iei. Era o crimă prea subtilă şi prea bine plă nuit ă , în ciuda

apa-, renţ elor. O anchet ă obişnuit ă nu. avea să dea rezultate. Aveam nevoiede informa ţ ii de ordin intim. De aceea, cînd am ză rit poza frumoasei Alys,ascunsă sub un vraf de hîrtii pe birou, mi-am spus : „Ah, o amică a decedatei Margaret ! S-ar putea să fie la curent cu ce ne interesează . A şa că atunci cînd Heath s-a întors, am v îr ît poza în buzunar. Era singura fotografie de acest gen şi purta şi o dedica ţ ie : „A la pentru totdeauna, Alys".Mi-am spus deci că trebuie să fi fost o colegă de teatru. Fireşte, am înlă turat inscripţ ia cînd i-am ar ă tat poza secretarei de la Browne. Uite-ne în fa ţă la hotel Belajield. Să sper ă m că avem puţ in noroc.

Hotelul Belajield era un hotel cu apartamente do închiriat, mic şi scump,

pe strada 30 East, şi judecind după clienţ ii ce puteau fi ză riţ i în holulelegant, îşi. oferea serviciile sportivilor cu bani. Vance ceru să fie anunţ at ă domnişoara La Fosse şi primi r ă spunsul că -l va primi in cît'eva minute. Celeeîteva minute s-au transformat intrei sferturi de or ă şi se f ă cuse aproape două sprezece cînd un bă iat deserviciu, îmbr ă cat într-o uniformă superbă , veni să ne conducă înapartamentul Alysei.

Natura o înzestrase pe domnişoara La Fosse cu multe din farmecele ei şiacelea pe care natura uitase să î le confere fuseser ă acordate de că tre însăşiLa Fosse, Era subţ irică şi blondă . Ochii ei alba ştri aveau gene lungi şi, deşite priveau cu un fel de uit ă tur ă fix ă , era limpede că aveai cle-a face cu o



persoană rafinat ă . Era îmbr ă cat ă cu o grija deosebit ă şi, în timp ce-oadmiram, mi-am spus c-ar fi fost un model perfect pentru afişe bucolice.

- A şadar, sunteţ i domnul Vance, ciripi ea. V-am v ă zut deseori numele înrevista Town Topics.

Vance dă du indiferent din umeri,

- V ă prezint pe domnul Van Dine, r ă spunse el gentil, un simplu avocat care. deocamdat ă , n-a avut onoarea să apar ă în acea revist ă la modă .

- Vreţ i să lua ţ i loc ? (Sunt convins că invita ţ ia era o replică dintr-opiesă , că ci a sunat foarte ceremonios.) Nu ştiu de ce v-am primit. Bă nuiesccă a ţ i venit pentru afaceri. Poate doriţ i să apar la un bazar organizat demarea societate, sau ceva în genul ă sta. Sunt însă foarte prinsă , domnule Vance. Nu v ă puteţ i închipui cînt sunt de prinsă cu munca mea... Ador munca mea, adă ugă ea cu un oftat de fericire.

- Am convingerea că . mii de oameni apreciază munca dumneavoastr ă , îireplică Vance pe un ton monden. Din pă cate însă nu dispun de nici un

bazar organizat de lumea bună pentru al împodobi cu prezenţ a dumneavoastr ă . Am venit pentru o chestiune mult mai serioasă ... A ţ i fost prietenă bună cu Margaret Odell...

La pomenirea numelui lui Odell, domnişoara La Fosse să ri brusc înpicioare. Poza ei de eleganţă rafinat ă dispă ru imediat. Un r înjet îi apă ru încolţ ul gurii, str îmbîndu-i buzele rujate savant. La Fosse dă du din cap violent.

- Hei ! Ascult ă ! Cine te crezi ? N-am idee despre ce tr ă ncă neşti şi n-amnimic de zis. A şa că i-a ţ i t ă lpăşiţ a împreună cu... avocatul t ă u.

Vance nu schiţă nici un gest de plecare. îşi scoase port ţ igaretul şi îşi

alese o ţ igar ă .- Imi permiteţ i să fumez ? Pot să v ă ofer una ? Sunt din import. Ţ igă rifine,

Fata mormă i ceva şi îl privi dispreţ uitor. Fa ţ a e i d e îngera ş setransformase într-una de mahalagioaică .

- Ieşiţ i afar ă din apartamentul meu sau chem poliţ ia. Se îndrept ă spretelefonul fixat pe perete ală turi de ea.

Vance a ştept ă , pînă ce La Fosse ridică receptorul.- Dacă chema ţ i poliţ ia hotelului, am să dau dispoziţ ii să fiţ i dusă la

cabinetul procurorului general pentru a fi anchetat ă ,' îi spuse el blazat, în

timp ce-şi aprindea ţ igara şi se lă sa pe spate în fotoliu.La Fosse puse telefonul la loc în furcă şi se întoarse spre el.- Ce vrei de la mine, la' urma urmei ? Să presupunem c-am cunoscut-o

pe Margy, ce importanţă are ? Şi ce te priveşte pe dumneata ?- Vai, din pă cate nu mă priveşte direct, spuse Vance şi îi zîmbi agreabil.

Dar se pare că nimeni nu vrea să fie amestecat." Ca să fiu sincer, poliţ ia a arestat un să rman om care nu era nici el amestecat. Se înt împlă să fiu bunprieten cu procurorul general şi sunt la curent cu tot ce se petrece. Poliţ ia cercetează cu frenezie şi sigur că e greu de spus peste cine are să dea în.clipa urmă toare. Am crezut că v ă pot scuti de o groază de neplă ceri dacă avem o mică discuţ ie amicală . Fireşte, adă ugă el, dacă prefera ţ i, am să daunumele dumneavoastr ă poliţ iei ca să v ă ancheteze în stilul lor. cam brutal.



Deocamdat ă , poliţ ia nu ştie de rela ţ ia dumneavoastr ă cu domnişoara Odellşi, dacă sunteţ i rezonabilă , nici n-are să afle.

Fata r ă mă sese cu mîna pe telefon, studiindu-l pe Vance cu atenţ ie.Cuvintele lui sunaser ă degajat şi binevoitor. In cele din urmă se a şeză pescaun.

Fata accept ă o ţ igar ă cu un gest mecanic, av înd tot timpul ochii a ţ intiţ iasupra lui. Incercind parcă să -şi dea seama de cit de mult ă încredere putea avea în el.

- Pe cine se gîndesc să aresteze ? întrebă ea f ă r ă să -şi mişte un muşchide pe fa ţă .

- Pe un lip numit Skeel, Ce idee caraghioasă , nu-i a şa ?- Fe el ! Vocea ei tr ă da un dispreţ suprem amestecat u silă ., Pe escrocul

"ă la de două parale ! N-are destul cu-. aj nici cît să str îngă de gît o pisică !

- Absolut corect. Dar ă sta nu-i un motiv să -l trimit ă Ia scaunul electric.

Varice se aplecă şi-i zîmbi încurajator domnişoarei La Fosse. Dacă accepta ţ isă discuta ţ i deschisu mine timp de cinci minute, şi să nu ţ ineţ i seama că suntem str ă ini, v ă daucuv întul meu de onoare câ n-am .să suflu un cuv înt-procurorului generaldespre dumneavoastr ă . Nu am legă turi oficiale cu autorit ăţ ile, dar ur ă scideea de a vedea un om pedepsit pe nedrept. V ă promit c-ara să uit sursa deinforma ţ ii dacă veţ i fi at ît de gen- ilă să sta ţ i de vorbă cu mine. Dacă aveţ iîncredere în mine, are să v ă fie mult mai uşor. «

Fata r ă mase t ă cut ă cîteva minute. încerca să evalueze propunerea lui Vance, din cîte îmi dă deam seama. în final, decise că n-avea nimic de

pierdut - cu at ît mai puţ in amiciţ ia ei cu Canarul - dacă discuta cu cel careîi promisese un fel de imunitate.- Bă nuiesc că ai dreptate, spuse ea cu un aer cam îndoielnic. Nu ştiu de

ce-o fac. Se opri o clipă . Ascult ă ... Mi s-a spus să nu mă amestec. Iar dacă nu-mi v ă d de treabă , am să -mi pierd postul şi am să ajung din noudansatoare la teatru. Iar aia nu-i o via ţă demnă de o fiinţă cu gusturi at ît deextravagante ca ale mele, crede-mă !

- Acest dezastru nu va avea loc datorit ă vreunei i ndiscreţ ii comise demine, o asigur ă Vance cu mult ă serio- zitatej. Cine v-a sf ă tuit să nu v ă amesteca ţ i ?

- Logodnicul meu, r ă spunse ea oarecum înfumurat ă . E un om foartecunoscut şi se teme de un scandal dacă ajung să fiu amestecat ă ca martor.- Îi înţ eleg perfect sentimentele, spuse Vance dînd clin cap. Dar, apropo,

cine este aceast ă fericit ă persoană ?- Aha ! V ă d că te pricepi, îl compliment ă ea privindu-l dulce. N-am însă

deocamdat ă de gînd să -mi anunţ logodna.- Nu fiţ i ridicolă , r ă spunse Vance, pot afla numele lui f ă cînd cîteva

simple cercet ă ri. Şi dacă mă for ţ a ţ i să caut aceste informa ţ ii în alt ă parte,atunci promisiunea mea de a nu v ă divulga numele cade de la sine.

Domnişoara La Fosse reflect ă la aceast ă situa ţ ie.



- Bă nuiesc că poţ i afla, a şa că mai bine să ţ i-l spun eu, că ci mă încred încuv întul dumitale. Deschise ochii mari de tot şi îi aruncă lui Vance o privirecuceritoare. Ştiam că n-o să mă dezamă geşti, spuse ea."

- Dragă domnişoar ă La Fosse, cum v-a ţ i putut îndoi ! spuse Vance cu omare surprindere în voce.

- Ei bine, logodnicul meu e domnul Mannix, şi e patronul unei marifirme de import de blă nuri. Vedeţ i, continuă ea pe un ton de mareconfidenţă , Louey, adică domnul Mannix avea obiceiul s-o frecventeze şi peMargy. De asta nu vrea să fiu amestecat ă în acest caz. Mi-a spus că poliţ ia s-ar putea să -l tracaseze cu tot felul de întrebă ri şi o astfel de publicitate nus-ar potrivi cu afacerile sale, cum ar fi creditul comercial de pildă ...s

- Înţ eleg perfect, murmur ă Vance. Ştiţ i cumva unde se afla domnulMannix luni seara ?

Fata pă ru surprinsă .- Fireşte că ştiu. A fost aici cu mine, de la zece şi jumă tate şi pînă la ora

două noaptea Am discutat despreo nouă revist ă de variet ăţ i de care se interesa. Voia ca eu să am rolulprincipal.

- Şi sunt sigur că va fi un mare succes, r ă spunse Vance cu o gentileţ edezarmant ă . A ţ i fost singur ă toat ă seara de luni ?

- Nu chiar. Ideea pă ru s-o amuze. M-am dus să v ă d comedia Scandaluri,clar m-am întors acasă devreme Ştiam că Louey, adică domnul Mannix,urma să vină la mine.

- Sper c-a apreciat sacrificiul dumneavoastr ă . Vance era dezamă git deacest alibi nea şteptat al lui Mannix. Pă rea at ît de sigur încît n-avea sens să

mai continue ancheta. După un moment schimbă subiectul : Spuneţ i-mi,cunoa şteţ i cumva pe un domn Cleaver, Charles Cleaver, un alt amic aidomnişoarei Odell ?

- O, Pop, fireşte, e un tip bine. Fata pă ru uşurat ă de faptul că discuţ ia se mutase pe un alt f ă ga ş. E un om cumsecade. Era îndr ă gostit de Margy.Chiar şi atunci cînd ea l-a abandonat pentru domnul Spotswoode, el i-a r ă mas credincios, alerglnd după ea, trimiţîndu-i flori şi cadouri, A şa sunt,unii bă rba ţ i. Să rmanul Pop ! Mi-a telefonat luni seara ca s-o chem pe Margy şi să aranjă m o mică petrecere. Poate că dacă a ş fi f ă cut-o, Margy n-ar fiacum moart ă . Ce ciudat ă e via ţ a, nu ?

- Foarte ciudat ă , r ă spunse Vance fumînd calm. I-ara admirat controlul.Mai ţ ineţ i minte la ce or ă a telefonat domnul Cleaver luni seara ? După felulcum a întrebat-o:, ai fi zis că n-avea nici o importanţă .

- Să mă gîndesc. Îşi str înse buzele. Era două sprezece f ă r ă zece. îmiamintesc fiindcă ceasul de pe consolă era gata să bat ă miezul nopţ ii şi nu l-am putut pricepe pePop prea bine. „îmi dau ceasul înainte cu zece minute mi-a zis el, ca să nuajung cu înt îrziere la înt îlnire".

Vance compar ă pendula cu ceasul să u,- Da, e cu zece minute înainte. Şi ce s-a înt împlat tu petrecerea ?- Eram prea prinsă cu noul spectacol şî-a trebuit să -l refuz. Oricum,

domnul Mannix n-avea chef de petrecere în seara aceea, N-a fost vina mea.



- Cîtuşi de puţ in, o asigur ă Vance. Munca înaintea distracţ iei, mai ales omuncă at ît de important ă ca a dumneavoastr ă . Mai e un bă rbat despre carea ş dori să v ă întreb, apoi n-am să v ă mai plictisesc. Care era situa ţ ia întredomnişoara Odell şi doctorul Lindquist ?

Domnişoara La Fosse deveni vizibil tulburat ă ,

- M-am temut că ai să mă întrebi despre el. Avea o expresie timorat ă . Nuştiu ce să spun... Era îndr ă gostit nebuneşte de Margy. Iar ea l-a dus cu vorba. Mai t îrziu ţ -a pă rut r ă u fiindcă Lindquist a devenit gelos, ca unnebun. O agasa îngrozitor. Odat ă , închipuiţ i-v ă , a ameninţ at c-o împuşca şică se sinucide. I-am spus lui Margy să se pă zească de el. Ea însă nu pă rea să -l ia în serios. Am avut sentimentul că risca enorm. Crezi, că el ar fi fost înstare s-o...

- N-a mai fost nimeni altcineva ? o întrerupse Vance. Cineva care s-o fiur ît cu patimă ? Cineva de care domnişoara Odell ar fi avut motiv să seteamă ?

- Nu. Domnişoara La Fosse clă tină din cap, Margy nu cunoştea deaproape mulţ i bă rba ţ i. Nu-i schimba prea des, dacă mă înţ elegi. N-a existat nimeni altul în afara celor pomeniţ i, şi în afar ă , fireşte de domnulSpotswoode. El l-a scos pe Pop din competiţ ie acum cîteva luni. Margy mergea uneori la masă cu el luni seara. Voiam să vină cu mine să vadă Scandaluri, iat ă de unde ştiu.

Vance se ridică şi-i întinse mîna.- A ţ i fost foarte amabilă . Nu aveţ i de ce să v ă temeţ i. Nimeni n-are să

ştie de mica noastr ă vizit ă de azi.- Cine crezi c-a omor ît-o pe Margy ? Vocea ei tremura de emoţ ie. Louey

spune că un spă rgă tor care voia să -i ia bijuteriile.- N-am să mă amestec în acest menaj fericit, nici mă car ca să pun sub

semnul întrebă rii opiniile domnului Mannix, r ă spunse Vance direct. Nimeninu ştie cine e adev ă ratul vinovat. Poliţ ia este însă de pă rerea domnuluiMannix.

După o clipă , îndoielile tinerei fete revenir ă şi La Fosse îi aruncă lui Vance o privire curioasă .

- De ce eşti at ît de interesat ? Nici mă car n-ai cunoscut-o pe Margy. N-a pomenit niciodat ă de numele dumitale.

- Să rman copil ! exclamă Vance r îzînd A ş vrea să ştiu şi eu de ce m-am

amestecat în aceast ă afacere. Pe cuv înt de onoare, mi-e greu să v ă spun. Nu,n-am cunoscut-o personal pe domnişoara Odell. Dar m-a ş simţ i ofensat dacă domnul Skeel ar fi pedepsit şi vinovatul adev ă rat ar scă pa. Poate c-amdevenit cam sentimental. Trist, nu ?

- Mă tem că şi eu o să devin o sentimentală , spuse ea dînd din cap şiprivindu-l pe Vance direct. Mi-am riscat logodna fericit ă ca să -ţ i spun cecred, fiindcă m-am încrezut în dumneata. Sper că nu m-ai tras pe sfoar ă ...

Vance îşi puse mina pe inimă şi redeveni serios.- Dragă domnişoar ă La Fosse, cînd am să plec de aici, am să uit totul.

înlă tur ă -ne din mintea dumitale at ît pe mine cît şi pe domnul Van Dine. Tonul cuvintelor lui pă ru să -i risipească orice îndoială şi domnişoara La

Fosse îşi. luă r ă mas bun de la noi cu mult ă cochet ă rie.



VERIFIClND UN ALIBI- ANCHETA _ MEA D Ă BUNE î ezultate, spuse Vance .triumf ă tor cînd am

ajuns din nou pe stradă . Frumoasa Alys a fost o sursă de informa ţ ii. Atit c-ar fi trebuit sâ te controlezi mai bine cînd a pomenit de numele iubitului ei,ză u c-ar trebui. Van amice. Te-am v ă zut tresă rind violent şi apoi r ă suflînd

greu. O astfel de purtare nu-i demnă de un avocat. Vance îl chemă la telefon pe Markham dintr-o cabină telefonică de lingă

hotel.- Te invit să iei masa de pr înz cu mine. că ci am să -ţ i fac o mulţ ime de

confidenţ e. A urmat o mică discuţ ie, dar Vance ieşi învingă tor. Peste cîteva minute, un taxi ne ducea în centru.

- Alys e şmecher ă , nu-i proast ă deloc. Că pşorul ei blond are idei, reflect ă Vance. E mult mai îndemâ natică decit Heath, că ci ştia de la bun început că Skeel nu putea fi vinovat. Felul în care l-a caracterizat pe Tony cel nevinovat era cam grosolan, dar cît de exact ! Şi ai observat, fireşte, cît de mult ă

încredere a avut în mine ! Emoţ ionant,' nu ? E o problemă spinoasă , Van. Eceva In neregulă undeva.

R ă mase t ă cut. în timp ce ma şina îşi continua 'drumul.- Mannix... Ciudat cum reapare numele lui ! I-a dat dispoziţ ii lui Alys să

tacă din gur ă . în ce scop ? Poate că motivul pe care i i-a dat e cel adev ă rat.Cine ştie ? Pe de alt ă parte, s-a aflat oare împreună cu scumpa lui prietenă de la nouă şi jumă tate seara pînă a doua zi la ora zece diminea ţ a ? Poate.Din nou, cine poate fi sigur ? E ceva bizar în legă tur ă cu acea discuţ ie deafaceri. Apoi .Teaver... A telefonat la ora două sprezece f ă r ă zece noaptea, sunt sigur c-a f ă cut-o. Nu-î o invenţ ie. Dar cum putea să telefoneze

dintr-o ma şină în mişcare ? E pur şi simplu imposibil. Poate că într-adev ă r voia să organizeze o petrecere cu acel Canar recalcitrant, cine ştie ? Dar atunci la ce i-ar mai servi alibiul ? O toană ? Nu-i exclus. Dar de ce peaceast ă cale ocolit ă ? De ce n-a chemat-o direct la telefon ? Poate c-a f ă cut-o. Cineva i-a telefonat Canarului la ora două sprezece f ă r ă două zeci noaptea. Trebuie să verifică m asta, Vance Da, s-ar putea s-o fi chemat, iar un bă rbat a r ă spuns la telefon, cine naiba era acel bă rbat ? Poate că a că utat-o pe Alys. Un lucru firesc, nu ? Oricum, Cleaver nu se afla în Boonton. Să rmanulMark- ham ! Ce supă rat are să fie cînd are să afle ! Dar ce mă deranjează foarte mult e istoria cu doctorul. Mania geloziei ! Se potriveşte de minune cu

caracterul lui Ambroise Lindquist. E tipul care se înfurie cu uşurinţă . Mi-amdat seama imediat că povestea cu interesul patern era falsă . A şadar,doctorul lansează ameninţă ri şi pistoale ! Nu-mi place asta ! Cu urechile pecare le are, nu cred c-ar ezita să apese pe tr ă gaci. E curat ă paranoia ! Mania persecuţ iei ! îşi închipuie probabil că Odell împreună cu Pop sau Spots- woode îşi bă teau joc de el. Nu ştii niciodat ă ce gîndesc tipii de genul lui.Sunt capabili de orice, sunt primejdioşi. Alys cea şmecher ă l-a prins binedin condei şi a avertizat Canarul. Ce încurcă tur ă , dacă te uiţ i la întregtabloul ! Mă simt însă încurajat. înaint ă m, deşi nu sunt sigur în ce direcţ ie.Ce plictiseală !

Markham ne a ştepta la_ Bankers'Club. îl salut ă pe Vance cam iritat.- Ce naiba ai să -mi spui at ît de important ?



- Ascult ă , nu te enerva. Vance radia de bună dispoziţ ie. Ce-ţ i face vedeta principală , Skeel ? Cum se comport ă ?

- Deocamdat ă se comport ă superb, at ît că nu s-a înscris încă în Liga Virtuoşilor.

- Poate duminică . Dă -i niţ ei timp... Deci nu eşti prea fericit, dragă

Markham.- M-ai adus aici de la o alt ă treabă ca să -mi dai un raport asupra st ă rii

mele mintale ?- Nu-i nevoie. Starea ta mintală e îngrozitoare... Ascult ă , ţ i-am pregă tit

ceva la care să reflectezi.- La naiba ! Am destul de reflectat şi f ă r ă asta - Calmează -te. Ia o brioşă . Vance comandase f ă r ă să ne consulte. Iar

acum revela ţ iile. Mai înt îi, Pop n-a fost la Boonţ on lunea trecut ă , seara. Seafla chiar aici, la New York, încercînd să pună la cale o înt îlnire amoroasă la miezul nopţ ii.

-Grozav ! exclamă Markham ironic. Mă înclin cînd v ă d at îta deştept ă ciune. Bă nuiesc că un alter ego se afla pe şoseaua spre Hopatong.Supranaturalul mă lasă rece !

- N-ai decît să nu crezi în el. Cleaver se afla la New York luni seara,alergînd după distracţ ii.

- Ce se înt împlă cu amenda pentru viteză excesiv ă ?- Va trebui să ne explici tu ce s-a înt împlat. Dacă îmi îngă dui să -ţ i dau

un sfat, eu a ş trimite după acel poliţ ist mă rginit care i-a scris amenda şi i-ar cere să se mai uite o dat ă la Cleaver. Dacă va susţ ine că e aceea şi persoană ,sunt gata să mă sinucid !

- Asta mă încurajează să trimit după el. Am să -l duc pe poliţ ist la Stuyvesant Club şi am să i-l ar ă t pe Cleaver. Ce alte revela ţ ii zdrobitoaremai ai ?

- Merit ă să -l cercetezi şi pe Mannix mai îndeaproape.Markham lă să furculiţ a şi cuţ itul pe masă şi se a şeză

comod pe scaun.- Sunt copleşit ! Aceste culmi ale gîndirii ! Cu dovezile pe care le ai

împotriva lui, ar trebui să -l arest ă m imediat. Vance, amice, cum te simţ i ? Aiavut ameţ eli in vremea din urmă ? Dureri mari de cap ? Iţ i zv îcnesc ge-nunchii ?

- Pe deasupra, doctorul Liridquist era îndr ă gostit nebuneşte de Canar şidevenise de o gelozie dement ă . Recent a ameninţ at că va lua un pistol şi va pune la cale un mic mă cel.

- Asta-mi place, r ă spunse Markham. De unde ai obţ inut aceast ă informa ţ ie ?

- E secret.Markham pă ru indispus.- De ce faci pe misteriosul ?- Sunt obligat, amice, mi-am dat cuvmtul de onoare. Sunt imprevizibil. Vorbea în glumă , dar Markham îşi dă du seama că nu era cazul să for ţ eze

un r ă spuns.



în mai puţ in de cinci minute de la sosirea noastr ă Ia cabinetulprocurorului general, îşi f ă cu apariţ ia şi Heath.

- Am mai descoperit ceva pe seama lui Mannix şi a ş vrea să adaug la raportul pe care l-am scris ieri. Burke a obţ inut o poză de-a lui şi a ar ă tat-ooperatorilor telefonici din apartamentul lui Odell. Ambii l-â u recunoscut. A

fost de mai multe ori, dai' nu ca s-o viziteze pe Canar. E vorba de femeia dinapartamentul 2. Se numeşte Frisbee şi a fost model pentru blă nurile luiMannix. S-a dus s-o viziteze de mai multe ori în ultimele şase luni şi a scos-o şi în lume de cîteva ori. Dar de peste o lună nu s-a mai dus s-o vadă . Cecredeţ i despre aceste informa ţ ii ?

- Greu de spus, zise Markham şi îi arunca o privire lui Vance.Mulţ umesc însă pentru informa ţ ii, Heath.

- Apropo, spuse Vance ironic după plecarea lui Heath, mă simt în mareformă , N-am dureri de cap. nici ameţ eli şi nici zv îcnituri de genunnchi.

- Încîntat s-o aflu. Dar nu pot să acuz un om de crimă doar fiindcă a

f ă cut vizite unui fost model.- Te gr ă beşti să tragi concluzii. De ce să -l acuzi de crimă ? Vance se

ridică şi că scă . Hai să mergem, Vane«. Mai bine mergem la muzeu. Ajuns la uşă , se întoarse şi spuse : Ascult ă , Markham, ce se înt â mplă cu poliţ aiul dinBoonton ?

Markham telefona după Swacker.- Am să mă ocup de asta imediat. Treci pe la club oe la ora cinci, dacă

ai chef. Am să am poliţ istul acolo, că ci sunt sigur că Cleaver are să vină să -şi ia masa de sear ă la club.

Cînd m-am întors împreună cu Vance mai t îrziu la club, Markham st ă tea

în hol, cu fa ţ a la intrarea principală . Ală turi de el se afla un tip masiv, bronzat, un om de vreo patruzeci de ani, ce şedea degajat şi urmă rea cuatenţ ie oaspeţ ii.

- Acest poliţ ist de la serviciul circula ţ iei, pe nume Phipps, tocmai a sosit de la Boonton, spuse Markham în chip de prezentare. Cleaver trebuie să sosească din clipă in clipă . Are o înt îlnire aici la cinci şi jumă tate.

- Sper că e punctual, spuse Vance şi se a şeză pe un scaun.- A şa sper şi eu, replică Markham extrem de furios. A ştept cu mare

curiozitate prezicerile tale.- Să nu pierdem orice speranţă , murmur ă Vance.

în mai puţ in de zece minute, Cleaver îşi f ă cu apariţ ia in" holul mare ; seopri la informa ţ ii, apoi cu pa şi gr ă biţ i intr ă in sala de a şteptare. Din punctulde observa ţ ie ales de Markham îl puteam urmă ri foarte bine. Cînd a trecut pe lingă noi, ne-am salutat, Markham îl opri cîteva minute casă -i pună nişteîntrebă ri banale. Apoi, Cleaver se îndepă rt ă .

- Acesta e omul că ruia i-ai dat o amendă ? întrebă Markhamîntorcîndu-se spre Phipps.

Phipps pă rea complet stupefiat., - Seamă nă cu el, domnule, într-un anumit fel, dar nu e el, spuse omul

clă tinînd din cap. Cel că ruia i-am dat menda era mai voinic şi nu a şa deînalt.

- Eşti sigur ?



- Absolut. F ă r ă îndoială . Tipul pe care l-am amendat a încercat să mă contrazică , apoi să -mi dea cinci dolari ca 5ă uit ce s-a înt împlat. Am avut farurile motocicletei îndreptate asupra lui.

Phipps fu concediat, după ce i se dă du o indemniza ţ ie.- Ce nenorocire pe capul meu 1 suspină Vance. Existenţ a mea

mizerabilă va trebui să continue. Ce trist ! Va trebui să te obişnuieşti cuideea, Markham. Ascult ă , cum arat ă fratele lui Cleaver ?

- El e ! exclamă Markham. L-am înt îlnit, e mai scund şi mai voinic... Numai înţ eleg nimic. Cred c-am să am o explica ţ ie cu Cleaver.

Se ridică de pe un scaun, dar Vance îl for ţă să se a şeze ia loc. ^ v - Nu fi at ît de impetuos. Cultiv ă r ă bdarea. Cleaver n-are să 1 dispar ă .

Mai înt îi trebuie luate cîteva mă suri. Mannix şi Lindquist încă mă captivează .

Markham se agăţă de ideea lui.- Nici Mannix şi nici Lindquist nu sunt aici, pe cînd Cleaver e la

îndemînâ . Şi vreau să aflu de ce m-a minţ it în privinţ a acelei amenzi.- Îţ i pot spune eu de ce, r ă spunse Vance. Voia să crezi că se aflase în

New Jersey luni seara. Simplu, nu-i a şa ?- Aceast ă deducţ ie te onorează ! Dar sincer, nu poţ i să -l consideri pe

Cleaver vinovat de acest lucru. S-ar putea să ştie ceva. Nu pot să mi-lînchipui însă drept criminal.

- Şi de ce nu ?- Nu e tipul. E de necrezut,, chiar dacă ar exista'dovezi împotriva lui.- Aha ! O luă m din nou cu aprecierile psihologice. L-ai eliminat pe

Cleaver pentru că nu crezi că temperamentul lui e cel al unui criminal. Am

impresia să te situezi în zona primejdioasă a ipotezelor ezoterice sau a spe-cula ţ iilor metafizice. Nu sunt complet de acord cu tine în ce priveşte felulcum aplici aceast ă teorie la persoana lui Cleaver. Cartoforul cu ochi de peşteare mari posibilit ăţ i ca să facă r ă u. Şi. nu sunt nici mă car de acord cu teoria ta în ansamblu. Ascult ă , dragă Markham, tu aplici psihologia ia un nivelelementar şi ridiculizezi încercă rile mele.de a o folosi la un nivel mai înalt. S-ar putea ca perseverenţ a să fie calitatea minţ ilor mediocre, dar nu uita că r ă mîne totuşi o armă preţ ioasă ... Ce pă rere ai despre o alt ă cea şcă de ceai ?

Ne-am îndreptat spre Palm Room şi-am luat loc la o masă lingă intrare.

Vance a comandat ceai ; Markham şl cu mine am decis să bem o cafea. Omică orchestr ă de camer ă , format ă din patru persoane cînta un fragment din Spă rgă torul de nuci de Ceaikovski. Ne-am lă sat confortabil în fotoliilenoastre f ă r ă să vorbim. Markham era obosit şi plictisit, iar Vance preocupat de o problemă care il urmă rise de mar ţ i diminea ţă . Nu l-am v ă zut niciodat ă at ît de prins de o afacere.

Ne aflam acolo de vreo jumă tate de or ă cînd a intrat Spotswoode. S-a oprit şi' ne-a salutat iar Markham l-a invitat să stea jos. Spotswoode pă rea deprimat şi extrem de îngrijorat.

- Aproape că nu-mi vine să v ă întreb, domnule Markham, spuse elpoliticos, după ce comandase o bere, dar care mai sunt şansele de a fichemat ca martor ?



- Nu mai serioase ca ultima oar ă cînd ne-am v ă zut, replică Markham.De fapt, nu s-a petrecut nimic care să schimbe situa ţ ia.

- Şi cel pe care îl considera ţ i vinovat ?- E încă sub aceast ă bă nuială , dar nu l-am arestat. Sper ă m că are să se

înt împle totuşi ceva în scurt timp.

- Bă nuiesc că doriţ i să r ă mîn în continuare în ora ş ?- Dacă a ţ i putea s-o faceţ i, n-ar fi r ă u.Spotswoode r ă mase t ă cut un moment, apoi spuse :- Nu vreau să apar în postura cuiva care se leapă dă de r ă spundere - şi

poate că e un gest egoist din partea mea ca mă car s-o sugerez - dar nu eoare cu putinţă ca mă rturia telefonistului în ce priveşte ora întoarcerii dom-nişoarei Odell ca şi ţ ipă tul ei să stabilească faptele f ă r ă ca să mai fie nevoiesă le înt ă resc şi eu ?

- Am reflectat la asta, v ă asigur, şi dacă va fi posibil să pregă tesc acest caz f ă r ă să trebuiască să v ă chem.

v ă asigur c-am s-o fac. Momentan, nu v ă d nici un motiv să fiţ i chemat ca martor. Dar nu se ştie niciodat ă ce se mai poate înt împla. Dacă apă rarea va insista asupra chestiunii unei ore exacte, şi mă rturia telefonistului va fipusă Ia îndoială sau descalificat ă pentru vreun motiv oarecare, s-ar putea să vi se cear ă să veniţ i ca martor. Altminteri însă , mă îndoiesc.

Spotswoode îşi bau berea CU a erul că se simte mai uşurat.- Sunteţ i extrem de generos, domnule Markharh. Nu ştiu cum să v ă

mulţ umesc. îşi ridică privirea pă r înd să ezite : Presupun că v ă opuneţ i încă dorinţ ei mele de a vizita apartamentul. Ştiu că gă siţ i acest: lucru ira ţ ional şichiar sentimental, dar fata a reprezentat în via ţ a mea ceva de care mi-e greu

să mă despart. Mă tem. că n-o să mă înţ elegeţ i. Nu mă mai înţ eleg nici eu...- Cred că e uşor de înţ eles, remarcă Vance cu o simpatie rar ă .

Atitudinea dumneavoastr ă n-are nevoie de scuze. Istoria v plină de situa ţ iisimilare şi protagoniştii ei au exprimat, sentimente asemă nă toare.

Spotswoode zîmbi.- Mi-a ţ i dat o perspectiv ă istorică , spuse el şi se întoarse spre Markham.

Ce se va înt împla cu bunurile materiale ale domnişoarei Odell, mobila ei şicelelalte ?

- Heath a primit veşti de la o mă tuşă a ei de la Seat- tle, îi spuseMarkham. E în drum spre New York ca să ia ce-a mai r ă mas din moştenire.

- Şi totul va r ă mîne intact pînă atunci ?- Afar ă de cazul că se va înt împla ceva nea şteptat. Altminteri va r ă mîneintact.

- Exist ă cîteva fleacuri pe care a ş dori să le am, recunoscu Spotswoodecam jenat,

După cîteva minute de discuţ ie banală se sculă şi, pretext înd o înt îlnire,îşi luă r ă mas bun de la noi.

