Redactare: Mihaela PogoniciCorecturi: Rodica CreguTehnoredactare; Mihail VladPregltire de tipar: Marius BadeaDesign copertd: Laurenliu Midvichi

Descrierea CIP a Bibliotecii Nagionale a RominieiDUMAS,ALEXANDRECastelul Eppstein / Alexandre Dumas I trad. din lb. francezlde Octavian Soviany. - Pitesti : Paralela 45,2019ISBN 978-973- 47 -2902-9I. Soviany, Octavian (trad. )827.133.1,

Le Cltdteau d'EppsteinAlexandre Dumas

Coplright O Editura Paralela 45,2019Prezenta lucrare foloseste denumiri ceiar continutul este protejat de legisla,tiaintelectuali.www. editurap ar alela45 : o

constituie mXrci inregistrate,privind dreptul de proprietate

ALEXANDRE

DUMAS

CASTELULEPPSTEIN

Traducere din limba francezl deOctavian Soviany

Editura Paralela 45

28 . Alexandre Dumas

- Acum fiti cdt se poate de sigur ci o s-o cred. Putegi

agadar s5. mi-o povestigi, dragi profesore, si vi asigur ci. n-o siaveti niciodati. un asculti.tor mai atent decAt mine.

- Ei bine - zise tovarisul meu de vAnitoare - povestea

este pugin cam lung5.; facegi-mi plicerea si venigi la mine la cini9i, la desert, in timp ce vom fuma nigte tigiri bune si ne vomintinde picioarele la foc, o si. vi. povestesc aceasti legendi teri-bili, din care Hoffmann ar fi exrras, dac| ar fi cunoscut-o, ceamai fioroasi dintre povettile sale.

E lesne de inteles ci. nu puteam refuza o asemenea invitatie.Am fost agadar la ora stabiliti la profesorul care, aga cum imipromisese, mi-a spus dupi cini povesrea camerei rosii.

- Si povestea? - l-am intrebat toti intr-un glas pe contele

Elim.

- Ei bine, am ficut din ea o carte foarte groasS. si foarte

plictisitoare, pe care am si v-o aduc mAine, daci ginegi morgig,

9i pe care am si. v-o citesc cd"t mai la repezealS..

- $i de ce nu inci in seara asta? - am intrebat eu, care mi

dovedeam cel mai neribditor.

- Fiindci e trei dimineala - rispunse contele Elim -, iar

asta mi se pare o orl rezonabill ca s5. ne retragem.Toati lumea a fost de aceeagi pirere. Ne-am dat intilnire a

doua zi, Ia zece seara. La zece firi" un sfert erau deja adunati togiascultitorii; la zece fix apiru contele Elim cu manuscrisul subbrat. Abia i-am lSsat timp si se aseze, atat eram de neribditorisi auzim povestea pe care ne-o promisese. Ne-am agezat in jurulcititorului, iar in mijlocul ticerii adAnci care se asternuse, el isiincepu povestea pe care o asteptam togi cu atAta neribdare.

Suntem in septembrie 1789:' plmAntul Europei tremuriinci dupi ciderea Bastiliei, iar Frankfurtul, oras liber, dar, inacelagi timp, un orag in care erau proclamagi Kaizerii, mani-festa totodati sperangi gi teami fagi de revolugia care izbucnea.Castelul Eppstein manifesta insi. doar teami, ci.ci stipinul lui,contele Rudolfl era cu totul devotat impiratului, care se pregi-tea si ne declare rizboi.

Totugi nu doar grijile politice ii impov5"rau fruntea si iiintunecau sufletul in ziua in care incepe povestirea de fagi.

Eraasezat in sala cea mare a castelului, cu capul plecat, ali-turi de sotia lui. Lacrimi grele se prelingeau in ticere pe obrajiitragi ai contesei. Contele plAngea doar in sinea lui.

Erau doui chipuri frumoase gi nobile de bitrini. Toate mig-cirile lor tridau o demnitate profundi, dar gi o buni"tate emo-gionanti, iar cregtetele lor albe pi.reau, ca si vorbim ca Schiller,incununate de fapte bune.

