189
CARTEA DE AUR A PICTURIINAIVE
DIN UZDIN
(Contribuþii la monografie)
Apãrutã cu ocazia marcãrii jubileului de 50 de ani de existenþã ºi activitatebogatã a fenomenului picturii naive din Uzdin organizat în cadrul Casei deculturã ,,Doina” din Uzdin
Ediþie îngrijitã de Elena Maria Barbu ºi Vasile Barbu
2012
TÃCEREA PICTURII NAIVE DIN UZDIN
Întâmplatã la þarã.Într-un sat. Cândva de tot mare...
Într-un sat care-ºi ºtia îmbrãþiºarugãciunile, slujbele, pomenile, hãrnicia,întrebãrile, nãlucirile, moºtenirile,
veºnicia, dorul, lacrimile...Aici, când s-a cutremurat pãmântul
La plinirea vremiidin zidurile Uzdinuluipoate din vise ruinatenãscutu-saînveºmântata artã în miros deduminicã.
Arta - picturii naive, þãrãneºti ºi luminate!Arta drumurilor hoinare, a livezilor ºi culorilor astrale.ªi gata de plecare...Spre spovedanii cuibãrite în galeriile lumii.Gata sã rãstoarne - liniºtea...Ele: Anuica, Mãria, Florica, Sofia, Mãrioara, Anuþa, Ana, Viorica, Steluþa... în cãtuºelefanteziilor, ambiþioase pânã la ameninþãri, schimbat-au ceea ce era imposibil. De necrezut!
Creând...De parcã filosofia vieþii ºia imaginilor lor e moft, coºmar.
ªi nu e. Nici nu era.Cãci a fost doar: searã de Crãciun, iubire blajinã,românism, bisericã, cuiburi de suflet,cãmin, þuicã de casã, glie, timp... timp... timp...Dar ºi drame de zi cu zi.Scriem aceastã epopee, acum la cinzeci de anide ,,Luminã linã lin lumini” (Ioan Alexandru)
5
,,Doar un strigãtmi-a mai rãmas
ca preaplinsã ajungîn strada
’Pictoriþelor naive din Uzdin’(care odatã ºi odatã va exista!)”
încrezuþi cã tablourile acestor femei,acestor artiºti este:
- valoare universalã- carte de vizitã a Uzdinului dintotdeauna- epopee naþionalã- istorie de suflet- prunci- veºnicie ºi dor...
Despre el, DORUL, poporului meu ºi al nostru am ºi scrisaceste gânduri rãzleþe. ªi simþite...
Vasile Barbu
6
NEMURITOARE ZESTRE
Poate acum e iarnã, poate acum e cald
Poate mai bate vântul, din nord peste ferestre
Uzdinul se ridicã mereu, ca un smarald
Ca o neîntrecutã, nemuritoare zestre.
Eu v-am vãzut odatã, jucând în ritm de foc
Tãcutã legãnare, grea holdã, sfântã searã
Bãrbaþi legaþi în brâie, în flori de alb cojoc.
Femei cu trup de aer, de cer aprins în varã.
Eraþi voi, uzdinenii, voi frunce de Banat
Mari pãstrãtori de datini, de hore, de culori
Voi care cu înaltã simþire aþi pictat
Atâtea lumi de vise, de câmpuri ºi de flori.
Acum vã vãd aproape, aici la voi acasã,
Atâta bucurie în mine curge jar
Îþi mulþumesc Uzdine cã ai rãmas aleasã
Ca floarea din cãmaºã, din brâu ºi din pieptar.
Ilarie Hinoveanu
7
8
50 de ani de existenþã a miraculosului cerc de picturã naivã din Uzdin
UZDIN – ETERNA PATRIEA PICTURII NAIVE
Se împlinesc anul acesta, 2012, exact 50 de ani de la începuturile dãinuirii la Uzdin afenomenului picturii naive a femeilor þãrance. Miºcare culturalã fãrã precedent la românii dinVoivodina, Serbia. ªi poate ºi mai larg când este vorba de microcosmosul românesc, de pe întregglobul rãspândirii limbii române. De aceia vom încerca sã ne întoarcem în timp ºi spaþiu, sãcutreierãm lumea artei în lung ºi-n lat pentru a gãsi aceea energie pozitivã care cinzeci de ani apurtat corabia picturii naive uzdinene pe mãrile ºi oceanele neliniºtii sufleteºti.
Cãci a reproduce viaþa aºa cum ea a rãmas pitulitã-n inimã, a insufla eternitate tradiþiilorstrãvechi dar moºtenite, a fãuri o imagine cât mai fermecãtoare a trecutului scurs ireversibil darsãlbatec de nostalgic, este fãrã îndoialã unul din multele secrete a naºterii, a existenþei de jumãtatede veac a acestui fenomen al fenomenelor. Culorile! Ce miracol devin ele în ,,închipuirea”acestor femei despre care au scris atâþia oameni ai literelor iar regretatul poet vârºeþean PetruCârdu (1952-2011) le-a numit – þãrãnci în parantezele vieþii! Pentru cã ele au reuºit doar în câþivaani încadraþi într-un secol atât al invenþiilor pe atât al nãlucirilor ºi tulburãrilor sã trãiascã douãvieþi paralele – una a lor proprie dãruitã ºi hãrãzitã de cer ºi cealaltã a imaginaþiei, a fantasticului,a incitantului perfecþionism, care oricum tot cu cerul are legãturã. Provocatoare, recuperatorie ºiindubitabil de profundã.
Pe bune cã opera lor este o adevãratã poezie, o poezie creionatã din linii subiective însã carepotenþeazã lumea interiorului sinelui. Cãci tot ce þâºnea din sufletul acestor femei artiste era ºieste un lirism – document. Anuica Mãran, Florica Cheþ, Maria Bãlan, Sofia Docleanu,Mãrioara Motorojescu, Florica Puia, Anuþa Dolamã, Viorica Iepure, Ana Onciu, SteluþaÞãran, Linca Mezin, Sofia Ionaºcu, Ileana Oalge, Steluþa Giura, Sofia Bosicã, OfeliaSpãriosu, Aurora Velici-ªuboni precum ºi Ion Rãmianþ, Adam Neda, Nicolae Coicheci,Viorel Bosicã, Adam Mezin, Todor Ionaºcu, Viorica ªoºdean... sunt nume care au zãmislitaceste frãmântãri de artã þãrãneascã care martorilor se dezvãluie sub forma unor confesiuni ºiconfidenþe cu rãdãcini în trecutul ºi savoarea câmpiei atât de rodnice a Banatului.
Pe parcursul anilor lãsaþi în urmã ei au creat ºi încã mai creeazã imagini astrale izvorâte dininima mult prea truditã a uzdineanului copleºit de doruri, frânt între drãguþã ºi munca de fiecarezi, legat cu funia vieþii de pãmânt, de cei dragi, de tradiþii ºi spaime. Unele dintre artiste suntplecate în lumea bunã a neîntoarcerii. Pânzele lor rãmase în galeriile lumii ºi casele uzdinenilor,hrãnite cu lacrimi de fecioare sunt adevãrate monumente atât de grãitoare ale unor vremuri dupãcare se meritã a ofta ºi plânge dar ºi a unor crâmpeie adiacente lumii prin care au trecut ºi în careau gândit! A plânge aºa cum ºi ele au plâns fiind neînþelese, dizolvând culori ºi dând imboldsuspinului ascuns ºi sincer. Ce femei!
9
Femei care au fost, sunt ºi cu siguranþã, cã vor fi mândria Uzdinului românesc. Opera lor, estefãrã îndoialã cel mai de seamã ,,produs” (spiritual) al acestei fruntaºe localitãþi bãnãþene.Datorita acestor femei artiste (în primul rând) satul Uzdin a devenit un centru de referinþã pe hartamondialã a picturii naive. Pânzele cu pecetea Uzdinului românesc au fost expuse în mai toatecolþurile lumii. Se admira pictura naivã din Uzdin deopotrivã la Buenos Aires, Vârºeþ, New York,Drobeta Turnu Severin, Madrid, Belgrad, Kragujevac, Zürich, Bruxeles, Hamburg, Timiºoara,Dubrovnik, Tokio, Helsinki, Paris, Berlin, Bucureºti, Trebnje, Bacãu, Reºiþa, Monte Karlo,Armsterdam, Chicago, Londra, Jagodina, San Francisco, Guèa, Nice, Novi Sad, Panciova,Marsilia, Kanji�a, Kikinda, Craiova, Roma, Fãget ...
E foarte important sa nu dãm uitãrii trecutul...Trebuie ºtiut cã prima femeie care a început sã facã minuni cu aceste culori îngereºti a fost
Anuica Mãran – Dãdica. Aceasta se petrecea prin anii 1960-61 când, ulterior devenitã mareartistã, doamna picturii naive uzdinene Dãdica Mãran a pictat în culorile vieþii diferite ornamente(,,urdzaruri”) pe cãtrinþe. Tot pe atunci a ºi pictat primele ei picturi (icoane) care sunt ºi azi pepraporii Sf. biserici ortodoxe române din Uzdin ele fiind o mãrturie grãitoare cã atunci la Uzdinprindea contur o idee mãreaþã.
În fond, miºcarea culturalã despre pictura naivã din Uzdin a prins contur în anul 1961 cândAnuica Mãran împreunã cu prietena ei de o viaþã, Maria Bãlan, la îndemnul profesorului de arteplastice la ºcoala cu opt ani din Uzdin, Adam Doclean – Zlata ºi mai târziu a medicului satului,Petru Dimcea, au început sã-ºi transpunã ºi cele mai ascunse ºi îndrãzneþe gânduri, care veneaude undeva de sus sau din pântecele femeii, pe pânze albe, nevinovate ºi fermecãtoare. Domnulprofesor Doclean, care fãrã îndoialã cã are ºi cele mai mari merite la obþinerea unui fel de drept decetãþenie a acestei arte frumoase a þãranului bãnãþean, într-o foarte bunã zi, a observat cum eleviiºi elevele sale îi aduc de acasã la ºcoalã desene mai altcum de cum el le ,,arãta” la ore. ªi atât erade ajuns bãtrânei vulpi sã-ºi de-a seama cã aici cineva ºi-a bãgat coada. ªi era ceva nou! Ceva, ceabia urma sã fie descoperit. Lumii întregi!
Ceva ce va putea schimba odatã ºi pentru totdeauna mentalitatea satului bãnãþean de atunci.Cuprins de multe ºi interminabile crize.
... când se pleca la drum ...Anii pionieratului erau cei mai grei. Cã trebuia, peste tot, explicat, membrilor familiilor
pictoriþelor cã era vorba de artã, de un produs al sufletului. Cã era vorba de ceva frumos, ceva ceva admira o lume întreagã. Dar cum sã faci acest pas, când satul era bântuit de concepte învechite,patriarhale, când moºtenirea apãsa la fiecare pas. Dar, încetul cu încetul, dupã ce au fostorganizate primele expoziþii ºi ele au reuºit, dupã ce ,,molãraile” au fost vândute (hic!) pe banifrumoºi, dupã ce scria presa, se vorbea la radio ba ºi la televizor, bietul þãran uzdinean ºi-a datseama de mãreþia ideii ºi a faptei! Cãci pe douã-trei picturi vândute se achita o ratã de impozit(,,porþâie”), mare povarã pe sufletul sãtenilor din care cauzã sute ºi sute de uzdineni plecat-auspre Occident. ªi atunci ºevaletele ºi pânzele ascunse dupã cuptor sau sub pat au fost scoase lalumina zilei. Din catacombele Banatului la soare ºi-a arãtat capul o frumuseþe de monstru carevisa aripi... Un monstru pãuresc...
10
De atunci ºi pânã azi, nimic, absolut nimic, nu putea sta în calea picturii naive uzdinene. Artaa învins ºi în cazul Uzdinului...
Prima expoziþie a fost organizatã la Vârºeþ în anul 1962 de cãtre Casa de Presã ºi Editurã,,Libertatea”. Expoziþia a avut loc la Societatea Culturalã ,,Petru Albu”. Au expus toate cele cincifemei care pictau pe atunci: Anuica Mãran, Mãria Bãlan, Mãrioara Motorojescu, SofiaDoclean ºi Anuþa Dolamã. Urmãtoarea expoziþie, organizatã un an mai târziu la Belgrad, aconfirmat cã la Uzdin s-a petrecut un adevãrat fenomen cultural ºi cã odatã, tulburate visele ºispiritele acestor femei nu se vor mai putea potoli vreodatã. ªi aºa sa ºi întâmplat! Succesul de laBelgrad a fost absolut ºi decisiv în trasarea cãii de viitor. Tablouri vândute, interes major ...
Femeile, acum mai hotãrâte ca niciodatã sã pãºeascã numai cu dreptul înainte au continuatsã... viseze ºi sã picteze. Au fost convinse cã sunt pe drumul bun al cunoaºterii sinelui. Bãtãtorit,dar veºnic nou ºi elegant. Drum care, oricum merita parcurs.
Au urmat noi ºi noi expoziþii. Cunoºtinþe, recunoºtinþe, admiratori, felicitãri, bãtãi pe umãr...Ba s-a expus ºi în strãinãtate. Pe valutã...
Admiratorii veneau la Uzdin (pe drum de þarã!!!) aproape sãptãmânã de sãptãmânã. ªi maitoþi îºi cumpãrau tablouri.
Presa, parcã se întrecea, care sã scrie mai frumos ºi mai liric despre femeile Uzdinului. ªi aºapictura naivã uzdineanã cucerea tot mai mult spaþiul frumosului.
La 17 noiembrie 1963 a fost inauguratã Galeria pictoriþelor naive din Uzdin, ca ºi o nouã,mãreaþã realizare a frumosului. Uzdinul a ºtiut (atunci!) sã respecte dar ºi sã rãsplãteascã din plinaceastã realizare. O seamã de intelectuali ai satului au fost preocupaþi de procesele de afirmare ºipropãºire a acestei arte naive, unice în microcosmosul românesc din Iugoslavia de atunci. Iatãnumele lor: Petru Dimcea, Adam Doclean-Zlata, Ioviþã Dalea, Gheorghe Lifa, Silvia Dalea,Todor Miclea-Babici, Anuþa Creþu, Vasile Barbu, Pavel Herendici, Ioþa Bulic, IonSecheºan, Sima Bãlan... Ei, ºi încã mulþi alþii au sprijinit aceastã miºcare nobilã, aceastã secþiecare îºi desfãºura activitatea în cadrul Cãminului cultural ,,Doina”. Ei, ºi-au adus din plincontribuþia la lansarea în lume a picturii naive din acest miraculos sat.
Iar dupã cele cinci venit-au ºi alte femei, precum: Florica Cheþ, Florica Puia, VioricaIepure, Steluþa Þãran, Ana Onciu, mai târziu ºi altele mai tinere... Dar toate purtate de unsingur gând: domesticirea muzei culorate în roºu, galben, roz ...
Fiind mulþi ani director al Cãminului cultural ,,Doina”, regretatul Ioviþã Dalea a reuºit pentrutotdeauna sã înscrie numele Uzdinului naiv pe toate hãrþile acestei picturi. Sub conducerea luiDalea, ideile au devenit realizãri, expoziþiile s-au înmulþit, în galeriile lumii se aflau ºi picturinaive din Uzdin. Marele scriitor român de aici, Slavco Almãjan a realizat un extraordinardocumentar despre artistele uzdinene intitulat ,,Primul sat naiv din lume”, film care a rãmas unreper al vremurilor ce sau scurs.
Ioviþã Dalea a lansat pictura naivã a Uzdinului în strãinãtate: în România, Suedia, Franþa,Germania, SUA... dându-i ºi o nouã cotã valoricã. Adicã numai puteai sã te joci cu arta acestorfemei. Cã, Mãria Bãlan când era în America ºi când i-au dat, la etajul 50 al unui zgârâie nori sãpicteze panorama gândurilor ei, doamna Bãlan a pictat... curtea ei þãrãneascã din Uzdin. Fireºtecã ameriicanii au rãmas nedumeriþi dar ea a rãspuns clar cã aceastã imagine a avut-o în gând! Astaºi drumurile prãfuite ale Banatului.
Drumuri pe care în 1968 venit-au la Uzdin la închinare ºi cosmonauþii americani care au pãºitpe Lunã sau alþi mulþi politicieni mari actori de filme (Ursula Anders)... scriitori (Nichita
Stãnescu)... Azi, când ne amintim cu adânc respect, cu recunoºtinþã ºi dor de începuturi ºi drumul
11
ce a urmat nu puteam sã nu citãm cuvintele unui mare critic de artã, Oto Bihalji Merin, cel care asprijinit mult aceastã miºcare culturalã ºi care a scris, atunci în AD 1963 când la Uzdin seinaugura galeria:
,,Pictoriþele naive din Uzdin prezintã viaþa ºi satul lor. Poate ºi prea idealizat. Pentru cã înpicturile lor nu exista boalã, nici înmormântãri, nu existã inundaþii, incendii, rele... ca ºi înpictura naivã din Hlebinje. Femeile din Uzdin picteazã cum numai aici se picteazã. Farmeculnaivitãþii se transformã într-o realizare personalã, specificã farmecului artei populare care nicinume nu are. Nici unde, în nici un alt sat din lume nu s-au gãsit femei-pictoriþe hotãrâte ca prinputerea artei lor sã învingã efemerul din viaþã. Dar la Uzdin le-am vãzut!”
Un alt mare critic de arte din Belgrad, Lazar Trifunoviæ, scria, tot pe la începuturile picturiinaive uzdinene:
,,Obârºia, stilul omenesc ºi dragostea lor gãsite pe aceste pânze sunt oglinda þesãturilor ºicusãturilor þãrãneºti care în acest sat cunosc o tradiþie frumoasã. Ornamentele, coloritul viu ºielementele folclorice au trecut de pe þesãturi pe pânze. Dragostea adevãratã pentru obiceiuri,încrederea în valorile satului prezintã o calitate în plus a picturii acestor femei.”
Poetul Ilarie Hinoveanu precum ºi mulþi alþi poeþi a scris o bijuterie de suflet:,,Eraþi voi uzdinenii, voi frunce de BanatMari pãstrãtori de datini, de hore ºi culoriVoi, care cu înaltã simþire aþi pictatAtâtea lumi de vise, de câmpuri ºi de flori.”Trecurã anii ca ºi un vis. Cinzeci la numãr. Azi ne vine sã credem cã tocmai visul era arma ºi
þinta acestor minunate femei. Femei, mai târziu ºi unii tineri bãrbaþi, care au hotãrât ca la Uzdin sãcinsteascã – rostul vieþii! Ca ºi cel mai frumos dar oferit de cer. ªi numit – viaþã...
Elena Maria Barbu
ºi Vasile Barbu
12
��������������� ������
13
MOTIV PLASTIC
Te strâng de gât
cu atâta iubire ºi aplicare
pânã nu vei deveni girafã pânã la stele
pe pânzele pictoriþelor din Uzdin
Sufletu-mi se pleacã pânã la pãmânt
acceptând regulile dialecticii
scrise cu ochiul
pe sânii unei copile
În serile de marþi
Cartea Uzdinului se scrie
Petru Cârdu
14
Adam Doclean(1927-2006)
Cu domnia sa, totul a începutFondatorul acestei miºcãri culturale fãrã precedent la românii
din Serbia.A fost la Uzdin, profesor de arte plastice iar la Novi Sad, ziarist
în redacþia românã a postului de Radio Novi Sad.Domnul Doclean în timpul vieþii a muncit 20 de ani în
învãþãmânt, la ªcoala Generalã ,,Moša Pijade” din Uzdin. Dupãaceea a fost redactor la secþia românã de la Radio Novi Sad.
Printre realizãrile domniei sale se remarcã înfiinþarea galerieicopiiilor ºcolilor generale cu numele ,,Moša Pijade” dinIugoslavia – la Niš, Paèir, Vareš, Dibilecia, Badovinci, Guduriþa,Uzdin.
Galeria a fiinþat doar 5 ani, în perioada anilor 1968-73.
ISTORICUL ARTEI NAIVE DIN UZDIN
Contribuþie la monografia pictoriþelor naive din Uzdin
Încã de la început doresc sã menþionez cã ceea ce va urma în aceste pagini sunt doar câtevagânduri (ipoteze), nu teorii cu privire la apariþia fenomenului pictoriþelor naive din Uzdin.Subliniez aceasta, deoarece pe parcursul anilor se va mai scrie despre acest fenomen, despreaceste tãrãnci în poale ºi cãtrinþe care au uimit lumea ºi care au aºternut culori pe pânzã cu multãîndemânare, tot aºa cum au ºtiut sã-ºi toarcã fuiorul si lâna ºi sã þese la rãzboi.
ISTORICUL
Uzdinul, sat de pustã aºezat în sudul Banatului sârbesc, lângã calea feratã Zrenianin –Panciova, de la aºezarea sa pe aceste meleaguri ºi pânã în zilele noastre, a fost subiectuldiverselor scrieri, de la notiþe, ºtiri, interviuri, mãrturisiri, comentarii, filme documentare ºi delung metraj, a fost inspiraþie pentru numeroºi poeþi, ba mai mult, despre Uzdin s-a scris ºi încâteva enciclopedii. Prima notiþã despre Uzdin se aminteºte încã în anul 1835 (Document NKRDEP B la nr. 3758 din Kigs Arhiv Viena, dat de Trinþu Mãran din Viena) în care se spune cã însãºiMajestatea SA împãratul i-a felicitat pe uzdinenþi în mod public pentru hãrnicia ºi bunagospodãrire, pentru modul cum executau ordinele superiorilor, astfel cã fãcea parte dintre satelefruntaºe din acele vremuri.
15
Hãrnicia, buna gospodãrire ºi realizãrile uzdinenþilor pe toate tãrâmurile de activitate au fostºi vor fi izvoare din care s-au inspirat ºi se vor inspira toþi aceia care au scris ºi vor scrie despreUzdin. Marele nostru scriitor Meša Selimoviæ spunea undeva ,,cã tot ce este scris înseamnã cã aexistat ºi existã”. Dar în majoritatea acestor scrieri se poate spune cã adevãrul apare sub diferiteaspecte, iar interpretãrile primesc diferite semnificaþii. Din pãcate, uzdinenþii nu au dat atenþiecelor scrise ci ºi-au continuat înfãptuirile ºi drumul trasat de moºii ºi strãmoºii lor. Însãºimigrarea lor pe aceste meleaguri, apoi faptul cã de trei ori s-au mutat din loc în loc pânã când nuºi-au gãsit liniºtea sufleteascã, denotã cã sunt oameni cu chibzuinþã, cã sunt preocupaþi de acerceta ºi cãuta ceva nou ºi frumos. Deseori se spune cã omul pânã nu-ºi gãseºte locul nu esteliniºtit ºi nici nu poate crea. Astfel strãmoºii noºtri pânã nu ºi-au gãsit condiþiile necesare de viaþãnu au început sã lucreze cu toatã inima. Primul exemplu viu este construirea satului, acþiunedespre care nu avem decât cuvinte de laudã. Cu strãzi lungi, drepte ºi largi de parcã ar fi adevãratebulevarde (aºa scria în anul 1964 sãptãmânalul ,,Delo” din Slovenia în reportajul despre Uzdin),apoi, cu case bogat ornamentate, iar în centrul satului (aceasta fiind realizat în bazaprescripþiunilor localitãþilor de grãniceri) o frumoasã ºi impozantã bisericã. Din sãrãcia lor dinacele vremuri, strãmoºii noºtri au reuºit sã adune bani pentru zidirea acestui sfânt lãcaº. ªi nu l-audat oricui sã-l construiascã ºi nici oricui sã-l ornamenteze. Astfel ºtim cã catapeteasma a fostpictatã de marele pictor ºi iconograf Constantin Daniel, bine cunoscut în istoria artelor. Datoritãacestui fapt biserica din Uzdin este declaratã monument de artã ºi este pusã sub protecþia statului.
Stabiliþi definitiv pe aceste meleaguri, uzdinenii pornesc cu mare elan la muncã. Preocupãrilelor de bazã devin cultivarea pãmântului, (majorarea suprafeþelor de pãmânt arabil) ºi creºtereaanimalelor, în special a cailor ºi oilor. Au fost grãniceri, luptãtori, dar au rãmas þãrani-plugari,buni agricultori ºi crescãtori de animale. Vrednic de amintit este ºi faptul cã deºi erau înconjuraþide jur-împrejur cu sate unde trãiau alte popoare ºi minoritãþi, slovaci, maghiari ºi sârbi, ei ºi-aupãstrat cu sfinþenie formele de activitate ºi civilizaþie specifice lor.
De-a lungul anilor strãmoºii noºtri au ajuns la o frumoasã bazã materialã, la un trai mai bun,astfel cã ºi numãrul locuitorilor creºte simþitor. Pentru necesitãþile unei bune gospodãriri seprocurã noi utilaje ºi unelte de lucru, mult mai practice ºi mai frumoase. De menþionat apariþiafrumoaselor trãsuri ºi ,,ciligi” care erau caracteristice Uzdinului, Se cresc cai negri de toatãfrumuseþea, de rasã Nonius, mari ºi tari pentru lucrarea pãmântului. Astfel în fiecare primãvarã laUzdin venea o comisie militarã sã cumpere cai pentru necesitãþile cavaleriei. Cãci uzdineanului îiplãcea sã aibã trãsurã, teleagã, ºi cai frumoºi. Un adevãrat spectacol era toamna, la nunþi, cândlunea se ducea zestrea miresei la mire, obicei numit ,,cu patu”. Pe întreaga uliþã mergeau în ºirtrãsuri noi ºi ciligi cu mobila miresei, trase de cai negri care aveau hamuri ºi frâne de curea foartefrumos ornamentate.
O altã laturã importantã, s-a dovedit a fi industria casnicã, mai ales cã uzdinenii am zice, pânãieri, au purtat haine fãcute de mâinile lor. În fiecare casã erau adevãrate ateliere pentruconfecþionarea îmbrãcãmintei, atât pentru bãrbaþi, cât ºi pentru femei. Se lucra întreg anul, darmai ales în timpul iernii. Se þeseau materiale pentru cãmãºi, ciupage (bluzã ornatã), poale. Setorcea fuior ºi lânã pentru hainele bãrbaþilor ºi cãtrinþe ori chilimuri. Lâna se pregãtea încã de cuvara, când se spãla la Timiº ºi se pieptãna, iar torsul lânii era încredinþat celor mai dibace femei,de obicei mai în vârstã. Aceasta se fãcea pentru cã lâna se torcea pentru haine într-un fel, pentruchilimuri ºi pentru cãtrinþe în alt fel. Urma apoi tehnologia coloratului lânei toarse. În sat erau doi
16
fãrbari (boiangii) foarte pricepuþi în aceastã meserie. Deºi era o tehnologie foarte complicatã,uzdinenii erau foarte pretenþioºi în amestecul de culori. Fiecare culoare avea nuanþele ei,caracteristice þesãturilor, astfel cã boiangiii aveau mari bãtãi de cap pentru a satisface cerinþelelor. Dupã ce lâna era coloratã se pregãteau ,,formele” pentru cãtrinþe, cât ºi pentru chilimuri, careaveau nume specifice: ,,Mama mãºcioane”, ,,Al 12 – lea” etc. De la chilim la chilim formele deornamentare se fãceau cu multã minuþiozitate, pentru a se deosebi unele de altele. La cãtrinþe lafel, aºa cã se cãuta sã nu fie aceleaºi ornamente ca la altele.
Aceastã activitate creatoare a fost un adevãrat proces care a ajutat foarte mult la evoluþiaportului nostru. Astfel în sat apar femei care se pricepeau la tors, la împletirea ciorapilor, labrodarea ciupagelor, cu fire de aur sau mãtase, la þesutul cãtrinþelor ºi al chilimurilor. Aceste,,mãistoriþe” ºi-au lãsat amprenta pe diferite obiecte. Totuºi trebuie menþionat cã pentrurealizarea acestor obiecte s-au depus eforturi mari ca ele sã fie frumoase, potrivite ºi uºor depurtat. De aceea trebuie menþionat ºi faptul cã bunicile ºi mamele noastre au fost foarte harnice.Au lucrat în casã, pe lângã casã ºi au fost împreunã cu bãrbatu la lucru câmpului. Aºa era forma deorganizare socialã în care bãrbatul a fost capul de familie. Femeia la Uzdin era într-o poziþieinferioarã faþa de bãrbat. ªcoala nu prea avea influenþã în aceastã direcþie. Educaþia si instrucþia sefãcea în familie, conform legilor nescrise dar obligatoriu pe atunci aproape în fiecare familie.Femeia era, pur ºi simplu, supusã acestor legi. Copiii, în loc sã frecventeze ºcoala erau lãsaþiacasã – bãieþii sã pãstoreascã mieii ºi purceii, iar fetele sã aibã grijã de casã, sã hrãneascã pãsãrilede casã ºi sã înveþe sã coase (sã brodeze) ,,la obadã”, sã împleteascã la ciorapi, ca mai târziu, cândvor fi mai mari, sã fie capabile sã se încadreze în ,,producþia industriei casnice”, sã-ºi pregãteascãcele necesare de mãritiº.
În vremea despre care vorbim, Uzdinul a fost foarte cunoscut ca sat prin cãsãtoriile premature,în care de obicei, la mijloc era averea în chestiune, sau calculele materiale. Setea pentru avere afãcut ca uzdinenii sã nu aibã mulþi moºtenitori, având de obicei un copil. Legile riguroase alevieþii familiale o fãcea pe femeia din Uzdin sã-ºi creeze singurã condiþii ºi o atmosferã maiplãcutã în care sã-ºi desfãºoare munca de zi cu zi. De aici ºi faptul cã femeile au fãcut din oricesãrbãtoare bisericeascã, mare praznic. Toate acestea pentru a se putea odihni ºi pentru a putea sãse ducã nurorile la mama, iar fetele la mãtuºã. Deºi îmbrãcãmintea lor a fost cusutã sau þesutãpentru anumite ieºiri din casã.
Dimineaþa se aducea apã de la fântâna din colþul strãzii, apoi femeia era altcum îmbrãcatãpentru a se duce la prãvãlie (la ducean), la mãtuºa, la muma etc. O poveste aparte eraîmbrãcãmintea ºi ieºirea lor duminica dupã amiazã la jocul (hora) din faþa primãriei care seorganiza în tot timpul anului. Încã de dimineaþã fetele se duceau la ,,pieretoare”, (femeia care ºtiasã aranjeze frumos pãrul), sã-i pieptene pentru acesta mãreaþã ieºire din sânul familiei. Imediatdupã ce s-a servit prânzul au început sã se îmbrace – fata mare ori nora. Jocul (hora) era oadevãratã revistã de modã, sau o adevãratã galerie în aer liber, la care se arãta tot ce a fost mai nouºi mai de curând lucrat. Atât bãrbaþii cât ºi femeile se prezentau în cele mai frumoase haine. Defapt, numai cei care nu a trãit în acele timpuri nu pot sã simtã farmecul acestui eveniment dincentrul satului. Cu jocul de duminicã se încheia un capitol de libertate pânã duminica viitoare.Lunea, din nou începea munca de fiecare zi. În acest context putem spune cã femeia din Uzdin îºifãcea inima mai bunã, astfel cã prin pregãtirile pentru sapã, seceriº, cãratul grâului, culesul
17
porumbului ºi alte lucrãri, ºi pentru toate celelalte, ea a ºtiut sã facã o micã ceremonie. Din toateacestea femeia uzdineanã învãþase cum sã facã ca ziua sa de muncã sã fie plãcutã, sã-i treacã câtmai repede. Bãrbaþii în schimb au avut mai multã libertate. Cei înzestraþi cu darul cântecului ºijocului popular românesc mergeau la probele de la Societatea culturalã, alþii se încadrau în alteactivitãþi, în funcþie de înclinaþiile personale.
NOUL SISTEM ªCOLAR – SCOALÃ ELEMENTARÃ
Odatã cu introducerea noului sistem ºcolar, adicã odatã cu aplicarea noului sistem ºcolar,ºcoala primarã, dupã ce s-a transformat în progimnaziu, a devenit ºcoala generalã. ªi în scoalaelementarã din Uzdin au venit noi cadre didactice. Fiecare obiect de învãþãmânt îºi are profesorulsãu, specialist în materia respectivã. Spre fericirea mea ºi a pãrinþilor mei, m-am întors dupãabsolvirea ºcolii pedagogice superioare în sat ºi m-am angajat la ºcoalã ca profesor de arteplastice. Îmi amintesc cã încã la începutul carierei mele de profesor, mi-am dat seama cã va fifoarte greu sã mã încadrez cu succes în învãþãmânt, deoarece obiectul ,,artele plastice” figura încarnetul ºcolar pe penultimul loc. Deci, primul lucru pe care l-am fãcut a fost sã dezvolt prinmuncã la elevi tot ceea ce este frumos pentru a-i face sã aibã încredere în mine ca profesor. Totuºi,nu era atât de greu, dat fiindcã elevii m-au ascultat, respectat ºi au fost disciplinaþi la ore, aducândtot materialul necesar. Observasem însã, cã ºi pãrinþii îi ajutau la terminarea lucrãrilor pe care nuau reuºit sã le execute la ore. Am fost mulþumit cã pãrinþii prezentau interes ºi pentru obiectulmeu. Apoi am observat cã lucrãrile care nu s-au terminat la ore se deosebeau foarte mult de celeterminate acasã. Aceastã cercetare a durat mai mulþi ani. Întotdeauna când analizam lucrãrile ºi-iîntrebam pe copii – cine i-a ajutat sã-ºi termine desenul obþineam acelaºi rãspuns. La câtevageneraþii de copii, rãspunsul a fost invariabil acelaºi: bunica sau mãmica.
