Corneliu Senchea

Cavalerism,pasiune, fanatism

O istorie politicd gi culturald a"Franleisecolului al XVI-lea

EoI[Bucuresti, zor5

I 40e

Cuprins

De la regele-cavaler... la regele-gentilomCdnd,furiafrancezd" f;i dd mdna cu amorul

De la rizboaiele de cucerire...la rizboiul civil,,Campionii" ;i victimele fanatismului .'.........103

De la noaptea nunlii reginei Margot...la Noaptea sfantului Bartolomeu

O rdfuiald politicdin decor nup,tial

Henric al III-lea - un rege bun intr-un secol riu?O domnie,,subvremi" 173

Bussy dAmboise - ,,mignonul lui Venusgi favoritul lui Marte"

Destinul meteoric al unui due1ist........... '..'...'." 195

Moartea ducelui de Guise0 sentinld regald... pentru un rege fdrd coroand........ .......279

Duelul Curgilor gi,,Rizboiul indrigostifilor"Un episod galant al rdzboaielor religioase franceze.................................237

SI iubegti o regini;i apoi... si moriDespre lipsa de mdsurd fn dragoste tn secolul al WI-\ea........................249

Un regat... de cAgtigatDublul rdzboi al lui Henric al lV-lea

Henric al lV-lea gi celebrele sale iubiriUn suveran lntre Marte si Eros ............ .............297

1,47

265

410 I

Italieni ilugtri la Curtea FranleiAdiere a v dntului Re n a Sterii 315

Viala (d)e visCurtea ultimilor Valois sub vraja muzicii, a poeziei ;i a fi1osofiei........37 L

DE LA REGELE.CAVALER...LA REGELE.GENTILOM

CAnd ,,furiafrancezd" tgi dd milna cu amorul

Istoria Franlei primei jumdtdti a secolului al XVI-lea estemarcatd de figura strdlucitoare a Dianei de Poitiers. Viafa ei se

intersecteazd cu istoria primilor doi regi care au asigurat statuluiindependenla 9i integritatea in plan teritorial, in pofida spiritelorgalante inclinate spre aventurardzboinicd, reflex al unui cava-lerism tdrziu, chiar desuet. in tiparele acestui4 ducesa de Va-lentinois (cum a relinut-o istoria pe Diane) s-a incadrat perfect,jucAnd rolul doamnei care oferd campionului turnirelor premiulmult-rdvnit. Cei doi suverani sunt Francisc I regele-cavaler sifiul sdu, Henric al Il-lea, regele-gentilom (cum l-a supranumitistoricul Georges Bordonove). Evocdnd figura Dianei de Poitiers(in traiectoria cdreia c6stigarea si pistrarea favorurilor regalea atins rangul de artd), nu putem sd nu remarcdm abilitateaacesteia de a se misca in mijlocul unei Curli in care capcanelepAndeau la fel de perfid ca si ispitele. Viata ei a fost marcatdde doud rivalitdli surde, fdrd prea multe episoade tragice sauspectaculoase (cu ducesa d'Etampes, favorita regelui Franciscgi cu regina Caterina de' Medici), cdrora ea le-a supravieluitcu o remarcabild finete. Ea a asigurat tranzilia intre cele doudjumdt5li ale secolului. Catolicd infocatd, se pare cd l-a influenlatnegativ pe Henric al Il-lea in direclia unei politici a intoleranjeireligioase, anunldnd viitoarele rdzboaie confesionale si trecereaFranlei de la statutul de arbitru in politica europeand... la cel de

lard rdvdgitd de rdzboi civil, sAngerAnd sub plaga deschisd a fa-natismului religios, 9i de stat vulnerabil in fala ambiliilor Spaniei

10 I Corneliu genchea

lui Filip al Il-lea. inainte si in acelasi timp cu evocarea destinuluiei, ne vom opri gi asupra destinelor celor doi regi (tatd si fiu) careau insotit-o pe parcursul carierei sale de favoritd si iubitd desuveran si care au tronat asupra unei Franfe a Renasterii (operdstatald si culturald care le apartine fdrd dubii).