Discutau cu tristege gi gravitate.

- Trebuie si iertim - spunea mama.

- p61'q21s s-o fac? - rispundea tatil. Daci nu m-ar vedea

nimeni, le-as intinde bragele lui Conrad gi sogiei sale. Dar, vai,rangul nostru ne impune anumite obligatii gi sunt aragia ochialintigi asupra noastri! Trebuie si le dim tuturor un exem-plu sever gi, chiar daci suntem cu moartea in inimi, se cade

30 . Alexandre Dumas

si murim in picioare. L-am gonit pe Conrad! Conrad n-o simai apari dinaintea mea, n-o sil mai imbritisim niciodati,Gertrude.

- Ti-q intelege severitarea - spuse mama din nou cu rimi-ditate - daci el ar fi fiul nosriu cel mai mare. Dar cel care vadeveni dupi tine capul casei de Eppstein este Maximilian, si nuConrad.

- Nu conteazl. - riposti contele. Conrad nu mai este unEppstein.

- Oare ii va supraviegui mAniei tale? - se hazardi iarigicontesa.

- Ne va regisi mai devreme sau mai tArziu acolo undepiringii pot si-si imbritigeze copiii tot timpul.Si contele ticu dupi asra, cici se temea ci., daci. va mai

scoate un singur cuvint, o si izbucneasci. si el in lacrimi, casofia lui.

Dupi un moment de ti.cere cineva cioci.ni la ugi discret 9iun vechi serviror al casei, pe nume Daniel, intri" cu ingiduingastipinului.

- Monseniorul Maximilian ii cere pi.rintelui siu onoareaunei scurte intrevederi - spuse Daniel.

- Poftegte-l pe fiul meu - zise contele.

- Acesta - continui bitrAnul Rudolf cu amiriciune dupiplecarea lui Daniel - este lipsit de onoare in ochii mei, dar nuface mezaliante; se depraveazl., dar nu-si uiti rangul; uiti si fiebun, dar nu uiti. niciodati ci. este conte; ri.mine nobil, daci nucu sufletul, cel pugin in aparengi. Maximilian este vredniculmeu mogtenitor.

- Conrad nu este decAt vrednicul tiu fiu - adiugi conresa.Si totusi, in momenrul intririi in camerl a lui Maximilian,

tri.si.turile vulgare gi semnele fatale ale viciului de pe chipulacestuia, daci nu dispiruseri, cel pugin se estompas erd, ca

Castelul Eppstein , 31

urmare a unui efort de vointi.. El ingenunche dinaintea conte-lui, ii siruti mina, apoi asteptS. in picioare, ticut, ca bitrAnulsi i se adreseze.

Contele Maximilian era un birbat de vreo treizeci de ani,cu o infigigare trufagi si intunecati", inalt gi puternic. Gesturilelui erau de obicei hotirite gi impetuoase. Chipul siu exprimade reguli mai mult indrizneali decAt inteligengi. in faga lui tesimgeai in prezenga unei voinge implacabile, iar prin mina safermi gi plini de semegie reusea adesea si se impuni in fata unorspirite care ii erau superioare. La acest birbat doringa trebuiasi se traduci. numaidecit in actiune. Nu era ugor si-i tii pieptprivirii sale fixe si indriznete; se spunea ci pugine obstacole potrezista izbucnirilor lui de mAnie gi ci nici el insugi nu-gi poategine in friu pornirile violente.

