Testele tematice pentru copii

(din "Les Methodes Projective", Didier Anzieu)

Testele proiective i l ajuta pe copil sa se exprime, comunicarea se stabileste prin intermediul lor. Specificitatea probelor proiective la copil: - Probele proiective implica o dubla solicitare: perceptiva si proiectiva. Aceste teste fac apel, pe de o parte la mecanismele de adaptare la realitatea obiectiva, care permit punerea in evidenta a utilizarii adecvate a perceptiilor intr-o integrarea sociala adecvata a datelor din lumea reala i pe de alta parte sunt interpelate de mecanisme proiective care deschid campul de expresie subiectiv la individualitate, vizand si originalitatea copilului. Pentnj copil este mai mult sau mai putin uor de stabilit o armonie intre cele doua tipuri de procese distincte si uneori divergente. - Extragerea datelor este mult mai complexa decat la adult. Exista riscul de a adultomorfoza, cand trebuie apreciate caracteristicile formale ce sunt specifice materialului adus de catre copil. Trebuie tinut cont de dinamica schimbarii copilului.

Referinte teoretice si principii elementare: - O proba proiectiva, chiar daca este conceputa cu obiective precise, circumscrise modelelor teoretice ale autorului, se preteaza totui la interpretari de orientari diverse: datele obtinute sunt analizate si interpretate in functie de cadrul teoretic al clinicianului. De exemplu, CAT poate fi folosit ca instrument de apreciere a adaptarii i socializarii copilului. In sine, o proba proiectiva nu implica intrinsec sistemul teoretic care va ordona interpretarea. - Nu este legitim de a infera un diagnosic plecand de la o singura aparitie a unui semn patognomic: o interpretare nu este valida decat daca ea este sustinuta de mai multe manifestari congruente. - Datorita mobilitatii si inconstantei psihicului infantil, se recomanda folosirea a doua probe proiective, care sa puna in evidenta diferite fatete de functionare psihica. De exemplu: tesul Rorschach i un test tematic.

Testele tematice si obiectele tranzitionale: - Se are in vedere solicitarea perceptiva si imaginative a testelor tematice. Materialui din testele tematice, obiect real, concret, este investit cu semnificatiile aduse de copil in functie de subiectivitatea sa si imaginarul sau, fara sa-sj piarda calitatea de obiect real. Continutul manifest al materialului pune in evidenta capacitatile copilului de ancorare si adaptare la real. Se pune la incercare insertia copilului in realitate, care se manifesta

5

lvlL ? I r e P r e Z f n t a n l o r e v o c a t e imaginile propuse. Se tine cont, in evaluarea acestei aptitudim de varsta copilului si nivelul lui de dezvoltare psihica Cunoasterea matenalului testului constituie un pivot in jurul caruia clinicianul sesizeaza miscanle proiective si adaptative care servesc ca suport si ureeala pentru dezvoltarile imaginare, fantasmatice si afective ale fiecarui copil. Nojiunile de continut manifest si continut latent devin pretioase in analiza materialului obtinut pnn testare, deoareceele permit intelegerea, pe de o parte al raportului copilului cu realul, pnn lzolarile mai mult sau mai putin importante ale perceptiilor sale si pe de alta parte, modurile de organizare ale conflictelor reactivate prin situatiile prezentate.

Solicitarile implicite ale materialului, continutului latent: Fiecare plansa vrea sa activeze un anumit material latent din psihicul copilului (vezi teoria psihanalitica de dezvoltare libidinala). Copilul este supus la relatiile cu realitatea obiectiva, perceptiva a planselor dar si la emergentele emotionale si fantasmatice interne reactivate prin aceleasi plane.

Obiectivele testelor proiective poate deci sa se defineasca ca studiul modului de a fi in lume al copilului, in aceasta dubla confruntare cu excitantii interni i externi. Examinatorul trebuie sa sesizeze cum se situeaza copilul prin raport cu aceste exigente, ce organizare defensiva i i permite sa faca fata la acestea, in ce masura aceste organizari sunt eficiente si favorizeaza o functionare relativ armonioasa si echilibrata. De-a lungul drumului parcurs de la prima la ultima plansa se deseneaza putin cate putin modalitatile de functionare psihica ale fiecarui copil: marile linii de strategii defensive sunt deja prezentate si repelate plecand de la tematica, inhibitia, fabulatia, labilitatea, rigiditatea care se manifesta in raport cu altii, traversand procedeele ce sunt aduse la lumina prin analiza discursului. Fara sa se poata edifica un sistem de extragere a datelor asa de precis si elaborat ca pentru clinica adultului, putem sa ne referim la marile categorii si tendinte care constituie matricea organizarilor defensive viitoare, cu discriminarile posibile intre mecanismele de ordin nevroric, psihotic sau comportamental.

In rezumat. putem astepta de la testele tematice pentru copii: - Aprecierea raportului copilului la real si capacitatile de utilizare ale potentialitatilor sale cognitive. - Eliberarea posibilitatilor de a se juca intre imaginar i real fara confuzie, nici debordare, ceea ce semnalizeaza existenta unui spatiu psihic personal curat i aptitudini de mentalizare. - Situarea copilului in ceea ce priveste procesele de individuare, de diferentiere si identificare. - Cernerea marilor linii de organizare ale defenselor. - Evaluarea registrului conflictelor sj capacitatile sale de a le elabora. - Analizarea caracteristicilor esentiale ale imaginilor parentale: distinctia lor efectiva sau confuzia care le inglobeaza, diferentierea lor sexuala neta sau identificarea lor fluu, modalitatile de relatii stabilite cu unul si/ sau cu celalalt parinte, in functie de similitudinile si diferentele lor.

6

Testul de Aperceptie Tematica pentru Copii (CAT)

Autori Leopold Bellak si Sorina Sorel Bellak, 1964. Se aplica la copii cu varste cuprinse intre 3 si 8 ani. Autoare franceza Genevieve Boulanger-Balleyguier (1967) desprinde referintele relational ale materialului in raport cu continutul manifest: - Plansele 2,3,4,5 se refera la relatiile cu parintii

Plansele 1,4,5 re refera la relatiile in fratrie - Plan?ele 5,6 se refera la relatiile sexuale intre parinti - Plana 7 se refera la agresiune - Plansa 10 se refera la invatarea curateniei Se remarca corespondenta stransa intre realitatea obiectiva a materialului si temele degajate. Se propune si o interpretare a continutului latent la care fiecare plansa este susceptibila sa faca referinta. Chiar daca accentul se pune pe o problematica particulars, aceasta nu exclude alte posibilitati de interpretare.