Domnia lui Francisc I a insemnat pentru Franla o epocd dedeschidere in plan cultural, prin valoroasele achizilii ale regali-tdtii franceze in materie de minti luminate, din Italia rdvdsitd derdzboaie. Artigti plastici ca Benvenuto Cellini, Giulio Romano,Primaticcio sau Andrea del Sarto, un savant ca Leonardo daVinci au imbogdtit Curtea regelui, in egald mdsurd cu stimulareatalentelor autohtone in materie de poezie. La o primd privirgCurtea regelui nu fdcea impresia unei case militare. Poelii 9i eru-dirii il inconjurau cu stim{ elita culturald a Frantei se grupasein jurul sdtl iar unii dintre reprezentantii acesteia primiserdfunctii oficiale la Curte: Guillaume du Bellay devenise genti-lom de camerd al regelui, iar poetul Cl6ment Marot lector alsuveranului. Sd nuJ uitdm pe Franqois Rabelais, medicul scriitorcare si-a pus o amprentd decisivd asupra acestei prime jumdtd-

!i a secolului. Aceasta era insd doar una dintre cele doud feteale Curlii celui care avea sd devind al doilea rege-cavaler dupdpredecesorul sdu Ludovic aI XII-Iea. De cealaltd parte, militariide felul unor La Palicg Chabot de Briory Pierre Terrail, seniorde Bayard, maresalii de Lautrec si Lescury Anne de Montmo-rency si... conetabilul Franlei, Charles de Montpensier, duce deBourbory il sustineau pe rege in politica expanionistd in carechestiunea succesiunii ducatului Milanului departe de a repre-zentaun tel de naturd economicd... ilustra,,o ambitie dinastic#'(Pierre Chaunu) pe care Frangois dAngoul6me o mostenise dela predecesorul sdu, Ludovic al XII-lea. ContestAnd drepturileducelui Lodovico Sforza (Il Moro) inbazainrudirii cu fosta casddomnitoare milanezd Visconti (din care fdcea parte bunica sa)

Cavo leri sm, p asi u n e, fan ati sm I 1l

Ludovic al XII-Iea declangase un sir de rdzboaie denumite su-gestiv de Nicolae Iorga,,reactiunea cavalereasch"'. Primii ani aisecolului al XVI-lea fuseserd intr-adevdr anii reinvierii spirituluicavaleresg adormit parcd. sub domnia lui Ludovic al XI-1e4,,re-gele pdianjerl' si ,,regeleburgheziei". Este interesant de observatfaptul cd acest spirit, revigorat odatd cu apar\ia, in 150& a cdrliispaniolului Garcia Rodriguez de Montalvo Amadis de Gaula (de-venitd una dintre cele mai citite cdrli ale secoluiui) se zbate sd,

supravietuiascS, intrelinut de suverani ca Francisc I Henric alIl-lea 9i insusi Henric al IV-lea. In ciuda suslinerii ideologice sifaptice a acestor regi, modele de eroism personal si de campioniai turnirelol, spiritul acesta moare o datd cu secolul si inceputulcelui urmdtor... deces anuntat de celdlalt roman al altui marespaniol, Miguel de Cervantes, Don Quijote de la Mancha... care nucste altceva decAt parodia sa... descrisd in nuanle triste, insd asacum trist era si rezultatul acestui deces: ingroparea unor valoricare coloraserd istoria intunecatd a Evului Meditu in aspiraliaomului cdtre o viald virtuoasd.