- Sper că va reuşi să nu fie t îr ît în aceast ă afacere, zise Markham după plecarea lui.

- Da, situa ţ ia Iui nu e de invidiat, recunoscu Van ce. E întotdeauna unlucru trist să fii prins cu minciuna. Un moralist ar spune că e o pedeapsă divină .



- În acest caz, a avut ghinion. Dacă n-ar fi ales seara de luni ca să meargă la Winter Garden, ar fi fost acum în sînul familiei, f ă r ă să fietulburat de ceva şi f ă r ă să aibă conştiinţ a încă rcat ă .

- A şa se pare. Vanee se uit ă la ceas. Te deranjează dacă luă m masa desear ă mai devreme ? Asta apropo de Winter Garden. Spectacolele frivole îmi

fac cu ochiul ast ă -sear ă . Vreau să merg să v ă d Scandaluri.Ne-am uitat la el de parcă şi-ar fi ieşit din minţ i.- Nu fi a şa de îngrozit, dragă Markham. De ce să nu dau urmare unui

impuls ? Culmea ar fi ca s-ar putea să am veşti bune pentru tine mîine, la prinz. XVIIICURSA

VANCE SE SCULA T ÎRZIU A doua zi diminea ţă . 1] întov ă r ăşisem înseara precedent ă la spectacolul Scandaluri, f ă r ă să pot pricepe deloc dorinţ a lui ciudat ă de a asista la un gen de producţ ie pe care ştiam c-o detest ă . La

prinz ne-am suit in ma şina lui şi ne-am dus la hotelul Belafield.- Vom face o nouă vizit ă simpaticei Alys. spuse el. I-a ş duce buchete de

flori pe altarul ei, dar mă tem că Mannix ar putea să devină gelos f ă r ă motiv.Domnişoara La Fosse ne-a primit cu o expresie de resentiment amestecat

cu uimire.- Ar fi trebuit să mâ a ştept la asta ! Dă du din cap ca şi cum n-ar fi fost

mirat ă . Presupun c-a ţ i venit să -mi spuneţ i că poliţ ia a aflat despre mine f ă r ă nici un ajutor din partea voastr ă ! Dispreţ ul ei era distrugă tor. A ţ i aduspoliţ ia cu voi ? Sunteţ i nişte tipi oribili ! Ce proast ă am putut să fiu...

Vance a ştept ă placid pînă cînd La Fosse îşi încheie tirada dispreţ uitoare.

Apoi o salut ă cu o plecă ciune.- De fapt, am venit doar ca să v ă salut şi să v ă spun că poliţ ia şi-a

terminat raportul asupra cunoştinţ elor dom nişoarei Odell iar numeledumneavoastr ă nu figurează acolo. Mi s-a pă rut că era ţ i puţ in neliniştit ă dinpricina asta, a şa că ra-am gîndit să vin să v ă liniştesc temerile.

încordarea ei dispă ru.-"Vorbeşti serios ? Dumnezeule ! Nu şţ iu ce are să se înt împlfe dacă

Louey află că am tr ă ncă nit.- Sunt convins că n-are să afle, decît dacă îi veţ i spune... Nu vreţ i să fiţ i

a şa de gentilă şi să mă invita ţ i să iau loc ?

- Îmi cer scuze. Tocmai bă usem o cafea. Pot să v ă servesc şi pedumneavoastr ă ? Sună servitoarea ca să mai aducă două ceşti. Vance bă use două ceşti de cafea cu vreo jumă tate de or ă mai înainte, M-

am crucit fa ţă de pasiunea lui pentru cafeaua f ă cut ă la hotel. 4

- Asear ă am fost un spectator cam înt îrziat al Scandalurilor spuse elnepă să tor şi pe un ton degajat. N-am apucat să v ă d revista mai "devreme.Cum se face că şi dumneavoastr ă a ţ i v ă zut-o a şa de t îrziu ?

- Am fost teribil de prinsă , îi mă rturisi ea. Am fost la repetiţ ie cu Două dame, dar spectacolul s-a amînat. Louey n-a putut să gă sească o sală peplacul lui.

- V ă plac revistele ? o întrebă Vance. Am impresia că sunt mai dificilepentru artişti decît o simplă comedie muzicală .



- Ai dreptate, spuse domnişoara La Fosse cu o voce de expert ă . Şi nu-midau nici o satisfacţ ie. Te pierzi în ele. Nu te ajut ă să -ţ i expui talentul. Sunt prea rapide dacă mă înţ elegi.

- Cred eă v ă înţ eleg. Vance îşi sorbi cafeaua cu r ă bdare. Au fost maimulte numere în Scandaluri pe care le-a ţ i fi putut interpreta încînt ă tor.

Erau perfecte pentru dumneavoastr ă . Mi-am închipuit că era ţ i acolo şi asta a atenuat mult din admira ţ ia mea pentru actriţ a care le interpreta.

- Mă flatezi, domnule Vance. Dar să ştii că am o voce bună . Am studiat din greu. Am luat lecţ ii de dans cu profesorul Markoff.

- Serios ? (Sunt convins că Vance n-auzise în via ţ a lui de profesorulMarkoff dar exclama ţ ia lui pă rea să sugereze că îl considera pe profesor drept o mare somitate în materie de balet.) Ar fi trebuit să fi jucat neapă rat în Scandaluri. T înă ra interpret ă a cîntat f ă r ă vlagă iar maniera ei de a dansa a fost mediocr ă . V ă era mult inferioar ă în privinţ a personalit ăţ ii şi a for ţ ei deatracţ ie... Mă rturisiţ i sincer, n-a ţ i simţ it dorinţ a de a cînta Melodia

chinezească ?- Oh, nu sunt sigur ă . Domnişoara La Fosse cînt ă ri sugestia cu grijă .

Luminile de pe scenă sunt a şa de chioare şi o rochie roz nici nu-mi vine bine. Dar restul de costume au fost adorabile, nu ?

- Dumneavoastr ă a ţ i fi fost cu siguranţă adorabilă ... Ce culoare v ă place ?

- Îmi plac nuanţ ele de orhidee spuse ea cu mare entuziasm. Nu ar ă t r ă uînsă nici în albastru turcoaz. Un artist mi-a spus mai demult c-ar trebui să port alb. Voia să -mi picteze portretul, dar gentlemanul cu care eram logodit ă nu-l putea suferi pe pictor.

Vance o privi cercet ă tor.Cred că artistul şi amicul dumneavoastr ă au avut dreptate. Scena cu St.

Moritz din revist ă vi s-ar fi potrivit de minune. Micuţ a brunet ă care a cîntat cîntecul ză pezii, îmbr ă cat ă în alb, ar fi trebuit să fie o blondă . Frumoasele brunete apar ţ in climatelor sudice. Mi-a lă sat impresia că avea scînteia şi vitalitatea unei sta ţ iuni elveţ iene de schi iarna. Pe cînd dumneavoastr ă a ţ i fifost perfect ă .

- Da, mi-ar fi plă cut mai mult decit numă rul chinezesc. Vulpea albă e blana mea preferat ă . Da chiar şi a şa, într-o revist ă cînd eşti pe scenă , cîndnu eşti. Cînd spectacolul s-a încheiat, lumea te-a uitat. Suspină nefericit ă .

Vance îşi puse cea şca de cafea pe masă şi o privi pe domnişoara la Fossecu o expresie ironică şi plină de reproş.- Dragă domnişoar ă , de ce mr-a ţ i spus poveşti în legă tur ă cu ora la care

s-a întors domnul Mannix la dumneavoastr ă acasă luni seara ? N-a fost frumos.

- La ce te referi ? exclamă La Fosse cu indignare şi oarecare teamă ,ridieîndu-se într-o atitudine de aroganţă superioar ă .

- Vedeţ i cum stau lucrurile, spuse Vance, scena cu St. Moritz din revista Scandaluri nu are loc decit aproape de ora unsprezece şi încheiespectacolul. Deci nu-i cu putinţă s-o fi v ă zut şi în acela şi timp să -l fi primit şi la dumneavoastr ă acasă pe domnul Mannix la ora nouă şi jumă tate. Haisă fim serioşi. La ce or ă a sosit aici domnul Mannix ?



Fata se înroşi furioasă .- Te crezi şmecher, nu ? Ar fi trebuit să te fi f ă cut poliţ ai. Şi ce dacă n-

am sosit acasă decit după spectacol ? E cumva o crimă ?- Absolut nici o crimă , r ă spunse Vance blînd. Doar

0 mică încă lcare a bunei credinţ e atunci cînd m-a ţ i informat că v-a ţ i întors

acasă devreme. Vance se aplecă spre ea cu mult ă seriozitate : Nu vreau să v ă creez neplă ceri, dimpotriv ă , a ş vrea să v ă apă r de buclucuri saucomplica ţ ii. Dacă poliţ ia îşi v îr ă nasul s-ar putea să ajungă la dumneavoastr ă . Pe de alt ă parte, dacă reuşesc să dau procurorului generalunele informa ţ ii legate de evenimentele de luni seara, nu cred că exist ă vreoprimejdie ca poliţ ia să v ă caute.

Ochii domnişoarei -La Fosse devenir ă duri şi fruntea 1se încreţ i de efortul de a gîndi.

- Ascult ă ! N-am nimic de ascuns şi nici Louey n-are. Dar dacă el mi-a cerut să spun că a fost undeva la ora

zece şi jumă tate, am să spun exact asta. O fac din mare prietenie. Louey trebuie să fi avut motive serioase să -mi cear ă s-o fac, altfel nu şi-ar mai fi bă tut capul. Dar fiindcă eşti a şa de şmecher şi m-ai acuzat a nu fi corect ă ,am să -ţ i spun că n-a sosit aici decît după miezul nopţ ii. Dacă altcineva mă întreabă însă despre asta, am să -l dau dracului şi am să persist c-a venit la zece şi jumă tate. Ai priceput ?

- Am priceput, spuse Vance şi se înclină . Mă bucur că a ţ i adoptat oasemenea poziţ ie.

, - Să nu pleci însă cu o idee greşit ă , se gr ă bi ea să adauge, în timp ceochii îi sclipeau de at îta agita ţ ie. Louey s-ar fi putut să sosească aici după

miezul nopţ ii, dar dacă îţ i închipui că ştie ceva despre moartea lui Margy,greşeşti. A terminat orice legă tur ă cu ea de peste un an. Nici mă car nu maiştia de existenţ a ei. Şi dacă vreunui poliţ ai îi trece prin minte că Louey eamestecat în moartea lui Margy, am să -i ofer eu un alibi, o jur ! Chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-a ş face !

- Îmi plă ceţ i din ce în ce mai mult, spuse, Vance. La plecare îi să rut ă rnîna.

în timp ce mergeam cu ma şina spre centru, Vance r ă mase gînditor. Cîndam ajuns lingă clă direa Tribunalului, spuse :

- Alys cea primitiv ă îmi place oarecum. E mult prea bună pentru acest

Mannix oleaginos... Femeile sunt atrt de abile... şi de naive. O femeie poateghici gîndurile unui bă rbat cu o percepţ ie aproape magică . Pe de alt ă parte,,cînd e vorba de omul ei devine inexplicabil de oarbă . Uite ce încredereridicolă poate să aibă în Mannix. care i-a spus probabil c-aylucrat la biroutoat ă noaptea de luni. Fireşte, ea n-o crede, dar ştie, ştie cu siguranţă , că Louey nu putea fi amestecat în moartea Canarului. Să sper ă m că aredreptate şi că Mannix nu va fi arestat mai înainte ca noul spectacol al lui Alys să fie finanţ at... Dumnezeule ! Dacă a fi detectiv înseamnă să mai v ă dşi alte reviste de music-hall, cred că -mi dau demisia. Slav ă Domnului că doamna n-a avut ideea să meargă la cinema luni. seara !

Cînd am sosit la cabinetul procurorului gene nai l-am gă sit pe Markhamîn discuţ ie cu Heath. Markham avea un carnet în fa ţă . cu pagini pline de



note şi observa ţ ii. Un nor de fum de ţ igar ă de foi plutea în camer ă . Heathst ă tea în fa ţ a lui, cu coatele pe birou şi cu bă rbia sprijinit ă în mîini. Pă rea bă t ă ios dar şi dezamă git.

- Cercetez afacerea împreună cu Heath, explică Markham, aruncîndu-neo scurt ă privire. încercă m să punem ordine în unele aspecte şi să vedem

dacă nu cumva am omis ceva. I-am relatat lui Heath despre pasiunea doc-rului şi despre ameninţă rile lui, ca şi despre faptul că poliţ istul Phipps n-a reuşit să -l identifice pe Cleaver. Dar cu rit aflam mai multe cu at ît cazuldevine mai încurcat.

Luă foile de hîrtie de pe briou şi le prinse cu un ac.- Adev ă rul e că nu avem nici o dovadă împotriva cuiva. Exist ă unele

dovezi' circumstanţ iale împotriva lui Skeel, a doctorului Lindquist şi a luiCleaver iar interviul nostru cu Mannix n-a f ă cut decît să înt ă rească bă nuieliîmpotriva lui. A şa că atunci cînd analiză m situa ţ ia, cu ce ne-am ales ? Cuunele amprente al lui Skeel care ar fi putut fi lă sate acolo luni după amiază .

Doctorul Lindquist, care a devenit foarte nervos cînd l-am întrebat unde a fost luni noaptea, ne-a furnizat,un alibi vag. Recunoa şte interesul să upă rintesc pentru fat ă , cînd de fapt era îndr ă gostit de ea. o atitudine firească de duplicitate. Cleaver a dat ma şina fratelui să u şi ne-a minţ it, ca să ne facă să credem că se afla la Boonton luni seara, iar Mannix ne r ă spunde evaziv la întrebă rile privind rela ţ iile lui cu Odell. Nu prea aveam pe ce să ne bază m.

- N-a ş spune că informa ţ iile de care dispui sunt greşite, zise Vance şi sea şeză lîngă 'Heath. S-ar putea să aibă sens dacă reuşim să le punem la unloc în mod semnificativ. Mi se pare că problema const ă în faptul că nelipsesc unele componente ale enigmei. Gă seşte-le şi te asigur că totul va

ar ă ta ca un mozaic.- Uşor de zis ,,gaseşte-le" bombă ni Markham. Nenorocirea e că nu ştim

unde să le că ut ă m.Heath îşi reaprinse ţ igara de foi şi f ă cu un gest ner ă bdă tor.- Nu-l putem ignora pe Skeel. El e vinovatul, şi dacă n-ar fi Abe Rubin,

a ş scoate eu adev ă rul de la Skeel. Apropo, domnule Vanee, Skeel avea ocheie a apartamentului lui Odell. Se uit ă la Markham cu o expresie deezitare. Nu vreau să par ca şi cum a ş critica, dar am sentimentul că v ă pierdeţ i vremea cu cei trei amici ai Canarului : Cleaver, Mannix. şi doctorul.

- S-ar putea să ai dreptate. Markham pă rea înclinat să fie de acord cu

el. A ş vrea să ştiu totuşi de ce doctorul a acţ ionat în acel fel.- Asta ar putea să ne ajute, admise Heath. Dacă doctorul era at ît defermecat de domnişoara Odell încît s-o ameninţ e c-o împuşcă şi dacă s-a enervat a şa de tare cînd i-a ţ i cerut un alibi, poate eă ştie ceva. Ce-ar fi să -lsperiem puţ in ?

- Declara ţ iile lui nu sunt prea grozave. în orice caz.- Excelent ă idee, interveni Vanee.Markham îşi ridică brusc privirea spre ei şi îşi consult ă carnetul de note.- Sunt oarecum liber azi după -amiază , a şa că ce-ar fi să -l aduci pe

doctor aici ? Heath, obţ ine un mandat de aducere, dacă ai probleme.încearcă să fii aici cu el imediat după -masa de pr înz. Bă tu cu mîna în birou : Dacă nu apuc să realizez nimic altceva, am să scap cel puţ in de unii



care complică acest caz. Şi Lindquist e un bun exemplu în aceast ă privinţă .Fie că reuşesc să pun la un loc toate acele bă nuieli circumstanţ ialeîmpotriva lui, fie. că -l scutesc de orice vină . Apoi vedem cum stau lucrurile;

Heath dă du din cap pesimist şi ieşi din camer ă .- Ce om nefericit ! murmur ă Vanee. E pradă disper ă rii şi furiei.

- A şa ai fi şi tu, ripost ă Markham, dacă ziarele te-ar ataca violent. îmiamintesc că urma să -mi aduci veşti bune azi la pr înz, nu-i a şa ?

- Am avut asemenea speranţ e. Vanee se uit ă meditativ pe fereastr ă cîteva minute. Markham, acest tip, Man-nix. mă atrage ca uri magnet. Mă irit ă şi mă mistifică . Nu mă lasă să adorm.E ca acel corb 1 de pe bustul lui Pallas- Athena. Mă urmă reşte ca un blestem.

- Ditiramba asta e menit ă să -mi aducă veşti bune ?- N-am să -mi capă t liniştea sufletească pînă cînd nu aflu unde şi-a

petrecut noaptea de luni blă narul Louey, A fost undeva unde n-ar fi trebuit

să fie. E de datoria ta, Markham,, să afli asta. Pune pe Mannix pe locul doiîn procesul de eliminare. Are să vorbească dacă ai să exerciţ i presiuni,asupra lui. Fii brutal, dragul meu ! Lasă -l să creadă că -l bă nuieşti destrangulare. întreabă -l despre modelul - cum o cheamă ? ah, Frisbee... Seopri şi se încrunt ă . Exact,,. Mă întreb... Markham, trebuie să -l intero- gheziîn privinţ a modelului. întreabă -l unde a v ă zut-o ultima oar ă şi încearcă să pari misterios şi bine informat cînd o faci. .

__ - Ascult ă , Vance - Markham era exasperat - te ţ ii de capul lui Mannix de trei zile. Ce te face să crezi că e viril în afacere ?

- Intuiţ ia, simpla intuiţ ie. Temperamentul meu, presimţ irile.

- Cred că te cunosc de cincisprezece ani, spuse Markham uit îndu-se la el cu atenţ ie, a şa c-am să mă ocup de Mannix de îndat ă ce termin cudoctorul,

XIX EXPLICA Ţ IILE DOCTORULUI AM LUAT DEJUNUL ÎN CA- binetul lui Markham. La ora 2 a fost anunţ at

doctorul Lindquist. Heath îl întov ă r ăşea şi, după expresia lui, era 1 Aluzie la poemul Corbul de Edgar Allan Poe despre un corb care

pă trunde în camera de lucru a poetului şi îi reaminteşte de înt împlă ritragice (.nrtrf).

limpede că nu-i f ă cea nici o plă cere. La invita ţ ia lui Mark- ham, doctorul sea şeză în fa ţ a lui. .- Ce înseamnă acest nou scandal ? întrebă el calm. Aveţ i cumva dreptul

să for ţ a ţ i cet ăţ enii să -şi lase lucrul ca să fie teroriza ţ i de dumneavoastr ă ?- E de datoria mea să dau criminalii pe mina justiţ iei, îi replică Markham

la fel de calm. Dacă un cet ăţ ean consider ă că dînd ajutor justiţ iei e un„scandal", e treaba lui. Dacă credeţ i că aveţ i motive să v ă temeţ i, ar trebuisă chma ţ i un avocat. Vreţ i să -i da ţ i un telefon ca să vină acum pentru a v ă oferi protecţ ie legală ?

Doctorul pă ru să ezite.- N-am nevoie de protecţ ie legală . Vreţ i să -mi spuneţ i de ce am fost adus

aici ?



- Desigur. Va trebui să ne explica ţ i unele lucruri în legă tur ă cu rela ţ iiledumneavoastr ă cu domnişoara Odell şi să lă muriţ i, de asemenea, dacă vreţ i,motivele pentru care ne-a ţ i înşelat în aceast ă privinţă atunci cînd am dis-cutat despre acest subiect ultima oar ă .

- V ă d că va ţ i v îr ît nasul în afacerile mele. Ştiam că astfel de practici se

obişnuiesc în Rusia...- Dacă ne-am amestecat' f ă r ă motiv, va trebui să ne convingeţ i, şi tot ce-

am aflat va fi uitat pe loc. E adev ă rat, nu-i a şa, că interesul dumneavoastr ă pentru domnişoara Odell depăşea o simplă afecţ iune pă rintească ?

- Poliţ ia acestei ţă ri nu mai respect ă sentimentele sacre ale cuiva ? Tonul doctorului avea o not ă de insolenţă .

- In anumite condiţ ii, r ă spunsul e pozitiv. în alte condiţ ii poate finegativ. Markham îşi controla mînia în mod admirabil. Fireşte, nu sunteţ iobligat să -mi r ă spundeţ i. Dacă însă v ă decideţ i să fiţ i franc, v ă puteţ i scutiumilinţ a de a fi interogat de un alt procuror în plin tribunal.

Doctorul Lindquist clipi şi reflect ă la propunere.- Şi dacă recunosc că afecţ iunea mea pentru domnişoara Odell era

altceva decît una pă rintească , ce se în- lîmplă ?Markham accept ă întrebarea ca o recunoa ştere de fapt.- A ţ i fost extrem de gelos pe ea, nu-i a şa, domnule doctor ?- Gelozia, r ă spunse el cu o voce ironică de specialist, nu întov ă r ăşeşte

întotdeauna o pasiune. Personalit ăţ i ca Krafft-Ebing Moli, Freud, Ferenczi şi Adler o privesc ca un corolar psihologic direct al unei atracţ ii trecă toare.

- Foarte instructiv, spuse Markham dînd din cap. Trebuie să trag deciconcluzia că a ţ i fost îndr ă gostit, sau mai degrabă a ţ i avut „o atracţ ie

trecă toare" pentru domnişoara Odell, şi că uneori a ţ i ar ă tat şi un „corolar psihologic direct" ?

- Puteţ i să trageţ i ce concluzie doriţ i. Nu înţ eleg de ce sentimentele meleau ajuns să v ă intereseze.

- Dacă sentimentele dumneavoastr ă nu v-ar fi condus la acte discutabileşi suspecte, nu m-ar fi interesat deloc. Dar am informa ţ ii temeinice că pe baza reacţ iilor dumneavoastr ă ira ţ ionale a ţ i ameninţ at că o veţ i omor î pedomnişoara Odell şi apoi v ă veţ i sinucide. Şi, ţ inînd seama că între timpt înă ra femeie a fost gă sit ă moart ă , procuratura este, fireşte, curioasă .

Figura de obicei palidă a doctorului începu să se îngă lbenească şi mai

tare iar degetele lui lungi se încleştar ă de bra ţ ul fotoliului. Altminteri,r ă mase nemişcat şi într-=o rigiditate demnă , cu ochii a ţ intiţ i asupra procurorului.

- Sper, spuse Markham, că nu veţ i agrava bă nuielile, Incercînd să nega ţ i, Vance îl privea pe doctor cu mare atenţ ie. Apoi se aplecă înainte şi

spuse :- La ce metodă de exterminare v-a ţ i gîndit, domnule doctor, atunci cînd

a ţ i ameninţ at-o cu moartea ?Doctorul Lindquist se întoarse brusc şi se uit ă la Vance. îşi trase adine

respira ţ ia şi întregul corp i se contract ă . Obrajii i se congestionar ă . Buzele îitremurau de nervozitate, ca şi muşchii gîtului. M-am temut o clipă că avea să -şi piardă controlul asupra lui. Dar, după un mare efort, se st ă pîni.



- V ă închipuiţ i probabil c-am ameninţ at-o cu strangularea ? Cuvintele îi vibrau de intensitatea furiei. Şi intenţ iona ţ i să folosiţ i ameninţă rile mele ca să mă condamna ţ i ? Prostii ! Se opri şi cînd reluă se calmase : Este adev ă rat că odinioar ă am ameninţ at-o pe domnişoara Odell, doar ca s-o sperii, că aveam s-o ucid iar apoi să mă sinucid. Dar dacă sursa dumneavoastr ă de

informa ţ ii e at ît de serioasă cum vreţ i să mă faceţ i să cred, atunci ştiţ i,, f ă r ă îndoială , c-am ameninţ at-o cu un revolver. Cred că este arma menţ ionat ă înmod curent cînd se fac doar simple ameninţă ri. V ă asigur că n-a ş fiameninţ at-o cu strangularea, chiar dacă mi-ar fi trecut prin minte oasemenea metodă .

- E adev ă rat, spuse Vance. E un argument serios.Doctorul pă ru încurajat de atitudinea lui Vance. Se întoarse spre

Markham şi îşi reluă confesiunea :- O ameninţ are este, după cîte ştiţ i, doar rareori preludiul unui act

violent. Chiar şi un studiu superficial al minţ ii umane are să v ă arate că o

ameninţ are e în mare mă sur ă o dovadă de nevinov ăţ ie. O ameninţ are ef ă cut ă într-un moment de furie şi serveşte ca formă de uşurare. îşi întoarseprivirea spre Markham : Nu sunt că să torit. Via ţ a mea emotiv ă nu e complet stabilizat ă . Pe deasupra, vin în contact permanent., cu oameni hipersensibilisau extenua ţ i, într-un moment de slă biciune anormală am f ă cut o pasiunepentru o t înă r ă femeie, o pasiune care n-a fost împă rt ăşit ă şi de ea, mai alescu o ardoare egală cu a mea. Am suferit profund. Dar n-a f ă cut nici un efort ca să -mi calmeze suferinţ ele. Am bă nuit-o de mai multe ori că mă chinuie înmod deliberat şi pervers distr îndu-se cu alţ i bă rba ţ i, N-a f ă cut nici un efort ca să -şi ascundă infidelitatea fa ţă de mine. Mă rturisesc că de cîtava ori am

fost extrem de mînios. Şi în speranţ a de-a o speria şi de a o aduce la oatitudine mai prietenoasă , am ameninţ at-o. Bă nuiesc că sunteţ i un jude-că tor atent al naturii umane care să mă înţ eleagă .

- Să lă să m acest lucru pentru o clipă , r ă spunse Mark- ham calm. Vreţ isă -mi da ţ i informa ţ ii mai specifice asupra activit ăţ ii dumneavoastr ă de luniseara ?

Am observat că din nou o paloare gă lbuie ii nă pă di fa ţ a, iar corpul i secontract ă încă o dat ă . Tonul să u însă îşi pă str ă toat ă suavitatea.

- Am socotit că în nota mea că tre dumneavoastr ă am explicat acest lucru în mod satisf ă că tor. Am omis ceva ?

- Cum se numea pacientul pe care l-a ţ i vizitat în acea sear ă ?- Doamna Anna Breedon. E v ă duva lui Amos H. Breedon, de la BreedonNational Bank din Long Branch.

- Şi a ţ i fost la ea, cred, între orele unsprezece seara şi unu noaptea ?- Exact.- Doamna Breedon este singurul martor al prezenţ ei dumneavoastr ă la

clinică între acele ore ?- Mă tem că da. După ora zece seara nu mai sun, ci intru cu cheia mea.- Presupun că -mi îngă duiţ i s-o chestionez pe doamna Breedon ?Doctorul Lincîquist deveni foarte apologetic.' - Doamna Breedon e foarte bolnav ă . A suferit un şoc îngrozitor la

moartea soţ ului ei ast ă -var ă şi de atunci a r ă mas într-o stare de semi-



conştienţă . Uneori mă tem că şi-a pierdut ra ţ iunea. Cea mai mică agita ţ iepoate să -i cauzeze probleme foarte serioase.

Scoase o t ă ietur ă de ziar dintr-o mapă cu colţ uri aurite şi i-o întinse luiMarkham.

- V ă rog să observa ţ i că acest ferpar pomeneşte de şocul ei şi de

internarea într-o clinică particular ă . Sunt doctorul ei de ani de zile.Markham aruncă o privire t ă ieturii din ziar şi i-o îna- poie. Urmă o lungă

t ă cere, întrerupt ă de o întrebare a lui Vance.- Apropo, domnule doctor, cum se numeşte infirmiera de noapte de la

clinica dumneavoastr ă ?Doctorul Lindquist se uit ă brusc la el.- Infirmiera de noapte ? Ce-are ea de-a face cu treaba asta ? Era

ocupat ă luni seara. Nu pot să înţ eleg... Foarte bine. dacă vreţ i neapă rat numele ei, se numeşte Finckle, domnişoara Ă nna Finckle.

Vance. scrise numele ei şi se ridică pentru a i-l da lui Heath.

- Heath, adu-o, te rog, mîine diminea ţă la ora zece, pe domnişoara Finckle, spuse el, f ă cîndu-i cu ochiul.

- Desigur, domnule, spuse Heath. Aerul lui nu prevestea nirnic bunpentru domnişoara Finckle.

Pe fa ţ a doctorului Lindquist se întipă ri o expresie de nelinişte.- Ierta ţ i-mă dacă v ă spun că nu-mi pasă de metodele dumneavoastr ă .

Vocea lui tr ă da dispreţ . Sper că deocamdat ă aceast ă inchiziţ ie S-a încheiat ?- Cam asta-i totul, domnule doctor, îi r ă spunse Mark- ham politicos. Pot

să v ă chem un taxi ?- Gentileţ ea dumneavoastr ă mă copleşeşte, dar am ma şină . Doctorul

Lindquist ieşi cu un aer solemn.Markham îl sună imediat pe Swacker şi-l trimise după Tracy. Detectivul

sosi pe loc, cur ăţ indu-şi sticlele ochelarilor şi salut îndu-ne amabil. Semă na mai degrabă cu un actor decît cu un poliţ ai, dar abilitatea lui de a trata chestiunile delicate devenise legendar ă la poliţ ie.

- A ş vrea să -l aduci aici din nou pe domnul Mannix, îi spuse Markham. Adu-l imediat. Vreau să -l v ă d.

Tracy se aplecă în semn de salut, îşi potrivi ochelarii şi ieşi pe uşă .- Iar acum, zise Markham, cu ochii a ţ intiţ i la Vance în semn de reproş,

a ş vrea să ştiu ce sens a avut să -l alertezi pe Lindquist în ce priveşte

infirmiera de noapte ? Am impresia că mintea nu-ţ i funcţ ionează prea bine. Acum l-ai prevenit. Va avea timp pînă mîine diminea ţă la ora unsprezece s-oînveţ e pe fata aia ce să r ă spundă . Sincer, Vance, nu v ă d ce altceva ne-ar fiputut dejuca toate planurile de a stabili vinov ăţ ia lui.

- Sper că l-am speriat puţ in, r ă spunse Vance şi zîmbi înţ elegă tor. Defiecare dat ă 'cînd adversarul începe să te acuze că ai tot felul de teoriicaraghioase, înseamnă că seteme de ceva. Markham dragă , nu te înduioşa de lipsurile mele. Dacă ambiine-am fi gîndit la infirmier ă , doctorul s-ar fi gîndit de asemenea. Dacă ea ar fi tipul de femeie care poate fi convinsă , Lindquist ar fi apelat la serviciile eiîncă de acum două zile, şi numele ei ar fi fost pomenit împreună cu aldoamnei Breedon, ca martor al prezenţ ei lui la clinică luni seara. Faptul c-a



evitat orice aluzie la infirmier ă ne indică limpede că aceasta nu poate fimanevrat ă să facă declara ţ ii false... Nu, Markham. L-am alertat în modpremeditat. Va încerca să facă ceva mai înainte ca noi să apucă m s-ointerogă m pe domnişoara Finckle. Şi sunt destul de vanitos ca să presupuncă ştiu ce va încerca.

- Vreau să ştiu ceva, îl întrerupse Heath. Va trebui să aduc sau să nuaduc infirmiera aici mîine _ diminea ţă ?

-' Nu va fi nevoie, spuse Vance. Mă tem eă nu vom avea şansa s-oadmir ă m pe aceast ă femeie delicat ă . O în- t îlnire cu noi e ultimul lucru pecare îl doreşte doctorul.

- Asta s-ar putea să fie adev ă rat, recunoscu Markham, dar nu uita că Lindquist s-ar fi putut să aibă unele planuri luni seara, care planuri să nuaibă legă tur ă cu crima, şi nu vrea ca să se ştie despre ele.

XX EXPLICA Ţ IILE LUI.MANNIX

- N-AM NICI UN MOTIV S Ă mă ascund fa ţă de dumneavoastr ă ,spuse'Mannix, cu un gest de indiferenţă . N-am f ă cut nimic de care şă -mi fieruşine. Am avut de lucru la birou : stocurile de mă rfuri pentru iarnă . Amr ă mas la birou pînă aproape de ora zec. poate chiar mai t îrziu, Apoi, pe la zece şi jumă tate...

- Cred că e de ajuns, spuse Vance pe un ton t ă ios. N-are sens să mai v îr îţ i şi pe alţ ii în aceast ă afacere.

Vorbea cu o ciudat ă insistenţă şi Mannix îl studie cu atenţ ie încercînd să descifreze semnifica ţ ia cuvintelor. Din pă cate tr ă să turile lui Vance nu-ioferir ă nici o indica ţ ie. Avertismentul fusese însă de-ajuns ca să -l oprească

din vorbit,- Nu doriţ i să ştiţ i unde am fost la ora zece şi jumă tate ?- Nu în mod deosebit, r ă spunse Vance. Dorim să ştim unde a ţ i fost la

miezul nopţ ii şi nu va fi necesar să pomeniţ i de nimeni care v-a v ă zut la acea or ă . Dacă ne spuneţ i adev ă rul, o să ne dă m singuri seama. Vanceluase un aer de înţ elepciune şi mister pe care îl atribuise lui Markham maidevreme. F ă r ă a că lca cuv întul dat Iul Alys La Fosse, Vance plantasesă mînţ a îndoielii în mintea lui Mannix.

înainte ca acesta să poat ă r ă spunde, Vance se ridică în picioare şi seaplecă impună tor peste biroul procurorului general,

- Cunoa şteţ i pe o oarecare domnişoar ă Frisbee ? Locuieşte pe strada 71.Mai exact la numă rul 184. Şi mai exact, în aceea şi casă cu domnişoara Odell. Iar ca să fie foarte exact - în apartamentul numă rul 2. Domnişoara Frisbee e.un fost model pentru mantouri de blană . A lucrat pentrudumneavoastr ă . O fat ă de lume, încă dispusă să fie caritabilă avansurilor fostului ei patron, adică dumneavoastr ă . Cînd a ţ i v ă zut-o ultima oar ă ,domnule Mannix ? Nu v ă gr ă biţ i cu r ă spunsul. S-ar putea să aveţ i nevoie detimp ca să reflecta ţ i.

Mannix nu se gr ă bi. Trecu un minut apoi atunci cînd vorbi, o f ă cu pentrua pune o nouă întrebare.