PLANA1 Continut manifest: Trei pui a?ezati la o masa pe care exista un castron plin. Intr-o parte, o gaina mare estompata. Continut latent: Trimite la o relatie cu imaginea materna de ordinul oralitatii. Nu se poate reduce problematica ridicata de plansa 1 doar la o simpla relatie alimentara. Evocarea faptului de a se hranii (banalitate dupa G. B.-B.) serveste de suport simbolic reprezentarii relatiei de dependents de imaginea materna inteleasa intr-un sens mult mai larg si in particular in dimensiunea sa de obiect bun si/sau rau. Intr-adevar, intrebarea pusa de continuml latent poate fi rezumat astfel: imaginea materna este ea recunoscuta in functia ei hranitoare (in sensul larg al termenului)? Asociatiile tin ele cont de calitatile particulare ale functiei materne?

PLANS. A 2 Continut manifest: Un urs mare trage de o sfoara, trasa de cealalta parte de un alt urs mare cu un urs mic in spatele lui. Continut latent: Trimite la relatia triunghiulara parinti-copil, intr-un context agresiv si/sau libidinal. La aceasta plana diferenta de generatie este clar reprezentata, in timp ce diferenta de sex nu. Accenml se pune pe de o parte asupra notiunii de putere/ slabiciune fizica (diferenta mare/ mic), pe de alta parte pe opozitia i apropierea din relatia parinti- copii. Conflictul se poate innoda la diferite nivele: - Caracterul competitiv al relatiei se situeaza in contextul unei problematici de castrare prin intermediul careia se interpreteaza recunoa?terea diferentei sexuale si identificarea. Astfel se stabilete relatia privilegiata a copilului cu unul dintre parinti si rivalitatea cu celalalt. Rivalitatea este insotita sau nu de descarcari agresive.

7

- Din contra, atunci cand relatia triunghiulara nu este prezentata sau este prost situata, atunci protagonistii sunt putin diferentiati, reprezentarile apar extrem de masive, atot-puternice si periculoase, conducand uneori la teme de distructie si de moarte. Intrebarile puse de catre plansa pot fi formulate astfel: Exista recunoastere si identificare a protagonistilor in diferentele si similitudinile lor? Conflictul se innoada intr-un context libidinal si/ sau agresiv fara a mobiliza mari cantitati de energie? Copilul se situeaza intr-o problematics a complexului lui Oedip sau este el dependent de fantasme pregenitale care se traduc prin reprezentari invazive si periculoase?

PLANSA 3 Continut manifest: Un leu avand o pipa si un baston este asezat intr-un fotoliu. La baza plansei, in dreapta, un mic soricel intr-o gaura. Continut latent: Trimite la relatia cu o imagine de putere falica. La nivelul continutului latent, intrebarea pusa de plansa este de a sti cum se situeaza copilul prin raport la aceasta imagine de putere, in ce context relational si fantasmatic se inscriu reprezentarile sale.

PLANSA 4 Continut manifest: Un cangur mare avand o pSISrie, o geanta si un cos in care este o sticla de lapte. In marsupiu are un bebe cangur care tine un balon. In spatele lui, un copil cangur pe o biciclefS. Continut latent: Trimite la relatia cu imaginea materna eventual in contextul rivalitatii fraterne. Formularea continutului latent ramane in mod deliberat vag in masura in care plan?a permite evocarea relatiei cu imaginea materna in contexte conflictuale apartinand la registre diferite dupS varsta si copil. Astfel, conflictul se poate innoda in lupta dintre doua pozitii vizavi de mama, una regresivS, mentinand relatia de dependents, alta mai autonomS, mai degajata, cu conditia ca a sa fie sustinuta de o reala capacitate de separare. Oricare ar fi pozitia adoptata, dinamica conflictului se inscrie in acest continuum de separare- individuare, dependents- independents. Astfel, elementele depresive care survin adesea in particular proiectate asupra mediului (teme de ninsoare, de racoare) iau sensul de afecte asociate la reprezentarile de pierdere a obiectului. Rivalitatea fraterna in acest caz trimite atat la nostalgia sau la dorinta de a regasii beneficiile pozitiei regresive cat si la agresivitatea fata de bebelus si dorinta de a-i lua locul. Dar la un alt nivel, este rivalitatea cu mama care apare dominants, in special la fetite in perioada oedipiana, agresivitate exprimata mai ales in dorinta de a o inlocui pe mama identificandu-se cu ea.

PLANSA 5 Continut manifest: Intr-o camera intunecata, un mic pat cu doi ursuleti. In spate, un pat mare ale carui cuverturi par sa acopere ceva. Continut latent: Trimite la curiozitatea sexuala si la fantasmele scenei primitive. Se poate reactiva un conflict dureros, implicand in acelasj timp diferenta de sex si de generatie, culpabilitatea legatS de curiozitatea sexuala, cu privire la masturbare si un sentiment de solitudine i de abandon in fata cuplului parental. Pot deasemenea surveni fantasme infantile privind sexualitatea incarcata de violenta i agresivitate intr-un climat de mare angoasa si pericol.

8

PLANA 6 Continut manifest: O grota mare in care se vad mai mult sau mai putin doi ursj mail In fata, un urs mic cu ochii deschisj, frunze. Continut latent: Trimite la curiozitatea sexuala si la fantasmele scenei primitive. Planele 5 si 6, chiar daca sunt diferite in continutul lor manifest, trimit la o problematics de acelasi ordin. In plansa 6, recunoasterea situatiei triunghiulare este determinants: se intampla ca cuplul sS nu fie diferentiat sj tema sS se reduca la o relatie duals intr-un context mai regresiv, abandonant.