Aga cum am spus, contele Maximilian trebuia si aibi vreotreizeci de ani, dar nigte riduri timpurii iibrlzdau deja faga,pe care frimintirile ambigiei igi lisaseri amprenta devoratoare.Contele avea una dintre acele frungi nemlegti largi care sunia gol, fiindci sunt mai pline de orgoliu decAt de geniu. Nasulincovoiat;i buzele subgiri contribuiau din plin la aerul lui domi-nator, care te izbea de la prima vedere. Cuta dintre sprincenele

lui, pe care le incrunta adesea, era teribili; in acelagi timp insi,surAsul siu - dar nu suridea des - era surAsul figarnic, fals giinteresat al curteanului. Talia lui inalti gi dreapti gtia si se pliezeperfect in faga stipinului. Una peste alta, exteriorul s5"u, careera croit dupi calapodul sufletului, vd.dea indrizneali, dar numiregie, riceali, dar nu seninitate, dispreg, dar nu indurare. Eraambigios in felul pirintelui Joseph, nu in cel al lui \Tallenstein,gi igi dideai seama din prima privire ci-si ri.zbuna slugirniciafagi de cei mari prin aroganga fagi de cei mici.

- inainte si te ascult, fiule - zise Rudolf cu gravitate -

trebuie si-gi fac din nou un repros. CAt ai fost tinir, noi am dat

32 . Alexandre Dumas

dovadi de indulgengi gi gi-am pus isprdvile pe seama vArstei,dar ai inaintat pe caleaviegii, Maximilian. Dumnezeu ti-a luatsogia, dar ti-a li.sat fiul. Egti tati, Maximilian. Mai mult decAtatit: slibiciunile mele imi spun ci vei deveni, doar peste citevazile, domnul gi stipdnitorul tuturor domeniilor noastre, precumsi singurul mostenitor al stri"mosilor nostri. oare n-a venit vre-mea si te gAndesti serios Ia soarta ce ti se rezew|.si si-ti suprave-ghezi de acum inainte purtirile, care au iscat atdtea scandaluriin tot tinutul gi atAta durere aici la castel?

- Tati - rispunse Maximilian -, socoresc ci bunitatea

domniei tale a plecat urechea oleaci. prea mult la plangerire celorde jos; sunt nobil, iubesc plicerile, distracgiile leului nu suntaceleagi cu cele ale mielului, dar, din cXte cunosc, n,am intre-cut niciodati misura. M-am bltut de trei ori penrru onoareanumelui meu; cit despre celelalte, nu le mai tin minte prea bine.Ce noui. crimi voi mai fi comis? Si fi distrus iarisi hiitagii meivreun lan de grAu? Si fi sfbgiat din greseali ciinii mei purceauavecinului? Si fi strivit calul meu vreun ti.ran neatent?

- Fiule, ai necinstit-o pe fatajudelui din Alpoenig.

- Vai, e din picate adevirat - zise Maximilian slobozindun suspin. Dar nobilul meu pi.rinte n-ar trebui si ia in seamiasemenea lucruri. Doar stie prea bine ci nu m-ag injosi nicio_dati intr-atit incAt sd. mi. insor, precum fratele meu Conrad, cuo fati de jos.

- O, firi indoiali ci. nu de asta mi. tem - ficu bitrAnul

cu o ironie indurerati..

- Si de ce se teme, mL rog, atunci senioria ta? De scan_

dal, cum spunea adineauri? in privinga asta pot si. o linistesc.Tocmai s-a intAmplar o nenorocire. Sirmana Gretchen s-a dusieri si. se plimbe singuri pe malul Rinului. Bi.nuiesc ci. a vrut siculeagi vreun trandafir silbatic, vreo pervinci sau vreo floarede nu-mi.-uita; i-a alunecat piciorul si a fost luati de apd.; nu

Castelul Eppstein " 33

i-au gisit corpul decAt azi-dimineagi. Ah, sunt deznidijduit deaceasti moarte nea;teptati! Am adorat-o pe Gretchen si, iar-ti.-mi, tari, am plAns-o. Dar domnia ta toare fi linistit in legi-turi cu urmarea nebuniilor mele.

- intr-adevi"r - zise contele, uluit de aceasti durere afi-

sati. cu insolengi, de aceasti nechibzuinti egoisti, mai dispussi. creadi intr-un accident decAt intr-o crimi gi si puni totul peseama hazardului.