Acest cavalerism dominase cu incdrcdtura lui emotionald,,rdzboaiele italiene" ale primilor ani ai secolului al XVI-lea iarport-stindarul sdu nu fusese aitul decAt Pierre Terrail, senior deBayard, pe care istoricul Jean Jacquart l-a evocat intr-o docu-mentatd biografie. Supranumit ,,cavalerul fdrd fricd si prihanffisi-a respectat adversarii, si a fost respectat de acegtia, chiar inpragul mortii sale eroice. Se poate spune cd secolul aI XVI-leaI'rancez se deschide cu faptele eroice ale acestui a, care, desi in-scrise intr-un rdzboinediept, de cucerire (a Italiei), reedi/eazdirrtr-un fel destinul lui Roland, prototipul cavalerului sau mairlograbd al vasaiului credincios suveranului sdu.

Asa cum subliniazd Jean ]acquart,Bayard este un personajanacronic, afirmdndu-se intr-o epocd in care spiritul cavalerescagoniz4 intr-o epocd in care arma albd era surclasatd de armarlc foc (inovalie ,,bestial#' denunlatd de Ludovico Ariosto inlrrrcmul sdu Orlando Furioso). Dar acest anacronism eroic supra-vicfuieste pe tot parcursul acestui secol incdrcat de pasiune,

12 I Corneliu genchea

chiar dacd va fi eclipsat de fanatismul religios. De la Francisc IpAnd Ia Henric al IV-lea, Bayard a fost pentru suveranii franceziun model real, constant in timp ce Amadis va fi modelul livresc.

AtAt de rdsundtoare erau virtutile acestui Bayard, incAt uncdpitan spaniol pe nume Alonso de Sotomayor a avut prilejulde a le proba pe propria piele. El a primit provocarea la duel aluiBayard, asupra motivelor cdreia ne vom opri si noi pre! decdteva rdnduri. Provocdri de felul acesteia erau frecvente in EvulMediu, fdrd a rezolva un conflict si fdrd a-i pune capdt decAttemporar. Potrivit cronicarului Brant6me, Bayard, suferind separe in urma unei rdceli, chinuit de febrd, nu s-a eschivat. S-aprezentat la intAlnirea de onoare si duelul a avut loc pedestrqdar in armurd complet5, asa cum incd cereau regulile cavale-resti.,,Afacered'debutase in timpul verii anului1502, cu oca-zia intAlnirii intAmpldtoare dintre o trupd francezd condusd deBayard 9i alta spaniolH condusd de Sotomayol, pe drumul dintreAndria si Barlett4 intdlnire in cadrul cdreia, dupd o inversunatdincrucisare de spadg calul spaniolului s-a prdbuslt epuizat, iaracest eveniment a pus capdt infruntdrii, prin predarea onorabilda lui don Alonso, impreund cu ultimii sdi companioni de arme(]ean ]acqu art, Bayard).

Spanioiul s-a bucurat de un regim de captivitate onorabil, bachiar privilegiat, in fortdreata de Ia Minerving al cdrei guverna-tor era Bayard. Sub cuvArrt de onoare, a fost ldsat sd se plimbe invoie in incinta cetdlii, daq, profitAnd de acest regim si de compli-citatea unui mercenar albanez, care i-a furnizat un cal, a fugrt,intorc6ndu-se in tabdra spaniold. Evadarea lui, impotriva cu-vAntului de onoare dat, trebuia justificatd. in aceste imprejurdri,Sotomayor a recurs Ia o minciunS, plAngAndu-se spaniolilor sdicd nu beneficiase de un tratament onorabil, asa cum se cuveneaunui gentilom. Cuvintele acestea, o datd ajunse la Minervinqau iscat cum era si firesc protestele lui Bayard, care nu a gdsit altmijloc de a rdspunde acuzatlllor lui Sotomayor decAt provocareala duel (JeanJacquart, Bayard). Era in joc reputatia sa. Spaniolul aprimit provocare4 iar cei doi adversari qi-au ales si martorii: don