PLANSA 7 Continut manifest: In jungla, un tigru sare dupa o maimuta. Maimuta pare sa se agate de liane. Continut latent: Trimite la o relatie incarcatS de agresivitate (versus castrare sau devorare). Formularea continutului latent rSmane larg in mSsura in care materialul nu induce explicit un registru conflictual specific. Intr-adevar relatia agresivS care este reprezentata poate fi la fel de bine trSita sj exprimata intr-o relatie duals periculoasa i ucigatoare, in particular prin teme de devorare, se manifests asociatii saso-masochiste prin intermediul temelor de dominare-supunere sau poae apare intr-un context de culpabilitate si teama de abandon. Cantitatea de agresivitate prezentS in reprezentSri sj in relatia evocatS constituie un indice pretios ca si calitatea elaborarii istoriei. Trebuie sS fim atenti la capacitatea de individuare si identificarea personajelor (recunoasterea diferentelor putemic/ slab, reprezentarea unei imagini agresive paterne sau materne), de asemenea este importamt de subliniat caracterul mutual destructor al relatiei, care trimite la nediferentierea agresor/ agresat.

PLANA 8 Continut manifest: Doua maimute mari aezate pe o canapea band din niste cesti. La dreapta, o maimutS mare intinde degeful spre o maimuta micS. Continut latent: Trimite la culpabilitatea legatS de curiozitate si incSlcarea granitelor in relatia pSrinti-copil. Plansa se constituie pe doua planuri: in fund un cuplu, al carui caracter heterosexual si relatia de schimb sunt subliniate; in prim plan, o imagine feminina a carei atitudine evoca o chemare la ordine a micutului. Se stabileste o legatura intre cele doua planuri: interdictia sau pedeapsa reprezentate in primul plan sunt puse in raport cu schimbul din cuplul din planul secund, al cSrui caracter secret este marcat la nivelul caracterului manifest. Continutul latent trimite deci la curiozitate si la interzicere vizavi de acest schimb din cuplu la care copilul nu trebuie sS aiba acces. Diferentierea personajelor, in dublul ax al diferentei de sex ?i de generatie, servete drept tesatura pentru construirea unei istorii coerente. Ea manifests repere identificatorii relativ stabile care permit dezvoltari conflictuale in acord cu continuml latent al plansei si releva integrarea mai mult sau mai putin armonioasa a interdictiilor. in cazul in care diferentierea nu este nets, plansa 8 poate scoate In evidenta o eventuala confuzie de imagouri si o structurare fragilS a identitStii care se individueazS prost in instabilitatea reperelor si discontinuitate.

9

PLANA 9 Continut manifest; O camera intunecoasa a carei usa este deschisa.Un pat de copil cu un iepure in el, stand in picioare. Continut latent: Trimite la o problematics de solitudine si/sau de abandon, problematica ce poate apare in douS regisrte. Intr-un context oedipian, plansa induce sentimentul solitudinii copilului departat de cuplul parental. Aspectul sumbru al camerei ca si usa deschisa poate intr-adevar reactiva o problematica de acelasi ordin ca si plansele 5 i 6 (curiozitate sexualS, fantasme ale scenei primitive, solitudine). Dar plansa poate deasemenea antrena o trSire de solitudine in contextul pozitiei depresive i al pierderii obiectului, aducand la luminS afecte depresive si un sentiment de abandon i de suferinta legatS de separarea de mamS. Se intampla ca cele douS registre sa fie evocate de acelasi copil, in acest sens solitudinea din sanul situatiei oedipiene recunoscuta in mod clar antreneaza reaparitia unei problematici de abandon, facand insuportaboile izolarea si frustrarea. Problema este de a sti in ce masura copilul isi recunoate i accepts solitudinea: asociatiile pot tine cont fie de recunoaterea afectelor depresive, fie de negarea lor; introducerea necesarS a obiectelor sau personajelor permit sa se noteze organizSrile posibile ale acestei solitudini si de asemenea, tipul de reprezentari sau de fantasme evocate de catre copil.

PLANSA 10 Continut manifest: Un caine mic culcat pe burta pe genunchii unui caine mare. La dreapra o camera de baie. Continut latent: Trimite la relatia agresiva si/sau libidinala parinti/ copil in contextul analitatii, accentul punandu-se pe apropierea corporals. Este important de notat identificarea imaginii patentale ca si modalitatea relationala dominants, mai mult sau mai putin agresiva, mai mult sau mai putin erotizata care poate revela accesul la ambivalentS si capacitatea de a lega pulsiunile.

Prezentarea ordonatS a planselor este indispensabilS deoarece construirea testului se supune unei logici temporale interesant de respectat. Prima plansa pune accentul pe relatia primitivS cu imaginea materna. Fratria, reprezentata prin trei personaje identice, subliniaza dimensiunea narcisica inerentS relatiilor precoce. Plansa 2 pune in scena o relatie in trei, accentul punandu-se pe difertenta de generatie fara sS fie reperabila diferenta de sex; din contrS, in plansele 3 sj 4 imaginea paterna (3) si materna (4) sunt definite. Primele patru plane constimie un fel de prezentare a imaginilor parentale care va servi drept cadru de dramatizare a conflictelor propuse la planele urmStoare. Este nevoie ca procesele de recunoastere si identificare sS fie relativ elaborate pentru ca sS poatS in mod veritabil sS se organizeze fantasmatica oedipianS solicitata de plansele 5 si 6. Plana 7 devine astfel inductoare de angoasa de castrare, deschizand calea sublimarii si interiorizarii interdictiilor oedipiene (plana 8). Plansa 9 incearca in mod dur capacitatea de a suporta solitudinea dar putand sa constituie o articulatie esentiala intre pozitia depresiva (in sensul Melaniei Klein) i consecintele sale in renuntarea la obiectul dragostei oedipiene. Testul se terminS printr-o apropiere corporals (plansa 10) a carei conotatie analS dezorienteazS prin survenirea sa la sfarsitul prezentarii dar care sprijina

10

distinctia dinre inauntru si inafara, posibilitatea de a accepta un conflict acceptand ambivalenta i capacitatea de a se separa de obiect.

INTERPRET/AREA C.A.T.

Sunt doua maniere de interpretare. Structura formala care da indicatori foarte utili pentru a clasa subiectii dupa structurile caracteriale i a diferentia normalii de anormali. Analiza de continut care permite analiza vietii afective a subiectilor si a lega tulburarile de cauzele lor conflictuale.