Mama isi ridici ochii gi mAinile spre cer, cerXndu-i firiindoiali ierrare lui Dumnezeu gi lui Gretchen, penrru fiul siu,care nu stia ce face. Dupi un timp, contele spuse din nou:

- Vrei si.-mi vorbegti, fiule?

- Da, tat5", vreau s5.-ti cer o favoare, nu pentru mine,

care m-am strSduit si nu-gi srArnesc niciodatl mAnia, ci pentrufratele meu Conrad, care, chiar daci este vinovat, este atat denefericit.

- Da, te porgi ca un frate bun, Maximilian! - strigi mis-

cati. contesa, bucuroasi si-si vadi de data asta fiul asa generos.

- Da, mami - continui Maximilian - gtii ci il iubesc

pe Conrad; un suflet slab, dar minunat; el mi-a dat tot timpulintAietate, ca unui stipin, si n-am putut si fiu niciodati invi-dios pe aceasti fire blindi si inofensivi,, care mi-a recunoscurintotdeauna, firi si crAcneasci, superioritatea. Nu e vina lui ci.s-a niscut si fie mai degrabi profesor de filosofie decAt om dearme. Recunosc ci greseala lui este grav5.: si se insoare in secretcu o fati. de rAnd, doar pentru ci iubeste, si. introduci in familianoastrS. copilul legitim al unei burgheze, in loc si o lase cu unbastard sunt niste neghiobii, dar nu sunt niste crime; micugaNoemi este foarte drigu;i si a putut siJ vrijeasci pe naivul de(Jonrad, care era la prima lui dragoste. in definitiv, tatl, lucrul:lcesta este mai putin grav decXt daci l-ag fi sivirgit €u, care suntl'iul vostru mai mare si viitorul cap al familiei Eppstein; gtiu ci

34 . Alexandre Dumas

impiratul se va infuria, daci., in calitate de pirinte, vei accepta o

asemenea mezaliangi. Dar voi merge la Vena gi il voi imblAnzi.Vom face pentru el din Gaspar, paznicul de vAnitoare, tatil luiNoemi, un bitrAn militar; iar, cu vremea, toati povestea o sifie dati uitirii. Crezi, nu-i aga, ci indulgenga ta lmi va face riumie, care trebuie si-gi mogtenesc titlul si, odati cu el, favorurilecurgii? Ei bine, din dragoste pentru bunul Conrad voi suportatoate urmirile. Mi voi stridui, prin zelul pe care il voi dovedi, sirecAgtig bunivoinga impiratului. Figi pe pace in aceasti privingi.

De aceea vi conjur si nu-i surghiunigi in Franga pe Conrad gi pesogia lui, aga cum intenEionagi; lisagi-l si rimAni allturi de voi;viaga lui retrasi 9i studioasl trezeste oare atat de multi atengie?Bietul biiat este plin de tandrege; vi iubegte pe amAndoi 9i esteatAt de atagat de locurile acestea incAt nu va putea vreodati si le

piriseasci. Surghiunul va fi pentru el ca o sentingi de condam-nare la moarte.

- iti faci datoria, Maximilian, pledAnd pentru cauza fra'

telui tiu; mi-o fac gi eu pe a mea, refuzAndu-te. Conrad se inci-pigineazi si nu vrea si rupi aceasti cisitorie, nu-i a;a?

- itt privinga asta e inflexibil - spuse Maximilian. Cred

ci e inutil si se mai stea de vorbi cu el.

- Ei bine, daci eu ag ceda, in timp ce el nu vrea si dea

inapoi, oare nobilimea germani, care e solidarl in ceea ce pri-veste toate actele membrilor ei, m-ar ierta vreodati?

- Firi indoiali c5" nu. Dar accepti cel pugin siJ vezi pe

Conrad gi si-i asculgi explicagiile , tati- replici Maximilian.

- Cu neputingi! - spuse contele, care se temea ci fermita-

tea lui ar putea si cedeze in cele din urmi.