- Nu am dreptul să vizitez o t înă r ă doamnă ?



- Fireşte că aveţ i. în consecinţă , nu înţ eleg de ce o escapadă at ît deevident corect ă şi iresponsabilă v ă pune în,.

- Mă pune în încurcă tur ă ? Mannix r înji, dar cu efort. M-am întrebat doar ce urmă riţ i amestecîndu-v ă în afacerile mele particulare.

- Am să v ă spun. Domnişoara Odell a fost asasinat ă luni, pe la miezul

nopţ ii. Nimeni n-a intrat şi n-a ieşit pe uşa principală a casei, iar uşa laterală era ză vorit ă . Singurul fel în care se putea intra în apartamentuldomnişoarei Odell era prin apartamentul numă rul 2. Şi nici o persoană careo cunoştea pe domnişoara Odell n-a pă truns în acel apartament, cu excepţ ia dumneavoastr ă .

La aceste cuvinte, Mannix se aplecă peste birou, apu- eînd cu ambelemîini marginea mobilei pentru a-şi menţ ine echilibrul. Avea ochii holba ţ i iar gura, cu buzele senzuale, îi r ă mă sese deschisă . Atitudinea lui tr ă da nu at ît teamă , cît x uluială totală . îl privi pe Vance stupefiat şi incredul.

- Asta v ă închipuiţ i, nu-i a şa ? Că nimeni n-ar fi putut să intre şi să iasă

decît folosind apartamentul 2, şi asta fiindcă uşa laterală era ză vorit ă ? R îsescurt şi r ă ut ă cios apoi continuă : Dar ce se înt împlă dacă acea uşă nu era încuiat ă luni seara ? Care e situa ţ ia şi, mai ales. caiv e situa ţ ia mea ?

Vance îl urmă rea cu mare atenţ ie :- Situa ţ ia dumneavoastr ă depinde de noi şi de procurorul general.- A şa şi sper ! ne repezi Mannix. Şi-am să v ă mai spun ceva, dorimilor :

n-am să -mi risc situa ţ ia ! Se întoarse brusc spre Markham : Sunt un omcumsecade, mă înţ elegeţ i. şi. mi-am ţ inut destul timp gura... Dar acea uşă laterală n-a fost încuiat ă luni seara. Şi pot să v ă spun şi cine a ieşit pe acolola două sprezece f ă r ă cinci noaptea !

- Din ce în ce mai bine, zise Vance, a şezîndu-se la loc şi aprinzîndu-şi oţ igar ă .Markham era mult prea uimit ca să poat ă vorbi, iar Heath r ă mă sese

înmă rmurit, cu ţ igara de foi în mină . Incele din urmă , Markham se f ă cu comod pe fotoliul lui şi îşi încrucişa bra ţ ele.

- A ţ i face mai bine să ne spuneţ i tot ce ştiţ i, domnule Mannix. Vocea luisuna ca un ordin.

Mannix se a şeză şi el comod în fotoliu.- Nu v ă fie teamă , am să v ă spun totul. A ţ i avut o idee bună . Am

petrecut seara împreună cu domnişoara Frisbee. Nu-i nimic r ă u în asta,

sper.- La ce or ă a ţ i mers acolo ?- După ce-am terminat lucrul la birou, pe la cinci şi jumă tate, şase f ă r ă

un sfert. Am luat metroul, m-am dat jos în strada 72 şi am mers pînă la clă dire.

- A ţ i intrat pe intrarea principală ?- Nu. Am luat-o pe aleea care duce la uşa laterală , a şa cum f ă ceam de

obicei. Nu priveşte pe nimeni vizitele mele şi operatorul, telefonic n-are de cesă -şi bage nasul în treburile astea.

- Pînă acum totul e verificabil, spsue Heath, că ci intendentul n-a ză vorit uşa decît după ora şase.



- Şi a ţ i r ă mas acolo întreaga sear ă , domnule Mannix 7 întrebă Markham.

- Sigur, pînă aproape de miezul jiopţ ii. Domnişoara Frisbee a pregă tit omasă de sear ă iar eu am adus o sticlă cu vin. O" mică serat ă , doar pentrunoi doi. Şi n-am ieşit din apartament înainte de miezul nopţ ii. N-aveţ i decît

s-o întreba ţ i pe doamna. Am să -i telefonez şi-am să -i cer să v ă explicesitua ţ ia de luni seara. Nu v ă cer să mă credeţ i pe cuv înt.

Markham f ă cu un gest de încredere.- Şi ce s-a înţîmplat la ora două sprezece f ă r ă cinci ?Mannix ezit ă , ca şi cum s-ar fi jenat să discute acest

lucru. :- Surit un om de treabă , mă înţ elegeţ i... Şi prietenii sunt prieteni. Dar

de ce să suf ă r de pe urma unui lucru în care nu sunt amestecat ? A ştept ă oclipă un r ă spuns, dar neprimind niciunul, îşi continuă discursul : Sigur,a şa stau lucrurile. în sf îr şit, iat ă ce s-a înt împlat... Cum am mai spus.

f ă cusem o vizit ă doamnei. Dar mai aveam o\\ - O crimă aproape perfect ă alt ă înt îlnire în acea noapte. A şa că la cîteva minute înainte de miezulnopţ ii, mi-am luat r ă mas-bun şi m-am pregă tit de plecare. Tocmai cînddeschideam uşa, am v ă zut pe cineva ieşind pe furiş din apratamentulCanarului şi apucînd-o pe micul coridor ce duce la uşa laterală . Mai era încă lumină în hol, iar uşa de la apartamentul 2 e în fa ţ a uşii laterale, a şa c-am v ă zut acea persoană cum v ă v ă d pe dumneavoastr ă .

- Cine era ?- Dacă vreţ i să ştiţ i, era Pop Cleaver.

Markham avu o tresă rire.- Şi ce-a ţ i f ă cut atunci ?- Nimic, domnule Markham. Absolut nimic. N-am dat mare importanţă ,

mă înţ elegeţ i... Ştiam că Pop dă dea t îrcoale Canarului, iar eu urma să -i fac o vizit ă . N-am vrut ca Pop să mă vadă , nu era treaba lui unde îmi petreceameu timpul. A şa c-am a şteptat pînă a ieşit...

- Pe uşa laterală ?- Da, şi l-am urmat şi eu tot pe acolo. Voiam să ies pe uşa principală

că ci ştiam că cea laterală era întotdeauna încuiat ă noaptea. Dar cînd l-am. v ă zut pe Pop ieşind pe acolo, m-am gîndit să fac acela şi lucru. N-avea sens

să -l informez pe telefonist despre treburile mele, nu-l privea pe el ce fac eu. A şa c-am plecat pe unde am intrat în clă dire. Am luat un taxi pe Broadway şi m-am dus...

- De ajuns ! Vance îl întrerupse din nou.- Foarte bine. Mannix pă rea mulţ umit să -şi încheie declara ţ ia în acest

moment. Nu vreau să credeţ i...- Nu credem...Markham era cam uimit de aceste întreruperi, dar nu spuse nimic.- Cînd a ţ i citit despre moartea domnişoarei Odell, spuse el, de ce n-a ţ i

venit la poliţ ie să ne da ţ i aceste informa ţ ii at ît de preţ ioase ?- N-am voit să fiu amestecat ! exclamă Mannix surprins. Am destule

probleme f ă r ă a mai că uta altele.



- O atitudine înţ eleapt ă , coment ă Markham cu mare dispreţ . Cu toateacestea, după crimă , dumneavoastr ă mi-a ţ i sugerat că domnişoara Odell îl şantaja pe Cleaver.

- Sigur c-am f ă cut-o. Asta arat ă limpede că v-am dat o indica ţ ie valoroasă .

- A ţ i v ă zut cumva şi pe altcineva pe coridor sau în aleea din dos ?- Absolut pe nimeni altcineva,- Poate c-a ţ i auzit pe cineva vorbind sau mişcîndu-se în apartamentul

domnişoarei Odell ?- N-am auzit absolut nimic. Mannix clă tină din cap convins.-' Şi sunteţ i sigur de ora la care l-a ţ i v ă zut pe Cleaver ? Două sprezece

f ă r ă cinci minute ?- Foarte sigur. M-am . uitat la ceas şi i-am spus doamnei : „Plec în

aceea şi zi cînd am venit. Mai sunt cinci minute pînă mîine".Markham verifică relatarea punct cu punct, încercînd prin diverse

mijloace să -l facă să recunoască mai mult decît spusese. Mannix însă nicinu schimbă nimic, nici nu adă ugă vreun amă nunt. După o jumă tate de or ă de anchetare i se îngă dui să plece.

- Am gă sit una din piesele lipsă ale enigmei, coment ă Vance. Nu-mi dau bine seama cum se potriveşte"în ansamblu, dar e utilă şi plină de idei. Şi,ascult ă , vezi ce intuiţ ie am avut în ce-l priveşte pe Mannix ?

- Fireşte, faimoasa ta intuiţ ie ! spuse Markham şi se uit ă la Vance cuscepticism. De ce-l tot opreai de cîte ori voia să mai spună ceVa ?

- N-ai să afli niciodat ă , îi replică Vance. Nu pot să -ţ i spun. îmi parefoarte r ă u, dar n-am ce face.

Deşi tonul era glumeţ , Markham ştia că în asemenea clipe Vance era foarte serios, a şa că nu insist ă cu întrebă rile. M-am întrebat dacă domnişoara La Fosse era conştient ă de faptul că se încredinţ ase lui Vance.Heath fusese foarte zdruncinat de istoria lui Mannix,

- Nu prea îmi vine să cred că acea uşă laterală era deschisă , se plînse el.Cum a fost ză vorit ă după plecarea lui ? Şi cine a deschis-o după ora şase ?

- Cu ajutorul lui Dumnezeu, dragul meu Heath, toate aceste lucruri vor fi lă murite, spuse Vanee.

- Poate că da-, poate că nu. Dar cinci veţ i afla, ere- deţ i-mă că r ă spunsul va fi Skeel. El e cel de care tre- bucurie să ne ocupă m. Cleaver nu

se pricepe să descuie uşi cu şperaclu, iar Mannix nici at îta.- Cu toate acestea, in noaptea aceea se afla în apartament un expert foarte competent şi nu era amicul t ă u Dude, deşi el a fost cel care a deschiscaseta de bijuterii.

- Au fost deci doi ? Asta e teoria dumneavoastr ă , domnule Vance, nu-ia şa ? A ţ i expus-o şi mai înainte şi nu spun că n-aveţ i dreptate. Dacă reuşimsă -l v îr îm pe Skeel In aceast ă teorie, putem să -l silim să ne spună cine a fost amicul lui.

- N-a fost un amic de-al lui ci mai degrabă un str ă in, Heath.Markham r ă mase cu privirea în gol, foarte furios.- Nu-mi place deloc aceast ă istorie cu Cleaver, spuse el. E ceva în

neregulă cu el începînd de luni.



- Şi nu crezi, spuse Vance, că alibiul dubios al acestui domn capă t ă osemnifica ţ ie aparte acum ? Cred că înţ elegi de ce te-am reţ inut de a-linteroga la club ieri. Mi-am închipuit că dacă reuşeşti să -l faci pe Mannix să ţ i se confeseze, vei fi într-o mai bună poziţ ie ca să obţ ii unele informa ţ ii elela Cleaver. Şi uite ce s-a înt împlat ! Triumful intuiţ iei ! Cu ce ştii despre el II

poţ i ancheta foarte dur.- Asta-i exact ce-am de gînd să fac ! spuse Markham şi sună după

Swacker. Adu-l aici pe Charles Cleaver, îi ordonă el nervos. Telefonează la clubul Stuyvesant şi i9.CS.Sci la el. Locuieşte la doi pa şi de club, pe strada 27 Vest. Spune-i că doresc să fie aici într-o jumă tate de or ă . Altminteritrimit poliţ ia să -l aducă aici cu că tuşe la mîini.

în urmă toarele cinci minute Markham r ă mase în picioare lîngă fereastr ă ,fumînd agitat, în timp ce Vance, cu un zîmbet pe buze citea The Wall Street Journal. HeathDâ u un pahar cu apă şi începu să bat ă odaia. In cur înd, Swacker reveni.

- Îmi pare r ă u, dar nu-l putem gă si. Cleaver a plecat undeva la ţ ar ă . Nuse întoarce deoît t îrziu, la noapte.

- La dracu ! Va trebui să a ştept ă m. Markham se întoarse că tre Heath : îl"arestezi pe Cleaver la noapte, şi-l aduci aici mîine diminea ţă lă ora nouă .

- Va fi aici, domnule ! Heath se opri din mişcare şi se întoarse spreMarkham. M-am gîndit, şi e ceva care mă tot sîeîie, domnule. Mai ţ ineţ iminte cutia neagr ă de acte de pe masa din camera de zi ? Era goală . într-oasemenea cutie' o femeie ţ ine scrisori şi diverse fleacuri. Iat ă ce mă chinuie :cutia n-a fost for ţ at ă ci descuit ă cu o cheie. Şi oricum, un spă rgă tor deprofesie nu-şi pierde timpul cu v

scrisori şi documente. înţ elegeţ i ce vreau să spun ?- Heath ! strigă Vance. Mă plec înaintea dumitale ! Mă culc la picioarele

dumitale ! Cutia de acte. descuiat ă şi goală ! Fireşte ! Skeel n-a deschis-o,nici vorbă de a şa ceva ! Asta a fost opera celuilalt individ.

- Ce crezi că era în acea cutie, Heath ? întrebă Markham'.- Am să v ă explic. A şa cum a spus domnul Vance mai înainte s-ar fi

putut să mai fie cineva în apartament tot timpul. Mi-a ţ i spus, de asemenea,că acest Cleaver a recunoscut c-a dat o groază de bani lui Oclell ca să -şirecapete scrisorile. Asta s-a petrecut în iunie. Dar să presupunem că nu i-a dat nici un ban. Să presupunem că s-a dus la ea luni sear ă ca să -şi reia

scrisorile. Asta explică istoria pe care v-a spus-o că a plă tit pentru scrisori.Iat ă deci cum se explică că a fost v ă zul acolo de Mannix.- Lucrul nu-i lipsit deloc de sens, recunoscu1 Markham. Dar unde ne

conduce ?- Ei bine, dacă acest Cleaver a luat cu el scrisorile luni seara, înseamnă

că le mai are încă . Iar dacă vreuna din scrisori e datat ă mai t îrziu- decît iunie, cînd spune că le-a r ă scumpă rat, avem dovada împotriva lui.

- A şa că ...- A şa că mi-am spus... Cleaver e plecat din ora ş ast ă zi... poate putem

pune mina pe acele scrisori...- S-ar putea să ne fie util. fireşte, spuse Markham rece, privindu-l. pe

Heath drept în ochi. Dar un asemenea lucru este cu totul imposibil.



- Şi totuşi, bombă ni Heath, Cleaver ne-a spus o groază de minciuni. XXIO CONTRADIC Ţ IE ÎN DATE A DOUA ZI DE DIMINEA ŢĂ , Markham, Vance şi cu mine am luat micul

dejun la restaurantul Prince George şi am sosit la cabinetul procurorului

general la cîteva minute după ora nouă . Heath, av îndu-l ală turi pe Cleaver,ne a ştepta în holul de recepţ ie.

Judecind după aerul lui Cleaver, Heath nu fusese prea amabil cu el.Cleaver se îndrept ă furios spre biroul, procurorului general şi îl a ţ inti peMarkham cu o privire rece şi r ă ut ă cioasă . , .

- Sunt cumva arestat ? întrebă el încet, dar cu o voce r ă guşit ă , plină deo indignare reţ inut ă .

- Nu încă , r ă spunse Markham scurt. Dar dacă veţ i fi, nu trebui să v ă mira ţ i. Lua ţ i loc.

Cleaver ezit ă şi se a şeză pe scaunul cel mai la înde- mînă .

- De ce-am fost sculat din pat la ora şapte şi jumă tate de că tre acest poliţ ist al dumneavoastr ă - ar ă t ă cu- degetul spre Heath - care m-a ameninţ at cu duba poliţ iei şi mandate deaducere atunci cînd am protestat împotriva unar metode at ît de brutale ?

- A ţ i fost ameninţ at numai cu procedura legală dacă a ţ i fi refuzat să urma ţ i invita ţ ia de-a veni aici. N-am mult timp azi, a şa c-am voit să audexplica ţ iile dumneavoastr ă f ă r ă înt îrziere.

- Nici nu mă gîndesc să v ă explic ceva în aceste condiţ ii, în ciuda efortului de a se st ă pîni, furia lui Clea- ver izbucni din plin. Eu nu sunt ungă inar pe care îl puteţ i aduce aici cu for ţ a ca să -3 teroriza ţ i cu metodele

dumneavoastr ă !- Nu sunt deloc satisf ă cut de atitudinea dumneavoastr ă , spuseMarkham ameninţă tor, iar dacă refuza ţ i să colabora ţ i ca un simplucet ăţ ean, va trebui să v ă modific statutul. Se întoarse că tre Heath : Du-teală turi şi cere-i lui Ben să completeze un mandat de arestare pentru CharlesCleaver. Apoi, bagă pe acest domn la zdup.

Cleaver tresă ri violent şi îşi trase adine r ă suflarea.- Pe ce bază ? întrebă el.- Pe baza acuza ţ iei că a ţ i ucis-o pe Margaret Odell.Cleaver să ri în picioare. Fa ţ a îi devenise palidă şi

musta ţ a împreună cu f ă lcile i se agitau spasmodic.- A ştepta ţ i ! Mă judeca ţ i nedrept ! Şi n-o să realiza ţ i nimic. Aceast ă acuza ţ ie n-are să stea în picioare nici mă car o clipă !

- Poate că nu. Dar dacă nu vreţ i să vorbiţ i aici, am să v ă fac să vorbiţ i la tribunal.

- Am să vorbesc aici ! Cleaver îşi reluă scaunul. Ce doriţ i să ştiţ i ?Markham scoase o ţ igar ă de foi şi o aprinse cu o înr cetineală deliberat ă .- Mai înt îi : de ce ne-a ţ i spus c-a ţ i fost la Boonton luni seara ?Cleaver se a şteptase evident ia aceast ă întrebare.- Cînd am citit despre moartea Canarului, am voit să -mi asigur un alibi,

iar fratele meu tocmai primise o amendă în Boonton. 'Aveam un alibi la mină , a şa că l-am folosit.



- De ce avea ţ i nevoie de un alibi ?- N-aveam nevoie. M-am gîndit insă că s-ar putea să -mi fie de folos. Se

ştie că fusesem în legă tur ă cu Odell, iar unii oameni erau la curent cu faptulcă mă şantajase, că ci le-am spus chiar eu, ca un prost. Cum ar fi Mannix,de pildă . Amîndoi am fost victimile ei.

- Acesta a fost singurul motiv pentru care a ţ i inventat un alibi ?Markham îşi a ţ inti privirea asupra lui.

- Nu-i un motiv destul de bun ? Şantajul ar fi fost un motiv, nu-i a şa ?- Un motiv nu e de-ajuns ca să st îrnească bă nuieli neplă cute.- Poate că e adev ă rat. N-am vrut să fiu totuşi v îr ît în aceast ă afacere.

Ce-a ţ i fi f ă cut în locul meu ?Markham se aplecă spre el cu un zîmbet ameninţă tor.- Faptul că domnişoara Odell v-a şantajat n-a fost singurul motiv de a

minţ i în legă tur ă cu alibiul. N-a fost. nici mă car motivul principal.Cleaver îşi contract ă pupilele, dar r ă mase nemişcat.

- Evident sunteţ i mai bine informa ţ i ca mine. Reuşi să vorbească liniştit.- Nu suntem mai bine informa ţ i, domnule Cleave: îl corijă Markham.

Dar nici nu suntem foarte departe de adev ă r. Unde a ţ i fost între oreleunsprezece şi două sprezece în noaptea de luni ?

- Poate că sunteţ i la curent ?- Aveţ i dreptate. V ă afla ţ i în apartamentul domnişoarei Odell."Cleaver f ă cu un gest dispreţ uitor, dar nu-şi putu ascunde şocul provocat

de dest ă inuirea lui Markham.- Dacă asta credeţ i, atunci înseamnă că nu ştiţ i nimic. N-am pus piciorul

în apartamentul ei de mai multe să p- t ă mîni. " .

- Avem un martor de încredere care susţ ine contrariul.- Martor ! Cuv întul se ivi cu greutate pe buzele lui Cleâ ver.Markham dă du din cap.- A ţ i fost v ă zut ieşind din apartamentul domnişoarei Odell şi pă r ă sind

clă direa pe uşa laterală la ora două sprezece f ă r ă cinci. luni.Cleaver r ă mase cu gura că scat ă şi începu să gîf îie uşor.- Iar între unsprezece şi jumă tate şi două sprezece noaptea, continuă

Markham, f ă r ă milă , domnişoara Odell a fost strangulat ă şi jefuit ă . Ce-aveţ ide spus ?

O vreme domni t ă cerea. în sf îr şit Cleaver spuse :

- Trebuie să reflectez la asta.Markham îl a ştept ă r ă bdă tor. După cîteva minute, Cleaver îşi reveni şi îşiîndrept ă ţ inuta.

- Am să v ă spun ce-am f ă cut în acea noapte, şi dacă vreţ i puteţ i să mă credeţ i. Devenise din nou un aventurier st ă pîn pe situa ţ ie. Nu mă interesează cîţ i martori aveţ i. Asta e singura istorie pe care o s-o auziţ i de la mine. Ar fi trebuit să v-o spun de la bun început, dar mi-am spus că n-aresens să mă bag într-o afacere ur ît ă f ă r ă să fiu silit. Poate că m-a ţ i fi crezut mar ţ ea trecut ă , dar acum v-a venit o idee şi vreţ i să efectua ţ i o arestarepentru a mulţ umi ziarele...

- Să auzim povestea, îi ceru Markham ferm. Dacă se verifică , n-aveţ i dece v ă teme de ziare.



Cleaver ştia că acest lucru era adev ă rat. Nici mă car cei mai înver şuna ţ iadversari politici ai lui Markham nu-l acuzaser ă : vreodat ă de a-şi cumpă ra favoruri, orieit de mici, comiţînd acte de injustiţ ie.

- Nu am prea multe de spus, începu Cleaver. M-am dus acasă la domnişoara Odell puţ in înainte de miezul nopţ ii, dar n-am intrat în

apartament. Nici mă car n-am sunat la uşă .- Asta e maniera dumneavoastr ă de a face vizite ?Pare dubios, nu-î a şa ? Dar e adev ă rat, totuşi. Voiam s-o v ă d,

intenţ ionam s-o v ă d, dar cînd am ajuns la uşa ei m-am r ă zgîndit...- O secundă ... Cum a ţ i intrat în clă dire ?- Pe uşa laterală , cea care dă în alee. Am folosit-o întotdeauna cînd era

deschisă . Domnişoara Odell mi-a cerut s-o fac, ca să nu mă vadă operatorultelefonic că vin a şa de des.

- Şi acea uşă era descuit ă luni seara ?- Cum altfel a ş fi putut să intru ? O cheie nu mi-ar fi fost de folos, chiar

presupunînd c-a ş fi avut una, că ci uşa se închide cu un ză vor pe dină untru.M-a surprins totuşi, că ci era prima oar ă cînd am gă sit uşa descuiat ă la oor ă at ît de t îrzie.

- Deci a ţ i intrat pe uşa laterală . Ce-a ţ i f ă cut apoi ?- Am mers pe coridorul din dos şi am ascultat la uşa apartamentului

domnişoarei Odell. M-am. gîndit că s-ar fi putut să fie cineva la ea şi nu voiam să sun la uşă dacă nu era singur ă ...

- Ierta ţ i-mă că v ă întrerup, domnule Cleaver, interveni Vance, dar ce v-a f ă cut să credeţ i că se afla cineva înă untru ?

Cleaver ezit ă .

- Poate, încercă Vance să -l încurajeze, că înainte de-a veni i-a ţ i telefonat domnişoarei Odell. şi v-a r ă spuns o voce bă rbă tească ?

Cleaver dă du afirmativ din cap.- Nu V ă d ce sens. are să neg. Da, acesta era motivul.- Şi ce v-a spus acel om la telefon ?- Foarte puţ in. A zis : ,.Alo ?" şi, cînd am cerut să vorbesc cu

domnişoara Odell, mi-a r ă spuns că nu-i acasă şi a închis telefonul. Vance se adresă lui Markham.- Asta cred că explică declara ţ ia lui Jessup în ceea ce priveşte apelul

telefonic la apartamentul lui Odell la ora două sprezece f ă r ă două zeci.

' l- Probabil. Markham. vorbi plictisit. Era mai interesat de spusele luiCleaver asupra a ce s-a petrecut mai t îrziu, dar reluă conversa ţ ia de unde oîntrerupse Vance.

- Spuneţ i c-a ţ i tras cu urechea la uşa apartamentului. Ce v-a f ă cut să nu suna ţ i ?

- Am auzit o voce bă rbă tească înă untru.Markham se îmbăţ oşă brusc.- O voce bă rbă tească ? Sunteţ i sigur ?- Asta am spus. Cleaver era foarte calm : O voce de bă rbat. Altminteri a ş

fi sunat la uşă .- A ţ i putut identifica vocea ?



- Nu. Era neclar ă şi suna cam r ă guşit. Nu era o voce cunoscut ă . Dar sunt înclinat să spun că era aceea şi voce care a r ă spuns la telefon.

- A ţ i înţ eles ceva din ce spunea ?Cleaver se încrunt ă şi se uit ă pe fereastra deschisă .- Îmi amintesc cum sunau cuvintele, spuse ei încet. Nu le-am dat nici o

atenţ ie la vremea aceea. Dar după ce-â m citit ziarele a doua zi, acele cuvintemi-au revenit in minte...

- Şi care erau acele cuvinte ? îl întrerupse Markham ner ă bdă tor.- Din cîte mi-am putut da seama erau : ..Oh, Dumnezeule ! Oh,

Dumnezeule !" repetate de mai multe ori.Declara ţ ia creă o not ă de groază în vechiul birou, o groază eivdent ă şi din

cauza tonului calm şi indiferent cu care fuseser ă repetate acele cuvinte.După o scurt ă pauză , Markham îl întrebă :

- Şi ce-a ţ i f ă cut cînd a ţ i auzit acea voce ?- M-am întors pe v îrfurile picioarelor la uşa laterala şi am ieşit din

clă dire. Apoi m-am dus acasă .Urmă o t ă cere scurt ă . Declara ţ ia lui Cleaver constituise o surpriză . Se

potrivea însă perfect cu declara ţ ia lui Mannix. Vance se sculă din fotoliulsă u.

- Asculta ţ i, domnule Cleaver, ce-ţ i f ă cut între orele două sprezece f ă r ă două zeci, cînd i-a ţ i telefonat domnişoarei Odell, şi două sprezece f ă r ă cinci, cînd a ţ i ieşit din clă dire pe uşa laterală ?

- Eram în metrou venind de pe strada 23, r ă spunse el după o mică pauză .

- Ciudat, foarte ciudat. Vance se uit ă la v îrful ţ igă rii sale. în acest caz n-a ţ i fi putut telefona nimă nui în decursul acelor cincisprezece minute.

Brusc mi-am amintit de declara ţ ia domnişoarei La Fosse că Cleaver îitelefonase luni seara la ora două sprezece f ă r ă zece. F ă r ă a-şi tr ă da sursa informa ţ iilor, Vance crease o stare de incertitudine în mintea celuilalt.Cleaver vorbi vag.

- E posibil, nu-i a şa, ca să fi telefonat după ce-am ieşit din metrou pestrada 72 şi mai înainte de-a ajunge la domnişoara Odell.

- Fireşte că e posibil, murmur ă Vance. Şi totuşi, dacă examină mlucrurile matematic, dacă a ţ i fi telefonat domnişoarei Odell la ora

două sprezece f ă r ă două zeci, Mar apoi a ţ i fi luat metroul şi a ţ i fi că lă torie cuel pînă în strada 72, apoi. a ţ i mai fi mers pe jos pînă în strada 71, a ţ i fiintrat in clă dire, a ţ i fi ascultat la uşă şi a ţ i fi plecat de acolo la două sprezecef ă r ă cinci, nu cred c-a ţ i mai fi avut timp pe drum să mai da ţ i telefon cuiva.Dar n-am să insist, A ş dori însă să ştiu ce-a ţ i f ă cut între ora unsprezece şidouă sprezece f ă r ă două zeci, cînd a ţ i telefonat domnişoarei Odell ?

Cleaver îl studie cu atenţ ie pe Vance.- Ca să fiu sincer, eram supă rat. în acea sear ă . Ştiam că domnişoara

Odell se afla cu un alt bă rbat, anulase o înt îlnire cu mine, şi atunci am bă tut str ă zile cam o or ă şi jumă tate, furios şi neliniştit. - A ţ i bă tut str ă zile ? îl întrebă Vance.



- Chiar a şa, r ă spunse Cleaver cu impertinenţă . Apoi, Sntorcîndu-se spreMarkham, îl privi lung şi bă nuitor. Mai ţ ineţ i minte că v-am sugerat mai demult; c-a ţ i putea afla ceva de la un doctor Lindquist ? A ţ i luat vreodat ă legă -tura cu el ?

Mai înainte ca Markham să -i r ă spundă , Vance inter-

.veni :- Ah, deci asta e î Doctoral Lindquist ! Fireşte ! A şadar, domnule

Cleaver a ţ i bă tut str ă zile ! Str ă zile ? Nici mai mult, nici mai puţ in 1 Nici nuse putea altfel. Apoi, din senin, mâ întreba ţ i de doctorul Lindquist. De ce dedoctorul Lindquist ? Nimeni n-a pomenit de el. Str ă zile şi doctorul Lindquist merg împreună , ca Parisul şi primă vara, Foarte amuzant, teribil deamuzant. Am mai dat de o problemă .

Markham şi Heath îl privir ă pe Vance de parcă ar fi înnebunit subit, dar acesta scoase o ţ igar ă şi o aprinse. Apoi îi zîmbi înşelă tor lui Cleaver.

- A venit vremea, dragă domnule, să ne spuneţ i cînd şi unde l-a ţ i

înt îlnit pe doctorul Lindquist în timp ce belea ţ i str ă zile luni seara. Dacă refuza ţ i, v ă promit c-am s-o fac eu pentru dumneavoastr ă .

Trecu un minut lung pînă să r ă spundă Cleaver. în tot acest timp, ochiilui duri r ă maser ă a ţ intiţ i asupra procurorului general.

- V-am spus mai toat ă povestea, a şa că v ă spun acum şi restul ei. R îsetrist. M-am dus la apartamentul domnişoarei Odell puţ in înainte deunsprezece şi jumă tate, crezînd că avea să fie acasă la acea or ă . Acolo amdat de doctorul Lindquist la intrarea în al«e. Mi-a spus că era cineva cudomnişoara Odell. A şa că am. dat colţ ul pînă la hotelul Ansonia. După vreozece minute i-am telefonat domnişoarei Odell şi mi-a r ă spuns o voee

bă rbă tească . Am mai a şteptat zece minute şi am telefonat unei prietene' de-a ei, sper înd să aranjă m o petrecere. Neav înd succes, m-am întors la apartament. Doctorul dispă ruse, a şa încît am luat-o pe alee şi am intrat peuşa laterală . După ce-am ascultat la uşă un minut, după cum v-am' spus, şiauzind 0 voce bă rbă tească , am plecat acasă ... Asta-i tot.

în acel moment intr ă Swacker şi îi murmur ă ceva lui Heath. Sergentul seridică şi îl urmă plictisit afar ă dincamer ă . Reveni însă imediat cu un dosar voluminos pe care i-l înmînă luiMarkham şoptindu-i ceva la ureche. Markham pă ru uimit şi agasat.F ă cîndu-i semn lui Heath să -şi reia locul, i se adresă lui Cieaver !

Am să v ă rog să a ştepta ţ i în camera de primire cîteva minute. Tocmai amaflat altceva important.Cieaver ieşi şi Markham deschise dosarul.- Nu-mi place asta, Heath. Ţ i-am spus ieri cind ai sugerat-o.- Înţ eleg, r ă spunse Heath, mai puţ in iritat decît ar fi trebuit. Dar dacă

aceste scrisori sunt ce dorim noi, şi Cieaver nu ne-a minţ it, am să cer unuipoliţ ist să le pună la loc şi nimeni n-are să ştie c-au fost luate de acolo. Iar dacă îl dovedes^pe Cieaver c-a minţ it, atunci avem un motiv serios ca să -larest ă m.

Markham nu contest ă afirma ţ ia. Cu un gest de silă , începu să se uiteprin scrisori, privind mai ales la date. Puse la loc două poze după ce se uit ă la ele doar superficial. O alt ă bucat ă de hîrtie, ce pă rea să conţ ină un desen



în tuş, îl f ă cu s-o rupă şi s-o arunce la coş. Puse de-o parte trei scrisori.După alte cinci minute de cercetare, v îr î totul in dosar. Apoi f ă cu un semncu capul lui Heath.

- Adu-l pe Cieaver înapoi, spuse el şi se întoarse cu privirea a ţ intit ă afar ă pe fereastr ă .

De îndat ă ce Cieaver îşi reluă locul în fa ţ a biroului, Markham spuse f ă r ă să se uite la el :

- Mi-a ţ i spus că . v-a ţ i r ă scumpă rat scrisorile în iunie trecut de la domnişoara Odell. Mai ţ ineţ i minte la ce dat ă a ţ i- f ă cut-o ?

- Nu exact, spuse Cieaver degajat. Pe la începutul lunii, poate îndecursul primei să pt ă mîni cr.ed.

Markham se întoarse brusc si îi ar ă t ă cele trei scrisori pe care lereţ inuse.

- Cum se face atunci că aveţ i în posesia dumneavoastr ă scrisori pe carele-a ţ i scris domnişoarei Odell din. Adirondacks la sf îr şitul lui iulie ?

Cleaver se controla perfect. După o clipă de t ă cere stoică , r ă spunse cu o voce calmă , liniştit ă :

- A ţ i obţ inut aceste scrisori în mod ilegal, fireşte.Markham se simţ i prost, dar era exasperat de înşelă toriile neîncetate ale

lui Cleaver.- Îmi pare r ă u să spun, zise el, că au fost luate din apartamentul

dumneavoastr ă , deşi v ă asigur că lucrul s-a efectuat f ă r ă permisiunea mea.Dar fiindcă mi-au intrat pe nea şteptate în posesie, cred că cel mai înţ elept lucru e să v ă explica ţ i. Am gă sit o cutie de documente goală în apartamentuldomnişoarei Odell în diminea ţ a cînd am descoperit cadavrul ei, după toate

aparenţ ele, a fost deschisă luni seara.- înţ eleg, .r ă spunse Cleaver şi r îse gros. Perfect. Nu mă a ştept să mă

credeţ i, dar n-am achitat banii pentru şantaj decît la jumă tatea lui august,cam acum vreo trei să pt ă mîni. Scrisorile mi-au fost înapoiate la acea dat ă . V-am spus de iunie ca să dau data cît mai mult înapoi, că ci mi-am închipuit că aceast ă afacere, cu cît era mai îndepă rtat ă de mine, cu at ît aveam să fiu bă nuit mai puţ in.