I. STRUCTURA FORMALA

Poate servi de cadru in precizarea unor caracteristici generale ale gandirii si imaginatiei copilului.

- Putem remarca importanta unor tipuri de raspunsuri revelatoare pentm structura imaginatiei copilului si modului sau de intelegere a realitatii.

A. Perceptia stimulilor

1. Omisiunile - reprezinta animalele ce nu sunt mentionate in povestirile copiilor, cu toate ca ele sunt desenate in plane. Pentru ca sa fie considerata omisiune trebuie ca sa nu se vorbeasca in nici un fel despre animal, nici intr-o forma colectiva, grupand animalele. Numarul total de omisiuni dat de catre un copil pare sa fie mai ales un indice al capacitatii sale de a distinge detaliile si de a le integra intr-un ansamblu semnificativ. El da o estimare destul de valida al nivelului de dezvoltare intelectuala a subiectului. Debilii au un numar semnificetiv de omisiuni.

2. Falsele perceptii -_este un proces mai patologic decat precedentul. In timp ce omisiunile reprezinta un proces normal ce se atenueaza cu varsta, dar care se intalneste la majoritatea copiilor, falsele perceptii reprezinta mai degraba o distorsiune patologica a perceptiei, oricare ar fi varsta subiectului. Falsele perceptii sunt personaje numite in povestiri sj vazute pe plansa intr-un loc unde nu exista nici un animal. De exemplu, un detaliu de frunzis este vazut sub forma unui animal care intra astfel in povestire. Nu trebuie confundate falsele perceptii cu adaugirile, care reprezinta, de asemenea personaje adaugate in povestire si neexistente in imagine; dar acestea nu sunt vazute pe plana, ci sunt pur si simplu imaginate. Pentru a face diferenta trebuie intrebat copilul unde se afla pe imagine personajul respectiv. Daca va fi vorba de un personaj imaginat, copilul va spune ca este ascuns intr-o alta camera.

11

Cum numarul de false perceptii nu este niciodata foarte crescut, chiar la copiii cu perturbari, aceasta variabila nu este foarte semnificativa luata separat. Ea nu poate fi considerata in sine ca un indice patologic.

B. Sugestia stimulilor

- Banalitatile sunt activitatile eel mai frecvent mentionate la fiecare plansa de catre copii, netinand cont de animalele carora le sunt atribuite aceste activitati. Ele reprezinta aspectul conventional al gandirii copilului, partea mai putin originala si personala a povestirilor sale; dar ele reprezinta si capacitatea sa de adaptare la mediu, socializarea gandirii sale. Exista o mare corelatie cu QI - ul copilului. Un numar prea scazut de banalitati, sub limita satisfacatoare, ar putea fi semnul unei gandiri autiste, putin adaptata la anturajul sau, care va fi cu atat mai nelinistitoare cu cat se insoteste si cu alte semne patologice. Un numar mai mare de banalitati intr-un protocol ar putea fi semnul unei personalitati adaptate social. Copiii care au o imaginatie originala si creatoare dau un numar normal sau mare de banalitati; ei percep situatia ca sj ceilalti i o imbogatesc apoi cu aportul personal; ei vor avea deci mai multe adaugiri i fabulatii.

Lista banalitatilor pe varsta

Planse 3 ani 4-5 ani 6-7 ani I 1: a bea, a manca 1: a bea, a manca 1: a bea, a manca

II 2: a trage o coarda 2: a trage o coarda 3: a cadea sau coarda rupta 4: conflict

2: a trage o coarda 3: a cadea sau coarda rupta 4: conflict

III 5: a fuma 6: conflict

IV 3: a merge cu bicicleta 5: a merge cu bicicleta 6: a se plimba sau a face cumparaturi

7: a merge cu bicicleta 8: a se plimba sau a face cumparaturi

V 4: a dormi, a se culca 7: a dormi, a se culca 9: a dormi, a se culca VI 5: a dormi, a se culca 8: a dormi, a se culca

9:a manca 10: a dormi, a se culca

VII 6: conflict 10: conflict 11: a manca pe cineva 12: esecul maimutei

11: conflict 12: a manca pe cineva 13: esecul maimutei

VIII 7: a manca, a bea 13: a manca, a bea 14:a vorbi

14: a manca, a bea 15: vorbi

IX 8:: a dormi, a se culca 15: a dormi, a se culca 16: a dormi, a se culca X 17: conflict

12

Autoarea a observat ca numarul de banalitati cresc cu varsta. De aceea a stabilit trei liste diferite care corespund cresterii progresive a numarului lor maxim: copiii de trei ani au 8, aceea de 4-5 ani au 15, aceea de 6-7 ani au 17.

Numar mediu de banalitati

3 ani B F

4 ani B F

5 ani B F

6 ani B F

7ani B F

maximum 8 15 15 17 17 madia 5,7 4,8 10,1 10,1 9,8 10,9 11,5 13,6 10,4 13,3

C. Importanta imaginatiei

1. Adaugirile - reprezinta persoane sau animale descrise care nu corespund unui animal desenat pe plansa. De exemplu, daca copilul vorbeste de parinti la plansa 5 ei sunt adaugati in povestire, chiar daca ei sunt doar numiti; dar ei nu sunt cotati daca nu este vorba decat de patul lor.

2. Fabulatiile - sunt toate activitatile care implica personaje sau obiecte ne-reprezentate pe plane, excluzand banalitatile. De exemplu, la plansa 6, atunci cand un copil de 4-5 ani spune ca animalele mananca, este o banalitate; din contra, aceasta activitate va fi cotata ca fabulatie pentru copiii de alta varsta. Totui, cand aceste activitati sunt in acord cu obiectele desenete, ele nu sunt fabulatii. Dar in eel mai mare numar de cazuri: a dormi, a manca, etc. sunt fabulatii (cand nu sunt banalitati) pentru ca aceste activitati implica obiecte (un pat, mancare) care nu sunt reprezentate pe plane. Se noteaza deasemenea ca fabulatii activitatile care se desfaoara intr-un alt loc. Adaugirile si fabulatiile exprima bogatia imaginatiei, reflectand viata interioara si servind drept compesatie la copiii anxiosi. Pe de alta parte, lipsa lor intr-un protocol poate fi datorat mai ales dificultatii de a exprima aceasta viata interioara (copiii blocati). Totui numarul de fabulatii trebuie sa fie confruntat celui al perseverarilor pentru a stii daca aportui personal al copilului este semnul unei bogatii imaginative sau daca acesta nu este acaparat de una sau mai multe teme ce invadeaza povestirile, fara legatura directa cu stimulii.