DESCOPERIREA PICTORIÞELOR
Mi-am dat seama cã din lucrãrile de artã plasticã ale copiilor se poate face ceva. Unicul lucrupe care mi l-am propus a fost sã particip cu lucrãrile elevilor la diferite expoziþii ale copiilor dinVoivodina ºi Iugoslavia. Astfel câþiva ani în ºir am fost prezent cu lucrãrile lor la expoziþiileorganizate de Asociaþia pedagogilor de arte plastice din Voivodina, la care nu am obþinutdistincþii. Am fost mulþumit cã foºtii mei colegi care fãceau selecþia lucrãrilor, au fost plãcutsurprinºi de tematica lucrãrilor ºi de coloritul specific mediului nostru. Pânã când în primãvaraanului 1961 ducându-mã la ºcoalã am observat câteva femei care purtau peste catrinþã o,,poºovaicã” (ºort) albastrã cu flori albe. Ceva neobiºnuit dar probabil folositor, ca sã nu semurdãreascã cãtrinþã. Am oprit pe câteva dintre ele ºi le-am întrebat de unde au cumpãrat acestepoºovãici. Mi-au rãspuns de la Dãdica. M-am dus la Dãdica – Anuica Mãran acasã, sã vãd cumlucreazã aceste poºovãici ºi de unde ºtie toate acestea! De la dânsa am aflat ca ea toatã viaþa acãutat sã lucreze ceva nou, sã scoatã forme noi care încã nu au fost vãzute la Uzdin. Mi-a spus cãîmpreunã cu Mãria Bãlan a ºi pictat multe cãtrinþe, atunci când era crizã de culori pentru vopsitullânei, apoi a ,,trocuit” (a exprima în relief) nãframe de catifea ºi multe altele. Din cele auzite mi-am dat seama cã stau de vorbã cu o femeie foarte priceputã în domeniul ornamentãrii. Apoi mi-amai arãtat holul casei pe pereþii cãruia a pictat cu culori de pãmânt câþiva îngeri spunându-mi cã
18
eu sunt primul om care se intereseazã de asemenea lucruri. Discuþiile nu au mai avut sfârºit, iar laurmã i-am povestit impresiile mele cu privire la lucrãrile copiilor ºi i-am propus ca ea cu prietenaei Mãria Bãlan ºi cu încã câteva mame ºi bunici ale copiilor, sã formeze grupul de femei care sã seocupe de picturã. Ne-am despãrþit foarte bucuroºi cã am reuºit sã ne înþelegem despre un lucrunou care pânã atunci nu a mai fost vãzut la Uzdin.
În drum spre casã au început sã mã batã gândurile. Cum am fost aºa de pripit ºi am dat drumuldin gurã la expresia ,,sã facem un lucru nou ce pânã atunci nu a mai fost întâlnit la Uzdin”.
Aºa au trecut multe zile în dilemã, ce sã fac, sã formez acest cerc de femei care sã se ocupe depicturã. Un lucru mi-a fost clar, cã o sã întâmpin multe greutãþi în alegerea celor mai bune femeicare se pricep la desen. Apoi... cum sã explic familiei în care vieþuiesc aceste femei, cã ele se vorocupa cu ceva despre care ei pânã atunci nici nu au auzit. Iar, dacã deja am spus, m-am apucat sãselecþionez cele mai bune lucrãri ale copiilor, ajutate de mâna mamelor sau a bunicelor. Au fostfoarte multe la numãr, dar am cãutat sã fie din familii care pot sã înþeleagã menirea lucrãrilor lor.Din multe lucrãri am pus la o parte doar trei, care au fãcut parte din câteva familii cu care amcrezut cã pot sta de vorbã ºi fireºte cã voi fi înþeles. Aceste trei familii au fost familia Motorojescu(a lu’Stanciu) cu care eram ceva rude mai îndepãrtate. Cu Mãrioara ºi cu soþul ei Sima am fostcolegi de ºcoalã, la ºcoala primarã din Uzdin. Apoi, familia Doclean – cu care iarãºi eram rude,cãci Doclenii la Uzdin sunt foarte puþini. Consideram cã voi putea sta de vorbã ºi cu Sofia ºi soþulei Adam, Dolamã, familie în cadrul cãreia era ºi un intelectual, coleg de-al meu, activist cultural,iar Vasa cânta la acordeon ºi era în orchestra Cãminului cultural. Mãrioara Motorojescu a avut lamine la ºcoalã doi copii, o fatã ºi un bãiat, ºi o nepoatã pe care o ajuta la educaþia plasticã. SofiaDoclean a avut trei copii – douã fete ºi un bãiat la ºcoalã, ºi Anuþa Dolamã care a avut doi copii ofatã si un bãiat la scoalã.
Dupã ce am fãcut aceastã selecþie m-am gândit cã sunt de ajuns trei femei, ºi cu Anuica Mãranºi Mãria Bãlan sunt cinci, cu care dacã se activeazã nici rezultatele nu vor lipsi.
Astfel am început sã vorbesc prima datã cu copiii ca apoi sã mã duc la ele acasã unde am statde vorbã cu toþi membrii familiei. Nu a fost uºor sã explic ceva ce membri familiei nu au auzit ºinici nu au vãzut. Cel mai important lucru a fost cã membri familiilor nu ºi-au dat seama de scopulfinal al acestei idei. Unicul lucru care i-a interesat a fost ,,dacã aceste iconi” se pot vinde, sãaducã bani cãci altfel nu are rost sã-ºi piardã vremea de la lucrul câmpului ºi de la treburile de pelângã casã. Rãspunsul meu a fost cam neclar ,,ºi da – ºi nu”. Totuºi ne-am înþeles sã începem iarpe parcurs vom vedea cum se desfãºoarã lucrurile. Vãzând cã membrii mai în vârstã ai familiilorstau la îndoialã, am început cu formarea cercului de picturã. Le-am invitat pe toate cinci la mine laºcoalã. Toate au venit, însã am observat cã ºi ele sunt cam neîncrezãtoare în cele spuse, dar totuºiau acceptat sã înceapã sã lucreze. Cum ºi cu ce sã lucreze, a fost o altã problemã. Mai important afost ce sã picteze ºi cum. O altã problemã erau ºi banii. Totuºi pânã la urmã am gãsit o soluþie ºipentru aceasta. Le-am rugat sã punã bani de acasã pânã am sã gãsesc pe cineva care sã finanþezeaceastã activitate. Cãci le trebuiau fãcute rame, cumpãratã pânzã, pânza la rândul ei trebuiapreparatã, apoi trebuiau cumpãrate culori de ulei ºi bineînþeles pensule. Cheltuiala era destul demare. Totuºi a fost achitatã de ele înºile. O problemã aparte a fost ce sã picteze?
Le-am spus cã viaþa lor de-a lungul anilor este o adevãratã poveste plinã de evenimente care sepot pune pe pânzã fãrã ca cineva sã le dea idee ce ºi cum. Deci, viaþa lor cu toate greutãþile pe care
19
le-au avut. Despre acestea am discutat de foarte multe ori, fiindcã tematica principalã întablourile lor trebuia sã fie legatã de un eveniment, sã prezinte o problemã – vãzutã în culori.Astfel am început, fãrã sã ºtiu dacã picturile lor vor fi reuºite sau nu. Abia atunci am divulgatsecretul câtorva prieteni, lui Todor Creþu ºi lui Petru Dimcea, care era medicul satului. Îmiamintesc cã în acelaºi an a început sã se construiascã noul dispensar iar ambulatoriul eraprovizoriu amplasat la primãrie la etaj. Aproape în fiecare zi mã duceam la Petru Dimcea sã-ispun ce se mai întâmplã, cum merge aceastã acþiune. Fãceam acest lucru ºi datoritã faptului cã el,pe timpuri, la începutul studiilor, a frecventat ºcoala de picturã în România. Însã tot timpul, eramfrãmântat de aceleaºi gânduri. Oare o sã reuºim, oare o sã dea roade aceastã idee?! Eram pur ºisimplu captivat de aceastã idee ºi mereu mã întrebam în sine cum sã fac ºi ce sã mai fac ca sã potsã reuºesc. Mi-am dat seama cã este o idee ingenioasã, dar foarte greu de realizat. Cum o sãreacþioneze lumea cã de aici încolo ºi femeile se vor ocupa cu pictura, cuvânt necunoscut înlimbajul de toate zilele, în viaþa sãtenilor mei. Ori, nu va fi nimic ºi îmi voi pierde autoritatea, atâtîn sat cât ºi în ºcoalã. Este foarte greu sã vezi ceva realizat când pânã atunci nici nu s-a ºtiut despreacest lucru. Totuºi am urmãrit cu atenþie climatul social, cultural ºi politic la noi în þarã si instrãinãtate. Am citit foarte multã literaturã despre arta naivã din lume ºi de la noi.
Între – timp am asigurat mijloace financiare pentru procurarea materialului necesar pentrupicturã, de la Uniunea femeilor din localitate, aºa cã ºi promisiunea datã a fost realizatã. Le-amprocurat, rame, pânzã, culori de ulei ºi pensule. Pentru o perioadã mai lungã de timp am fostliniºtit. În acest timp era sãpatul porumbului, astfel cã le-am lãsat pânã nu-ºi terminã lucrãrilecâmpului, ca apoi sã trec pe la ele sã vãd ce au lucrat. ªi de fapt în timpul verii au lucrat foarteintens, astfel cã am putut vedea câteva picturi realizate. ªi atunci mi-am dat seama cã ani în ºir amtrecut pe lângã portul nostru fãrã a-l lua în seamã. Probabil s-a adeverit zicala – cu cât sunt maiaproape de noi cu atât le observãm mai puþin. Probabil eram cuprinºi de senzaþia cã ele ne stauoricând la îndemânã deci nu este nici o grabã sã le privim mai îndeaproape ºi sã le analizãm. Oriomul tinde mereu spre ceva, spre ceea ce îi este inaccesibil. Ori de câte ori mã duceam la jocul dinfaþa primãriei care se organiza în fiecare duminicã dupã amiazã, priveam cu alþi ochi adevãratabogãþie a folclorului nostru si mi-am dat seama cã oamenii din sat au moºtenit de la strãmoºii lor,calitãþile cele mai frumoase în veºnica cãutarea a noului ºi a frumosului. În toamna anului 1961au vãzut lumina zilei câteva tablouri realizate, din viaþa lor de fiecare zi, dar lucrate puþin camrigid ceea ce mi-au confirmat ºi ele. Nu le-am fãcut nici o observaþie. Le-am spus doar sã continuesã lucreze aºa, dar sã nu copieze una de la cealaltã cã nu e bine nici pentru ele, dar nici pentrucercul nostru nou format. Cu încetul ºi-au luat drumul lor, astfel cã primul pas putem spune cã afost reuºit. Au ºchiopãtat un pic când este vorba despre tehnologia culorilor de ulei care sedeosebeºte foarte mult de acuarele cu care au fost obiºnuite din lucrãrile copiilor. Având învedere cã se apropia culesul porumbului la care au fost angajate toate femeile, le-am lãsat sãvedem ce va fi când începe iarna, anotimp în care erau ocupate ºi în care lucrau mai mult, înspecial la ,,industria” casnicã. S-au dovedit foarte harnice, astfel cã în primãvara anului 1962erau terminate mai multe tablouri. A rãmas sã vãd cum sã le scot la lumina zilei, sã vãd cumreacþioneazã opinia publicã, iubitorii acestui gen de picturã. Dar s-a întâmplat ceva neobiºnuit. Înluna iunie 1962, Casa de presã ºi editura ,,Libertatea” care avea sediul la Vârºeþ a organizat oîntâlnire cu profesorii de arte plastice de naþionalitate româna din Voivodina, pentru înfiinþareaunui cerc al artiºtilor plastici. La aceastã ºedinþã s-a hotãrât înfiinþarea cercului ºi pentru a ieºi în
20
public cu lucrãri originale s-a decis deschiderea unei expoziþii de lucrãri originale ale profesorilorde arte plastice de la noi care sã fie de tip ambulant, iar pe lângã oraºul Vârºeþ, sã fie prezentatã ºiîn localitãþile Seleuº, Satu Nou, Begheiþi ºi Uzdin. La aceastã întrunire am propus ca alãturi deprofesorii de arte plastice Ana Flora, Livius Balnojan, Mihai Condali ºi Adam Doclean, într-oparte a sãlilor unde se deschid aceste expoziþii, sã fie expuse ºi câteva tablouri ale pictoriþelor dinUzdin.
De menþionat cã toþi cei prezenþi la ºedinþã au acceptat aceastã propunere, dar cu foarte marirezerve. Nu le venea sã creadã cã niºte þãrãnci se ocupã de picturã. Astfel, la vernisajul expoziþieide la Vârºeþ au fost prezente ºi pictoriþele din Uzdin, îmbrãcate frumos, aºa cum le este ºi portul.Expoziþia era foarte impozantã cu tablourile lor care erau mai pline de viaþã ºi mai pline deculoare în comparaþie cu lucrãrile noastre ale profesorilor de arte plastice, care am expus maimulte naturi statice lucrate în acuarelã de format mai mic, decât al pictoriþelor care aveaudimensiunea de 35x50 cm. Toþi au fost mulþumiþi ºi le-au adus cuvinte de laudã. Ne-am întors laUzdin satisfãcuþi de cuvintele care ne-au încurajat sã continuãm cu aceastã activitate ºi amaºteptat sã vedem ce se va scrie despre aceastã expoziþie. Dar, au trecut ºi celelalte trei expoziþii ºinu am auzit nimic nou. Îmi amintesc cã expoziþia de la Uzdin a fost deschisã în sala cafenelei dincentrul satului care pe atunci era închisã.
Era o duminicã dupã amiazã când uzdinenii veneau la jocul (hora) din faþa primãriei. Când auauzit cã printre altele sunt expuse ºi tablourile pictoriþelor noastre, unii, din curiozitate, au intratsã vadã ºi aceastã ,,minune”, care însã nu a stârnit mare interes. Expoziþia a durat o sãptãmânã, darîn restul zilelor nu au fost prea mulþi vizitatori. Deci, prima lor ieºire în lume nu a lãsat impresiadoritã. S-a scris foarte puþin. Doar s-a consemnat aceastã expoziþie cu accentul cã pe lângãprofesorii de arte plastice din ºcolile noastre au expus ºi câteva þãrãnci din Uzdin. Nici vorba deun fenomen, nici vorba de ceva care nu a mai fost vãzut pânã atunci în rândurile minoritãþiinoastre. Pentru mine, totuºi a fost o satisfacþie sufleteascã, mai ales cã la ºcoalã, colegii mi s-auadresat cu cuvinte de îndemn, sã continui cu aceastã activitate. Nu mult dupã aceastã expoziþieam descoperit încã o femeie, care a dorit sã intre în acest cerc de picturã, sã picteze ºi ea. Estevorba despre a ºasea femeie care se numeºte Viorica Iepure ºi pe care a recomandat-o ºiînvãþãtorul Petru Mezin, care pe atunci era directorul ºcoli. Bucuria de la început s-a transformatîn tristeþe ºi îngândurare, cãci nu am ºtiut ce sã fac mai departe. Cum sã ajung la o galeriecunoscutã care poate sã dea rãspuns mai concret cu privire la pictura naivã din Uzdin?
CU TABLOURILE LA BELGRAD
În toamna anului 1962 am împachetat câteva tablouri ºi m-am dus la Belgrad sã caut oinstituþie care sã mã îndrume ce sã fac mai departe. Astfel m-am adresat Consiliului Republicanpentru Învãþãmânt unde m-au primit foarte bine, au admirat tablourile lucrate dar la urmã mi-auspus cã ei nu sunt competenþi pentru a organiza expoziþii ºi mi-au recomandat Galeria Centruluicultural din Belgrad. Nu am ºtiut unde sã mã duc dar nici nu am cunoscut pe nimeni, astfel cã amvenit acasã deziluzionat. Dar cum soarta (dacã existã) îºi amestecã degetele în viaþa omului,concret în activitatea mea nu m-am lãsat pãgubaº. Ea ma îndemnat sã merg înainte mai departe. Întimpul acela eram secretar la Clubul de fotbal ,,Unirea” din sat, iar pe atunci aveam un antrenordin Belgrad ºi anume pe Dimitrije Goluboviæ, pe care noi cei din Uzdin l-am poreclit Guga.
21
De profesie era economist ºi era angajat la Abatorul din Belgrad, dar era calificat ºi pentru muncade antrenor. Pe el l-am rugat sã vadã dacã cunoaºte pe cineva la Galeria Centrului cultural dinBelgrad. Nu dupã mult timp mi-a spus cã directoarea Galeriei este o oarecare Ljilja Kusiæ, care dealtfel este fosta lui colegã de clasã de la liceu. A intervenit sã mã primeascã ºi aºa am dus cu minemai multe tablouri la Galerie pentru a vedea ce se poate realiza cu picturile din Uzdin. Am fostprimit foarte bine, iar când am despachetat ºi am arãtat picturile toþi cei prezenþi au fost plãcutsurprinºi. Doamna directoare i-a chemat pe toþi angajaþii la aceastã instituþie sã vadã ce poate faceun grup femei þãrãnci din Uzdin. Au hotãrât sã organizãm o expoziþie la Galerie în primãvaraanului 1963, în luna martie. Încã la începutul lui 1963, au venit la Uzdin doi custozi ai Galeriei,responsabili de alcãtuirea (scrierea) catalogului. Între timp am mai fost ºi pe la redacþia revistei,,Ilustrovana Politika”, iar ziarista Ivanka Beševiæ, a scris cu mare cãldurã un reportaj. Cu cât seapropia vernisajul expoziþiei, toþi eram cuprinºi de fricã: ce o sã spunã opinia publicã ºi iubitoriiacestui gen de artã. Ne-am pregãtit cum nu se poate mai bine, iar la inaugurarea expoziþiei aumers cu noi ºi mai mulþi cetãþeni din Uzdin. Expoziþia a fost inauguratã de doamna Ljilja Kusiæ,iar în urma vernisajului toate pictoriþele au fost pur ºi simplu asaltate de ziariºtii care aumanifestat un viu interes pentru picturile expuse. La masa comunã prilejuitã la Clubul ziariºtilordin Belgrad, care se afla situat la ultimul etaj al ,,Palatului Albania”, la care a luat parte custodeleStanislav �ivkoviæ, care mai târziu ºi-a luat doctoratul în Istoria artelor ºi a fost mult timpdirectorul Galeriei de artã a Academiei sârbe de ªtiinþe ºi Arte, acesta a declarat cã ,,s-a întâmplatun fenomen”. Toate picturile expuse, ba chiar ºi cele din depozit, aduse pentru orice eventualitate,au fost vândute, vorba ceea, ,,cât ai bate din palme”, ceea ce a prezentat un succes deosebit.�ivkoviæ mai zicea, cã reuºita unei expoziþii depinde de vânzarea picturilor. Le-a felicitat petoate, iar pe Mãrioara Motorojescu în mod special, pentru cã una din picturile ei a fost vândutã înstrãinãtate, ceea ce, zicea dânsul, este un semn bun pentru pictura din Uzdin. Înainte de vernisaj avenit la mine Anuica Mãran, ,,Dãdica”, ºi mi-a zis cã pictoriþele au hotãrât sã-mi facã cadou toatepicturile expuse, ceea ce fireºte eu nu am acceptat.
Trebuie menþionat faptul cã prefaþa primului catalog editat de Galeria centrului de culturã dinBelgrad, care a fost alcãtuit de custodele Vladimir Popoviæ a fost scrisã de cunoscutul critic deartã, Lazar Trifunoviæ. În catalog sunt prezentate toate pictoriþele cu date biografice ºi tablourilecu care au participat la expoziþie. Deoarece acest catalog a fost dat uitãrii, voi consemna pe scurtcâteva date despre pictoriþe ºi ce au declarat ele lui Stanislav �ivkoviæ.
Anuica Mãran, nãscutã în anul 1918 la Uzdin. A terminat trei clase de ºcoalã primarã,casnicã, se ocupã cu pictatul pe þesãturi din anul 1956. Picteazã pe pânzã din anul 1961.Autodidactã.
Mãria Bãlan, nãscutã în anul 1923 la Uzdin. A terminat trei clase de ºcoalã primarã. Casnicã.Se ocupã cu pictatul pe þesãturi din anul 1956. Picteazã pe pânzã din anul 1961. Autodidact.
Mãrioara Motorojescu, nãscutã în anul 1928 la Uzdin. A terminat ºase clase de ºcoalãprimãvarã. Casnicã. Picteazã din anul 1961. Autodidactã.
Anuþa Dolamã, nãscutã în anul 1930 la Uzdin. A terminat ºase clase de ºcoalã primarã.Picteazã din anul 1961.
Sofia Doclean, nãscutã în anul 1931 la Uzdin. A terminat cinci clase de ºcoalã primarã.Casnicã. Picteazã din anul 1961.
22
Florica Cheþ, nãscutã în anul 1935 Ia Uzdin. A terminat ºase clase de ºcoalã primarã.Casnicã. Picteazã din anul 1962. Autodidactã.
Din paginile catalogului spicuim doar câteva declaraþii fãcute de pictoriþele amintite.,,În pregãtirea acestei expoziþii ne-am adresat celor care au expus la expoziþie cu rugãmintea
sã ne spunã câte ceva despre viaþa lor, cu ce se ocupã, de când picteazã ºi dacã în afarã depicturã mai lucreazã ºi artizanal. La rugãmintea noastrã au rãspuns toate cele ºase pictoriþe ºine-au dat rãspunsuri în scris, pe care le citãm într-o formã prescurtatã”.
Anuica Mãran: ,, ... Am fost unicul copil la pãrinþi ºi le-a pãrut rãu sã mã vadã bãtutã de vântºi de ploaie ºi de aceea m-au lãsat singurã acasã. Iar când se întorceau pãrinþii de la câmp, learãtam ce am lucrat toatã ziua. Mi-a plãcut lucrul de mânã ºi am dorit sã învãþ sã ºtiu sã faclucruri noi ºi frumoase... Într-o zi am fost la oraº ºi m-am dus la magazinul unde se vindeauculori. Acolo am vãzut câþiva oameni care cumpãrau culori de ulei. I-am întrebat ce fac cu acesteculori, la care mi-au rãspuns cã picteazã pe pânzã. Am cumpãrat ºi eu ºi aºa am început sãpictez. Am lucrat în secret mulþi ani pânã când, într-o zi a venit la mine profesorul Adam Docleancare a cerut sã-i arãt ce am lucrat. Vãzându-le m-a întrebat dacã doresc sã înfiinþez o secþie depicturã fapt pe care eu l-am acceptat imediat...”
Mãria Bãlan: ,,Am lucrat diverse cusãturi în culori, am ’trocuit’ nãframe ºi poºovãici. M-amîmprietenit cu Anuica Mãran, astfel cã am lucrat împreunã. Când s-a interesat despre lucrãrilenoastre profesorul Adam Doclean, m-am ataºat ºi eu grupului de femei din cadrul secþiei”.
Mãrioara Motorojescu: ,, ...Toate lucrãrile pe care le-am lucrat, le-am realizat dupã gustulmeu. Am þesut la chilimuri ºi am fãcut obiecte foarte frumoase împletite din paie...”
Anuþa Dolamã: ,, ...Când am avut timp liber, dar ºi astãzi folosesc timpul liber sã citesc vreocarte. Mai mult mi-a plãcut sã desenez ºi sã confecþionez obiecte de artizanat. Astfel într-o zi m-aîntrebat Anuica Mãran dacã vreau sã pictez. În aceeaºi zi copiii mei venind de la ºcoalã mi-auspus cã profesorul Doclean a întrebat dacã vreau sã pictez ºi aºa, cei din casã, întrega meafamilie, au acceptat sã mã lase sã pictez... aºa am început...”
Florica Cheþ: ,,La câteva zile dupã expoziþie am auzit cã unele femei au început sã picteze.M-am dus la Anuica Mãran sã vãd picturile, însã picturile ei nu erau acasã. Am dat sã mi secumpere culori si aºa am început...”
Dar sã revenim la expoziþia din anul 1963. În urma expoziþiei am fãcut vizite celor ºasepictoriþe sã vãd ºi sã aud cum ºi ce zic cei din familie despre reuºita acesteia. Toþi vorbeau cucuvinte de laudã, cã ele, niºte þãrãnci la care pânã ieri nu s-a uitat nimeni, au ajuns în capitalã ,,cãpicturile s-au vândut” mi-au rãspuns cã sunt bucuroºi cã ºi lucrul lor este de valoare însã spuneau,, ... cam puþini bani”. Totuºi expoziþia de la Belgrad a dat rãspuns la mai multe întrebãri care aufost puse încã la începutul acestei iniþiative. Ba mai mult, a dat un nou impuls tuturor activitãþilordin sat. Ecoul expoziþiei de la Belgrad a fost mare, atât în þarã cât ºi în strãinãtate, ceea ce, aºa cumam relevat, o confirmã ºi faptul cã toate picturile expuse au fost vândute, una chiar în strãinãtate,la Paris. Deci, începe sã se scrie ºi cartea Uzdinului. Pictoriþele devin aºadar acea poartã de cleºtar
23
a culturii din satul lor. Pragul acestei porþi îl vor trece mulþi iubitori ai acestui gen de artã pentru acumpãra pânzele lor. Alt moment, sau rãsunet pe care 1-a avut expoziþia de la Belgrad au fost ºiarticolele ºi reportajele din diferite ziare ºi reviste: ,,Ilustrovana politika”, ,,Sport i Svet”,,,Politika”, ,,Libertatea”, ,,Delo” din Ljubljana, ,,Vjesnik u sredu” din Zagreb etc. Iar ,,Filmskenovosti” au realizat un scurt, dar frumos reportaj. Imediat dupã expoziþia de la Belgrad, Casa defilme ,,Dunav film” din Belgrad, în luna iunie 1963 a început turnarea unui film documentar descurt metraj, în culori ,,Pictoriþele din Uzdin”. Regia ºi scenariul au fost semnate de cunoscutulpoet, regizor, veteran al filmului documentar, Ljubiša Jociæ. Iar în film nu au fost prezentatenumai pictoriþele, ci ºi satul Uzdin cu tot ceea ce a avut mai frumos, începând cu munca câmpuluiºi din casã, ºi pânã la jocurile tradiþionale. Tot în acest an a fost datã în folosinþã ºi Galeria de artãnaivã de la Cãminul sanitar. De menþionat cã aceastã galerie de artã naivã a fost construitã dinmaterialul rãmas de la construirea Cãminului sanitar, datoritã angajamentului medicului PetruDimcea ºi bineînþeles a constructorilor. Aº mai aminti cã ºi în România s-a dat publicitatefenomenului pictoriþelor din Uzdin. Primul a scris Virgil Birou, scriitor bãnãþean din Timiºoaracare a fost oaspetele nostru la Uzdin timp de zece zile. Mai târziu la cinematografele dinBucureºti s-a prezentat ºi filmul documentar ,,Pictoriþele naive” despre care scriitorul ValentinSilvestru a scris o notiþã în ,,Informaþia Bucureºtiului”.
Tot în anul 1963 grupului existent de pictoriþe i se ataºeazã ºi Florica Puia, þãrancã din Uzdin,care la îndemnul medicului Petru Dimcea ºi a Anuicãi Mãran începe ºi dânsa sa picteze. La 14decembrie 1963 am fost invitatul marelui pictor din Zagreb, Krsto Hegedušiæ, care mi-a dãruitcatalogul sãu personal în care a scris: ,,Tovarãºului Adam Doclean, spre amintire cu ocaziavizitei sale în atelierul meu din Zagreb ºi ca impuls pentru munca rodnicã de viitor la Uzdin”.Trebuie amintit cã pânã atunci în Iugoslavia (fosta) au existat douã ºcoli de artã naivã cu marerenume în þarã ºi strãinãtate. ªcoala de picturã naivã din Hlebinje, înfiinþatã de pictorul KrstoHegedušiæ, care în anul 1930 îl descoperea pe muncitorul Ivan Generaliæ, pe care l-a sfãtuit ºi l-ainiþiat în impregnarea lemnului, prepararea pânzei ºi în secretele pregãtirii sticlei, ºi care în anul1931 a expus deja la Asociaþia artiºtilor plastici ,,Zemlja” din Zagreb. În anul 1938 în sala decitire din Covãciþa s-au putut vedea picturi realizate în ulei dar copi, nu originale. În anul 1952 s-aînfiinþat secþia de picturã a þãranilor în frunte cu meºterul Martin Paluška. Un an mai târziu, în1953 vine ia Covãciþa profesorul de arte plastice, de altfel pictor cunoscut, Stojan Trumiæ dinPanciova, care îi sfãtuieºte ºi îndrumã pe amatorii din Covãciþa sã nu mai facã copii ci sã pictezemomente din viaþa lor de fiecare zi. Deci ºi cei din Hlebinje ºi cei din Covãciþa au fost descoperiþiºi nu au fãcut nici o ºcoalã de picturã. Existã deci o diferenþã între cei amintiþi ºi pictoriþele naivedin Uzdin. Dragostea râvnitã ºi dorinþa pentru frumos ºi ceva nou, a mocnit timp îndelungat îninima þãrãncilor din Uzdin, gata oricând sã izbucneascã ca un izvor viu, sã anunþe ºi sã aratetuturora cã lucrul lor meritã toatã atenþia. Se spune cã arta plasticã ºi folclorul trãiesc împreunãvreme îndelungatã izvorând din aceleaºi origini.
Cu descoperirea lor ele fac trecerea dintre etnic spre universal, degetele ºi mâinile lorîmpestriþau ºi þeseau poveºti izvorâte din ascunsul inimii. Poveºti frumoase presãrate cuornamente în culori vii, ceea ce prezintã o adevãratã tinereþe. Pictoriþele acum gândesc cu ajutorulformei ºi a culorilor, iar motivele pe care le picteazã s-au petrecut cândva. Deci, picteazã lumeadin jurul lor, munca ºi distracþiile lor, aspecte din sat, întâmplãri de fiecare zi ºi de zile mari, darîmpodobite cu þesãturile ºi cusãturile lor în care se simte culoarea ºi forma bazate pe viziune ºi
24
memorie. Tablourile lor sunt preþuite de iubitorii artei naive ºi vor trece prin timpuri ca omãrturisire vie a dragostei pentru viaþã. Expresivitatea tablourilor este susþinutã de culorile caldeºi luminoase. Lucrãrile lor nu au numai o valoare artisticã, ele prezintã ºi un ajutor nespus de marepentru etnologie. Am putea spune la sfârºitul acestui capitol cã tablourile lor ne-au adus oadevãratã împrospãtare, plinã de muncã ºi creativitate. Deºi, sincer vorbind, trebuie sã spunem cãcondiþiile de viaþã în care au trãit, nu erau la un nivel ridicat, iar ele, pictoriþele, încã din fragedãtinereþe au învãþat sã toarcã, sã þese ºi sã-ºi pregãteascã zestrea pentru mãritat. Tot ceea cepicteazã este o idealizare a vieþii trãite în decursul anilor, ba mai mult, ele înºile ºi-au fãcut viaþamai frumoasã, atât la ºezãtori, la rãzboi, la lumina lãmpii cu petrol când lucrau sau povesteau.
Pentru tot ce au fãcut, pentru munca depusã, aº dori sã le mulþumesc acestor þãrãnci în poale ºicãtrinþe, dar ºi familiilor lor, cã au avut încredere în aceastã acþiune ºi prin înþelepciunea ºi curajullor au reuºit sã spargã conservatorismul, înþelegând nobila lor misiune de a duce faima Uzdinuluipe toate meridianele lumii.
Este cunoscut cã Uzdinul pe parcursul anilor a dat foarte mulþi intelectuali care au lãsat urmevizibile în activitatea lor pe tãrâm cultural. ªi acest fenomen, al picturii naive este rezultatul unoractivitãþi premergãtoare a câtorva generaþii de intelectuali, de diferite vârste, care au avutfericirea ca dupã absolvirea diverselor ºcoli sã se angajeze în sat, fie ca profesori, funcþionari etc.Activitatea lor a avut la bazã spargerea monotoniei de pânã atunci. Orice idee nouã a fostsusþinutã ºi sprijinitã de toþi, în special a fost sprijinitã moraliceºte de Societatea culturalã ºi deºcoala din sat, care erau adevãrate focare de culturã. Din aceste activitãþi au luat naºtere câtevadimensiuni spirituale cu care Uzdinul astãzi se poate mândri. Printre acestea este ºi pictura naivã.În astfel de frãmântãri ºi eforturi educativ – instructive întreprinse, apar ºi pictoriþele naive.Aceastã terapie spiritualã a dezvoltãrii actului cultural a pãtruns în toþi porii familiilor ºi a scos lalumina zilei persoane înzestrate cu aptitudini remarcabile. Faptul cã aceste câteva generaþii deintelectuali de diferite vârste au avut cunoºtinþe din diferite domenii de activitate face ca muncalor sã se divizeze. Ea se ramificã pe aptitudini, dar activitãþile nu-ºi pierd din continuitate. Aºabunãoarã, Societatea culturalã se transformã în Cãmin cultural, iar secþiile de ieri devin micicolective de amatori. Formaþiile de dansatori cultivã jocul popular ºi obiceiurile, se prezintãmontaje folclorice. Secþia de teatru devine teatru, se scrie ºi un roman din viaþa Uzdinului. Pecalea undelor sonore ale Postului de radio Novi Sad apare ºi se afirmã ºi un umorist, poreclitVentilã Agraru. Din numeroasele tarafuri existente se înfiinþeazã o orchestra de muzicã popularã.Odatã cu înfiinþarea ei se iniþiazã concursul muzical care mai târziu devine Festivalul de Folclorºi Muzicã Româneascã din Voivodina. Din tenisul de masã practicat de foºtii elevi, apare pescena sportivã din Banat, mai târziu în Iugoslavia ºi pe plan mondial, un club de tenis de masã cujucãtori de performanþã. Toate acestea au ajutat foarte mult la încadrarea unui numãr mare deactiviºti ºi au ajutat la formarea capacitãþii oamenilor noºtri de a aprecia ºi respecta adevãratelevalori ale spiritului ºi înþelepciunii.
Trebuie însã subliniat faptul cã toate aceste activitãþi s-au dezvoltat în condiþii nefavorabile,iar noi toþi am muncit benevol, deci nimeni nu a contat pe vreun anume câºtig. Am ºtiut cu toþiiexpresia ,,Zgârcenia a fost întotdeauna potrivnicã virtuþii”, rareori un suflet ispitit de câºtig aputut sã-ºi facã un nume. Intelectualii din Uzdin s-au îngrijit ca munca lor sã lase urme ºi nicicumsã fie ,,local patrioþi”, cum adesea ii se spune. Am putea conchide cã aceste câteva generaþii de
25
intelectuali, prin omogenitate, dragoste ºi entuziasm, au continuat munca predecesorilor,înnobilând-o cu noi realizãri.
