Student: Ins. Călin (Melinte) Ramona Simona Continuare studii

Definiţii:Termenul de CONSILIERE descrie

relaţia interumană de ajutor dintre o persoană specializată, consilierul, şi o altă persoană care solicită asistenţă de specialitate, clientul (Egan, 1990)

Tulburări de comportament se asociază, de obicei, cu carenţe de afectivitate ce determină trăsături caracteriale egocentriste, de subestimare/supraestimare a e-ului şi o slabă integrare în activitatea grupului.

Aceştia pot fi multipli:

Factorii biologici: dificultăţile organice cerebrale epilepsie dificultăţi audio – vizuale adaptabilitate redusă la situaţii noi genetica – s-a constatat ca majoritatea copiilor care

prezintă de timpuriu tulburări comportamentale s-au manifestat la scurt timp după naştere ca uşor iritabili, fară program regulat, nerăspunzând adecvat la confort.

Factori sociali:

marginalizări sociale şi familiale, accentul exagerat pe competiţie, mediul social insecurizant, etichetarea, relaţii interpersonale tensionate, prejudecăţi, stereotipuri, atitudini discriminatorii;inconsecvenţalibertate exageratăeducaţie prea autoritară, inflexibilă, neunitară sau

contradictoriecadre labil emoţionale

Factori emoţionali:imagine de sine negativă, stima de sine scăzută, anxietate, „experimentarea”eşecului,

Factori cognitivi: abilităţi slabe de comunicare şi

interrelaţionare, strategii defectuoase inabilitate în rezolvarea unor probleme.

Dacă aceşti factori acţionează împreună, atunci creşte probabilitatea dezvoltării rapide a unor tulburări de comportament, conduite deviante şi delincvente.

Strategii de intervenţie:A ajuta copilul în depăşirea dificultăţilor emoţionale şi

comportamentale presupune identificarea factorilor specifici ce contribuie la apariţia acestor probleme şi înţelegerea modului de acţiune al acestora. Comportamentul copilului este motivat întotdeauna de o nevoie. Acestea pot fi:

nevoi esenţiale legate de supravieţuire (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, igienă, temperatură adecvată în casă, etc)

adaptarea la mediul social în care trăieşte copilul (educaţie, şcolarizare)

de sănătate fizică şi psihică (control medical, vaccinuri, îngrijire

medicală în caz de îmbolnăvire, sport, alimentaţie

sănătoasă, precum şi alternanţa dintre muncă, învăţare şi relaxare, preluarea unor responsabilităţi adecvate vârstei, etc).

nevoi emoţionale (dragoste, onestitate, respect, înţelegere, acceptare, răbdare, corectitudine, constanţă, timp)

Demersuri centrate pe copil

intervenţia terapeutului asupra copilului; medicamentaţia; metode de autoeducaţie; joc; auto management.

Demersuri centrate pe familie training-uri cu părinţii

Consilierea iniţială Echipa de caz Problematica existentă

Informaţii generale despre copil

Domeniul de intervenţie comportamental

Concluziile evaluării – Diagnosticul psihologic

(constatări) Planul de intervenţie

Ipoteze

Obiective pe termen scurt

Obiective pe termen lung

Strategii de intervenţie – repartizate fiecărui membru al echipei de caz

De exemplu: institutor psihopedagog părinţi

Consiliere educaţională, suport curs – anul III. Băban, Adriana; Consiliere educaţională; Cluj-Napoca; 2001. Dopfner, Şcumann, Frolich; Program terapeutic pentru copii

cu probleme comportamentale de tip hiperchinetic şi

opozant (THOP)