D. Calitatea imaginatiei

1. Perseverarile - sunt activitati care se regasesc de la o povestire la alta, exprimate in aceleasj teme, excluzand intotdeauna banalitatile. Numarul de perseverari va fi deci numarul de povestiri in care se regaseste aceeasi activitate, mai putin una, prima oara nu este cotata (pot exista maxim 9).

13

Perseverarile, luate separat, manifesta mai degraba infantilismul unei gandiri care a ramas inchisa intr-un cere stramt de preocupari si care are dificultati de a se adapta la aspectele variabile ale realitatii.

2. Detaliile crude,- indicator mai patologic decat precedentul i se gaseste la putini copii. Reflecta o imaginatie morbida, care exprima tendintele agresive (executate sau suportate de catre eroii povestirilor) cu un realism exagerat pentru un copil. Intra aici descrierea detaliata a manierei in care se face rau, se omoara, ca i cataclismele. Este vorba de activitati (a omora, a face rau) care sunt date de majoritatea copiilor, dar pentru a fi cotate ca detalii crude trebuie ca ele sa fie elaborate cu un realism foarte crud. Un oarecare amestec de placere i oroare exista in aceste descrieri ale derularii elementelor sau comportamentului agresiv al personajelor, indreptate contra altora sau spre ele insele. Detaliile crude se pot referi la:

A face rau fara a omora A omora sau a muri A pedepsi intr-un mod exagerat A distruge obiectele

Activitatile care fac parte din viata curenta a copilului si cele care sunt sugerate de figurile animalelor din desen nu sunt detalii de cruzime.

E . Corelatiile

Dintre cele 7 variabile ale structurii formale doar doua: falsele perceptii si detaliile de cruzime pot reprezenta elemente patologice i pot face un protocol sa para suspect. Valoarea lor nu este niciodata crescuta sau este chiar nula la copiii normali. Celelalte variabile reprezinta elemente normale ale structurii de imaginatie ale copilului; nu este decat de la o anumita limita cand ele devin ingrijoratoare. Valorile crescute la: Adaugiri -Fabulatii - Detalii de cruzime sunt caracteristice protocoalelor copiilor anxiosi care au tendinta sa-si proiecteze propiile creatii imaginare descriindu-le in termenii unui realism adesea morbid. Aceste trei variabile pot deci servi mai specific ca semne de anxietate manifesta.

Gradul de gravitate al tulburarilor

1. Copiii psihotici sau care au o structura psihopata dau protocoale unde ansamblul structurii formale este in mod sensibil perturbat, cea mai mare parte a variabilelor indica tendinte suspecte. Apar false peceptii, putine banalitati, un numar prea mare de omisiuni. Ceea ce este caracteristic psihoticilor este numarul mare de detalii de cruzime si celui de dezastre sj moarte.

2. Copiii cu nevroza obsesionala nu dau detalii de cruzime, numarul lor de dezastre i moarte este normal. Numarul de banalitati poate fi normal spre crescut, ca sj numarul de adaugiri (mai mic ca 10). Numarul de omisiuni sj false perceptii este neglijabil. Structura formala este sensibil aseamanatoare normalilor.

14

3. Debilii mental dau un numar mare de omisiuni, o puternica perseverare ale acelorasi teme, un numar amre de personaje care nu primesc calificative, nici nume de animal. Acesti copii au tendinta sa lase ca nedeterminate un numar mare dintre personajele lor.

II . ANALIZA DE CONTINUT

Este inspirata dupa teoria personalitatii a lui Murray. Sunt studiate personajele intalnite in povestiri si modul in care acestea actioneaza sau reactioneaza in fata mediului inconjurator. Sunt determinate Eroii si Personajele secundare; Activitatile si Influientele (presiunile) exterioare; Conflictele. Tema povestirii se determina urmarind relatia dintre presiunile exterioare si trebuintele eroului, plus deznodamantul povestirii.

A. Eroii Pentru fiecare plansa eroul este personajul in care subiectul pare sa se proiecteze. 1. Definitie: - personajul al carui punct de vedere este adoptat de catre copil in povestire, ale carui actiuni si influiente sunt eel mai bine descrise, eel mai mult.

- daca mai multe personaje sunt descrise in mod egal, vom lua ca erou pe acela care seamana eel mai mult cu copilul (sex, varsta)

- la sfarsitul fiecarei povestiri copilul este intrebat pe care personaj i l prefera. Poate prefera un personaj pasiv altuia activ. Acesta este luat ca erou, acesta indicand o atitudine pasiva a subiectului in fata fortelor exterioare. 2. Descrierea: - Cineva (nedeterminat) - cand actiunea eroului este descrisa, dar personajul nu este

numit Animal- cand copilul numeste animalul

- Bebe, copil - cand eroul este astfel numit, dar sexul nu este precizat Baiat, fata Domn, doamna

3. Activitati Se coteaza ca activitati nu doar cele executate de catre erou, dar si cele pe care ar vrea sa le faca sau de care el vorbeste. Astfel, daca eroul plange pentru ca mama sa pleaca: exista activitate de a plange si activitatea relationala de dependenta. Sunt notate cu A. activitatile simple, nerelationale i cu A.R. activitatile relationale.

Liste de activitati:

Activitati relationale

1. A.R. agresive: competitie, masurarea fortei fizice (a vedea cine este mai puternic) AG fizica: a bate, a trage de par, a omora... AG orala: a musca, a manca pe cineva

15

AG verbala: a se certa, a spune ceva dezagrabil la cineva AG indirecta: a face rau indirect la cineva: (a lasa coarda ca sa cada), a sparge, a

aide, a distruge ceva, a fura, a ingropa pe cineva Opozitie: a rezista la cineva, a refuza sa faca ceva.