Markham r ă mase cu scrisorile în mină neştiind ce să facă . Vance îi să riîn ajutor.

- Cred, spune el, că ar fi normal să accept ă m explica ţ iile domnului

Cleaver şi să -i înapoiem scrisorile de dragoste.După un moment de ezitare, Markham luă dosarul, puse la loc scrisorileşi îl înmînă lui Cleaver.

- A ş dori să v ă spun că nu mi-am dat permisiunea pentru confiscarea aceste corespondenţ e. A ţ i face mai bine dacă a ţ i lua-o acasă şi a-ţ i distruge-o. Nu v ă mai reţ in. V ă rog r ă mîneţ i în ora ş ca să pot intra în legă tur ă cudumneavoastr ă .

- N-am intenţ ia să fug, r ă spunse Cleaver. Heath îl conduse la lift.UN APEL TELEFONICHEATH SE ÎNTOARSE LA birou, dînd din cap disperat.- -Trebuie să ii fost o adev ă rat ă veghe în apartamentul lui Odell luni

seara. O adunare la miezul nopţ ii a tuturor admiratorilor acestei doamne.



Mannix ,u fost acolo, nici vorbă , şi l-a v ă zut pe Cleaver, iar Cleaver peLindquist, iar Lindquist pe Spotswoode...

- E adev ă rat, dar nimeni nu 3-a v ă zut pe Skeel.- Nenorocirea noastr ă , spuse Markham, e că nu ştim cît de adev ă rat ă e

povestea relatat ă de Cleaver. Ascult ă , Vance, crezi că a r ă scumpă rat într-

adev ă r scrisorile în august ?- N-avem cum să ştim. E teribil de confuz..- Oricum, continuă Heath, declara ţ ia lui Cleaver în ce priveşte chemarea

telefonică la ora două sprezece f ă r ă două zeci e verificat ă de mă rturia lui Jessup. Bă nuiesc că Cleaver l-a v ă zut pe Lindquist în acea noapte, că ci el a fost primul care ne-a avertizat în privinţ a doctorului. A riscat, că ci doctorulputea să ne spună că l-a v ă zut pe Cleaver.

- Dar dacă -Cleaver ar fi avut un alibi serios, spuse Vance, ar fi putut pur şi simplu să afirme că doctorul minte. în consecinţă , fie că accepţ i saunu istoriile lui Cleaver, poţ i fi sigur că a fost un vizitator în acea sear ă , în

afar ă de Skeel, în apartamentul lui Odell.-Tot ce se poate, r ă spunse Heath f ă r ă chef. Dar în acest caz, cealalt ă

persoană ne poate sluji ca dovadă împotriva lui Skeel.- Asta nu-i exclus, Heath, spuse Markham încrun- t îndu-se cam

perplex. At ît că a ş dori să aflu cum a fost descuiat ă uşa pe la miezul nopţ ii pe care at ît IVIannix cit şi Cleaver aufolosit-o.

- Îţ i pierzi vremea cu fleacuri, spuse Vance indiferent. Problema cu uşa se va rezolva de la sine în clipa cînd vom afla cine ţ inea companie canarului,împreună cu Skeel, în colivia ei aurit ă .

- După pă rerea mea, e vorba de Mannix, Cleaver şi Lindquist. Numai eiar fi putut să se afle acolo. Dacă accept ă m povestea originală a lui Cleaver în liniile ei mari, fiecare dintre ei a avut prilejul să intre în apartament intreunsprezece şi jumă tate şi miezul nopţ ii.

- E adev ă rat, dar nu ai decit declara ţ ia lui- Cleaver că Lindquist se afla în vecină tate. Iar aceast ă declara ţ ie,'- nefiind verificat ă de altcineva, nupoate fi acceptat ă , ca purul adev ă r.

Heath se uit ă la ceas.- Ce se înt împlă cu infirmiera pe care a ţ i chemat-o la ora unsprezece ?- Sunt extrem de îngrijorat în privinţ a ei de o or ă întreagă . Vance pă rea

într-adev ă r foarte tulburat. Sincer, n-am nici cea mai mică dorinţă s-oînt îlnesc pe femeia asta. Mai bine să -l a ştept ă m pe doctor pînă la zece şi ju-mă tate, Heath.

Nici nu terminase de vorbit, cînd Swacker îl informă pe Markham că doctorul 'Lindquist sosise cu ştiri de mare importanţă . Era o situa ţ ieamuzant ă . Markham izbucni în r îs, în timp ce Heath se uit ă la Vancecomplet uluit.

- Nu-i vorba de vr ă ji, Heath, spuse Vance zîmbind. Doctorul a priceput ieri că eram pe cale de-a descoperi c-ă minţ it a şa încît s-a decis să vină aicica să explice personal situa ţ ia. E simplu, nu ?

- Foarte. Expresia se uluială dispă ru de pe fa ţ a lui Heath.



Cînd doctorul Lindquist păşi în camer ă , am observat că expresia deurbanitate i se ştersese de pe figur ă . Avea o înf ăţ işare temă toare şi' respectuoasă . Se vedea că se afla sub o marepresiune. '""\:v :,v

- Am venit aici, domnilor, anunţă el a şezînau-se pe scaunul oferit de

Markham, ca să v ă spun adev ă rul în privinţ a evenimentelor de luni seara.- Adev ă rul e întotdeauna binevenit, domnule doctor, îi r ă spunse

Markham încurajator.Doctorul Lindquist se aplecă în semn de recunoa ştere a acestui lucru.- Regret adine că n-am urmat calea primului îndemn, dar în acel

moment n-am relizat pe deplin importanţ a faptelor. F ă cînd o falsă declara ţ ie, am avut sentimentul că nu am alt ă alegere decît să mă ţ in de ea.Cu toate acestea, după o matur ă considera ţ ie am ajuns la concluzia că sin-ceritatea e calea cea mai bună . Adev ă rul, domnule, e că n-am fost lingă doamna Breedon luni seara între orele pe care le-am menţ ionat. Am r ă mas

acasă pînă la ora zece şi jumă tate. Apoi m-am dus la domnişoara Odell undeam sosit cu puţ in înainte de ora unsprezece. Am r ă mas afar ă în stradă pînă ja unsprezece şi jumă tate. Apoi m-am întors acasă , .

- O declara ţ ie at îţ de sumar ă cere unele amă nunte.- Îmi dau seama de asta. Sunt gata să dau amă nunte. Doctorul

Lindquist ezit ă şi o expresie de jenă apă ru pe fa ţ a lui. îşi str înse pumnii : Auzisem că , domnişoara Odell mergea la'un dineu, apoi la teatru cu undomn pe nume Spotswoode şi ideea a început să mă obsedeze. Spots- woodeera r ă spunză tor de faptul că domnişoara Odell şe# îndepă rtase de mine şiamestecul lui mă f ă cuse să profer acele ameninţă ri la adresa ei. în timp ce

eram acasă în acea sear ă , am fost cuprins de un impuls să duc ameninţ area la capă t. De ce nu, m-am întrebat, poate că astfel pun capă t unei situa ţ iiinsuportabile. Şi de ce să nu-l v îr pe Spotswood în acest scandal ?

In timp ce vorbea, doctorul deveni tot mai agitat. Nervii de lingă ochiîncepur ă să -i tremure şi umerii i se zguduiau ca ai unui om pradă uneifebre.

- Ţ ineţ i minte, domnilor, că sufeream mari chinuri şi că ura mea fa ţă de Spotswoode îmi blocase ra ţ iunea. F ă r ă să -mi dau seama de cef ă ceam, sub îndemnul unei hot ă r îri irezistibile, am luat un revolver cu mineşi am plecat de acasă . Credeam că domnişoara Odell şi Spotswoode aveau

să se întoarcă în cur înd de la teatru şi voiam să -mi fac drum cu for ţ a înapartament şi să -mi duc planul pînă la capă t. Eram pe celă lalt trotuar cîndi-am v ă zut intr înd în casă ; era aproape de unsprezece noaptea, şi cînd amfost pus în fa ţ a situa ţ iei, am ezitat Mi-am amînat r ă zbunarea, amuzîndu-mă cu ideea dement ă că erau la discreţ ia mea...

Mîinile îi tremurau tot mai tare şi nervii de pe fa ţă îi zv îcneâ u.- Timp de o jumă tate de or ă am a şteptat f ă cînd planuri. Apoi, cînd

eram gata să intru şi să -mi realizez: planul, a sosit un tip pe nume Cleaver care m-a v ă zut. S-a oprit şi a vorbit cu mine. Am crezut eâ se ducea s-o viziteze pe domnişoara Odell, a şa că i-am spus că mai avea un invitat, A plecat spre Broadway şi în timp ce a şteptam să dea colţ ul, Spotswoode a ieşit din clă dire şi s-a suit într-un taxi care tocmai tr ă sese la scar ă . Planul



meu fusese ratat, că ci a şteptasem prea mult... Brusc, mi s-a pă rut că mă trezesc dintr-un coşmar teribil. Eram gata să mă pr ă buşesc, şi m-am t îr ît acasă cu mare greutate. Asta-i tot ce s-a înt împlat, v ă jur !

Se pr ă buşi pe scaun. Tensiunea nervoasă care îl susţ inuse in t'imfmlrelat ă rii se epuizase şi acum pă rea indiferent şi posac. R ă mase cîteva

minute t ă cut, respir înd greu şi trecîndu-şi mîna pe frunte. Nu era într-ostare de a mai fi anchetat a şa că Markham chemă pe Traey şi dă du dis-poziţ ii ca Lindquist să fie dus acasă .

- Epuizare datorit ă isteriei, coment ă Vance calm. Toţ i aceşti tipiparanoici sufer ă de neurastenie serioasă , într-un an ajunge sigur într-unspital de boli nervoase.

- S-ar putea, domnule Vance, r ă spunse Heath cu o ner ă bdare caretr ă da lipsa lui de entuziasm fa ţă de tema psihologiei anormale. Ce neinteresează la ora actuală e cum se potrivesc teoriile acestor oameni.

- Ai dreptate, spuse Markham, E o not ă de adev ă r în ce spun.

- Am să te rog să observi, sublinie Vance, că toate aceste istorii nuelimină pe nici unul dintre ei de pe lista vinova ţ ilor. Relat ă rile lor sesincronizează perfect şi totuşi, în ciuda acestei coordonă ri frumoase, oricaredintre ei ar fi putut să fie în apartamentu lui Odell în acea sear ă . De pildă .Mannix ar fi putut intra în apartamentul numă rul 2 înainte de sosirea luiCleaver şi să tragă cu urechea. L-ar fi putut vedea pe Cleaver plec îrid în mo-mentul cînd el însuşi pă r ă sea apartamentul. Cleaver ar ti putut să fi vorbit cu doctorul la ora unsprezece şi jumă tate, să fi mers pînă la Ansonia, să sefi întors înainte de două sprezece, să fi intrat în apartament şi să fi ieşit înclipa cînd Mannix deschidea uşa de la apartamentul domnişoarei Frisbee.

Pe de alt ă parte, doctorul nostru at ît t de nevricos, s-ar fi putut duce în apartament după plecarea lui

Spotswoode, la unsprezece şi jumă tate, ar fi putut să r ă mînă acolo vreodouă zeci de minute, apoi să plece înainte de întoarcerea lui Cleaver de ia Ansonia... Nu, istoriile lor nu-i disculpă deloc...- Nu mai spun, zise Markham. că ţ ipă tul'de „Oh, Dumnezeule" ar fi

putut fi scos fie de Mannix, fie d? Lindquist, fireşte, cu condiţ ia ca Cleaver să -l îi auzit,într-adev ă r.

- L-a auzit f ă r ă îndoială , spuse Vance. Cineva invoca pe Dumnezeu înacel apartament, pe la miezul nopţ ii. Cleaver n-are destulă imagina ţ ie ca să

inventeze o astfel de istorie pitorească ...- Dar dacă Cleaver a auzit mtr=adev ă r acea voce. protest ă Markham,atunci e eliminat automat dintre suspecţ i.

- Gituşi de puţ in, amice. S-ar putea să ii auzit asta după ce-a ieşit dinapartament, dîndu-şi seama pentru prima oar ă că cineva fusese ascunsacolo în timpul vizitei lui.

- Vrei să spui, persoana ascunsă în dulap ?- Fireşte... S-ar putea să fi fost Skeel, care ieşind din ascunză toarea să şi

fiind martorul devast ă rii - a scos acea exclama ţ ie.- At ît doar, coment ă Markham sarcastic, că Skeel" nu-mi face impresia

unui tip evlavios.



- La asta te referi ? Spuse Vance indiferent, O chestiune de optică .Persoanele neevlavioase apelează mai des la numele lui Dumnezeu decit ceimai buni creştini: Singurii teologi autentici şi de încredere' sunt ateii.

Heath, care st ă tuse într-o medita ţ ie t ă cut ă . îşi scoase ţ igara de foi dingur ă şi oft ă adînc.

- De acord, bombă ni el. sunt gata să recunosc că altcineva în afar ă deSkeel s-a introdus în apartament şi că Dude s-a ascuns în dulapul cu haine.Dar în acest caz. vizitatorul n-a avut cum să -l vadă pe Skeel şi n-are să nefolosească la nimic, chiar dacă îl identifică m.

- Nu-ţ i bate capul cu asta, Heath, îl sf ă tui Vance bine dispus. Cînd vomidentifica pe celă lalt vizitator misterios, ai să vezi cum ai să -ţ i schimbidispoziţ ia. Ai să binecuv întezi ceasul cînd l-am identificat. Ai să dansezi defericire. Ai să cînţ i de bucurie.

- Prostii ! spuse Heath.Swacker intr ă cu un raport pe care îl lă să pe biroul procurorului general.

- Arhitectul a transmis acest raport prin telefon.Markham îi aruncă o privire. Era un raport foarte

scurt.- Nu ne e de nici un ajutor, spuse el. Pereţ ii sunt solizi şi nu exist ă

intr ă ri secrete.- Ce ghinion, Heath, oft ă Vance. V-a trebui să abandonezi ideea

inspirat ă de filme. Ce trist !Heath mirii ceva r ă u dispus.- Chiar şi f ă r ă nici o alt ă posibilitate de-a intra şi ieşi, cu excepţ ia uşii

laterale, îi spuse el lui Markham, nu s-ar putea să obţ inem un mandat şi o

condamnare împotriva lui Skeel, acum cînd ştim că uşa o fost descuiat ă luniseara ?

- Am putea, Heath, dar am fi confrunta ţ i cu problema principală de a ar ă ta cum a fost descuiat ă şi ză vorit ă la loc după plecarea lui Skeel. Iar avocatul lui are să se concentreze asupra acestui aspect. Mai bine să a ştept ă m să vedem ce are să se mai înt împle.

Ceva ,.se înt împlă " imediat. Swacker intr ă şi îi spuse lui Heath că Snitkindorea să -l vadă pe loc.

Snitkin îşi f ă cu apariţ ia vizibil agitat, întov ă r ăşit de un omuleţ îmbă tr înit,îmbr ă cat prost, care pă rea speriat şi temă tor. Poliţ istul avea în mînă un

pacheţ el înf ăşurat în ziar, pe care îl puse pe biroul procurorului general cuun aer triumf ă tor.- Bijuteriile Canarului, anunţă el. Le-am verificat după lista dat ă de

femeia de serviciu, şi sunt toate aici.Heath să ri din loc. dar Markham începuse între timp să desfacă pachetul

cu mare nervozitate. Cînd foile de ziar au fost îndepă rtate, am v ă zut ogr ă mă joar ă de bijuterii str ă lucitoare, mai multe inele, superb lucrate, trei br ăţă ri magnifice, o broşă cu un soare pe ea şi o lornet ă lucrat ă delicat.Pietrele preţ ioase erau toate destul cfe mari şi cu o t ă ietur ă neobişnuit ă ,

Markham îşi ridică cercet ă tor privirea şi Snitkin, f ă r ă să mai a ştepteîntrebarea evident ă , spuse :



- Le-a gă sit acest tip, Potts. E mă tur ă tor de stradă şi spune că erau într-o ladă de gunoi lingă Flatiron Buil- ding. Le-a gă sit ieri după -amiază , a şa spune, şi le-a luat cu el acasă . Apoi s-a speriat şi azi-diminea ţă ie-a adus la poliţ ie.. Domnul Potts tremura vizibil.

- A şa e, dpmnule, a şa e, îl asigur ă el pe Markham cu mare seriozitate şiteamă . Mă uit în tot ce ză resc. N-am vrut să fac nici un r ă u luîndu-le acasă .N-aveam de gînd să le ţ in. N-am închis ochii toat ă noaptea de grija lor, iar azi-diminea ţă , de îndat ă ce m-am sculat, le-am adus la poliţ ie. Tremura at ît de tare încît am crezut că are să se pr ă buşească .

- E în regulă , Potts, îi spuse Markham pe un ton blînd. Apoi se adresă lui Snitkin :- Dă -i drumul. Ia-i însă numele şi adresa. Vance cercet ă hîrtia în care fuseser ă înf ăşurate bijuteriile.- Ascult ă , spuse el, adresîndu-se mă tur ă torului, asta-i hîrtia în care le-

ai gă sit ?- Da, domnule, n-am schimbat nimic.- Te cred.Domnul Potts, liniştit, ieşi din camer ă urmat de Snitkin.- Flatiron Building e direct peste drum de Madison Square şi de clubul

Stuyvesant, observ ă Markham în- crunt îndu-se.l- Chiar a şa. Vance ar ă t ă spre marginea stingă a ziarului. Să reţ ii că acest

Herald de ieri are_trei gă uri ca acelea lă sate de rama de lemn în care se ţ inziarele la cluburi.

- Ce privire poţ i să ai, domnule Vance, spuse Heath, inspect înd şi el

ziarul.'- Am să mă ocup de asta, spuse Markham furios, şi apă să pe un buton.

La club, ziarele sunt ţ inute timp de-o să pt ă mînă .Cînd Swacker apă ru, Markham îi ceru să ia .imediat legă tura cu

intendentul clubului la telefon. După o scurt ă pauză , Swacker obţ inu legă tura. După o conversa ţ ie decinci minute, Markham închise telefonul şi îl privi pe Heath, uimit,

- Clubul primeşte două numere din Herald. Ambele exemplare sunt la club.

- Nu ne-a spus oare Cleaver că el nu citea decît Herald pentru cursele

de cai ? Vance puse întrebarea cu totul surprinză tor,- Cred că ai dreptate, spuse Markham. reflect înd la sugestie. Cu toateacestea ambele exemplare de la club sunt acolo. Se întoarse că tre Heath :Cînd l-ai verificat pe Mannix, te-ai interesat la ce club e membru ?

- Sigur, Heath scoase un carneţ el şi dă du cîteva pagini. E membru la cluburile Furrier şi la Cosmopolis.

Markham împinse telefonul spre el.- Vezi ce poţ i afla.Heath îşi termină treaba într-un sfert ele or ă .- Nimic, anunţă el în cele din urmă . Clubul Furrier nu.foloseşte rame

pentru, ziare iar Cosmopolis nu pă strează numerele, vechi.- Ce se înt împlă cu clubul lui Skeel, Heath ? întrebă Vance.



- Ştiu că descoperirea bijuteriilor înlă tur ă teoria mea privitoare la Skeel,zise Heath cu o expresie v ă dit iritat ă . Dar ce sens are să insist ă m-? Dacă v ă închipuiţ i c-am să -l absolv pe acel tică los numai pentru că bijuteriile luiOdell au fost gă site într-o ladă de gunoi, greşiţ i. Nu uita ţ i că -l supraveghemfoarte îndeaproape. Poşte că s-a speriat şi a dat semnalul unui complice la

care a lă sat bijuteriile.- Cred mai degrabă că un spă rgă tor profesionist ca Skeel ar fi

încredinţ at bijuteriile unui alt profesionist. Dar chiar şi a şa, crezi că acest amic s-a descotorosit de bijuterii doar fiindcă Skeel s-a speriat ?

- Poate că nu. Exist ă însă o explica ţ ie a gă sirii acestor bijuterii, şi cînd o vom afla, n-are să -l elimine pe Skeel.

- Nu, explica ţ ia n-are să -l elimine pe Skeel, spuse Vance, dar are să -ischimbe cu totul situa ţ ia.

Heath îl cînt ă ri din priviri. Ceva în tonul lui Vance îi st îmise curiozitatea şi îl puse pe gînduri, Vance fusese deseori corect în aprecierea oamenilor şi

a lucrurilor pentru a putea fi ignorat.înainte de-a apuca să -i r ă spundă , Swacker intr ă în camer ă foarte a ţîţ at.- La Telefon e Tony Skeel şi doreşte să vorbească cu dumneavoastr ă , îi

spuse el lui Markham,în ciuda aerului să u rezervat, Markham fu surprins.- Ascult ă , Heath, spuse el, ia acest telefon şi ascult ă la celă lalt aparat. îi

f ă cu semn lui Swacker care dispă ru pentru a face legă tura telefonică .Markham ascult ă cîteva minute. Apoi, după o scurt ă discuţ ie, se declar ă

de acord cu propunerea care fusese f ă cut ă şi conversa ţ ia se încheie.- Bă nuiesc că Skeel doreşte o audienţă spuse Vance. O a şteptam.

- Da. O să fie aici miine la ora zece.- A insinuat cumva că ştie cine a .asasina t Canarul ?- Asta pretinde. A promis că -mi spune întreaga istorie miine diminea ţ a.- El e cel care ştie ce s-a petrecut, spuse Vance.- Dar domnule Markham, zise Heath," care st ă tuse cu mîna pe telefon,

privindu-l cu neîncredere şi uluiala, nu înţ eleg de ce nu-l aduceţ i aici ast ă zi,- DUpă cum ai auzit, Skeel a insistat să vină miine şi a ameninţ at că nu

va spune nimic dacă for ţ ez lucrurile, N-are sens să -l avem împotriva noastr ă . Putem rata o şansă de a elucida cazul dacă dau ordin să fie adusaici cu for ţ a. Mîine. e perfect. Are să fie linişte aici. Pe deasupra, un poliţ ist

îl supraveghează tot timpul pe Skeel, a şa că nu poate să fugă .- Bă nuiesc că aveţ i dreptate, spuse Heath. Skeel e temă tor şi devineîncă păţînat cînd are prilejul, spuse Heath cu pasiune.

- Am să -l chem pe Swacker aici mîine ca să -i ia o depoziţ ie, continuă Markham. Ai grijă să pui unul din

poliţ işti în lift, că ci operatorul are zi liber ă duminica. De asemenea, unalt om în holul de la intrare şi altul în biroul lui Ş wacker. Vance se întinseca să se dezmor ţ ească şî se sculă în picioare.

- Ce gentil din partea acestui domn să ne dea un telefon acum. Mă gîndisem să merg la Galeria Durand-Ruel să mă uit la nişte tablouri deMonet azi după -amiază , şi mă temeam că n-am să reuşesc să mă despart -de acest caz fascinant Dar acum, întrucît apocalipsul e programat mîine



diminea ţă , am să -mi satisfac gusturile cu pictorii impresîonişti. Pe mîine,Markham. La revedere, Heath.

XXIIIÎNT ÎLNIREA DE LA ORA ZECE

CÎND NE-AM TREZIT A doua zi diminea ţă , afar ă burniţ a - primul

avertisment al iernii plutea în aer. La opt şi jumă tate ne-am luat miculdejun în bibliotecă , iar la ora nouă a sosit ma şina Iu; Vance pe care ochemase cu o zi mai înainte. Am cobor ît pe Fifth Avenue, «acum aproapepustie şi înv ă Aiit ă într-o cea ţă galbenă , şi ne-am îndreptat spreapartamentul lui Markham pe strada 12 Vest. Markham ne a ştepta în fa ţ a casei şi a intrat în ma şină f ă r ă să ne salute. Judecind după expresia luipreocupat ă şi neliniştit ă , mi-am dat seama că se bizuia mult pe ceea ceurma să afle de la Skeeî.

Am luat-o pe West Broadway, pe sub şinele metroului aerian, f ă r ă ca vreunul din noi să deschidă vorba. In cele din urmă , Markham, şi-a

exprimat o îndqială care reprezenta limpede gîndurile lui agitate,- Mă întreb dacă , la urma urmei, acest tip, Skeel, are să ne transmit ă

ceva important. Telefonul lui avea ceva foarte straniu. Şi totuşi, pă rea destulde încreză tor în informa ţ iile lui. F ă r ă istericale, f ă r ă o cerere de imunitate judiciar ă , ci doar o declara ţ ie cum că ştia cine a omo- iit-o pe Odell şi că sehot ă r îse să facă mă rturisiri. ,

- E sigur că nu el a strangulat-o pe fat ă , spuse Vance,, După cîte ştiţ i,teoria mea e că s-a ascuns în dulapul cu haine în timp ce afacerea necurat ă avea loc în casă . De la bun început, m-am încă păţînat să cred că ştia tot ce.se petrecuse. Gaura cheii de la acel dulap dă dea direct spre sofaua pe

care a fost ucisă Odell. Dacă o alt ă persoană se gă sea acolo în timp ce el era ascuns, nu este exclus de presupus că a tras cu ochiul nu-i a şa ? L-aminterogat asupra acestui aspect, poate v ă amintiţ i. A fost foarte indispus.

- Da, dar, în acel caz...- Ah, da, ştiu ce vrei să spui. Exist ă tot felul de obiecţ ii erudite la ipoteza

mea cam fantezist ă . De ce n-a dat alarma ? De ce nu ne-a spus despre asta mai înainte ? De ce una, de ce alta ? Nu pretind că posed toate r ă spun-surile. Nu pretind nici mă car că a ş avea o explica ţ ie a diverselor melespecula ţ ii. E doar o teorie. Sunt totuşi convins că Tony cel elegant ştie cinei-a omor ît amica şi i-a jefuit apartamentul.

- Da, dar dintre cele trei persoane care ar fi putui intra. în acea sear ă înapartamentul lui Odell, şi anume Mannix, Cleaver şi Lindquist, Skeel nucunoa şte evidenl decît pe unul : Mannix.

- Nici vorbă . Iar Mannix, se pare, e singurul din acest, trio care îlcunoa şte pe Skeel. O observa ţ ie interesant ă ,,

Heath ne-a înt împinat la intrarea în clă direa Tribunalului, pe FranklinStreet. Şi el era neliniştit şi reţ inut, şine-am str îns mîna cu un aer lipsit de amabilitatea obişnuit ă .

- L-am rugat pe Snitkin să se ocupe de lift, spuse el. Burke e în holul dela etaj, împreună cu Emery, a ştept înd să fie primit în biroul lui Swacker.

Am intrat în clă direa aproape pustie şi t ă cut ă şi am mers cu liftul pînă la etajul patru. Markham a descuiat uşa biroului şi am intrat.



. - Guilfoyle, agentul care î'1 urmă reşte pe Skeel, va informa telefonicBiroul de Investiga ţ ii Criminale de îndat ă ce Dude iese din locuinţ a sa.

Se f ă cuse ora zece f ă r ă două zeci. Peste cinci minute sosi şi Swacker. îşiscoase carnetul de note stenografice şi se a şeză lîngă uşa biroului luiMarkham unde putea să . audă lotul f ă r ă să fie v ă zut. Markham îşi aprinse o

ţ igar ă de foi şi Heath îi urmă exemplul. Vance fuma indiferent. Era cea maicalmă persoană din încă pere şi se întinsese comod într-unui din marilefotolii de piele, .nepă să tor la toate problemele şi dificult ăţ ile. Mi-am dat seama însă că era şi el cam nervos după felul cum îşi scutura cenuşa ţ igă riiîn scrumier ă .

Cinci sau şase minute s-au scurs într-o t ă cere complet ă ; Heath scoaseun mormă it de nemulţ umire.

- Mi-e cu neputinţă , spuse el, completind parcă un gînd neexprimat, să înţ eleg aceast ă afacere. Descoperirea acelor bijuterii împachetate frumos...apoi Dude oferin- du-se să ne dea informa ţ ii... Nu. istoria n-are sens !

- E agasant, sergent Heath, dar nu e total lipsit de sens, spuse Vanceprivind indolent tavanul. Tipul care a furat bijuteriile n-avea ce face cu ele.Nu voia să le ţ ină , fiindcă de fapt îl încurcau îngrozitor.

Opinia lui Vance era prea complicat ă pentru Heath. Evenimentele dinziua precedent ă îi zdruncinaser ă serios teoriilea şa încît deveni din nouposac.

La ora zece se sculă ner ă bdă tor şi se îndrept ă spre uşa holului pentru a se uita afar ă . La întoarcere, îşi verifică ceasul cu pendula din birou şi începusă se agite piin camer ă . Markham încercă să pună ordine în niştehîrtii de pe birou, dar se plictisi şi le împinse cît colo cu un gest ner ă bdă tor.

- Ar trebui să sosească din clipă în clipă , spuse el, încercînd să neîncurajeze.- Va trebui să vină , bombă ni Heath, ori trimitem după el. Apoi îşi reluă

mersul agitat.Peste cîteva minute se întoarse şi ieşi în hol. L-am auzit strigînd ceva lui

Snitkin, prin casa liftului, apoi se întoarse în birou şi am înţ eles dinexpresia lui că încă nu avea veşti despre Skeel.

- Am să telefonez la Biroul de Investiga ţ ii, se hot ă r î el, ca să aflu ce-a raportat Guilfoyle. Vom şti cel puţ in la ce or ă a plecat Dude de acasă .

Dar, după ce luă legă tura cu Cartierul General al Poliţ iei, află că

Guilfoyle nu raportase încă nimic.- Asta-i foarte ciudat, coment ă el închizînd telefonul.Se f ă cuse ora zece şi zece minute. Markham devenise

nervos. Incă păţînarea cu care Afacerea Canarul rezista tuturor eforturilor sale de a gă si o soluţ ie îl descuraja. Sperase aproape cu disperare că discuţ ia cu Skeel îi va furniza informa ţ ii pe baza că rora putea să ia uneledecizii. Iar acum, Skeel înt îrziind să vină , f ă cea ca tensiunea să crească .

îşi împinse scaunul-cu un gest nervos şi. apropîindu-se de fereastr ă , seuit ă la burniţ a care continua să cadă . Cînd se întoarse la birou,, figura i secontractase.



- Îl mai a ştept ă m pînă la zece şi jumă tate, spuse el grav. Dacă nusoseşte pînă atunci, sergent Heath, cheamă Biroul şi spune-le celor deacolo, să trimit ă o dubă după el.

A urmat o alt ă t ă cere de cinci minute. Vance a ţ ipise în fotoliul să u cuochii închişi pe jumă tate şi deşi ţ inea încă ţ igara în mînă , încetase să mai

fumeze. Fruntea i se încreţ ise şi era t ă cut. Mi-am dat seama că -l preocupa oproblemă neobişnuit ă . Letargia lui avea o not ă de concentrare şi detensiune.

In timp ce-l priveam, se ridică brusc în capul oaselor şi deveni atent. Aruncă ţ igara în scrumier ă cu o mişcare bruscă ce denota o mare încordare.

- Asta-i bună ! exclamă el. Nu-i cu putinţă ! Şi totuşi, spuse el şi fa ţ a ise întunecă , şi totuşi, e adev ă rat ' Ce prost am fost, ce prostienemaipomenit ă ! adă ugă el şi să ri în. picioare, privind duşumeaua ca un omnă ucit, speriat de propriile lui gînduri. Markham, strigă , nu-mi place treaba asta deloc ! Vorbea de parcă s-ar fi temut de ceva. Aseult ă -mă , se înt împlă

un lucru îngrozitor, oribil. Ghidul mă înspă iniînt ă . Am îmbă tr înit şi amdevenit sentimental, continuă el, cu un efort de-a fi glumeţ . Expresia luiînsă contrazicea tonul lejer. De ce nu mi-am dat seama de asta ieri ? Amlă sat să treacă ... De ce nu mi-am dat seama de asta ieri ? Am pierdut ocazia !

Ne-am uitat uimiţ i la el. Nu l-am v ă zut niciodat ă at ît de agitat, şi faptulcă de obicei pă rea at ît de cinic şi de deta şat de evenimente, at ît de rezistent la emoţ ii şi la influenţ e exterioare, a dat cuvintelor şi acţ iunilor lui o not ă impresionant ă şi convingă toare. După o clipă s-a scuturat ca şi cum ar fi voit să se dezbare de sentimentul de groază care îl apă sa şi, apropiindu-se

de biroul lui Markham s-a aplecat înainte, sprijinindu-se cu ambele mîini demobilă .

- Nu înţ elegeţ i ? întrebă el. Skeel n-are să vină ! N-are sens să maia ştept ă m, n-a avut nici un sens să venim aici ! Trebuie să mergem noi la el.Ne a şteapt ă ... Hai ! Ia-ţ i pă lă ria !

Markham se ridică şi Vance îl apucă cu fermitate de bra ţ .- Nu-i cazul să mai argumentezi, insist ă el. Va trebui să mergi la el mai

devreme sau mai t îrziu. Cel mai bun lucru e să mergi acum. Doamne, cesitua ţ ie ! '

II întov ă r ăşi pe Markham - care, uimit, continuă să protesteze - pînă în

mijlocul camerei, şi f ă cu un semn cu mîna, lui Heath.- Vino şi dumneata, Heath. Regret că ai avut at îtea neplă ceri. E vina mea. Ar fi trebuit să prev ă d acest lucru.190'' \\Mi-e penibil, dar am fost preocupat de nişte tablouri de Monet toat ă după -amiaza de ieri. Ştii unde locuieşte Skeel ?%

Heath dă du afirmativ din cap. Era sub vraja cuvintelor stranii şidinamice ale lui Vance.



- Atunci nu mai pierde timpul. Ah, Heath, adu-i cu ' dumneata pe Burkeşi pe Snitkin. N-ai să mai ai nevoie de ei aici, nimeni nu va mai trebui să fieaici ast ă zi.