- Si mi ierte Senioria Voastri - spuse Maximilian. Dar

mi-am luat indrizneala sil invit pe fratele meu si ne intilnimaici. Si nu plece inainte de a vi vedea pentru ultima oari. Esteaici, firi indoiali; iati-l ci vine. Fie-gi mili, tati; primegteJ.

Castelul Eppstein n 35

- \zf6n5sniore - ii zise incet contesa sogului ei -, daci.

ji-am fost mereu o sogie supusi gi devotati, acordi-mi (cine arputea si afle?) fericirea supremi de a-mi revedea copilul.

- Fie cum vrei tu, Gertrude, dar firi semne de slibiciune.

Contele Rudolf ficu un semn, iar Maximilian alergi gi-ideschise lui Conrad, care veni in ticere qi ingenunche la cAgivapagi de tatil siu.

Cei'doi fragi alcituiau contrastul cel mai puternic; pe cAtera Maximilian de puternic gi de decis, pe atAt era Conrad deFirav gi de blind. Fata lui palidi, incadrati de nigte plete lungi ;iblonde, insuflegiti de flacira din ochii lui ciprui, ficea si iasi girnai puternic in evidengi trisiturile angulare, chipul de bronz;iintreaga robustege a fizionomiei lui Maximilian. Mina acestuiacra de doui ori mai mare decit mina feminini a lui Conrad.Unul aproape ci te inspiim1nta, celilalt te fermeca numaidecAt.

Era un mare gi solemn tablou de familie: fratele mai mare -in picioare, nemiscat, spectator destul de indiferent gi de calmla scena pe care o pregitise compasiunea sa interesati; fratelecel mic - in genunchi, emogionat, tremurAnd, dar sustinut deo forgi interioari care ii aduna in ochi nu numai lacrimi, ci 9ifirlgere; tatil - marele senior patriarh, cu pirul gi barba albe,lfezat intr-un fotoliu sculptat, plin de miregie in aparengi, darrulburat in sufletul siu, silindu-se si nu-gi trideze sentimentele;nlama - ghemuiti pe un taburet, stAnd parci ingenuncheati,;tergAndu-gi pe furig o lacrimi si privindu-gi pe rind sogul curcami si fiul cu dragoste; in sfArgit, drept fundal, un lambriuvcchi 9i intunecat, de pe care se detagau portretele aproape vii,rle strimogilor - martori 9i judecitori.

- Vorbegte, Conrad - zise contele Rudolf.

- \zfsn5sniore - spuse Conrad -, in urmi cu trei ani

:rveam douilzecide ani 9i un suflet visitor 9i dornic si iubeasci. inr irnp ce fratele meu, Maximilian, purtat de firea lui impetuoasi,

36 a Alexandre Dumas

cilStorea prin Germania si Franga, eu am preferat si rimAnalituri de voi, alituri de tine, mami, gi, in silbiticia mea, amrefuzat nu doar si merg la Curte, ci si si le facvizite vecinilornogtri. Fericirea m€a nu avea nevoie de un orizont prea intins,dar, daci picioarele imi erau lenese, mintea imi era vioaie, iarinima, nerS.bdS.toare; singura femeie pe care o cunoscusem pAniatunci era mama, iar cind mi-a iegit in cale o tinirl frumoas5.,aga cum imi doream, gi buni, aga cum era firea ei, nu m-aminteresat de numele ei de familie - in dragoste conteazS. numainumele de botez - 9i m-am indrigostit de ea, de Noemi, pentruci era fermecitoare si pentru ci. era cuminte.

- Ah, daci ag fi fost aici - murmuri Maximilian -, ag fi

lipsit-o cu plicere pe Noemi a ta de aceasti ultimi calitate cucare ti-a luat mingile, si.rmanul meu frate!

