CARTEA ANUALĂpe 1949

a Martorilor lui Iehova

Martorii lui Iehova sunt servii lui Dumnezeu pentru naţiunile şi popoarele lumii. Conducătorul Suprem al Universului a avut întotdeauna servi pe pământ care să reprezinte cauza Sa. Scopurile Sale trebuie proclamate. Profetul Isaia spune: „ci voi veţi fi numiţi preoţi ai lui Iehova; oamenii vă vor numi servi ai Dumnezeului nostru” (Is. 61:6, A.S.V.). David de asemenea, a scris: „binecuvântaţi pe Iehova, voi, toate oştile Lui, voi toţi slujitorii lui, care faceţi voia Sa” (Ps. 103:2, A.S.V.). Apostolul Pavel a cunoscut responsabilitatea sa ca un reprezentant al lui Iehova, pentru că a declarat: „trebuie să fiu un serv al lui Isus Christos pentru neamuri, servind Evanghelia lui Dumnezeu” (Rom. 15:16, A.S.V.). Pavel a fost unul dintre martorii lui Iehova, aşa cum a fost şi Isus Christos, care a arătat felul de lucrare care trebuia făcută de servii lui Dumnezeu. „Isus a mers aproape prin toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei (…) în mijlocul poporului” (Mat. 4:23, A.S.V.). Documentul istoric dezvăluie faptul că Iehova a avut servi care au menţinut vie marea chestiune: cine este Cel Suprem? Şi cine Îi va recunoaşte supremaţia?

Răspunsul fără dubiu este că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat al întregului Univers; Creatorul cerului şi pământului, Marele Spirit, Marele Personaj inteligent şi activ, invizibil omului; cel care s-a făcut cunoscut omului numai prin operele sale creatoare minunate; El este Cel Suprem. Totuşi, există foarte puţini oameni pe pământ care recunosc şi acceptă supremaţia Sa. Puţini dintre ei realizează că „binecuvântat este poporul al cărui Dumnezeu este Iehova” (Ps. 33:12, A.S.V.).

Nu este adevărat că marea chestiune din minţile tuturor „oamenilor mari” ai naţiunilor este „cine va conduce?”. Va fi aceasta Organizaţia Naţiunilor Unite? Va fi vreo putere totalitară? Sau va fi un anumit bloc al naţiunilor care va prelua controlul pe acest pământ? Aceste întrebări tulbură minţile întregii creaţii care suspină şi geme. Fiecare creatură de pe acest pământ este condusă şi influenţată de o anumită putere. Toate aceste influenţe conducătoare care controlează indivizii, pot fi clasificate în trei categorii principale. Puterea de influenţă conducătoare este ori religioasă, ori politică, ori comercială. Aceste trei mari ramuri sunt hotărâte să controleze vieţile tuturor oamenilor de pe pământ. Unii conducători religioşi merg atât de departe, încât pretind control asupra persoanelor chiar şi după moarte. Aceste trei puteri în mod constant se bat pentru poziţii de conducere. Ocazional, ei cooperează, dar la fel de des, se înjunghie unul pe altul, dacă acest lucru se dovedeşte a fi în avantajul lor. Toate trei au scopuri identice: Putere! Influenţă! Supremaţie!

Ridicarea şi declinul naţiunilor sub controlul religiei, politicii şi marelui comerţ, alcătuiesc cărţile noastre de istorie. Adesea motivul schimbării guvernelor a fost nemulţumirea oamenilor faţă de conducătorii lor, fiind necesară aducerea unei noi puteri politice care să conducă. Când acest lucru se întâmplă, nu durează mult până când religia şi marele comerţ pun şaua pe noul partid politic. Un motiv mai frecvent de schimbare a conducerii, este dorinţa unei mari puteri de a ocupa toate teritoriile accesibile, în căutarea unei dominaţii mai mari sau chiar conducerea lumii. A existat o luptă continuă între naţiuni de generaţii şi secole, atâta vreme cât omul îşi poate aminti, de când datează cronicile înregistrate ale istoriei. De ce nu pot convieţuii oamenii în pace ? De ce nu pot ei scăpa de război şi de relele acestuia? Mai întâi de toate, omul nu-L recunoaşte pe Dumnezeu ca Suprem. El refuză să urmeze sfatul lui Iehova şi este atât de mândru de propriile sale realizări, încât a devenit orbit de pofta sa după putere. Omul nu îşi iubeşte aproapele, aşa cum se iubeşte pe sine; altfel ar lăsa pe semenul său să trăiască şi ar încerca să-l ajute. Activitatea omului în toate părţile pământului arată că el este o creatură egoistă şi este condus de conducători egoişti. Isus a spus despre conducătorii din zilele Lui: „ei sunt călăuze oarbe. Şi dacă orbul călăuzeşte pe orb, amândoi vor cădea într-o groapă” (Mat. 15:14, A.S.V.).

Cel care trăieşte în naţiunile cele mai civilizate ale lumii, unde copiii primesc o educaţie, ştie despre eforturile oamenilor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi ce mari progrese s-au făcut în menaj, sănătate, comunicaţii, transporturi şi în toate ştiinţele. Dar, chiar şi în asemenea ţări, în care cunoştinţa a luat un avans mare, omul nu a fost capabil să trăiască mai presus de felul său egoist. Ar trebui să fie clar pentru oricine că omul este născut în păcat şi este zămislit în nelegiuire şi indiferent cât de mari sunt descoperirile sale, mergând chiar până la controlul atomului, el îşi foloseşte puterea şi cunoştinţele sale vaste în mod egoist, pentru a-şi ucide şi distruge semenul. Care conducător de pe pământ are dreptul să spună că un om sau un grup de oameni, chiar dacă sunt conducători, pot spulbera de pe faţa pământului milioane de oameni?

Oamenii şi-au asumat asemenea drepturi, luând asupra lor o astfel de putere, iar în câţiva ani de război, oraşe întregi au fost distruse, împreună cu civilizaţia lor.

De-a lungul acestei generaţii prezente, două mari războaie mondiale au măturat pământul. Acest lucru constituie motivul pentru schimbarea hărţilor din cărţile de geografie. Masele de oameni n-au dorit schimbarea; aceasta a fost voinţa unor indivizi care doreau conducerea supremă. Dar, milioanele de oameni din diferite ţări de pe pământ, au sprijinit astfel de conducători egoişti doar pentru ca aceştia să stăpânească singuri, iar celelalte ţări să fie lăsate în ruină şi deznădejde. Primul Război Mondial a avut loc „pentru a face lumea sigură pentru democraţie”, dar oamenii egoişti nu au făcut aceasta. Nici conducătorii religiei, politicii şi comerţului, nu au putut să facă aceasta, fie prin Organizaţia Naţiunilor Unite sau prin orice altă formă de guvernământ. Ei nu vor putea aduce niciodată pacea, prosperitatea şi fericirea eternă oamenilor care locuiesc acest pământ.

Idei formulate prin cuvinte frumoase, tipărite apoi în charte semnate de toate naţiunile, nu vor schimba inimile şi minţile oamenilor. Declaraţiile scrise nu vor înlătura multele şi diversele organizaţii religioase, care lucrează una împotriva celeilalte: catolice, protestante, iudaice, budiste, mahomedane şi sute de altele. Înţelegerile nu vor înlătura monopolurile marelui comerţ, cartelurile, industriile puternice ale oţelului, ale transportului pe apă, ziarele influente, şi nici nu vor stopa lupta acestora pentru întâietate şi supremaţie. Carta Naţiunilor Unite nu va înlătura niciodată regii, primi-miniştrii, dictatorii, preşedinţii sau oamenii din culise, care sunt lacomi după putere şi stăpânire mondială. Atâta timp cât omul îşi menţine dorinţa sa egoistă de a fi suprem, de a conduce şi de a domina peste semenul său, ignorând pe Dumnezeu, nu va avea nici un succes.

Martorii lui Iehova, ca servi ordinaţi de Dumnezeu, declară naţiunilor şi popoarelor lor, că acum este timpul când trebuie să renunţe la căile lor rele şi să se întoarcă la Iehova, Cel Atotputernic, pentru instruire potrivită în dreptate. David a dat un sfat înţelept când a spus: „acum dar, împăraţi, fiţi înţelepţi! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Serviţi Lui Iehova cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurând. Sărutaţi pe Fiul, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă!” (Ps. 2:10, A.S.V.).

Acestea sunt motivele pentru care martorii lui Iehova sunt aşa de ocupaţi cu propovăduirea veştilor bune ale Împărăţiei Lui Dumnezeu, îndrumând minţile oamenilor către studierea Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia. Acolo oamenii pot găsi adevărul şi pot plănui o viaţă a lor, bazată pe principiile adevărului şi dreptăţii. Ei nu trebuie să fie o parte a acestei lumi vechi, muribunde, ci trebuie să se alinieze cu „pământul nou, în care va locui dreptatea” (2Pet. 3:13). Conducătorul Suprem al Universului va rezolva chestiunea fără nici o dificultate, atunci când va veni vremea rezolvării controversei, în privinţa celui care va conduce lumea. El nu a rânduit omul să conducă, nici prin organizaţii religioase, politice sau comerciale. El l-a numit pe Fiul Său să facă aceasta, iar el va domni până va pune pe toţi duşmanii sub picioarele sale, inclusiv moartea, ultimul duşman, pentru a fi nimiciţi.

Dumnezeu a permis oamenilor să conducă sub „dumnezeul acestei lumi”, Satan Diavolul, până când Iehova hotărăşte să-şi arate supremaţia Sa (2 Cor. 4:4). Scripturile sunt clare în privinţa faptului că Satan este conducătorul invizibil al acestei lumi rele prezente. De asemenea, el este arătat şi ca „prinţul

acestei lumi”, iar la timpul hotărât, el va fi aruncat din poziţia sa conducătoare (Ioan 12:31; Ef. 2:2). Timpul pentru rezolvarea chestiunii supremaţiei Universale este foarte aproape şi Apocalipsa, capitolul 12, ne arată ce se întâmplă la sfârşitul lumii.