INFLUENTA PICTURII NAIVE ASUPRA EDUCAÞIEIªI INSTRUCÞIEI ÎN ªCOALA DIN SAT
Fãrã doar ºi poate cã succesul pictoriþelor naive a avut o influenþã pozitivã ºi asupra orelor deeducaþie plasticã în ºcoalã. Obiectul artelor plastice devine mai respectat. Elevii dispun de totmaterialul necesar. Activeazã cu succes în secþia de arte plastice a ºcolii. De menþionat cã secþiaelevilor de arte plastice împreunã cu mamele lor au realizat tapiþerii foarte frumoase dedimensiuni mici, cu care în anul 1966, între 18 ºi 30 octombrie am fost oaspeþii Muzeului de arteaplicate la cel de al III-lea Salon al copiilor din ºcolile elementare din Belgrad. La aceastãexpoziþie am expus 60 de tapiþerii cu care am obþinut succese frumoase. La fel aº menþiona cãdatoritã activitãþii depuse în secþia pentru arte plastice, ºcoala din Uzdin a obþinut ,,Premiul deMai” al Iugoslaviei.
Despre Uzdin s-a scris mult ºi puþin. Cred cã aceste mãrturisiri vor contribui totuºi laelucidarea mai multor probleme cu privire la activitãþile culturale, deºi se spune cã mãrturisirileîn genere sunt subiective. Ne putem da seama câte ºi câte pãreri sunt exprimate, interpretate îndiverse forme cu privire la orice activitate din trecut, indiferent de domeniu. Unii cautã sã semândreascã cu ele, alþii sunt rezervaþi, ba chiar am zice cã se ruºineazã de ele, în timp ce o altãcategorie umblã dupã distincþii pentru activitãþile pe care nu le-au depus, în timp ce alþii cerºesc,ba chiar ºi insistã sã obþinã distincþii chiar ºi pentru greºelile lor.
La sfârºit sã mai spun cã grupului de pictoriþe naive din Uzdin li s-au mai alãturat ºi alte femei(foste eleve ale mele) precum Ileana Mãran – cãsãtoritã Oalge ºi Sofia David – cãsãtoritãIonaºcu si trei bãrbaþi: Viorel Bosicã, Ion Rãmianþ si Nicolae Coicheci. Acestui grup i s-auataºat de asemenea ºi trei bãrbaþi sculptori: Vasa Motorojescu, Gligor ªuboni ºi GheorgheLupu. Trebuie, la fel, menþionat ºi faptul cã acest grup a fost mai târziu primit în cadrulCãminului cultural ca secþie aparte, ºi cã toatã, activitatea s-a desfãºurat în cadrul secþiei depicturã naivã. Despre expoziþiile organizate în þarã ºi strãinãtate nu aº dori sã scriu, deoarece nuam fost inclus în aceastã activitate. Întreaga muncã a fost preluatã de oamenii care au primitrecompense materiale pentru munca lor, adicã au fost salariaþii Cãminului cultural.
Adam Doclean
(Text preluat din cartea ,,Pictura naivã din
Uzdin prin veacuri”, edit. ,,Tibiscus” 2002)
26
��������������������������������
���� � ���
27
CURCANUL BÃNÃÞEANPictoriþelor din Uzdin
Secunda se transformã-n ºes
Cuvântul în castan
Perdea de transparente jimble
Visatã de curcanul bãnãþean
De nori
Atârnã un lãnþiºor
E dorul unei salcii
Culoarea
Transformatã-n dor
La orizont se-ntinde
Un faeton de ceaþã
Din sâmburi de caise
Renaºte bila de verdeaþã
Acest panonic aer
Ca un gigantic geam
Sonor înmugureºte
Iar peste ape
Zboarã
Curcanul bãnãþean.
Slavco Almãjan
28
Ioviþã Dalea(1933-2008)
PICTURA NAIVÃ LA UZDIN: ISTORIC, SUCCESE
(Sinteze)
Uzdinul, sat de pustã, este situat pe teritoriul Banatului de sud, acolo unde se terminã DuneleDeliblãþii. Se gãseºte la 45 de grade latitudine nordicã, aparþine comunei Covãciþa. Graviteazã lasud spre oraºul Panciova ºi Belgrad, iar la nord spre oraºul Zrenianin. Cu aceste oraºe este legatprintr-o cale feratã ºi o ºosea. Hotarul Uzdinului este mãrginit la nord-est de satul Tomaºevaþ, lanord-vest de Orlovat, la sud de Covãciþa ºi Padina, iar la apus de satul Idvor.
În partea de nord a Uzdinului curge râul Timiº care se varsã în Dunãre în apropiere dePanciova.
În prezent acest sat numãrã 4.600 locuitori, faþã de 6.000 în trecutul nu prea îndepãrtat. În aceltimp sãtenii lui trãiau o viaþã folcloricã intensã, cu ºezãtori, nunþi care durau ºi zece zile. Trãiau cuobiceiurile care în timp de iarnã înviorau satul. Viaþa culturalã în acest sat era organizatã în jurulSocietãþii culturale studenþeºti, iar mai târziu în sânul Corului sãtesc, în care activa si Secþia dedramã, de dansuri populare ºi orchestra. Cu toate cã avea o viaþã culturalã diversificatã iar corul aobþinut multe succese, acest sat a rãmas anonim pânã când, într-o bunã zi, printr-o simplãîntâmplare au fost descoperite pictoriþele naive. Despre aceste pictoriþe s-a scris în nenumãraterânduri, printre altele ºi despre apariþia lor. Am observat cã în mai multe rânduri s-au relatat dateconfuze. Mai toate articolele apãrute pe coloanele diferitelor ziare în þarã ºi peste hotare, amintescanul 1961. Apariþia lor, însã, este cu mult mai timpurie ºi de aceastã problemã mã voi ocupa încontinuare. În nenumãrate rânduri am fost prezent când aceste femei simple ºi-au deschis sufletulºi au povestit acel început.
Pe data de 16 august 1972, unei pasionate colecþionare de picturã naivã, Margot Osteimer,Anuica Mãran îi povestea: ,,În timpul celui de al doilea rãzboi mondial ºi în urma lui, în lipsã delânã, materia primã pentru þesutul cãtrinþelor, podoaba cea mai frumoasã a fetelor noastre,trebuia sã recurgem la ceva nou, cãci fetele ºi pe mai departe se mãritau ºi aveau multe pretenþii.Nopþi întregi n-am dormit, am meditat asupra acestei probleme. ªi iatã cã într-o zi am ajuns laideea sã înlocuiesc lâna cu culori de ulei. Prima cãtrinþã pe care am terminat-o, era fãcutãpentru Mãrioara Motorojescu, azi mãritatã Sârbu”.
Aceastã cãtrinþã se gãseºte în colecþia Dãdicãi (aºa o numesc mai toþi cetãþenii satului pepictoriþa Anuica Mãran). Mai departe ea povesteºte: ,,Mai târziu am început sã scot modele decãtrinþe pe pânzã albã. Cu alte cuvinte sã copiez cãtrinþele vechi”. Paralel cu Anuica Mãran,aceleaºi preocupãri le are ºi Mãria Bãlan, poate chiar mai mult, care mãrturiseºte:
,,Mult timp, am vãrsat lacrimi din cauza acestor culori fermecãtoare. La început, n-am ºtiutsã dizolv culoarea. Am încercat în mai multe feluri. Chiar ºi cu vitriol ºi am ars pânza. În cele din
29
urmã, într-un atelier la Zrenianin mi-a explicat un pictor taina dizolvãrii culorii. Am venit acasãºi am încercat din nou. Primele cãtrinþe le-am fãcut pentru Anuica Þãran-Bârlea, Floarea Barbuºi Sofia Sporea. Am încercat sã ajung în posesia acestor cãtrinþe, pentru colecþia mea, dar fãrãsucces. Persoanele respective au fost conºtiente de valoarea lor ºi nu voiau sã se despartã de ele.Din anul 1951 ºi pânã în anul 1961 am trãit la Vârºeþ. N-am pierdut contactul cu culorile. Pentrufemeile din satele de la codru, am pictat ’învãlitoare’ ºi cred cã acolo a vãzut lumina zilei ºiprima picturã a mea. O femeie a cerut sã-i pictez un cioban cu fluierul. Am încercat si am reuºit.în acest tablou am încercat sã-l pictez pe tatãl meu, fiind ºi el cioban. N-am avut norocul sã obþinnici acest tablou în colecþia mea. Pentru fiicã-mea am pictat, mai bine zis, am încercat sãreproduc þãrãncuþa cu ulcior a marelui pictor Nicolae Grigorescu. ªi iat-o pe perete, printrepicturile mele de mai târziu”.
Deci, din amintirile acestor douã femei se poate vedea cã ele pun baza ºcolii de picturã naivã,începutul datând între anii 1948 -1951, iar anul 1961 se poate zice cã le-a promovat în picturanaivã iugoslavã, fiind scoase din anonimat. Mulþi dintre criticii de artã au încercat sã lege apariþiapictoriþelor naive din Uzdin cu centrul de picturã naivã din Covãcita, dar acesta apare cu mult maitimpuriu, prin anul 1939. Aceasta se poate însã, uºor nega ºi prin aceea cã uzdinenþa trãia închisãîn casã, fiind preocupatã doar de creaþia motivelor în portul naþional. Aceste femei au fost foartegreu promovate în pictura naivã iugoslavã ºi mondialã. La început nu erau înþelese nici demembrii familiei ºi nici în mediul înconjurãtor. N-a fost pe atunci nici o femeie în sat care puteasã-ºi exprime sentimentele proprii, decât la cimitir, prin bocete. Mãria Bãlan îºi aminteºte azi cuhaz de primele începuturi:
,,De teama soþului ºi a socrului, dupã o ceartã, am urcat în podul casei, sã pictez. La unmoment dat, membri familiei au vãzut cã sunt absentã. Au început sã mã caute peste tot. S-au duschiar ºi la pãrinþii mei, sã vadã dacã nu cumva oi fi acolo. ªi cum nu eram nici acolo, socrul trageconcluzia cã m-am înecat. A început sã mã caute în fântânã. Abia târziu am coborât ºi eu din pod.Si de atunci pictez liber”.
Dãdica îºi aminteºte ºi ea:,,Pictam în absenta soþului, care era ’urducat’, iar când se apropia timpul sã se întoarcã de la
câmp, ascundeam culorile la oi în sãlaº, ba într-o zi culorile mi le-au mâncat oile”.Florica Puia îºi avea atelierul într-o cãmãruþã micã, cu toate cã are o casã mare cu 20 de
încãperi.La insistenþa medicului, dr. Petru Dimcea ºi a profesorului de educaþie plasticã, Adam
Doclean primul ajutor moral ºi financiar îl obþin de la Uniunea femeilor din sat. Despre aceasta îºiaminteºte preºedinta Uniunii femeilor, Maria Cocora ºi secretara, învãþãtoarea în pensie, LiviaMezin:
,,De la început le-am acordat 11 mii de dinari pentru culori ºi pânzã ºi cu altã ocazie 54 mii dedinari. Dacã nu eram noi, poate cã nici prima expoziþie la Vârºeþ nu s-ar fi organizat”.
Deci prima expoziþie a fost organizatã la Vârºeþ de cãtre Societatea culturalã ,,Petru Albu” ºide cãtre Casa de Presã ºi Editurã ,,Libertatea”. Aceasta ne-o dovedeºte ºi articolul apãrut încoloanele ziarului ,,Libertatea”, în care se scrie ºi prima criticã, care mai mult marcheazã apariþiagrupului decât ce remarcã valorile artistice ºi estetice:
,,Apariþia acestor femei îndrãzneþe era pe atunci o curiozitate în cultura românilor din Banat.Datoritã Societãþii culturale ’Petru Albu’, care pe aloc era foarte bine organizatã, satele
30
populate cu români au avut fericirea sã vadã primele picturi ale celor 6 pictoriþe: Anuica Mãran,Mãria Bãlan, Florica Cheþ, Anuþa Dolamã, Mãrioara Motorojescu ºi Sofia Doclean. Ultimelepatru pictoriþe au fost descoperite datoritã copiilor lor care frecventau ºcoala elementarã,’Moºa Pijade’, unde funcþiona ca profesor de educaþie plasticã Adam Doclean. Toate acesteas-au întâmplat în anul 1962. Deºi începutul primelor noastre opere de artã naivã apãruse cumvaneaºteptat, la expoziþia deschisã în cadrul Societãþii culturale ,’Petru Albu’, la Vârºeþ (1962) nueste deloc un început spontan, hotãrât în cercul unor entuziaºti ai culturii româneºti”.
ªi iatã cã la scurt timp dupã acest eveniment satul Uzdin este vizitat de Oto Bihalj – Merin,unul dintre cei mai mari critici de artã naivã, care ºi el, la rândul sãu, rãmâne uimit de apariþia lorºi de felul cum picteazã aceste femei, care aduc ceva nou în pictura naivã – momentul folcloric.
,,Arta Uzdinului este creatã de femei ºi poate cã din aceastã cauzã este mai subtilã decâtaceea din Covãcita. Picturile ce le fac pictoriþele acestui sat seamãnã cu chilimurile ceea ce le dãdibãcia þesutului, în nenumãrate culori, de unde ºi provin. Drumul a plecat de la turma de oi, lalânã, de la lânã la rãzboi ºi de aici la pictura existentã în culori vii” (Naivni umetnici sveta, VukKarad�iæ, Belgrad, 1972).
Acest mare critic, de altfel entuziast al picturii naive ºi cel mai merituos om pentru lansarea lorîn sfera artei picturii mondiale, mai vede apariþia lor ca pe un semn de revoltã a omului simplufaþã de pictura academicã, care fuge de realitate ºi se pierde în visele culorilor, fãrã o tematicãperceputã real de omul simplu. La iniþiativa lui Oto Bihalj – Merin, a Centrului de culturã dinBelgrad, a Comunitãþii de culturã din Serbia si a Cãminului cultural din Uzdin, între 16 februarieºi 2 martie 1963, la Belgrad, în galeria Centrului cultural de pe Terazije, se organizeazã primaexpoziþie în capitalã, sub titlul ,,Pictoriþele din Uzdin”. Ca ºi Oto Bihalj–Merin ºi Pavle Vasiæ,critic ºi profesor de arte plastice din Belgrad observã:
,,Pentru orice vizitator al acestei expoziþii, este cert faptul cã stilul acestei ºcoli se bazeazã pebrodat, împestrit ºi þesut, care la româncele uzdinene au o tradiþie bogatã. Coloritul folcloruluinostru, cu ornamentica lui bogatã precum ºi viaþa satului ºi a þãranului au trecut de pe ciupag,poale ºi cãtrinþe – pe pânze lucrate cu penelul în ulei” (Libertatea, martie, 1963.)
ªi iatã cã în urma acestui succes obþinut odatã cu expoziþia din Belgrad, despre care se scrie încoloanele ziarelor ,,Borba”, ,,Politika”, ,,Ilustrovana Politika”, aceste ºase femei câºtigã bãtãliaatât în familie cât ºi în sat fiindcã din iniþiativa doctorului Petru Dimcea, a profesorului AdamDoclean ºi a Uniunii femeilor din Uzdin, cu forþe proprii, ca dar al Republicii Serbia, pe data de29 noiembrie, se inaugureazã prima galerie de artã naivã din Banat, la Uzdin. Din acest moment,succesele se înºirã ca o salbã de mãrgãritare.
La un an dupã aceasta, pe data de 29 noiembrie 1964, Anuica Mãran ºi Mãria Bãlan seîndreaptã spre America. Ziua Republicii au sãrbãtorit-o pe vaporul ,,Višnijevica”, cu alþi cetãþenide ai noºtri, pentru care au organizat o expoziþie, poate unica de acest fel, în holul de pe punteavaporului. În drum, la Veneþia ºi în fiecare port, expoziþia lor a fost vizitatã de nenumãraþi iubitoride artã naivã. Drumul s-a terminat la New York, unde îmbrãcate în portul din Uzdin, mândre deele ºi de hainele ce le purtau, au fost o adevãratã curiozitate pentru lumea aceea. Cu ajutorulAmbasadei Iugoslave din S. U. A. aceste femei expun în 22 de oraºe, expoziþiile lor fiind vizitatede mii de iubitori ai artei naive. La întoarcere, aproape cã nu era ziar din þarã în coloanele cãruiasã nu fi trecut ºtirea sosirii lor. În continuare, enumãr câteva: ,,Borba” (Uzdinul între zgârie –
31
nori), ,,Panèevac” (Pictoriþele din Uzdin la New York), ,,Politika” (Din Uzdin în îndepãrtataAmericã), ,,Ilustrovana Politika”, (în America), ,,Dnevnik” (Uzdinenþele în America). Toateaceste ziare ºi reviste, din þarã ºi de peste hotare, le încadreazã în pictura naivã mondialã, ca ocuriozitate ºi purtãtoare a puritãþii stilului folcloric în pictura naivã.
Într-o zi le-am întrebat ºi eu: Ce au pictat în America?,,Ce sã pictãm? – Uzdinul! ªi sã ºtii cã ne-a fost greu. Nu le-a stat bine uzdinenþelor în portul
nostru popular printre acele case cu etaje multe”.Am rãmas convins de spusele lor, fiindcã într-un tablou Mãria Bãlan 1-a îmbrãcat ºi pe Matija
Gubec în costum din Uzdin, cu toate cã Uzdinul înainte cu 500 de ani nici nu exista. Deci pentru ada o definiþie a ºcolii de picturã naivã din Uzdin aº face o comparaþie. Platon, încercând sã deadefiniþia omului a zis: ,,Omul este un biped fãrã pene”. Diogene, vãzând un cocoº jumulit a zis,,Iatã omul lui Platon”. Pictura naivã din Uzdin nu este nici omul lui Platon ºi nici aidomacocoºului lui Diogene. Mãrturisesc aceasta fiindcã cocoºul Floricãi Puia în loc de pene poartãcostum de bãrbat din Uzdin. Deci, ºcoala de picturã naivã din Uzdin, încã din anul 1964 seprezintã ca o ºcoalã pur folcloricã.
În anul 1965 Oto Bihalj – Merin le organizeazã la Zürich, în Elveþia, o mare expoziþie la careau fost prezente ºi pictoriþele ºi directorul Cãminului cultural din Uzdin, Alexandru Oprici.Despre aceastã expoziþie ziarul ,,Die Woche” în numãrul 52 din 29. 12. 1965 într-un articolsemnat de Ursula Inker scria:
,,Cãtrinþele ornamentate sunt partea interesantã a costumului în care sunt îmbrãcate acesteþãrãnci, pictoriþe din Uzdin. Pe lângã cãtrinþe, ciupage poale ºi cojocul ºi mincia suntornamentate. Toate acestea sunt brodate cu fir de lânã ºi prezintã ca ºi picturile lor o atracþieaparte. Ele picteazã obiceiuri, mediul înconjurãtor, satul cu detalii din viaþa de fiecare zi aþãranului. Ele sunt femei care muncesc la câmp, în grãdinã ºi cu toate acestea gãsesc timp libersã treacã pe pânzã scene, momente ºi obiceiuri pe care sã le eternizeze. Toate acestea le fac cufireascã naivitate, cum numai ele ºtiu.
Florica Puia, pe pânzele ei îmbracã eroii în costume naþionale româneºti ºi utilizând o gamãde culori infinitã, iar pomii înfloriþi anunþã primãvara cu o viaþã însufleþitã ºi plinã de bucurii aþãranului. La fel picteazã hora, jocul fetelor, cu costume frumoase ºi galbeni mulþi la gât, aceºtiareprezentând rezultatul muncii lor.
Mãria Bãlan picteazã ’Jocul’, ’Zi de sãrbãtoare’ ºi ’Nunta’. Ea este o pictoriþã foarte dotatã.Mãrioara Motorojescu este o femeie frumoasã, dar picteazã altfel. Are o altã concepþie desprelume. Ea este foarte naivã în picturã, fãrã a fi influenþatã de cineva, are dar de a picta, de aobserva. Ea picteazã lumea viselor ca privirea în Rai.
Sofia Doclean ºi Florica Cheþ picteazã viaþa la þarã cu multe obiceiuri. Ele sunt mai tinere ºiîncã nu se bucurã de mare popularitate, dar sunt naive. Anuþa Dolamã nu se desparte de grup,face parte din el cu sufletul ºi cu pictura. Steluþa Þãran nu este din Uzdin, dar cunoaºte tainacostumului. Figurile ei în tablouri parcã sunt furate din era primitivismului în artã ºi aceasta îidã o caracteristicã aparte”.
În urma acestei expoziþii, care fãrã îndoialã, a adus pictoriþelor din Uzdin un vãdit succes ºi le-a plasat pe un loc de frunte în pictura naivã mondialã, se ajunge la un moment nedorit. Datoritãdisensiunilor între factorii care conduceau aceastã secþie se ajunge la destrãmarea grupului,pictoriþele grupându-se câte 3 – 4 ºi aºa apar la câteva expoziþii.
32
Într-un articol în ziarul ,,Libertatea”, sub titlul ,,Pictoriþele naive nu mai sunt naive”, semnatde L Nikoliæ ºi V. Milanoviæ scrie: ,,A fost odatã iar acum nu putem decât sã povestim ºi sãpresupunem. Acum au comun doar numele de artiste naive. Nimic altceva nu le poate þineîmpreunã, nici chiar expoziþiile colective”.
Destrãmarea grupului nu aduce doar neînþelegerea sus-amintitã, ci pe deasupra ºi conducereacomunitãþii locale, aduce o hotãrâre ciudatã, ca în încãperile galeriei sã deschidã farmacia, înlipsã de spaþiu, iar la etaj sã dea locuinþe noilor ingineri agronomi veniþi la cooperativa agricolã,,Unirea” din localitate. ,,Galeria a fost închisã ca în locul ei sã fie mutatã provizoriu farmacia.Farmacia va funcþiona aici pânã când nu va fi terminatã noua clãdire pentru farmacie. Dar, sepune întrebarea dacã ºi atunci galeria va mai putea sã funcþioneze. Expoziþii comune nu se maiþin, iar acuzaþiile reciproce sunt tot mai frecvente. Cine e vinovat de aceastã dezbinare întrepictoriþele naive din Uzdin?” (citat din ,,Libertatea”).
La doi ani dupã aceastã întâmplare nedoritã, în septembrie 1968, la iniþiativa unor factoripolitici din Uzdin ºi comuna Covãciþa aduce hotãrârea irevocabilã definitivã ºi se angajeazã laCãminul cultural un salariat care sã se ocupe de viaþa culturalã din localitate. Directorul ulteriorIova Dalea îºi impune de la început sã se angajeze la închegarea grupului, ba chiar reuºeºte sãmãreascã numãrul pictoriþelor cu încã trei femei din sat: Ana Onciu, Sofia Ionaºcu ºi LincaMezin. ªi iatã cã în pictura naivã apar din nou uzdinenþele. Din cele 198 de expoziþii, la careexpun în aceastã ,,perioadã cele 12 pictoriþe”, voi încerca sã evidenþiez despre câtevaconsiderente mai importante.
În anul 1971, la München, la galeria ,,Sammlung Holsingher”, expun toate cele 11 pictoriþe,trei dintre ele fiind prezente ºi la vernisaj: Mãria Bãlan, Florica Puia ºi Mãrioara Motorojescu.
În anul 1972 expun la Frankfurt, în Republica Federalã Germania, la galeria MargotOstheimer. La vernisajul acestei expoziþii au fost prezenþi factorii politici locali, cât ºi un numãrmare de muncitori iugoslavi. Tot în anul 1972, Cãminul cultural din Uzdin organizeazã,împreunã cu Casa creaþiei populare a judeþului Arad, expoziþii la Arad, Cluj, Oradea ºi în alteoraºe din România. Despre aceste expoziþii scrie, în revista ,,Tribuna”, nr. 24, din 17 iulie 1971,un articol Negoiþã Irimie:
,,Florica Cheþ, Mãrioara Motorojescu, Anuica Mãran, Mãria Bãlan, Florica Puia, SteluþaÞãran, Ana Onciu, Anuþa Dolamã, sunt doar câteva ,’nume’ ce aduc in faþa noastrã un mesajcromatic purtând însemnele unei tradiþii, obiceiuri de nuntã, pregãtirea pentru joc, alaiuri denuntã, secvenþe din muncile câmpului. În imaginaþia pictoriþei Florica Cheþ prinde conturritualul folcloric al alaiului de nuntã, zestrea miresei fiind transpusã cromatic printr-unadevãrat ’alai’ decorativ ce ’defileazã’ prin faþa sãtenilor. El defileazã plastic prin faþa privirilornoastre, cu toatã bogãþia ornamenticã a þesãturilor ºi cusãturilor, redate în lucrare cu o sincerãºi naivã minuþie. Mãrioara Motorojescu, apelând la o fantezie remarcabilã, hiperbolizeazã înculori un peºte care simbolizeazã belºugul apelor. Anuica Mãran zugrãveºte ’Mireasa ºi junele’,cu un amestec de naivitate ºi umor, pe când Mãria Bãlan ne propune o sugestivã fabulãcromaticã, ’curcanul’ neastâmpãrat fiind ’împãunat’ în toate culorile curcubeului ºi dus la târg.Steluþa Þãran redã ’Cositul fânului’, într-o secvenþã compoziþionalã supraetajatã, pe fâºii debrun verde ºi negru, la Anuþa Dolamã fiind de subliniat fiorul liric din perechea de,’îndrãgostiþi’. Bântuite de secvenþe halucinatorii, Florica Puia surprinde în ’Zburãtorul’ritualuri strãvechi, în care împleteºte ecouri de bocet ºi descântec, suita acestei priviriîncheindu-se cu duminica ruralã a pictoriþei Ana Onciu”.
33
Urmeazã apoi, pe rând mai multe succese, printre altele aceste pictoriþe organizeazã la Uzdinprima expoziþie de picturã naivã a femeilor din Iugoslavia, pe data de 8 martie 1971. Din cartea deimpresii se poate vedea cã la vernisajul expoziþiei, cât ºi timp de o lunã cât a durat expoziþia, a fostvizitatã de trei mii de iubitori de artã naivã. La un an dupã aceasta (8 martie 1972), la Uzdin seorganizeazã prima expoziþie la care expun pictori naivi din întreaga lume. Citez: Alice Èermak,Vivienne Elis, Hans Holstingher, Martin Ionaº, Suzana Halupova, Ion Niþã–Nicodin ºi alþi20 de pictori. Tot aceste pictoriþe, împreunã cu învãþãtoarea Silvia Dalea iniþiazã la Uzdin unmuzeu, expunând întreaga bogãþie de costume a Uzdinului, cu pãpuºi. Datoritã lor, Uzdinul estemereu vizitat de nenumãrate personalitãþi politice ºi culturale din þarã ºi strãinãtate. Ca ocuriozitate, amintesc vizita de o zi, pe data de 25 ianuarie 1972, a cunoscuþilor cosmonauþiamericani ai navei cosmice ,,Apolo 15”. Uzdinul a mai fost vizitat ºi de Stane Dolanc, Milenko
Bojaniæ, Dušan Alimpiæ, Koèa Popoviæ, Ion Sârbovan, Mira Aleèkoviæ, Mira Stupica...Despre pictoriþele din Uzdin sunt turnate mai multe filme de scurt metraj, dintre care se poate
aminti în mod deosebit filmul lui Ljubiša Jociæ, întitulat ,,Pictoriþele naive din Uzdin” ºi al luiSlavco Almãjan (cel mai reuºit) întitulat ,,Primul sat naiv din lume”. Din opera acestor pictoriþese inspirã ºi unii poeþi. Astfel putem aminti pe Slavco Almãjan, Petru Cârdu, Ioan Baba,Miodrag Miloº, Ilarie Hinoveanu, etc.
(Text preluat din cartea ,,Pictura naivã din Uzdin prin veacuri”, edit. ,,Tibiscus” 2002)
34
��������� ��� �� �
35
36
,,Lib
erta
tea" - 1.
12. 1
963.
,,Lib
erta
tea" - 1.
12. 1
963.
����� ��� ����� ����
37
Flo
rica
Ch
eþ-
Sin
gu
rãta
te...
Flo
rica
Ch
eþ-
Sin
gu
rãta
te...
Ste
luþa
Þãra
n-
Sin
gu
rãta
teîn
dou
ãS
telu
þaÞ
ãra
n-
Sin
gu
rãta
teîn
dou
ã
Obiceiuri ºi datini
Pe pânzele lor
Se contopesc.
Nunþi vesele cristaline
În luciul iernilor
Ce-au fost cândva
Ce revin
Cu aceeaºi ardoare
Cu acelaºi dor
Pe pânzele lor.
Dorm de vreme neatinse
Lanuri verzi
Lanuri întinse
Lanuri de argint
Explozie de culori
În joc sprinþar
Naiv.
ªi iarãºi datini de demult
Ce se destramã-n vreme
Parcã-s aici
Pline de dor
Pe pânzele lor.
Tot cea fost tânãr
De demult
Se-mpleteºte în cununi de curcubeu
Bulgãri de zãpadã
Se rostogolesc
Cu mult dor
Pe pânzele lor.
Miroase-a vânt ºi-a somn târziu
Simþi pulsãrile ierbii-n creºtere
Visând rotirea secundei
Ce mult dor
Pe pânzele lor.
Pãsãrile îºi dorm somnul veºnic
În rotiri de stele.
Hora în dupã amiezile duminicale.
Soarele rotund rãsare
ºi e tot mai mare,
neverosimil
ºi totuºi, aievea pare
Zborul de aripi
Cu mult dor
Pe pânzele lor.
Eugenia Ciobanu Bãlteanu
38
PE PÂNZELE LORPictoriþelor din Uzdin
������ ����� ������
39
40
Sã nu bãnuiþi vreo greºeala, nici în cuvîntuldin ghilimele, nici în afirmaþie. La Uzdin, acestmare sat din R.S.F.Iugoslavia, de patru aniiîmpliniþi, þãrance din loc au creat o miºcareartisticã pe care criticii plastici au încadrat-o, dela început, în curentul picturii naive, denumind-o ªcoala de la Uzdin, dar cãreia noi îi gãsim maipotrivit numele de picturã folcloricã. κi gãseºtejustificarea acest corectiv, dupã cum vomvedea mai încolo, atît în originea cît ºi îndezvoltarea ulterioarã a miºcãrii. Dar sã luãmlucrurile în ordinea lor.
Într-o zi. Adam Doclean, profesorul dedesen, picturã ºi lucru manual al ºcolii dinUzdin, distribuie teme de casã elevilor sãi. Lacorecturã, în ora urmãtoare, constatã cã uneledesene sînt prea reuºite, depãºind posibilitãþilelor. În deosebi, desenul elevei Florica Docleandin clasa a Vll-a se ridicã mult peste nivelulartistic al celor mai buni din clasele superioare.Întrebatã, eleva îi rãspunde cã mãmica „i-aajutat”. (Mãmica, þãrancã din sat, deºi purtaacelaºi nume, nu era înruditã mai de aproape cuprofesorul).
În altã zi Adam Doclean întîlneºte peþãranca Anuica Mãran purtînd cu multã grijã unpachet mare în braþe.
„ – Duc cîteva cîrpe cãlcate de mine, explicãsimplu femeia”. Curios, el o roagã sã-l desfacã.Erau baticuri imprimate (=cãlcate) frumos.Culorile vii, armonioase, cuprinse în contururimarcate cu mînã sigurã, denunþau dexteritateieºitã din comun. Doclean auzise de mai damult cã Anuica Mãran coloreazã textile. Înconsecinþã, o întreabã dacã mai are „lucruri deacestea” acasã. Anuica îl invitã sã le vadã.Dupã ce le-a vãzut, profesorul a rugat-o sãpicteze ceva, figural, dar „dupã pofta inimii ei”.
Anuica a pictat o mireasã îmbrãcatã înpomposul costum al uzdinenþelor. Cînd l-avãzut, Doclean a iscodit-o dacã mai cunoaºtevreo femeie în sat, care ºtie sã picteze. „ – EMãria Bãlan. Dar aceasta s-a dus la Vîrºeþ, cucopiii la ºcoalã”. „Trimite-i vorbã sã vinãneapãrat acasã. Trebuie sã facem un grup depictoriþe, una singurã nu poate rãzbi”.
Mãria Bãlan a venit. În acel moment laUzdin se cunoºteau numai aceste douãpictoriþe, în grai local, cu accent bãnãþean muiat„picturiþe”. Dar Adam Doclean maidescoperise pe Maria Motorojescu ºi pe SofiaDoclean, mama Floricãi. Se mai profilau, cufrumoase promisiuni de ordin estetic, FloricaCheþ ºi Anuþa Dolamã. Aceste ºase nume auconstituit prima formaþie de „picturiþe”, pe careînfiinþãtorul ºi organizatorul Doclean o afiliazã,în luna februarie a anului 1962, ca secþie aparte,de picturã, Uniunii Femeilor din Uzdin,bineînþeles funcþionînd în cadrul Casei deCulturã din localitate. (Mai tîrziu se ivesc noitalente, în 1963 Florica Puia, în 1964 StãlutaÞãranu ºi Viorica Iepure.)
La insistenþele susþinute ale lui AdamDoclean toate forurile culturale acordã sprijinimoral ºi material noului grup. UniuneaFemeilor, gazeta Libertatea ºi revista Lumina,
41
,,picturiþele"þãrance din Uzdin,,picturiþele"þãrance din Uzdin
organele de presã si literaturã ale românilor dinBanatul iugoslav, care în acele vremi apãreau laVîrºeþ, apoi societatea culturalã ,,Petru Albu”din acel oraº, îmbrãþiºeazã cu cãldurã tînãramanifestare artisticã. Aceasta din urmã, avîndºi ea o secþie de picturã, organizeazã la sfîrºitulanului 1962 o expoziþie colectivã a pictoriþelordin Uzdin, purtîndu-le dupã aceea tablourileprin toate localitãþile Banatului iugoslav.Afluenþa mare la aceste expoziþii a demonstratîn mod strãlucit succesul miºcãrii; în Satul Nou,bunãoarã, peste 3000 de vizitatori au admirattablourile.
Definitiva consacrare a artistelor þãrance seface la Belgrad, cu ocazia expoziþiei organizatãde cãtre Consiliul pentru Culturã al Serbiei ºiCasa de Culturã din Uzdin, între 16 februarie ºi2 martie 1963, cînd primele ºase pictoriþe, subtitulatura „Pictoriþele din Uzdin” au expus 26de pînze. Expoziþia s-a deschis în galeriaTerazie apartinînd Centrului cultural dinBelgrad, cea mai nouã ºi cea mai cercetatãgalerie a capitalei iugoslave. Ea a rãmasmemorabilã în istoria noii miºcãri artistice,pentru cã de aci înainte grupul nu este numitaltfel, decît „Pictoriþele þãrance de la Uzdin”.