Heath se uit ă interogativ la Markham. Uluiala îi provocase o stare denehot ă r îre mut ă . Markham îşi dă du tacit consimţă mâ ntul la sugestia lui

Vance-şi, f ă r ă să vorbească , îşi puse impermeabilul. După cîteva minute,toţ i patru, întov ă r ăşiţ i de Snitkin, am luat loc în ma şina lui Vance şi ampornit spre centrul ora şului. Swacker fusese trimis acasă . Biroul fuseseîncuiat. Burke şi Emery plecaser ă la Biroul Criminal, a ştept înd instrucţ iuni.

Skeel locuia pe strada 35, lîngă East River, într-o clă dire dă r ă pă nat ă ,deşi odinioar ă frumoasă , fosta , reşedinţă a unei vechi familii din New York, Ar ă ta jalnic im pă r ă ginirea ei. La intrare se afla gunoi iar într-una dintreferestrele de la parter se vedea un semn mare care anunţ a existenţ a unor camere de închiriat.

Ma şina se opri în fa ţ a casei şi Heath ieşi şi se uit ă atent în jurul lui. în

curind, ză ri un om îmbr ă cat şleampă t, proptit la intrarea unui magazinalimentar de peste drum, şi îi f ă cu semn să se apropie. Omul se îndrept ă spre el cu un aer bă nuitor.

- E în regulă , Guilfoyle, îi spuse Heath. îi facem o vizit ă lui Dude. Ce s-a înt împlat ? De ce n-ai raportat nimic ?

- Mi s-a spus să telefonez cînd Dude pleacă , spuse Guilfoyle surprins.N-a plecat de-acasă . Mallory l-a urmă rit pînă a ajuns acasă asear ă , în jurulorei zece, iar eu l-am înlocuit pe Mallory azi-diminea ţă la ora nouă .

- Asta înseamnă că Dude e încă acasă , spuse Vance cam ner ă bdă tor.- Unde-i camera lui, Guilfoyle ? întrebă Heath.

- La etajul doi, în spatele casei.- Perfect. Urcă m să -l vedem. Stai pe loc !- Aveţ i grijă , tipul are o armă , îl sf ă tui Guilfoyle.Heath conduse grupul pe scă rile uzate care duceau din

stradă într-un. mic vestibul. F ă r ă să mai bat ă la uşă , înşf ă că şi scutur ă violent clanţ a. Uşa era descuiat ă şi am păşit într-un mic hol neaerisit. Ofemeie de vreo patruzeci de ani, îmbr ă cat ă într-un capot jerpelit şi cu pă rulat îrnîndu-i neglijent pe umeri. îşi f ă cu brusc apariţ ia dintr-o camer ă dinfund şi înainta nesigur ă pe picioare, privindu-ne bă nuitoare şi r ă ut ă cioasă cu ochii ei tulburi.

- Hei ! strigă ea r ă guşit. Unde v ă credeţ i dînd buzna în casă peste odoamnă respectabilă ? întrebarea fu urmat ă de un potop de înjur ă turi.Heath, care se afla cel mai aproape de ea, o împinse încet înapoi, în

camera ei.- Vezi-ţ i de treaba ta, Cleopatra ! o sf ă tui el. şi începu să urce scă rile.Holul de la etajul doi era luminat slab de o lampă cu gaze. în fundul

holului am ză rit conturul unei uşi.- Asta-i reşedinţ a domnului Skeel, remarcă Heath.Se îndrept ă spre uşă , cu o mînă în buzunarul hainei.

şi întoarse clanţ a. Uşa era încuiat ă . Scutur ă clanţ a cu violenţă şi, cuurechea lipit ă de gaura cheii, ascult ă . Snitkin r ă mase în picioare în dosul



lui, de asemenea cu mina în buzunarul hainei. Noi am r ă mas puţ in mai înurmă .

Heath ciocă ni pentru a doua oar ă . Vance spuse din întunericul holului :- Îţ i pierzi vremea cu astfel de formalit ăţ i, Heath.- Bă nuiesc că aveţ i dreptate, r ă spunse el după o clipă ̂ de t ă cere

penibilă .Heath se aplecă şi se uit ă la broască . Apoi scoase un instrument din

buzunar şi-l v îr î în loc de cheie.- Aveţ i dreptate, spuse el, cheia lipseşte.Cu aceste cuvinte, se dă du înapoi, se încorda pe picioare ca un alergă tor

de cursă lungă , şi se aruncă cu umă rul în uşă , exact deasupra broa ştei. Uşă însă nu se clinti. ;

- Treci la treabă , Snitkin, îi ordonă el.Cei doi detectivi luar ă uşa cu asalt. La a treia încercare, lemnul crapă şi

uşa să ri din ţîţîni.

Odaia era scă ldat ă într-o lumină vagă . Ne-am oprit cu toţ ii în prag, întimp ce Snitkin se apropie de una dintre ferestre şi ridică jaluzeaua. Olumină gă lbuie şi murdar ă se strecur ă în camer ă şi obiectele îşi reluar ă conturul. L îngă peretele din dreapta se afla un pat demodat.

- Priviţ i ! strigă Snitkin, şi ar ă t ă cu mîna. Vocea lui mă înfior ă . Ne-amapropiat gr ă biţ i. La capul patului, în partea dinspre uşă , se afla cadavrul luiSkeel. Ca şi Canarul, fusese şi el strangulat. Capul îi at îrna lîngă rama patului iar figura îi era oribil de descompusă . Z ă cea cu bra ţ ele întinse şi cuun picior at îrnînd pe duşumea.

- Strangulat, murmur ă Vance. Lindquist a pomenit de asta. Ce curios !

Heath r ă mase cu privirea a ţ intit ă la cadavru şi puţ in aplecat. Fa ţ a lui, deobicei acoperit ă de o roşea ţă să nă toasă se întunecase şi omul pă rea hipnotizat,

- Sfinte Dumnezeule ! spune el r ă suflînd din greu şi înspă imîntat. Apoi,cu un gest involuntar, îşi f ă cu cruce.

Markham fu de asemenea zguduit. Figura i se crispă .- Ai dreptate, Vance, spuse el. Glasul îi suna straniu şi, for ţ at. Aici s-a

petrecut ceva îngrozitor şi sinistru. Un dement dă t îrcoale prin ora ş. Unmonstru !

- N-a ş spune asta amice. Vance se uit ă la Skeel cu un ochi critic. Nu, n-

a ş spune asta, nu-i im monstru. Doar un om disperat. Un om al acţ iunilor extreme, poate, dar un om ra ţ ional şi logic, chiar foarte logic !13 - O crimă aproape perfect ă

O ARESTARE ANCHETA ÎN ASASINAREA lui. Skeel fu condusă cu mult ă vigoare de

că tre autorit ăţ i.' Doctorul Doremus, medicul legist sosi în scurt timp şideclar ă pompos că omorul a avut loc între zece seara şi miezul nopţ ii. Vanceinsist ă pe loc ca toate persoanele cunoscute a fi fost în legă tur ă cu Odell,cum ar fi Mannix, Lindquist, Cleaver şi Spotswoode, să fie interogate imediat pentru a explica unde s-au aflat între acele ore-, Markham consimţ i f ă r ă să ezite şi ordonă lui Heath să ia mă surile necesare, punînd patru dintreoamenii lui la treabă .



î Mallory, detectivul care îl urmă rise pe Skeel în seara precedent ă , a fost întrebat dacă îşi aminteşte de vizitatori. întrucît casa în care locuia Skeel.adă postea peste două zeci de locatari, oamenii, intrau şi ieşeau de acolo tot timpul, a şa încît informa ţ iile erau dificile. Singurul lucru pe care Mallory îlputea afirma .cu siguranţă era că Skeel se întorsese acasă pe la ora zece şi

nu mai ieşise din clă dire. îngrijitoarea casei, trezit ă la realitate de crimă ,negă orice cunoştinţ e asupra incidentului. Le declar ă poliţ iştilor că fusese„bolnav ă " în camera ei, începînd din seara trecut ă , de la ora mesei, şi pînă în clipa de fa ţă . Uşa de la intrare, nu era niciodat ă încuiat ă întrucît locatariiei obiectau la asemenea mă suri neplă cute. Interoga ţ i la r îndul lor, aceştilocatari, nu avur ă nimic de spus. Nu erau genul de oameni care ar fi fost înclina ţ i să furnizeze informa ţ ii poliţ iei. ✓

Expertul în amprente cercet ă cu grijă camera, dar nu gă si decît amprentele lui Skeel. O percheziţ ie serioasă a 'locului a ţ inut N cîteva ore şinu a ajutat la descoperirea

identit ăţ ii criminalului. Un pistol Colt automat, calibrul 38, a fost gă sit subuna din pernele de pe pat, iar o mie o sut ă de dolari, în bancnote mari, aufost scoase dintr-o bar ă care susţ inea perdelele. De asemenea, au dat dedalta de oţ el pe care o că utau, cea cu zgîrietur ă pe ea, ascunsă sub ostinghie din duşumeaua holului. Dar toate aceste articole nu au ajutat la soluţ ionarea uciderii lui Skeel. La ora patru după -amiază odaia a fost sigilat ă şi încuiat ă .

Am r ă mas împreună cu Markham şi Vance cîteva ore după descoperirea cadavrului. Markham luase imediat comanda anchetei şi-i interogase pelocatari. Vance urmă rise cu atenţ ie activitatea poliţ iei şi luase chiar parte la

percheziţ ie. Pă ruse deosebit de interesat de hainele de sear ă ale lui Skeel şile cercetase una cîte una. Heath îl privise din cînd în cînd dar privirea lui nuexprimase nici amuzament şi nici dispreţ .

La ora două şi jumă tate Markham plecă , informîndu-l pe Heath că se va afla la clubul Stuyvesant în orele care vor urma. Vance şi cu mine l-amînsoţ it. Am luat o masă de pr înz t îrzie la restaurant.

- Moartea lui Skeel dă peste cap întreaga afacere, spuse Markhamplictisit, în timp ce ni se servea cafeaua.

- Oh, nu, nu chiar, r ă spunse Vance. A ş spune că a mai adă ugat ocoloană la edificiul teoriei mele bizare.

- Teoria ta, oft ă Markham, e tot ce ne-a mai r ă mas. A primit uneleconfirmă ri azi-diminea ţă . E remarcabil cum ai intuit lucrurile cînd Skeel n-a venit la înt îlnire.

Vance îl contrazise din nou.- Supraestimezi expertiza mea în materie de medicină legală ., dragă

Markham. Am presupus că asasinul doamnei era la curent cu oferta pe careţ i-a f ă cut-o Skeel. Acea ofert ă conţ inea probabil un fel de ameninţ are dinpartea lui Skeel. Altminteri, ar fi aranjat înt îlni- rea cu o zi mai înainte.Spera, nici vorbă , ca victima ameninţă rii lui să -i urmeze sfatul. Baniiascunşi în bara perdelelor mă fac să cred că el îl cam şantaja pe asasinulCanarului şi că i se refuzase o nouă sumă , a şa încît ţ i-a



telefonat. Asta explică şi d e c e a ţ inut ascunsă aceast ă informa ţ ieinculpatoare.

- S-ar putea să ai dreptate. Dar am ajuns într-un impas mai greu ca celdinainte, că ci nu-l mai avem pe Skeel să ne dea informa ţ ii.

- Am reuşit cel puţ in să -l for ţă m pe vinovatul necunoscut să să v îr şească

o a doua crimă pentru a o-ascunde pe prima. Şi cind o să ştim ce f ă ceaudiferiţ ii amorezi ai Canarului asear ă între ora zece şi două sprezece noaptea,s-ar putea să avem ceva mai substanţ ial în ancheta noastr ă . Apropo, cînd osă avem aceste informa ţ ii ?

- Depinde de norocul oamenilor lui Ifeath. Ast ă - sear ă , dacă lucrurilemerg cum trebuie.

Pe la ora opt şi jumă tate Heath a telefonat să ne dea rezultatele. Dar dinnou Markham nu realiză nimic, că ci raportul era cu totul nesatisf ă că tor.Doctorul Lind- quist suferise un atac de cord în după -amiaza precedent ă şifusese dus la Spitalul Episcopal. Se afla încă acolo în grija a doi doctori

eminenţ i, al că ror cuv înt nu,putea fi pus la îndoială . Lindquist nu avea să -şireia activitatea decît peste cel puţ in o să pt ă mînă . Aceasta era singura informa ţ ie precisă din toate patru şi îl scotea complet pe doctor dintresuspecţ ii la crima din noaptea trecut ă .

Printr-o coincidenţă ciudat ă , at ît IVfannix, cît şi Clea- ver şi Spotswoode,nu fuseser ă în stare să dea o explica ţ ie clar ă . Conform declara ţ iilor lor, toţ itrei îşi petrecuser ă seara acasă . Vremea fusese ur ît ă şi deci Mannix şiSpotswoode ieşiser ă mai devreme, ambii susţ ineau că se întorseser ă acasă înainte de ora zece. Mannix locuia într-un apartament la un hotel şi fiindsîmbă t ă seara, holul era ticsit de lume, a şa încît nimeni nu-l putuse vedea

la întoarcere. Cleaver st ă te» într-o clă dire cu apartamente de închiriat, f ă r ă portar sau intendent care să -i fi putut verifica ora întoarcerii. Spotswoode îşiavea reşedinţ a la clubul Stuyvessant, şi întrucît apartamentul lui se afla la etajul trei, folosea rar liftul. Pe deasupra, la club avusese loc o recep ţ iepolitică , urmat ă de dans şi ar fiputut intra şi ieşi din club la orice or ă , f ă r ă a fi observat de cineva.

- Nu ne e de nici un folos, spuse Vance cînd Mark- ham îi dă du toateinforma ţ iile.

- Cel puţ in îl elimină pe Lindquist.- E adev ă rat, şi îl elimină ca suspect şi în cazul Canarului; că ci aceste

două crime sunt componentele aceleia şi probleme. Se completează una pealta. Cea de-a doria a fost conceput ă în raport de prima, a fost, de fapt, ourmare logică - a ei.

- Mi se pare destul de logic, r ă spunse Markham. Oricum, am depăşit stadiul disputelor. Cred c-am să adopt teoria ta pentru o vreme şi-am să v ă dce are să se înt împle.

- Ceea ce mă deranjează e sentimentul pe care îl am că pentru untimp, nu are să se înt împle nimic dacă nu for ţă m lucrurile. Persoana care a comis aceste crime e foarte abilă .

In acest timp, Spotswoode intr ă în încă pere şi se uit ă în jur, ca şi cum ar fi că utat pe cineva. Z ă rindu-l pe Markham, se îndrept ă spre el, av înd pe fa ţă o expresie de uimire şi de curiozitate.



- Scuza ţ i-mă că v ă deranjez, domnule, spuse el cer în- du-şi scuze şisalut îndu-ne pe Vance şi pe mine, dar am primit vizita unui poliţ ist care s-a interesat de activitatea mea asear ă . Mi s-a pă rut cam ciudat şi n-am dat prea mare importanţă lucrului," pînă cînd am avut ocazia să v ă d numel^ lui Tony Skeel într-o ediţ ie specială de ast ă -sear ă , cmd am aflat că a fost

strangulat, îmi amintesc că m-a ţ i întrebat, dacă îl cunosc în legă tur ă cuancheta asupra mor ţ ii domnişoarei Odell, şi m-am întrebat, dacă nu cumva exist ă o legă tur ă între cele două crime şi dacă n-am să fiu t îr ît în aceast ă afacere.

- Nu cred că e cazul, r ă spunse Markham. S-ar putea ca cele două omoruri să aibă o legă tur ă , dar, ca o simplă procedur ă , poliţ ia anchetează pe toţ i prietenii apropia ţ i ai domnişoarei Odell în speranţ a că va descoperiindicii♦ utife. Nu v ă mai bateţ i capui cu acest incident. Sper, adă ugă el, că poliţ istul nu v-a inoportuna! prea mult.

A ja

- Cîtuşi de puţ in. Aerul neliniştit al lui Spotswoode dispă ru. Era încă misterios, dar extrem de politicos. Cine era acest Skeel ?

- Un personaj dubios şi un fost spă rgă tor. O avea la mînă pedomnişoara Odell şi cred că o şantaja.

Figura lui Spotswood exprimă o not ă de dezgust şi'de mînie.- O astfel de creatur ă îşi merit ă soarta. Am discutat tot felul de lucruri pînă la ora zece cînd Vance i-a aruncat

lui Markham o privire plină de reproş.

- Am să încerc să mă duc la culcare. Nu sunt în stare de o via ţă depoliţ ist.

In ciuda acestei declara ţ ii, l-am regă sit a doua zi diminea ţă în biroulprocurorului general. Adusese mai multe ziare cu el şi le citea, amuzîndu-sede relatarea mor ţ ii lui Skeel. Markham era foarte ocupat lunea şi sosise la slujbă înainte de ora opt şi jumă tate, f ă cînd un efort de a rezolva uneleprobleme înainte de a relua ancheta în cazul Odell. Ştiam că Iieath avea să sosească pentru o conferinţă la ora zece. între timp, Vance şi cu mine nuaveam altceva de f ă cut decît să citim ziarele. A şa că mi-am v ă zut de aceast ă treabă .

Heath a venit exact la ora zece şi după înf ăţ işarea lui am înţ eles că ceva se înt împlase. Ceva care îi produsese o enormă plă cere. Era aproape voios şisalutul adresat lui Vance într-un stil formal şi plin de satisfacţ ie,, era cel alunui învingă tor fa ţă de un adversar învins. Heath dă du mîna cu Markhamcu o politeţ e exagerat ă .

- Nu mai avem nici o, grijă , domnule, spuse el şi se opri să aprindă oţ igar ă de foi. L-am arestat pe Jessup.

Vance rupse t ă cerea dramatică ce urmă acestui anunţ stupefiant.- Pentru numele lui Dumnezeu, de ce-ai f ă cut-o ?Heath se întoarse încet, f ă r ă să fie intimidat de

tonul lui Vance.i



- L-am arestat pentru asasinarea lui Margaret Odell şi Tony Skeel,- Oh, Doamne ! Vance se sculă şi îl privi complet uluit. Doamne,

Dumnezeule, ajut ă -ne !Exclama ţ iile îl lă sar ă pe Heath complet rece.- N-are să mai trebuiască să chema ţ i pe Dumnezeu în ajutor după ce-

am să v ă spun ce-am descoperit pe seama acestui tip. Am toate dovezilepentru a-l duce la tribunal.

După primul moment de uimire, Markham se calmă ,- Să auzim ce dovezi ai, Heath.Sergentul se a şeză pe un scaun, îi trebui cîteva minute ca să -şi pună

ordine în gînduri.- Iat ă cum stau lucrurile. Ieri după -amiază mi-am spus : Skeel a fost

omor ît la fel ca Odell după ce-a promis să facă dezv ă luiri. E limpede că acela şi tip i-a strangulat pe amîndoi. în consecinţă , trebuie să fi fost două persoane în apartament luni noaptea - Dude şi asasinul - exact cum a spus

domnul Vance de la început. A şa că mi-am spus că cei doi trebuie să secunoască foarte bine, deoarece celă lalt tip ştia unde locuieşte Dude, cît şifaptul că era la curent cu intenţ ia lui Dude de-a face dest ă inuiri ieri. Amavut convingerea că cei doi au dat lovitura împreună , acesta fiind motivulpentru care Dude n-a f ă cut nici o dest ă inuire la început. Dar cînd celă lalt tip s-a speriat şi-a scă pat de bijuterii, Skeel s-a decis să nu-şi asume riscuri; a şa încît v-a telefonat,

Heath se opri ca să -şi fumeze ţ igara de foi, apoi continuă .- N-am crezut niciodat ă că Mannix, Cleaver sau doctorul erau vinova ţ i.

Nu erau genul de oameni care să să v îr şească un asemenea act, ca să nu

mai vorbesc de posibilitatea de-a fi amesteca ţ i cu un puşcă ria ş de teapa luiSkeel. A şa că i-am eliminat pe toţ i trei şi-am început să caut un complice,cineva care ar fi putut fi în legă tur ă cu Skeel. La început am încercat să înlă tur obstacolele de ordin fizic, cum se spune, toate problemele de care ne-am lovit în anchet ă .

Hdath se .opri din nou.- Ţ ineţ i minte că lucrul care ne-a dat cea mai mare bă taie de cap a fost

uşa laterală . Cum a fost deschisă după ora şase ? Şi cine a ză vorit-o la locdupă crimă ? Skeel trebuie să fi intrat pe acolo înainte de ora unsprezecepentru că se şi afla în apartament cînd Spotswoode şi Odell s-au întors de la

teatru. Şi probajpil c-a plecat tot pe acolo după ce Cleaver a sosit înapartament pe la miezul nopţ ii. Asta nu explică însă cine a încuiat uşa la locpe dină untru. Ei bine, am reflectat la toate astea ieri şi apoi m-am dusînapoi la clă dire şi am aruncat o nouă privire uşii. Junele Spively se ocupa de tabloul telefonic şi l-am întrebat unde se afla Jessup, că ci voiam să -i puncîteva întrebă ri. La care Spively mi-a spus că Jessup şi-a dat demisia cu o zimai înainte, sîmbă t ă după - a miază !

Heath f ă cu o nouă pauză a ştept înd ca faptele să fie bine înţ elese.- Pe drum spre poliţ ie, mi-a venit aceast ă idee, a şa, pe nea şteptate şi

întreaga afacere s-a limpezit Domnule Markham. Jessup e singura'persoană care ar fi putut să deschidă acea uşă laterală şi s-o încuie la loc.



Judeca ţ i şi dumneavoastr ă , deşi sunt convins că ideea v-a trecut prin minte.Skeel n-ar fi putut comite o crimă . Şi nu v ă d nici un alt suspect.

Relatarea captase interesul lui Markham care se aplecă înainte.- După ce mi-a venit aceast ă idee, continuă Heath, am hot ă r ît să -mi

încerc norocul. A şa că m-am dat jos din metrou la Penn Station, şi i-am

telefonat lui Spively, cerindu-i adresa lui Jessup. Prima veste bună : Jessuplocuia pe Second Avenue, la doi pa şi de Skeel ! Am chemat cîţ iva poliţ işti dela comisariat şi ne-am dus la el acasă . L-am gă sit împachet înd, gata să plece la Detroit. L-am arestat, i-am luat amprentele şi le-am trimis luiDubois, cu speranţ a că voi avea o dovadă , că ci spă rgă torii nu încep cu olovitur ă at ît de mare ca cea dat ă la Canar.

Heath îşi îngă dui un sur îs de satisfacţ ie.- Ei bine, Dubois l-a dat de gol ! Nu se numeşte Jessup deloc ! Prima

parte a numelui e adev ă rat ă , dar numele de familie e Benton. A fost condamnat pentru atac şi maltratare în Oakland şi a stat la închisoarea San

Qiîentin un an, pe vremea cînd Skeel era şi el închis acolo. A mai fost arestat şi cu ocazia spargerii unei Bă nci în Brooklyn, dar asta n-a mai fost menţ ionat la proces ; iat ă cum s-a f ă cut c-am avut amprentele lui. Cînd l-am luat din scurt asear ă , ne-a declarat că şi-a schimbat numele după lovitura din Brooklyn, şi că s-a înrolat în armat ă . Asta-i tot ce-am putut scoate de la el. Nici nu ne trebuia mai mult. Iat ă faptele : Jessup a fost la închisoare pentru atac şi maltratare ; a fost amestecat într-o spargere ;Skeel a fost împreună cu el la zdup ; nu are un alibi pentru s îmbă t ă seara cînd Skeel a fost omor ît, şi locuieşte ală turi de el. Şi-a abandonat slujba brusc, sîmbă t ă după -amiază . E voinic şi e în stare să comit ă crime.

Intenţ iona s-o întindă cînd l-am înşf ă cat. Şi, pe deasupra, e singura persoană care ar fi putut descuia şi încuia uşa laterală în acea sear ă . Cealtceva mai doriţ i ?

Markham r ă mase pierdut în gînduri,- E destul de convingă tor, spuse el t ă r ă gă nat. Dar ce motiv ar fi avut s-o

stranguleze pe fat ă ?- Uşor de r ă spuns, că ci domnul Vance a sugerat un motiv din prima zi.

Ţ ineţ i minte că l-a întrebat pe Jessup ce pă rere avea despre domnişoara Odell, iar Jessup s-a înroşit şi a devenit nervos/?

- Dumnezeule ! exclamă Vance, vrei să mă faci pe mine r ă spunză tor de

toat ă demenţ a asta ? E adev ă rat că am sondat sentimentele lui fa ţă deOdell, dar acest luctu s-a petrecut înainte de-a afla ceva despre trecutul lui. Am cercetat fiecare posibilitate a şa cum ni s-a înf ăţ işat«t ja

- Şi totuşi, întrebarea dumneavoastr ă ne-a fost de mare folos, spuseHeath şi se întoarse spre Markham. Iat ă cum îmi închipui scena :. Jessupera îndr ă gostit de Odell iar ea i-a spus să -şi vadă de treabă . Jessup s-a enervat, st înd acolo noapte de noapte, v ă zînd toţ i tipii care o frecventau.într-o bună zi, îşi face apariţ ia Skeel. şi Jessup, recunos'cîndu-l, îisugerează să jefuiască apartamentul lui Odell. Skeel nu poate da lovitura f ă r ă ajutor dină untru, că ci nu poate trece de cabina operatorului. în plus,



întrucît a mai fost acolo, va fi recunoscut ; Jessup îşi dă seama că are oocazie să se r ă zbune pe Odell şi să dea vina pe altcineva. împreună pun la cale lovitura de luni seara. După plecarea lui Odell, descuie uşa laterală şi îidă drumul lui Dude care intr ă în apartament cu cheia lui. Apoi, Odell şiSpotswoode sosesc pe nea şteptate. Skeel se ascunde în dulap şi după pleca-

rea lui Spotswoode face zgomot f ă r ă să vrea şi Odell ţ ipă după ajutor. Iesedin dulapul din perete, şi cînd Odell vede cu cine are de-a face, îi spune luiSpotswoode c-a fost o eroare. Jessup îşi dă seama că Dude a fost descoperit şi se decide să folosească ocazia. După plecarea lui Spotswoode intr ă înapartament cu pas- partuul să u. Skeel, crezînd că a venit altcineva seascunde la loc în dulap. în acel moment, Jessup atacă fata şi oştrangulează , cu intenţ ia de a face ca bă nuielile să cadă asupra lui Skeel.Dar Skeel iese din dulap şi împreună discut ă situa ţ ia. în cele din urmă ,ajung la o înţ elegere şi continuă planul original de a jefui apartamentul. Jessup încearcă să deschidă caseta cu bijuterii cu v ă traiul, iar Skeel

termină opera ţ ia cu ajutorul daltei. Ambii ies din apartament. Skeel pleacă pe uşa laterală iar Jessup o ză vor ăşte la loc. A doua zi, Skeel dă bijuteriilelui Jessup. dar acesta se r ă zgîndeşte de frică şi scapă de ele. După care seiau la ceart ă . Skeel se hot ă r ăşte să declare ce ştie, ca să nu fie el bă nuit decrimă . Jessup, la r â ndullui, bă nuind ce intenţ ionează Skeel să facă , se duce îa el acasă sîmbă t ă seara si îl strangulează la fel ca peOdell,

Heath f ă cu un gest de încheiere a discuţ iei şi se lă să în fotoliu.- Abil, diabolic de abil, murmur ă Vance. Heath, îmi cer scuze pentru

ieşirea mea de mai înainte. Logica dumitale e ireproşabilă . Ai reconstituit crima perfect. E pur şi simplu minunat. Dar e cu totul fals.

- Teoria mea e destul de solidă ca să -l trimitem pe Jessup la scaunulelectric.

- Exist ă un aspect oribil al logicii, spuse Vance. Uneori te conduceirezistibil la o concluzie greşit ă .

Vance se sculă în picioare şi începu să se plimbe prin încă pere cu mîinileîn buzunare. Cînd ajunse în fa ţ a lui Heath se opri.

- Ascult ă Heath, dacă pot să -ţ i dovedesc că altcineva a descuiat şi apoia încuiat la loc uşa laterală , ai să recunoşti că teoria dumitale nu e prea

solidă ? Că Jessup s-ar putea să nu fie vinovat ?Heath se afla într-o dispoziţ ie generoasă .- De acord. Dovediţ i-mi cum ar fi putut altcineva să descuie şi să încuie

uşa, şi am să recunosc că poate m-am înşelat.- Skeel ar fi putut s-o facă , Heath, dar f ă r ă ajutorul cuiva.- Skeel ! Nimeni nu mai crede în minuni ast ă zi, domnule Vance !- Ascult ă -mă , Jessup e nevinovat. Vance vorbea cu o pasiune care m-a

uimit. Şi am s-o dovedesc într-un fel. Teoria mea e aproape complet ă , av înddoar cîteva puncte slabe. Şi, trebuie s-o mă rturisesc, nu am încă numele vinovatului. Dar e o teorie corecta,^Markham, şi complet opusă celei a luiHeath. De aceea, am să te rog să -mi dai ocazia s-o demonstrez în fa ţ a ta mai



înainte de-a lua mă suri împotriva lui Jessup. Nu pot, totuşi, să facdemonstra ţ ia aici, a şa încît tu şi Heath va tre bui să veniţ i cu mine în apartamentul lui Odell. N-are să ţ ină nici mă car oor ă . Dar chiar dacă ar ţ ine şi o să pt ă mînă , tot trebuie să veniţ i în orice caz.

Vance se apropie de biroul lui Markham.

- Sunt sigur că Skeel şi nu Jessup e cel care a descuiat uşa înaintea crimei şi a încuiat-o apoi la loc.

Markham pă ru impresionat.- Eşti absolut sigur de asta ?- Absolut sigur şi ştiu cum a f ă cut-o. XXV VANCE DEMONSTREAZ Ă O JUM Ă TATE DE OR Ă MAI t îrziu am intrat în micul apartament de pe

strada 71. în ciuda seriozit ăţ ii teoriei lui Heath împotriva lui Jessup,Markham nu era foarte satisf ă cut de arestare. în plus, atitudinea lui Vance

îl f ă cuse şi mai bă nuitor. Capul de acuzare cel mai grav împotriva lui Jessupera acela că descuiase şi apoi încuiase uşa laterală . Dar cînd Vance a afirmat că el e în stare să demonstreze maniera în care Skeel a reuşit să intre şi să iasă din casă , Markham, deşi nu foarte convins, a acceptat să -lînsoţ ească pe Vance. Heath era şi el interesat şi deşi se îndoia de afirma ţ iilelui Vance, promise să vină la fa ţ a locului.

Spively, str ă lucitor în costumul lui cafeniu, se afla la tabloul telefonic şine privea cu teamă . Cînd Vance îisuger ă însă să facă o plimbare de zece minute în jurul clă dirii, Spively pă ruuşurat şi nu-şi mai pierdu timpul cu plîngeri. «

Poliţ istul de gardă ' din fa ţ a apartamentului lui Odell se apropie şi nesalut ă .

- Cum merge ? se interesă Heath ? Vreun vizitator ?- Doar unul, un crai care pretindea . c-a cunoscut-o pe Canar şi voia să

vadă apartamentul. I-am spus să obţ ină un permis de la dumneavoastr ă sau de la domnul Mark- ham.

- Ai procedat corect, îi spuse Markham. Apoi, întor- cîndu-se spre Vance: Probabil Spotswoode, să rmanul de el !

- Ai dreptate, murmur ă Vance, dar ce perseverenţă ! Nu renunţă cu una cu două . Ce emoţ ionant !

Heath îl sf ă tui pe ofiţ er să facă o plimbare .de-o jumă tate de or ă şi amr ă mas singuri în biroul telefonistului.- Ascult ă , Heath, spuse Vance bine dispus, sunt convins că ştii cum să

lucrezi la un tablou telefonic. Fii amabil şi înlocuieşte-l pe Spively cîteva minute. Dar, mai înt îi, ză vor ăşte uşa laterală , dar solid, exact ca în noaptea crimei.

Heath r înji satisf ă cut.- Desigur. Duse un deget la buze cu un aer misterios, apoi, pe vine, o

apucă pe coridor, parodiind un detectiv de comedie. După cîteva clipe seîntoarse la tabloul telefonic, tot pe v îrful picioarelor şi cu degetul încă la buze. Privind bă nuitor în jur, îi şopti lui Vance la ureche : „T ă cere. Uşa e



ză vorit ă . Apoi se a şeză la panou : Cind are loc ridicarea cortinei, domnule Vance ?"

- E ridicat ă , Heath. E ora nouă şi jumă tate luni seara. Dumneata eştiSpively, dar nu asa de elegant ca el, ţ i-ai ras musta ţ a, dar eşti Spively. Iar eu sunt Skeel pus la patru ace. Pentru a da o not ă realist ă încearcă să njă

vezi cu mă nuşi de piele de că prioar ă şi cu o că ma şă cu pliuri. DomnulMarkham şi domnul Van Dine reprezint ă martorii. Şi, apropo, Heath, dă -micheia de la apartament. Skeel avea una la el. Heath scoase o cheie şi i -o dă du,continuind să rinjească . Unele instrucţ iuni depunere în scenă , continuă Vance. După ce-am ieşit pe uşa principală , a şteapt ă încă trei minute, apoi bate la uşa apartamentului Canarului.

Vance se repezi la uşa principală , apoi se întoarse şi păşi îndă r ă t sprecabina telefonistului. Markham şi cu mine st ă team în micul vestibul, situat în fa ţ a intr ă rii.

- Intr ă , domnule Skeel, anunţă Vance. Ţ ineţ i minte, că e ora nouă şi jumă tate. Apoi, ajamgînd lîngă cabină , spuse : La naiba, Heath, ţ i-ai uitat replica. Ar fi trebuit să -mi spui că domnişoara Odell nu-i acasă . Dar nu maicontează . Domnul Skeel continuă să înainteze pînă la uşa apartamentului...Păşi pe lîngă noi şi bă tu la uşă . Apoi se întoarse în hol. Bă nuiesc că ai avut dreptate, spuse. el. cit îndu-l pe Skeel şi o luă spre uşa de la intrare. Ieşindîn stradă , o apucă pe Broadway.

Am a şteptat -exact trei minute. Nimeni n-a vorbit, Heath devenise seriosşi puf ă ia nervos din ţ igara de foi ca dovadă a ner ă bdă rii sale. Markham seîncruntase stoic. După trei minute, Heath se ridică şi o apucă gr ă bit prin

hol, cu Markham şi cu mine în urma lui. Bă taia în uşă a fost urmat ă dedeschiderea ei dină untru. Vance se afla în micul foaier.