Cava lerism, p asiu ne, fa n atism 113

Diego de Quinones si Francisco dAltemeza urmau a-l asista peSotomayol, iarLaPalice si Bellabre pe Bayard. Obiceiul acesta dea fi asistat de secunzi 9i de terli va face carierd in istoria duelului,in secolul aI XVI-lea asa cum vom vedea. Ba mai mult franceziivor schimba regulile: martorii se vor bate la rdndul loq, sporindnumdrul victimelor acestui flagel, care va necesita in secolul alXVII-lea o politici de stat prohibitiv5, prin mijlocirea edictelor deinterzicere, pentru a stopa moartea violentd a unui numdr atdtde mare de gentilomi.Bayard, aldturi de alte nume cu care nevom mai intAlni, caJarnac, La ChAtaigneraie, Bussy dAmboisgEntraguet, Qu6lus si chiar ce doi regi Francisc I si Henric al II-lea poartd responsabilitatea legitimdrii acestui sport sdngerosarticulat pe conservarea si apdrarea cu orice pret a onoarei.

Asa cum subliniazd Jean Jacquart prestigiul lui Bayard inrAndul compatriotilor sdi era atAt de mare, incAt el a fost acompa-niat pe 1 februarie 1503 (data desfdsurdrii duelului) de intreagafloare a nobilimii franceze. Le Loyal Seraiteur, cronicarul faptelorlui Bayard, nu uitd sd ii menlioneze: FranEois dUrfe, sieur d'Oro-se, FranEois de Bearn, baron de Miossens, Adrien de Brimeu,sieur d'Humbercourt si baronul de Fontrailles. Istoricul Jean]acquart ne-a ldsat o descriere amdnurrtitd a episoadelor acesteiinfruntdri antologice, fdrd a uita sd sublinieze disproporlia deforte: masivitatea trupeascd a spaniolului si suplelea lui Bayard,dezavartajat lnsd de febra care il chinuia.

In ciuda suferinlei {izice,francezul 9i-a surclasat adversarul.Dibdcia lui Bayard se verificl o datd mai mult cu prilejul acestuiduel. Cavalerul se pricepea sd gdseascd acele deschideri prinarmura adversarulur, pentru a-i da o loviturd mortald. Acoperitde rdni, Sotomayor putea sd beneficieze de gr{ia adversaruluisdu, care il implor4 in timp ce se apdra, sd se recunoascd in-vins. Rugdminte zadarnicdt Desi unul dintre martorii spanio-lului recunogtea infrAngerea compatriotului sdu, Sotomayor se

incdpdldna sd-si lase trupul acolo, luptAnd cu pumnalul dupdce scdpase spada. Aceastd incdpdldnare de a continua cu oricepre! lupta nu i-a dat de ales francezritti. Strdpuns in piept de

14 I Corneliu genchea

spada lui Bayard, rdnit grav la fald si la gAt, prin orificiile vizi-erei coifului, se prdbusi, impreund cu adversarul sdu, in timpce francezui incd ii mai striga sd se predea in schimbul cruldriivietii (Bernard Quilliet, Louis Xff. in cele din urmd, martorul luiSotomayor i-a strigat francezului: ,,Destul, seniore Baynrd, pentruonoarea Spaniei!", addugdnd cererii sale cuvdntul,,mild". Duelulse incheiase. ,,Prea tdrziupentru Sotomayor",yitre sd subliniezeJean Jacquart.

Potrivit cutumeloq, Bayard a transportat trupul neinsufle-tit al adversarului in afara cAmpului de luptd, multumindu-isolemn lui Dumnezeu pentru victoria sa 9i pentru cd astfel iiredase onoarea pdtatd de insultele lui Sotomayor. Nu trebuie sdne mire faptul cd exemplul lui Sotomayor de a continua pAnH laultima suflare lupta va gdsi ecol, asa cum vom vede4 in inimalui La Chdtaigneraie, campionul lui Henric al Il-lea si al Dianeide Poitiers, sau in inima favoritului regelui Henric al III-le4Qu61us. Dacd norocul i-a fost potrivnic duelistului, el nu poatesupravietui infrAngerii. Acolo unde si-a ldsat gloria 9i mAndri4trebuie sd-si lase 9i trupul... pentru a-si putea pdstra neaiteratdonoarea. Pe parcursul secolului al XVI-lea duelul va gdsi destuiapologeli, iar Brant6me va prezent4 in al sduDiscurs asupra due-lului, disputa Bayard-Sotomayor ca pe o pilda ca pe un exemplude virtute cavalereascd.