2. A.R. pozitive: A se juca cu cineva Afectiune: a imbratia, a iubi,a veni aproape de cineva, a fi prieten cu

cineva A ingriji: a spala pe cineva, a-i da de mancare, a-i da medicamentele, a se

ocupa de cineva A ajuta pe cineva A vorbi amabil, a povesti ceva

3. A.R. de dependents: A plange ca sa vina cineva, a-1 striga, a avea nevoie de ingrijire, a dori sa vina cineva, a merge sa-1 caute, a merge la spital.

Supunere: a asculta de cineva, a face ceea ce i se cere

4. A.R. de dominare: A da un ordin, a- sj impune vointa, a domni, a face legea, a se urea deasupra, a obliga sa se faca sau sa nu se faca ceva

5. A.R. de cunoastere: A privi pe cineva, a-1 asculta, a4 mirosi, a4 atinge

6. A.R. de autonomic: a se izola, a dori sa fie singur, a parasi pe cineva, a face ceva singur.

7. A.R. de disimulare: a minti, a face sa para ca...

a se ascunde in spatele cuiva, a se inchide de teama cuiva

Activitati non-relationale

8. A.orale: a manca, a bea, a fuma 9. A de exercitiu si de joc: A se ridica, a trage, a pune, a duce ceva, a merge, a alerga, a se plimba, a merge cu bicicleta

A se amuza: cu jucariile, fara relatie cu ceilalti

10. A. de repaos: a dormi, a se culca,a fi culcat, a se aseza, a fi asezat

11. A. anala: a merge la WC, a se murdari sau a murdari pe cineva (cotata atit ca A. anala cat si ca ag.)

12. A. de ordine si de curatenie: a aranja, a pune lucrurile la locul lor; a se spala, a se sterge, a-si face toaleta; a spala, a terge, a matura, a spala vasele, rufele.

13. A. de plans: a plange, a tipa, a rage, latra.

16

14. A. de veselie: a rade, a canta.

15. A. de munca si de constructie: a munci, a merge la munca, a-si face temele, a merge la scoala; a face o casa, a desena, a modela.

16. A. de achizitie: A lua ceva, a cumpara, a vrea ceva, a refine.

17. A. de imbracare si de cochetarie: a se imbraca, a se dezbraca; a-si pune cercei, a-si da cu ruj.

18. A. de securitate: a intra in casa (vizuina, pestera), a merge acasa, a aptinde lumina, a avea nevoie sa vada clar; a se incalzi (in patul sau, facand focul)

19. A. de fuga: a pleca, a se salva a evita sa-i fie rau, a spune ca nu-i este rau, a evita sa cada, a se ridica

cand a cazut.

20. A. de cunoastere: a privi ceva, a asculta

21. A. de crestere: a creste, a imbatrani

22. A. auto-agresive: a-sj roade unghiile, a se musca, a-i provoca un accident, a-sj face rau.

4. Influentele suportate de erou Reprezinta influientele lumii exterioare pe care le resimte eroul. Sunt notate cu I.R. influientele relationale i cu I . influientele non-relationale.

Liste de influiente: Influiente relationale (I.R.)

1. I.R. agresive: competitie: a se juca cu eroul pentru a vedea cine este mai puternic, cine va invinge.

Ag. Fizica: Eroul este batul, omorat, zgariat. Ag. Orala: el este mancat, mucat. Ag. Verbala: el este certat, I se spun lucruri dezagreabile, se vorbete de rau

despre el. Ag. Indirecta: I se afce rau indirect (coarda este lasata pentru a cadea, etc.), I se

iau lucrurile, I le distrug, este furat, ingropat. Opozitie: cineva refuza ceva eroului, nu vrea sa I se supuna.

2. I.R. pozitive: A se juca: cineva participa la un joc cu eroul Afectiune: cineva i l imbratieaza pe erou, i l mangaie, i l ia pe genunchi, i l

iubeste, este prietenul sau, vine sa-1 vada, se culca alaturi de el. Dar, ajutor: cineva da ceva eroului, i l ajuta, i l impiedica sa cada, i i

imprumuta bani, etc.

17

Grija: Cineva i l ingrijeste pe erou, i i da medicamentele, sa manance, i l spala.

3. I.R. de dependents: Cineva are nevoie de erou, vine sa-1 caute, se pune sub protectia sa. Supunere: Cineva asculta de erou, face ceea ce-I spune el.

4. I.R. dominatoare: Cineva i l prinde, i l inchide, i i da ordine, I se interzice sau I se permite ceva; eroul stie ca trebuie sau nu trebuie sa faca ceva.

5. I.R. de cunoastere: Cineva i l priveste pe erou, i l asculta, i l atinge.

6. I.R. de absenta: un personaj secundar se spune ca este absent.

7. I.R. de prezenta: cineva este descris ca fiind cu eroul, dar fara a participa la o actiune. Toate aceste influiente pot exista deasemenea sub aspectul lor negativ.

Influiente non-relationale

8. Dezastre (nenorociri): situatii materiale dezagreabile: coarda se rupe, casa arde, se prabuseste, patul se rupe; eroul cade, aluneca, etc.

rau fizic: eroul este bolnav, I se face rau, sangereaza, etc., fie ca este sau nu rezultatul actiunii unui alt personaj; de ex: "A primi lovituri si a sangera" este cotat ca influienta agresiva si dezastru.

9. Moarte: eroul este mort, taiat, strivit, innecat, etc.

Numarul influientelor realationale pe care le suporta eroul creste cu varsta, ca si acela al activitatilor relationale.

5. Compararea intre A.R. si I.R. ale eroului (A.R./ I.R.) Acest raport, calculat pentru fiecare copil, ne indica in ce masura este puncml de vedere al eroului sau al anturajului acela care predomina in relatiile sale. Acest raport poate servi ca indice de maturitate afectiva pentru ca ne informeaza asupra modului in care subiectul intelege importanta fata de mediu. Sunt importante mai ales tendintele agresive sau pozitive.

B. Persoanjele secundare Se poate face referire doar la descrierea persoanjelor aa cum o da copilul: - Mama- personaj calificat ca mama, ce are un raport matern cu copilul - Tata

Domn- personaj al carui sex masculin este precizat si care este numit intr-un fel (bunic, unchi, doctor, politist, domn etc) Doamna

- Copil- animal sau persoana ale carei calitati non-adulte sunt precizate - Altii nediferentiati- toate personajele al caror sex i varsta nu sunt precizate

18

Sunt determinate influientele fiecarui personaj asupra eroului.