- Sf îr şitul primului act, spuse Vance distrat. Iat ă cum a pă truns Skeelîn budoarul doamnei luni seara după ce uşa laterală a fost încuiat ă , ea operatorul să nu-l vadă .

Heath pă ru nedume'rit, dar nu spuse nimic. Apoi se întoarse brusc şi seuit ă la uşa de la capă tul coridorului. Z ă vorul era ridicat şi uşa era descuiat ă . Heath o privi mai multe minute, apoi îşi întoarse privirea spretabloul telefonic. Pe urmă izbucni într-un hohot de r îs.

- Grozav, domnule Vance, absolut nemaipomenit ! proclamă el, dînd din

cap cu un aer de cunoscă tor. Asta' a fost uşor, şi nu-i nevoie de psihologieca s-o explici. După ce-a ţ i sunat la uşa apartamentului, a ţ i dat o fugă pînă la uşa laterală şi a ţ i ridicat ză vorul. Apoi a ţ i ieşit pe uşa de la intrarea clă dirii, a ţ i cotit pe Broadway, a ţ i intrat pe alee, a ţ i înaintat pînă la uşa laterală şi v-a ţ i introdus în casă f ă r ă ca noi. să v ă vedem.

- Simplu, nu-i a şa. ? recunoscu Vance.- ţ fireşte ! Heath era aproape dispreţ uitor. Dar n-are să v ă fie de mare

folos. Oricine ar fi putut dezlega aceast ă problemă , dacă era singura legat ă de evenimentele de luni seara. Dar lucrul care m-a preocupat a fost cum s-a închis uşa la loc după plecarea lui Skeel. Ar fi putut şă intre, recunosc, a şa cum a ţ i demonstrat. Dar n-ar fi putut ieşi tot pe acolo, fiindcă uşa era încuiat ă a doua zi diminea ţă . Iar dacă a fost cineva care a încuiat-o, atunci



aceea şi persoană ar fi putut s-o deschidă pentru eh mai devreme, f ă r ă să mai trebuiască să alerge ca s-o descuie la ora nouă şi jumă tate. A şa încît nupricep de ce aceast ă înscenare îl exclude pe Jessup dintre vinova ţ i.

- Dar drama nu s-a terminat încă , replică Vance. Cortina e gata să seridice pentru actul urmă tor.

- A, da ? spuse Heath şi îl privi atent pe Vance. Tonul lui avea o not ă deincredulitate arogant ă , deşi expresia lui r ă mă sese curioasă şi plină de dubii.Şi-o să ne ar ă ta ţ i cum a reuşit Skeel să iasă şi să încuie uşa pe dină untruf ă r ă ajutorul lui Jessup ?

- Asta este exact ce-mi propun să fac, Heath.Heath deschise gura ca să vorbească , dar se r ă zgîndi. în schimb, dă du

indiferent din umeri şi-i aruncă lui Markham o privire şireat ă .- Hai să mergem în hol, reluă Vance şi îi conduse în mica sală de

recepţ ie, în fa ţ a cabinei telefonistului. Aceast ă camer ă , a şa cum am explicat mai înainte, se gă sea direct sub scă ri, iar peretele ei din spate mergea

paralel cu coridorul unde se gă sea uşa laterală . (O privire pe schiţ a ală turat ă are să ajute mai bine înţ elegerea topografiei.)

Vance îi invit ă ceremonios să ia loc pe scaune şi f ă cu cu ochiul lui Heath.Biroul dentistului Apar tame-Camera de toate ziele Apartament Dormitor Coridor l Camera de recepţ ie

Holul principallCentr â la TelefonicaSStrada 71 Vest Apartamentul domnişoarei Odell,

- Vrei să fii a şa de bun şi să r ă roîi. aici pînă mă auzi bă tind la uşa laterală . Atunci am să te rog să vii şi s-o deschizi. Vance se îndrept ă sprearca despă r ţ itoare. Din nou am să joc rolul defunctului domn Skeel, a şa că imagina ţ i-v ă că sunt în haine de sear ă , superb de elegant... Cortina se

ridică . Ne salut ă şi, ieşind din sala de recepţ ie, dispă ru pe coridorul dinspate. Heath se suci pe scaun şi îi aruncă lui Markham o privire neliniştit ă şi întrebă toare.

- Credeţ i că va reuşi s-o facă ? Buna dispoziţ ie îi dispă ruse din voce.- Nu v ă d cum, spuse Markham cu o str îmbâ tur ă . Dacă are să

reuşească , teoria ta asupra vinei lui Jessup nu mai are nici un sens.- Nu sunt foarte neliniştit, declar ă Heath. Domnul Vance ştie o groază

de lucruri. Are idei. Dar cum Dumnezeu are să ...Fu întrerupt de o lovitur ă puternică în uşa. laterală . Am să rit toţ i trei în

picioare simultan şi ne-am îndreptat spre coridor. Pasajul era pustiu. Ceidoi pereţ i nu aveau .uşi iar la capă t, ocupînd aproape întreg peretele, se afla uşa de stejar care dă dea în curtea din spate. Vance n-ar fi putut dispă rea



decît pe acea uşă . Lucrul pe care l-am observat imediat, că ci ne-am uitat la el de îndat ă , era poziţ ia orizontală a ză vorului, ceea ce însemna că uşa era ză vorit ă .

Heath nu era numai uimit, era stupefiat. Markham' se oprise brusc şi seuita la coridorul gol ca şi cum ar fi v ă zut o stafie. După o clipă de ezitare,

Iieath se îndrept ă gr ă bit spre uşă . Dar nu se gr ă bi s-o deschidă . Se lă să îngenunchi în fa ţ a broa ştei şi cercet ă ză vorul cu mare atenţ ie. Apoi scoase un briceag din buzunar şi îi v îr î lama în cr ă pă tura dintre uşă şi ramă . în ciuda încercă rilor lui, lama nu pă trunse prin deschiză tur ă prea mult, Era limpedecă at ît uşa masiv ă ele stejar, cit şp rama erau solid construite iar ză vorul seafla într-o poziţ ie fermă . Heath r ă mase totuşi bă nuitor şi apucînd clanţ a otrase cu violenţă . Uşa r ă mase nemişcat ă . în cele din urmă ,'ridică - ză vorul şi deschise.uşa. Vance se afla In curticica din spate, fumîndplacid şi cercet înd peretele de că r ă mizi de pe alee, . ; :i|

- Ascult ă , Markham, remarcă el, acest zid e foarte ludat Trebuie să fie

foarte vechi. N-a fost clă dit în zilele noastre de a şa-zisă eficienţă , spuse el şise lansă 'ntr-o descriere savant ă a construcţ iei.

- La naiba, Vance ! spuse Markham furios. Nu mă interesează zidurilede că r ă midă . Vreau să ştiu cum ai ieşit afar ă , lă sînd uşa încuiat ă în urma ta. -' ;!ş

- Serios ? Vance îţ i stinse ţ igara şi intr ă în clă dire. M-am folosit de o mică şmecherie a spă rgă torilor abili, E foarte simplă , ca toate instrumenteledealtfel, îmi vine să roşesc de jenă la simplitatea ei. Uita ţ i-v ă !

Scoase din buzunar o penset ă legat ă la cap cu o sfoar ă violet ă lungă depeste un. metru. Plasă penseta pe ză vorul a şezat în poziţ ie verticală , o

întoarse uşor spre st înga şi. trecu sfoara pe sub uşă , a şa încît un metruat îrna înă untru. Apoi ieşi în curticică şi închise uşa în urma sa. Penseta continua să ţ ină ză vorul ca într-un cleşte, iar sfoara se întindea direct pînă la podea de unde ieşea prin spa ţ iul dintre uşă şi rama de jos. Toţ i trei am.privit fascina ţ i ză vorul. încetul cu încetul .sfoara - se întinse în Ump ce Vance o tr ă gea de afar ă , iar apoi începu să întoarcă ză vorul în jos. în clipa cînd ză vorul, ajunse în poziţ ia orizontală , Vance trase brusc de sfoar ă .Penseta se dislocă de pe ză vor şi că zu f ă r ă zgomot pe podeaua eoperit ă deun covor. Apoi, sfoara fu imediat trasă pe dinafar ă şi penseta dispă ru prinspa ţ iul dintre uşă şi ramă .

- Extrem de simplu, nu-i a şa ? coment ă Vance cînd într ă din nou încasă . Caraghios, nu? Şi totuşi, dragă Heath, iat ă cum r ă posatul Tony, a ieşit de aici luni seara... Dar să mergem în apartamentul doamnei şi am să v ă spun o alt ă istorie. V ă d că domnul Spively s-a ratorsr din promenada lui,a şa că îşi poate relua obliga ţ iile telefonice. îngă duindu-ne o mică discuţ ie,- De unde ţ i-a venit ideea eu penseta şi sfoara î întrebă Markham iritat,în timp ce luam loc în camera de zi din apartamentul lui OdelL

- Nu-i deloc ideea mea, îi spuse Vance calm, ale- gîndu-şi o ţ igar ă cu oîncetineală deliberat ă . A fost ideea domnului Skeel. Ce tip ingenios, nu ?,



' - Să fim serioşi, spuse Markham, a că rui încredere era încă zdruncinat ă . Cum puteai să ştii că Skeel a folosit acest mijloc pentru a încuia uşa pe dinafar ă ?

- Am gă sit aceste unelte în hainele lui de sear ă ieri diminea ţă .- Ce ? strigă Heath belicos. A ţ i luat aceste lucruri din camera lui Skeel

în timpul percheziţ iei f ă r ă să spuneţ i nimic ?- Numai după ce detectivii dumitale le-au ignorat. De fapt, nici mă car

nu m-am uitat la hainele domnului Skeel pînă cînd poliţ iştii dumitale at ît deexperimenta ţ i n-au terminat cu ele şi le-au at îrnat la loc în dulap. înţ elegi,Heath, penseta şi sfoara se aflau în buzunarul vestei lui Skeel, în dosulţ igaretului. Trebuie să recunosc că am cercetat, hainele lui de sear ă cu mareplă cere. Mai ţ ii minte, le-a purtat în' seara cînd Odell a pă r ă sit aceast ă lumeşi am sperat să descopă r o dovadă oarecare a participă rii lui la aceleveniment. Cînd am dat de acest instrument de smuls spr încenele, n-amînţ eles imediat semnifica ţ ia lui, iar sfoara violet ă ata şat ă de penset ă m-a

consternat complet. Mi-am dat seama că domnul Skeel nu-şi smulgea spr încenele, şi chiar dacă ar fi f ă cul-c, ce sens avea sfoara ? Penseta e unobiect delicat, de aur, exact în genul celor folosite de Margaret Odell. Mar ţ idiminea ţă am observat o mică tav ă lă cuit ă pentru accesorii de toalet ă ,a şezat ă pe mă suţ a de toalet ă lingă case; de bijuterii. Dar a mai fost ceva.

F ă cu un semn cu mina spre coşul de hîrtii de lîngâ micul birou, în carese aflau mai multe hîrtii mototolite.

- Am mai observat că acea hîrtie de împachetat poart ă numele unuicunoscut magazin de cadouri de p: Fifth Avenue. Azi-diminea ţ a, în drumspre centru, m-am

oprit la magazin şi-am aflat că îşi leagă pachetele cu o sfoar ă violet ă . De aiciam tras concluzia că Skeel luase penseta şi sfoara din apartament în timpul Vizitei din acea sear ă fatidică ... Acum se ridică întrebarea : De ce şi-a pierdut timpul înnodînd sfoara cu penseta ? V ă mă rturisesc cu modestie, că n-am putut Pă si un r ă spuns. Azi- diminea ţă însă , cînd mi-ai spus că l-aiarestat pe Jessup şi ai accentuat faptul că uşa era încuiat ă pe dină untruceafa din mintea mea s-a destr ă mat, soarele a str ă lucit şi pă să relele auînceput să cînte. Brusc am avut o revela ţ ie, întregul mod de opera ţ ie mi-a apă rut clar. într-o str ă fulgerare, cum se spune... Ascult ă , Markham, trebuiesă crezi în supranatural ca să soluţ ionezi acest caz.

XXVIRECONSTITUIREA CRIMEICÎND VANCE A TERMINAT de vorbit, au urmat cîteva minute de t ă cere.

Markham st ă tea cufundat în fotoliul lui şi se uita în gol. Heath, pe de alt ă parte, îl privea pe Vance cu un fel de admira ţ ie amestecat ă cu ostilitate.Funda ţ ia teoriei lui împotriva lui Jessup fusese surpat ă iar întreaga ipoteză se clă tina serios. Markham a înţ eles că toate speranţ ele lui se- spulberaser ă .

- M -a ş fi bucurat dacă inspira ţ iile tale ne-ar fi fost de ajutor, mormă i el,întorcîndu-se spre Vance. Aceast ă uiţ i mă revela ţ ie a ta ne readu ce la punctul de plecare iniţ ial.

- Oh, nu fi a şa de pesimist. Hai să fim mai optimişti. Vrei să auzi teoria mea ? Ofer ă o groază de posibilit ăţ i, Se a şeză mai confortabil în fotoliu.



Skeel avea nevoie de bani - f ă r ă îndoială că rezervele de că măşi de mă tase sereduseser ă şi după o încercare eşuat ă de a stoarce bani de ia doamna Odellcu o să pt ă mînă înaintea mor ţ ii'ei, a revenit aici luni seara. Aflase că Odellnu va fi acasă şi intenţ iona s-o a ştepte, că ci ea nu mai avea chef să -lprimească la fel ca mai înainte. Ştia că uşa laterală era ză vorit ă seara şi

cum nu dorea să fie v ă zut intr înd în apartament, a inventat trucul de a deschide uşa sub pretextul unei vizite inutile la ora nouă .

Vance se opri o clipă , apoi reluă :- După ce-a descuiat uşa, a revenit pe alee şi a intrat în apartament

înainte de ora unsprezece. Doamna însă s-a înapoiat cu un însoţ itor, a şa încît Skeel s-a ascuns în dulapul de haine şi a r ă mas acolo pînă la plecarea acestuia. Apoi a ieşit din dulap şi Margaret Odell, speriat ă de apariţ ia lui bruscă , a ţ ipat după ajutor. Recunoscîndu-l însă , i-a spus lui Spotswoodecare începuse să - bat ă ia uşă , că se speriase degeaba. A şa încît Spotswoodeşi-a v ă zut de treabă şi s-a dus la partida lui do poker. A urmat o tranzacţ ie

financiar ă între Skeel şi doamna, probabil o ceart ă foarte violent ă . în acest timp a sunat telefonul iar Skeel s-a gr ă bit să r ă spundă că Odell nu era acasă . Apoi au reluat cearta pînă în clipa cînd un nou pretendent a sunat la uşă . Fie că a sunat, fie că a intrat cu cheia lui, e greu de spus, dar probabila folosit cheia că ci telefonistul nu l-a obseravt. Skeel s-a ascuns din nou îndulap şi din fericire a fost at ît de precaut încît să încuie uşa pe dină untru. Apoi, fireşte, s-a uitat pe gaura cheii ca să vadă cine-era cel de-al doilea intrus. "

Vance f ă cu un semn spre uşă închisă a dulapului cu haine.- După cum puteţ i vedea, gaura cheii ofer ă un unghi în direcţ ia sofalei.

în timp ce tr ă gea cu ochiul a fost martorul unei scene care i-a îngheţ at sîngele în vine. Noul sosit, probabil înmijlocul unei declara ţ ii de dragoste, a înşf ă cat-o pe Odell de gît şi a început s-o sugrume... închipuieşte-ţ i groaza lui Skeel, ghemuit în dulapul de haine,iar la cîţ iva pa şi de el criminalul ocupat :u uciderea lui Odell ! Să rmanul deel ! Nu-i de mirare a r ă mas stupefiat de scenă . A v ă zut ce şi-a imaginat a fi ofurie criminală în ochii asasinului care trebuie să fi fost un om voinic, întimp ce Skeel era cam pirpiriu şi scund... Skeel n-avea de gînd ,să facă pe viteazul, a şa că i-a v ă zut de treabă şi a stat acolo. Nu poţ i să -i faci o /Vnă din asta, nu-i a şa ?

Vance simulă un gest de uimire.- Deci ce-a f ă cut intrusul în clipa urmă toare ? Ei )ine, n-o să ştimniciodat ă fiindcă - Skeel ne-a pă r ă sit pentru o lume mai bună . îmi închipuiînsă că a scos acea uţ ie cu acte, a descuiat-o cu cheia scoasă din poşeta ioamnei şi şi-a însuşit un mare numă r de '"documente ompromiţă toare. După aceea a început distracţ ia. Intrusul i-a apucat să devasteze apartamentul pentru a lă sa mpresia unei spargeri. A rupt mă tasea rochiei lui Odell . o baret ă de peumă rul st îng. I-a smuls buqhetul de rhidee artificiale şi l-a pus în poala ei.I-a scos inelele -i: i-a rupt lă nţ işorul de la gît. în continuare a r ă sturnat mpa, a r ă scolit biroul de scris, comoda Boule, a spart glinda, a tr întit scaunele, a sf îşiat perdelele... în tot acest .timp, Skeel, cu ochii a ţ intiţ i la el,



fascinat de groază , înspă imîntat că va fi descoperit şi va urma soarta iubiteiiui, a urmă rit activitatea acelui nebun. Nu pot să spun -l invidiez pe Skeelpentru, situa ţ ia în. care se afla. Opera de devastare a continuat, put înd s-oaudă chiar şi itUnci cînd a ieşit din raza lui de observa ţ ie. Se simţ ea prinsca un şoarece în cursă , f ă r ă nici o scă pare. Ce situa ţ ie oribilă , Dumnezeule !

Vance a fumat o vreme, apoi şi-a schimbat poziţ ia a fotoliu.- Ascult ă , Markham, momentul cel mai neplă cut pentru Skeel a fost

acela cînd misteriosul intrus a încercat să deschidă uşa dulapului unde se afla ascuns Skecl. Ce scenă ! Skeel era prins acolo, la discreţ ia unui dement criminal care încerca să deschidă uşa ce-l despă r ţ ea de el. Poţ i să -ţ i închipui ce uşurat trebuie să se fi simţ it atunci cînd asasinul a renunţ at să mai for ţ eze uşa şi a plecat ? E uimitor că Skeel n-a leşinat de emoţ ie. S-.j for ţ at totuşi să r ă mînă conştient. A ascultat şi a privit într-un fel de panică hipnotică pînă cînd uciga şul a pă r ă sit apartamentul. Apoi, bă lă bă nindu-se pe picioare. .1 ieşit din dulap şi a

aruncat o privire pe cîmpul de lupt ă . Vanee privi în jur.- Nu-i un spectacol prea plă cut; nu-i a şa ? Iar acol , pe sofa, se afla

cadavrul tinerei femei strangulate. Acel cadavru era o scenă de mare groază pentru Skeel. A înaintat opintit pînă la masă ca să se uite mai de aproape şis-a sprijinit cu mîria de ea, iat ă originea amprentele; de la mîna dreapt ă ,Heath. Apoi, a înţ eles brusc seriozitatea sitemţ iei în care se gă sea. Se afla singur împreună cu cadavrul unei femei asasinate. Era cunoscut a fi fosl înrela ţ ii sexuale cu doamna respectiv ă . Şi, pe deasupra era şi un spă rgă tor cucazier judiciar. Cine avea să -l creadă că era nevinovat ? Şi deşi probabil

recunoscuse pe cel care comisese crima, nu era în situa ţ ia de a facedeclara ţ ii. Totul era împotriva lui, intratul în casă p furiş, prezenţ a lui acolodupă ora nouă , rela ţ ia lui cu femeia, profesiunea, reputa ţ ia lui. Ascult ă ,Markharr. sincer vorbind, l-ai fi crezut ?

- Nu-ţ i bate capul cu asta, r ă spunse Markham, ta. vreau să aud restulteoriei. At ît el cît şi Heath îl ascultaser ă cu o atenţ ie mă rit ă .

- De aici înainte, reluă Vanee, teoria mea se desf ăşoar ă de la sine. Skeels-a v ă zut confruntat cu problem; urgent ă de a ieşi de acolo şi de a-şi ştergeurmele. Mintea a început să -i lucreze febril că ci îşi risca via ţ a dacă nureuşea. începu să facă planuri gr ă bite. Ar fi putut să iasă din casă pe uşa

laterală f ă r ă să fie v ă zut. Dar uşa avea să fie gă sit ă descuiat ă , iar acest amă nunt, legat de vizita sa mai devreme în acea sear ă , ar fi indicat că el a lă sat uşa descuiat ă . Nu, acea metodă de-a - pleca nu mergea, nu mergea deloc. îşidă du seama că în orice caz avea să fie bă nuit de crimă , datorit ă legă turii luicu doamna respectiv ă . Motivul, locul, ocazia, mijloacele, purtarea, ca şicazierul să u, toate pledau împotriva lui.

- Dacă nu reuşea să şteargă toate urmele lă sate, cariera lui de crai avea să se încheie subit. Era conştient de faptul că dacă reuşea să pă r ă sească imobilul şi să lase uşa laterală încuiat ă pe dină untru, se putea considera însiguranţă . Nimeni n-ar fi putut să explice cum a intrat şi a ieşit din casă . Avea să -şi gă sească un alibi, unul solid, fireşte, pe care cu un avocat bun, îl



putea susţ ine în fa ţ a justiţ iei. Nici vorbă că se gîndise şi la alte mijloace de-a ieşi de acolo, dar de fiecare dat ă era pus în fa ţ a unor probleme dificile. Uşa laterală era singura lui scă pare. Cum putea s-o încuie la loc ?

Vance se opri şi că scă .- Iat ă teoria mea. Skeel a fost prins în cursă şi mintea lui abilă şi

întreprinză toare i-a venit în ajutor. Trebuie să fi bă tut odă ile ceasuri de-a r îndul, pînă cînd i-a venit ideea, invocînd între timp numele Domnului, în cepriveşte penseta, sunt convins că s-a gîndit la ea aproape imediat. Ştii,Heath, acest sistem de-a încuia o uşă , pe dinafar ă e un truc vechi. Exist ă multe cazuri în analele criminale din Europa. în manualul de criminologie alprofesorului Hans Gross un capitol întreg e dedicat mijloacelor utilizate decriminali pentru a se folosi de intr ă ri şi de ieşiri ilegale. Aceste metode aude-a face mai ales cu încuiatul unei uşi şi nu at ît cu ză vor îtul ei, Principiuleste însă acela şi, doar tehnica difer ă . Pentru a încuia o uşă pe dină untru,trebuie să introduci un ac, sau o sîrmă îndoit ă , prin deschiză tura cheii, iar

apoi să tragi de sfoar ă . Dar uşa laterală a acestei case nu are broască şi nicicheie. întreprinză torul Skeel, în timp ce se plimba prin apartament ca unleu în cuşcă , tot că ut înd ceva care să -i dea o idee, a ză rit pe mă suţ a detoalet ă penseta - un instrument pe care îl au toate doamnele respectabileast ă zi - şi problema a fost soluţ ionat ă peloc. Nu mai avea decît să încerce acest truc. înainte de a pleca a deschiscaseta de bijuterii, pe care celă lalt bă rbat încercase s-o for ţ eze, şi a gă sit inelul cu diamant pe care mai t îrziu a vrut să -l amaneteze. S-a apucat să şteargă toate amprentele lă sate în dulap, uit înd de cea lă sat ă pe masă . încele din urmă , a pă r ă sit apartamentul, a încuiat uşa laterală a şa cum v-am

demonstrat şi a bă gat penseta în buzunarul jiletcii, unde a şi uitat-o.Heath confirmă cu o mişcare a capului.- Un spă rgă tor, indiferent de cît se crede de deştept, uit ă întotdeauna

cîte ceva.- De ce-i critici numai pe spă rgă tori, Heath ? întrebă Vance aleng.

Cunoşti vreo persoană în lume care nu uit ă din cînd în cînd cîte ceva ? îizîmbi indulgent. Pînă şi poliţ ia a uitat să caute penseta.

Heath mormă i ceva. Ţ igara de foi i se stinsese şi şi-o aprinse încet şiatent.

- Ce credeţ i, domnule Markham ?

- Nu cred că ̂ situa ţ ia e mult mai limpede, coment ă Markham deprimat.- Teoria mea nu e chiar o complex ă explica ţ ie a cazului spuse Vance.Dar n-a ş spune că mai plutim într-o beznă totală . Cred că putem trageunele- concluzii din specula ţ iile mele. De pildă ': Skeel fie că l-a cunoscut sau l-a recunoscut pe criminal, în clipa cînd a ieşit din apartament şi şi-a recîştigat încrederea, a încercat să -l şantajeze pe amicul asasin. Moartea luiSkeel nu-i decît o alt ă dovadă a intenţ iilor uciga şului de a se descotorosi depersoanele primejdioase pentru el. în plus, teoria mea explică şi enigma casetei de bijuterii, amprentele, dulapul necercetat, bijuteriile din lada degunoi - persoana care le-a luat n-avea chef să le ţ ină la el - şi în sf îr şit,t ă cerea lui Skeel, Mai explică şi descuiatul şi încuiatul uşii.



- Într-adev ă r, oft ă Markham, pare să explice toate punctele importante,mai puţ in identitatea asasinului.

- Ai dreptate, recunoscu Vance. Acum, hai la masă ?Heath, plictisit şi confuz, plecă la Cartierul General al poliţ iei. Markham

cu mine şi cu Vance am plecat cu ma şina la restaurantul Delmonico unde

ne-am instalat în sala de mese.- Am impresia că afacerea se concentrează acum asupra lui Cleaver şi

Mannix, spuse Markham cînd ne-am încheiat dejunul. Dacă teoria ta că Aceea şi persoană a omor ît at ît Canarul cît şi pe Skeel e corect ă , atunci L înd-quist e în afara discuţ iei întrucît sîmbă t ă seara se gă sea la SpitalulEpiscopal.

- Ai dreptate, recunoscu Vance, doctorul e deocamdat ă în afara bă nuielilor. Cleaver şi Mannix sunt suspecţ i;, de frunte. Nu v ă d pe cinealtcineva am putea acuza. Se încrunt ă şi îşi sorbi cafeaua. Cuartetul meuoriginal s-a redus la doi şi nu-mi place, că ci limitează alegerea la două

persoane. Ce se înt împlă dacă reuşim să -i elimină m pe Cleaver şi pe Mannix ? Cu ce ne alegem ? Pur şi simplu, cu nimic. Şi totuşi ideea care mă maiconsolează unul dintre cei patru e vinovatul. Nu poate fi nici Spostwoodc.nu poate fi nici Lindquist, deci r ă mîn Cleaver şi Mannix Doi din patru facdoi, simplă regulă de aritmetică , nu Problema principală e că acest caz numai e a şa de simplu Absolut deloc ! Mă întreb care e rezultatul acesteiopera ţ ii aritmetice dacă aplică m trigonometria ? Sau dacă proiect ă m într-oalt ă dimensiune ?îşi lă să capul în mîini. Ascult ă . Markham, promite-mi că dacă ajung la balamuc,- ai să 'ai grijă de mine.

- Te înţ eleg, şi eu sunt de-o să pt ă mînă într-o stan asemă nă toare.

- Ideea cuartetului mă înnebuneşte, gemu Vancv M-am bizuit pe acelcuartet care acum a ajuns un duo Simţ ul de ordine şi propor ţ ie a fost insultat. Vreau im alt cuartet.

- Mă tem că va trebui să te mulţ umeşti doar cu do- r ă spunse Markhamobosit. Unul iese din cauză , iar celă lali e la pat. Ai putea să trimiţ i nişte florila spital, dacă ast te mai bine dispune. .

- Unu-i la pat, unu-i la pat, repet ă Vance, Asta ne lasă cu trei suspecţ i.Pe de alt ă parte, nu exist ă linie dreapt ă , toate liniile fiind curbe, că citranscriu cercuri în spa ţ iu. Arat ă drepte, dar nu sunt. Hai să t ă cem şi să substituim privirii medita ţ ia.

Se uit ă în sus la marile ferestre care dă deau pe Fifth Avenue. Cînd vorbidin nou, vocea lui devenise calmă , alculat ă .- Ascult ă , Markham, ţ i-e greu să -i inviţ i pe Spotswoode şi pe Cleaver să

vină într-o sear ă acasă la tine ?Markham tr înti ceşcuţ a de cafea şi îi aruncă o privire ritică lui Vance.

Ce fel de glumă mai e şi asta ?- Nu-i o glumă . R ă spunde la întrebare.- Cred că se poate aranja, replică Markham după o scurt ă ezitare.

Deocamdat ă sunt sub jurisdicţ ia mea, nu-i a şa ?-. Deci o astfel de invita ţ ie ar fi potrivit ă anchetei, Şi nu cred c-ar puteaô

refuze, nu-i a şa ?- Nu cred.



- Iar dacă atunci cînd au venit la tine acasă , ai să sugerezei cîteva partide de pocher, ei au să accepte, f ă r ă să gă sească propunerea camciudat ă , nu ?

- Probabil r ă spunse Markham, cu totul calm la cererea lui Vance. Ştiucă at ît Cleaver cît şi Spotswoode joacă pocher. Iar Mannix, f ă r ă îndoială că

joacă şi el. Dar de ce pocher ? Eşti serios sau eşti victima vreunei forme dedemenţă .

- Sunt cît se poate de serios. Vocea lui Vance nu lă să nici cea mai mică îndoială . Partida de pocher e esenţ a acestei afaceri. Ştiu că Cleaver e unexpert iar Spotswoode k jucat pocher cu judecă torul Redfern luni seara A şa că jtni-am f ă cut un plan. Presupun că şi Mannix ştie să Joace.

Vance se aplecă înainte vorbind serios.- Nouă zecimi din jocui de pocher e psihologie, Markham. Dacă înţ elegi

jocul, poţ i înv ăţ a mai mult despre natura umană - dşcît ai înv ăţ a într-un ande cunoştinţă cu o persoană . Ai r îs de mine mai de mult cînd ţ i-am spus că

te pot duce la- vinovat prin cercetarea elementelor crimei. Fireşte, însă trebuie să cunosc omul la care te voi conduce. în cazul de fa ţă cunosc genulde om care a comis crima. Nu sunt însă destul de apropiat de vinovat pentru a-l putea numi. Cu toate acestea, după partida de pocher cred că pot să -ţ i spun cine a plă nuit şi a ucis Canarul.

Markham îl privi stupefiat. Ştia că Vance juca pocher cu o art ă uimitoareşi că poseda elementele psihologice necesare jocului. Era însă nepregă tit pentru declara ţ ia finală că va dezlega misterul cu ajutori partidei de pocher, Vance vorbise cu o asemenea convingere încît Markham era impresionat.îmi dă deam seama de ce anume îi trecea prin minte ca şi cum i-a ş fi citi

gîndurile. îşi reamintea felul în care Vance indicase vinovatul în cazuriprecedente cu ajutorul unor procese psihologice asemă nă toare. Ştia, deasemenea, că oricît de extravagante ar fi putut fi cererile lui Vance, exista întotdeauna un motiv serios la baza lor.

- La naiba ! mormă i el în cele din urmă . întregul plan mi se pare stupid.Şi, totuşi, dacă vrei o partidă de pocher cu aceşti oameni, n-am nici oobiecţ ie. N-are su slujească însă la nimic, ţ i-o spun de pe acum. Mi se pareo nebunie curat ă să susţ ii că -l vei descoperi pe vinovat folosind o astfel demetodă .

- Foarte bine, r ă spunse Vance, o mică distracţ ie n-o să ne facă nici un

r ă u.- Dar de ce l-ai inclus pe Spotswoode ?- Sincer, n-am nici o idee, afar ă de faptul că face parte din cuartetul

meu. Şi-o să avem. nevoie de un al cincilea.- Să nu-mi spui la sf îr şitul partidei că trebuie să -î arestez pentru crimă .

Trebuie să fac o distincţ ie. Poate că are să -ţ i par ă ciudat, dar nu vreau să acuz de crimă un om despre care ştiu că nu putea să comit ă acest act.

- în aceast ă privinţă , spuse Vance t ă r ă gă nat, singurele obstacole care seopun imposibilit ăţ ilor fizice suni. faptele materiale. Iar faptele materiale sunt extrem de înşelă toare. Voi, avoca ţ ii, a ţ i duce-o mai bine dacă le-a ţ i ignora cudesă v îr şire.



Markham nu se sinchisi să mai r ă spundă la asemenea erezii şi îi aruncă Iui Vance o privire semnificativ ă .plecat acasă după masa de pr înz şi pe la ora patru după - amiază ne-a telefonat Markham ca să ne spună c-a f ă cu), toate pregă tirile pentru o sear ă cu Spotswoode, Mannix şi Cleaver. Imediat după aceast ă confirmare Vance

a plecat de acasă şi nu s-a întors pînă aproape, de ora opt seara. Deşimuream de curiozitate, Vance a refuzat să -mi dea vreo explica ţ ie. Dar la nouă f ă r ă un sfert, cînd'am cobor ît la ma şina care ne a ştepta, am v ă zut că aveam un nou şofer. Am f ă cut legă tura între el şi plecarea misterioasă a lui Vance XXVIIO PARTIDA DE POCHER VANCE ŞI .CU MINE AM

- I-am cerut domnului Allen să ni se ală ture ast â - sear ă , mă rturisi Vance, după ce ne prezent ă . Cum tu nu joci pocher, avem nevoie de un al

cincilea ca să facem partida mai interesant ă . Domnul Allen e un vechiadversar de-al meu.

Faptul că Vance era capabil să aducă un oaspete neinvitat înapartamentul lui Markham m-a mirat mai puţ in decît înf ăţ işarea acestuioaspete. Era scund, cu o expresie de om şmecher. Iar pă rul pe care amapucat să -l v ă d ieşind de sub pă lă ria dat ă pe spate era negru şi lucios, ca pă rul pă puşilor japoneze. Am mai observat că pe cravata lui erau pictateflori iar că ma şa era împodobit ă cu nasturi de diamante.

Contrastul dintre el şi stilul imaculat şi elegant al lui Vance era izbitor.M-am întrebat ce fel de rela ţ ie exista între ei. Fireşte, nu una intelectuală

sau socială .Cleaver şi Mannix sosiser ă cînd am intrat în salonul lui Markham şipeste cîteva minute a venit şi Spotswoode, După formalit ăţ ile de prezentare,ne-am a şezat în jurul că minului, fumînd şi sorbind un sherry excelent.Fireşte, Markham acceptase încîntat pe neinvitatul domn Allen, deşi felulcum îl privea din cînd în cînd mă lă sa să înţ eleg că -i venea greu să împaceînf ăţ işarea omului cu stilul iui Vance.