Problema supremaţiei şi-a avut începutul în grădina Edenului, după crearea lui Adam. Lucifer, care mai târziu a devenit Satan Diavolul, a fost făcut heruvim ocrotitor; dar după ce a fost onorat cu această poziţie înaltă de către Dumnezeu, el a declarat scopul său de a deveni el însuşi ca Cel Prea Înalt şi şi-a aşezat tronul în partea de nord. Lucifer a căzut de pe poziţia sa nobilă din organizaţia Universală a lui Dumnezeu, deoarece a adus păcatul şi în cele din urmă, moartea în lume. Adam şi Eva au ales sa-l urmeze pe Satan mincinosul, mai degrabă decât pe singurul Dumnezeu adevărat, Iehova, Creatorul lor şi din acel moment s-a ridicat controversa: cine va conduce? Iehova a decretat ca El îi va permite lui Satan să rămână şi să controleze afacerile pământului, ca dumnezeu al acestei lumi, pentru ca Dumnezeu să-şi poată arăta puterea Sa în zilele din urmă, în care trăim noi acum (Ex. 9:16; Rom. 9 : 17).

Acea zi nefericită a fost cu aproximativ 6.000 de ani în urmă, şi de atunci naţiunile au venit şi s-au dus. Grupuri de oameni s-au ridicat la putere, fie că au fost aleşi ori şi-au însuşit prin forţă titluri de regi, preşedinţi, dictatori, premieri, parlamentari şi senatori; dar pentru popor aceasta nu a însemnat decât luptă şi război, mizerie şi necaz, pentru că Satan „dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile celor necredincioşi ca lumina Evangheliei slavei lui Christos, care este chipul lui Dumnezeu să nu se reverse asupra lor” (2Cor. 4:4, A.S.V.). În ciuda domniei neîntrerupte a lui Satan, el a eşuat în încercarea sa de a aduce toţi oamenii sub dominaţia sa. Martorii lui Iehova din întreaga lume, au stat departe de ofertele sale, de a fi o parte a acestei lumi. Ei au ales să fie servii lui Dumnezeu.

Iehova consideră naţiunile ca „o picătură de apa în găleată şi (…) un fir de pulbere în balanţă” şi când vine vremea nimicirii lor, El o poate înfăptui cu uşurinţă (Is. 40:15). Potrivit cuvântului propriu al lui Iehova, El a păstrat naţiunile pământului pentru nimicire, deoarece El le clasează ca vase nedemne pentru existenţă. Naţiunile sunt în mâinile Sale ca „lutul în mâna olarului” (Ier. 18:6). După cum a spus apostolul Pavel: „nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru onoare, şi un alt vas pentru ocară? Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu îndelungă-răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru nimicire; şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă?” (Rom. 9:21-23, A.S.V.). Naţiunile au ignorat şi au refuzat Cuvântul Său. Ele nu L-au recunoscut ca Dumnezeu, si nu I-au vestit Numele printre toate popoarele. Iehova nu are nici un motiv si nici o obligaţie de a ţine în existenţă aceste popoare dezonorante.

Pe de altă parte, martorii lui Iehova, au acceptat această responsabilitate de a vesti supremaţia lui Iehova şi fiecare dintre ei declară: „Îţi voi cânta laude, printre naţiuni” (Ps. 57:9). Aceasta nu înseamnă că ei doar se alătură unei biserici si nici că participă din când în când la slujbe; ei înţeleg să fie vestitori reali, activi ai Împărăţiei lui Dumnezeu, singura speranţă a lumii. Ei au acelaşi spirit pentru această lucrare de propovăduire, aşa cum a avut David când a spus: „Te voi lăuda din ce în ce mai mult” (Ps. 71:14). Ei înţeleg tocmai acest lucru - nici mai mult nici mai puţin - şi această Carte Anuală a Martorilor lui Iehova din anul 1949 dovedeşte aceasta. Ei au respins si nu vor reprezenta această lume veche, proclamând şi susţinând planurile ei, ci au ales să fie martori ai lui Iehova, servi ordinaţi ai lui Dumnezeu. Prin urmare, ei anunţă fără teamă si plini de bucurie venirea Lumii Noi a dreptăţii, pentru care creştinii au fost învăţaţi să se roage: „să vină Împărăţia Ta, Facă-se voia Ta, precum în Ceruri aşa si pe pământ”. Ei vor face aceasta fără nici un compromis.

Unii oameni spun: „nu este de mirare că martorii lui Iehova sunt priviţi ca indezirabili”. Dar, totuşi ei sunt oameni iubitori de pace. În fiecare ţară unde ei locuiesc este imposibil să-i deosebiţi de ceilalţi oameni în ceea ce priveşte obiceiurile si modul general de viaţă. Atunci, care este acel lucru care-i face atât de neobişnuiţi si îi separă într-un grup pe care unii oameni vor să-l evite? Ce au făcut ei şi care sunt activităţile lor curente? Ei pretind că sunt servi numiţi ai lui Dumnezeu, dar este vreo diferenţă între ei şi altă aşa numită organizaţie religioasă? Cu siguranţă că ei nu sunt ortodocşi. Nu s-a spus că ei sunt vânzători de cărţi şi distribuitori de reviste? Nu se găsesc martorii lui Iehova în această lucrare datorită comercialismului? Nu au fost numiţi opozanţii tuturor religiilor? Nu au spus oamenii că ei sunt comunişti, fascişti sau sionişti? Acestea şi sute de alte întrebări au fost puse în legătură cu ei, iar martorii lui Iehova au fost acuzaţi ca fiind astfel. Dar, toate aceste grupuri politice au negat orice susţinere sau asociere cu martorii lui Iehova şi i-au persecutat în ţările dominate de aceste puteri.

Răspunsul adevărat la toate aceste întrebări este atât de simplu, încât este dificil pentru oameni să înţeleagă. Individualii care caută adevărul şi care au credinţă în Dumnezeu şi în Cuvântul Său scris, pot afla răspunsul adevărat printr-un studiu atent al Bibliei şi o asociere cu martorii lui Iehova. Mulţi asemenea studenţi şi-au schimbat părerea despre aceşti servi. Într-un cuvânt, martorii lui Iehova sprijină Împărăţia lui Dumnezeu ca fiind singura speranţă a oamenilor de a câştiga viaţă veşnică. Pavel a spus: „acum deci, noi suntem ambasadori ai lui Christos” (2Cor. 5:20). Dacă martorii lui Iehova sunt ambasadorii Împărăţiei lui Dumnezeu, ei nu pot sluji unei alte împăraţii, aşa cum nici un reprezentant al unei naţiuni din această lume, nu ar putea susţine şi vorbi în favoarea altei naţiuni şi împotriva propriului guvern. El şi-ar putea pierde cetăţenia şi poziţia sa. Martorii lui Iehova au intrat într-un legământ pentru a reprezenta Împărăţia cerului şi ei ştiu următoarele: „călcătorii de legământ (...) sunt vrednici de moarte” (Rom. 1:31,32). Dar, ei iubesc viata! Prin urmare ei vor apăra, vor lucra, vor susţine şi vor vesti Împărăţia lui Dumnezeu. „Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie (…) căci obligaţia este asupra mea; da, vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” (1Cor. 9:14-16). Datorită luării unei astfel de poziţii fără echivoc pentru Împărăţia lui Dumnezeu, ei sunt urâţi de toate naţiunile. „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea” (Ioan 15:19). Da, martorii lui Iehova sunt priviţi ca indezirabili, pentru că ei vestesc Împărăţia lui Dumnezeu şi pentru aceasta, sunt acuzaţi de tot felul de rele. „Din pricina Mea, veţi fi aduşi înaintea guvernanţilor şi înaintea împăraţilor, pentru o mărturie înaintea lor şi a neamurilor” (Mat. 10:18).

Cu secole în urmă, Iehova i-a inspirat pe oameni să scrie cărţi, pe care noi le-am strâns acum într-un singur volum numit Biblia. Aceşti oameni credincioşi au fost servii lui Dumnezeu şi au vestit dinainte veştile bune ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a fost „pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi” (Rom. 1:1-3). Vă puteţi întoarce la capitolul 11 din Evrei şi acolo puteţi găsi o listă a oamenilor care au trăit în vremurile vechi, pe care Dumnezeu i-a folosit în răspândirea închinării adevărate. Aceştia au fost martori ai lui Iehova, dar n-au fost iubiţi de lume. „Ei au fost ucişi cu pietre, torturaţi; au murit ucişi de sabie, (…) au pribegit din loc în loc, prigoniţi, persecutaţi, ei, de care lumea nu era demnă” (Ev. 11:37,38, A.A.T.). Deci şi martorii lui Iehova de acum 2.000 de ani au fost priviţi, de asemenea, ca indezirabili!

După ce aceşti oameni au prezis venirea lui Mesia şi a Lumii Noi, Iehova a trimis pe Fiul Său în lume „pentru ca oricine crede în El să poată câştiga viaţa veşnică”. Fiul Său, Isus Christos, în timpul serviciului Său pe pământ, a vestit cel mai important mesaj al tuturor timpurilor: „Împărăţia cerurilor este aproape”. Acesta este mesajul pe care toate naţiunile pământului, organizaţiile religioase şi oamenii comerţului ai acestor naţiuni, în întregime, l-au ignorat complet de-lungul celor 1.900 de ani care au trecut de la moartea lui Christos, până în prezent. Însuşi Isus a spus: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, iar conducătorii lumii au arătat ca ei nu au nimic din această Împărăţie, ci mai degrabă sunt hotărâţi să conducă lumea ei înşişi - ei vor fi conducătorii supremi. Ei nu au acceptat şi nici nu-l vor accepta pe Împăratul ales de Iehova, Fiul Său iubit, Isus Christos, care s-a dovedit vrednic de această poziţie înaltă de guvernare peste acest pământ. Vorbind despre naţiuni, Iehova spune, „pentru ce se întărâtă neamurile, şi pentru ce cugetă popoarele un lucru deşert? Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva DOMNULUI şi împotriva Unsului Său”. Unsul sau Mesia a fost privit ca un indezirabil,

iar mulţimea a strigat: „răstigniţi-L, răstigniţi-L!”. Dar, Dumnezeul Cel Atotputernic declară: „totuşi Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt” - Ps. 2:1,2,6.