La vernisaj, din partea oficialitãþilor, auasistat conducãtorii Centrului cultural dinBelgrad ºi ai Comitetului pentru culturã dinConsiliul executiv al Serbiei, pictori, profesoriºi studenþi ai Academiei de arte plastice dinBelgrad, reporteri ai presei, ai televiziunii ºi aiposturilor de radio, numeroºi colecþionari,iubitori de arte plastice ºi bineînþeles cele ºasepictoriþe în frunte cu Adam Doelean.
Sala a fost neîncãpãtoare pentru lumea carea asistat la vernisaj. Cuvîntul de deschidere l-arostit academicianul Pavel Vasici, critic de artãºi profesor al Academiei de arte plastice, iar înprefaþa la catalogul expoziþiei, scrisã de LazarTrifunovici, directorul Muzelui poporului dinBelgrad, se aratã meritele specifice alepictoriþelor fãrã a se precupeþi cuvintele de
laudã. Cu aceeaºi cãldurã au fost întîmpinateele ºi de cãtre Lilia Kušiæ, directoarea galerieiTerazie.
Cele mai de seamã ziare ºi reviste dincapitala iugoslavã, ca Borba, Politika, Zaviceai,Revista, Ilustrovana Politika ºi altele, dar ºiposturile de radio ºi televiziune iugoslave, s-auocupat amãnunþit de aceastã expoziþie, dar ºi demanifestaþia întreagã, publicînd noteinformative, reportaje, cronici ºi – ce e maiimportant – reproduceri de pe lucrãrile expuse.
În urma expoziþiei de la Belgrad, aproapetoate oraºele mai mari ale Iugoslaviei au cerutºi s-au bucurat de cîte o expoziþie din parteapictoriþelor þãrance din Uzdin, iar Dunav-Filmdin capitalã, în regia lui Lubiºa Joþici, un multapreciat pictor, regizor ºi poet din Belgrad,autorul ºi scenaristul mai multor filmedocumentare, a realizat un film în culori, despreviaþa satului Uzdin ºi despre activitateapictoriþelor de acolo.
Ca ecouri stîrnite, în strãinãtate trebuie sãamintim filmul televiziunii japoneze, care s-adeplasat pentru documentare la Uzdin, articolulrevistei „Nok Lapja” (Revista Femeilor) dinBudapesta, care într-un reportaj amplu(ianuarie 1964) se ocupã de pictoriþe, precum ºidrumul la New York ºi expoziþia de acolo ºi dela Washington a douã din ele (Anuica Mãran ºiMãria Bãlan).
Reprezentanþele unor þãri europene –aproape ale tuturora – dar nici cele de peîndepãrtate meleaguri, de peste mãri ºi oceanenu s-au lãsat mai pe jos, achiziþionând tablouride la pictoriþele din Uzdin. Dar ele au ºi donattablouri þãrilor mai puþin dezvoltate. Estesemnificativã, în aceastã privinþã, scrisoarea demulþumire trimisã de guvernul senegalezpictoriþei Florica Puia pentru „pictura naivã”oferitã de ea gratuit galeriei din Dakar cu ocaziaunei expoziþii de artã popularã senegalezãdeschisã la Belgrad.
42
Cea mai nouã ispravã a lor a fost expoziþiaaranjatã la Zürich între 10 decembrie ºi 15ianuarie 1966. Selecþionarea tablourilor pentruaceastã manifestare artisticã a fost fãcutã decãtre conducerea Galeriei Walchenturm dinZürich (...) Oto Bihalj-Merin, ale cãrui lucrãriºi albume despre arta naivã din Iugoslavia auapãrut, în limbile respective, la Berlin, Paris,New York ºi Belgrad ºi care a urmãrit cu toatãatenþia, de la început, – evoluþia artistelorþãrance din Uzdin. Au fost selectate 17 tablouri.Cele nouã artiste uzdinenþe au fost însoþite laZürich de cãtre Alexandru Oprici, directorulCasei de culturã din Uzdin, cel care dirijeazãazi destinele grupului. Li s-a alãturat cu lucrãriproprii pictoriþa Desanca Petrov din Hlebinje ºi
sculptorul Bogosav Jifcovici din Belgrad(sculpturi în lemn), ambii lucrînd în manierãnaivã.
Expoziþia a fost deschisã de Oto Bihalji-Merin. Lume multã, reporteri, radio ºiteleviziune. Despre aceasta însã într-o altãcomunicare. Amintim aici doar cã am asistat lao ºedinþã de lucru a grupului în ajunul plecãrii.Cineva avertizã cã în Elveþia sînt munþi grozavide mari ºi ger cumplit.
„Pot sã fie munþii pînã în cer ºi gerul cît degreu. Dar noi mergem bucuroase, dacã ºtim cãaducem satului nostru, Bãnatului ºi þãrii falã.”
VIRGIL BIROU
43
(,,L
iber
tate
a"
)
44
(,,Libertatea" - 12-8-1963)
Duminica trecutã, uzdinenþii, împreunã cuoaspeþii pe care în ziua aceea i-au gãzduit, ausãrbãtorit cât se poate de frumos, trei mãreþeevenimente ale acestui sat.
În ziua aceea, Uzdinul a cãpãtat o nouãclãdire obºteascã – Cãminul sanitar – a deschisuºile galeriei permanente a creaþilor pictoriþelornaive ºi a vizionat filmul documentar, legat deviaþa de fiecare zi ºi munca creatoare apictoriþelor despre care este vorba. S-a începutcu pregãtiri anterioare decâteva zile; cuîmpodobirea sãrbãtoreascã a satului; cuexerciþiile orchestrei; ale fanfarei; cu ultimeleinstalaþii în cãminul sanitar – nou etc.
În ziua amintitã, Uzdinul ºi-a deschis largpoarta-i ospitalierã, întîmpinînd cu cãldurã toþioaspeþii sosiþi din aproape întreg Banatul; ºi aarãtat tot ce are mai frumos.
S-a trezit în sunete de fanfarã, cu trãsuriîmpodobite cu flori ºi covoare, alergând îngalop spre garã, ca apoi sã se întoarcã cuoaspeþi, sosiþi în primele ore ale dimineþii.
La festivitatea inaugurãrii cãminuluisanitar, la mitingul din faþa Comitetului local ºila inaugurare galeriei, a fost atâta lume, cât rarse vede în acest sat.
Dintre oaspeþii vãzuþi la festivitãþi,remarcãm prezenþa preºedintelui Adunãrii
cercuale din Panciova, Dragoslav Mišiæ, adeputaþilor populari Dragica Glavoniæ ºi IonLãpãdat, apoi a preºedintelui Adunãriicomunale din Kovacica, Stevan Kolarski, apreºedintelui Comitetului comunal al U.S.P.M.din Kovacica, Adam Široki, a profesoruluiuniversitar dr Radu Flora, ºi a altor muncitoripolitici, culturali ºi sociali.
Oaspeþii prezenþi la miting au fost cãldurossalutaþi de Alexandru Opriciu, secretarulComitetului local al Ligii Comuniºtilor, care aprezentat oaspeþilor ºi strãduinþele ºi izbânziledin ultimii ani ale Uzdinului, bogat în tradiþiiculturale, realizãri economice, sportive etc.
În prezent, Uzdinul are un frumos Cãmincultural, cinematograf, bibliotecã, parc frumos,teren sportiv frumos amenajat, Cãmin sanitar,Cooperativã agricolã, Cãmin al vânãtorilor,salã de distracþii pentru tineret, toate înzestratecu material trebuincios emancipãrii ºi ridicãriistandardului de viaþã al locuitorilor.
Numai pentru ridicarea Cãminului sanitar,inaugurat în ziua aceea, uzdinenþii au strânsautocontribuþii materiale ºi au prestat zile demuncã voluntarã, în valoare de 20 milioane dedinari.
Doi ani de zile, uzdinenþii au muncit fãrãpreget, pentru a avea acest cãmin, mare dupãpãrerile unor lucrãtori sanitari, prezenþi lafestivitatea inaugurãrii, este cel mai moderndin cele ridicate la sate în aceastã parte aBanatului.
– Prin ridicarea acestui obiectiv, amrezolvat o problemã din cele mai acute alesatului – spune Petru Stoia – preºedinteleComitetului local din Uzdin. Uzdinenþii nu vormai alerga în alte pãrþi, având nevoie deajutorul medicului. Aici, la faþa locului, se potconsulta bolnavii, se pot trata ºi vindeca diferiteboli, cu ajutorul celor doi medici ºi alpersonalului auxiliar. Lucrãtorii noºtri sanitari,ne vor fi de un deosebit folos ºi în strãduinþele
45
Trei mãreþe evenimente ale Uzdinului
noastre pentru introducerea igienei elementareîn gospodãriile sãteºti, ºi ne vor salva deconcepþiile conservative de tratare a diferitorboli.
Noul cãmin sanitar al Uzdinului, esteînzestrat cu aparat Roentgen ºi toateinstrumentele necesare consultaþiilor ºi tratãriibolnavilor.
Peste o mie de oameni s-au perindat în ziuaaceea prin sãlile noului cãmin ºi în salonulgaleriei pictoriþelor naive.
Despre galerie ºi-a spus cuvântul tovarãºaDragica Glavoniæ, lucrãtor cultural ºi deputatãîn Consiliul pentru cultura al Adunãrii federale,iar în carnetul de impresii ºi-au semnat pãrerileproprii despre creaþia pictoriþelor, oameni decondei, lucrãtori culturali ºi alþii.
Vorbind despre însemnãtatea galeriei,tovarãºa Glavoniæ a scos în evidenþã mareînsemnãtate a prezenþei ei în acest sat, aprezenþei puterii creatoare a þãrancelor naive înalte galerii din oraºe mari ºi rolul galeriei încombaterea unor prezenþe negative în viaþa defiecare zi a acestui sat.
Asistãm la momente foarte interesante,petrecute în faþa tablourilor pictoriþelor.
– Uitã loniþã – capul fetei din icoana ãstaseamãnã cu al Anuþei, – constatã o uzdineanþã,care vizita împreunã cu soþul ei galeria.
– Uite, casa asta crezi cã-i tãman casa luiSpãriosu... Motorojescu, – constata unuzdineanþ, reþinându-se cu ochii asupra unuiportret ce prezenta o uliþã a satului.
Afarã plouã... dar n-are a face... uzdinenþiiîn loc de jocul tradiþional din faþa Comitetuluilocal, au pregãtit pentru oaspeþi un frumos pro-gram artistico-cultural, dupã care a fostprezentat filmul documentar ,,PictoriþeleUzdinului”.
Sala Cãminului cultural arhiplinã. Cântãorchestra deja renumitã a acestui sat, reînnoitãcu cadre tinere, deocamdatã mai puþin calitativeca cele trecute în orchestra lui ,,Gãmigea”, darmai pline de elan ºi dorinþã de a cuceri publicul.
Se perindã pe scena, soliºti, instrumentiºti,cântãreþi populari etc. Printre dânºii e ºi IonelLãpãdat, cântãreþ la Postul de radio Novi Sad,Gheorghe Velici ºi alþii. Se învârt câtevaardelene, ritmate, câteva sârbe repezi, cuzâmbete tinereºti înflorite pe buze, cu strigãturitradiþionale. Printre jucãtori, uite ºi ,,veteranii”jocului de la Uzdin, Dolamã, ºi propunãtorulLifa, popularul Cea Ghiþã.
Filmul încântã... emoþioneazã... multãprezenþã de spirit ºi inventivitate originalã...multã poezie ºi culori ce mobileazãsentimentele... În film nu sânt prezentatenumai pictoriþele, ci Uzdinul actual cu tot ce aremai frumos, mai mãreþ, de la munca din câmp,din casele þãrãneºti ºi pânã la jocul tradiþional.O combinaþie admirabilã de prezentare arealitãþii actuale a Uzdinului, prin prismacreaþiilor pictoriþelor naive.
În salã sânt ºi pictoriþele ºi regizorulfilmului Ljubiša Jociæ. Trãiesc clipeneaºteptate de emoþii momentane, care leîntipãresc în inimi fericirea ºi recunoºtinþamuncii creatoare. Ele, Jociæ ºi Doclean au adusUzdinului ce nu a avut niciodatã... Niciodatã! înalte vremuri.
Folosim un moment prielnic de a sta devorbã cu deja renumitul regizor ºi poet, Jociæ,despre creaþia sa, plinã de farmec ºi poezie.
– Ideea de a se turna un film de sprepictoriþele din Uzdin, este a propunãtoruluiAdam Doclean – spune cu o modestie evidentãJociæ – iar eu inspirându-mã la faþa locului demãiestria creaþiilor naive, bogate în culori ºiviaþã ale pictoriþelor, am conceput filmul carecred cã este reuºit.
Pãrãsim Uzdinul încântaæi de tot ce ne-aprezentat el în ziua aceea de noiembrie, — ziuasãrbãtorii satului.
S. Drãguþa
46
(,,Libertatea” - 24-11-1963)
47
(,,Libertatea” - 18-12-1966)
Pictura naivã
din Uzdin...
un fenomen...
un vis...
ce este trãit
de 50 de ani!
48
(,,Libertatea” - 18-12-1969)
(,,Libertatea” - 28-05-1972)
49
(,,L
iber
tate
a”
-28-0
5-1
972)
(,,L
iber
tate
a”
-30-1
2-1
972)
(,,L
iber
tate
a”
-30-1
2-1
972)
50
(,,Libertatea” - 23-06-1973)
� � � � � � � � � � �
� � � � � � � � � � � � ��� ��� � � �
� ��� � � ��� ��� � � � � � �
� � � ��� � � � � � � �
� �� � ��� ��� �� � � � � � � � � � � � � � �
� � � �� �� � � � � � � � �
� � � �� � � � � � � � �
� � � � � � � � � � �
� � � � � � � � � � � � ��� ��� � � �
� ��� � � ��� ��� � � � � � �
� � � ��� � � � � � � �
� �� � ��� ��� �� � � � � � � � � � � � � � �
� � � �� �� � � � � � � � �
� � � �� � � � � � � � �
51
(,,T
ibis
cus”
-1995)
(,,L
iber
tate
a”-
1998)
(,,R
enaºt
erea
bãn
ãþe
an
ã”
-29-0
4-1
991)
52
(,,Libertatea” - 17-12-1994)
(,,L
iber
tate
a”
-31-0
3-1
995)
(,,L
iber
tate
a”
-12-0
7-1
997)
53
(,,L
ibert
ate
a”
-5-0
7-1
997)
(,,L
ibert
ate
a”
-27-0
9-1
997)
(,,L
iber
tate
a”
-1999)
54
(,,L
iber
tate
a”
-30-0
8-
1997)
55
(,,Libertatea” - 14-03-1998)
(,,Libertatea” - 4-07-1998)
56
(,,L
iber
tate
a”
-15-0
8-
1998)
În urmã cu trei decenii ºi jumãtate, într-unmoment care ameninþa cu dispariþiaobiceiurilor ºi a portului popular românesc,ºase femei uzdinene, la îndemnul profesoruluiAdam Doclean, cu toatã dibãcia lor, s-au apucatcutezãtor ºi hotãrât de o idee – sã opreascãefemeritatea vieþii. Chiar ºi divinitãþile le-aufost închinate! Au devenit recunoscute în lumeca promotoare ale unei noi realitãþi cultural-artistice numai datoritã faptului cã printr-oformã poeticã iminentã lor au ºtiut sã-ºivalorifice identitatea, originea ºi tradiþia cares-a transmis în chip viabil din genunche-ngenunche. Din Uzdin, al cãrui semn deidentificare ar putea sã fie pictura naivã, proviniatã – Anuica Mãran, Mãria Bãlan, MãrioaraMotorojescu, Anuþa Dolamã, Sofia Doclean,Florica Cheþ, Florica Puia, Ana Onciu, dar ºimai tinerele Ileana Oalge, Sofia Ionaºcu, AdamMezin, Viorel Bosicã, Ion Rãmianþu, OfeliaSpãriosu ºi alþii care sunt personificãri ale unuicerc spiritual autentic, care fascineazã cu operseverenþã nemaipomenitã. Datoritã acesteioaze de artã naivã am devenit cunoscuþi petoate meridianele lumii. Ritualul din casã ºi dinjurul casei, transpus cu pensula pe pânzã de peºevaletul orizontului, ne înfãþiºeazã farmeculartei naive care a devenit subiectul multormonografii, enciclopedii, al filmelordocumentare, inspiraþie poeþilor, carereprezintã valoare pentru etnologi.
***Anuica Mãran, nãscutã Bagiu (1918-1982),
este prima pictoriþã naivã din Uzdin. A terminattrei clase de ºcoalã primarã. În momentul cânds-a decis sã picteze, nu ºtia nimic despre artã ºinu a vizionat nici o expoziþie. Unica lucrare pecare a vãzut-o au fost picturile lui Constantin
Daniel, executate între 1833-1836, în interiorulbisericii din Uzdin. Dar pe lângã faptul cãAnuicãi Mãran îi revine meritul de pionierat –ea ,,a pus ºi pecetea picturii naive din Uzdin”,fiind apoi urmatã de celelalte femei -, faptul cãa fost ºi poetã este cu totul inedit. În urmã cumultã vreme, când nu ºtia cã Anuica Mãran maiscrie ºi versuri, Miroslav Beloviæ spunea: ,,înpictura Anuicãi Mãran existã multã claritate ºipoezie. Ea este poetul acestui sat ºi aºa va ºirãmâne”; iar Bo�idar Vuèuroviæ spunea cã erecunoscãtor Anuicãi Mãran cãci ,,i-a fãcut sãpãtrundã în sufletul poporului ei, care seramificã în aºa mãsurã în pânzele ei încâtcreeazã o întreagã lume”.
Anuica Mãran desena încã pe la mijloculanilor cincizeci ºi acesta ar fi un nou momentlegat de apariþia fenomenului picturii naive dinUzdin, deºi ,,cea mai sigurã datã referitoare laapariþia artei naive în spaþiul fostei Iugoslaviise considerã data primei prezentãri publice aartei naive”. În cazul nostru, acesta este anul1962 ºi expoziþia organizatã la Vârºeþ,Begheiþi, Seleuº, Satu Nou ºi Uzdin. Laînceput, Anuica Mãran a fost îmbãrbãtatã deprofesorul Adam Doclean – cãci nu ºtia nici sãfixeze pânza pe suport. Din iniþiativa acestuia,care a mai observat talentul pictoriþei ºi pemarginea imaginii celor patru îngeri pictaþi pezidurile din interiorul casei, în anul 1961,acestei pictoriþe i s-au alãturat ºi alte femei dinsat. Iatã o mãrturisire a pictoriþei din primulcatalog tipãrit pentru cea de-a doua expoziþiecolectivã a pictoriþelor naive ,,Uzdinskeslikarke” (,,Pictoriþele uzdinene”) editat deGaleria Centrului cultural al oraºului Belgrad,în anul 1963. Anuica Mãran printre altele ascris: ,,... Doclean m-a întrebat sã înfiinþãm o
57
Poezia ºi pictura naivã – modalitate de reflectare avieþii ºi a stãrilor sufleteºti la Anuica Mãran
secþie de picturã. Imediat am acceptat ºi cuîncã cinci femei am început sã lucrãm”. Alucrat în ulei pe pânzã.
Anuica Mãran a învãþat sã toarcã ºi sãbrodeze din fragedã tinereþe, la fel ca ºi toatefetele la acea vreme, dar a scris în paralel cuviaþa ºi un caiet inedit pe care 1-a intitulat,,Viaþa Anuicãi Mãran”.
Din preþioasele însemnãri, deducem cã,,durerea de viaþã” – cum a definit poezia – aînceput în anul 1934. Iatã ce notase despreaceasta Anuica Mãran: ,,... patima m-a fãcut sãle cânt, eu nu ºtiam sã mã cânt de obicei cafemeile din sat. Când au fost necãjite ele orcântat, iar eu dacã am fost necãjitã pe loc amcântat ºi am plâns. Gura a cântat, iar inima ºiochii au plâns”. Gãsim aici multe versuri înmajoritatea cazurilor fãrã titlu. În unele,procedeul de compoziþie este cel cu douã idei,douã sentimente, douã aspecte din realitate, darpe lângã paralelisme gãsim ºi multe variante deautor, deºi în poezia popularã variantele suntfrecvente – dar ºi transmiteri. Însãºi autoareascrie cã ,,unele (au fost) auzite de la mamã ºimoº, basme, poveºti, dar multe fãcute dinpatimã (...) ºi dor (...) pentru cele trei nepoate”.Când este vorba despre versurile scrise deAnuica Mãran menþionãm ºi faptul cã autoareadeseori foloseºte ºi figuri de stil (optaþia), dar ºisincopa. Peste tot este prezentã asonantã, dealtfel întâlnitã la tot pasul în poezia popularã.Alte scrieri din acelaºi caiet sunt intitulate,,Pictatu”, ,,America”, ,,Dorul lacrimilor” – totaci fiind notatã ºi ,,Autobiografia”, apoi ,,Viaþade la America” ºi ,,Taina picturii”. Spaþiul însãnu ne permite sã vorbim despre toate. Înansamblu, considerãm aceste scrieri drept omodalitate de reflectare a vieþii ºi concomitentde manifestare a stãrilor sufleteºti ºi a vieþiiintime. Anuica Mãran s-a dovedit a fi nu numaicreatoare ci ºi pãstrãtoare ºi interpretã deversuri populare. Despre faptul cã a fost ,,unadevãrat rapsod popular” a scris Gheorghe
Lifa, subliniind cã ea ,,nu-ºi expunesensibilitatea ei numai pe pânzã ci ºi-o revarsãºi în muzicã, unde, în momentul interpretãrii, iaºi o atitudine creatoare”.
Pentru materia de care ne ocupãm, par a fisemnificative urmãtoarele fragmente din,,Taina picturii”: ,,La început n-am ºtiut la ce sepoate ajunge cu pânzele pe care mi-am pustoate amintirile din trecutul meu, obiceiurile ºiviaþa din satu(l) meu. Dacã am lucrat tabloul întimp de varã, mult m-a atras viaþa de pe câmp...
Ho doamne, îmi aduc aminte de caru cupatru boi, începând dimineaþa de la un cias,primãvara, sã care gunoi. Iarã, voinicii caremânau boii, trãgiau fel de fel de Doine. Hodoamne, acea viaþã m-o umplut de trai ºivãzând cã acestea toate se pierd eu le pun pepânzã... dar bucuria oamenilor n-o pot pune.Doinele le-am scris, dar nu rãsunã în inimaoriºicui ºi toate m-or trecut cu amintirile. Nupictez sã mã laud (...) mã trudesc sã fac cât maibine obiceiul meu. M-o rãmas dorul de port îninimã, dar sunt în vârsta ºi nu-l pot purta, îlport dupã ani ºi m-am apucat cu multã râvnãsã-l pun pe pânzã ca sã rãmânã amintireurmaºilor noºtri... Eu pictez din drag faþã dearta asta...”.
Din mãrturisirile nepoatei Ileana Oalge (ºiaceasta pictoriþã naivã deja cunoscutã, trãieºtela Zrenjanin) luãm la cunoºtinþã cã AnuicaMãran picta trandafiri pe baticuri de pluº ºinãframe încã în anul 1955/56 când cãutase sãcumpere la oraº, la Zrenjanin, culori pentruvopsirea ,,cãtrinþelor” (bãn.-ºorþ). Cumvânzãtorul nu avea culorile respective, s-aîntâmplat ca în acelaºi timp niºte tineri sã-ºiprocure în magazin culori uleioase pentrupânzã. A cerut ºi ea cinci feluri. Vânzãtorul aservit-o, dar cu remarca ,,dacã vrei n-am nimicîmpotrivã, dar sunt mai scumpe ºi nu suntculorile pe care le-ai cerut”. Ajunsã acasã, auînceput necazurile, cãci nu ºtia sã prepare pânzapentru asemenea culori.
58
60
(,,L
ibert
ate
a”
-1
99
9)
(,,L
ibert
ate
a”
-8
-08
-1
99
8)
(,,Libertatea” - 2000)
(,,L
ibert
ate
a”
-2
4-1
0-
19
98
)
61
(,,Libertatea” - 13-11-1999)
(,,Libertatea” - 26-06-1999)
(,,Libertatea” - 3-10- 1998)
63
����������������� �
���������
������� ��������� �� � ������
��������� ����� ������������ ��������� ���
64
Este oare pictura naivã din Uzdin un joc alrebelilor bãnãþeni?
Desigur!Numai cã în aceastã mare bãtãlie cu viaþa
însuºi ei, artiºtii ºi-au pus în faþa oglinzii –goliciunea propriului suflet!
Trudit, obosit, nestãvilit de doruri, aprins,mângâiat doar de vântoase... ºi uluitor desingur...
MÃRIA BÃLAN(1923-2007) NãscutãOnciu în data de 7 aprilie1923 la Uzdin.
A terminat de tot treiclase de ºcoalã generalã.
A fost cãsãtoritã cuPãvilicã Bãlan. A avut doicopii.
În anul 1999 a fost la Sibiu primitã înAcademia de Artã Tradiþionalã.
A expus mult. Mai ales în strãinãtate:Spania, SUA, Italia, Franþa, România,Germania, Elveþia, Suedia...
Temele preferate i-au fost tradiþiile uitate,muncile istovitoare a þãranului bãnãþeanprecum ºi un refugiu în alegoriile realitãþilorcare ne aparþineau. A iniþiat simbolismul înpictura naivã mai ales legat de subînþelesurileobiceiurilor ºi al femei de la sat.
Un adevãrat rob, în sensul pozitiv alcuvântului al obiceiurilor dispãrute, cãrora niciea nu le-a fost martor.
Prezentã în mari galerii ale lumii artistice.S-a sfârºit ºi a fost înmormântatã în Spania
unde-i trãiesc copiii.
SOFIA BOSICÃNãscutã la Uzdin, Veliciîn data de 4 septembrie1954.
Cãsãtoritã cu pictorulnaiv Viorel Bosicã. Audoi copii.
Casnicã.Reprezentantã tipicã
a cercului de picturã naivã din Uzdin. Picteazãca ºi majoritatea femeilor-pictoriþe obiceiuri
româneºti ºi viaþa de odinioarã a Uzdinului.Picturile ei sunt adevãrate broderii de artã. Seapleacã cu migalã atunci când picteazã portulfemeiesc.
VIOREL BOSICà –S-a nãscut la Uzdin în datade 16 martie 1952. Aabsolvit ºcoala generalã.Þãran ºi mare crescãtor de– gâºte!
Tablourile realizate decãtre domnul Bosicã suntfoarte frumoase ºi inspirã
speranþa, încredere ºi omenie. Imaginile tratatesunt expresive redînd atmosfera mirifica asatului bãnãþean.
FLORICA CHEÞ(1935 – 2006) Nãscutã laUzdin, Iepure în data de 3ianuarie 1935. A ter-minat ºase clase deºcoalã generalã.
A fost cãsãtoritã cuIosif Cheþ. A avut doicopii.
În anul 1999 a fost aleasã membrã aAcademiei de arte Tradiþionale din Sibiu.
Temele ce o preocupau erau: viaþa satuluimai ales în timpul iernii cu vraja obiceiurilorromâneºti dar ºi nunþile cu splendoareacontrastelor de culori.
Picturile ei sunt o sãrbãtoare a culorilorizvorâte din sufletul trudit al femeii satuluibãnãþean patriarhal. A lãsat urme adânci înfenomenul picturii naive din Uzdin fiindreprezentantul ei de vârf.
65
ARTIªTII NAIVI DIN UZDINÎN PARANTEZELE VIEÞII
A avut un talent nativ pentru tradiþia satuluiºi bogãþia obiceiurilor moºtenite cu sfinþenie.
SOFIA DOCLEAN –Nãscuta Lupulescu, laUzdin în data de 26decembrie 1931. Aabsolvit ºcoala generala.Cãsãtorita cu þãranulAdam Doclean cu care aavut trei copii. A începutsã picteze de la
începuturile apariþiei acestei arte la Uzdin.Picturile ei sunt adevãrate fotografii aleUzdinului de odinioarã cu toate valorile sale denetãgãduit : în domeniul tradiþiilor ºifolclorului, a vieþii de fiecare zi, la munci lecâmpului.
De remarcat în pictura doamnei Doclean: osensibilitate femininã ºi o aplecare spre detaliultradiþiei româneºti. Temele pictate preferate deartista sunt: veseliile ºi tristeþile oamenilorsatului natal.
ANUÞA DOLAMÃ(1930-2002) NãscutãNedai la Uzdin în data de20 februarie 1930.
A terminat ºase clasede învãþãmânt general.
A fost cãsãtoritã cuVasa Dolamã. A avut doicopii.
Nu a lãsat dupã sine prea multe tablouri.A fost un autentic pictor al vieþii Uzdinului
de odinioarã. Imagini din trecut dar ºi din viaþape care a trãit-o le-a aºternut pe pânzã parcãvoind sã spunã: ,,ªi când nu va mai fi, Uzdinulva exista!"
A pictat diverse teme dar mai ales legate demunca câmpului.
STELA GIURA –Giura – Nãscuta la Uzdinîn data de 16 februarie1951 ca ºi Mezin.Cãsãtoritã cu AvramGiura cu care are doicopii. În prezent –pensionarã.
A fost angajata la Adunarea comunei
Covaciþa ca ºi dactilografã !
Picturile doamnei Giura sunt de-o uluitoare
frumuseþe ºi acurateþe parcã izvorâtã din cele
mai frumoase peisaje fotografiate.
Aceste frumoase tablouri în acelaºi timp
plâng ºi râd, sunt adevãrate metafore care se
preling calde iubiri învãluite în tandreþea
originilor noastre ºi din memoria câmpiei
Panonice.
Stela Giura este o pictoriþa naiva la care
culorile sunt cuvinte de duh iar viaþa aceasta
nimic altceva decât o biblioteca a suferinþelor.
VIORICA IEPURENãscutã Mãran, la Uzdinîn data de 4 august 1943.
A fost cãsãtoritã cu IlieIepure ºi a avut doi copii.
Picteazã din anul 1964.
Drumul vieþii a dus-o
departe de glia natalã. Azi
trãieºte în S.U.A.Cel mai mult a pictat atmosfera satului
legatã de copii. Jocurile lor sburdalnice, viaþaºcolarã dar ºi bucuriile venirii pe lume a nounãscuþilor sunt temele ei preferate.
Desenul simplist a asvârlit-o puternic însprepictura naivã praoriginarã.
A lãsat dupã sine prea puþine tablouri.Azi numai picteazã.
66
SOFIA IONAªCU –Nãscuta David, la
Uzdin în anul 1950. Aabsolvit ºcoala generala.Picteazã din anul 1972din îndemnul profe-sorului Adam Doclean.Sa cãsãtorit cu Todorlonaºcu, cunoscut artist
popular cu care are doi copii.În domeniul picturii naive lucreazã foarte
intens. A realizat sute ºi sute de tablouri avândpeste 150 de expoziþii colective ºi personale.Picturile doamnei lonaºcu sunt de-o frumuseþeºi acurateþe uimitoare. Sunt un peisaj domolitde patrimoniu cultural românesc, O oglinda vieºi grãitoare a argumentului cã românul esteînrudit cu culorile vii. Iar mândrele picturi aleSofiei lonaºcu sunt parca un ludic nestãvilit alcurcubeelor cu arabescuri, al lirismuluisufletului uzdineanului.
TODOR IONAªCUNãscut la Uzdin în
data de 20 decembrie1950.
A absolvit ºcoalageneralã.
Þãran frantaºcãsãtorit cu Sofia ºi eapictoriþã naivã.
Au doi copii.Este un cunoscut ºi apreciat interpret de
muzicã popularã româneascã cu multe ºiînsemnate premii la diferite festivale de floclorîn þarã ºi în România.
Picteazã din îndemnul soþiei Sofia, din anul2007.
Iubeºte foarte mult culorile vii.Este un autentic ºi desãvârºit pictor naiv dar
ºi un iscoditor de valori a trecutului satului
bãnãþean patriarhal dar ºi cu un vãdit interespentru frumos ºi spiritualitate româneascã.
ANUICA MÃRAN(1918-1982) – Nãscuta laUzdin, Bagiu în data de 7februarie 1918. Deloc n-a mers la ºcoala. A fostcãsãtorita cu Ioþa Mãrancu care a avut unbãiat.Viaþa ºi-a petrecut-o îndeletnicindu-se cu
muncile dintr-o gospodãrie agricola precum ºicu pictura naivã. A început sa picteze în anul1956 iar mai activ din anul 1961. Opera ei esteinspirata din viaþa de zi cu zi a satului natal, detradiþii, vatra folcloricã îndeletniciri. În modaparte a fost atrasã de temele religioase ºicredinþa strãbuna.
A fost adevãratul pionier ºi deschizãtor deorizonturi a picturii naive uzdinene.
ADAM MEZIN – Avãzut lumina zilei laUzdin în data de 15 iunie1954. Cãsãtorit cuViorica cu care are cincicopii. Picteazã din anul1972 dupã revenirea dinSUA unde a trãit un scurttimp.
Are un stil specific, diferit de cel al ºcolii depicturã naiva din Uzdin. În anul 2008 ºi-ainaugurat în casa familiala din strada A.P.I. nr.164 o galerie ºi un atelier de pictura naiva.Picteazã foarte mult !
Picturile lui Mezin pun întrebãri precum:cine suntem ºi de unde venim? ªi de ce suntemtocmai aici, în bordeie. Este precum un sfetnical fantasmelor care-i rãscolesc inconºtientul .
Tablourile domniei sale sunt foarteapreciate, atractive ºi strãlucitoare !
67
MÃRIOARAMOTOROJESCU(1928-1991) – Nãscutã laUzdin, ªãmanþ, în datade 30 aprilie 1928.
A absolvit ºase clasede ºcoalã generalã.
A fost cãsãtoritã cuSima Motorojescu. A
avut doi copii.Din 1999 membrã a Academiei de Arte
Tradiþionale din Sibiu.A iubit foarte mult culoarea verde dar ºi un
fel de simbolism simplist. Picturile ei sunt unjoc sublim de lumini ºi culori, de adevãratãsãrbãtoare. Un imn adus românului bãnãþean.
Cea mai autenticã reprezentantã a peisajuluiîn pictura naivã.
ADAM NEDANãscut la 26 iunie 1946la Uzdin.
A muncit ca ºimuncitor administrativîn Adunarea comunalã.
Cãsãtorit cu Anuica,nãscutã ªunda.
Are doi copii. Þãran.A pictat puþin dar a rãmas un autentic pictor
cu impulsuri reîntregite în zestrea cultural-spiritualã a Uzdinului.
A pictat mai ales peisagisticã þãrãneascã ºiobiceiuri din trecut cu care a crescut.