- Totugi - continui. Conrad -, deoarece nu vreau si vi.

implrtigesc, Monseniore, declt adevirul adevirat, trebuie si vimirturisesc ci n-am cedat numaidecAt pasiunii ce pusese sti-pAnire pe mine; misurAnd distanga care mi separa de Noemi gigAndindu-mi. la durerea pe care o si v-o provoc, m-am striduitsi-mi infrinez sentimentele, care, ca urmare a acestei incerciride impotrivire, au izbucnit inci gi mai puternic; o forgi irezis-tibili mi purta necontenit spre casa lui Gaspar 9i, in sfirgit, avenit 9i ziua cA"nd Noemi, biruiti de stiruingele mele, mi-a spusci mi iubegte gi ea.

- Ce copili ambigioasi! - ficu Maximilian.

- Ce trebuia si fac? - continui Conrad. Si fug de ea,

nu-i asa, mami? Nu eram indeajuns de puternic. Si o ingel,spui, Maximilian? Nu eram indeajuns de lag. Si fi venit la tine,tati, gi si-gi fi mirturisit tot? N-am indriznit. M-am cisitoritin secret cu Noemi; in felul acesta mi feream de minia voas-tri, imi crutam pentru moment suferinga si socoteam ci nu leaduceam vreo ofensi nici lui Dumnezeu, nici oamenilor. Dar

Castelul EPpstein " 37

mi ingelam de doui ori. Mi s-a niscut un fiu, aveam de alesintre supirarea voastri gi dezonoarea sotiei mele. Am ales sup5"-rarea ta, tatd, care nu avea si se reverse decAt asupra mea, s,i, inciuda tuturor incercirilor omenegti de a despirgi ceea ce a unitDumnezeu, o aleg 9i astizi gi o voi alege cu sigurangi 9i mAine.Vedegi asadar, Monseniore, ci gisesc mAnia voastrS. indreptititigi ci mi agteptasem la ea. Iar daclvi stau in genunchi dinainte,nu e pentru ca s-o abat de la mine. Vreau doar si m5. asigur ci,gonit de aici, aga cum o si se intimple cu sigurangi, nu voi luagi dispregul vostru cu mine.

- Conrad - rispunse contele cu o voce surdi gi tl.ri.gl-

nate -, aparginem amAndoi, tu 9i cu mine, unei familii istorice,c5.reia nu-i este ingiduit si gregeascS. Destinul ne-a asezat atdtcle sus, ca si ne vadi togi oamenii gi si le slujim.drept exemplu.lJste poate o fatalitate, dar trebuie si i ne supunem, iar tu ai vrutsi. treci peste ea. Te-ai ficut vinovat de o crimi de leznoblege,Conrad. VAntul revolugiei care a inceput si sufle in Franga ar fitrebuit totugi si te avertizeze c5. se cuvenea si rimAi ferm. Mairnult dec6.t oricAnd trebuie si ne apirlm privilegiile acum, cAnds-au transformat in pericole. Nobil gi tati de familie, rispunzi-tor pentru toate faptele alor mei, se cade ca severitatea mea sirepare slS"biciunile tale si ca bitrinul si fie ferm cind cel tAnirse clatini. Pleaci, du-te in Franga gi slujegteJ cu credingi percgele Ludovic al XVI-lea. Uririle mele de bine te vor insogi.M-ai intrebat daci te dispretuiesc. i9i voi ri.spunde pentru a mijustifica. CAnd doica ta te-a adus la mine, Conrad, te-am luatin brage gi te-am ridicat deasupra capului, oferindu-te mai intiilui Dumnezeu, pe urmi impiratului, apoi nobilimii germane

;i, in sfirsit, fieciruia dintre ilugtrii nogtri strimogi. Astizi amde dat socoteali pentru tine in faga strimogilor, a nobilimii gi aimpiratului si trebuie si te reneg. MAine voi fi poate mAndru detine in fata lui Dumnezeu.

38 . Alexandre Dumas

- Tati - strigi Conrad -, te venerez gi te ador. Esti mireg,

teribil si bun gi mi faci si fiu mAndru de mine, coplesindu-mi. cugrandoarea ta. O si fiu demn de voi, Monseniore; ii sunt datorfamiliei mele cu o ispigire gi o si mi achit de ea ca un Eppstein.Adio!