Isus Christos a fost unul dintre martorii lui Iehova. Acum El este şi va fi veşnic „martorul credincios şi adevărat”. Apostolii Petru, Ioan, Pavel - toţi aceştia şi sute de discipoli care l-au urmat pe Isus în cei 1.900 de ani trecuţi - au fost martori ai lui Iehova, propovăduind acelaşi mesaj. Apoi a apărut biserica primului secol, care a fost persecutată de evrei, greci şi romani. Unii au fost omorâţi cu pietre; alţii au fost aruncaţi la lei. Mulţi au fost forţaţi să se ascundă în peşteri şi în pustiu, dar în timp ce fugeau din loc în loc, ei au continuat să vestească Evanghelia Împărăţiei. În timpul Evului Mediu întunecat, oameni drepţi s-au rupt de Biserica Catolică şi de alte organizaţii religioase, pentru că doctrinele învăţate de acestea erau foarte amestecate cu învăţături păgâne. Adevărurile Bibliei erau ascunse; de fapt Biserica Catolica a făcut tot ce i-a stat în putere, ca să ţină Biblia departe de popor. Dar, de-a lungul timpului, Iehova Dumnezeu a avut martori care au servit mesajului Împărăţiei, în ciuda tuturor încercărilor de a-i reduce la tăcere. Acum, pe măsură ce ne apropiem de a dreptăţii, Iehova a ridicat şi mai mulţi martori şi i-a binecuvântat să ducă aceste veşti bune altora, dar ei nu au devenit niciodată populari.

ORGANIZAŢIA MODERNĂEra în anul 1884, când un grup de bărbaţi şi femei din America s-au adunat şi au întocmit un statut care îşi propunea publicarea adevărurilor Bibliei.

Dar, chiar înainte de aceasta, prin anul 1870, aceşti iubitori ai Cuvântului lui Dumnezeu l-au studiat cu atenţie. Ei aşteptau întemeierea definitivă a Împărăţiei lui Dumnezeu şi din 1874 până în 1877 au publicat o broşură, Scopul şi modul întoarcerii Domnului. Lecţiile Bibliei au început în Pittsburgh, Pennsylvania, iar în timpul acestora se studia cu atenţie adevărul Bibliei cu privire la cele trei lumi: „cea inundată de ape din zilele lui Noe”, „lumea rea prezentă” şi felul cum se va sfârşi ea şi cea de-a treia lume, lumea fără sfârşit „în care va locui dreptatea” (2Pet. 3). Apoi, în iulie 1879, a fost publicat primul număr al revistei Zion’s Watchtower şi aceasta a continuat până în zilele noastre, o revistă anunţând Împărăţia lui Iehova. Au trecut 70 de ani, iar Turnul de Veghere are un tiraj de 600.000 de exemplare, în data de 1 şi 15 a fiecărei luni, în mai multe limbi. Pentru a ajunge în mâinile mai multor oameni, pliante au fost tipărite şi distribuite gratis. Unele erau intitulate Vechea teologie trimestrială iar altele Hrană pentru creştinii cugetători. A rezultat o extindere a lucrării, iar în anul 1884, a fost organizată Zion’s Watch Tower Tract Society şi a fost dat un statut de către Statul Pennsylvania, din Statele Unite ale Americii.

Aceşti creştini îl priveau pe Iehova Dumnezeu ca pe Supremul şi singurul Conducător al Universului. El hotărâse prin Cuvântul Său că va stabili un guvern al dreptăţii, care va aduce pace şi prosperitate tuturor oamenilor care doresc să-l servească în spirit şi adevăr. Învăţăturile acestor creştini asociaţi cu Societatea Turnul de Veghere, erau diferite de acelea învăţate de organizaţiile religioase recunoscute. Din primele zile, preoţii s-au împotrivit studierii Bibliei şi a învăţării din ea de către laici. Ei simţeau că profesia lor nu trebuie să fie invadată de „oameni neînvăţaţi”. Un lucru pe care Societatea l-a făcut, a fost să îndrepte atenţia oamenilor către Biblie şi nu către crezurile şi ideile făcute de oameni. Studiul Bibliei a adus din nou în prim plan veştile bune ale Împărăţiei lui Dumnezeu, iar aceasta însemna marele lucru prezis de profeţi şi mai apoi de Isus şi apostoli. Faptul că pământul a fost creat pentru ca omul să trăiască pe el, era un lucru clar evidenţiat în studiul lor. Omul trebuia să fie păzitorul pământului şi să-l înfrumuseţeze. Pământul şi nu iadul, purgatoriul sau raiul, este locuinţa omului. Această învăţătură era desigur contrară crezurilor creştinătăţii; dar, dacă se dovedea adevărată conform Bibliei, acest lucru trebuia proclamat.

Această veste bună a fost propovăduită prin cuvântul vorbit şi prin milioane de broşuri care au fost tipărite pentru a fi distribuite gratuit şi pentru a fi studiate prin studiu personal. Din anul 1886 şi până în anul 1893 aceşti creştini au împărţit 2.459.609 pliante. Cu timpul ei au intensificat lucrarea de distribuire la unu, două, trei şi patru milioane de pliante pe an. Ei le împărţeau din uşă în uşă, celor care mergeau la biserici şi celor care se întorceau de la biserici. Mesajul pe care-l conţineau era într-adevăr „hrană pentru creştinii cugetători”. În cele din urmă distribuirea broşurilor a crescut la mai mult de 20 de milioane anual în 1910 şi până în 1918, înregistrările arată un total de cel puţin 324.000.000 de exemplare de pliante care au fost împărţite de aceşti primi lucrători ai Societăţii Turnul de Veghere. Până în anul 1918, conform rapoartelor disponibile, 8.993.166 de cărţi legate au fost de asemenea distribuite, iar acestea au fost folosite în studiile biblice la domiciliu. Milioane de alte broşuri şi pliante au fost împărţite oamenilor de către aceşti martori ai lui Iehova.

În anul 1896 numele Societăţii a fost schimbat din Zion’s Watch Tower Tract Society în Watch Tower Bible and Tract Society. Cu siguranţă că aceasta a fost o Societate de Biblii şi Tratate de la începutul ei, pentru că s-a pus un mare accent pe studiul Bibliei la domiciliu. Urmând sfatul scriptural de a predica „în mod public şi din casă în casă”, primul preşedinte al Societăţii, înainte de moartea sa, în anul 1916, a mers în călătorii de predicare prin Statele Unite şi prin diferite părţi ale lumii. El a introdus „lucrarea de colportor”, cunoscută astăzi sub numele de „serviciul de pionier”. El a întemeiat adunări în multe locuri şi a aranjat întruniri ale poporului lui Dumnezeu. Lucrarea de „pelerin” a fost organizată astfel încât pelerinii propovăduitori să viziteze toate adunările, iar „Casa Bibliei” sau prima casă Bethel a fost construită în Pittsburgh, în anul 1898. În anul 1900, primul birou de filială a fost stabilit la Londra, în Anglia, iar în 1909 a luat fiinţă o corporaţie în New York. Prin anul 1910, predicile preşedintelui au stârnit un aşa de mare interes, încât ziarele au început să le publice. Începând doar de la câteva ziare în anul 1910, până în 1914 mai mult de 1.000 de ziare din diferite părţi ale lumii, publicau predicile sale. Dacă martorii lui Iehova privesc înapoi la perioada dintre 1884 şi până în 1914, ei văd că multe lucruri s-au înfăptuit în pregătirea căii înaintea Domnului Dumnezeu, care şi-a început domnia în 1914. Scripturile au prezis această lucrare de pregătire, la Maleahi 3:1 : „iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său, Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice DOMNUL oştirilor”.

Acum, a sosit timpul ca Isus Christos să-şi primească puterea şi să înceapă să domnească. El a făcut acest lucru aşa cum este descris în Apocalipsa, capitolul 12. Mai mult, „vremurile neamurilor” au luat sfârşit, dând dovada cronologică din Biblie, că ceea ce profeţiseră martorii lui Iehova de-a lungul anilor, a fost adevărat (vezi Dan. cap. 4 şi Luca 21:24). De asemenea, faptele fizice au dovedit că domnia fără întrerupere sau amestec a Diavolului, a ajuns la sfârşit. Matei capitolul 24, răspunde la întrebările apostolilor referitoare la sfârşitul lumii şi la prezenţa a doua a lui Isus. Toate aceste lucruri au avut loc, dar pentru dovezi amănunţite asupra subiectului, vezi cartea Să fieDumnezeu adevărat.

Martorii lui Iehova nu puteau şi nici nu au concluzionat că marea lucrare de slăvire a Numelui lui Iehova înainte ca sfârşitul final să vină, a fost încheiată. Nu, scripturile au arătat că înainte ca organizaţia Diavolului şi naţiunile aflate sub conducerea „dumnezeului acestei lumi” să fie distruse, o mare mărturie finală trebuia să fie dată. Isus a spus că „această Evanghelie a Împărăţiei trebuie propovăduită tuturor naţiunilor, înainte să vină sfârşitul”. Aceasta a însemnat mai multă lucrare din 1914 şi în special din anul 1918 înainte. „Mai am şi alte oi”, a spus Isus, şi trebuie adunate şi acestea, înaintea bătăliei zilei celei mari a Dumnezeului Cel Atotputernic. Aceasta a însemnat expansiune, iar deviza martorilor lui Iehova a devenit: „vestiţi, vestiţi, vestiţi Regele şi Împărăţia!”

Pentru a face aceasta se cerea o organizare în toată lumea şi aceasta însemna folosirea tuturor instrumentelor care puteau fi utilizate pentru vestirea Evangheliei mai departe. Martorii lui Iehova de astăzi încă mai folosesc Watch Tower Bible and Tract Society ca o organizaţie serv, pentru a-şi îndeplini lucrarea lor în toată lumea. Aceasta corporaţie din Pennsylvania nu este singura Societate folosită de martorii lui Iehova. O corporaţie din New York, fondată în anul 1909, cunoscută acum sub numele de Watch Tower Bible and Tract Society, Inc., serveşte martorii lui Iehova din S.U.A. O altă asociaţie, cunoscută ca Asociaţia Internaţională a Studenţilor Bibliei este un serv pentru martorii lui Iehova din Londra, Anglia şi o societate similară există în Canada. Alte corporaţii

ale martorilor lui Iehova au fost formate în Franţa, în diferite alte ţări ale Europei şi în America de Sud. Dar, toate aceste corporaţii lucrează pentru acelaşi scop, anume vestirea „acestei Evanghelii a Împărăţiei”.