ILEANA OALGE –Nãscuta Mãran la Uzdinîn data de 19 ianuarie1952.Toatã lumea-i zice :Drãguþa.
A absolvit ºcoalagenerala. Azi trãieºte laZrenianin împreunã
cu soþul Costica cu care are douã fete.Ileana Oalge, parca rãpind din propriul
suflet, amintiri ºoptite ºi trãite în poezia satuluibãnãþean, zãmisleºte drumurile strãbunilor,coloreazã visele lor. Apoi ni le dãruieºte ca peniºte lumi care nu vor trece niciodatã. Pentru casunt lumile doamnei Oalge ºi ea ni le oferã încãtuºe – pentru veºnicie...
Lumile Ilenei Oalge de ieri ºi azi sunt inimaartistei care leviteazã între doruri ºi provocãri,între atmosfera vuietelor þãrii Banatului. Darniciodatã învinsa! De aceia prin uºa amintirilorcare e pururi deschisa, vâneazã imagini deadreptul fermecãtoare. Mereu zãbovind în iubiri,în vise, în lumina, în stele ...
ANA ONCIU –
Nãscutã la Sân Mihai
ca ºi Ana Abãgia la 27
iulie 1932.
A aboslvit cinci clase
de ºcoalã generalã.
Sa cãsãtorit la Uzdin
cu Adam Onciu.
Are o fatã.
Picteazã din anul 1969 din îndemnul Mariei
Bãlan, rudã apropiatã.
Este cea mai sensibilã figurã a picturii naive
uzdinene.
Pe lângã pictarea obiceiurilor din strãbuni o
atenþie deosebitã acordã portului românesc ºi
mai ales evenimentelor fericite din viaþa
omului.
O reprezentatntã autenticã a picturii naive în
general, de gãsit în toate enciclopediile acestei
arte.
Nu a pictat mult dar are picturi memorabile
ºi de certã valoare artisticã.
68
FLORICA PUIA –(1920-1995) NãscutãNicodin la 32 aprilie1920 la Uzdin.
A fost cãsãtoritã cuIoniþã Puia, având doicopii.
A terminat ºase clasede ºcoalã primarã. În
anul 1999 a fost admisã la Sibiu, post mortemîn Academia de Arte Tradiþionale.
A expus foarte mult. A ºi realizat multepicturi. A introdus un fel de simbolism înpictura naivã. Cocoºul ei þesut parcã înrãzboaiele Uzdinului a devenit un fel de cartede vizitã a acestei arte þãrãneºti.
A preferat culori închise ºi teme mistice.Cât a trãit a înfiinþat în propria ei casã,
dealtfel foarte spaþioasã prima galerie privatãde picturã naivã precum ºi un muzeu etnograficcu valoroase pise din trecutul Uzdinului.
Picturile ei au fost apreciate la cele maiînalte cote valorice de cãtre criticii de artãnaivã, fiind numitã: ,,Doamna picturii naivedin Uzdin”.
ION RÃMIANÞ –NIÞÃ – Nãscut laZrenianin în data de 17iulie 1954. Toatã viaþa sao trãieºte la Uzdin. Aabsolvit ºcoala cu optani. A rãmas la muncacâmpului. Picteazã dinanul 1970 tot din
îndemnul prof. A. Doclean.A rãmas un mare ºi real talent dar prea puþin
realizat.În prea puþinele picturi pe care le-a realizat
este vizibila tendinþa spre perfecþionism, spredetaliu. Este unul dintre pictorii naivi din Uzdin
care au acceptat simbolismul în pictura naivã caºi o formã de exprimare.
OFELIA SPÃRIOSU(1961-2002) NãscutãGuþu, la 15 iunie 1961 laZemun.
A terminat ºcoalamedie de economie ºicomerþ din Alibunar.
A fost cãsãtoritã laUzdin cu Dorel Spãriosu.
A avut douã fete.A pierit într-un tragic accident rutier.A lãsat dupã sine tablouri memorabile
puternic ancorate în tradiþia picturii naiveuzdinene. Artista în pictura ei albã saudramaticã reverbereazã îndelung pânã larãscolirea celor mai ascunse coarde alesufletului.
Talent neasemuit în arta naivã, cu picturimemorabile, dar fiind plecatã mult preadevreme pe calea neîntoarcerii a lãsat dupãsine, prea puþine picturi, prea puþin dingândurile ºi inima ei de artistã.
DANIEL SUSA –Nãscut la Petrovasâla îndata de 8 august 1973.Este pictor academic.Azi trãieºte la Uzdin. Areºi câteva tablouri depicturã naivã. Nu este untipic reprezentant alºcolii de picturã naivã
din Uzdin.Este un reprezentant al simbolismului în
pictura naivã.Nu este cãsãtorit.
69
VIORICAªOªDEAN –nãscutã Mãran, la Uzdinîn data de 21 aprilie1943.
A terminat ºcoalageneralã cu opt ani.
Cãsãtoritã cu poetulîn grai Trifu ªoºdean cucare are doi copii.
A început sã picteze în toamna vieþii, în anul2008.
Nu picteazã cu ulei pe pânzã ca ºi celelaltepictoriþe naive ci preferã desenul.
Pasiunea ei – motivele florale cu toatãbogãþia lor simplã, expresivã ori închipuitã.
A realizat sute ºi sute de desene.În ultimul timp a început sã picteze pe
pânzã.
STELUÞA ÞÃRAN
– Nãscutã Cina din Ecica
la data de 27 martie 1940.
A terminat ºcoala
generalã.
S-a cãsãtorit la Uzdin
cu Vãsâlicã Þãran.
A avut 2 fete.
Picteazã din anul 1964.
De ani buni de zile nu mai picteazã.
Cea mai autenticã pictoriþã naivã din Uzdin.
Caracteristica picturii ei (foarte apreciatã de
specialiºti): variaþii simpliste, apropierea de
origini ºi de elementele primordiale. Nu
adânceºte nunaþele dar sensibilitatea femininã
îi dominã gândurile ºi arta realizatã care este
vizibilã, fructuoasã ºi de neocolit.
E un reprezentant tipic al picturii þãrãneºti.
Foarte apreciatã mai ales de galeriºtii strãini.
Dar din pãcate a realizat prea puþine picturi.
AURORA VELICI– ªUBONI (Nãscutã laUzdin în anul 1958.
A absolvit ºcoalamedie.
În faþa pânzelor eiiubitorul de artã poateobserva imediat cã estevorba de o pictoriþã de o
creativitate neobositã. Coloritul picturilor eivorbeºte mai mult decât ar putea cuprindepagini întregi scrise de criticii de artã. Picteazãmai mult obiceiuri.
Prima expoziþie personalã a avut-o în anul2003 la Galeria de buzunar a S.L.A. ,,Tibiscus”
Este preºedinta Asociaþiei pictorilor naivi ºia iubitorilor de artã naivã ,,Anuica Mãran”.
70
������� ����� ��� �� ������������ ����� ��� �� �����
TINERE VLÃSTAREANA MARIANA –
MÃRAN – Nãscutã îndata de 20 septembrie1994.
Elevã a ªcolii mediide chimie din Zrenianin.
Picteazã din anul2008.
A învãþat picturanaivã la cursurile organizate de cãtre pictoriþanaivã Sofia Ionaºcu cea care a introdus-o înlumea mirificã a acestei arte.
PATRICIA ALMÃJANNãscutã în data de 26august 1999 la Paris.
Este elevã a ºcolii
generale ,,Sf. Gheorghe”
din Uzdin ºi este cea mai
tânãrã pictoriþã naivã
uzdineanã.
AU MAI PICTAT
1. Mãria Barbu (1917-1993)
2. Nicolae Coicheci (n. 1954)
3. Iova Fizeºan Pospaiu (1928-1999)
4. Linca Þãran (n. 1958)
5. Marinel Oalge (n. 1967)
6. Adam Dalea (n. 1950)
7. Florina Spãriosu (n. 1971)
8. Florica ªocardã (1960 – 2006)
Un talent deosebit a fost Anuica Neda
(Ghilãdzanu) dar doar din creion.
N-a pictat niciodatã.
71
������ � � � ������� ��� ������
72
ÎN VECI AMINTIREA LOR:
1. ANUICA MÃRAN (1918 – 1982)2. FLORICA PUIA (1920 – 1995)3. MÃRIA BÃLAN (1923 – 2007)4. MÃRIOARA MOTOROJESCU (1928 – 1991)5. ANUÞA DOLAMÃ (1930 – 2002)6. FLORICA CHEÞ (1935 – 2006)7. OFELIA SPÃRIOSU (1961 – 2002)
Pictoriþe naive din Uzdin.
Odihneascã în pace ºi bunul
Dumnezeu sã aºeze sufletul
lor nobil printre aleºii sãi
,,Trecut-au ani50 la numãr...ºi vor mai treceiar opera lor –nepieitoare va rãmâne!
1962 - 2012
73
73
Scrie: Ioþa BULIC(Foileton publicat în
,,Libertatea” Panciovaîn anul 2002)
74
Vernisajul expoziþiei de picturã naivã dinUzdin, din 21. 12. 2001, a însemnat de faptînceperea marcãrii jubileului de 40 de ani depicturã naivã, în aceastã localitate devenitã peparcurs, datoritã tocmai acestui fenomen,cunoscutã pe toate meridianele lumii. Jubileelevin în primul rând sã marcheze ºi sã scoatã înevidenþã un eveniment sau un fenomen dar ºi sãne readucã în memorie ceva valoros ce s-aîntâmplat în urmã cu mai mulþi ani ºi care nutrebuie dat uitãrii. Aceasta este ºi intenþianoastrã.
Un fenomen apare de la sine sau provocat deîmprejurãri, tangenþial, dar inevitabil, iar atuncicând ne izbim de el nu ne rãmâne decât sã-lrecunoaºtem, sã-l promovãm ºi sã exploatãmenergia pozitivã pe care o degajã. O simplãderaiere de la normal ºi ,,cotidian” poatedeclanºa avalanºa imprevizibilã a eveni-mentelor ulterioare. Se întâmplã asemenealucruri în toate sferele vieþii. Se întâmplã ºi înartã. Astfel au apãrut ºi încã mai apar mariledescoperiri, invenþii ºi inovaþii care au schim-bat pe parcursul istoriei imaginea omului de ieriºi de azi.
În aceastã perioadã asupra dezvoltãriiartelor moderne, a cãrei parte componentã esteºi arta naivã, o influenþã deosebitã au exercitattrei personalitãþi de renume din domeniulcreaþiei plastice: Paul Gauguin, Pablo Picassoºi Jean Rousseau, numit Vameºul. De fapt,interesul pentru arta naivã a fost trezit deGauguin, odatã cu descoperirea lumii artistice aMãrilor Sudului. Tot în aceastã perioadã
Picasso se orienteazã spre sculptura arhetipalãºi spre forþa magicã a mãºtilor ContinentuluiNegru. Tot acum ºi tot aici, Rousseau, artistfãrã vreo pregãtire ºcolarã ºi fãrã lecturile ºipregãtirea specificã colegilor, deja apartenenþireprezentativi ai curentelor ºi miºcãrilor lamodã din perioada amintitã. Prin participareasa la Salonul artiºtilor independenþi de la Paris,din anul 1886, putem spune cu certitudine cãs-a pus în miºcare micul bulgãre de zãpadã alartei naive, care cu o repeziciune uluitoare ºi dedimensiuni imprevizibile a declanºat avalanºaartei naive.
Expresie a instinctului creativ ce mocneºteîn om, artiºti anonimi de-a lungul secolelor ºimileniilor au lãsat generaþiilor care i-au urmatvalori inestimabile. În acest sens vorbescgrãitor picturile rupestre de la Altamira ºiPerigor ºi bineînþeles ºi din multe altele. Tot
75
ÎNCEPUTURILE,,Pictorii artei naive nu formeazã un anume curent în cadrul
artei moderne. Operele lor candide ºi simple stau în afaradezbaterilor intelectuale ale artiºtilor plastici de meserie. Eispontan ºi fãrã griji creazã, stimulaþi puternic de instinctul pornitdin inimile lor”.
!�� ��"���� # �����
expresie a instinctului, care nu cunoaºtemargini ºi frontiere, a apãrut ºi arta naivã. De labun început însã, ca întotdeauna de altfel cândapare ceva mai puþin obiºnuit, astfel ºi artanaivã, ca orice nou-nãscut, trebuia sã poarte unnume. S-au propus bineînþeles mai multevariante cum ar fi: artã popularã, primitivã,autodidactã, ruralã, amatoriceascã naivã,pseudo naivã etc. A învins denumirea de artãnaivã, care s-a pãstrat în toate limbile pânã înprezent.
Cine ºtie de ce au trebuit sã treacã atâteasecole pentru ca o artã mereu prezentã înimediata noastrã apropiere sã ajungã laadevãrata ei expresie. Oricum, secolul XX neînvaþã sã privim într-un alt fel arta. Întoarcereadezvoltãrii istorice spre spaþiul gravitaþional altehnicii, cu sãrãcirea tot mai mare a substanþeipsihice, ar permite ca privirile artistice sã seîntoarcã spre o mai mare legãturã între artiºtii ºiprietenii artei ºi în acest fel sã se adreseze nu
numai formelor iniþiale ale epocii prelogice, ciºi formelor iniþiale ale primitivismului ºinaivismului. În procesul creaþiei, însã,acþioneazã anumite forþe ale psihicului uman,ca inspiraþie, respectiv ca energie care vine sãcontreze forþa unor mesaje prin mijloaceartistice. Aici se mai adaugã ºi stilul care devineo comunicare a unei identitãþi ce se proiecteazãºi se impune impetuos ca atare. Aici artistulplastic (cel naiv poate chiar într-o mãsurã maimare) apare într-o dublã posturã: ca pãstrãtor alunei identitãþi, fie culturale, fie naþionale,individuale etc. Dar ºi ca mesager al al acesteiacu influenþa pe care o exercitã prin intermediuloperei sale artistice. În acest sens, consu-matorul de artã poate fi ºi naiv ºi totuºi sensibilla valoarea artisticã care i se oferã.
Prin însuºi faptul cã arta este un produs, darºi o funcþie, activitate ºi proces, opera de artã seaflã în acest caz la confluenþa dintre spectator ºiartist. Fãrã îndoialã, arta ºi implicit arta naivã,poate fi socotitã ca o scenografie a drama-tismului social al existenþei în care omul senaºte ºi renaºte aspirând spre idealuri. Operelede artã au astfel o mulþime de semnificaþii pecare le activeazã ºi în care se implicã ancestralaneliniºte a experienþei inconºtientului. Unuldintre exemplele cele mai grãitoare apariþia,dezvoltarea ºi rezistenþa în timp a artistelorplastice naive din Uzdin, de ieri si de azi.
76
������ �� $���� �����%�� �� &�������� ������ ����� ��� '(���)
Direcþia interesantã apãrutã în picturã, carea cunoscut o înflorire ºi în Europa ºi înAmerica, pe la sfârºitul secolului al XIX -lea, afost incontestabil pictura naivã, constituitã într-o perioadã când multe popoare îºi mai cãutauidentitatea. În spaþiul balcanic acest procesîncepe ceva mai târziu (cu toate cã elementegrãitoare ºi caracteristice erau ºi mai înainte,sau poate dintotdeauna) respectiv prin anii 30 aisec al XX-lea. În acest spaþiu balcanic, însã seînregistreazã un fenomen (care mai târziu îºi vaajunge deplina afirmare) ºi anume picturarusticã, în general cu un conþinut religios, iarcele mai semnificative opere în acest sens sunticoanele pe sticlã, caracteristice ºi practicate încea mai mare mãsurã pe teritoriul Românieiunul dintre cei mai de seamã reprezentanþi fiindAurel Rodeanu, care a creat pe la începutulsecolului al XIX-lea. Aurel Rodeanu, precum ºimulþi alþi artiºti rãmaºi veºnic anonimi, au ºtiutsã combine armonia culorilor, sã opunã luminaîntune- ricului ºi sã dea dovadã de o deosebitãsensibilitate poeticã transpusã cu multã dibãcieîn desen. Toate acestea reprezintã adevãrateopere de artã de o frumuseþe ºi naivitate proprienumai tradiþiilor populare milenare. Pictoriinaivi în general cultivau ºi cultivã candoarea ºinaivitatea, dar nu ca pe incompetenþã, ci ca pe orenunþare la tratarea complexã a temelormajore sugerate de viaþã. Naivii ºi-aurevendicat de la arta popularã, cultivânddecorativismul ºi sinceritatea. Acest lucru ieseîn evidenþã în mod deosebit în cazul ºcolii depicturã naivã din Uzdin.
În spaþiul iugoslav (vorbim de Iugoslaviainterbelicã ºi postbelicã) pictura naivã începe ºise lanseazã pe meridianele lumii cu IvanGeneraliæ, elevul lui Krsto Hegedušiæ dinHlebinje (un sat din Croaþia), ºcoalã din care peparcurs apar nume de rezonanþã. Aceastã ºcoalãa luat naºtere de fapt în urma întâlnirii tânãruluiIvan Generaliæ cu pictorul academic KrstoHegedušiæ. În îndepãrtatul an 1929, aici laHlebinje ia naºtere cercul pictorilor croaþinumit ,,Zemlja” (Glia) atraºi de un programsocial ºi artistic. Intenþia primordialã a fostapropierea artei de omul simplu ºi de maselelargi de consumatori de frumos, într-o vremecând noile curente, prin gradul artistic sofisticata devenit accesibil ºi înþeles de un numãr totmai mic de iubitori ºi cunoscãtori ai picturii. În
77
ARTA NAIVÃ ÎN BALCANINoi iubim arta naivilor din cauzã cã forþa ei simplã de
exprimare ne permite sã suportãm climatul tehnic rece alcivilizaþiei, din cauzã cã se scurge asemenea unui balsam princirculaþia dereglatã a acestei lumi înstrãinate în spaþiu ºi timp.
!�� ��"���� # �����
������ ����� ��� *��+����
acest sat, necunoscut pânã atunci, dar scris culitere de aur ulterior pe harta lumii artelorplastice. Krsto Hegedušiæ a întâmpinat oatmosferã prielnicã cu talente deosebite.Nucleul s-a format pe lângã douã personalitãþide seamã cum au fost Ivan Generaliæ ºi FranjoMraz, cãrora la scurt timp s-au alãturat MirkoVirius, iar ceva mai târziu Franjo Dolenc,Dragan Ga�i, Franjo Filipoviæ, Silvan Veèenaj.ªcoala de artã naivã din Hlebinje, pe lângãactivitatea de iniþiere în artã ºi în secretelepremergãtoare îndeletnicirii de a picta, adevenit ºi o adevãratã comunitate meditativã, acãrei parolã era: ,,cã ºi fructele viselor artisticeºi nu numai cele adevãrate pot reprezenta ceeace numim pâinea noastrã cea de toate zilele ”.
În Serbia apare un centru (dacã se poatenumi aºa) în localitatea Opariæ. Este vorbadespre un cerc mic de þãrani sârbi adunaþi înjurul pictorului naiv Janko Brašiæ.Caracteristicile picturii acestor þãrani (mai multindividualiºti) ºi în mod special al lui JankoBrašiæ, este tematica epicã, adesea sau chiarfrecvent inspiratã din istoria sârbilor, dinluptele cu turcii. Este unul dintre puþinii, sauchiar unicul pictor naiv care recurge la tablouride proporþii mari.
,,În timp ce arta profesionalã – menþioneazãOto Bihalji-Merin – începând cu secolul al
XIX-lea ºi-a pierdut trãsãturile sale naþionale,care la cumpãna dintre secole, în climatul creatde modernism, devine distinctã, arta naivã –îndeosebi aceea din sfera folcloric –þãrãneascã, poartã în sine elementele naþional– populare. Aºa se poate întâmpla ca pictoriinaivi de origine românã sau slovacã, caretrãiesc în comunitãþi: mai mici în Iugoslavia,tocmai din cauza izolãrii lor sã-ºi pãstrezeobiceiurile, limba ºi tradiþia artelor plastice peo perioadã mai lungã de timp, decât þãranii dinþara de baºtinã, respectiv din vechea vatrãstrãmoºeascã”. Þãranii din Covãciþa, MartinPaluška, Jano Knjazovic, fraþii Jano ºi OndrejVenjarski, Mihajlo Bini, iar mai târziu ZuzanaHalupova ºi alþii, folosesc un diapazon mare deculori care aminteºte de tradiþia artei populareslovace, plinã de viaþã ºi împodobitã de culoritari. Din pictura lor parcã surâde bucuria, carese redã pe pânzã printr-un limbaj cunoscut doarde oamenii simpli.
Cea de a patra comunitate de picturã naivã,ºcoalã în adevãratul sens al cuvântului, este ceadin Uzdin, apãrutã cronologic ceva mai târziudecât celelalte, dar, unicã ºi inconfundabilã înfelul ei. Uzdinul, sat românesc, la o distanþã decinzeci ºi ceva de kilometri de capitalaIugoslaviei, Belgrad, în concepþie a civilizaþieimoderne ca distanþã, practic periferie acapitalei, relativ izolat de celelalte sateromâneºti, ºi-a creat de-a lungul secolelor oculturã specificã, care ulterior a servit ºi permisnaºterea fenomenului artistic naiv de maitârziu. Dar, acesta, oricum este un capitolaparte de care ne vom ocupa, ulterior.
78
��,����� (�������� ����-.������ ���
Toate au un început, fie spontan fie binegândit ºi planificat, dar frecvent îmbibat desentimentul inconºtient, izvorât din strã-fundurile fiinþei umane. Fenomenul artei naivedin Uzdin ºi-a avut începutul sãu, cu rezultateleulterioare, pe atunci abia întrezãrite, doar deimaginaþia vizionarã a oamenilor care aupromovat-o ºi care au ºtiut sã întrezãreascã princeaþa incertitudinii reuºitele ei. Germenul aîncolþit urmând sã se testeze doar fertilitateasolului. Multe împrejurãri erau potrivniceacestei îndeletniciri, în multe cele revoluþionarã
pentru mediul patriarhal din satele noastre, laUzdin poate chiar mai accentuat decât în altepãrþi. Dar, iatã cã aceastã localitate româneascãizolatã de celelalte localitãþi româneºti, izolarecare a permis crearea prin veacuri a unei culturispecifice în multe cele, bazã propice pentruapariþia de mai târziu a fenomenului picturiinaive. Tocmai acest lucru a fost valorificat ºismuls în ultimul moment din ghearele uitãriiprin transpunerea pe pânze a tot ceea ce pânã înurmã cu 40 de ani se putea vedea la fiecare pas,
acum deja mai rar. Generaþii ºi generaþii au cre-at o culturã specificã, care iatã a încolþit dândroade graþie ingeniozitãþii ºi talentului acestorfemei, care au apãrut în locul ºi la timpulpotrivit, cãlãuzite în modul cel mai propice deoameni care au ºtiut sã aprecieze valoarea lor,sã le încurajeze ºi sã le punã în valoare care s-adovedit ulterior adevãratã autostradã care le-adus spre metropolele Europei ºi ale lumiiîntregi. Incontestabil, ceea ce a fost pentruºcoala de picturã naivã din Hlebinje, KrstoHegedušiæ, la Uzdin a fost profesorul AdamDoclean, ceea ce au fost pentru ºcoala dinHlebinje Ivan Generaliæ ºi Janko Mraz, laUzdin au fost Anuica Mãran ºi Mãria Bãlan.Dacã profesorul a observat fenomenul, l-alansat ºi canalizat spre lumea mirificã aculorilor, elevele au ºtiut sã exploateze lamaximum tezaurul folcloric bogat din care ºi-au alimentat imaginaþia. Ele au ºtiut sã opreascãtimpul ºi sã ne reîntoarcã în vremuri apuseasemeni unei maºini a timpului, în ele realitatease transformã în vis ºi visul în realitate. Aicitotul este posibil.
– Arta uzdineanã este creatã de femei, aºa cãpoate cã datoritã acestui fapt este mai subtilã ºide o sensibilitate mai mare decât cea dinCovãciþa. Tablourile realizate de pictoriþelenaive din Uzdin ,,seamãnã cu niºte covoare,rod al mãiestriei artei de a þese în culori vii, deunde îºi ºi trag seva. Metamorfoza s-a produsîncepând de la turmele de oi ºi lânã, de la lânãla rãzboi, iar de aici la apariþia fenomenuluipictural, scãldat de culorile cromatice,caracteristice portului ºi gustului uzdinean” –
79
REALITATEA NU-I DECÂT UN VISÎn ceea ce fac ei se desluºesc sedimentate veacurile, minunatele
vremuri strãvechi"Andre Malraux
������� ���� �������� ����� ��� '(���%&� �������� ���� ����)
menþiona Oto Bihalj-Merin. La apariþia fiecãruifenomen, pe lângã datele argumentate bazatepe un substrat real ºi pe documente veridice,apare inevitabil ºi fenomenul de mistificare ºiapariþia ulterioarã a adevãratelor legende.Fiecare dintre cei implicaþi are câte o versiune asa mai mult sau mai puþin argumentatã, mailogicã ºi susþinutã de documentele timpului încare a apãrut.
Aºa cum am menþionat încã la început,pãrintele spiritual al apariþiei artei naive laUzdin, este incontestabil profesorul AdamDoclean. Aici nu existã dubii, fiind menþionatîn toate documentele vremii, dar ºi în relatãrile,,elevelor sale”.
Într-un interviu realizat de Ioan Baba, publi-cat în ,,Libertatea” din 16 aprilie 1994,profesorul Adam Doclean menþiona printrealtele: ,,Vedeþi... viaþa patriarhalã ºiconservativã a pus femeia într-o poziþieinferioarã bãrbatului. Din fragedã tinereþe ease pregãtea de mãritiº ºi cãsãtoria prematurã.Nu frecventa cu regularitate ºcoala primarã.Odatã cãsãtoritã femeia lucra în casã ºi pelângã casã, munca câmpului, iar în timpuliernii continua sã þese, sã brodeze. Doarduminica la hora din mijlocul satului ºi lasãrbãtori ieºea în sat arãtând tot ce avea. Dartot ce au lucrat – femeile au fãcut cu marefantezie, talent ºi inspiraþie. Ca profesor dearte plastice la ºcoala din sat eu am observataceste calitãþi, dar ºi ’arta ilegalã’ care s-aamestecat în lucrãrile copiilor – însã pânã nuam gãsit familii care sã înþeleagã primul pas,nu am adus nici o hotãrâre”. În continuareprofesorul Doclean menþioneazã: ,,Amdescoperit-o mai întâi pe o femeie foartepriceputã (n. n. Anuica Mãran) care scoteaniºte ’poºovãici’ albastre cu flori albe realizatecu un ºablon. Am fost la ea acasã ºi am maivãzut cã are înclinaþii ºi spre picturã. Încoridorul casei a pictat chiar patru îngeri cu
culori de pãmânt. Am gãsit cã ar fi de acord sãmai adunãm câteva femei ºi sã înfiinþãm osecþie de picturã. Ea ºi-a luat obligaþia sã ocheme pe prietena ei de la Vârºeþ (n. n. MãriaBãlan) iar eu sã mai vãd ºi de pe urma celormai bune lucrãri ale copiilor sã invit mamele laºcoalã. Am ales-o pe Mãrioara Motorojescucare avea la mine la ºcoalã doi copii ºi onepoatã, pe Sofia Doclean care avea trei copiila ºcoalã ºi pe Anuþa Dolamã, cu doi copii laºcoalã”.
,,Pãrintele spiritual” al ºcolii de artã naivãdin Uzdin în încheierea interviului menþio-neazã: ,,Þin sã mulþumesc celor ºase pictoriþe ºifamiliilor lor pentru cã au avut încredere înaceastã idee. Cu înþelepciunea ºi curajul lor aureuºit sã-ºi lumineze calea vieþii ºi prin nobilalor misiune au purtat faima Uzdinului pe toatemeridianele lumii”.
80
������ �� ����� �����
Am menþionat (în capitolul precedent) cãtoate au un început... dar care dupã un anumittimp se ,,decoloreazã” în memoria acelora careau fost implicaþi, fie direct, fie indirect, laapariþia unui fenomen cum este cel al picturiinaive din Uzdin. Poate cã tocmai întrunireatuturor documentelor scrise ºi reproduse dinmemoria mai multor persoane, va putea redaimaginea realã a unui început pus de-acurmeziºul în calea sfârºitului, în ,,Contribuþiila monografia pictoriþelor naive din Uzdin(II)”, Adam Doclean, omul cheie al acestuifenomen, în acest text apãrut în revista pentruLiteraturã, Artã ºi Culturã ,,Lumina” dinPanciova, nr. 3, anul 1997, fãcând o paralelãrespectiv introducându-ne în momentelegerminãrii picturii naive, începe cu activitateasecþiei de picturã a elevilor de la ªcoalageneralã din Uzdin, menþionând: ,,Astfel,câþiva ani în ºir am participat cu lucrãrile lor(ale elevilor n. n. ) la expoziþiile organizate deAsociaþia pedagogilor de arte plastice dinVoivodina, la care nu am obþinut recunoºtinþe.Am fost mulþumit cã foºtii mei colegi, care aufãcut selecþia lucrãrilor, au fost plãcutsurprinºi de tematica lucrãrilor ºi de coloritulspecific al mediului ambiant. Pânã când înprimãvara anului 1961, ducându-mã la ºcoalã,am observat câteva femei care purtau pestecãtrinþã o ’poºovaicã’ (ºorþ) albastrã cu florialbe. Ceva neobiºnuit, dar probabil folositor,sã nu se murdãreascã cãtrinþa. Am oprit câteva
dintre ele ºi le-am întrebat de unde aucumpãrat acele poºovãici. Mi-au rãspuns cã nusunt cumpãrate, ci sunt lucrate de Dãdicalu’Trinþu (Anuica Mãran). În aceeaºi zi, dupãce am terminat orele la ºcoalã, m-am dus laDãdica acasã sã vãd cum lucreazã acestepoºovãici ºi de unde ºtie toate acestea. De ladânsa am aflat cã toatã viaþa a cãutat sãlucreze ceva nou, sã scoatã forme noi care încãnu au fost vãzute la Uzdin”.
În continuare, profesorul Doclean îºideapãnã firul gândurilor: ,,Din cele auzite mi-am dat seama cã stau de vorbã cu o femeiefoarte priceputã în domeniul ornamentului.Apoi mi-a arãtat holul casei, pe pereþii cãruia apictat în culori de pãmânt câþiva îngeri,spunându-mi cã eu sunt primul om care seintereseazã de asemenea lucruri”.
O altã persoanã cheie în dezvoltarea, pro-pagarea ºi dezvoltarea picturii naive la Uzdineste, incontestabil, medicul Petru Dimcea, , om
81
VERSIUNILE UNUI ÎNCEPUT POSIBIL,,Nicãieri în alt sat sau în alt oraº din lume nu s-au gãsit astfel
de pictoriþe care prin fantezia ºi puterea artei lor sã opreascã,pentru o clipã, mersul vieþii, pentru a broda în culori ºi ritmaspectele frumosului... Nu cred cã în alt sat din lume sã existe oastfel de galerie ca în Uzdin... inaugurarea ei prezintã uneveniment mãreþ pentru acest sat ºi pentru toþi prietenii arteinaive”
!�� ��"���� # ����� % /0�+��������� 12 �����+��� 1345)
���� ����� ���� � ��� �����
om de culturã, scriitor, pictor... De la bunînceput a sprijinit moral, iar ulterior chiar ºimaterial, primii paºi ai picturii naive din Uzdin.Chiar ºi pictoriþele însele, în evocãrile lor demai târziu, pe lângã profesorul Doclean,obligatoriu amintesc ºi pe Petru Dimcea.Astfel, Mãria Bãlan menþioneazã: ,,Lasugestia domnului doctor, Petru Dimcea, mi-am încercat ’puterile’ în cele ale artei, debutulfãcându-mi cu un portret de femeie, care nu s-aprea bucurat de o criticã tocmai favorabilã dinpartea ’primului meu critic’, care a fost soþulmeu. Despre prima mea picturã carereprezenta un portret de femeie în portnaþional, mi-a zis cã este ’deformatã’.Urmãtoarea picturã a reprezentat un bãrbat,despre care acelaºi ’critic’ a zis ’cã |pareturmentat’. Rãspunsul lui Petru Dimcea a fostcã acest lucru nu deranjeazã, fiindcã deja înziua urmãtoare ’bãrbatul cu pricina’ se vatrezi”. Incontestabil însã, cele mai mari meriterevin lui Petru Dimcea pentru construireaGaleriei de artã naivã din Uzdin, devenitãulterior adevãrat ’loc de întâlnire’ a marilorpersonalitãþi din domeniul artei, politicii,culturii, care au vizitat pe parcursul aniloraceastã galerie.
Adam Doclean, pãrintele spiritualal picturii naive din Uzdin
Profesorul, pictorul ºi sculptorul, AdamDoclean, s-a nãscut în Uzdin în anul 1927, undeterminã ºcoala primarã, iar apoi urmeazãcursurile Liceului din Vârºeþ. Ulterior înscrie ºiterminã ªcoala superioarã de pedagogie, arteleplastice ºi limba românã. Se angajeazã pepostul de profesor de arte plastice în localitateanatalã, unde rãmâne pânã în anul 1973, cândtrece la Postul de Radio din Novi Sad, undelucreazã ca ziarist, iar ulterior este redactor-ºef
adjunct pentru culturã. Opera sa estecaracterizatã: de lucrãri cu ulei pe scândurã,sculpturã (portretul poetului Mihai Eminescudin Biblioteca din Uzdin) ºi de obiecte dinceramicã ornamentalã. A expus în cadrul uneisingure expoziþii de grup, ºi anume în anul 1962la Vârºeþ, expoziþie care ulterior a fost pre-zentatã ºi publicului din Begheiþi, Seleuº, Satu-Nou ºi Uzdin, iar la expoziþii colective a expusîn România, Grecia, Franþa (Paris), Italia,Egipt, Malaezia, Singapore etc. A semnat peparcursul anilor ºi numeroase scenografiipentru Teatrul de amatori din Uzdin, al cãruimembru a fost.
Într-un articol inspirat, publicat în,,Libertatea” din 5 aprilie, 1964, poeta Floricaªtefan menþiona printre altele: ,,Colegul meude ºcoalã, Adam Doclean, a înfiinþat în urmã cucâþiva ani o ºcoalã de pictori naivi, în Uzdin.Adam Doclean, ’lunganul” din ultima bancã,din clasa a VIII-a de liceu, cel ce desena mereupe caiete ºi blocurile de care nu se despãrþeanici o clipã, iatã cã încurajeazã þãrancele ºi leînvaþã a desena, a trage prima linie cu pensula,întocmai cum elevii de clasa întâi primarãînvaþã prima literã a alfabetului”.