în dosul atmosferei de amabilitate afectat ă .se simţ ea o tensiune. într-adev ă r, situa ţ ia nu era de natur ă să creeze spontaneitate. Trei bă rba ţ i, ţ oţ iştiind că au fost interesa ţ i de aceea şi femeie, se aflau aici împreună . Iar

motivul pentru care se aflau împreună era că .acea femeie fusese asasinat ă .Markham a tratat situa ţ ia cu at îta tact încît a reuşit să dea fiecă ruia impresia că e un spectator dezinteresat chemat să discute o problemă abstract ă . Le-a explicat de la bun început că acea „conferinţă " era tuj-marea eşecului să u de a gă si o rezolvare a crimei comise. A mai adă ugat că spera ca printr-o discuţ ie foarte degajat ă , lipsit ă de o not ă oficială şi deconstr â ngere, sa gă sească un amă nunt care să -l ajute în anchet ă . Maniera lui era prietenoasă şi tensiunea a scă zut considerabil, în timpul discuţ iei care a urmat am fost interesat de diferitele atitudini ale celor invita ţ i. Cleaver a vorbit enervat despre participarea lui în aceast ă afacere, f ă cîn- du-şi critica în loc să acuze. Mannix a fost volubil şi candid, deşi în dosul cuvintelor lui



se v ă dea o not ă de oboseală şi de regret. Spotswoode, spre deosebire deMannix, nu pă rea să aibă chef de discutat despre crimă şi a pă strat oatitudine reticent ă tot timpul. A r ă spuns politicos la întrebă rile luiMarkham, dar n-a reuşit să -şi ascundă cu totul resentimentul că a fost v îr ît în aceast ă istorie împreună cu ceilalţ i. Vance avea puţ ine de spus,

mă rginindu-se la remarci ocazionale adresate întotdeauna tui Markham. Allen n-a scos nici un cuv înt, contemplîn- du-i pe ceilalţ i cu un aer vagamuzat.

Întreaga conversa ţ ie mi s-a pă rut complet inutilă . Dacă Markhamsperase să obţ ină unele informa ţ ii, trebuie să fi, fost amarnic decepţ ionat.Mi-am dat totuşi seama că nu încerca decâ t să justifice în aceast ă acţ iunene- obişuit ă prin faptul că dă duse urmare partidei de pocher ,-«licitat ă de Vance, Cind a sosii momentul să pomenească ie ea. n-a înt împinat nici odificultate.

Era aproape ora unsprezece cînd a f ă cut propunerea cu o voce amabilă şi

calmă , deşi înv ă luind cererea în termenii unei solicit ă ri personale. încît era cu neputinţă ca cineva s-o refuze. Strategia lui verbală se dovedi însă deprisos, At ît Cleaver cit şi Spotswoode pă rur ă Incînta ţ i de i renunţ a la discuţ ia penibilă în favoarea unei partide de că r ţ i. Vance şi Allen s-audeclarat, fireşte, de acord, Doar Mannix a refuzat, explicînd că nu cunoa şte jocul iecît superficial şi că nu-l agrea. Şi-a exprimat totuşi dorinţ a de a-ichibiţ a pe ceilalţ i. Vance a insistat ca să -şi schimbe pă rerea, dar f ă r ă succes. în cele din urmă , Markham a cerut servitorului să u să pregă tească omasă de joc pentru cinci persoane.

Am observat că Vance a a şteptat pînă cînd Allen şi-a aies un loc. iar apoi

s-a a şezat pe scaunul din dreapta lui,.

Cleaver a luat loc la st înga lui Allen, Spotswoode la dreapta lui Vance, iar ală turi de el şedea Markham, Mannix şi-a tras un scaun între Markham şiCleaver. Iat ă poziţ ia lor în jurul mesei :

Cleaver a cerut să stabilim un plafon moderat, dar Spotswoode a insistat să pornim cu o sumă mult mai mare. Vance a ridicat şi el miza, în timp ceMarkham şi Allen şi-au dat asentimentul. Preţ ul fiselor mi-a t ă iat respira ţ ii,şi pînă şi Mannix a scos un fluierat discret.

Toţ i cei cinci oameni din jurul mesei erau jucă tori excelenţ i, lucru evident

din primele zece minute de joc. Pentru prima dat ă în acea sear ă , Allen,amicul lui Vance, pă rea să se simt ă în largul lui. Allen cîştigă primele două mîini, iar Vance pe a treia şi a patra.

Spotswoode avu cîteva mîini cîştigă toare, iar mai t îrziu Markham încasă omiză mare care îl plasă în fruntea câştigă torilor. Cleaver era singurul dintreei care pierdea constant. Dar, după o jumă tate de or ă , îşi recâştigă şi el oparte din pierderi. în continuare, Vance îşi reluă seria de cîştiguri pe care oîmpă r ţ i cu Allen. O vreme banii pă reau împă r ţ iţ i în mod egal. Mai t îrziu însă at ît MANNIX SPOTSWOODE ^Zy l



Cleaver cît şi Spotswoode începur ă să piardă masiv. Pe la două sprezece şi jumă tate în jurul mesei se stabilise o atmosfer ă încordat ă . Mizele erau at ît de ridicate iar sumele riscate at ît de mari, chiar şi pentru nişte oameniînst ă riţ i, cum erau aceşti jucă tori, încît mizele ce treceau rapid dintr-o mînă într-alta ajunser ă să reprezinte cifre considerabile.

Exact înainte de ora unu, cînd febra jocului atinsese un punct înalt, amobservat că Vance l-a privit pe Allen şi apoi şi-a trecut batista pe frunte.Unui str ă in gestul i s-ar fi pă rut natural, dar fiind familiarizat cu ticurile lui Vance, am recunoscut imediat un semnal. în acela şi timp, am observat că Allen începu să amestece că r ţ ile înainte de a le da. Fumul ţ igă rii de foi îiintra în ochi în acel moment şi una din că r ţ ile de joc că zu jos. Allen o luă ,amestecă din nou pachetul de că r ţ i şi-l puse înaintea lui Vance ca să taie.

Pe masă se afla o sumă foarte mare în fise. Cleaver, Markham şiSpotswooade au pasat. Ersr r îndul lui Vance care deschisese cu o miză important ă . Allen îşi aruncă imediat că r ţ ile dar Cleaver r ă mase cu ele.

Markham şi Spotswoode abandonar ă deocamdat ă şi ei şi îi lă sar ă pe Cleaver şi pe Vance să continue jocul. Cleaver ceru o carte, iar Vance, caredeschisese, două că r ţ i ; Vance ridică miza cu puţ in, în timp ce Cleaver osă lt ă sus de tot. Vance mă ri miza dar nu prea mult, iar Cleaver ridică dinnou cu o sumă mai mare ca înainte. Vance ezit ă şi plă ti. Cleaver îşi ar ă t ă mîna triumf ă tor.

- Chint ă de valeţ i, anunţă el. Ce"ai ?- Nu prea grozav, r ă spunse Vance cu regret. Avea careu de popi.Peste o jumă tate de or ă , Vance îşi scoase din nou batista şi şi-o trecu pe

frunte. Ca şi mai înainte, am observat că era r îndul lui Allen să dea că r ţ ile şi

că pe masă se afla o alt ă miză considerabilă . Allen se opri ca să bea un whisky şi să -şi aprindă o ţ igar ă de foi. Apoi, după ce Vance t ă ie, dă du dinnou că r ţ ile.15 - 0 crimă aproape perfect ă

Cleaver, Markham şi Allen au pasat şi Vance deschise din nou cu o sumă egală cu cea de pe masă . Nu mai era în joc decît Spotswoode. Lupta sedă dea între el şi Vance. Spotswoode ceru o carte iar Vance se declar ă servit.Urmă un moment de t ă cere apă să toare. Atmosfera ni se pă rea încă rcat ă cuelectricitate şi cred că şi ceilalţ i au simţ it-o că ci urmă reau jocul cu ocuriozitate încordat ă . Vance şi Spotswoode aveau aerul unui calm suprem.

I-am privit cu mare atenţ ie dar niciunul nu a dat vreun semn de emoţ ie.Era r îndul lui Vance să mizeze. F ă r ă să scoat ă o vorbă , mut ă un vraf defise galbene în centrul mesei, cea mai mare miză din acea sear ă . Spotswoodeîl urmă cu un alt teanc de fise. Apoi, calm şi abil, numă r ă fisele r ă mase înfa ţ a lui şi le împinse cu palma spunînd :

- E tot ce am. Vance dă du din umeri aproape imperceptibil.- Potul v ă apar ţ ine, domnule, spuse el şi zîmbi amabil lui Spotswoode,

dîndu-şi că r ţ ile pe fa ţă . Avea careu de a şi !- Dumnezeule ! Ce partidă ! exclamă Allen chicotind.- Care partidă ! repet ă Markham. Să nu plă teşti cu un careu de a şi în

mînă şi cu at îţ ia bani pe masă !



Cleaver bombă ni şi el ceva în semn de uimire, iar Markham îşi umezi buzele dezgustat.

- Nu vreau să te jignesc, domnule Vance, spuse el, dar dacă judec mina pe care ai avut-o din punct de vedere practic, a ş spune c-ai abandonat-oprea devreme.

de a şi, a fost un lucru înţ elept.- Ii faceţ i o nedreptate domnului Vance, spuse el, A jucat în mod

desă v îr şit. Abandonînd, chiar cu un careu. Spotswoode îşi ridică privirea spre Markham.

- Fireşte, înt ă ri Allen. Ce partidă !Spotswoode dă du afirmativ din cap şi se întoarse spre Vance spunind :- Întrucît o situa ţ ie similar ă n-are să se mai petreacă niciodat ă , pot să -

mi ar ă t recunoştinţ a fa ţă de percepţ ia dumneavoastr ă remarcabilă ,satisf ă cîndu-v ă curiozitatea : ei bine, n-aveam nimic în mînă !

Spotswoode îşi ar ă t ă că r ţ ile şi îşi întinse degetele cu gra ţ ie spre că r ţ ile

etalate pe masă . Avea un cinci, un şase, un şapte şi un opt de treflă , plusun valet de cupă .

- Nu înţ eleg ra ţ ionamentul dumneavoastr ă , domnule Spotswoode,mă rturisi Markham.Domnul Vance avea că r ţ i cîştigă toare şi a preferat să renunţ e.

- Judeca ţ i mai bine situa ţ ia, r ă spunse Spotswoode cu o voce suav ă şicalmă . A ş fi deschis dacă a ş fi putut, după ce dumneavoastr ă şi domnulCleaver a ţ i pasat. Dar întrucît am r ă mas în joc după ce domnul Vance a deschis cu o miză at ît de mare, se subînţ elege că trebuia să fi avut fie uncareu servit, fie o chint ă servit ă . Trebuie să v ă spun f ă r ă să par fanfaron, că

sunt un jucă tor mult prea bun.- Te asigur, Markham,- îl întrerupse Vance, că domnul Spotswoode e un

jucă tor mult prea expert ca sa fi r ă mas în joc dacă n-ar fi avut cel puţ in uncareu. Era singurul lucru care ar fi justificat miza de doi la unu. înţ elege că eu am deschis cu o sumă egală cu valoarea mizei de pe masă , iar domnulSpotswoode a trebuif să ridice cu jumă tate din valoarea potului pentru a r ă mîne în joc, f ă cînd ca miza să devină doi la unul. Oricum, domnulSpotswoode avea, cer înd o singur ă carte, două şanse din patruzeci şi şaptede a face o chint ă .

- Exact, recunoscu Spotswoode, după ce-am primit cartea cerut ă ,

singura întrebare posibilă dinpartea domnului Vance era aceea dacă amrealizat sau nu chinta. Dacă n-a ş fi f ă cut-o, domnul Vance a ra ţ ionat corect că n-a ş fi plă tit şi mai ales n-a ş fi ridicat miza. A face unastfel de lucru în aceste condiţ ii ar fi însemnat să fiu smintit. Nici un jucă tor dintr-o mie nu-şi asumă asemenea riscuri. Iat ă de ce atunci cînd am ridicat miza, domnul Vance, şi-a dat că r ţ ile pe fa ţă , că ci altminteri ar fi fost mult prea riscant. S-a înt împlat însă ca eu să blufez, dar asta nu schimbă cunimic situa ţ ia că lucrul cel mai corect şi mai logic de f ă cut ar fi fost acela ca domnul Vance să cedeze.

- Perfect adev ă rat, recunoscu Vance.Spotswoode accept ă spusele lui Vance cu o mişcare a



capului. Cleaver luă că r ţ ile şi începu să le amestece. Tensiunea dispă rusedar partida n-a fost reluat ă .

Se pă rea că se petrecuse ceva cu Vance. O vreme r ă mase gînditor,privind încruntat ţ igara şi bînd distrat. In cele din urmă se ridică şi seapropie de consola că minului pentru a se uita la o acuarelă de Cézanne pe

care i-o dă ruise lui Markham cu ani în urmă . Gestul indica un proces denedumerire.

în timpul unei pauze a discuţ iei, se întoarse spre Man- nix şi spuse :- Cum se poate, domnule Mannix, că pocherul nu v-a pasionat niciodat ă

? Toţ i oamenii de afaceri sunt dispuşi să rişte la că r ţ i.- Nici vorbă , r ă spunse Mannix cu o atenţ ie mă rit ă . Pocherul nu-i genul

de risc pe care vreau să mi-l asum. E mult prea ştiinţ ific. Şi nici nu-i destulde rapid pentru gustul meu, n-are via ţă , cum ar fi ruleta, singura care îmiplace. Vara trecut ă , la Monte Carlo, am pierdut mai mult la rulet ă în zeceminute decît a ţ i pierdut dumneavoastr ă aici ast ă -sear ă . M-am ales însă cu

ceva pentru banii pierduţ i.- Asta înseamnă că nu v ă interesează jocurile de că r ţ i.- Nu ca să risc, r ă spunse Mannix care devenise bine dispus. Mă amuză

însă să pariez pe jocuri de că r ţ i. Vreau ceva rapid. Apoi pocni din degete demai multe ori ca să dovedească viteza necesar ă pentru a se amuza.

. Vance se apropie de masă şi luă un pachet de că r ţ i de joc.- V ă tentează să paria ţ i o mie de dolari pe ce carte am să tai ?Mannix se angajă imediat :- De acord. Vance îi dă du că r ţ ile şi Mannix le amestecă . Apoi le puse pe masă _şi le

t ă ie. întoarse un zece. Vance t ă ie şi el că r ţ ile şi întoarse un popă .- V ă datorez o mie de dolari, spuse Mannix, calm, ca şi cum i-ar fidatorat zece cenţ i.

Vance a ştept ă f ă r ă să vorbească şi Mannix îl privi cu viclenie.- Vreţ i să încerca ţ i din nou ? De data asta pentru două mii de dolari ? Vance ridică din spr încene uimit.- A ţ i dublat miza ? De ce nu ? Amestecă iar că r ţ ile şi le t ă ie. Apoi

întoarse un şapte. Mannix se aplecă şi întoarse un cinci.- V ă datorez trei mii de dolari, spuse el. Ochii i se îngustaser ă şi îşi

muşcă nervos ţ igara de foi.

- Vreţ i să dublă m din nou ? Patru mii de data asta ?Markham îl privi uimit pe Vance iar pe fa ţ a lui Allense întipă ri o expresie de consternare penibilă . Toţ i cei de fa ţă erau uluiţ i deofert ă , că ci Vance trebuie să -şi fi dat seama că -i dă dea lui Mannix şanseenorme dublînd de fiecare dat ă miza. în cele din urmă avea^ă piardă . Credcă Markham era gata să protesteze dacă Mannix n-ar fi înşf ă cat pachetul decă r ţ i de pe masă , gata să taie din nou.

- Patru mii ! anunţă el şi după ce amestecă din nou că r ţ ile le t ă ie.întoarse o carte : era dama de caro.

- Nu v ă d cum mă puteţ i bate, spuse el jovial.- Bă nuiesc că aveţ i dreptate, r ă spunse Vance, şi întoarse un trei.- Doriţ i să continuă m ? întrebă Mannix cu o bună dispoziţ ie agresiv ă .



- Ajunge, spuse Vance brusc plictisit. E un joc prea tensionat pentrumine. Eu n-am constituţ ia dumneavoastr ă . Se îndrept ă spre masă şi îiscrise un cec în valoare de o mie de dolari lui Mannix. Apoi se întoarse spreMark- ham cu mîna întinsă spre a-şi lua r ă mas bun.

- Am avut o sear ă teribil de interesant ă . Nu uita. Luă m pr înzul

împreună mîine la ora unu, la clubul meu.Markham ezit ă .- Dacă nu intervine nimic, r ă spunse el.- Dar nu trebuie să intervină nimic, spuse Vance. Nici nu-ţ i închipui cît

eşti de ner ă bdă tor să mă vezi. Vance r ă mase t ă cut tot drumul înapoi spre casă . N-am putut să scot nici

o explica ţ ie de la el. Dar cînd ne-am urat noapte bună , mi-a spus :- Lipseşte o piesă fundamentală a acestei afaceri. F ă r ă ea, totul e lipsit

de sens. - XXVIII

VINOVATUL A DOUA ZI DIMINEA Ţ A, Vance s-a sculat t îrziu, apoi a petrecut o or ă

uit îndu-se printr-un catalog de obiecte de ceramică ce urmau să fie licitate a doua zi la Galeria de Art ă Anderson. La ora unu am intrat la clubulStuyvesant şi ne-am ală turat lui Markham aflat la restarunat.

-„Suntem oaspeţ ii t ă i,, scumpule, zise Vance, dar n-am să te pun la cheltuială . Nu vreau decît un corn, nişte jumă ri şi o cea şcă de cafea.

Markham îl privi cu un zîmbet ironic.- Nu mă mir că faci economii după dezastrul de asear ă . Vance ridică mirat din spr încene.

- Iar eu mi-am închipuit c-am avut un noroc extraordinar.- Ai avut două careuri şi-ai pierdut de fiecare dat ă .- E adev ă rat, spuse Vance, at ît că de fiecare dat ă am ştiut exact ce are

adversarul.Markham îl privi stupefiat.- Chiar a şa, ii asigur ă Vance. Am aranjat. înaintea partidei ca să i se

dea acele că r ţ i. Z îmbi nevinovat. Nu pot să -ţ i spun, amice, cît de mult amadmirat delicateţ ea ta de a nu pune la îndoială pe oaspetele^ meu, domnule Allen, pe care am avut prostul gust să -l introduc ca partener la jocul deasear ă . îţ i datoresc o explica ţ ie şi o scuză . Domnul Allen nu este ceea ce se

numeşte un partener încînt ă tor. îi lipsesc notele de eleganţă patriciene, şietalarea de obiecte preţ ioase mi s-a pă rut cam vulgar ă , deşi am preferat diamantele de pe că ma şa lui de sear ă acelei cravate oribile. Domnul Allenare însă alte calit ăţ i. E un aventurier. E de fapt, Doc Wiley Allen, de trist ă 1

memorie.- Doc Allen ! Celebrul escroc care a condus clubul Eldorado ?- Chiar el ! Şi, înt împlă tor, unul dintre cei mai abili trişori din. aceast ă

meserie bă noasă dar discutabilă .- Vrei să spui că acest tip a aranjat că r ţ ile asear ă ? Markham era

indignat.- Numai pentru cele două done menţ ionate mai înainte. Dacă îţ i

aminteşti, Allen a dat că r ţ ile de fiecare dat ă . Am stat dinadins în dreapta lui



şi am avut grijă să tai că r ţ ile după instrucţ iunile lui. Şi trebuie să recunoştică nu mă poţ i acuza de înşelă torie at ît timp cît beneficiarii manevrelor lui aufost Cleaver şi Spotswoode. Eu unul am pierdut masiv de fiecare dat ă .

Markham îl privi pe Vance umit şi t ă cut, apoi izbucni în hohote de r îs.- Pari să fi fost într-o dispoziţ ie filantropică asear ă . I-ai f ă cut cadou lui

Mannix o mie de dolari, permiţîndu-i să dubleze miza de fiecare dat ă , Oprocedur ă cam bizar ă , a ş spune.

- Totul depinde de cum priveşti lucrurile. In ciuda pierderilor financiare,pe care am intenţ ia să le transfer secţ iei tale, partida a fost extrem deprofitabilă ... Mi-am realizat scopul pe care mi l-am propus în acea sear ă deamuzament.

- A, da, îmi amintesc, r ă spunse Markham, ca şi cum problema, nefiindimportant ă , îi scă pase deocamdat ă . Cred că erai pe cale să descoperi cine a omor ît-o pe Odell.

- Ce memorie uimitoare ! Da, am insistat că a ş fi în stare să elucidez

acel mister ast ă zi.- Şi pe cine urmează să arestez ? Vance sorbi din cafea şi îşi aprinse o ţ igar ă .- Sunt ferm convins că n-ai să mă crezi, r ă spunse el cu o voce calmă .

Spotswoode e cel care a ucis fata.- Nu mai spune ! Markham i se adresă ironic. A şadar Spotswoode a

fost ! Scumpul meu Vance, m-ai uluit complet. Am să -i telefonez lui Heathsă înceapă să lustruiască nişte că tuşe, dar din nefericire, miracole cum ar fiacela de a strangula pe cineva de la depă rtare nu sunt recunoscute în aceste vremuri şi în acest ora ş. îngă duie-mi să mai comand un corn...

Vance îşi întinse mîinile cu un gest teatral de disperare exagerat ă .- Pentru un om educat, Markham, ai ceva aproape primitiv în maniera ta de a te crampona de iluziile optice. Eşti exact ca un copil care e convinscă e cu putinţă ca un magician să scoat ă un iepure dintr-o pă lă rie de mă -tase doar pentru că asist ă la spectacol.

- Ascult ă Vance, devii insult ă tor.- E oarecum adev ă rat, glumi Vance. Trebuie însă f ă cut ceva drastic ca să

te smulg din plasa elementelor legale. îţ i lipseşte imagina ţ ia, amice.- Bă nuiesc c-ai vrea să închid ochii şi să mi-l închipui pe Spotswoode

st înd aici la clubul Stuyvesant şi întinzîndu-şi bra ţ ul pînă la strada 71. Mi-e

greu.s-o fac. Sunt un om obişnuit. O astfel de viziune mi se pare ridicolă . Eceva de coşmar... Sper că nu foloseşti droguri...- Recunosc că ideea e imposibilă şi totuşi, în cazul de fa ţă , imposibilul e

posibil. Spotswoode e vinovat, nu exist ă nici o îndoială . Am să mă cramponez de aceast ă aparent ă halucina ţ ie. în plus, am să încerc să teatrag de partea mea că ci la mijloc e reputa ţ ia ta. Markham, în acest moment îl aperi pe Spotswoode- de publicitate.

Vance vorbise cu o siguranţă care înlă tura orLQp contradicţ ie. Judecînddupă expresia lui Markham, mi-am dat seama că picase pe gînduri.

- Spune-mi, zise el, cum ai ajuns la aceast ă fantastică concluzie că Spotswoode e vinovatul ?

Vance îşi stinse ţ igara şi îşi încrucişă bra ţ ele pe masă .





ar fi fost un careu. Cleaver ştia asta, şi av înd o chint ă era sigur că va cîştiga.Mi-am dat seama pe loc că nu era omul pe care îl că utam.

- Pe baza acestei deducţ ii ? -- Un jucă tor de pocher, dragă Marlcham, care mizează pe ceva sigur nu

are autoîncrederea egoist ă a jucă torului subtil şi extrem de capabil care îşi

asumă riscuri. Cleaver, e un om care nu va risca nimic important că ci, areceea ce psihiatrii numesc un complex de inferioritate şi se agăţă de oriceposibilitate de a se apă ra şi îmbogăţ i. Pe scurt, nu este un jucă tor care să rişte orice din spirit de risc. Iar cel care a ucis-o pe Odell e un jucă tor suprem, care riscă totul pe o miză , pe o înv îrtitur ă a ruletei, că ci asta edispus să facă . Şi numai un jucă tor a că rui enormă încredere în sine-îlpoate face, din pur orgoliu, să dispreţ uiască un cîştig sigur, poate comite oastfel de crimă . Iat ă de ce l-am eliminat pe Cleaver dintre suspecţ i.

Markham îl asculta cu atenţ ie.- Încercarea la care l-am supus pe Spotswoode mai t îrziu, continuă

Vance, fusese destinat ă la început pentruMannix dar acesta nu mai era în joc. Nu conta însă , că ci dacă a ş fi putut să -i elimin at ît pe Cleaver cît şi pe Spot ş woode, atunci Mannix ar fi fost criminalul. Fireşte, mai pusesem la cale şi altceva pentru a-mi dovedi teoria,clar s-a înt împlat să nu mai fie nevoie. încercarea la care l-am supus peSpot ş woode a fost explicat ă bine de că tre el. A şa cum a spus chiar el, niciun jucă tor dintr-o mie n-ar fi riscat împotriva unei mîini servite atunci cîndel n-avea nimic. Era probabil cel mai fantastic bluf din-analele pocherului.N-am putut să nu-l admir atunci cînd a împins pe masă toate fisele, ştiind,la fel ca şi mine, că n-avea nimic. A mizat totul, v ă . da ţ i seama, pe con-

vingerea lui că putea să urmă rească ra ţ ionamentul meu pas cu pas şi înfaza finală să mă intimideze. Era nevoie de curaj ca să facă asta. Era deasemenea nevoie de o încredere în sine care nu i-ar fi permis niciodat ă să parieze pe un lucru sigur. Principiile psihologice ale partidei erau acelea şi cucele ale uciderii lui Odell. L-am ameninţ at pe Spot ş woode cu o mînă forte, omînă servit ă , a şa cum, f ă r ă îndoială , l-a ameninţ at şi fata. Iar el, în loc să facă un compromis, obligîndu-mă să -mi ar ă t că r ţ ile, a supralicitat. A recursla o lovitur ă supremă , prin care a riscat totul... Ce Dumnezeu, Markham, nupoţ i să vezi cum caracterul lui i-a fost dezv ă luit prin acest gest şi ce bine sepotriveşte cu psihologia criminalului ?

Markham r ă mase t ă cut o vreme. Pă rea să reflecteze.- Dar nici tu, Vance, n-ai fost satisf ă cut mai înainte, spuse el în cele dinurmă . De fapt, erai plin de îndoieli' şi chiar agasat.

- Absolut adev ă rat, dragul meu. Am fost foarte agasat. Dovada psihologică a vinov ăţ iei lui Spot ş woode a venit însă cînd nu' mă maia şteptam. După ce-l eliminasem pe Cleaver, am r ă mas cu un fel deranchiună împotriva lui Mannix. Toate dovezile în favoarea nevinov ăţ iei luiSpot ş woode, cu alte cuvinte, imposibilitatea fizică "de a o fi strangulat pet înă ra femeie, m-au impresionat. Nu sunt deloc perfect. Fiind, din nefericire,uman, sunt încă susceptibil la atracţ ia animalică şi r ă ut ă cioasă a faptelor şi aparenţ elor, pecare voi," avoca ţ ii, le exalta ţ i tot timpul. Si cînd am aflat că structura



psihologică a lui Spotswoode se potrivea perfect cu factorii crimei, am r ă mastotuşi cu unele bă nuieli împotriva lui Mannix. Exista o slabă posibilitate ca şi el să fi jucat acea partidă întocmai ca Spotswoode. Iat ă de ce, atunci cîndpartida s-a încheiat, l-am provocat la o discuţ ie asupra jocurilor de că r ţ i. Voiam să -i verific reacţ iile psihologice.

- A mizat totul pe o înv îrtitur ă a ruletei, a şa cum ai spus.- Da, dar nu în acela şi fel ca Spotswoode. Mannix e prudent şi timid, în

compara ţ ie cu Spotswoode. în primul r înd avea o şansă egală într-un pariuegal, în timp ce Spotswoode n-avea nici o şansă , că ci nu avea nimic în mînă .Şi totuşi, Spotswoode a ridicat miza dintr-un pur calcul psihologic. Riscurila nivel înalt. Mannix, pe de alt ă parte, a riscat cu şanse egale, deci îndecizia lui n-a intrat nici un calcul, plan, specula ţ ie sau îndr ă zneală . Şi, a şa cum v-am spus de la bun început, asasinarea lui Odell a fost premeditat ă şiexecutat ă cu mare grijă şi cu un calcul suprem... Nici un judecă tor adev ă rat n-ar cere adversarului să dubleze miza la a doua şansă , iar apoi să accepte

oferta de a o redubla a treia oar ă . L-am verificat pe Mannix din acest punct de vedere ca să înlă tur posibilitatea de eroare. în acest fel, nu numai că l-ameliminat, dar l-am scos complet dintre cei bă nuiţ i. M-a costat o mie dedolari, dar mi-a înlă turat orice îndoială a ş mai fi avut. Mi-am dat seama atunci,în ciuda tuturor indica ţ iilor materiale, că Spotswoode a ucis-o peOdell.

- Din punct de vedere teoretic, cazul t ă u sună plauzibil, . dar din punct de vedere practic, mă tem că e inacceptabil. Markham era mai agitat decît voia să arate. La naiba ! exclamă el o clipă mai t îrziu. Concluziile taleelimină toate criteriile ra ţ ionale şi credibile.. Uit ă -te la fapte : Markham

ajunsese la stadiul argumentativ. Spui că Spotswood e vinovat. Şi totuşi,ştim, pe baza unpr dovezi neîndoielnice, că la cinci minute după ce a pă r ă sit apartamentul, Odell a ţ ipat şi a chemat în ajutor. Spotswoode se afla în acelmoment lîngă cabina operatorului telefonic şi, împreună cu Jessup, s-auapropiat de uşa apartamentului şi a avut o scurt ă convorbire cu fata. Odellera cu siguranţă în via ţă în acel moment. De acolo, s-a îndreptat spre uşa principală , a luat un taxi şi a plecat. Cincisprezece minute mai t îrziu sedă dea jos din taxi în fa ţ a clubului unde l-a gă sit judecă torul Redfern. Deci la patruzeci de str ă zi depă rtare de locul crimei. I-ar fi fost cu neputinţă să parcurgă acea distanţă în mai puţ in timp. In plus, avem mă rturia şoferului,

Spotswoode n-a avut timpul şi nici ocazia să comit ă crima între ora unsprezece şi jumă tate şi două sprezece f ă r ă zece cînd l-a înt îlnit judecă torulRedfern. Şi, nu uita, a jucat că r ţ i la club pînă la trei diminea ţ a.

Markham clă tină din cap.- Vance, nu exist ă nici o posibilitate de a ocoli aceste fapte. Sunt ferm

stabilite şi dovedesc nevinov ăţ ia lui Spotswoode la fel de concludent ca atunci cînd s-ar fi aflat la Polul Nord în acea sear ă .

Vance nu pă ru convins.- Recunosc tot ce spui, zise el. Dar a şa cum am afirmat mai înainte,

cînd faptele materiale şi cele psihologice intr ă în conflict, faptele materialesunt greşite. Iar în acest caz s-ar putea să nu fie greşite, ci doar înşelă toare.



- Formidabil ! Situa ţ ia devine intolerabilă pentru nervii obosiţ i ai luiMarkham. Demonstrează -mi cum ar fi putut Spotswoode să stranguleze fata şi să r ă v ăşească apartamentul şi am să -i dau ordin lui Heath să -l aresteze,

- îţ i jur că ft-o pot face, se scuză Vance. Nu sînt atotcunoscă tor. Dar credcă am reuşit totuşi să -ţ i indic vinovatul. N-am promis niciodat ă c-am să -i

explic tehnica.- Deci faimoasa ta for ţă de deducţ ie se opreşte aici ! Asta-i bună !

îngă duie-mi să mă numesc doctor în ştiinţ ele mintale superioare şi peaceast ă bază declar că doctorul Crippen1 a asasinat-o pe Odell. Fireşte că doctorul Crippen e mort demult, dar acest lucru nu impietează cu nimicasupra noii mele teorii psihologice şi a mijloacelor de deducţ ie. Caracterullui Crippen se potriveşte de minune cu toate indiciile ezoterice şi obscure alecrimei. Mîine am să semnez un mandat de deshumare a doctorului.

Vance îl privi cu un aer plin de reproş ironic şi oft ă adînc.- V ă d că recunoa şterea geniului meu transcedeîit e destinat ă

posterit ăţ ii. între timp am să îndur sarcasmele şi dispreţ ul maselor cu oinimă forte. Capul meu e r ă nit, dar nu se pleacă .

Vance se uit ă la ceas şi pă ru pierdut în gînduri.-' Markham, spuse el după cîteva minute, trebuie să mierg la un concert

la ora trei, dar niai am o or ă ' pînă atunci. A ş dori să mă mai uit o dat ă la acel apartament şi la intr ă rile lui. Şmecheria folosit ă de Spotswoode, că cisînt convins că la mijloc e o şmecherie, a fost pusă la cale acolo. Iar dacă va fi să gă sim o explica ţ ie, n-o vonf gă si decît la fa ţ a locului.

Am avut impresia că Markham, în ciuda emfazei cu care negaseposibilitatea vinov ăţ iei lui Spotswoode, nu era chiar complet convins. De

aceea, nu m-a surprins cînd după un protest slab, a acceptat să vizit ă m dinnou apartamentul lui Odell.

1 Hawley Harvey Crippen (1862-l910). Asasin englez care şi-a otr ă vit soţ ia. A fost prins şi executat prin spînzurare, în Anglia (n.tr.).

/ XX Í X ANDANTE DE BEETHOVEN'ÎN MAI PU Ţ IN DE JUMA- tale de or ă , am intrat din nou în holul

principal, al clă dirii de pe strada 71. Ca de obicei, Spively era de serviciu la centrala telefonică . în camera de recepţ ie, poliţ istul. de serviciu st ă tea într-

un fotoliu, fumînd o ţ igar ă . La vederea procurorului general, se sculă cu ograbă for ţ at ă . - Cînd o să lă muriţ i, lucrurile, domnule Markham,' întrebă el, că ci

aceast ă cur ă de odihnă îmi strică să nă tatea.- Foarte cur înd, sper, r ă spunse Markham. Ai avut vreun vizitator ?

O'- N-a fost nimeni, domnule. Poliţ istul îşi ascunse un că scat,- Dă -mi cheia de la apartament., Ai fost înă untru ?- Nu, că ci am primit instrucţ iuni să stau afar ă . Am intrat în camera de zi a domnişoarei Odell. Jaluzelele erau încă

ridicate şi în camer ă se rev ă rsa lumina soarelui. Nimic nu pă rea să fi fost schimbat, nici mă car scaunele r ă sturnate. Markham se îndrept ă spre





- Avem nevoie de inspira ţ ie, dragă Markham. Nu e de-ajuns să nestoarcem creierii. Vance f ă cu o plimbare prin camer ă . Ceea ce mă înfurie ecă am fost înşelat de un ins mai deştept ca mine. O persoană care produceaccesorii de ma şină ! Groaznic de umilitor !