În 1944, statutul corporaţiei din Pennsylvania a fost amendat şi în al doilea articol se arată că scopurile societăţii sunt „să activeze ca serv şi ca o agenţie conducătoare legală mondială pentru corporaţia creştinilor, cunoscuţi sub numele de „martori ai lui Iehova”, al cărei rol este îndeplinirea datoriei; mai departe, „să vestească Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu, sub Isus Christos, tuturor naţiunilor, ca o mărturie pentru Numele, Cuvântul şi supremaţia Atotputernicului Dumnezeu IEHOVA”. Ca dovadă că martorii lui Iehova fac acest lucru, citeşte rapoartele anuale de activitate ale Societăţii, în special din anul 1918 înainte. Cititorul va vedea că martorii lui Iehova, cu sârguinţă şi fără ezitare, au făcut tot ce le-a stat în putinţă să vestească Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu, făcând cunoscut Numele şi Cuvântul lui Iehova şi că an de an, ei au extins acea mărturie, ajungând până la marginile pământului.

Niciodată mai înainte, în toata istoria, vestirea nu s-a făcut atât de publică, atât de persistentă şi la o asemenea scară mondială, cum este făcută acum de martorii lui Iehova. Să lăsăm raportul din paginile … să vorbească despre aceasta.

ANALIZA RAPORTULUIMai departe, statutul prevede pentru Societate „să tipărească şi să distribuie Biblii, să răspândească adevărurile Bibliei în diferite limbi, prin

realizarea şi publicarea literaturii care conţine informaţie şi comentarii ce explică adevărurile Bibliei şi profeţiile cu privire la stabilirea Împărăţiei lui Iehova, sub Isus Christos”. Numai în ultimul an, ei au făcut şi au distribuit Biblii, cărţi legate şi pliante în număr de 17.031.901 exemplare, în 96 de naţiuni, colonii, insule şi teritorii diferite ale popoarelor. Nu numai aceasta, ci de asemenea, ei au plasat în mâinile oamenilor reviste în număr de 11.380.767. Aceste reviste erau Turnul de Veghere şi Treziţi-vă!, publicate în principalele limbi ale pământului. Sute de mii de abonamente au fost făcute pentru aceste reviste, astfel încât publicaţiile să poată ajunge direct în casele oamenilor, pentru a fi studiate şi citite cu atenţie. Din anul 1920, au fost distribuite Biblii, cărţi (variind între 300 şi 400 de pagini) şi broşuri (de 32 sau 64 de pagini), însumând 530.218.352 de exemplare.

Şi totuşi, nici Societatea, nici martorii lui Iehova nu sunt „vânzători de cărţi”. Ceea ce oferă martorii lui Iehova oamenilor lumii, în diferite limbi, sunt predici tipărite, informaţia Bibliei. După ce vorbesc personal cu oamenii şi le stârnesc interesul pentru studierea Bibliei, martorii lui Iehova le lasă literatură pentru studiul particular. Dacă persoana care beneficiază de acestea, doreşte să facă o contribuţie pentru acoperirea costului tipăririi şi distribuirii, poate să o facă şi cei mai mulţi oameni o fac. Totuşi, milioane de broşuri sunt lăsate în fiecare an oamenilor care doresc să le citească, dar care nu pot face nici măcar o contribuţie cât de mică, în acel moment. Nici unul dintre miile de martori ai lui Iehova care merg din uşă în uşă, nu primesc niciodată un salariu pentru lucrarea de vestire pe care o fac. Ei îşi fac lucrarea pentru că sunt consacraţi să promoveze închinarea adevărată a lui Iehova Dumnezeu şi să dea o mărturie despre Împărăţia lui Dumnezeu. Predica orală este cea mai importantă; plasarea literaturii este secundară. Aceasta este un ajutor pentru studiu în continuare.

Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere este, de asemenea, autorizată „să numească agenţi, servi, lucrători, învăţători, instructori, evanghelişti, misionari şi vestitori care să meargă în toată lumea pentru a propovădui şi învăţa adevărurile Bibliei, public şi din casă în casă, persoanelor care voiesc să asculte, prin lăsarea literaturii propriu-zise acestor persoane şi prin conducerea studiilor Bibliei”. Aceşti martori ai lui Iehova au făcut acest lucru cu multă eficienţă în ultimul an de serviciu, după cum arată înregistrarea serviciului lor de teren. Raportul nu este unul al membrilor, deoarece martorii lui Iehova nu posedă organizaţii înregistrate, ci acesta este mulţimea de mărturii care a fost adunată de lucrătorii adunărilor din toată lumea. Aceasta este cu adevărat o Societate de evanghelişti, misionari şi vestitori, care se află în 96 de diferite părţi ale globului. Acum, 230.532 de ambasadori ai Împărăţiei lui Dumnezeu se află angajaţi în vestirea Evangheliei în fiecare lună, în comparaţie cu cei 181.071 din anul anterior. Aceasta înseamnă că acum sunt cu 49.461 mai mulţi vestitori care au fost instruiţi şi învăţaţi cu grijă, prin studiul Bibliei, adevărul din cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât, ei pot fi la rândul lor autorizaţi şi numiţi ca servi, învăţători şi vestitori şi repartizaţi în alte ţinuturi, ca să predice public această veste bună a Împărăţiei lui Dumnezeu din casă în casă.

Veştile de bucurie pe care aceşti 230.532 de vestitori le poartă până la marginile pământului, au fost primite cu atât de multă bucurie de mii de oameni, încât până la sfârşitul anului, un număr mai mare au primit o pregătire specială pentru „a merge (…) şi a face discipoli din toate naţiunile”. Acest nou interes a crescut numărul mediu lunar de vestitori, însumând 260.756, în comparaţie cu cel mai mare număr de slujitori atins în anul precedent, per total, însumând 207.552. Aceasta a fost o creştere cu 53.204 persoane care vestesc Împărăţia, mai mult decât oricând înainte. Acest lucru este minunat în ochii noştri şi noi credem şi ne rugăm ca toţi cei care au luat poziţie pentru Împărăţie şi au făcut o consacrare pentru a servi Dumnezeului Cel Prea Înalt, să continue cu credincioşie în anul 1949 şi totdeauna, propovăduirea acestei veşti bune. Acesta este legământul pe care l-au făcut toţi, să propovăduiască „public şi din casă în casă” aceste adevăruri ale Bibliei, persoanelor care voiesc să asculte. Noi credem sincer că vor face aceasta, iar Cel Suprem al întregului Univers va revărsa asupra lor binecuvântarea Sa, pentru ca ei să continue să-L servească. Aceşti noi servi recunosc supremaţia lui Iehova şi aleg să-I servească Lui, mai degrabă decât acestei lumi vechi muribunde.

Anul trecut a fost sugerat ca fiecare organizaţie a grupei, peste tot în lume, să încerce să-şi mărească numărul de vestitori cu 10% care că ducă această veste bună oamenilor. Făcând astfel, o mărturie mai mare putea fi dată. Scopul statutului Societăţii este să pregătească astfel de învăţători, instructori şi evanghelişti şi astfel se cuvine ca fiecare grupă de creştini să depună eforturi susţinute pentru a continua asemenea instruire din Biblie în sălile Împărăţiei şi în studiile particulare ale Bibliei. În timpul anului de serviciu 1947, a existat o creştere de 14% faţă de anul 1946, în strângerea instructorilor laolaltă; dar, anul 1948 a arătat o creştere neobişnuită cu 27%, a numărului mediu a vestitorilor lunari angajaţi în lucrarea Împărăţiei. Organizaţiile grupelor din întreaga lume au făcut o lucrare excelentă în pregătirea servilor. Grupa ta a contribuit la această creştere? Sunteţi voi pregătiţi ca în anul 1949, să primiţi străinul în mijlocul vostru şi să-l ajutaţi să-L cunoască pe Iehova?

Unul din scopurile din statutul Societăţii este: „să pregătească, intelectual şi moral, bărbaţi, femei şi copii, prin lucrarea misionară creştină şi prin instruirea caritabilă şi benevolă a oamenilor, în subiecte ale Bibliei şi legat de aceasta, în subiecte ştiinţifice, istorice şi literare; să întemeieze şi să menţină şcoli şi clase particulare pentru instruirea gratuită a bărbaţilor şi femeilor în Biblie, literatura Bibliei şi istoria Bibliei”. Mai departe, statutul prevede că noi vom „învăţa, forma, pregăti şi echipa bărbaţi şi femei pentru a fi servi, misionari, evanghelişti, vestitori, învăţători şi cititori”. Pentru ca acest lucru să poată fi îndeplinit într-un mod regulat şi sistematic, martorii lui Iehova au perioade de studiu săptămânal în folosul tuturor celor care doresc să devină servi. Există trei adunări săptămânale, la care fiecare serv şi fiecare persoană care se pregăteşte pentru serviciu trebuie să ia parte: Studiul Turnului de Veghere, Adunarea de serviciu şi Şcoala teocratică de serviciu. Există şi alte studii de carte care pot fi frecventate, dar cele trei menţionate sunt esenţiale pentru pregătirea potrivită şi înaintarea în cunoştinţă şi înţelepciune, în Cuvântul lui Dumnezeu. Efectiv, în cursul anului 1948, mai mult de 49.461 de studenţi s-au pregătit pentru a fi cititori, învăţători şi servi şi s-au angajat în lucrarea de vestire în fiecare lună, pentru a contribui la progresul intelectual şi moral al altora, prin lucrarea lor misionară creştină. Un frumos număr al acestui grup au ales serviciul cu timp integral. Există acum 8.994 de pionieri în lucrarea cu timp integral, în comparaţie cu totalul de 7.017 din anul 1947; o creştere, deci, cu 1.977 persoane.