Alti autori considera ca in toate personajele adulte de sex feminin copilul ar proiecta un aspect al complexului matern si in toate personajele de sex masculin ar proiecta aspecte ale complexului patern.

C. Conflictele - care apar intre Erou si Persoanjele secundare sau, dupa alti autori, intre doua tendinte ale eroului. Este vorba de o reactie agresiva a unui personaj fata de alt personaj - dintre care unul este eroul- care angajeaza sau nu o reactie din partea celui de- al doilea. Nu se retine decat un singur conflict pe povestire. Pentru fiecare conflict se cauta invingatorul. Intre parinti si copii, eel ce castiga este acela care are ultimul cuvant de spus si care ajunge sa faca ceea ce vrea in ciuda opozitiei celuilalt. Se poate pune copilului intrebarea: "Cum se sfarete povestirea?" Daca nu raspunde, trebuie respectata decizia copilului de a lasa conflictul fara rezolvare. Numarul de povestiri "fara sfarsjt" poate fi semnificativ.

Un alt aspect important de care trebuie tinut seama in interpretarea testului CAT este modul de proiectie. 1. Proiectia stereotipurilor - tine de: a. Perceptia stimulilor - care depinde de compozitia sa dar i de maturitatea perceptiva a

copilului. b. Teme sugerate de stimuli, care se regasesc in cea mai mare parte a povestirilor

(banalitati) si care sunt in general vazute de autorul testului. Ex: la plansa 1 -mancarea.

c. Stereotipurile sociale reprezentate prin persoanjele alese, care orienteaza povestirile spre unele teme nesugerate altfel de stimuli. Astfel, la plansa 3 pentru copiii peste 5 ani leul reprezinta figura conventional agresiva a carei caracteristica de a manca alt animal este aproape obligatorie. La plansa 7 apare tema agresivitatii.

Aceste tipuri de influiente ale stimulilor permit determinarea raspunsurilor ca fiind conventionale, ele reflectand mai curand nivelul de maturitate perceptiva al. subiectului si conformarea gandirii sale la aceea a mediului decat proiectia conflictelor sale personale.

2. Proiectia vietii reale: - Numarul de activitati care fac parte din rutina cotidiana a copiilor: a manca, a dormi,

a merge la plimbare Etc. - Semn al modului in care ei isi inteleg viata familiala si cum evalueaza conduita

parintilor lor (uneori mai realist decat credem).

3. Proiectia vietii imasianare Temeri, reverii, anxietati ale subiectului proiectate in personajele si situatiile ireale, care ne informeaza asupra vietii imaginare a copilului.

In evaluarea povestirilor, trebuie separate aceste nivele de proiectie.

19

FOAIE DE COTARE LA CAT

I . STRUCTURA FORMALA

Omisiuni: False perceptii: Banalitati: Adaugiri: Tema: Fabulatii: PerseverSri: Detalii de cruzime:

II.ANALIZA DE CONTINUT

Descrierea eroilor: El(nedefinit) Animal Bebe Copil Baiat Fata Domn Doamna

Personaje Eroul Tata Mama Copil Domn Doamna Altul Personaje

N % N /o N % N % N % N % N /o Activitati (total) A.Relationale (total) A.R. agresive A.R. posesive A.R.de dependents A.R. dominatoare A.R.de cunoastere A.R.de autonomic A.R.de disimulare

20

A. orale A, de exercitiu si de joc A. de repaus neg-repaus

A. anale A. de ordine si curatenie

A. de plans A. de veselie A. de munca si constructie

, ~ , ]

A. de achizitie A. de imbracare A. de securitate neg- securitate A. de fuga A.de cunoastere A. de cretere A.auto- agresive Influiente relationale (total) I.R. agresive I.R. pozitive I.R.de dependents I.R. dominatoare I.R.de cunoastere I.R. de absents I.R. de prezentS A.R./ I.R. Dezastre Moarte Conflicte (Total)

21

"La Personnalite des enfants normaux et caracterteriels a travers le Test CAT"

Genevieve Boulanger- Balleyguier, 1960

- Autoarea a realizat un studiu diferential pe copii 6-7 ani. - A determinat 2 tipuri de caracter: agresiv si anxios, reprezentand extremele observate

printre tendintele de comportament si ele pot fi adesea mai mult sau mai putin asociate.

Rezultatele cercetarii:

1. NORMALII

Grupa de normali da rezultate medii raportate la caracteriali, in jurul carora cele raportate la anxiosi si ale agresivilor formeaza doua poluri opuse. Povestirea copiilor normali reflects o mai buna percepere a stimulilor decat caracterialii: mai putine perceptii false, mai multe banalitati. Ei vad in stimul ceea ce are tendinta sa transmita, annonios cu perceptia adultului. Inteleg situatia si reactioneazii intr-o maniera adaptata la anturaj. Continutul povestirilor este mai putin incarcat de elemente inspaimantatoare si morbide, apar mai putine detalii de cruzime si de moarte. Imaginatia pare apropiatS de cea cotidiana, care nu confine rautati asa de exagerate. Mediul este mai ales caracterizat de rolul dominator al mamei, ea este descrisa ca ocupandu-se mult de erou, dar este in acelasi timp putin agresiva. Acesti copii accepts dominarea mamei ca un aspect normal al personalitatii adultului, responsabil de educatia sa. Comportamentul mamei nu este ostil. Ei par mai putin egocentrici decat caracterialii. Ei se intereseaza de schimbarile interpersonale si sunt capabili sa sustina punctul de vedere al altora. Copii anormali par mai centrati pe ei insasi si agresivii mai mult ca anxiosii.

2. AGRESIVII

Povestirile agresivilor insista mai putin asupra laturii umane, relationale. De altfel, ei se proiecteaza mai putin decat normalii i mai ales decat anxiosii. Povestirile lor raman destul de obiective in fata realitatii propuse. Viata lor imaginativa, comparativ cu a celorlalti copii nu pare nici bogata, nici compensatorie prin distorsiunile pe care le impun realitati (putine fabulatii, false perceptii, slaba umanizare a personajelor). Dupa comportamentul lor exterior putem gandi ca ei prefera satisfactiile de ordin real celor din lumea imaginara. Aceasta trasatura de personalitate depinde insa in mare parte de posibilitatile lor imaginare. Agresivitatea pe care o exprima in povestirile lor nu este semnificativ superioara normalilor.