82
În ceea ce priveºte începuturile picturiinaive din Uzdin, existã ºi alte versiuni, care nusunt contradictorii între ele, dimpotrivã vin sãadauge o cãrãmidã la edificiul de mai târziu, alfenomenului. Ioviþã Dalea, îºi aminteºte de uneveniment care a avut loc în faza imediatpremergãtoare apariþiei picturii naive:
,,Stãteam pe gardul bisericii, loc deîntâlnire al tuturor intelectualilor de pe atuncidar ºi al tuturor generaþiilor de atunci, dar ºidin prezent. Eram mai mulþi dar îmi amintesccã printre ceilalþi era ºi Petru Dimcea. Prinfaþa noastrã a trecut Anuica Mãran-Dãdicaþinând la braþ ceva ce semãna cu un tablou.Mai curios din fire dr. Dimcea a întrebat ce aresub braþ? – O picturã – a menþionat AnuicaMãran ºi a desfãcut pictura scoþând la ivealã oicoanã a Sf. Arhanghel. Cine este autorul? – aîntrebat în continuare dr. Dimcea. – ’Un marepictor’ – a rãspuns în glumã Anuica Mãran”.Ochiul format al domnului doctor care seîndeletnicea de altfel ºi cu pictura a observatimediat cã în spatele ’marelui pictor’ seascunde un adevãrat talent, care nu era nimenialtul decât viitoarea pictoriþã Anuica Mãran. Încontinuare dr. Dimcea a luat contactul cuprietenul sãu Adam Doclean, profesor de arteplastice care ulterior a luat contactul, atât cuAnuica Mãran, cât ºi cu alte femei din sat.
,,Povestea” este de altfel confirmatã ºi de SilviaDalea, care ulterior fiind preºedinte al Uniuniifemeilor din localitate a sprijinit puternic moralºi material dezvoltarea ulterioarã a fenome-nului uzdinean.
Mirjana Maluckov etnolog, bunã cunos-cãtoare a etnografiei ºi folclorului românilordin aceastã parte a Banatului, de altfel fostcustode al Muzeului Voivodinei din Novi Sad,într-o lucrare de referinþã, menþioneazã:,,Conform datelor primite de laadministratorul de atunci al Cãminuluicultural din Uzdin (este vorba despre anul1971) la secþia pictoriþelor, erau trecute 36 depicturi. De asemenea Cãminul dispune ºi de ocolecþie de 21 de pãpuºi îmbrãcate în tot atâteaporturi populare din Uzdin”.
Începutul activitãþii ,,ºcolii uzdinene”dateazã de prin anii 60, dar în legãturã cuînceputul ºcolii se oferã date contradictorii(Ioviþã Dalea vorbeºte despre medicul satuluica iniþiator ideatic, Oto Bihalji – Merin ºi IoviþãDalea menþioneazã cazul Anuicãi Mãran, careîntâmplãtor a cumpãrat culori). Având învedere cã autorul acestor rânduri (MirjanaMaluckov n. n.) a efectuat diferite cercetãrietnologice încã prin anul 1954, ,,adesea ampoposit la Uzdin ºi în baza informaþiilorpersonale am fost convinsã cã iniþiatorul ºcolii
83
CONTINUAREA FENOMENULUI ARTISTIC,,...arta plasticã – sculptura ºi pictura artiºtilor naivi” – þãrani
ºi muncitori amatori pe aceste meleaguri, are o tradiþie bogatã.Aceastã artã este specificã ºi o formã interesantã de exprimare însecolul XX, deosebitã de arta profesionistã ºi exprimã un raportdirect faþã de naturã ºi o poezie nealteratã. În Iugoslavia dupãcentrele de la Hlebinje în Croaþia, Covãciþa în Banat ºi Opariæ înSerbia, se alãturã ca ,,ºcoalã ” cu caracter deosebit Uzdinulnostru. Însã, este pentru prima datã cazul cã un numãr atât demare de femei – care pe lângã lucrãrile câmpului ºi casei – seocupã cu pictura ºi expun ca un grup omogen.
Lazar Trifunoviæ
de picturã naivã din Uzdin este AdamDoclean, care a depus multã bunãvoinþã,cunoºtinþe de specialitate ºi entuziasm, darincontestabil ºi ambiþii personale, pentru adezvolta munca pictoriþelor”.
,,În timpul când climatul pentru dezvoltareapicturii naive a fost prielnicã, Uzdinul a dispusde câteva condiþii importante pentru a aveasucces: tradiþia ºi obiceiurile prezente ºi portulpãstrat ºi nealterat, au oferit o cantitateenormã de material pentru fixarea narativã aanumitor teme care la un moment dat au avut obunã trecere, care s-a dezvoltat generaþii ºigeneraþii ºi aceasta pânã în zilele noastre pânãcând s-a pãstrat tehnica þesutului la rãzboi ºibroderitul, ceea ce a reprezentat un fond bogatde cunoºtinþe, care au permis femeilorcompunerea cu dibãcie a imaginilor ºipersonajelor, precum ºi combinarea culorilor.Toate acestea, orientate de anumite ambiþii ºidorinþe ale lui Adam Doclean, precum ºi cusprijinul unui grup de intelectuali locali, allucrãtorilor politici ºi sociali, au dat elanmuncii depuse de grup, care mai târziu adevenit cunoscutul grup al pictoriþelor dinUzdin.” .
Cã lucrurile nu au decurs tocmai aºa desimplu, au menþionat toþi cei implicaþi, fiedirect, fie indirect. ,,Trebuie menþionat de labun început – scrie autoarea – cã întreaga!activitate s-a confruntat cu destulã neîncredereºi rezistenþã. De exem-plu, soþii pictoriþelor nuau prea fost dispuºi sãdea bani soþiilor pentrucumpãrarea culorilor, apensulelor ºi pânzelorpentru picturi, aºa cãnumai datoritã spri-jinului acordat de colegi,cum ar fi: AdamDoclean, ºi al Uniunii
femeilor dinUzdin care auasigurat pri-mele culori ºipensule pentruactivitateasecþiei picto-riþelor s-areuºit”.
84
Unul dintreoamenii cei maimerituoºi pentrupropagarea pictu-rii naive dinUzdin, esteincontestabilIoviþã Dalea, carea venit în anul1969 la funcþia dedirector al Cãmi-nului cultural din
Uzdin, pe lângã care activa ºi Secþia depicturã naivã. Perioada directoratului luiIoviþã Dalea este incontestabil perioada ceamai activã a pictoriþelor naive, iar directorulDalea a fost pe atunci un adevãrat manager,care a ºtiut sã scoatã în evidenþã valoareainestimabilã a acestei ºcoli de picturã ºi încãde la bun început a reuºit sã liniºteascãspiritele nefaste ºi litigiile care au apãrut înrândul pictoriþelor. Expoziþiile s-au þinutlanþ, atât în þarã ºi strãinãtate, ceea ce avut undublu efect pozitiv: afirmarea deplinã apicturii ºi pictoriþelor din Uzdin ºi efectulfinanciar care a apãrut ca efect benefic ºifiresc ºi care a spulberat atitudinilenefavorabile ale membrilor familiei care auopus rezistenþã iniþial, tocmai datoritãacestui fapt.
������ ����
Vrând, nevrând, pentru elucidarea cât maiveridicã a începuturilor picturii naive la Uzdin,trebuie sã ne întoarcem la cei direct implicaþi înapariþia fenomenului de mai târziu. AdamDoclean, unul dintre principalii protagoniºti,vorbeºte despre obstacole, dificultãþi ºidilemele cu care s-au confruntat în perioadaincipientã: ,,Aºa au trecut mai multe zile îndilemã, ce sã fac ºi cum sã fac sã formez acestcerc de femei care sã se ocupe cu pictura. Unlucru mi-a fost clar, cã o sã întâmpinãmgreutãþi la alegerea celor mai bune femei carese pricep la desen. Apoi cum sã explic familieiîn care trãiesc aceste femei, ca ele sã se ocupecu ceva despre care pânã atunci nici nu auauzit. Iar, dacã deja am spus, m-am apucat sãselecþionez cele mai bune lucrãri ale copiilor,ajutate de mâna mamelor sau a bunicelor. Aufost foarte multe la numãr, dar am cãutat sã fiedin familii care pot sã înþeleagã menirealucrãrilor lor.
Din multe lucrãri am pus la o parte doar treicare au fãcut parte din câteva familii cu care amcrezut, cã pot sta de vorbã ºi fireºte sã fiuînþeles. Aceste trei familii au fost familiaMotorojescu (a lu Stanciu) cu care eram cevarude mai îndepãrtate. Cu Mãrioara ºi cu soþul ei
Sima am fost colegi de ºcoalã primarã dinUzdin. Apoi familia Doclean – cu care iarãºieram rude, cãci Doclenii în Uzdin sunt foartepuþini. Consideram cã voi putea sta de vorbã ºicu Anuþa ºi cu soþul ei Vasa Dolamã, familie încadrul cãreia era ºi un intelectual Gheorghe,coleg de-al meu activist cultural, iar Vasa cântala acordeon ºi era în orchestra Cãminuluicultural. Mãrioara Motorojescu a avut la minela ºcoalã doi copii, o fatã ºi un bãiat ºi o nepoatãpe care o ajuta la educaþia plasticã. SofiaDoclean a avut trei copii – douã fete ºi un bãiatla ºcoalã ºi Anuþa Dolamã a avut doi copii – ofatã ºi un bãiat”.
85
LUPTA CU MEDIUL SOCIAL ªI CU TINEÎNSUÞI
,,Aceastã picturã este mai strâns legatã de folclor decâtpictura naivilor din Covãciþa. Expresia lor este redusã deconcepþia colectivã a aspectelor populare. Este gingaºã ºi maiplãcutã, poate tocmai fiindcã a fost realizatã de femei. În mareafamilie a artiºtilor din lume, pictoriþele din Uzdin sunt unicele careconstituie un cenaclu creator feminin. Privind picturile compusede aceste þãrance, dupã muncã ori în zilele de sãrbãtoare ºiduminica, mi se pare cã întrezãresc o orchestrã de culori ºi formede o mare armonie internã. Aceastã orchestrã este dirijatã deputerea nevãzutã, a originii ºi legendei. Toate aspectele vieþii suntprefãcute de pictoriþele din Uzdin în semne ornamentale. Acestaeste specificul lor, forme, culori”.
!�� ��"���� # �����
În orice mediu, dar îndeosebi într-unulpatriarhal, orice lucru care deraiazã câtuºi depuþin de la obiºnuit, trezeºte inevitabilsuspiciuni, rezerve ºi o anumitã dozã de neînþe-legere. Nu este nimic nou. Deosebirile, fie ele ºicu un pas înainte de timpul în care apar,provoacã probleme celor în cauzã. Exempleleîn acest sens sunt numeroase, începând încã dincele mai vechi timpuri. Situaþie similarã s-aînregistrat ºi în cazul primilor paºi fãcuþi deprotagoniºtii picturii naive din Uzdin.
,,Cum ºi cu ce sã lucreze, a fost o altãproblemã – menþioneazã Adam Doclean, înContribuþie la Monografia pictoriþelor naivedin Uzdin. Dar, pentru tot materialul pe caretrebuia sã-l aibe trebuiau bani. Le-am rugat sãpunã bani de acasã pânã am sã gãsesc pecineva sã finanþeze aceastã activitate. Cãci letrebuiau fãcute rame, cumpãratã pânzã, pânzala rândul ei trebuia preparatã, apoi trebuiaucumpãrate culori uleioase ºi bineînþelespensule. Cheltuiala cam destul de mare, totuºia fost achitatã de ele înºile. O problemã apartea fost ce sã picteze?”
Despre temele abordate pe pânzele lor,vorbeºte ºi Mirjana Maluckov, când aminteºtecã unii pictori naivi, au continuat pe poteciledeja bãtãtorite de predecesorii lor: (MartinJonas), lucru la care se ajunge din cauza cãutãriitemelor. ,,Oricât ar fi de mare Uzdinul –
menþioneazã autoarea – acesta nu a pututrãmâne izvor inepuizabil de teme pentru toatepictoriþele. Din aceste motive adesea se repetã.Desigur cã fiecare dintre ele a pictat ’Nunta’,’Plecarea la bisericã’, ’Transportul zestrei’,’Botezul’ etc. Dar, acest lucru nu este rãu ºicineva trebuie sã le spunã. Atâta timp câtrãmân în limitele adevãratei lor naivitãþi, vordispune de prospeþime, de divertisment, fiindcãfiecare dintre ele coloreazã ºi deseneazã diferitvreun anumit detaliu din viaþa Uzdinului ºitocmai acel detaliu, dacã reprezintã uncrâmpei înregistrat din viaþã ºi în acelaºi timpreprezintã un document despre Uzdin,înseamnã exact ceea ce este , valoros în toatãpovestea. Fiindcã, Uzdinul meritã de la sine ºidin motivul folclorului pãstrat sã fie imortalizatdocumentar tocmai prin paletele cetãþencelorlui”.
Analizat mai amãnunþit, problema de faptnici nu este problemã. De altfel încã la bunînceput am menþionat cã visul, nu-i decât rea-litate, în pictura lor naivã aceste douã elementese întrepãtrund în asemenea mãsurã, încât estegreu de depistat ºi stabilit o linie distinctã întrereal ºi fantastic. Imaginaþia lor însã le-a acordatatenþia cuvenitã în egalã mãsurã, creând înacest mod o lume nouã, care trãieºte viaþa eispecificã, pe pânzele nemuritoare.
86
PAS CU PAS SPRE ÞELUL PROPUS,,Pictorul naiv se dedicã în întregime instinctului fundamental
uman de creare a ordinii ºi el îl identificã prin mijloacele saleformale ºi coloristice, ajungând la adevãrata mãiestrie esteticã.Ordinea economicoasã a tabloului ºi spaþiului este o trãsãturãesteticã prin care pictorii naivi adesea depãºesc cu mult peprofesioniºti.
Aceºtia au învãþat câte ceva de la ei ºi în pictura tinereigeneraþii vãd cum aceste principii primesc din nou o importanþã ºispaþiu de extindere, aºa cã adesea se observã o asemãnareneaºteptatã între pictura de azi ºi între noua realitate”
Clauss Jurgen Fisher
Ce poate un artist, indiferent de domeniu, sãabordeze în viitoarea sa operã? Foarte multmaterial autobiografic, mediul în care s-anãscut ºi a trãit, evenimente puternic întipãriteîn memorie, bucurii ºi necazuri, dar ºi foartemultã imaginaþie ºi fantezie, trãiri puternice,coºmaruri etc. Pentru toate acestea nu esteneapãrat nevoie de o pregãtire ºcolarãprealabilã. Fiecare trãieºte ºi concepe în felulsãu unic ºi irepetabil aceste segmente ale vieþiiºi le interpreteazã din propriul punct de vedere,la un nivel intelectual mai ridicat sau mai puþinavansat. Trãirile unor evenimente sunt la fel deputernice, indiferent de gradul de pregãtireºcolarã, de nivelul cultural sau intelectual ºi înacest caz diferã doar forma ºi tehnica de lucru.De aceea a ºi apãrut pictura naivã ºi s-a alãturatartei plastice mondiale.
Toate aceste elemente au fost prezente ºi înmediul în care a încolþit ideea picturii naive laUzdin. Totul a fost la îndemâna fiecãrui sufletartistic. Trebuia doar ,,prins din zbor” ºiaplicat. Oricum, întreaga poveste nu a fost chiaraºa de simplã. Adam Doclean, despre acesteteme ºi dileme, menþioneazã: ,,Le-am spus cãviaþa lor pe parcursul anilor este o adevãratãpoveste, plinã de evenimente care se pot punepe pânzã, fãrã ca cineva sã le dea ideea ce ºicum”. Fãrã intenþia de a comenta celemenþionate, totuºi se pare cã a fost nevoie cacineva sã le explice acel ,,cum?” Fericirea a fost
cã aci s-a aflat omul potrivit la locul potrivit, întimpul tocmai prielnic. ªi, iatã cã având toateaceste elemente, ,,aventura” a putut începe.,,Despre aceasta am discutat de foarte multeori, fiindcã tematica principalã în tablourilelor trebuia sã fie legatã de un eveniment, sãprezinte o problemã – vãzutã în culori. Astfelam început fãrã sã ºtiu dacã picturile lor vor fireuºite sau nu” – a spus în continuare AdamDoclean.
Pe lângã toate cele menþionate, ºi climatulsocial ºi cultural la momentul respectiv eraprielnic. Ideea a fost sprijinitã, acceptatã ºisusþinutã de intelectuali care se bucurau de multprestigiu ºi respect în mediul respectiv: AdamDoclean, Petru Dimcea, Todor Creþu,Gheorghe Lifa, Alexandru Oprici etc.Succesul, însã ºi valoarea au depinsincontestabil de munca ºi talentul celor încauzã: pictoriþele Anuica Mãran, Mãria Bãlan,Sofia Doclean, Mãrioara Motorojescu, AnuþaDolamã, Florica Cheþ etc.
87
VÂNTURI PRIELNICE BÃTEAU PE ATUNCI,,Viaþa de pe pânzele acestor þãrance este prezentatã de cele
mai multe ori ca sãrbãtoare, probabil ºi din motivul cã pentru eleactul de a picta avea un caracter de festivitate – care merita totrespectul. Tradiþia colectivitãþii aici, la Uzdin, s-a menþinut celmai mult. Pânzele acestor pictoriþe sunt puternic legate între ele,atât la nivel de expresie, cât ºi în privinþa coloritului”.
Miroslava Boškoviæ ºi Milica Mašireviæ
Cu toate cã termenul ,,economie de piaþã”pe timpul începuturilor picturii naive la Uzdin,era ceva necunoscut, în practicã o problemãaparte a reprezentat-o ºi partea financiarã ºiaceasta din douã aspecte: ,,investiþiile” careurmau fãcute în culori, pensule, pânzã, rameetc. iar pe de altã parte incertitudinea renta-bilitãþii întregii ,,afaceri”. În primul caz ainterveniT Uniunea Femeilor din localitate careau asigurat cele necesare, aºa cã ideea urma sãprindã încet contururile încolþite în imaginaþiaspiritului artistic. Partea cealaltã însã trebuia sãmai aºtepte realizarea. Dar, destul de repede avenit ºi aceasta. O altã laturã deosebit deimportantã pentru reuºita de mai târziu a fost,,ieºirea din anonimat”, ceea ce presupuneaieºirea din cadrele locale, iar apoi – ,,ofensiva”de mediatizare. Lucrurile pe parcurs au începutsã se deruleze de la sine ºi toate pãtrãþelelemozaicului au început sã se aºeze la locul lor,formând fenomenul uzdinean de mai târziu. Încursul iernii 1961/1962 viitoarele pictoriþenaive din Uzdin au dat dovadã de multãhãrnicie ºi seriozitate, aºa cã primii vestitori aiprimãverii au venit cu mai multe tablouri,adevãrat lucrate (ca orice lucru de început) cudestulã stângãcie. Dar, firul fenomenuluicromatic ºi-a început depãnarea. Norocul a fã-cut ca în primãvara anului 1962, sãptãmânalul,,Libertatea” sã organizeze la Vârºeþ oexpoziþie de picturã la care pe lângã ,,pictorii de
meserie”, au expus lucrãrile lor ºi pictoriþelenaive din Uzdin.
88
FENOMENUL PÃTRUNDE-NCET ªI ÎNMEDIILE DE INFORMARE
,,Toate picteazã în mod obiºnuit tradiþionalul mod deviaþã, în acest fel împotrivindu-se dispariþiei rapide alacestuia. Ca adevãraþi cronicari ai timpului, ele, vor sãfixeze ºi sã rãpeascã din ghearele uitãrii bogãþia ºivarietatea obiceiurilor româneºti, tezaurul folcloric,tradiþionalele caracteristici ale modului de viaþã alconsãtenilor”.
Nebojša Tomaševiæ
��0� ������������� �� $��� ������
Pentru prima datã în presa de la noi seaminteºte despre pictoriþele þãrance din Uzdin.,,Libertatea” din 1 aprilie 1962 aduce o ºtirescurtã despre expoziþia organizatã la SocietateaCulturalã ,,Petru Albu”, întitulatã ,,Primuldebut succes” (inter titlu ,,Expoziþie de artãplasticã”), autorul ªtefan Laza menþioneazã:,,Duminica trecutã la Vârºeþ a fost trasatãdefinitiv fizionomia ’secþiei’ amatorilor de artãplasticã a acestei societãþi culturale. La ºedinþade constituire pe lângã unii desenatoricunoscuþi ca Mihai Condali, Petru Marina,Alexandru Pascu ºi Adam Doclean, auparticipat ºi unii amatori din rândul þãranilornoºtri ca Anuica Mãran ºi Mãria Bãlan dinUzdin...”.
La vernisajul expoziþiei au fost prezente ºipictoriþele amintite, fiind aceasta prima lorieºire în lume, cu noul lor statut. Expoziþia afost ulterior organizatã în mai multe localitãþide la noi: Satu Nou, Seleuº, Uzdin ºi Begheiþi.Peste tot au stârnit curiozitatea vizitatorilor, dardeocamdatã numai atât. Oamenii de rând, dar ºicei iniþiaþi cât de cât în acest domeniu, erau puºiîn încurcãturã, neºtiind ce atitudine sã ia. Aufost în schimb persoane care au observatimediat apariþia unui fenomen, a unui ,,ceva”nemaiîntâlnit pânã atunci pe meleagurilenoastre. Despre acest lucru vom vedea maitârziu din textele publicate de Mihai Condali,de exemplu, care în modul sãu subtil a depistatvaloarea noii arte.
La început s-a cam evitat sã se scrie desprevaloarea sau nonvaloarea picturii naive dinUzdin. Adevãrat cã nici nu prea erau oameni,sau mai bine zis critici de artã care sã vorbeascãcompetent despre acest fenomen. Chiar ºi maitârziu, evenimentele erau doar înregistrate, fãrãnote critice. Iatã ce scria mult mai târziu, chiardupã afirmarea deplinã a pictoriþelor naive dinUzdin, Mirjana Maluckov: ,,Nu este locul sã nedãm pãrerea despre valoarea acestei picturi
naive. Vorbim despre un anumit fenomen dintr-un anumit mediu. Evident cã în acest caz estevorba despre întrunirea mai multor elementecare au prezentat o condiþie a succesului demai târziu: bogãþia motivelor folclorice care înperioada modernã au o trecere bunã;descurcarea ºi dibãcia, chiar ºi un simþ pentrumanagement, atât a celor ce picteazã cât ºi alacelora care organizeazã expoziþiile ºi sprijinãmunca acestora;...”.
89
Talentul este asemenea unui diamant:neºlefuit rãmâne doar o simplã pietricicã.Pentru a-l aduce în faza de a iradia, splendoare,luminã ºi frumuseþe este nevoie de muncã,pricepere ºi dibãcie. Adus odatã în formãdefinitivã, rãmâne veºnic ,,ca un diamant”.
Indiferent de stângãcia iniþialã, decunoºtinþele sumare din domeniul artelorplastice ºi de tehnica precarã a desenului, încãde la bun început, un ochi bine format ºi unspecialist în materie a putut depista talentulascuns al pictoriþelor din Uzdin. Piatranearãtoasã era pe cale de a deveni diamant. Deaici a reieºit ºi curajul de a continua pe caleapornitã, de a persista în munca începutã, cuconvingerea fermã cã, odatã ºi odatã, opera lorse va bucura de prestigiul bine meritat, graþievalorii inestimabile, dovedite ulterior de atâteaori. Dacã la început au fost doar douã pictoriþe(Anuica Mãran ºi Mãria Bãlan), ulterior s-aualãturat altele ºi altele: Anuþa Dolamã, SofiaDoclean, Mãrioara Motorojescu, Florica Cheþ,Florica Puia, Viorica Iepure, Ana Onciu,Steluþa Þãran etc. ,,Echipa” era formatã, muncade iniþiere în cele ale artelor plastice a început,aºa cã de la bun început, spre deosebire depictorii naivi rãzleþi din alte pãrþi, grupul depictoriþe naive din Uzdin îºi creeazã o imaginede sine ºi o caracteristicã aparte, deosebitã detoate celelalte de pânã atunci. Datoritã acestuilucru ºi datoritã muncii de iniþiere conduse deprof. Adam Doclean, primeºte denumirea deªcoala de picturã naivã din Uzdin, ºi ca ataredevine cunoscutã pe meridianele lumii. Încadrul acestei ºcoli s-a gãsit loc pentru toþi ceicare doreau sã-ºi ,,încerce forþele” în acest do-meniu, ,,examenul de admitere” nefiind susþi-nut la începutul ,,ºcolarizãrii”, ci pe parcursulanilor. Succesul, promovarea ºi valoarea, s-audesfãºurat de la sine, unele pictoriþe urcând pe
cele mai înalte piedestale ale artei naivemondiale, altele rãmânând un etaj mai jos, iaraltele (sau alþii) lãsându-se bãtuþi în lupta cusarcinile ºi solicitãrile impuse de concurenþanemiloasã. Indiferent de toate acestea, precumºi de faptul cã munca ºi lansarea în orbita feno-menului pictural încã în faºe, mergea pe lângãmodul colectiv, ºi în mod individual, fãcândabstracþie de unele litigii iscate, se pare cã aînvins pânã la urmã conºtiinþa cã numai împre-unã, ca grup omogen se va reuºi. Ca ºcoalã depicturã naivã, pot rezista în timp ºi pot scoate laivealã tezaurul artei populare din Uzdin, dar ºipropriul talent.
Un coleg de facultate, în anii studenþieimenþiona cã pentru el un secret nu esteinteresant dacã nu-l divulgã ºi altora. ªcoala depicturã naivã din Uzdin nu a fost un secret,motiv în plus pentru care trebuia popularizatã,mediatizatã ºi pusã la îndemâna tuturor iubi-torilor de frumos. Toate bune ºi frumoase! Tre-buiau însã antrenaþi ºi cei însãrcinaþi cumisiunea informãrii ºi publicitãþii. Deocamdatãîn presã pãtrundeau însã destul de greu, cuconsemnãri vagi ºi superficiale. Pe undeva eraºi normal. Trebuia sã se petreacã un evenimentcare sã ,,zguduie” temelia opiniei publicepentru a putea începe avalanºa. Pânã atunciunica publicitate se fãcea în ,,Libertatea” careînregistra ecoul expoziþiilor de pe sate. Deja depe acum însã, în urma ecoului stârnit ºi al inte-resului manifestat de aceste expoziþii destul demodeste, cu un uºor fior de complex deinferioritate, chiar, bucuria succesului relativ,respectiv faptul cã nu s-a ajuns la eºec, se puteaasemui speranþei ºi bucuriei celor rãtãciþi pemare care în clipe de deznãdejde strigã:,,Pãmânt la orizont!”.
90
,,PÃMÂNT LA ORIZONT!”,,Este o picãturã de basm.”
Salvador Dali
Ceea ce presa n-a consemnat, practic nici nu
s-a întâmplat – maximã care oricât ar fi de
tendenþios spusã de cei direct implicaþi,
conþine, trebuie sã recunoaºtem, ºi un dram de
adevãr.Fenomenul picturii naive din Uzdin, a
început sã treacã din anonimat în expoziþii, dinexpoziþii pe coloanele ziarelor, apoi în galerii,sã pãtrundã de la sat la oraº, din cadre regionalespre spaþii mai largi, ca apoi sã-ºi înceapãincursiunea pe meridianele globului.
Încã în faºe, pictura naivã din Uzdin, pentrua deveni cunoscutã ºi apreciatã la adevãratavaloare, trebuia sã spargã ºabloanele unuimediu restrâns, încã dominat de patriarhalism.Din nou destinul, împrejurãrile fericite, saunorocul, dupã spusele lui Adam Doclean, aujucat un rol esenþial pentru spargerea barierelor.,,În toamna anului 1962 am împachetat câtevatablouri ºi m-am dus la Belgrad sã caut oinstituþie care sã mã îndrumeze ce sã fac maideparte”. ( ,,Lumina 1997/4” ,,Contribuþii lamonografia pictoriþelor naive din Uzdin”).,,Dar când soarta (dacã existã) îºi amestecãdegetele în viaþa unui om, concret în activitateamea, ºi nu m-a lãsat pãgubaº.
M-a îndemnat sã merg înainte mai departe.În timpul acela eram secretar al Clubului defotbal ’Unirea’ din sat, iar pe atunci aveam unantrenor din Belgrad care s-a numit DimitrijeGoluboviæ ºi pe care noi cei de ia Uzdin l-amporeclit Guga... Pe el l-am rugat sã vadã dacãcunoaºte pe cineva de la Galeria Centruluicultural din Belgrad. Nu dupã mult timp mi-aspus cã directoarea Galeriei este o oarecareLjilja Kušiæ, care de altfel este fosta lui colegãde liceu” – menþioneazã Adam Doclean.
Astfel se poate spune cã – avalanºa s-apornit. Cu câteva dintre cele mai reprezentativepicturi, Adam Doclean s-a deplasat la Belgradunde a fost primit foarte bine ºi unde au stabilitca în luna martie 1963 sã organizeze o expoziþiea pictoriþelor naive din Uzdin. Pentru alcãtuireacatalogului s-au deplasat la Uzdin doi custozi,iar Ivanka Beševiæ, ziaristã la revista,,Ilustrovana Politika” (ulterior profesor delimba ºi literatura sârbã la Uzdin), a scris unreportaj.
A ajuns în sfârºit ºi ziua ,,D”. Expoziþia a
fost vernisatã de însãºi Ljilja Kušiæ, iar în urma
vernisajului pictoriþele au fost practic asaltate
de ziariºtii curioºi. Cu aceastã ocazie custodele
Stanislav �ivkoviæ a declarat cã ,,s-a întâmplat
un fenomen”. Pe lângã marele succes câºtigat în
rândul iubitorilor de artã, al ziariºtilor ºi al
specialiºtilor în domeniu, nu a lipsit nici efectul
material: anume toate picturile expuse au fost
vândute, ba chiar ºi cele aduse ca rezervã,
pentru orice eventualitate. Una din picturi, ºi
anume a Mãrioarei, Motorojescu, a luat drumul
strãinãtãþii, lucru deosebit de important pentru
activitatea ºi continuitatea de mai târziu.
Drumul fãrã de întoarcere al succesului a
început. S-a mers încet pentru a ajunge departe.
Perseverenþa ºi eforturile nu au fost fãcute în
zadar. Uºile au fost larg deschise ºi nimeni nu a
mai putut ezita în faþa tentaþiilor. Prejudecãþile
incipiente s-au spulberat ca niºte balonaºe de
sãpun. Cotidianele de mare tiraj din Belgrad,
dar ºi celelalte medii de informare au con-
semnat evenimentul, iar ecoul produs a depãºit
graniþele þãrii.
91
AVALANªA AFIRMÃRII S-A PORNIT
Ezitarea, neluarea deciziilor ºi nesiguranþade sine, sunt reflexia directã a necunoºtinþei decauzã, a temei de necunoscut ºi a imposibilitãþiide a reda în mod cert o realitate. Întârziereadecizii de regulã duce la opþiunea ºi reziliatul,tocmai contrar celui scontat. Este dovedit ºicunoscut faptul, de exemplu, cã atunci când unjucãtor de fotbal executã o loviturã de launsprezece metri, dacã nu este decis în care colþsã plaseze mingea, de regulã aceasta terminã înmâinile portarului, în barã, sau cine ºtie peunde. Similar se întâmplã ºi în alte domenii.
Apariþia fenomenului picturii naive dinUzdin, la apariþia sa a fost tratat de mass media,exact ca lovitura de la unsprezece metri de unjucãtor nedecis. Ziariºtii în cauzã n-aveau deunde sã cunoascã ºi sã depisteze ceea ce s-aîntâmplat, trebuia, inevitabil mai întâi sã-ºispunã cuvântul oamenii de specialitate ºi dindomeniu, ca apoi evoluþia sã fie urmãritã pemãsura pe care o meritã.
Pentru prima datã în presã se aminteºtedespre pictoriþele naive din Uzdin însãptãmânalul ,,Libertatea” din 1 aprilie 1962 ºiaceasta foarte succint. Anume într-un articol cusupra titlul ,,Din activitatea S. C. Petru Albudin Vârºeþ” întitulat ,,Primul debut succes”(înter titlul ,,Expoziþie de artã plasticã”),autorul textului ªtefan Laza menþioneazãprintre altele: ,,Duminica trecutã la Vârºeþ afost trasatã definitiv fizionomia ’Secþiei"amatorilor de artã plasticã a acestei Societãþi
Culturale. La ºedinþa de constituire pe lângãunii desenatori cunoscuþi ca Mihai Condali,Petru Marina, Alexandru Pascu ºi AdamDoclean, au participat ºi unii amatori dinrândul þãranilor noºtri ca Anuica Mãran MãriaBãlan din Uzdin...”.
Dupã ceva mai bine de douã luni, mai precisîn 10 iunie 1962, tot pe paginile ,,Libertãþii”apare reproducþia unei picturi semnate deAnuica Mãran, ºi anume ,,Nevasta” picturãlucratã în ulei pe pânzã.
La numai douã sãptãmâni mai târziu, în nr.din 24 iunie 1962 autorul Boris Safareviæ, înarticolul ,,O expoziþie de luat în seamã”, doaraminteºte cã a vernisat ºi o expoziþie de artãnaivã. Expoziþia aceasta a fost vernisatã înurma expoziþiei artiºtilor naivi, astfel cãpublicului s-a oferit ocazia de a cunoaºtevariantele; preocupaþii ºi diferitele vederi aleartiºtilor minoritãþii noastre.
Dupã cum se poate vedea, presa a început sã
urmãreascã mai îndeaproape, evenimentele din
aceastã sferã nouã de activitate în rândul
minoritãþii române din Voivodina. Indiferent
de faptul cã ºtirile sunt scurte, succinte ºi fãrã o
abordare mai profundã a viitorului fenomen,
pentru urmãrirea, lansarea ºi consemnarea
pentru viitoarele generaþii, acestea reprezintã
un material documentar deosebit de preþios.
Aceste femei deosebite, arta lor ºi ecoul produs
mai târziu, au meritat pe deplin acest lucru.