Răspunzând clar întrebării, ce fac martorii lui Iehova astăzi, poate fi spus că ei vestesc mesajul Împărăţiei lui Dumnezeu din casă în casă şi în mod public, urmând exemplul dat de Isus Christos. Nici acest lucru nu este făcut la o scară mică; deoarece aceşti 230.532 de vestitori lunari ai Împărăţiei şi-au devotat

49.832.205 de ore în activitatea de serviciu. Aceasta este o creştere cu aproximativ 6.000.000 de ore, faţă de anul precedent. În timpul acestor milioane de ore, ei s-au străduit să instruiască, să formeze, să pregătească şi să echipeze bărbaţi şi femei, ajutându-i să înţeleagă mai bine Biblia. Acest lucru nu a fost făcut prin adunarea acestora la o biserică, ci mergând din casă în casă. Apoi, s-a mers iarăşi în casele oamenilor unde s-a plasat literatură, acolo unde ei puteau să le dea mai departe instruire şi ajutor. Numărul acestor vizite a fost de 13.807.920. Pe acestea noi le numim „vizite ulterioare”, iar ele sunt făcute tuturor persoanelor care arată interes în studiul Bibliei, persoane de toate religiile şi modurile de viaţă. Nu toate aceste vizite s-au dezvoltat în studii, unde poate fi făcută o cercetare amănunţită a Bibliei şi a învăţăturilor ei, dar martorii lui Iehova au condus o medie de 130.281 studii ale Bibliei în casele oamenilor interesaţi, în fiecare săptămână, în ultimul an. Dacă ar fi fost numai o medie de patru persoane care să frecventeze fiecare din aceste studii, aceasta ar însemna mai mult de o jumătate de milion de oameni care au fost învăţaţi de martorii lui Iehova, în fiecare săptămână. Aceasta ar însemna o organizaţie de studenţi cu frecvenţă regulată, pe lângă milioanele de persoane vizitate zilnic în lucrarea regulată din casă în casă.

Martorii lui Iehova, nu numai că întreţin aceste studii ale Bibliei acasă, ci, de asemenea, dau instruire în adunări publice ţinute în parcuri, case de cultură, săli, şcoli, locuri de joacă, de fapt, aproape oriunde se adună oamenii. Anul trecut, au fost organizate 133.634 de astfel de adunări publice, în toate părţile pământului.

La sărbătoarea memorială anuală, martorii lui Iehova şi oamenii interesaţi de lucrarea lor s-au adunat pentru a celebra moartea Domnului Isus Christos; 376.393 de persoane au participat marţi seara, 25 martie 1948. Din acest număr, 25.395 s-au împărtăşit din pâine şi vin, ceea ce arată credinţa lor că au fost invitaţi la chemarea înaltă împreună cu Isus Christos, în Împărăţia Sa cerească. Ceilalţi s-au mărturisit a fi „alte oi” ale Sale, cu perspective de viaţă veşnică pe acest pământ, sub Împărăţia cerurilor. Acest serviciu memorial anual, a fost organizat de 11.714 grupe din întreaga lume. De asemenea, aceste grupe ţin studii regulate ale Turnului de Veghere şi conduc adunări de serviciu şi şcoli teocratice de serviciu. Toate aceste servicii sunt gratuite şi nu se fac niciodată colecte. Toate acestea fac parte din educaţia gratuită făcută de martorii lui Iehova din întreaga lume în interesul tuturor oamenilor.

Acest volum extraordinar de lucrare, de vestire a Evangheliei Împărăţiei lui Dumnezeu până la marginile pământului, nu este făcut cu nici o ambiţie politică în minte şi martorii lui Iehova nici nu încearcă să influenţeze politica guvernelor. Ei nu fac „lobby” în capitalele diferitelor naţiuni; ei nu încearcă să stabilească vreun ordin religios şi nici nu există un câştig financiar în aceasta, pentru vreun individual. Oricine care observă pe martorii lui Iehova în vreuna din ţările raportate în această Carte Anuală, va şti că ei nu sunt angajaţi în nici unul din aceste eforturi. Ei au un singur lucru de făcut, şi acesta este de a vesti mesajul Împărăţiei lui Dumnezeu. Isus Christos a ordonat: „această Evanghelie a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, pentru mărturie” până va veni sfârşitul, iar martorii lui Iehova încearcă cu hotărâre să facă acest lucru ca ambasadori în cele 96 de ţări din care sunt date rapoarte.

Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere este o organizaţie non-profit, iar banii pe care îi primeşte îi foloseşte pentru răspândirea Evangheliei până la marginile pământului. În decursul anului de serviciu 1948, biroul din Brooklyn a trimis bani şi literatură birourilor de filiale, în valoare de 488.821,22 $. În plus, pentru serviciul din străinătate sau lucrarea de extindere în diferite ţări în care nu au fost stabilite filiale, s-a cerut ajutor în valoare de 110.851,11 $. Literatură şi fonduri au fost trimise ca şi daruri în unele ţări, în valoare de 118.608,04 $. Acesta a însemnat un total de 718.280,37 $ pentru a ajuta vestirea Evangheliei în afara Statelor Unite. Câteva dintre filialele mari au fost capabile să remită bani biroului din Brooklyn, pentru a acoperi costul unor expedieri făcute, iar aceste sume se ridică la 296.119,58 $. Aceasta a însemnat o balanţă de 422.170,79 $, sumă pe care Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere a plătit-o în cursul anului 1948, pentru lucrarea de expansiune în teritoriile din afara Statelor Unite ale Americii.

Cunoscând nevoile martorilor lui Iehova din alte ţări, Societatea - ca serv al martorilor lui Iehova, de asemenea a aranjat să se trimită hrană şi îmbrăcăminte, pentru ajutarea fraţilor. Martorii lui Iehova din Statele Unite, Canada, Elveţia, Norvegia, Suedia şi Danemarca au adunat împreună haine, hrană şi alte lucruri necesare, pentru a-i ajuta pe tovarăşii lor de serviciu din ţările devastate de război. Cantităţile mari de hrană au fost achiziţionate cu banii adunaţi în acest scop; iar hainele, pantofii, aşternuturile şi alte ajutoare au fost donate gratuit Societăţii pentru a fi expediate către diferitele colţuri ale lumii, unde era nevoie de ele. Valoarea totală a hranei, hainelor şi costurilor de expediţie pentru ajutoare, s-a ridicat la 1.322.406,90 $, numai din luna ianuarie 1946 până în luna august 1948 inclusiv. Acest lucru nu include şi valoarea timpului petrecut de fraţi pentru strângerea hainelor din toate părţile Statelor Unite, Canadei şi a altor ţări, împachetarea lor, expedierea la Brooklyn, manipularea lor acolo sau distribuirea în alte ţări. Acest serviciu a fost un dar benevol suplimentar din partea lor şi un serviciu fericit, prin care martorii lui Iehova au putut să-i ajute pe fraţii lor din alte părţi ale lumii.

De asemenea, Societatea doreşte să-şi exprime aprecierea pentru cooperarea cordială din partea tuturor acestor lucrători zeloşi care au muncit din greu şi de asemenea să-şi manifeste mulţumirea sinceră a destinatarilor acestor daruri, faţă de cei care le-au făcut. Aceasta a fost, cu siguranţă, o expresie a iubirii unul pentru celălalt. Noi ştim că toţi fraţii au făcut aceasta în onoarea Domnului, având în minte faptul că acest ajutor material îi va ajuta pe unii să continue în adevărata închinare; şi astfel, au considerat ca fiind un mare privilegiu de a fi capabili să-şi servească fraţii în acest fel. Acest act de bunăvoinţă faţă de aproapele lor, este doar o altă dovadă că martorii lui Iehova nu se află în această lucrare pentru vreun câştig comercial.

DARURI DE AJUTORARE ALE MARTORILOR LUI IEHOVAdin ianuarie 1946 până în august 1948

Haine(în pounds)

Valoare( în $)

Hrană( în pounds)

Cost(în $)

Valoare totală(în $)

Statele Unite 919.302 898.481,16 537.995 208.416,76 1.106.897,92Altele 6.709,46Canada 72.807 80.699,88 87.913 36.084,90 116.784,78Danemarca 2.949 1.407,14 1.407,14Norvegia 24.000 12.000,00 12.000,00Elveţia 57.584 42.400,00 40,682 13.754,00 56.154,00Altele 3.851,00Suedia 6.554 9.776,10 25.334 8.702,50 18.478,60Altele 124,00Total 1.056.247 1.031.357,14 718.873 280.365,30 1.322.406.90

Unde au trimis martorii lui Iehova daruri de ajutorareHaine Perechi Hrană Alte

(pounds) de încălţăminte

(pounds) ajutoare (pounds)

Austria 39.304 4.118 43.675Belgia 28.113 2.576 1.397Bulgaria 387China 553 43Cehoslovacia 33.458 2.435 6.450Danemarca 35.219 3.832Anglia 21.160 1.786 31.970Finlanda 23.973 1.944 6.450Franţa 39.545 3.948 6.450Germania 544.749 72.804 564.025 80.459Grecia 17.888 2.813 2.150Ungaria 32.054 3.349 21.500 251Italia 9.266 597 4.300Olanda 122.533 11.494 7.598Norvegia 20.514 2.244Filipine 10.594 2.239Polonia 77.324 7.888 11.411România 10.750Total 1.056.247 124.110 718.873 80.710

Bărbaţii şi femeile care vor cu adevărat să cunoască adevărul despre martorii lui Iehova vor privi la lucrarea, la învăţăturile şi la serviciul lor pentru Împărăţia lui Iehova, cu o vedere clară, neumbrită de bârfe, expuneri false şi prejudecăţi. Când cineva vede adevărul, va dori să afle mai multe despre acesta şi în timp va deveni un serv adevărat. Câteodată, auzi o persoană zicând, „mi-e teamă să studiez cu martorii lui Iehova. Atunci când voi ajunge să cred totul ca şi voi, îmi voi pierde toţi vechii mei prieteni. S-ar putea să mă implic în ceva, şi nu vreau să preiau responsabilitatea de a merge din casă în casă, aşa cum faceţi voi. Aş fi ridiculizat şi poate persecutat ca şi voi”. Aceasta este o atitudine greşită, în totalitate, pe care o poate lua vreun individual. Nu se poate şovăi. Oamenii trebuie ori să ia atitudine pentru a lui Iehova ori să rămână înţepeniţi lângă cea veche. Scripturile atrag atenţia că nu poţi servi şi lui Dumnezeu şi Diavolului. Tu trebuie să fii ori rece, ori fierbinte; trebuie să fi ori pentru, ori împotriva Domnului. Persoanele care sunt dornice să se angajeze în afacerile politice, comerciale sau religioase ale lumii, sprijinindu-le precum se sprijină una pe cealaltă împotriva supremaţiei Atotputernicului Dumnezeu, se vor prăbuşi odată cu organizaţia lumii vechi, când aceasta va fi distrusă în bătălia Armaghedonului. Hotărârea trebuie luată acum, în aceste ultime zile ale lumii vechi. Merită să serveşti pe Iehova. Numai El singur poate să-ţi dea viaţă, în timp ce plata păcatului este moartea.