Se a şeză la pian şi atacă începutul din Capriccio numă rul 1 de Brahms.

- Pianul trebuie acordat, bombă ni el. Se apropie de comoda Boule şi îşiplimbă degetele peste marchet ă rie. Superb, nu-i a şa, spuse el, dar cecomplicat ! Un exemplar de calitate. Mă tuşa din Seattle a decedatei va lua un preţ bun pe el. Se uit ă la o lampă în formă de floare a şezat ă pe marginea comodei. Destul de frumoasă , at îţ a doar că lumină rile originale au fost înlocuite cu becuri electrice mate. în continuare se opri în fa ţ a unui ceas depe consola şemineului. Turt ă dulce, spuse el. Sunt convins că nu merge bine. Ajuns la mă suţ a de scris, o cercet ă -cu un ochi critic.1 Imita ţ ie deRena ştere franceză . Dar nu-i rea, nu-i a şa ? Privirea i se opri în cele dinurmă asupra coşului de hîrtii pe care îl luă în mînă . Ce idee stupidă să faci

un coş de hîrtii folosind catifea, coment ă el, Tri-umfui artistic al unei decoratoare de interioare, sunt sigur. Destulă catifea ca' să legi cu ea mai multe volane. Dar ce idee să ratezi orice efect pict îndghirlande pe coş ! Sper că acest instinct n-a invadat întreaga ţ ar ă !

Puse coşul de hîrtii la loc şi îl studie meditativ. Apoi se aplecă şi scoasedină untru hîrtia de împachetat mototolit ă la care se referise cu o zi maiînainte.

- Aceast ă hîrtie de împachetat a conţ inut ultima achiziţ ie a doamnei,reflect ă el. Foarte emoţ ionant. Eşti sentimental cînd e vorba de asemenea lucruri, Markham ? Oricum, sfoara mov folosit ă la legat a fost o ocazie nes-

perat ă pentru Skeel. Ce-fleac crezi" că l-a ajutat peSkeel să iasă din clă dire ?Desf ă cu hîrtia şi scoase dină untru un fragment de disc şi un plic marecafeniu. Asta-i bună ! Un disc de fotograf ! Se uit ă prin apartament ! Ascult ă , unde îşi ţ ine doamna patefonul ?

- Cred că în foaier, r ă spunse Markham obosit şi f ă r ă să se mai întoarcă .Ştia că tr ă ncă neala lui Vance era doar o manifestare a gîndirii sale serioaseşi uimitoare. A ştepta cu toat ă r ă bdarea de care era capabil.

Vance ieşi din camer ă , intr ă în micul hol şi se uit ă ia patefon instalat într-o consolă de mahon, care se afla Îîngă perete. Mobila era par ţ ialacoperit ă de un covor de rugă ciune pe care trona o vază de flori din bronz

lustruit,- In orice caz, nu arat ă ca un patefon, remarcă el. Dar ce sens are să -lacoperi cu un covor de rugă ciune ? Vance cercet ă covorul. E din Anatolia, opiesă comercială . Nu-i foarte valoros. Un tip obişnuit. Mă întreb ce gust muzical avea doamna. Operete, f ă r ă îndoială . Ridică încet, covorul şicapacul patefonului. înă untru se afla un disc. Vance se aplecă să citească titlul.

- Asta-i bună ! Andante din Simfonia în Do minor de Beethoven !exclamă el vesel. Cunoşti bucata, Markham, suni sigur i Cel mai desă v îr şit Andante scris vreodat ă . Dă du drumul la patefon : Cred că puţ ină muzică are să limpezească atmosfera şi să calmeze agita ţ ia, nu-i a şa ?



Markham ignora complet aceste frivolit ăţ i. Continuă să privească afar ă cu o expresie nefericit ă .

Vance înv îrti manivela, potrivi discul, a şeză acul şi se întoarse în camera de zi. R ă mase cu privirea a ţ intit ă la sofa, concentr îndu-se asupra crimei.St ă team în scaunul de nuiele de lîngă uşă , a ştept înd că să înceapă muzica.

Situa ţ ia mă că lca pe nervi ; devenisem nervos. După cîteva minute singurulsunet care se auzi dinspre patefon fu o zgîrietur ă vagă . Vance aruncă oprivire uşor curioasă şi se îndrept ă spre patefon. După o inspecţ ie a acestuia, îi dă du drumul din nou. Cu toate acestea, nici un sunet nu ieşidin aparat.

- Asta-i ciudat, foarte ciudat, mormă i el. Schimbă acul şi înv îrti dinnou manivela.

Markham plecase de la fereastr ă şi îl urmă rea pe Vance cu o bună voinţă evident ă . Discul se înv îrtea şi acul descria cercuri concentrice, f ă r ă însă ca să producă vreun sunet. Vance se sprijini cu mîinile de mobilă , se aplecă

înainte urmă rind mişcarea discului cu uimire şi amuzament.- Sistemul acustic e defect, spuse el. Ce aparate stupide !- Problema, spuse Markham pe un ton dojenitor, const ă în ignoranţ a ta

patriciană în ceea ce priveşte un_ obiect at ît de democratic şi de vulgar. Dă -mi voie să -ţ i ar ă t ce se înt împlă .

Se deplasă lîngă Vance şi se uit ă la patefon peste umă rul lui. Totul pă rea să fie în ordine că ci acul ajunsese aproape la sf îr şitul discului. Nu se maiauzea decît o zgîrietur ă vagă .Markham întinse mîna să ridice discul, dar gestul îi fu întrerupt brusc.: Ia clipa urmă toare în apartament r ă sunar ă cîteva urlete

înspă imâ nt ă toare, urmate de două strigă te de ajutor. M-a trecut un fior prinşira spină rii şi am tresă rit de spaimă . După o scurt ă t ă cere, în timpul că reia toţ i trei am r ă mas muţ i, am auzit o voce clar ă spunînd : „Nu, nu s-a înt împlat nimic. îmi pare r ă u,., Totul e în ordine... Te rog, nu te nelinişti..."

Acul ajunsese ia capă tul discului. Se auzi un clic şi dispozitivul automat opri patefonul. T ă cerea terifiant ă care a.urmat a fost întrerupt ă de unchicotit din partea lui Yance.

- Foarte bine, dragă Markham, spuse el în timp ce păşea înapoi, încamera de zi, deci astea sunt faptele de net ă gă duit ! , -

Se auzi o bă taie în uşă şi. ofiţ erul de serviciu se uit ă în camer ă cu o

figur ă alarmat ă .- Totul e în regulă , îl informă Markham cu o voce r ă guşit ă . Am să techem dacă am nevoie de tine.

Vance se a şeză pe sofa şi îşi aprinse o nouă ţ igar ă . Apoi îşi întinse mîiniledeasupra capului, după care se destinse ca după , o mare tensiune f izică ,

- Pe cuv întul meu, Markham, am fost at ît de naivi, vorbi el t ă r ă gă nat.Halal de-a şa alibi ! Markham, mi-e ruşine s-o recunosc, dar am fost nişteidioţ i !

Markham st ă tea încă lingă patefon, uluit, cu privirea a ţ intit ă la aparatulrevelator. Apoi păşi încet înapoi în camer ă şi se a şeză obosit pe un scaun.



- Acele fapte de net ă gă duit ale tale ! continuă Vance. Dacă înlă turi toateaparenţ ele, cu ce te alegi ? Spots- woode a pregă tit un disc, un lucru relativ uşor de f ă cut. Oricine îl poate face...

- E adev ă rat, că ci mi-a spus că are un atelier acasă , ia Long Island,unde lucrează ca amator.

- De fapt, nu trebuia să -şi bat ă at ît de mult capul. I'-a facilitat însă lucrurile. Vocea de pe disc e a lui, dar In falset, mult mai bine pentru ce urmă rea, că ci e mai puternic şi maipă trunză tor decit a unei femei. Cit despre eticheta cu numele bucăţ iimuzicale, n-a trebuit decit s-o dezlipească de pe un alt disc şi s-o lipească pe al lui. I-a adus Canarului mai multe discuri în seara aceea şi l-a ascunspe acesta printre ele. La întoarcerea de la teatru şi după crimă , a r ă v ăşit apartamentul ca să facă poliţ ia să creadă că a fost o spargere. Cînd. a terminat, a pus discul în patefon şi a ieşit calm din apartament. Mai înainte,a pus la loc covorul şi vaza pe mobilă ca să lase impresia că patefonul era

doar rar folosit. Şi precauţ ia s-a dovedit utilă că ci nimeni, nu s-a gîndit să cerceteze patefonul. De ce s-o facă ? Apoi i-a cerut lui Jes- sup să cheme untaxi, un lucru cît se poate de firesc. In timp ce a ştepta ma şina, discul a ajuns la pasajul cu ţ ipetele. Le-au auzit foarte limpede. Era noapte şi zgo-motele se aud uşor. în plus, vocea-, venind de dincolo de uşă , a avut untimbru schimbat. După cîte vezi, patefonul e a şezat cu pîlnia în direcţ ia uşii., la un metru depă rtare.

- Cum a sincronizat însă întrebă rile lui cu r ă spunsurile de pe disc ?- Extrem de simplu. Ţ ii minte că Jessup ne-a spus că Spotswoode st ă tea

cu. un bra ţ pe centrala telefonică atunci cînd au izbucnit ţ ipetele ? De fapt,

se uita la ceas- sul de la mînă . în clipa cînd a auzit primul ţ ipă t, a calculat pauza de pe disc şi a pus întrebarea doamnei imaginare exact în momentulcare preceda r ă spunsul. Totul a fost înscenat cu grijă . F ă r ă îndoială că a f ă cut repetiţ ie în atelierul lui de acasă . Era foarte simplu şi practic, f ă r ă posibilitate de eroare. Discul e destul de mare şi trebuie cam cinci minute ca acul să ajungă la capă t. Plasînd ţ ipetele la sf îr şit, şi-a asigurat destul timpca să poat ă ieşi din apartament şi să cheme un taxi. Cînd ma şina a sosit, s-a dus la clubul Stuyvesant unde s-a înt îl- nit cu judecă torul Redfern şi a jucat că r ţ i pînă la ora trei diminea ţă . Dacă nu l-ar fi înt îlnit pe judecă tor, poţ i fii' sigur că şi-ar fi

gă sit un alibi cu ajutorul altcuiva int îlnit în alt ă parte.Markham dă du din cap grav.- Dumnezeule, ă sta-i deci motivul pentru care mă tot bă tea Ia cap de

fiecare dat ă să -l las să viziteze apartamentul 1 Dovadă că discul trebuie să -ifi f ă cut multe nopţ i albe

- Îmi închipui că dacă n-am fi descoperit discul, Spotswoode ar fi reuşit să intre în posesia lui de îndat ă ce poliţ istul de serviciu ar fi fost rechemat.Era neplă cut să nu mai aibă acces la apartament, dar nu cred că asta I-a tulburat deosebit de mult. Ar fi venit cînd mă tuşa Canarului ar fi luat lucrurile în primire şi recuperarea discului n-ar fi fost e treabă prea complicat ă . Fireşte, discul reprezenta un risc, dar Spotswoode nu era genul





ghici gustul meu muzical sau că mă interesează piesele serioase. în plus,cîfid faci o vizit ă unei doamne, nu te a ştepţ i ca un alt pretendent să fieascuns în dulapul de haine. Nu-i un lucru obişnuit... Una peste alta,să rmanul Spotswoode a fost învins de un ghinion nemaipomenit.

- Ai uitat să pomeneşti de caracterul oribil al crimei să v îr şite, îi reproşă

Markham înţ epat.- Oh, slă beşte-mă cu aceste lecţ ii morale. Toţ i suntem criminali în

sufletul nostru. Persoana care n-a simţ it niciodat ă o dorinţă fierbinte de a ucide, e lipsit ă de emoţ ii. Sper că nu-ţ i închipui că etica sau religia oprescoamenii de la să v â r şirea crimelor ? Fireşte că nu ! E numai lipsa de curaj,teama de-a fi descoperiţ i sau bîntuiţ i de remuşcă ri. Observ ă cu cît ă încîntare masele - prin intermediul statului - execut ă oamenii iar apoi Isedelectează pe tema asta citind ziarele. Na ţ iile declar ă r ă zboi una. alteia la cea mai mică provocare ca să -şi poat ă satisface cu imunitate pasiunea de a mă celă ri. A ş spune că Spotswoode e un simplu animal care a avut curajul

deciziilor lui.- Din nefericire societatea nu e pregă tit ă încă pentru filozofia ta

nihilist ă , spuse Markham. Iar între timp, via ţ a omenească trebuie apă rat ă .Markham se sculă decis să acţ ioneze şi-l chemă la telefon pe Heath.- Heat, obţ ine un mandat de arestare şi adu-l imediat diat .la clubul

Stuyvesant, vino întov ă r ăşit de un alt poliţ ist că ci va trebui să arest ă m pecineva.

- În cele din urmă , legea a obţ inut tipul de dovezi care îi plac, glumi Vance în timp ce-şi îmbr ă ca pardesiul şi îşi lua pă lă ria şi bastonul. Ceafacere carapMosă e procedura, legală , Markham ! Cunoştinţ ele ştiinţ ifice,

cum ar fi datele psihologice, nu înseamnă nimic la voi, legiştiierudiţ ii In timp ce un disc de patefon... e un luc-ru convingă tor, denet ă gă duit, nu-i a şa ?-

In drum spre ieşire, Markham spuse poliţ istului degardă :

- Nu lă sa pe nimeni să intre în acest apartament, sub nici un motiv,pînă nu mă întorc, chiar dacă are un permis semnat. Ne-am suit în ma şină şi am pornit spre clubul Stuyvesant.

- Ziarele doresc ca să faci ceva, nu ? Ei bine, are sâ li se îndeplinească dorinţ a. M-ai scos dintr-o mare încurcă tur ă , amice, spuse Markham. în

timp ce vorbea, se întoarse spre Vance şi privirea lui exprima o mai mare r ecunoştinţă decît orice cuvinte.FINALUL-ERA EXACT ORA TREI ŞI jumatate cînd am intrat în holul clubului

Stuyvesant. Markham chemă imediat pe intendent şi avu o scurt ă convorbire cu el. Intendentul plecă gr ă bit şi se întoarse după vreo cinci minute.

- Domnul Spotswoode e in apartamentul să u, îi spuse el lui Markham. Am trimis un electrician ca să verifice becurile electrice. Mi-a spus că domnul Spotswoode e singur, ocupat să scrie ceva la biroul lui - Care enumă rul camerei ?

- Trei sute patruzeci şi unu. Intendentul pă rea îngrijorat : N-are să fienici un fel de scandal, sper, domnule Markham.



- Nu anticipez niciunul. Vocea lui Markham era glacială . Chestiunea defa ţă e mult mai important ă decît reputa ţ ia clubului.

- Un punct de vedere extrem de exagerat, oft ă Vanec după plecarea intendentului. Arestarea iui Spotswoode e culmea inutilit ăţ ii. Omul nu e uncriminal, n-are nimic comun cu tipul de asasin descris de Lombroso. Are,

mas degrabă , un comportament filozofic.Markham bombă ni cev â dar nu r ă spunse. începu să bat ă camera, agitat,

cu privirea a ţ intit ă la intrarea principală . Vance îşi alese un fotoliuconfortabil şi se a şeză în el cu totală degajare.

Heath şi Snitkin sosir ă după zece minute Markham îi conduse într-uncolţ al holului şi le explică motiv»?, prezenţ ei lor acolo.

- Spotswoode e sus,iîn camera lui. A ş dori ca arestarea să se facă cu cît mai puţ ină agita ţ ie.

- Spotswoode ! Heath repet ă numele complet uli. 1 ., Nu înţ eleg...- Nu e cazul să înţ elegi deocamdat ă , îl întrerupse Markham t ă ios. îmi

asum toat ă responsabilitatea pentru acest arest. Are să -ţ i. revină meritulde-al fi efectuai, dacă a şa doreşti. Eşti mulţ umit ?

- N-am nici o obiecţ ie, domnule. Heath dă du diin. cap nedumerit. Dar ce se înt împlă cu Jessup ?

- Îl ţ inem închis ca martor principal.Ne-am urcat în lift şi am mers pînă 1a. etajul trei. Camera lui

Spotswoode se afla la capă tul coridorului, cu" vedere .spre Madison Square.Markham conduse procesiunea cu o expresie sumbr ă .

Dapă ce-am' bă tut la uşă , . Spotswoode ne-a deschis, ne-a salutat cordialşi ne-a invitat înă untru.

- Veşti noi ? întrebă el, împingînd un scaun înainte.în acea clipă a observat clar fa ţ a lui Markham şi a avut sentimentulpenibil al scopului vizitei. Deşi expresia lui Spotswoode r ă mă seseneschimbat ă , trupul i se contract ă subit. Ochii să i reci şi indescifrabilitrecur ă de la Markham la Heath şi Snitkin, Apoi, privirea i se opri la Vanceşi la mine, care st ă tea ceva mai în spatele celorlalţ i, şi Spotswoode dă duţ eapă n din cap.

Nimeni nu vorbi. Am avut sentimentul că întreaga tragedie să juca acumşi că fiecare actor auzea şi înţ elegea fiecare cuv înt.

Markham r ă mase în picioare, ezit înd să ia loc. Dintre toate obliga ţ iile

serviciului să u cea de a-i aresta pe r ă uf ă că tori îi era cea mai neplă cut ă .Markham era un om manierat, care înţ elegea nenorocirile pricinuite de unact criminal. Heath şi Snitkin înaintar ă , a ştept înd ca procurorul general să dea citire actului de arestare.

Privirea lui Spotswoode se mut ă din nou la Markham.- Cu ce v ă pot fi de folos ? întrebă el f ă r ă cea mai mică tresă rire în voce.- Va trebui să -i întov ă r ăşiţ i pe aceşti poliţ işti, domnule Spotswoode,

spuse Markham calm şi cu o Uşoar ă înclinare a capului spre cele două persoane imperturbabile de lîngă el. V ă arestez pentru uciderea lui Margaret OdelL

- Ah, spuse Spotswoode şi ridică uşor din spr încene. A ţ i descoperit ceva ?



- Andantele de Beethoven,Nici un muşchi nu se clinti pe fa ţ a lui Spotswoode. După o clipă f ă cu un

gest vag de resemnare.- Nu pot să spun că acest lucru a fost cu totul nea şteptat, zise el calm

şi cu un uşor zîmbet tragic. Mai ales de cînd a ţ i împiedicat orice efort de-al

meu de-a recupera discul. Dar, la urma urmei, riscurile unei partide sunt întotdeauna nesigure. Z îmbetul îi pieri de pe fa ţă şi atitudinea lui devenigrav ă . V-a ţ i purtat cu generozitate fa ţă de mine, domnule Markham, apă r îndu-mă de r ă uf ă că torii de rind. Şi tocmaifiindcă apreciez aceast ă favoare, a ş vrea să v ă spun că în jocul în care m-am v îr ît n-am avut nici o alt ă alegere.: ;- Motivele dumneavoastr ă , indiferent cit ar fi de serioase, nu v ă pot disculpa de crimă , spuse Markham.

- Aveţ i impresia că doresc să mă disculp ? Spots- woode respinsesugestia cu un. gest dispreţ uitor. Nu sunt un copil. Am calculat consecinţ ele

faptei mele şi după ce-am cînt ă rit diferitele elemente, am decis să risc. A fost un risc, desigur. N-am însă obiceiul să mă plîng de neplă cerile unui riscplă nuit în plus, am fost for ţ at în aceast ă alegere. Dacă nu riscam, exista posibilitatea unor pierderi masive.

Expresia lui Spotswoode deveni amar ă .- Aceast ă femeie Domnule Markham, mi-a cerut lucruri imposibile. Nu

s-a mulţ umit să mă jupoie de bani, dar a pretins protecţ ie legală , prestigiusocial şi alte lucruri pe care numele meu i le putea acorda Mi-a cerut să divor ţ ez de soţ ia mea şi să mă că să toresc cu ea. Mă întreb dacă realiza ţ ienormitatea unei asemenea cereri. Vedeţ i, domnule Markham, eu îmi iubesc

soţ ia şi am copii pe care de asemenea îi iubesc. N-am să v ă insult inteligenţ a îri- cercînd să v ă explic cum. am fost în stare de o astfel de conduit ă . Aceast ă femeie mi-a cerut să -mi distrug via ţ a şi s-o distrug şi pe a celor dragi mie numai pentru a-i satisface ambiţ iile ei meschine şi ridicole ! Cîndam refuzat, a ameninţ at că va dezv ă lui soţ iei mele rela ţ ia dintre noi, că -i va trimite copii după scrisorile pe care i le-am scris, că mă va da în judecat ă ,că va pricinui un asemenea scandal încît via ţ a mea va fi distrusă şi familia mea va fi dezonorat ă !

Se opri o clipă apoi încercă să -şi reia relatarea.- N -am fost niciodat ă adeptul mă surilor luate pe jumă tate, continuă el

impasibil. N-am talent pentru compromis. Poate că sunt o victimă a ascendenţ ei mele. Sunt înclinat să jocpînă la ultima miză , să for ţ ez mina primejdiei. Şi timp de cinci minute,acum o să pt ă mînă , am înţ eles cum fanaticii de odinioar ă erau în stare, cuCalm şi un sens al drept ăţ ii, să -şi tortureze duşmanii care îi ameninţ au cudistrugerea spirituală . Am ales singura cale care m-ar fi putut salva de la ruşine şi durere. A însemnat să -mi asum un risc îngrozitor. Dar sîngele meum-a f ă cut să nu ezit şi am fost împins de for ţ a unei uri teribile. Mi-amsacrificat existenţ a pentru o crimă , cu slaba -peranţă de a că pă ta liniştea sufletească . Şi am pierdut.

Z îmbi din nou vag.



- Da, riscurile jocului... Dar să nu v ă imagina ţ i nici ?i clipă că solicit simpatie sau că mă plîng. Am minţ it poate pe alţ ii, dar nu pe mine. Detest pe cei ce se miorlă ie sau se scuză tot timpul. A ş vrea să înţ elegeţ i asta.

Se apropie de masă şi luă de pe ea un volum subţ ire, Legat în piele.- Asear ă citeam -De Profundis a lui Oscar Wilde. Dacă a ş avea talent, a ş

face o confesiune similar ă . îngă - duiţ i-mi să v ă ar ă t ce vreau, să spun ca să nu-mi atribuiţ i mfamia finală a la şit ăţ ii. Deschise' cartea şi începu să ci-tească cu o voce a că rei pasiune rie-â amuţ it pe toţ ii :

„Sunt responsabil de propria mea că dere. Nimeni, nare sau mic, nu edistrus de altcineva, ci numai de sine însuţ i. în timp ce fac aceast ă mă rturisire, sunt mulţ i care, cel puţ in acum, citesc aceast ă confesiune cuscepticism. Si deşi mă acuz nemilos, nu uita ţ i c-o fac f ă r ă să cer scuze. Teribila pedeapsă primit ă de la societate nu se compar ă ii felul cum mi-amdistrus via ţ a... în ajunul maturit ăţ ii mi-am recunoscui poziţ ia... Am avut unnume onorabil, poziţ ie socială eminent ă ... Apoi a venit momentul decisiv.

Am obosit de a mai locui pe înă lţ imi şi-am cobor ît în pr ă pastie din proprieiniţ iativ ă . Am uitat că fiecare act, chiar şi cel mai neînsemat, din via ţ a noastr ă de toatezilele, face sau desface într-o oarecare mă sur ă , caracterul nostru. Şi fiecareacţ iune care scapă intimit ăţ ii noastre va fi într-o zi proclamat ă cu voce tarede pe acoperişul caselor. Mi-am pierdut controlul. Nu mai eram la cîrmă şiam ştiut-o. Devenisem un sclav al plă cerii. Nu-mi r ă mîne decît un singur lucru, umilinţ a complet ă ."

Aruncă volumul la loc pe masă .- Înţ elegeţ i acum ce s-a înt împlat, domnule- Markham ?

Markham r ă mase t ă cut o vreme.- Vreţ i să ne spuneţ i ce s-a înt împlat cu SkeeI ? întrebă el în cele din

urmă .- Porcul acela ! Spotswoode izbucni dispreţ uitor. A ş fi capabil să ucid

astfel de creaturi în fiecare zi şi să mă consider un binef ă că tor al societ ăţ ii.Da, l-am str îns de gît şi a ş fi' f ă cut-o mai demult dacă mi s-ar fi ivit ocazia.-Skeel se ascunsese în dulap cînd m-am reîntors în apartament, după teatru,şi trebuie să mă fi v ă zut cînd am omor ît-o pe Odell. Dacă a ş fi ştiut că era îndosul acelei uşi, a ş fi spart-o şi l-a ş fi ucis şi pe el. Dar de unde să ' ştiu ? Mi s-a pă rut firesc ca uşa dulapului să fie ţ inut ă încuiat ă şi nu i-am

dat nici o atenţ ie. A doua zi de diminea ţă mi-a telefonat aici la club. Telefonase mai îniiu acasă ia mine, în Long Island, şi aflase că eram la club.Nu-l v ă zusem niciodat ă , nici mă car nu ştiam de existenţ a lui. Se pă rea însă că se informase pe seama mea aflînd cur. mă numesc - poate că o parte din banii şantaja ţ i de Odell au ajuns în mîna lui. Că zusem într-o mocirlă ! Cindmi-a telefonat, a pomenit de patefon şi mi-am dat seama că descoperiseceva. L-am înt â lnit în holul hotelului Wal- dorf şi mi-a spus totul. Nu era nici o îndoială că ştia. Cînd a v ă zut că sunt convins de asta, mi-a cerut osumă a ţ i i de mare c-am r ă mas tr ă snit.

SpQtswoode îşi aprinse o ţ igar ă cu o mînă fermă .- Domnule Markham, nu sunt un om bogat, de fapt sunt pe marginea

falimentului. Afacerea moştenit ă de îs.



tat ă l meu e în mîna tribunalului pentru lichidare de aproape un an. Casa din Long Island, unde locuiesc, apar-, ţ ine soţ iei mele. Puţ ini oameni sunt la curent, dar din pă cate e adev ă rat. Mi-ar fi fost cu neputimţă să obţ in suma .cerut ă de Skeel, chiar dacă a ş fi fost înclinat să -l plă tesc pe acel vierme. I-am dat însă o mică sumă ca să -l fac să -şi ţ ină gura cîteva zile, promiţîndu-i

restul cînd aveam să v înd unele bunuri. Speram ca între timp să recuperezdiscul şi astfel să -l dezarmez. Dar am eşuat. A şa că atunci cînd a ameninţ at că are să v ă dest ă inuie totul, am acceptat să -i aduc toţ i banii acasă în acea sîmbă t ă seara, la o or ă t îrzie. M-am dus acolo cu intenţ ia clar ă de a-l ucide Am avut grijă să intru nev ă zut, urmînd indica ţ iile date de el. Odat ă ajuns înapartament, nu mi-am pierdut timpul. în prima clipă cînd n-a fost atent, l-am înşf ă cat şi l-am str îns de gît. Apoi am încuiat uşa, am luat cheia şi amieşit din casă f ă r ă probleme. De acolo, m-am întors la club. Asta-i tot, cred...

Varice îl privea gînditor.- A şa că asear ă cînd a ţ i ridicat miza, suma reprezenta ceva foarte

important pe eşichierul dumneavoastr ă ,Spotswoode zîmbi discret.- Reprezenta toţ i banii de care dispuneam !- Uimitor ! Vreţ i să -mi spuneţ i de ce a ţ i ales eticheta acelui Andante de

Beeahoven ?- O alt ă greşeală , r ă spunse el obosit. Mi-am f ă cut socoteala că oricine ar

fi deschis patefonul, mai înainte să apuc să recuperez discul, n-ar fi fost interesat de o piesă clasică tot at ît cît ar fi fost de o melodie la modă .

- Şi a trebuit să fie descoperit ă de cineva care detesta muzica uşoar ă !Mă tem, domnule Spotswoode, că o soart ă nemiloasă v-a stingherit planul.

- Într-adev ă r ! Dacă a ş avea sentimente religioase, a ş spune că un fel depedeapsă divină .

- A ş dori să v ă întreb despre bijuterii, spuse Mark- ham. Nu-i frumos s-ofac, şi n-a ş fi f ă cut-o, dacă n-a ţ i fi mă rturisit nesilit de nimeni celelalte acte

' i- Nu mă jigneşte nici o întrebare, domnie, r ă spunse Spotswoode. După ce mi-am luat scrisorile din cutia cu documente, am dat camera peste capca să las impresia unei spargeri, av înd grijă să port mă nuşi, fireşte. Am luat bijuteriile pentru acelea şi motive. Trebuie să v ă spun că ani plă tit pentrugreşelile mele. Am oferit bijuteriile lui Skeel, dar el s-a temut să le accepte.In cele din urmă , m-am hot ă r ît să scap de ele. Le-am împachetat într-un

ziar de la club şi le-am aruncat într-o ladă de gunoi ele lingă FlatironBuilding,- Le-a ţ i împachetat în ediţ ia de diminea ţă a ziarului Herald, spuse

Heath, Ştia ţ i că Pop Cleaver nu citeşte alt ziar decît Herald ?- Heath ! Vocea lui Vance avea o not ă t ă ioasă . Fireşte că domnul

Spotswoode nu ştia asta, că ci altminteri n-ar fi ales Herald.Spotswoode îi zîmbi lui Heath cu un dispreţ superior. Apoi îi aruncă o

privire plină de mulţ umire lui Vance şi se întoarse la Markham.- Cam la o or ă după ce-am aruncat bijuteriile, mi-a fost teamă că cineva

are să gă sească pachetul şi să descopere de unde provenea hîrtia deîmpachetat. A şa c-am cumpă rat un alt Herald, şi l-am pus în cadrul lui. Asta-i tot ! spuse el după o pauză .



Markham dă du afirmativ din cap.- V ă mulţ umesc, asta-i tot. At ît că vreau să v ă rog să însoţ iţ i aceşti

poliţ işti.- In acest caz, spuse Spotswoode liniştit, vreau să v ă cer o mică favoare,

domnule Markham. Cum lucrurile s-au încheiat, a ş dori să scriu o scurt ă

scrisoare soţ iei mele. Sunt convins că mă veţ i înţ elege. N-are să -mi ia decît cîţ eva minute, Oamenii dumneavoastr ă pă zesc uşa, n-am cum să scap.învingă torul îşi poate îngă dui să fie generos. .

Mai înainte ca Markham să aibă timp să r ă spundă . Vance înaint ă şi-lapucă de bra ţ .

- Cred. spuse el, că nu vei considera necesar să refuzi cererea domnuluiSpotswoode.

Markham îl privi nehot ă r ît.- Bă nuiesc că ţ i-a î cîştigat dreptul de a lua unele decizii, Vance,

recunoscu el.

Apoi ordonă lui Heath şi lui Snîtkin să a ştepte afar ă în hol ; împreună cu Vance şi cu mine am păşit în camera ală turat ă . Markham r ă mase lîngă uşă ,aproape într-o poziţ ie de pază . Vance însă , cu o expresie ironică , se apropiede fereastr ă şi se uit ă afar ă , în Madison Square.

- Ascult ă , Markham, -spuse el solemn. Spotswoode are ceva oarecumremarcabil. Nu mă pot împiedica să nu-l admir. E at ît de logic şi de să nă tosmintal...

Markham nu r ă spunse. Zgomotul circula ţ iei de după - amiază , înă buşit încamer ă , pă rea să mă rească t ă cerea apă să toare din că mă ruţ a undea şteptam.

Din camera ală turat ă se auzi o împuşcă tur ă .Markham dă du uşa de perete. Heath şi Snitk în se repezir ă spre trupulneînsufleţ it al lui Spotswoode. Tocmai îl întorceau, cînd Markham într ă încamer ă . Se întoarse imediat şi îl fulger ă cu privirea pe Vance care apă ruseîn prag.

- S-a sinucis !- Ce surpriză ! spuse Vance.- Ai ştiut c-avea s-o facă , nu-i a şa ? strigă Markham.- Era evident, nu ?Markham era foarte agitat.

- Ai intervenit în mod premeditat pentru el ca să -i oferi aceast ă şansă ?- Dragul meu aruic ! îi reproşă Vance. Nu te lă sa pradă indignă riimorale obişnuite. Oricît ar fi de lipsit de etică , cei puţ in teoretic, să omori pe cineva, atunci cînd e vorba depropria ta via ţă ai dreptul să dispui de ea. Sinuciderea e un drept inalienabil. Sub tirania pater- nalist ă a democra ţ iei noastre moderne, sunt înclinat să cred că este singurul drept de care ne mai bucur ă m.

Vance se uit ă la ceas şi se încrunt ă .- Am pierdut concertul, bă t îndu-mi capul cu afacerile tale încurcate, îi

imput ă el gentil, zîmbindu-i lui Markham. Iar acum mă dojeneşti. Dragulmeu, cît poţ i fi de nerecunoscă tor!



SF ÎR ŞIT

CUPRINSI Cazul Canarului 7 ? 5 ? » 5

îl Urme ele pa şi pe ză padă 7 î 7 10III Ci 1111 e « « ® « ».''« 17IV Amprente 7 î 7 7 7 I : 29 V Uşa încuiat ă 7 7 7 V " 39 VI Un strigă t de ajutor : 7 " 47 VII Un vizitator f ă r ă nume 7 î 7 54 VIII . Asasinul invizibil î 7 ! 7 7 63IX .Suspecţ ii se agit ă 7 7 7 7 7 69 X Un interviu for ţ at 7 7 7 7 80 XI Că ut înd informa ţ ii 7 7 7 . 88

XII Dovezi circumstanţ iale 7 7 7 97 XIII Un galanton serios 7 7 7 . 105 XIV Vance expune o teorie ; ,' 7 112 XV Patru posibilit ăţ i . 7 « 7 . 120 XVI Dezv ă luiri importante : : ; 127 XVII Verificind un alibi . 137rvm v Cursa.......................... 145 XIX Explica ţ iile doctorului 7 7 7 152 XX Explica ţ iile lui Mannix 7 7 7 158 XXI O contradicţ ie în date ; 7 7 166

Date post:	07-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	haragaf
View:	213 times
Download:	0 times

Cazul_canarului.pdf

Documents