92
COCOªUL UZDINEAN COLINDÃ LUMEA
,,Vei muri printre manuscrise ºi cãrþi îngãlbenite Poate cucapul rezemat de-o picturã din Uzdin Pãrãseºte frigul, boala,sãrãcia cu visele-mpletite Pe toate le-ai luat de bine în toate aitrãit din plin”.
Florica ªtefan, ,,Realitatea poeticã”
Aºa cum în picturile lor se amestecãrealitatea cu legenda, acum la distanþa de cincidecenii, vorbind de început ºi istoriat, estenormal sã aparã ºi unele susþineri, convingeri ºideclaraþii cu un uºor iz de legendã, care sedatoresc atât celor direct implicaþi în fenomen,cât ºi acelora care au fost mai mult sau maipuþin martori oculari, dar care ,,îºi aduc bineaminte” de tot ce s-a întâmplat. Aºa a apãrutpovestea nostimã cu culorile Anuicãi Mãran,care, neîndrãznind sã picteze în vãzulcasnicilor, a ascuns culorile în ºopronul oilor,care, dând de ele, s-au ,,auto pictat” aºa cã într-o dimineaþã au apãrut în toate culorilecurcubeului, arãtând de parcã au coborât de pepicturile ulterioare ale pictoriþelor naive dinUzdin. Nu mai puþin nostimã este povestioara(de data aceasta cu o bazã realã, dar nu lipsitãde umor) în legãturã cu echipajul naveicosmice, ,,Apollo” care a poposit la Uzdin, înanii când aceastã localitate nu era legatã cu oºosea asfaltatã de restul lumii.
La întrebarea soþului Floricãi Puia, cum sesimt la Uzdin, cei în cauzã au rãspuns:,,ca pelunã” – referindu-se la gropile prin care astrãbãtut maºina cu care s-au deplasat.
Vãzând un portret de bãrbat (una dinprimele lucrãri ale Mãriei Bãlan) soþul, picto-riþei de mai târziu, a comentat ,,pare camturmentat”- lucru care pe autoare n-a lãsat-oindiferentã, aºa cã a povestit despre ,,primacriticã primitã” lui Petru Dimcea, unul dinsusþinãtorii de bazã ai picturii naive la Uzdin. -,,Nu-i nimic – rãspuns acesta – mâine se va
trezi, iar dacã vaavea dureri de capîl trimiþi la mine”.
Dar sã nereîntoarcem laizvoarele scrise,care au consemnatºi urmãrit la timpulrespectivdesfãºurareafenomenului,
,,Galerie depicturã naivã laUzdin” este titlulunui articol apãrut
93
LEGENDELE SE ÞES ÎN REALITATE
în ,,Libertatea” din 22 iulie 1962 – ,,Expoziþiaamatorilor de picturã din cadrul SocietãþiiCulturale ’Petru Albu’ din Vârºeþ, în turneulînceput prin satele noastre a trecut de la Uzdinla Satu Nou. Fãrã îndoialã cã aceastã scurtãºtire ar fi trecut neobservatã, dacã ecoul pecare 1-a avut a Uzdin, dar mai alesperspectivele deschise pentru viitor, nu arîntrece chiar aºteptãrile”.
Este interesantã aceastã remarcã, fiindcãunii autori clarvãzãtori au întrezãrit de peatunci fãgaºul pe care o va lua acest fenomen.Dupã toate cele autorul textului citat, esteMihai Condali (semnat cu inþialele M. C.) careîncã de pe atunci vedea vitorul hãrãzit acesteipicturi ºi al acestor femei.
,,Fãrã îndoialã cã la expoziþia plasticiinaive mondiale, care se va þine anul viitor înþara noastrã, pot fi expuse fãrã nici o ºovãialãºi unele tablouri iscãlite de artiºtii noºtrinaivi.” Autorul în continuare aminteºtetablourile, care ar putea fi expuse în oricegalerie de artã naivã, ,,umãr la umãr” cutablourile pictorilor deja afirmaþi din domeniulacestui gen de picturã. Sunt enumeratetablourile ,,Zestre de nuntã” de Anuica Mãran,,,Port de iarnã” de Mãrioara Motorojescu ,,Înstradã” de Anuþa Dolamã...
,,Toate aceste tablouri – menþioneazã încontinuare autorul – poartã adânc într-înseleamprenta originalã a satului nostru, zugrãvindcu cãldurã ºi cu multã înþelegere viaþa defiecare zi a þãranului, uliþele largi ale satului,obiceiurile ºi portul, câmpiile cu turmele ºidrumurile albe pe care trece încãrcat un car cugrâu. Toate dovedesc cu tãrie cã începuturilepicturii, noastre naive îºi au izvorul în însãºiviaþa ºi caracteristicul satului nostru.Cunoscând izvoarele ºi folclorul ne dãm seamacã o astfel de apariþie nu a apãrut spontan ci amocnit de cine ºtie când în sufletul þãranceicare a ºtiut sã brodeze cu atâta mãiestrie, înnopþile lungi de iarnã, cãtrinþa ºi ciupagul...”
94
Arta se naºte din artã. O poveste, o legendã,
un cântec, pot servi într-o mai mare mãsurã ca
element de inspiraþie unui pictor, fie academic,
amator sau naiv. Nu existã artist fãrã pãrinþi –
spune Henry Moore. ,,Eu ºi generaþia mea am
pictat de parcã am inventat pictura ºi arta, de
la început ºi parcã înaintea noastrã n-a existat
nimic” - declara Pablo Picasso. Nimic nu e ce
n-a mai fost - zice Ecleziastul. Dar, totuºi
fiecare vede lucrurile în felul lui propriu. Se
spune cã pictura aºa cum se naºte, aºa ºi moare.
Arta în schimb trãieºte veºnic, peste timp. Arta
naivã din Uzdin nu a început cu prima picturã.
Ea a mocnit secole ºi secole, sa cimentat în
sufletul ºi conºtiinþa oamenilor, s-a dezvoltat ºi
ºlefuit, ca sã aparã dintr-odatã purã ºi în
totalitatea frumuseþii ei. Aºa au fost primele
picturi ale pictoriþelor din Uzdin, aºa a rãmas în
majoritatea cazurilor, candidã ºi nealteratã. În
faþa unei asemenea picturi nu au putut rãmâne
indiferenþi bunii cunoscãtori ai valorilor
autentice. Aºa se explicã succesul extraordinar
ºi ecoul pe care 1-a avut expoziþia de la
Belgrad, din 24 februarie 1963, vernisatã în
Galeria Centrului Cultural de pe Terazije.
Marile cotidiene belgrãdene ºi iugoslave
,,Politika”, ,,Borba”, dar ºi celelalte mijloace
de informare n-au scãpat momentul. Însoþit de o
fotografie a celor ºase pictoriþe (Florica Cheþ,
Sofia Doclean, Anuþa Dolamã, Anuica Mãran,
Mãria Bãlan ºi Mãrioara Motorojescu) în
articolul din ,,Politika” din 26. 02. 1963 s-a
consemnat: ,,În imagini ºi cuvinte” (supra titlu),
,,Naivele” (titlu) ,,Zilele acestea la Centrul
Cultural din Belgrad a fost aniversatã o
expoziþie puþin neobiºnuitã a pictoriþelor naive
- þãrãnci din Uzdin. În ziua vernisajului acestea
au apãrut în faþa publicului, în port naþional.
Picturile lor au trezit destul interes, au fost
vândute deja din prima zi. Dupã Belgrad,
expoziþia va fi organizatã ºi în alte oraºe din
þarã...” O zi mai târziu acelaºi cotidian vine cu
altã ºtire intitulatã ,,Prin galeriile
Belgradului”, ,,ªase pictoriþe din Uzdin”, care
pe unde vesteºte fenomenul ºi-i contureazã
caracterul. ,,Iugoslavia, în ultimul timp a dat o
serie de artiºti naivi, grupuri întregi, dacã nu
chiar ºi ºcoli. În opera lor adesea, se poate
descoperi atâta îndemânare ºi rutinã, încât
vizitatorul pe drept se poate întreba, în ce
mãsurã aceºtia sunt ’naivi’ ºi cât de motivatã
este aceastã denumire. Poate cã ar fi mult mai
adecvatã denumirea de ’artã þãrãneascã’
fiindcã majoritatea dintre aceºti artiºti provin
de la þarã.
95
,,NU EXISTÃ ARTIST FÃRÃ PÃRINÞI”
����� �������� � ,!,!6'0'� '7��89$8����� � ��������� .������ ���
Aceastã dilemã se poate, întemeiat, pune ºi
în cazul unui grup nou de pictori naivi,
respectiv pictoriþe din Uzdin, sat românesc din
Banat. Este vorba despre un grup de ºase
pictoriþe, format de Anuica Mãran; dar acesta
deja în picturile membrilor ei dã dovadã de o
asemenea siguranþã ºi sentiment artistic, care
aproape cã depãºeºte aceastã noþiune de
’naiv’. De fapt acest proces se întâmplã, de
regulã în cazul tuturor pictorilor naivi care-ºi
încep o asemenea carierã artisticã, fiindcã ei
încep sã se intereseze de acest domeniu, încep
sã înveþe ºi în acest mod deraiazã de la
atitudinea iniþialã a naivitãþii. Grupul
pictoriþelor din Uzdin dispune deje de o
fizionomie a unei ºcoli naive. Toate ele
seamãnã una cu cealaltã, fiindcã toate prezintã
aceleaºi motive din viaþa satului românesc, de
la unele figuri în port viu colorat, pânã la unele
scene care întrepãtrund aceastã viaþã la þarã.
Cert este cã Mãrioara Motorojescu ºi Sofia
Doclean manifestã interes pentru un colorit în
care nuanþele sunt aproape distilate în
combinaþii plãcute, sonore ºi mobile, legate
adesea de arhitecturã.... în pictura lor din viaþa
satului, într-o anumitã asemãnare a expresiei
ºi rezultatelor, se oglindeºte încã o miºcare a
artiºtilor naivi, care are condiþii sã primeascã
un caracter de ºcoalã ºi ca întreaga imagine a
artei naive sã o coloreze cu noi accente”.
Tot legat de expoziþia de la Belgrad, la
câteva sãptãmâni apare o ºtire scurtã, dar
deosebit de semnificativã, în ,,Libertatea”, în
care autorul I. D. (dupã toate cele Iova Dalea
n.n.) menþioneazã ,,Vizitând expoziþia de
picturã a naivelor de la Uzdin. Mme. Collete
Jankoviæ, corespondentã a Muzeului uman de
pe lângã Muzeul de istorie naturalã din Paris,
a rãscumprat o pânzã a pictoriþei naive
Mãrioara Motorojescu. Fãrã îndoialã – o
însemnatã afirmare”. Este prima picturã a unei
pictoriþe naive din Uzdin care a luat calea
strãinãtãþii.
96
������ ��� :������ �� ���� ����� �,;,; �������� ��� '(���
De ce au început sã picteze? De ce chiar laUzdin? Nu era oare mai bine dacã se înde-letniceau cu altceva?... Iatã o mie ºi una deîntrebãri pe aceeaºi temã, puse atât înmomentele pioniereºti, încã confuze ºi pline deincertitudine, dar ºi acum dupã 40 de ani deactivitate ºi succese ieºite din comun ºiafirmare deplinã. Dar, gândind la rece, fiecareare dreptul sã întrebe ºi sã se întrebe. Acestlucru, însã, nu înseamnã cã neapãrat cinevatrebuie sã dea rãspuns la asemenea întrebãriinspirate sau mai puþin inspirate. Dacã, plecãm,însã de la premisa cã pictoriþele naive din Uzdinºi pictura naivã în general, doar au transpus pepânze din folclor ceea ce anterior fãceau într-oaltã ,,tehnicã” ºi cu alte mijloace, ne putemîncadra în ºabloanele unilateral utilizate, într-un sens foarte îngust de concepere a artei ºi afenomenului picturii, naive din Uzdin.
În natura omului obiºnuit cu oferireavalorilor artistice este de a-ºi extinde ºi lãrgisfera orizontului artistic, cãutând permanentnoi spaþii ºi forme. Când apare un fenomen,este de la sine de înþeles cã fiecare vrea ºi poatesã interpreteze în felul sãu. Dar, nu trebuie sãuitãm cã adevãrul existã permanent ºi dintotdeauna, minciuna doar trebuie inventatã. Dinpuzderia de adevãr, de certitudine ºi fapteconcrete, minciuna n-a avut ºansa nici mãcar dea încolþi. Dar, vorba ceea: ,,De gustibus nondisputandum”, sau spus mai pe româneºte,,într-un limbaj modern – ,,faptele vorbesc”. Bachiar ºi mai mult decât atât. Încã din perioada,
pe când era în faºe, au început sã se punãîntrebãri ºi de altã naturã, fireascã pe undeva,cum ar fi aspectul economic. Astfel, în,,Libertatea” din 7 aprilie 1963, autorul semnatcu iniþialele S. Spãriosu, în articolul intitulat,,Obiecþiuni asupra rentabilitãþii în artã”, dupão introducere succintã se menþioneazã: ,,Spredeosebire de felul în care a fost la timpul sãuînregistratã de cãtre opinia noastrã publicãapariþia acestor ºcoli mai vechi de picturãnaivã, debutul uzdinenþelor a fost însoþit ºi de ouºoarã notã de senzaþionalism jurnalistic, caredenotã prezenþa spiritului practic comercialistal managerilor, care niciodatã nu întârzie a-ºioferi serviciile oricând este vorba undeva devreo activitate artisticã. Natural cã manageriiau ºi însuºirea pozitivã de a scuti pe artiºti deneplãcute târguieli în momentele delicate alevalorificãrii financiare a diferitelor opere deartã, dar totuºi este mult mai puternicãimpresia de parazitism pe care o fac”.
Partea ºi efectul economic, al apariþieipicturii naive din Uzdin, ºi nu numai, s-a impus,de fapt încã de la bun început. Este ºi normal,dacã ºtim ºi ne amintim, cã problemelefinanciare au urmãrit încã de la bun începutapariþia fenomenului, þinând cont de faptul cãaceastã ,,distracþie” nu a fost ºi nu este tocmaiieftinã. Trebuiau ºi trebuie procurate culori,pânze, pensule, irosit timpul care se puteafolosi în atâtea alte activitãþi, cu efect economicimediat vizibil. Presiuni se fãceau bineînþeles ºidin partea membrilor familiei, neobiºnuiþi cu
97
SÃ FIE LOC DE ÎNDOIALÃ?,,Astfel, povestea din Uzdin e cea mai mare poveste – Uzdinul
e primul sat în care are loc corida câinilor, primul în ochiiuzdinenþilor de pretutindeni. Primul fluture care zboarã pe globde pe pânzele pictoriþelor. ªi – într-adevãr, întreg satul e parcã opicturã animatã...”
Slavco ALMÃJAN, ,,Uzdinul redescoperit”,
(,,Libertatea” 23 iunie 1973)
aºa ceva. Poate cã în acest sens un momentdecisiv 1-a jucat vânzarea tuturor picturilorexpuse la expoziþia de la Centrul Cultural dinBelgrad, picturi� vândute direct, fãrãintermediari, la preþuri acceptabile pentruautoare, dar mult mai mici decât adevãrata lorvaloare. Dintotdeauna arta a avut preþul ei, aºacã de acest lucru nu a fugit nimeni, iar apariþiamanagerilor a fost binevenitã, indiferent desprecine ar fi vorba, fiindcã în bunã parte ºi dedibãcia acestora a depins plasarea ºi publi-citatea atât de necesarã, îndeosebi în faza deafirmare.
În acelaºi numãr al ziarului ,,Libertatea”acelaºi autor vorbeºte ºi despre latura fãrã carenu s-ar fi putut întâmpla fenomenul: ,,Despretalentul care stãtea ascuns ºi abia aºtepta sa fiedescoperit, s-ar putea spune cã tendinþa
legendei ar corespunde unei baze reale, S-auvãzut multe cazuri în toate genurile de artã încare artistul ºi-a publicat prima operã, ajunsfiind în plinã viaþã sau chiar bãtrâneþe, au fostchiar cazuri în care artistul a trecut fulgerãtorca un meteor pe firmamentul artei, publicând osingurã operã ºi apoi retrãgându-se din nou înnoaptea tãcerii”.
Pictoriþele naive din Uzdin nu au creat osingurã operã. Au creat mii ºi mii de tablouri,cu care au împânzit lumea transmiþând frumu-seþea artei ºi a folclorului românesc uzdinean.Totuºi pe parcursul anilor, timpul ºi-a fãcutefectul. Astfel dintre cele ºase, ºapte, sau optpictoriþe care au pus temelia picturii naive dinUzdin, trei nu mai sunt în viaþã, iar alte patrusau cinci nu se mai îndeletnicesc cu pictura.Norocul a fãcut ca generaþii noi sã vinã dinurmã, astfel cã pictura naivã din Uzdin este încãvie, cu protagoniºti de mare valoare, carepãºesc cu demnitate pe urmele predecesorilor.
98
������ �� ������ <���� � �=��� ����� �� � � ��� ��� ������ ������+��� ���� ���� �� ���� ������� ��
Analizând apariþia, afirmarea ºicontinuitatea fenomenului picturii naive laUzdin, se pot enumera câteva momente cheie,care au jucat un rol decisiv în formarea ºcolii depicturã naivã, recunoaºterea în þarã ºistrãinãtate ºi intrarea în istoria artelor plasticeîn general. Primul moment a fost descoperirea,convingerea de a se ocupa cu pictura ºi primeleexpoziþii organizate. Aici ne referim laexpoziþia de la Vârºeþ, care a întredeschis uºaviitorului fenomen, la cea de la Uzdin unde s-aprodus intrarea luminii în spaþiul învelit încã desemi întuneric, iar apoi expoziþiile organizate înalte localitãþi (Satu-Nou, Seleuº...) care au,,deschis ochii” ºi au dezvelit priveliºteamirificã a unei picturi noi, pure bazatã pesentimentul ancentral al nevoii, omului de acrea, a nevoii omului de frumos ºi a instinctuluide a lãsa ceva în urma sa, prin care sã-ºi câºtigeviaþa veºnicã spre care a tins omul ºi omenireaîncã de la preînceputurile sale. ,,Sã faci uncopil, sã laºi în urma ta o operã de artã ºi sãsãdeºti un pom”, iatã sensul ºi filozofia vieþii înconcepþia chinezã din perioada confucianistã.Aceste femei ºi-au îndeplinit toate acestesarcini, iar în ceea ce priveºte cea de a doua,,poruncã” fãcând chiar exces de zel.
Un alt moment l-a prezentat vernisajulexpoziþiei de la Belgrad, de la Centrul Culturalde pe ,,Terazije , unde pe lângã faptul cã acestevalori au ieºit din anonimat, s-a deschis înîntreaga ei splendoare pictura naivã din Uzdin,
pentru a intra în circuitul ºi patrimoniul arteinaive iugoslave ºi implicit în cele europene ºimondiale, prin intermediul reprezentanþelordiplomatice care pe parcurs au devenitadevãraþi mesageri ºi manageri (implicit,neintenþionat ºi poate inconºtient). Vânzareaîntregii colecþii expuse, pe de altã parte, a dus labalansarea ºi echilibrarea dintre instinctulirezistibil de a crea, opunerea ºi neînþelegereadin mediul înconjurãtor ºi efectul financiar atâtde necesar tocmai în acele momente.
Un pas-înainte în direcia afirmãrii ºi de-schiderii spre lume, a prezentat incontestabilexpoziþia de la Zürich. Despre aceastã ex-poziþie, Adam Doclean scria în Libertatea din 3octombrie 1965, urmãtoarele: ,,Dupã o muncãde trei ani ºi dupã numeroasele expoziþii în þaranoastrã, pictoriþele din Uzdin fac primul pas ºiîn strãinãtate”. În continuare, autorul
99
MOMENTE DECISIVE CARE AU URMÃRITFENOMENUL
,,Jalea vremilor ascult, lângã voi cei arºi de soare,Fruntea voastrã-i încreþitã, inundat trup de sudoare,În frãþire cu pãmântul vi s-a dat sã vã-nchidã,Sufletul vã bate-n vreme; noi cãrãri ca sã deschidã”.
,,Precuvântare”, G. G. Bulic, Ed Nãdejdea, 1942
>��� �������������� �� �� �� ������
menþioneazã cã la Uzdin, au popositdirectoarea Galeriei oraºului Zürich împreunãcu neobositul critic de artã, Oto Bihalj – Merin,care au ales 47 de tablouri ale celor nouãpictoriþe naive. Expoziþia urma sã fie vernisatãpe data de 10 decembrie 1965. Tot la aceastãexpoziþie a expus ºi cunoscutul sculptor dinBelgrad, Bogosav �ivkoviæ. Cu ocazia viziteila Uzdin, eminentul critic ºi bunul cunoscãtor alartei populare ºi naive, Oto Bihalj-Merin amenþionat, adresându-se pictoriþelor: ,,Cred cãpicturile voastre ºi sculpturile lui Bogosav�ivkoviæ, vor contribui ca expoziþia aceasta sãfie foarte simpaticã. Vã rog sã pictaþi ºi pe maideparte din inimã...” Speranþele marelui critics-au adeverit în mãsurã mai mare decât îºi puteacineva închipui. A fost aceasta o nouã victorierepurtatã în faþa scepticismului, încã prezent peici – colea.
Cu toate cã rezultatele ºi succesele au ajunssã se þinã lanþ, greutãþi ºi impedimente încã semai puteau gãsi, aºa cã un alt moment cheie,pentru ceea ce s-a înregistrat ºi ceea ce avem ºiazi, îl reprezintã forþa de a rezista în timp ºiperseverenþa de care au dat dovadã pe parcursulanilor, unele rãmânând fidele artei naive pânãîn zilele noastre, pe parcursul a 40 de ani, altelepânã în ultimele zile ale vieþii iar altele,
indiferent de faptul cã la un moment dat auabandonat aceastã îndeletnicire, au lãsat urmede neºters în arta naivã în general. Bineînþelesmomente de rãscruce au mai fost ºi pe parcurs,dar, calea odatã aleasã nu a putut fi întreruptã.Ele ºi-au urmat destinul hãrãzit cine ºtie când ºicine ºtie unde.
100
Un alt moment cheie, sau mai bine zis altemomente decisive, de aceastã datã însã în sensnegativ, s-au întâmplat tocmai când erau înzenitul carierei, forþei de creaþie ºi afirmaredeplinã. Banii, gloria ºi orgoliile personale nicinu puteau produce altceva decât ceartã ºi dez-binare. Pentru ceartã este nevoie de cel puþindouã persoane. Aici erau mai multe. S-aîntâmplat aceasta în anul afirmãrii ºi anume în1963. Dar, indiferent de toate, nu ne vom reþinemult asupra acestui fapt, din simplul motiv cãdeºi nu expuneau împreunã fiecare în parte ºi-acontinuat munca, descurcându-se fiecare cumputea. Dar, aºa cum se întâmplã întotdeauna,dupã furtunã se face din nou senin. Normal, s-aajuns la împãcare, iar în toatã aceastã perioadãde timp n-au lipsit nici expoziþiile personale,nici cele colective ºi nici mediatizareaputernicã. Chiar se poate menþiona cã perioadaaceasta este una dintre cele mai bogate ºi fruc-tuoase de pe parcursul tuturor acestor 40 de ani.Iatã câteva titluri ºi fragmente, grãitoare înacest sens, din presa vremii: ,,MãrioaraMotorojescu ºi Sofia Doclean expun la BanjaLuka”, ,,Libertatea” 14 martie 1965;,,Pictoriþele din Uzdin expun la Zürich”, apoi:,,Pictoriþele A. Mãran ºi M. Bãlan au fost laNew York”. în titlu se spune: ,,Din nou laUzdin”, iar autorul B. J. menþioneazã încontinuare cã ,,...dupã zece luni petrecute laNew York, nu demult s-au întors în patrie
pictoriþele de la Uzdin, Anuica Mãran ºi MãriaBãlan. Cãlãtoria lor de mai multe luni aînsemnat o afirmare ºi mai mare pe continentulamerican a grupului de þãrance pictoriþe ºi aGaleriei de picturã naivã din Uzdin.
Anuica Mãran ºi Mãria Bãlan s-au trudit caiubitorilor de artã din New York sã le facãcunoºtinþã ºi cu activitatea tovarãºelor lor careau rãmas sã picteze la Uzdin. În timp ce segãseau la New York, cele douã pictoriþeuzdinenþe au apãrut de douã ori cu lucrãrile lorîn faþa publicului american. Prima expoziþie,pe Madison Avenue, au organizat-o elesingure, iar expoziþia a doua a fost organizatãde cãtre Secþia consularã a AmbasadeiIugoslaviei din S.U.A. Amândouã expoziþiile austârnit un viu interes in rândurile iubitorilor de
101
DUPÃ FURTUNÃ SE FACE IAR SENIN,,Se pare cã arta pictoriþelor din Uzdin, la început doar
necesitate personalã, printr-o muncã bine organizatã, a devenit otradiþie. Sã nu mai amintim toate saloanele din þarã ºi strãinãtateîn care pictoriþele din Uzdin ºi-au expus pânzele. Pretutindeni austârnit un interes viu. Chiar ºi unii pictori academici le viziteazãgaleria permanentã din Uzdin, exprimându-se elogios de cele ceau prilejul sã vadã”.
(Fragment dintr-un articol nesemnat, intitulat
,,Pictoriþele din Uzdin expun la Bruxelles
,,Libertatea”, 22 noiembrie 1970.)
����������� (������ &� ������ � ������� ������ ��� &������;;;
artã naivã. Câteva luni lucrãrile expuse, avândca tematicã viaþa satului, au fost apreciate înmod deosebit, ca lucrãri care meritã toatãatenþia”.(,,Libertatea” 14 noiembrie 1965).
Important pentru dezvoltarea ºi afirmareapicturii naive din Uzdin, pe lângã deschidereaGaleriei, devenitã în foarte scurt timpcunoscutã în þarã ºi strãinãtate, estetransformarea din anul 1968 a SocietãþiiCulturale, în Cãmin Cultural, în fruntea cãruiavine la funcþia de director Ioviþã Dalea. Un anmai târziu acesta reuºeºte sã adune din nou însânul Cãminului Cultural ,,Doina” toatepictoriþele de atunci, formând pe lângã aceastãinstituþie de culturã o secþie aparte, carefuncþioneazã pânã în zilele noastre. Tot în acestan Cãminul Cultural ,,Doina” din Uzdinparticipã la Festivalul Internaþional de Folclorde la Bucureºti, unde s-a bucurat de succesedeosebite cucerind trei diplome ºi trei locuri
întâi pentru portul autentic de aici. Cu aceastãocazie un ecou deosebit au stârnit ºi picturileartistelor naive din Uzdin, care s-au bucurat înacest fel de un auditoriu cu totul deosebit, carele-a deschis calea spre marile galerii ale lumii ºispre o ,,clientelã” mult mai rafinatã.
102
����� ������ $���� ������ �� �� �������� .������ ���� �������� �������� � �� .������ ,"��
Pãtrunderea puternicã a picturii naive dinUzdin spre Europa Occidentalã ºi sprecontinentul american, a pus opera þãrancelordin acest sat bãnãþean, alãturi de însuºi vârfulartei naive mondiale. Indiferenþi la toateacestea nu au putut rãmâne nici cei iniþiaþi înaceastã materie din þara de origine, România.Interesant cã aici, aºa cum menþioneazã ºi OtoBihalji-Merin, pictorii naivi sunt într-o mãsurãmai mare orientaþi spre oraº decât spre sat, cutoate cã arta popularã aici se stinge încet, încãmai iradiazã cu o anumitã forþã care seoglindeºte în arta pictorilor naivi, cum ar fi:Adriana Bordea, Mãria Linculescu, Ion NiþãNicodin, Ioan Grigorescu, Gheorghe Negru etc.Similar pictoriþelor naive din Uzdin ºi în operaartiºtilor plastici naivi din România se poateîntrezãri o bazã folcloricã sensibilã pentru ritmºi la colorit, împletitã cu acea caracteristicãlaicã ºi stângace. Ceea ce prezintã aceºtipictori, fiecare în felul sãu, este preluat dinrealitatea trãitã, dar care totuºi prin forþa deexpresie ºi creaþie depãºeºte cadrele unilateraleale acesteia.
Primul articol apare într-o manierã similarã
ºi dintr-un asemenea, aspect, despre pictura
naivã din Uzdin a început sã se scrie în presa
româneascã. Unul dintre primii autori care a
scris despre fenomenul uzdinean, este ziaristul
ºi scriitorul timiºorean Victor Birou în
coloanele revistei ,,Luceafãrul” din Bucureºti,
sãptãmânal al Uniunii Scriitorilor din România,
textul este intitulat sugestiv.
’Ecoul culorilor rustice’, ’despre icoanele’
în care ca sub o baghetã fermecatã, au
înmãrmurit asemeni florilor de lânã de pe un
chilim, crâmpeie din simpla ºi trudnica viaþã
sãtescã – spune autorul Victor Birou – s-a scris
în atâtea rânduri, fie în presa de la noi, fie în
ziarele ºi revistele din strãinãtate. În multe
limbi, pe zeci de coloane, a fost subliniatã
iscusinþa mâinilor înãsprite de sapã, de furca de
tors, de ploi ºi de vânturi. Cronicarii ºi criticii
au proiectat lumina înþelegãtoare când asupra
figurilor – pãpuºi gãtite de sãrbãtoare, pentru
joc sau pentru nuntã, pe pânzele preparate
stângaci, când asupra uliþei ’vãruite’ aprins
dupã pomii rudimentari, asupra unei turme de
foi, a cailor care cu picioare þepene se duc stând
pe loc spre zãri vânãte, flori gãlbui înlemnite
printre frunzele mari ca niºte aripi verzi. Câte o
razã mai îndrãzneaþã se proiecta dibuind vise,
pasiuni nespuse sau simboluri fictive printre
liniile greoaie, asemeni rãdãcinilor, printre
103
DRUMUL SPRE RÃSÃRIT,,Uzdinul l-am regãsit, la acest început de iarnã, exact, aºa
cum este prezentat în orice tablou al pictoriþelor, cu strãzile’arate’ de tractoare, casele viu poleite, iar femeile în cunoscutul ºitradiþionalul lor port...”
*���� ����� �� ������ !����
culorile crude ºi peste întreagã aceastã lume
simplã iradieazã spontan chemãri spre ceva
nelãmurit, venit dintr-un adânc greu de înþeles
altcum. Cã pânzele pictoriþelor naive din Uzdin
(e vorba de cele mai alese, de cele executate cu
multã tragere de inimã, nu doar pentru vânzare)
sunt lãzile încrustate cu flori ºi cu cruciuliþe în
care se þin comorile din zestrea tãinuitã a
simþirilor ce ard tãcut ca jarul sub cenuºã, este
lumea oglinditã simplu, dupã cele vãzute ºi
crezute, ca-n desenele de la primarã ’împistritã’
uneori ca pe cãtrinþã pe-alocuri culoarea e
mãtase cusutã cu acul ori boboc þesut ca-n serile
fetiei. Astfel, pictoriþele naive (ne gândim doar
la maniera penelului) ºi-au fãcut faimã care s-a
dus cu tablourile lor departe peste hotarele
þãrii”.Este interesant de subliniat, respectiv de
scos în evidenþã cele menþionate de acest autor
când este vorba despre ,,cele mai alese picturi”,adicã despre acelea care nu au alunecat pefãgaºul tendinþelor comerciale, lucru asupracãruia avertiza încã Oto Bihalji Merin cândvorbea despre pictura naivã din Hlebinje, caredupã succesul incipient, a început sã alunecevertiginos tocmai spre un asemenea fãgaº, ceeace inevitabil i-a diminuat, sau chiar anulatvaloarea iniþialã incontestabilã.
104
?���������- :"����"� 0� � �� ��� ���"���� ������ �� �������� ����� �� �� ������ �� �� �� $������ �� ��=�(����;
Atât presa iugoslavã, cât ºi presa românã,
dar ºi pe plan mai larg (îndeosebi în urma
expoziþiilor organizate în marile metropole
europene) sau putem spune liber întreaga
opinie publicã, chiar ºi dupã patru ani ,,ºocul”
produs de fenomenul uzdinean, era încã viu. Cu
toate cã peste tot se vorbea în termeni elogioºi,
permanent ºi insistent se menþiona ºi observa
,,teama” de alunecare pe fãgaºuri nedorite, atât
în plan profesionist, cât ºi în plan social,
economic ºi al relaþiilor interumane. ,,Credem
însã, nimerit – menþiona Victor Birou – sã
subliniem cã acest drum de patru ani a fost
anevoios, ca ºi drumul altor pictori naivi de la
noi, care au fãcut mai înainte primii paºi,
artistele întâmpinând neînþelegerea ºi
rezistenþa conservativã a celor din jur, ba ca
râul pizmei a iscat discordii ºi nici încurajãrile
nu s-au fãcut întotdeauna cu temei ori cu bune
intenþii. Adeseori chiar succesul cules uºor ºi în
câteva cazuri ’preþul bun’ al unor tablouri a
încercat înrâuriri nefavorabile asupra
preocupãrilor pornite dintr-o însufleþire caldã,
dintr-o autenticã chemare ºi deci asupra
viziunii lor primitive, populare, încãrcate de un
polen poetic original care trebuia pãstrat
intact pentru a putea fi transpus în toatã
splendoarea lui.
Cu toate acestea, artistele au stãruit, iar
atunci când cu mâini proprii au dibuit expresia
artisticã pe pânzã a apãrut ca într-un miraj o
lume seninã în care omul se contopeºte cu
natura prietenã parcã undeva la jumãtatea
drumului dintre realitate ºi basm. Ba chiar
acestea au fost pânzele cu care, dupã cuvintele
artistelor... aducem satului nostru, Bãnatului ºi
þãrii, falã”.
Ca ºi în alte domenii ºi aici sistemul de jocrãmâne acelaºi: este mai uºor sã urci pânã învârf decât sã te menþii aici. Dupã cum am pututvedea, în acest caz nici urcuºul nu a fost uºor,iar despre menþinerea în vârful piramidei,vorbeºte de la sine faptul, cã iatã, nu dupã patru,ci dupã patruzeci de ani, pictura naivã dinUzdin încã pulseazã puternic, cu noiprotagoniºti demni de predecesorii lor.
105
UªOR ESTE SÃ URCI, GREU SÃ TE MENÞII
,,Îmbinarea armonioasã a culorilor, temele pe care letrateazã, teme ce ilustreazã obiceiuri româneºti, unele dinele pline de har ºi candoare reprezintã elemente, documentede certã valoare, o dovadã despre talentul nativ alpoporului nostru”.