Cei care cunosc aceasta, ascultă Cuvântul Domnului şi îl studiază. Biblia este adevăratul ghid. Aceasta te va ghida pe calea dreaptă de acţiune, propovăduind vestea cea bună pe care o înveţi. Acesta este adevărul care te face liber de politică, religie şi comerţ. Nu trebuie să te temi niciodată să te implici în ceva care te eliberează de moarte şi te conduce la viaţă. „Îndură greul, ca un bun soldat al lui Isus Christos. Nici un soldat nu se încurcă cu treburile vieţii, ca astfel să placă celui care l-a ales să fie un soldat” (2Tim. 2:3-4). Aceasta nu înseamnă că acum vei putea să treci prin viaţă fără greutăţi, încercări sau dificultăţi. Nu, în primul rând martorii lui Iehova se confruntă cu acestea. Isus a avertizat că lucrurile nu vor fi uşoare pentru servii lui; aşa cum L-au persecutat pe El, tot aşa vă vor persecuta şi pe voi. „Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea” (Ioan 15:18,19).

Scripturile atrag atenţia că „aceasta este viaţa veşnică, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Christos pe care l-ai trimis Tu” Prin urmare, martorii lui Iehova sunt foarte zeloşi în efortul lor de a-L lăuda pe Iehova „din ce în ce mai mult”. Ei ştiu că cineva poate învăţa despre modul de a câştiga viaţa veşnică, prin cunoştinţa Cuvântului lui Dumnezeu. Un iubitor al vieţii şi nu un distrugător al ei, vrea să vadă şi pe semenul său trăind; aşadar, fiind instruit în principiile lui Iehova ale adevărului şi dreptăţii, el va dori să „meargă şi să facă ucenici din toate naţiunile”. Aceasta este misiunea martorilor lui Iehova şi ei încearcă să facă aceasta cât mai bine.

Rapoartele din diferite ţări pe care le veţi citi şi tabelul pe care l-aţi cercetat de la paginile 20-23, arată clar cum înaintează martorii lui Iehova de la o margine a pământului la cealaltă. Ei nu fac această lucrare grandioasă prin puterea lor; ei o fac prin Spiritul lui Dumnezeu. Nu datorită priceperii lor progresează şi se extind, ci datorită faptului că Dumnezeu este cu ei.

Noi dorim să îndemnăm pe toţi martorii lui Iehova de pretutindeni să facă din anul de serviciu 1949, anul cel mai bogat în acest sens, nu numai în orele de lucru pe teren, ci şi făcând vizite ulterioare persoanelor interesate. Continuaţi această lucrare bună de educaţie în Biblie şi această activitate minunată de a conduce studii ale Bibliei în casele oamenilor. Măriţi-vă adunările în casele oamenilor de bine şi instruiţi bărbaţi şi femei pentru a fi servi buni ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Pe tot pământul, noi putem auzi pe martorii lui Iehova, spunând într-un glas: „Te voi lăuda din ce în ce mai mult” - Ps. 71:14.

SERVI ORDINAŢIIsus Christos a fost un serv ordinat şi a primit ordinaţia Sa de a vesti, de la Tatăl Său din cer. Luca, în Evanghelia sa, capitolul 4, versetul 18, ne spune că

Isus a citat aceste cuvinte din cartea lui Isaia: „spiritul Domnului este peste Mine, pentru că El M-a uns să vestesc veşti bune săracilor” ( A.S.V.). Aplicând aceste cuvinte la El Însuşi Isus a recunoscut că ordinaţia Lui venea de la Dumnezeu. Isus Christos tot timpul a făcut voia Tatălui Său şi a recunoscut că Tatăl L-a trimis să facă o lucrare specială. Pe rând, El şi-a trimis apostolii în lume, pentru a continua aceeaşi activitate de serviciu, după cum este scris la Ioan 17:18 : „cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume”. Porunca lui Isus a fost foarte clară, de asemenea, când a spus: „prin urmare, mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în Numele Tatălui al Fiului şi al spiritului sfânt” - Mat. 28:19, A.S.V.

Această Scriptură este împlinită în zilele noastre în acelaşi fel în care a fost împlinită în zilele apostolilor, când au fost ordinaţi servi pretutindeni în lume, pentru a extinde această lucrare de a face ucenici, propovăduind veştile bune ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Martorii lui Iehova sunt o societate de servi ordinaţi. Datorită poruncilor lui Dumnezeu, aceşti servi care au luat Numele lui Dumnezeu, vor vesti Împărăţia ca singura speranţă a lumii. Deoarece martorii lui Iehova nu proclamă Organizaţia Naţiunilor Unite şi nici o altă naţiune individuală în care ei trăiesc, ca fiind naţiunea cea mai mare şi speranţa lumii, ei sunt

urâţi de lume. Dumnezeu nu a ordinat martorii Săi să propovăduiască şi să facă publicitate guvernelor acestui pământ, ci le-a poruncit să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei. Datorită acestui lucru, Domnul Isus i-a avertizat pe urmaşii Săi: „dacă vă urăşte lumea, amintiţi-vă că pe Mine M-a urât mai întâi (…) Dacă m-au persecutat pe Mine, şi pe voi vă vor persecuta (…) V-am spus aceste lucruri, pentru a vă păzi de cădere. Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că face un serviciu religios lui Dumnezeu. Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că nu cunosc nici pe Tatăl, nici pe Mine. V-am spus aceste lucruri, pentru ca, atunci când le va veni timpul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus” - Ioan 15:18-20; 16:1-4, A.A.T.

Martorii lui Iehova sunt pe deplin consacraţi să facă voia lui Dumnezeu şi sunt ordinaţi de El să proclame grandiosul mesaj al Împărăţiei lui Dumnezeu în întreaga lume. Pentru a aranja această lucrare în întreaga lume, într-un mod ordonat, Societatea a numit servi ordinaţi ca slujitori speciali cu diferite competenţe, care să activeze în diferite ţări ale lumii. Unii dinte aceştia se află în casa Bethel, biroul principal al Societăţii din Brooklyn, New York; mulţi se află în birourile filialelor din întreaga lume, iar unii sunt desemnaţi ca servi speciali ai organizaţiilor de grupă. Cartea Anuală publică o listă a servilor ordinaţi, care au îndatoriri speciale, ca servi pentru fraţii lor.

Servi ordinaţi, numiţi pentru serviciu special

Abbuhl, DavidAbt, HaraldAdach, ZygfrydAdams, Don AldenAdams, Elmer PolkAdams, Joel CameronAdams, John EdwardAdamson, Eduardo DiegoAdler, FriedrichAijala, Jouko EljasAkpabio, Asuquo ObotAlade, Joseph OluwafemiAlbu, Pamfil N.Allan, JosephAllen, Malcolm StanleyAllen, Paul ArthurAlmona, Morris OputaAlspach, Russel WilliamAmores, Victor CasasAndersen, AndersAnderson, Fred AugustAnderson, John HenryAnderson, Marvin FerrolAnderson, Raymond LeeAndersson, AllanAndersson, HenryAndersson, IvarAndersson, OnniAndersson, OveAndrews, Albert FrederickNdrews, Wallace DavidAndros, ThomasArgentos, John S.Arnold, EdwardAtkinson, GeorgeAttwood, Anthony CecilAtzemis, Demetrius C.Aura, MikaelAvey, Arthur WilliamBabinski, Joseph E.Baczinski, FrancoisBaeuerlein, John AdamBagley, Clifford DanielBahner, JoseBaker, Alfred G.G.Baker, Glenn SeymourBaker, Paul SouthgateBalamoncek, JanBangle, AleckBanks, Thomas Edgar

Barber, Carey WalterBarford, Wallace LeonBarlaan, LeodegarioBarman,MikaelBarnes, Augustus F.J.Barnett, Arthur EugeneBarney, Paul JosephBarr, John EdwinBarret, Geotge C.Barry, William LloydBartha, AndrasBartlett, Milton Everett (Jr.)Bartrip, Trevor GordonBartzsch, OttoBaswel, Macario B.Bauer, Herschel WeertBaur, OttoBautista, José G.Baxevanis, JohnBaxter, Donald EdwardBaxter, Wallace HendrieBeck, Paul BooneBecker , Edward WilliamBecker, OttoBecker, WilhelmBeddle, Charles JosephBehunick, StephenBeier, HansBelc, KazimierzBelinger, HansBellotti, Norman DavidBelokon, NicholasBelscher, Delbert ClaytonBenesch, Howard JosephBenjamins, ArendBenson, Joe RickettsBenzing, EmilBeraldo, JoaoBerger, FriedrichBernard, DalwaysBernard, John RussellBerry, Bennett HillrieBetley, SamuelBevington, George WilliamBible, Reginald AllenBible, Richmond LoydBible, Roland WallinBijl, Gisbertus N. van der Billeter, MaxBittner, George GodfredBjorklund, JosefBlack, HarryBlackburn, Woodrow W.Blair, Mortel IsidorBlaney, John BeechBlascheck, EmilBlumel, RichardBlumenstock, Calvin AugustBobb, Edwin ElmerBogard, JohnBoone, James OtisBooth, John CharlesBorys, Emil FredyBotterill, Frank