Nu putem sd nu evocdm succint destinul emblematic alluiPierre Terail,,,cavalerul fdrd de fricd qi prihant', deoarece toa-te faptele sale probeazd acest .og.,orJl"^ care i-a fost atribuit.Ludovic al XII-1e4 predecesorul lui Francisc ! a avut de undesd-si culeagd modelul. La cAteva luni dupd duelul cu Sotomayor,in decembrie 1503, Bayard a rdmas in istorie pentru apdrareaeroicS, de unul singu4, a capdtului de pod peste rdul Garigliangacoperind retragerea francezilor in fala generalului spaniol ailui Ferdinand Catoli cul, Gonzalvo dJ C"ordoba. Se siunea cdinfruntase sinqut, cdlare,200 (!) de soldali spanioli, gi cd, dupd cei-a fost ucis calul, a continuat sd-i combatd cu spada pe inamici,pAnd la regruparea camaraziloq, astfel incit retragerea a putut

Caval e rism, p asi u n e, fan atism lls

fi sdvArgitd in ordine. Rdnit apoi in bdtdlia de la Bresci4 se vaintoarce pe cAmpul de luptd pentru a participa in 1512la mareavictorie francezd.de Ia Ravenna, asupra acelorasi trupe spanioleconduse de generali ilugtri ca Ramon de Cardona, marchizulde Pescara 9i ]uan de Carvajal, victorie oblinutd in ciuda morliieroice a comandantului francez, Gaston de Foix.

Nu trebuie sd ne mire faptul cd, dupd ce salvase Franfa de oinvazie a armatei lui Carol Quintul, condusd de contele vonNas-sau si de cavalerulFranz von Sickingery primise, inan.ul1524,in timp ce agonizardnit mortal de o archebuzd la RomagnanoSesi4 omagiile comandantului trupelor spaniole in persoand...Francesco Ferdinando dAvalos, marchiz de Pescar4 solul mariipoete Vittoria Colonna, prietena lui Michelangelo. Sd nu uitdmcd,la asediul Ferrarei de cdtre trupele papei Iulius al II-ie4 pon-tiful 9i-a datorat scdparea doar refuzului lui Bayard de a-l luaprizonier.

Respectat in egald mdsurd, pentru virtulile lui, at6t de ca-marazii de arme cAt gi de inamici!

Acesta eraBayard, omul care, pe cAmpul de luptd de la Ma-rignano, avusese privilegiul de a-l investi cavaler pe Francisc Ila cererea expresd a regelui, ingenunchiat in fala supusului sducdruia ii datora viala.In lupta impotriva mercenarilor elvelienicondusi de Mathias Schinnel, cardinal de Sioru care il slujeaupe ducele de Milano, MassimilianoSforza, Bayard il salvase peregele sdu din incercuire, dupd ce, intr-o altd ambuscadS, il luaseprizonier pe Prospero Colonna, comandantul trupelor papalesi ale ducatului de Milanq iar mai tdrziu al celor hispano-im-periale. Zadarnicincercase Bayard sd se sustragd acestui ritual,pretextAnd cd monarhul, devenit stdpdn sau domn in ziua un-gerii sau consacrdrii ca rege al Franlei, era,,cavaler prin rtaturt',fdrd mijocirea unei ceremonii de investire (Jean Jacqu art, Bayard).Dar Francisc linea cu orice pret sd se comporte, cel pulin inafara spaliului Curlii, ca un simplu paladin, ca un egal fafd decompanionii lui de arme, ignorAnd orice ierarhie. Simfea cd doartrec6nd prin acest ceremonial, putea sd igi cAgtige dreptul de a