(Din cãrþile de impresii)
������ �� ��� ?������
Dacã în perioada incipientã, criticii de artã
se întrebau ce picteazã de fapt ºi ce vor picta în
continuare pictoriþele naive din Uzdin, miile ºi
zecile de mii de vizitatori ºi proprietari ai
picturilor acestor pictoriþe naive, au putut vedea
– cþiile, muncile cotidiene ºi ale câmpului,
momente de veselie, dar ºi momente tragice
dar inevitabile din viaþa omului, cum ar fi
moartea ºi alte întâmplãri tragice. De menþionat
cã nici una dintre pictoriþe nu a rezistat tentaþiei
de a se încerca ºi în domeniul portretului, care
apare peste tot cu caracteristicile omului din
mediul în care trãiesc cu frumuseþea
caracteristicã omului de la sat, unde personajele
apar corpolente, cu obrajii rumeni ºi ten
deschis, ceea ce întruchipa imaginea de frumu-
seþe pe aceste meleaguri. Bineînþeles nici una
(sau nici unul) nu scãpa ocazia sã-ºi prezinte
personajele în port naþional, ceea ce implicit le
permitea folosirea coloritului bogat al portului
naþional. Nu lipseºte de asemenea nici decorul
bogat, al interiorului unde sunt prezentate
personajele, cu pereþii zugrãviþi în culori vii, cu
ornamente similare celor de pe cãtrinþele,
covoarele, traistele... sau de pe celelalte
obiecte de îmbrãcãminte. La unele chiar ºi
faþadele caselor (Sofia Ionaºcu) apar într-o
asemenea imagine.
Dar, evident ºi în mod normal, nu numai
presa ºi mijloacele mass media în general, au
fost unicele care au înregistrat ºi promovat
evenimentul, respectiv fenomenul. Poate, sau
putem spune chiar cu certitudine cã o impor-
tanþã ºi mai mare, care vine sã evidenþieze
valoarea artisticã a picturii naive din Uzdin,
este încadrarea ºi menþionarea pictoriþelor ºi
operelor lor în diferite cãrþi de specialitate,
enciclopedii, sau transpunerea pe peliculã a
muncii, operelor ºi îndeletnicirii lor, apariþia pe
micul ecran, ºi nu în ultimul rând gândurile ºi
impresiile mai multor personalitãþi din diferite
domenii, care ºi-au lãsat semnãtura, fie în car-
tea de impresii a Galeriei de artã naivã de pe
lângã Cãminul Cultural din Uzdin, fie în cãrþile
de impresii individuale ale unora dintre
pictoriþe.
106
Vechea problemã, când este vorba desprepresã – lipsa de spaþiu, prelungirea în timp ºiºabloanele genului publicistic, determinãîncheierea treptatã a descrierii, tratãrii,urmãririi ºi evoluþiei ascensiunii, problemelorºi coborâºului, momentelor cheie, decisive ºicritice ale fenomenului picturii naive dinUzdin, sã încheiem ,,povestea adevãratã” amiracolului întâmplat în urmã cu 40 de ani. Nuputem încheia, însã, înainte de a trata ºi elaboraîncã câteva momente, strict necesare pentruprezentarea veridicã a ªcolii de picturã naivãdin Uzdin, cum ar fi: impresiile oamenilorimplicaþi în mod nemijlocit în apreciereaacestei arte ºi recunoºtinþele ºi menþiunile careau urmãrit munca titanicã pe parcursul acestorpatru decenii.
În urma deschiderii Galeriei de picturãnaivã din Uzdin, aºa cum se obiºnuieºte,numeroºilor ºi distinºilor vizitatori ºi oaspeþi, afost pusã la dispoziþie cartea de impresii în care,ca într-o adevãratã cronicã scrisã de un colectivde autori, gãsim ca mãrturie vie a sentimentelortrãite ºi produse în faþa celei mai ,,autenticearte plastice”. Pe lângã cartea de impresii aGaleriei din Uzdin, pictoriþele care ºi-auînfiinþat galerii proprii, sau colecþii mai mari depicturi si de elemente de port naþional ºi altelucruri de pe lângã casã, mereu prezente întablourile lor, au dispus ºi dispun de asemeneacãrþi de impresii: Mãria Bãlan, Anuica Mãran,Florica Puia, Sofia Ionaºcu etc. Vizitatorii deordinul sutelor ºi miilor, au lãsat documente viicare vor aminti în veac de sentimentele trãite înmomentele întâlnirii nemijlocite cu arta naivãdin Uzdin.
Nu putem, bineînþeles face faþã în acest senstuturor gândurilor ºi impresiilor lãsate pe filelepe alocuri deja îngãlbenite, ale cãrþilor deimpresii, dar vom spicui doar câteva, accesibileautorului ºi cititorilor noºtri, precum ºi câtevafacsimile în limbile mai puþin cunoscute pemeleagurile noastre. Restul impresiilor vorrãmâne sã fie studiate ºi analizate de eventualiiviitori cercetãtori ai acestui fenomen, de autoriai unei probabile monografii de proporþii maimari ºi mai pretenþioase, care vor desciframanuscrisele trecute în zeci de limbi, decirculaþie (englezã, francezã, spaniolã) dar ºi înlimbi accesibile unui numãr mai restrâns deoameni (finlandezã, arabã, chinezã). Mãconsideram un ,,artist” în sensul larg alcuvântului fãcând abstracþie de ceea ceînseamnã ,,naiv” în artã. ,,Aflându-mã în faþapicturilor Vã mulþumesc ºi Vã doresc viaþãlungã, fericitã ºi mult noroc în Arta careînseamnã român, România ºi culturãeuropeanã”. (Ion Caramitru, actor, Teatrul,,Bulandra”, Bucureºti, februarie 1980 dincartea de impresii a Floricãi Puia). Din aceeaºicarte de impresii mai spicuim: ,,în camera cutablouri a Floricãi Puia, m-am gândit cãDumnezeu la Facerea lumii a avutcolaboratori cu siguranþã strãmoºi ai acesteiDoamne a picturii naive” – Mircea Dinescu,Uzdin 27, august, 1987. ,,Am trãit clipe fericiteprivind picturile D-voastrã: Coloritul bogat ºifantezia cu care rezolvaþi temele propuse suntîn pictura D-voastrã cinste ºi poezie.Dumneavoastrã sunteþi poetul satului în caretrãiþi ºi cred cã aºa veþi rãmâne mereu.”Miroslav Beloviæ, regizor din Belgrad. (dincartea de impresii a Mãriei Bãlan).
107
GÂNDURI ªI IMPRESII,,Aici lumina începe prea devreme sau chiar târziu: exact
atunci când eu pornesc spre nimeni în cerul care cade la pãmântpurificat sub surâsul Domnului meu rãstignit. Tu fiule sa nu-þi facidin asta o Expoziþie!” Casa sã rãmânã aºa exact aºa, mândrã ºialbã. Precum cãmaºa mea prin care acum privesc lumea întreagã ºidumnezeiascã! – La tine la Uzdin, 6 iulie, 1997, Adam Pusloici.
(din cartea de impresii a Floricãi Puia)
Este cert cã oricât am încerca sã cuprindemarta naivã din Uzdin în totalitatea ei, nu vomreuºi s-o facem, din simplul motiv cã materialuldocumentar este atât de vast încât greu poate fielaborat ºi abordat de o singurã persoanã ºicuprins doar între douã coperte. De fapt, oeventualã monografie ar trebui alcãtuita dinmai multe volume ºi anume aproape fiecarepictoriþã ar putea reprezenta un volum aparte,iar fenomenul picturii naive din Uzdin caîntreg, ar trebui elaborat aparte, minuþios cutoate datele disponibile, din diferite aspecte:artistic, sociologic, psihologic...
Însuºi titlul acestei continuãri anunþã cã
acest capitol nu se încheie acum ºi aici. Spre
deosebire de alte ºcoli de picturã naivã, cea din
Uzdin s-a dovedit deosebit de rezistentã la
factorii ,,nocivi” cum ar fi saturaþia, epuizarea
ideilor ºi temelor, alunecarea spre fãgaºul
economic ºi spre ketch, dispariþia fizicã a
protagonistelor etc. Astfel, în loc sã se stingã,
pe scenã apar forþe noi, care indiferent de faptul
cã în tot mai mare mãsurã se confruntã cu
factorii amintiþi, reuºesc sã ducã în continuare
faima predecesorilor. Temele abordate de
pictoriþele naive, a fost una din întrebãrile care
s-au impus de la sine. Aceeaºi problemã se
impune ºi acum ºi se va impune într-o mãsurã ºi
mai mare pe parcurs. Obiceiurile ºi datinile
imortalizate pe pânzele primelor pictoriþe naive
din Uzdin, s-au stins în bunã parte ºi nu mai
sunt accesibile noilor generaþii. Portul popular
întâlnit în urmã cu patru decenii ºi chiar ceva
mai recent, acum se poate vedea doar la femeile
mai în vârstã, la serbãri ºi festivaluri, sau pe
pãpuºile îmbrãcate în port popular.
Îndeletnicire cu care se ocupau unele femei din
Uzdin azi sunt dispãrute. Tradiþia trebuie
oricum pãstratã, trebuie sã existe continuitate ºi
incontestabil trebuie pãstrate cu sfinþenie
108
AU MERS ÎNCET S-AJUNGÃ DEPARTE
,,Cu fiecare întâlnire cu arta, omul îºi purificã ºi scoatecondiþia existenþialã din marasmele subculturale ºi dinîncãrcãturile de balasturi ºi standarde ce fac din viaþa lui ofugã prin timp lipsitã de ceea ce poate aduce frumuseþe ºistrãlucire oricãrui destin. Existã însã taina cea mare pecare arta o apropie, o lumineazã ºi creatorul smulge ofãrâmã din ea ºi o dã tuturor ”
(ªchiopu, Ursula, Psihologia artelor,
Bucureºti, 1999).
caracteristicile de bazã ale ºcolii de pictura
naivã din Uzdin. Dar, oricum, cu timpul ceea ce
pentru primele pictoriþe naive din Uzdin, a fost
realitate, pentru generaþiile viitoare va fi istorie
ºi imaginaþie. ªcoala de picturã naivã din Uzdin
a reprezentat o epocã ºi ca atare va rãmâne în
memorie. Cu fiecare generaþie nouã, însã
începe ºi o epocã nouã cu caracteristicile
proprii, care lipsite de originalitate ºi-ar gãsi
refugiu în simpla copiere a ceea ce a fost,
pierzându-se în acest mod originalitatea,
imaginaþia ºi ideile
inovatoare vor fi acelea
care vor asigura pe parcurs
,,viaþã” ºi prestigiu picturii
naive din Uzdin. Va fi
nevoie de noi oameni ca
Adam Doclean, Petru
Dimcea, Ioviþã Dalea... De
noi talente ca Anuica
Mãran, Mãria Bãlan,
Florica Puia, Mãrioara
Motorojescu, Sofia
Doclean, Florica Cheþ... ce
trebuie pãstrat ºi ce trebuie
înlãturat din pictura naivã,
este o întrebare cheie care se impune de la sine?
Cum ºi în ce mãsurã trebuie fãcute ,,inovaþii”.
Iatã întrebãri la care trebuie date rãspunsuri,
care cer soluþionãri, fiindcã în caz contrar
pictura naivã poate deveni tot mai puþin naivã,
iarã acel farmec de nevinovãþie, puritate,
candoare... dat uitãrii!
Douã capitole în acest foileton nu au fost
tratate suficient, dar care sunt deosebit de
importante: impresiile vizitatorilor ºi premiile
ºi menþiunile obþinute. Când este vorba despre
premii ºi recunoºtinþe nu p9radiþionale din
România, pictoriþelor Florica Puia Mãrioara
Motorojescu ºi Mãria Bãlan, a premiilor
Bienalei de la Svetozarevo (Florica Puia...), a
premiilor la Salonul de Picturã Naivã de la
Bucureºti, a premiilor câºtigate de pictoriþele
Mãria Bãlan, Florica Puia... la marile expoziþii
din diferite metropole ale lumii, încadrarea în
enciclopedii ºi alte cãrþi ºi publicaþii de
specialitate...
109
����� ����� # 0� � �� %132@)
! �=�(���� �� ����� ����� ��� '(��� �� $�+� ��� ?������� �� �� �������
Artele între ele nu numai cã se întrepãtrund,ci vin sã se completeze, sã lãmureascã într-omãsurã mesajul pe care îl poartã, sentimentelepe care trebuie sã le trezeascã ºi satisfacereatrebuinþelor artistice. Cuvântul scris vine înacest caz sã completeze ºi elucideze valorileexprimate, poate mai subtil, în opera plasticã.Aºa cum o ilustraþie explicã mai în deaproapeun text scris, tot aºa ºi cuvântul vine sã expliceimaginea. Grãitoare în acest sens esteAntologia de picturã ºi sculpturã naivã,intitulatã sugestiv ,,Pãstorul cautã afunzimilecerului” de Milica Kosenko-Mašireviæ (parteadedicatã picturii ºi sculpturii naive) ºi Dragiša,Vjera ºi Nevena Vitoševiæ, (partea dedicatãpoeþilor). Referitor la aceastã antologie, ilustrulom de culturã, filozof, critic etc. VladetaJerotiæ, menþiona pe coloanele cotidianului,,Politika” din 15 iunie 2002, de la bun început,cã puþini dintre pictorii autodidacþi au rezisttentaþiei de comercializare, în schimb cu foartemult respect vorbeºte despre aceia care nu auderaiat de la valorile ºi caracteristicile de bazãale artei naive. Autorul, în acest sens, pe dreptse întreabã: ,,Din ce ascunziºuri, strãfundurilevieþii inconºtiente, personale, naþionale ºicolective, scot aceºti creatori naivi conþinuturipe care le aduc apoi în propria conºtiinþã ºidându-le formã în materialul ales (ulei, lemn,piatrã etc)?
Despre influenþa artei populare, din
trecutul îndepãrtat, sau mai apropiat (putem
oare în acest caz vorbi despre influenþa
inconºtientului naþional asupra formãrii
artiºtilor naivi?), se vorbeºte tocmai în aceastã
antologie. Nu trebuie neglijaþi nici acei
creatori naivi care-ºi picteazã visele, fantezia
((câteodatã ºi fantasme) tot ceea ce a fost sau a
rãmas nerealizat în viaþa artistului. Unii pictori
naivi mai buni, ca ºi de altfel toþi artiºtii mari,
au pãstrat în propria lor fiinþã, fãrã sã ºtie cum,
pe acel homo ludens (omul jocului) dar câte
ceva ºi din jocul nevinovat ºi din sinceritatea
copiilor”.
Psihologii care se ocupã de viaþa prenatalã,
precum ºi a copilului pânã la trei, patru ani de
viaþã, susþin cã nu existã copil, sãnãtos fizic ºi
mintal, care nu dispune de vreun talent cu care a
venit pe lume. Cum se poate acesta observa ºi
cum se poate dezvolta în continuare depinde de
pãrinþi ca pedagogi înnãscuþi, sau formaþi pe
parcurs. Acest lucru explicã în bunã parte
fenomenul picturii naive apãrut la Uzdin în
urmã cu patru decenii. Talentul descoperit ºi
afirmat, împrejurãrile pe undeva totuºi favo-
rabile, persistenþa ºi perseverenþa în muncã,
iatã cã au dat roadele scontate.
110
CAPITOLUL NU SE-NCHEIE AICI,,O direcþie interesantã în picturã – care a cunoscut o
perioadã de înflorire ºi în Europa ºi în America – a reprezentat-opictura naivã, constituitã într-o perioadã când popoarele îºicãutau identitatea. Pictorii naivi cultivau candoarea, naivitatea,nu ca pe o incompetenþã, ci ca pe o renunþare la tratareacomplexã a temelor majore sugerate de viaþã. Naivii au cultivtdecorativismul ºi sinceritatea".
(ªchiopu, Ursula, Psihologia artelor,
Bucureºti, 1999).
Sau scurs iatã, patruzeci de ani de muncã
asiduã, iar pictura naivã din Uzdin, nu numai cã
a rezistat în timp, ci a reuºit sã renascã din nou,
cu noi forþe, scoþând la ivealã noi talente
ascunse, dar descoperite. Chiar dacã apar ºi
momente de crizã, de saturaþie, de lipsã de
motivaþie, sau obosealã creatoare, noile
generaþii vin sã ducã mai pierde treptat într-o
formã, reapãrând într-o altã formã, cu nimic
mai prejos: ne referim la dispariþia treptatã a
portului popular bogat, a datinilor ºi
obiceiurilor, dar pãstrate cu sfinþenie pe
pânzele pictoriþelor ºi pictorilor naivi din
Uzdin, care au ,,împânzit” lumea.
Capitolul artei naive, care deºi la momente
mai întâmpinã greutãþi, reuºeºte sã se menþinã
ºi chiar sã scoatã mereu la ivealã, oameni noi cu
idei noi, cu forþã creatoare ºi elan, specific
creatorilor de frumos.
111
Am prezentat cu date biografice succinteartistele ºi oamenii implicaþi, direct sauindirect în acest fenomen. Nu putem însãîncheia fãrã sã amintim ºi pe aceia care aufãcut încercãri, cu mai mult, sau mai puþinsucces in acest domeniu, dar care din diferitemotive nu au continuat îndeletnicirea cu artanaivã. Amintim pe: Adam Neda, NicolaeCoicheci, Linca Mezin Ivani, FlorinaSpãriosu, Iova Fizeºan... Recent a apãrut pescena picturii naive din Uzdin o nouã artistã.Deºi, nu a pictat decât douã tablouri, buniicunoscãtori ai acestei arte susþin cã estevorba despre un vãdit talent. Ne referim laAurora Velici-ªuboni, care a început sãpicteze la îndemnul surorii sale, ºi carerecent i-a fãcut debutul la expoziþa depicturã naivã din Uzdin, vernisatã înîncãperile S.C.A. ,,Luceafãrul” din Vârºeþ,acolo unde în urmã cu patruzeci de ani a ºiînceput, practic, drumul.
112
Nu departe de Covãciþa, în Uzdin, un sat românesc,în anii ºaizeci a început a picta un grup de femei, care aschimbat acul ºi aþa cu pensula ºi culoarea. Criticii deartã le-au ,,repartizat” în grupul – amatorilor de la þarãiar pictura lor o definesc ca ºi – folclor! ºi aziimportanþa picturii lor este vizibilã în transpunereapoeticã a lumii interioare, lirice în ceva maiînfrumeseþat ºi pur.
Cele mai importante nume sunt: Anuica Mãran,Mãria Bãlan, Florica Puia, Ileana Oalge ºi altele.
Picturile lor sunt un obstacol în calea uitãriifolclorului ºi obiceiurilor.
Koviljka Stankoviæ
(Jagodina, 1994)
113
PORTRETE ALEPICTORIÞELOR
DINUZDIN
Scrie: Ioþa BULIC(Articole publicate în,,Libertatea” Panciova
În anul 2002)
114
Sã ºtiþi iubiþii mei fraþi; orice om sã fie grabnic laascultare, zãbavnic la vorbire, zãbavnic la mânie.
Cãci mînia omului nu lucreazã dreptatea luiDumnezeu. Pentru aceea, lepãdând toatã spurcãciuneaºi prisosinþã rãutãþii, primiþi cu blândeþe cuvântul sãditîn voi, care poate sã mântuiascã sufletele voastrã. Darfaceþi-vã împlinitori ai cuvântului nu numai ascultãtoriai lui, amãgindu-vã pe voi înºivã. Cãci dacã cineva esteascultãtor al cuvântului iar nu ºi împlinitor, el seamãnãcu omul care priveºte în oglindã faþa firii sale: s-a privitpe sine ºi s-a dus ºi îndatã a uitat ce fel era. Cine s-auitat, însã, de aproape în legea cea desãvârºitã alibertãþii ºi a stãruit în ea, fãcându-se nu ascultãtor careuita, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi înlucrarea sa.
Iacov, 1:19-25
115
116
117
118
119
120
121
122
Atunci, demult....
Acum ºi în viitor...
134A- ��������� ����� ����� �����
����� ��� ��� ��� +������ ����� �� ������ .����� ����� 6+���
123
�����������������
124
125
���� � ����� ���� ����� ��� ���� ���� ��� ����� � � ���� �� ������� ������� �� ����������� ����������� �� ���! ���� � � � � "���! #��� ����! #��� $ ��� �� % �� $ ���&
��� �� �� � ���� � ����! ��� �� �� ���� '� �������� �������� � �� (������� � � �)����� �� ����� ���! ���� ��
���� � *�� ������ ���� ��� ����� ���� )�� � ��� ������ (���� ��� �� ����� � �� ���������� ��� �& +� ���� ���� ���� � � � � "��� �� % �� $ ���
126
����#���� �� � ���,���� � ������ ������ ��� -��,�� �.� ������ �� ������ ���� ��� �����&
#���� )�� ���� ��� ������� �� �� �� ������� �� �������� '� ���� ���� �����&
����$ ���� #��.���� /���� � 0�� 1������ ��� ��)�,2 ����� ��� & & !!$ ��3 '������� � *����
%� � � 4��� 1������ ��� ����� '� ������� � � � ��(�� �� �� ������ ���� � ������"�� �.� ������ �� � ������ ������ ��� -��,��&
127
��5� � *�� ������ ���� ��� ����� 1�� �� *��! #��� ����! #��� $ ���! ���� � � � � "���!���� -��� �� %����� 6���2 � �� ����������� ��� ����� '������� � ��� ��� ���� ��� -�������&+� ��,��� �� ���� �� ������ ��� ������ '��& #�� 0�����! 7�� �,�� 8�� �� 9 ���� $��&
: � �(��� ���� � *�� ������ ���� ��� ������ ���� -���! �� �� ���! ���� �� � � "���! % �� $ ��� �� �� �� *��! �� � ���� '� ������� ����� ������
������� �� ���� ��&;(� ����� � � � � ���� ��,�� ����� �� ������� � � � �)���� � "��,� � <�=> �?! -��� � #�����! -�������! @ �! %� ?� ��! *���! ; ?� ! %� �����? !
�����&&& *����� � ����� '� �� �� ������ ����! �������! � ��! ����� � �����! (�������� ������� �� ������&
128
-��,��! ����4�����"�� �.� ������ �� ������ ���� ��� �����& *������ ������ �� �� ���������� *���� %� � � 4��� ��
#��.���� /����! ����� ��� �������� ������ !!$ ��3 �� ����&
#��� ��5A*�� ������ ���� ��� �����
*������ ���� ���� �! �� '�������� ���������� '������ ���� � �� �� �
������&
129
���A � *�� �4�����"�� �.� ������ �� ������ ���� ��� ����� �� )�� ���� ��� ������� �� �)��&
+� ��,��� ��� �������������� #��� �����$���! ���� -���! #��� $ ���! %����� 6���!�� �� ��� �� 4� �� 9�����
��5�*�� ������ ���� ��� ������ �� �� *�� 1��BC����:2! ���� -��� 1��B��BCC52! %����� 6���
1�&��AC2 �� �� �� ��� 1���A�BCC�2#���� �� ��� ����� � ������ �� �� ���� � � ��� �)� ��� ��������� � �! �� �� ��� ���"���! � ������
��� ��� ���� � ����� �� ����� � ���� �� ������ ���� �� ������������ � �)����& ����� �� '�� �� �������&&&
130
4����� ��! ��(�� �� � ������� ���� � ��� ��� ���� -���&+� ��,��� �� ���� ��! � ���� %�� �� ����� ��� �������� ������ !!$ ��3! #��.���� /����&
���A � *�� ��� ���� ���� -��� ���� )�� �� '� ������ '� %&�&#& # ��� �� ���� ��� �,)�)�� � �����=�D �?��� ���� ��� ������ �������� ��� �� ���� ��� ������� ��� � �� ��� ���������&
131
<��� �������� ��� � ! ������ ���� ��� ��� ��5B #���� ����&
!!$����� ������ �������3*����� ���� �� �� �� *��
132
���5$ �� ������� ���� � �)�����! ���� -��� � �.� ����� �� ������ ���� � ����
19���2 ������� ���� ������� (���������� �� �� ������&
�� �� *��1��BC����:2'� ���� �&
133
��55; �& �����? - "��E �� ���� ���� ��������� %��(��� � ��� �� � �� � �����&
+� ������ � 7���� �� ������ ���� �������� ������ �� � ������ ����������� '� �� ������� ���<� �� ����&
134
#��� ��F�G������� 9 � �� � �����)���� �������� � ��� ��� ������ �� *�� '� ������ ����� ,���� ������ � �����, ��� �� ����� ����� '�
�� ��� ��&
*�� ��� ����� ��& ���! �&-���! #�&����! %&$ ���! �&� � � "��� �� #&$ ����(� � ��� '� ���( ��� �� �����&
135
��F54���� -�(�! ����� ��� �������� ������ !!$ ��3 � ��� ������ ���� � �.� ����� ��
������ '� ,���� ��� �����&
@�,�� ������� ���� ��� ������ #��� ���� � $��� �� ���� -���! ��� �� � ���� ������� ������ ������� ���� �������� � � �)��� ��� %��(�&
136
��F5%��� � ������ ���� "�(������� �� B: �� �� � ������� �� ������ ���� ��� �����&$� � ��)�, � ������ % �� 9 ���! ���� � � � � "���! �� �� ���! #� /���!
4� �� 9�����! % �� $ ��� �� %����� 6���
��F5H�(����� �� B: �� �� �� �.������� ������ �� ������ ���� ��� �����&
8 ������"�� �.� ������ � �(�� �� �& 7�� �,�� 8��&+� ������ � ����� ��� ���� ������ �� � 7����� � � ������� !!*����,��� ����3! �� � '�� (���
��� �� ��,���� ��� ���� ���� ���� � � � � "���&
137
+� ����(��� ���� � ���������� �� I.����� � @ �)���� � -������� ��� � ��� �.� ����� �� ������ ���� ��� ����� �,����� ���� ,��" �������� ������
!!$ ��3 ��� �����&� ������ ������ �� �.����� � �� '�������� ���� ���� � � ,���� �� ,��� �
������������ @ �)����! 9 � 9�����&+� ��,���� <� �� ����! %�� #���"�! ��&7��, � * ��! ; � � %���� ��! #����
$ � ���! <�� � (��! 9 � %�����H �� % �� $ ���! ���������� 9 � 9����� �� ���� -���
��5: � *�� ��� ���� �� �� *��! � ����� �� ����� ��� ������� '� ���� ���������� �� '� �� ��(����� ���� �� � ���( � ������ �� �� �� ������� ���� �
(����,���� ������ (������ �� ���� ��&
138
��� ������� � ������ �� ��� �� �� *��&#���� ������ ���������� '������� ���( �������� '� ����� ���� ��������&
���5*�� ��� ���� �� �� ��� '� ��� � �� ��������(�� '� #���� #���� � ;����� ��� ���
@ �)�� � ������ � %�(��&
139
��F: � #���� )�� 9��� /�,� '�� ���,�� � !!J��� � �� ������3 �� � ����� ���� ��.� ����� ����������&
+� ��,��� ����� �� ��,������ '��& *���� �����! ���� ������ �� �������� ������� � �)��� � ��������
#��� ��F5*�� ������ ����� �� �� ���! %����� 6���! 4� �� 9�����! #� /���! % �� 9 ��� �� 9���
/�,�! � �� '� � �� � ���� � �)���&+� ������ � �� ��� ��� *���� -���! 4� ��� - ��� �� ; � � 9 ���! ���� ������ �� �� (��� )�������
�� ����� � ����� � �)���� ��� �����&
140
BCCF#�������� �� ������ ���� � ��� #�� �����&
!!J � ������3 ������ �� % ���� 9 ���
141
@�� ������ �� � ;4 *�� �! /���� %��� '������� � ��� ������ 9��� /�,� �� % ��9 ��� � �.� ���� �� � ��,�� � �����"�� �,������� ����������� ������� � �)��� � ���%��(� � %��� �� ��� !!@ �)��� �� ������������3 '� ��� BCC5 �� ��� � '� � �����
!!*���� 3&
BC�C*�� ��� ���� 9��� /�,� '������� � ���� ��� ����� ��&
142
BCCF% �� 9 ��� � ;)�,�� �������� �� �� ������ � -��,�� ������ �� � ��H���� K����E ��� ���� �� ����� ��,�� %��(���� � ������ ��� �� �����
#��.��� �,� �,���� � ���� � ��,�� ������� ����&
BCCF*����� ���� '� ���& % �� 9 ��� � -��,�� � ;)�,�� �������� �� �� ������ ���)�� !!��
���3! '������� � ��,� ��� ���� ��� ����&
143
% �� 9 ��� '� �������� ���&
144
145
������������� ��������� �
���� ������ ���� � ������
146
147
148
149
150
151
152
153
154
155
156
157
���������������� ����
��������� �� �������
158
Stând de veghe la izvoarele frumosului...
Ochii, tot în stele cãutam...
Alþi ochi.
Femeile Uzdinului atunci când au hotãrât
sã-ºi ia în propriile mâni - soarta.
Ce o fi, oare, soarta?
C U P R I N S
TÃCEREA PICTURII NAIVE DIN UZDIN 5
NEMURITOARE ZESTRE 7
UZDIN – ETERNA PATRIE A PICTURII NAIVE 9
ªI AªA TOTUL A ÎNCEPUT... 13
Motiv plastic 14
ADAM DOCLEAN - ISTORICUL ARTEI NAIVE DIN UZDIN 15
PICTURA NAIVÃ LA UZDIN: ISTORIC, SUCCESE... 27
Curcanul bãnãþean 28
IOVIÞÃ DALEA - PICTURA NAIVÃ LA UZDIN: ISTORIC, SUCCESE 29
INAUGURAREA GALERIEI 35
OPRIREA VEªNICIEI... 37
Pe pânzele lor 38
DIN PRESA VREMII 39,,picturiþele” þãrance din Uzdin 41Anuica Mãran 43Paralela: viaþa - viziunea 44Trei mãreþe evenimente ale Uzdinului 45Din nou despre ,,picturiþele” de la Uzdin 47,,Frumos mai e Uzdinul meu” 48Expoziþia Floricãi Puia la Uzdin 48Expoziþia Floricãi Puia la Belgrad 49Un adevãrat rapsod popular 49Uzdinul redescoperit 50Cocoºul uzdineanþ la Svetozarevo 51Miraculosul cocoº cântã în veºnicie 51La lumina ,,Luceafãrului”ºi a poeziei 51Miracolul ,,naiv” la Novi Sad 52Cocoºul nu mai cântã decât pe pânze 52Pictorii uzdineni la Bienalele de la Iagodina 52Viaþa satului pe pânzã 53Pictura uzdineanã la Sibiu 53
Adam Mezin printre vârºeþeni 53Sprijin tot mai mare în România 54Aurul ºi argintul nunþilor uzdinene 55Ambasada României a gãzduit Uzdinul 55Paralele artistice 56Poezia ºi pictura naivã - modalitate de reflectare a vieþiºi a stãrilor sufleteºti la Anuica Mãran 57Expoziþie la Reºiþa 59A doua expoziþie reuºitã la Belgrad 60Obiceiuri folclorice în pictura Sofiei Ionaºcu 60Pictorii uzdineni la Bacãu 60Pictorii din Uzdin la Gucea 60Pictorii uzdineni la noi succese 61O expoziþie de suflet ºi credinþã 61Festival de artã naivã ’98 61
NEASEMUITA FRUMUSEÞE A UZDINULUI 63
ARTIªTI NAIVI DIN UZDIN ÎN PARANTEZA VIEÞII 65
1962-2012 – În veci amintire a lor 72
PICTURA NAIVÃ DIN UZDIN, O VIAÞÃ: DESTINE,FARMECE, SUFLET ROMÂNESC PRIN VEACURI 73Începuturile 75Arta naivã în Balcani 77Realitatea nu-i decât un vis 79Versiunile unei început posibil 81Continuarea fenomenului artistic 83Lupta cu mediul social ºi cu tine însuþi 85Pas cu pas spre þelul propus 86Vânturi prielnice bãteau pe atunci 87Fenomenul pãtrunde-ncet ºi în mediile de informare 88,,Pãmântul la orizont” 90Avalanºa afirmãrii s-a pornit 91Cocoºul uzdinean colindã lumea 92Legendele se þes în realitate 93,,Nu existã artist fãrã pãrinþi” 95Sã fie loc de îndoialã? 97Momente decisive care au urmãrit fenomenul 99Dupã furtunã sã face iar senin 101Drumul spre rãsãrit 103
Uºor este sã urci, greu sã te menþii 105Gânduri ºi impresii 107Au mers încet s-ajungã departe 108Capitolul nu se-ncheie aici 110
PORTRETE ALE PICTORIÞELOR DIN UZDIN 113Anuica (Bagiu) Mãran 115Mãria (Onciu) Bãlan 115Sofia (Lupulescu) Doclean 116Anuþa (Nedai) Dolamã 116Mãrioara (ªãmanþ) Motorojescu 117Florica (Iepure) Cheþ 117Florica (Nicodin) Puia 118Viorica (Mãran) Iepure 118Ana (Abãgia) Onciu 119Steluþa (Cina) Þãran 119Sofia (David) Ionaºcu 120Ileana (Mãran) Oalge 121Steluþa (Mezin) Giura ºi Ofelia (Guþu) Spãriosu 121Atunci, demult 122
CLIPE ÎNVEªNICITE 123
UNDE TOT NOI NU NE-AM EXPUS PICTURILE SUFLETULUI NOSTRU 145
ARTIªTII NAIVI DIN UZDIN ÎN IMPERIUL CULORILOR 157
![MAMA PENTRU JENNY - carti de dragoste PDF giannyjollys · nu sc`pa nicio ocazie pentru a o acuza de iresponsabilitate. Numele lui era Nick Bryant. Englez, ca [i ea, \]i puteai da](https://static.documente.net/doc/80x56/6024e31fe62a9a5e62512bd5/mama-pentru-jenny-carti-de-dragoste-pdf-giannyjollys-nu-scpa-nicio-ocazie-pentru.jpg)
![FACEREA€¦ · Web view[[@BibleNAB:Genesis 25:23]]23. {{field-on:bible}}Domnul însă i-a zis: "În pântecele tău sunt două neamuri și două popoare se vor ridica din pântecele](https://static.documente.net/doc/80x56/5fe339e2cea21850e3687ba2/facerea-web-view-biblenabgenesis-252323-field-onbibledomnul-nsf.jpg)