Bower, Arthur NobleBowman, David franklinBoyd, Donald ArchieBraasch, FranzBradburry, David MartinBradbury, Rupert MartinBrame, Earle RoyBrannick, Joseph BenjaminBrehmer, Otto TheodorBridle, Peter LangfordBritten, EricBroad, Albert WilliamBroad, Edward StanfordBroadwater, LloydBrodie, RalphBrooker, Gerald BennettBrookes, Frank WilliamBrooks, Norman EarlBrown, David WallaceBrown, Monte CristoBrown, PeterBrown, Robert MantellBrown,William LeslieBrown, William RolandBruderer, OskarBruton, John GistBuelow, Bruce OwenBuelow, Merle RobertBuenger, PhilipBuisset, Alvar HenryBumphrey, Floyd OssianBurczyk, Benno OskarBurkhardt, Donald WilsonBurt, Donald HerbertBurtch, Lloyd ByronBussanyi, LaszloByriel, AndrewCall, William EugeneCarmichael, Hendry DrummondCarmichael, Leslie AlbertCarnie, WilliamCaron, Roger RosaireCarpenter, Charles ErnestCarter, Stanley JohnCarter, Walter WerbouskyCasola, Peter A.Catanzaro, Angelo A.Chapman, PercyChappuis, GeorgeCharles, Cyril WilliamCharlet, ReneCharlwood, EdmundChimal, MiguelChimiklis, John PeterChinula, Joseph A.Chipeta, Pharoah M.Chitty, Ewart CharlesChodora, TadeuszChongo, YolamChornenky, TheodoreChrupalla, PaulChyke, Calvin MichaelCimwaza, LesterCipolla, Vito

Clare, Gordon HerbertClark, Donald SpencerClaus, GerhardtClay, Edgar AllanClayton, Charles MilburnClemons, Charles StephenCollier, Roland EdwardCollins, Wallace AllenCommey, James B.Comstock, Eli HallConrad, John JacobConrad, Neil EmileConte, Lawrence AlfredCook, Roy Lee DouglasCocke, Erick RushtonCooke, John RoyCooper, Carleton DavisCopson, Sylvester WilliamCornelius, Russel StewartCotterill, Richard SheldonCouch, George M.Couch, William D.Coultrup, Charles RusselCounts, Winfield AndrewCoup, Carmon LeRoyCoville, Allan StanleyCovington, Hayden CooperCraddock, John AlexanderCrapp, Eric George MartinCrockett, Neil JohnCross, Arthur BrightCrosswhite, Orville AlmusCrowley, James EdmondCsoban, JozsefCumming, Albert EdwardCummings, Marshall HenryCutforth, John AshlinCygan, MieczyslawDague, HarryDandawa, John M.Daniels, Edwin GrantDanley, Albert FranklinDatisman, Donald CharlesDavis, James Edward Davis, Robert LeonardDawkins, George CarterDeAngelis, JosephDeBoer, AdrianDeCecca, GiovanniDecroly, FirminDeFehr, John FrankDeJager, Petrus JohannesDemorest, DavidDeninger, Orville EdwinDerderian, Dickran PhilibbasDey, WilliamDickmann, HeinrichDidur, Alex MitchelDiehl, WillyDienaar, Pieter A. H.Dietschi, HeinrichDiling, Robert J.Dillon, Lee EdwardDingman, William Robert

Dionisio, Adolfo F.Dobis, EddieDoering, JeremiahDominke, HermannDonaldson, NormanDondore, David RusselDopking, FrankDossmann, PaulDoulis, AthanasiosDouras, GeorgeDow, Meredith MontagueDownie, Malcom MacPhersonDrahos, MilanDroge, George HenryDuerdan, HaroldDuffield, Harry WalterDuncan, Harold BilletDuncombe, Vernon RyerseDuncombe, Yorke MichaelDunham, Alfred P. R.Dunlap, Edward A.Dunnagan, James Henry (Jr.)Dwenger, HeinrichEarle, Kenneth PerryEaton, Andrew KirkEckley, Fred GarfieldEdman, TaunoEdwards, Williard S.Egede, Charlie AliaguEichelberger, Ira RomainEicher, Charles EmileEkman, Daniel ValentinEllis, Robert FranklinEls, Cristoffel F.Elvy, Charles E.Endres, Wallace HurstEneroth, John HenrikEngel, WilhelmEngervik, ErnstErusel, Andrew MiruwereneEteffiah, SamuelEwetuga, AmosFairfax, Harry CarlyleFarmer, Herbert JamesFekel, Charles JohnFeller, JulesFellow, Donald DeanFellows, Edward TedFerdinand, Walter TimothyFerrari, Charles LucianFerrari, DavidFerrari, JosephFerrari, SalvinoFeuz, ArnoldFeuz, GottfriedField, Thomas KennethFinch, HenryFinlay, Roy H. V.Fisch, Wilbert DominicFischer, William RaymondFitzgerald, Robert JamesFitzpatrick, Charles EdwardFletcher, JackFleury, Maurice

Forster, JohannesForsyth, ThomasFranke, KonradFranks, Frederick NewtonFranks, Leslie RaymondFransch, Daniel R.Franz, Fred WilliamFranz, Raymond VictorFredette, Roland HarveyFredianelli, GeorgeFredriksen, HolgerFriedrich, JozefFriend, Maxwell GodwardFriend, Samuel BensonFrobus, RichardFrost, Charles EdgarFrost, Hugo ErichFuelo, AnthonyFulton, Paul T.Galbreath, Douglas MiltonGalczynski, JanGammenthaler, AdolfGamponia, Manuel BelenGangas, George DemetriusGarai, MihalyGarcia, SamuelGarrard, Gerald BaylissGarret, Floyd FranklinGatti, PieroGawior, JanGeiger, HenriGeorge, Hugh VlarenceGertz, Arthur GeorgGeyer, Benjamin PhilipGibb, George R. W.Gibson, Anthony HallidayGierlach, AntoniGilbert, Richard ElliottGillat, ClementGlandin, OskarGlass, Russel EllsworthGlass, Ulysses VanellGluske, WalterGluyas, Harold JohnGobitas, William HenryGoings, ChesterGolles, PeterGonzalez, Raymond ManuelGooch, WilfredGoodman, Claude StanleyGornik, BoleslawGoscinski, Mitchell BenGoslin, Elijah W.Goslin, RolandGott, Fred Ansil (Jr.)Gott, JohnGough, RobertGoux, Arthur R.Graham, William EarlGreenles, Leo KincaidGrigat, ErnstGrlica, PeterGroh, John OttoGrossmann, Paul

Grover, Erwin AlbertGruber, Kurt PaulGuiver, Enest JamesGrunda, GrantGunda, PearsonGutowski, PiotrHaapanen,Vilppu UrpoHackenberg, Chalmers F.Haenni, FrietzHaigh, Joseph HoraceHakanen, KaleviHakansson, OscarHamann, OttoHamann, WaltherHammer, PaulHananiya, IsaacHancock, BartholemewHanckock, Ronald FrankHaney, ArthurHanke, Emil OttoHannan, George EdwinHannan, William TrenchardHansier, JohnHarker, Claude PercivalHarriman,Volney AllenHarrop, Stuart AtkinHarteva, ElonHarteva, Kaarlo JalmariHartman, Daniel DavidHartstang, FrederickHarvey, Roy WesleyHaslett, DonaldHassel, ErnstHatzfeld, Robert HenryHau, AageHau, JorgenHeikorn, FritzHeinicke, WilliHeld, Douglas EdeHeld, John AustinHeld, John JacobHemery, JesseHemmaway, John TomHemstad, Hans PeterHendrix, John NoelHenning, MaxHenry, Herbert T.Henry, Robert CharlesHenschel, Milton GeorgeHensman, Clifford HenryHepworth, CharlesHernandez, AmadoHernandez, Leonard AlvinHershey, MonsellHeuberger, HeinrichHibbard, Orin J.Hilborn, Howard MaxHilldring, Thurston AndrewHille, CurtHinkle, Dwight DavidHirschberger, PaulHoffman, Albert ManleyHoffmann, Filip C. S.Hoffmann, Oskar

Hoglin, FrankHojniak, JanHollister, Frederick StevensHollister, George StevensHolmes, Calvin HenryHolms, Robert ArthurHomer, DavidHomolka, Charles PeterHoney, Robert ReedHopley, AlfredHoppe, KarlHordinski, EdwardHorton, BertHouseman, Martin BurdetteHouston, Joseph MiltonHow, William GlenHowlett, Matthew ArnoldHowlett, Wilfred ArthurHuber, EmilHughes, Alfred GeorgeHughes, Alfred PryceHughes, GwaenyddHumphrey, Tillman EugeneHunick, Hollister AlfredHutri, EmilIdreos, PlatoIhrig, Elmer CarlIlett, Ambrose EmmonsInsberg, AnsIszlaub, PercyIversen, AkselJack, AndrewJackson, William KirkJacobs, Edward A.Jankowiak, BronislawJansen, Ernest J. S.Jansen, GerritJanuska, AdamJaracz, TheodoreJazewsky, JohnJedzura, WladyslawJenkins, Fred WilliamJensen, IngvardJensen, Klaus MonradJenssen, Fin Alesander R.Jesus, Fulgencio de Jewulski, Theodore GeorgeJobin, CharlesJohansen, JohnJohansson, EliasJohansson, Erik V.Johansson, GostaJohansson, GustavJohansson, HansJohansson, SvenJohn, HowardJohnson, Curtis KnuteJohnson, Harry AlfredJohnson, James WilburJohnson, Lennart A. S.Johnson, William EverettJohnston, ElmerJohnston, Reginald WatsonJones, Roscoe

Jones, Stanley ErnestJones, Thomas RichardJontes, LeopoldJorgensen, Svend AageJosefsson, LennartJoseph, Adavimannathu JosephJudson, Henry GeorgeJuska, StanislavKabaso, JonathanKabungo, OliverKaczmarek, StanislawKalitera, EdwinKalle, RudolphKallio, Leo DonatusKamanga, John B.Kaminaris, Michael E.Kandiona, JohnKankaanpaa, ErkkiKankaanpaa, TuomoKanyimbiri, PaulKapasuka, LifeyuKapinus, FrantisekKaptein, MaartenKaranassios, Athanasios I.Karanassios, Petros A.Karkanis, Vasilios C.Karlsen, NilsKarlsson, ErickKatamanda, TitusKatzmier, LeonardKedziora, JosefKeen, Grant StreetKellaris, Alexander NicholasKeller, Eduardo FranciscoKelley, Neil WebsterKelly, Henry DouglasKelm, HerbertKennedy, Edgar ClaireKent, Wilfred HarryKern, Allan LloydKettelarij, WillemKing, Harold GeorgeKirk, Robert WilliamKirkland, Powell MeansKirscht, KarlKivimaki, YrjoKjellberg, GustafKjorlien, Donald OttoKlapproth, KarlKlebbe, WilhelmKlein, Karl FrederickKlein, Theophilus ErhartKlein, Edwin JohnKlimkiewicz, StanislawKlohe, GeorgKnecht, RudolfKnight, Donald GeneKnoller, EgonKnoller, HelmutKnorr, Nathan HomerKocher, PaulKoelmel, Richard CharlesKoivunen, ToivoKolopo, Lackson F.