22

Parintii apar ca cei care se opun vointei copilului si nu personajele ireale ca la normali. Ei apar mai putin dependenti de parinti, vrand sa se descurce singurii. Totusi acesti copii dau, ca i copii anxiosj semne de imaturitate afectiva. Ei par mai egocentrici decat copiii normali de varsta lor, fund mai putin capabili de a sustine punctul de vedere al altuia in relatiile pe care le imagineaza. Mediul pe care-1 descriu este mai curand binevoitor, in ciuda catorva accese de ostilitate dar el pare mai ales lipsit de calitatile educative capabile sa faca fata agresivitStii copilului. Ei par sa fie ISsati in voia lor de catre parinti neglijenti care nu se ingrijoreaza indeajuns pentru a da copilului lor un cadra de viata stabil si reguli de conduits coerente. Mai ales mama apare ca non-autoritara, delasatoare. Subiectul nu pare sa gaseasca autoritatea ferma care sa poata sa se opunS cu constants actelor sale agresive. Independents lor afectiva i i impinge sa se impunS cu propiile lor forte, chiar daca o fac intr-o manierS antisociala. Daca agresivii sunt deci adesea descrisi ca incorigibili, daca metodele de tratament utilizate par adesea a avea o mica priza la ei este poate pentru ca ei refuza sa aiba orice contacte cu adultii, neexperimentand pana acum nici o relatie suficient de stabila si pozitivS pentru a dori sa devina ca adultii i sa faca parte din societatea Sor, ei cautand independenta care le pare asociata cu o varsta mai mare. Dificultatea este deci de a stabili cu aceti copii o legSturS afectiva solida care sa le permits sa suporte influienta unui educator, deci de a fi intr-o oarecare masurS dependent de acesta, cu scopul de a asimila idealul sau si valorile sale morale. Este o munca de identificare si de interiorizare a exigentelor adulte care par perturbate la ei.

3. ANXIOSII

Prin opozitie la agresivi sj la normali, anxiosii dau protocoale unde stimulii conteazS mult mai putin, unde imaginatia proiecteaza mult mai liber creatiile personale, inventeazS o lume particulars care serveste exprimarii tendintelor adesea refulate ale subiectului. Sunt prezente multe adaugiri de personaje si o umanizare importanta a personajelor. Ei proiecteaza propia lor viziune asupra lumii care pare adesea centrata in jurul temelor morbide si angoasante care-i preocupS (putinS banalitate si un numSr mare de detalii crude si moarte). Stimulii nu le servesc decat ca punct de plecare pentru a-i varsa continutul imaginatiei lor bogate, incarcata de tot felul de conflicte, in realitate neexprimate, Intre el si anturaj. AceastS proiectie In eroi se manifesta in particular la anxiosi printr-o mare insistenta asupra sexului. Aceasta ne apare ca reflectarea unei nelinisti a subiectului privind propia sa identitate, pe care are nevoie sa o afimie pentru a indepSrta dubiile posibile. Ei sunt egocentrici. In acelasi timp acorda o importantS particulars relatiilor cu ceilalti, care sunt proiectate Intr-un mod foarte agresiv. Eroii, in special mama, par sS se impunS in mod brutal unii altora ?i aceasta creeaza un climat foarte conflictual, unde parintii sfarsesc eel mai adesea prin a casfiga. Aceasta prin opozitie la subiectii normali care, proiectand acestS agresivitate asupra personajelor imaginare, pot resimti comportamentul pSrintilor lor intr-o maniera mai satisfacStoare. Interiorizarea exigentelor adulte permit deci idealizarea rolului parintilor, ceea ce nu pot face anxio?ii.

23

Aceste tendinte agresive concorda prost cu ceee ce noi stim despre comportamentul lor, care este mai degraba, pacifist, docil. Intelegem astfel ca daca el traieste asa atmosfera tamiliala se simte sufocat de ostilitatea mediului sau, nu poate sa i se impuna in realitatae, n reactioneaza pnn angoasa si cauta compensari imaginare. E nevoie ca anturajul sa-i permits sa expnme in mod deschis aceste tendinte. Acest tip de copii par a fi dependenti de mediul lor, incapabili de a se descurca singuri, sistemul lor de aparare exterioara neputandu-se dezvolta. Mentinut intr-o stare de ascultare exagerata fata de adulti (in special fata de mama), el nu stie sa se descurce el insusi decat mergand sa caute protectei de la acest adult; este deci o atitudine foarte dependents prin care spera sa atraga spre el grija si securitatea de care are nevoie, nestiind sa si-o procure el insusi. Pentru a se plia la exigentele mediului sau, el a dezvoltat un control prea rigid, o inhibitie exagerata, generalizata, care serveste ca aparare contra pericolelor exterioare, dar care-1 impiedica sa se dezvolte i sa-?i utilizeze in mod plenar capacitatile sale. Mama este foarte protectoare dar este prezenta adesea o ostilitate latenta, la care copilul este foarte sensibil si care poate fi responsabila de anxietatea lui generalizata. El nu numai ca se apara, dar este amenintat de relatia simbiotica cu mama. Dar daca influienta mamei poate fi nefasta sub aceste puncte, acesti copii au totusi o relatie afectuasa profunda cu mama, pe care ei o proiecteaza in atitudinea lor generala de timiditate si dependents fata de adulti. Plecand de la proiectarea acestei relatii terapeutul si educatoml pot actiona, modificand-o pfogresiv i lasandu-i copilului posibilitatea de a-si asuma el insusi responsabilitatea actiunilor sale. Putem astfel sa-1 ajutam sa creasca, gasindu-si securitatea in el insusj.

CONCLUZIE:

Testele proiective si in special CAT sunt unmijloc de evaluare a modului in care copilul resimte mediul sau si cum ii reactioneaza. Oferindu-ne o privire generala asupra nivelului actual al functionarii sale, ele pot pune in yaloare deficientele importante care exphca deviatia anumitor caractere si va facilita astfel alegerea unei terapii eficiente pentru a-i ajuta pe copii sa-si gaseasca un echilibru normal.

24