prezentare

Este o plantă alimentară foarte importantă . Se cultivă în soluri fertile, răcoroase şi umede Organul comestibil este tuberculul care conţine substanţe hrănitoare de rezervă.

Tuberculi

Cultura de cartof

Rădăcina este ramificată(1)

Tulpina: o parte a tulpinii creşte deasupra solului şi se numeşte tulpină aeriană (2)o altă parte creşte în pământ şi se numeşte tulpină subpământeană(3).-tulpina aeriană este ierboasă,verde şi ramificată.-tulpina subterană este albicioasă şi se ramifică în toate direcţiile. Pe ramificaţiile acesteia se găsesc muguri.La capătul unor tulpini subterane se formează tuberculii (7),care au conţinut ridicat de amidon.

Frunzele sunt adânc divizate,penate (4)

Se găsesc grupate în vârful tulpinilor aeriene.

O floare are : - 5 sepale verzi unite -5 petale albe sau liliachii,unite -5 stamine -1 pistil

Polenizarea este :a)directă saub)încrucişată- cu ajutorul insectelor

Este cărnos, de culoare verde, în interior conţine numeroase seminţe. Toate părţile plantei, cu excepţia tuberculilor, conţin substanţe otrăvitoare. De aceea planta are puţini duşmani, unul dintre ei este gândacul de Colorado

Fructul

Cartoful se înmulţeşte vegetativ,adică prin tuberculi care se pun mai întâi la încolţit( iarovizat).

După ce se formează colţii viguroşi (lăstarii)şi temperatura solului este optimă, se face plantarea tuberculilor în sol.

MĂTRĂGUNA MĂSĂLARIŢA

Atenţie! Aceste două plante sunt otrăvitoare

Cartoful este o plantă alimentară importantă.

Tuberculii se folosesc în alimentaţia omului şi la hrănirea animalelor.

Din prelucrarea lor se obţin: Alcool Amidon Glucoză

Cartoful şi plantele înrudite cu acesta sunt plante ierboase care conţin,în majoritatea organelor lor, substanţe otrăvitoare.

Elementele florale sunt pe tipul 5. Fructul este cărnos, cu multe

seminţe. Majoritatea sunt importante pentru

hrana omului.

Originar din America, cartoful a fost adus în Europa în secolul al XVII-lea. În curând a devenit mâncare de bază în Irlanda, apoi în Marea Britanie şi Olanda, ajungând treptat în toate ţările europene.

În 1763 „spițerul Armatelor”, Antoine-Augustin Parmentier, face tot posibilul ca leguma să fie adoptată şi în Franța, încercând să găsească un leac al foametei. Însă, o violentă opoziție se declanșează și, în anumite provincii, se interzice cultivarea „plantei dăunătoare”. Parmentier a izbutit, totuși, să-i convingă pe Franklin, pe Lavoisier și pe Rege, care își împodobește butoniera cu flori de cartofi. Regele Franţei cu o

floare de cartof la butonieră