Conrad se inclini adinc in fata tatilui siu, firi si se apro-pie totusi de el. Bitrlnul ficu un semn de adio cu mAna, darnu spuse nimic, cici era tulburat si se temea ci o si-9i ia ftul inbrate. CAt despre contesi, aceasta nici mi.car nu indriznea silpriveasci pe Conrad. Ea tinea ochii in jos, chipul ei frumos erascildat in lacrimi si se ruga, cu mAinile impreunate. Conrado saluti si pe ea de la distantS"; dar, in ciuda etichetei pe caregi-o impuseseri pentru aceasri ultimi inrrevedere, ii trimise cumAna un s5.rut celei care il purrase in pAntece. Dupi care acesttAnir mAndru urmi pilda tatilui siu, incercAnd si pari la fel denetulburat. Tatil fu mulgumit de fiul siu.

- insogegte-ti fratele pXni la prag - ii spuse contele lui

Maximilian, care, pe timpul acestei scene ciudate gi grandioaserimi.sese ticut, muscAndu-gi buzele.

- Daci Senioria Voastri imi ingiduie - spuse cel mai

mare din fratii Eppstein -, voi reveni de indati s5. vi vorbesc.

- Te agtept - zise bitrinul.

Si cei doi frati iesiri, unul dintre ei pentru a nu mai reveniniciodati.

Nimeni n-ar putea si" ne spuni. ce s-a intd.mplat intre tatisi mami, cind au rimas singuri cu durerile lor, cici numaiDumnezeu putea si vadi lacrimile gi si asculte gemetele acestorinimi zdrobite, dar cAnd Maximilian s-a intors dupi un sfert deori, cei doi bitrAni erau in aparenti senini si isi afigau in exte-rior autoritatea pirinteasci.

- Acum, Monseniore, ci.nd hotirirea voastri nu mai

poate si fie schimbati gi dupi ce l-am vizut pe Conrad plecAnd

Castelul EpPstein o 39

impreuni cu sogia si fiul siu - spuse Maximilian -, trebuie siadmit ci agi ficut ceea ce se cuvenea.

- Nu-i a9a, Maximilian * zise contele cu un z?t"mbet

amar -, ci asta era gi pirerea ta?

- Da, tati, cici impiratul nu !i-ar ar fi ierrat ingiduinga,

iar familia noastri ar fi cizut in dizgratie pentru multi vreme.

- Am acgionat in numele onoarei, si nu al onorurilor -

zise contele.

- in ziua de azi au ajuns si se asemene foarte mult.

- Ce voiai si-mi spui, fiule? - il intrerupse contele cu gra-

vitate.

- Uite despre ce este vorba, tati. in ciuda severitigii pline

de ingelepciune pe care ai dovedit-o, creditul tiu a avut totugipugin de suferiU m-am gindit sil restabilesc. Nu mi-am pierdutsogia, pe Thecla, decAt de un an, iar nasterea fiului meu m-aasigurat ci numele nostru va fi transmis mai departe, asa ci nuplinuiam si mi recisitoresc; dar, pentru a redobindi favoareaimpS"ratului, existi o minunati partidi: fiica unuia dintre vechiitii prieteni, tati, fiica ducelui de Schwalbach, care in momentulde faEi este atotput€rnic la Viena.

- Vorbegti despre Albine de Schwalbach, Maximilian? -

intrebi contesa.

- Da, mami; este unica fiicl a ducelui si va aduce o zestre

insemnatS. in familia noastri.

- Sora mea, stareta, in a cirei ministire a fost crescuti

Albine 9i de la care am aflat cAte ceva - continui contesa *, mi-avorbit despre frumusegea firl. egal a acestei tinere.

- $i - adiugi Maximilian - are in zestre magnificul

clomeniu \finkel, de la porgile Vienei.

- Sora mea mi-a mai spus ci frumusegea lui Albine nu

cste decAt podoaba unei extraordinare bunititi.