Konrad, JanosKoral, AntoniKorttila, KaleviKoskinen, JohannesKovalak, Nicholas (Jr.)Krajci, StefanKraker, Simon Peter JosephKraushaar, Lawrence F.Krauss, OttoKrebs, KarlKrutzinski, JohannKubarycz, JanKugler, HubertKugler, OttoKuhn, WenzelKunz, GunterKunz, HansKurkaa, IlmariKurtz, Paul EdwardKurzen, John Godfrey (Jr.)Kurzen, Russel WalterKusiak, MichalKwasniewski, PeterKwazizirah, GreshamKwiatosz, EdwardLadesuyi, SamuelLaidlaw, Alexander ElliottLaier, John GilbertLako, JanosLampinen, PenttiLandrum, Swepton JamesLang, JuliusLange, WilhelmLantunen, KaarloLaPlaca, VincentLarsson, Max HarryLarsson, OlofLarsson, Sven ErikLatch, Winfield ScottLatimer, WilliamLatyn, MikeLaufer, KarlLauridsen, Soren KristianLaurix, James WellsLazenby, RobertLearned, Alvin EugeneLeathco, Charles DillardLeeds-George, Lambert CyrilLeffler, Ralph HomerLegler, Paul ArthurLehti, Eero KalervoLehtinen, Viljo FelixLeino, ArmasLemb, Frost IdskovLemm, IrvinLemmons, Paul H.Lester, CorneliusLewinsson, ArnoldLewis, Julius FranklinLewis, WilliamLiecznerski, AlfonsLiebenberg, VernonLin, OldrichLindal, G. F.

Lindau, Alvin DiedrichLinder, EmilLindsay, Ludwell MosesLipenga, SaulosLisle, Jack L. (Jr.)Livingstone, Lance GeorgeLiwag, Salvador AgustinLochner, HamiltonLopez, FidelLopuszynski, TadeuszLorek, JanLorentzen, Frank MogensLorenz, PaulLottenbach, HansLovell, A. LeslieLubeck, JosephLucas, Reginald ErnestLuck, Frederick H.Luhrman, AnthonieLuke, JamesLukuc, FredLukuc, Peter HarryLundgren, H. B.Lunstrum, David A. T.Lunstrum, ElwoodLuts, JohnMacAulay, Daniel FredMacdonald, Oliver ArthurMacedo, Olimpio TeixeiraMacLean, Donald HowardMacmillan, Alexander HughMacNamara, Fred JohnMadarang, NapoleonMaday, Caesar WilliamMadomba, K. EliyaMadorski, FrankMagdziarz, CzeslawMaguddayao, HilarioMagyarosi, MartinMahler, Bernard PaulMais, MontagueMakaela, OttoMaki, Gust WilliamMakinen, LauriMakumba, StanleyMann, Albert HenryMann, Charles StewartMarcussen, GunnarMarkus, John Frederick (Jr.)Martikkala, Emil AlfredMartinsen, MartiniusMasinick, HoraceMason, Benjamin BrockMatare, JamesMatilainen, Eino AnteroMattaka, Bismark D.Matthews, CharlesMattischeck, HubertMattson, Robert WarrenMatungwa, IshmaelMatwicio, SteveMaurer, CharlesMaykut, FrankMazur, Antoni

McClanahan, Thomas FranklinMcDonald, DonaldMcGrath, Henry JosephMcKay, Homer KennethMcKee, George LemuelMcKenzie, SamuelMcKnight, George RobertMcLamb, Frank AlgernonMcLemore, Lester LoranMcLenachan, JohnMcLuckie, Donovan B.McLuckie, Robert A.McLuckie, William L.McLuhan, Roy G.McRoy, George EdwardMcWilliams, Robert GarlandMdema, John YoungMefful, Samuel AnthonyMeier, FriedrichMelin, AlfMelofsky, Frank (Jr.)Meng, Charles JosephMerlau, Earl FrederickMetcalfe, Geoffrey RusselMetz, CharlesMeyer, Johannes W.Mfundaula, BrightonMichalec, Edward AlexanderMichalowski, MarianMichalski, MarianMichel, JacquesMickey, Orville WestonMickey, Pierce LeeMikula, AndrewMiles, Thomas GarnetMillar, John EvansMiller, Grant DallasMiller, Robert MarionMinet, José NicolasMlamleli, BennetMleczak, StanislawMlynarski, ThadeMock, Russel VincentMoller, CarstenMorales, IsraelMoreton, Ernest VernonMorgan, Robert EmilMorgan, Roger LeeMorrell, Clayton EllisMorris, Harold AlbertMorris, Leland BernardMorrison, Donald JohnMortensen, Ejner PederMortlock, Albert ReginaldMoyara, Goodson S.Moyle, Roy LeonardMtenah, JonathanMuhaluk, PaulMukuswani, JonathanMuller, BohumilMuller, Cristoffel F.Muller, Dawid A.Muniz, JuanMunsterman, Donovan Roy

Muntener, ChristianMurasasu, TeodorMurdoch, Ernest CampbellMurphy, Henry OlliffMushat, JoelMuzyka, MichaelMwale, Enoch R.Mwambulah, LeffattMwamza, ArielNabialczyk, StanislawNahalka, VladimirNathan, John H.Neave, WilliamNegria, NickNel, Gert C.Nelson, James LeRoyNelson, John DeeNelson, Paul FloydNelson, Vernon GlennNervo, Toivo IsraelNeubacher, JohannesNevalainen, LauriNewcomb, ClarenceNewell, Earl EdwinNgobese, Timothy B.Nguluh, McCoffie P.Ngwaya, AlbertNielsen, George WilliamNiemmi, KaukoNiemmi, VeikkoNikkila, Tarmo KalervoNilsson, HolgerNilsson, VernerNironen, EeroNisbet, GeorgeNisbet, RobertNkosi, RichardNnabuko, JamesNortey, WilliamNoske, KarlNovak, VaclavNunes, Caetano FerreiraNunes, Edgar FerreiraNunes, Robert IrvingNwachukwu, Anthony FrankNyendwa, HarrisonOakley, Joseph ArthurObrist, PaulOertel, Henry CarlOgunde, Seth AdebayoOjanen, LennartOjemudia, Magnus ChukumaOkpukpan, Efiong OkpanOlander, WernerOlson, Nels WillisOlsson, ArneOlsson, HildingOltmanns, GerhardOman, EnokOnafowokan, Joseph LabinjohO’Neill, Samuel CalvinOrrell, Eugene DallasOrtiz, GenaroOshunloye, Simon Ashaolu

Ott, CarlosOutten, Ernest C.Owepa, Joshua IlevboreboOyewole, LapidoPaine, Robert EdwardPajasalmi, Esko KalervoPallari, Vaino JaakkoPapadem, George DrakosPapageorge, DemetriusPapargyropoulos, Aristotles P.Papp, LaszloParcell, Jowell LeonParker, John NathanParkin, Ronald JamesParkkanen, Olavi KeijoParr, GlynnPaschall, Arthur LeePassavantis, EmmanouelPate, ArdenPaterakis, EmmanouelPellechia, PasqualPerez, Paul PeterPerez, SantosPerholtz, MichaelPerry, John AlvesPeters, AugustPetersen, Henry StefanPeterson, Charles Taze RusselPeterson, WilliamPetersson, ViktorPhillips, Frederick EdwardPhillips, George RossPhillips, LlewelynPhillips, WendellPhotinos, PeterPietenen, Aarno EvertPietzko, ErnstPillars, Oscar LawrencePinda, JamesPinder, JackPino, Rogelio delPlatt, Frank GordonPletscher, ReinhardPlumhoff, Fred HenryPochop, JosephPoggensee, Russel TazePohl, WilliPolos, Chris SidneyPolster, ErichPonting, John HerbertPorsch, OttoPotzinger, MartinPowell, George RaymondPowers, Jack DanielPowlett, Felix AdolphusPramberg, JackPratt, Orman DonaldPrewitt, James FredPrice, William FrankPrighen, MatthewProost, JanProsser, Calvin SheridanProstka, AlexPrzybysz, Wladyslaw

Puckett, Joseph O.Pulgado, PedroPulver, Harold MerlePysh, JohnQuackenbush, Colin DaleQuackenbush, Myron NeilQueyroi, JeanQuintanilla, JoséRaczkowski, WincentyRadosevich, WilliamRainold, AlfredRamu, Julio ShepherdRanca, PetreRandall, Charles AlfredRann, George AlexanderRantanen, Sulho AnteroRaper, Archie VernonRasmussen, ChristianRasmussen, Johannes Ejner F.Rauthe, HansRawls, John WesleyRay, Gordon OrvilleReed, Homer FranklinReed, Joshua JamesReeder, Maurice CharlesRees, James AdolphusReeves, Louis EdgarReijntjes, Willem CorneliusReimer, Russel A.Reingruber, ErnstReiter, ErnstRennalls, Julius OliverReusch, Lyle ElvernReyes, MartinReynolds, Stanley EdwardRhyne, Roberet WyatteRichards, David JohnRichards, Moses BabatundeRichards, RobertRichardson, Francis N.Richardson, Noah Samuel (Jr.)Rieger, Charles WinfieldRiemer, Hugo HenryRieske, HermannRiffel, JuliusRoach, GordonRobb, John BirrellRobbins, James CharlesRoberts, ClaudeRocha, Gregorio GallegosRockwell, LinleyRodriguez, GonzaloRoe, Webster LawsonRohde, BrunoRohrer, ArnoldRomano, Joseph AnthonyRoos, JohnRopelius, KurtRoper, Lester LeeRose, Edmund JosephRose, Raymond RalphRosser, Aubrey ArthurRoss-Jensen, William RichardtRostkowski, Stanislaw

Roy, Grenfel ThomasRowe, Leonard VincentRushton, Robert CharlesRusk, Fred (Jr.)Russel, George MouatRuth, Wilmer B.Rutimann, AlfredRutishauser, AlbrechtRyan, Roy AnsilSabuni, LeonardSalavaara, KalleSalo, Karl RagnarSaltmarsh, George HenrySanchez, Miguel M.Santos, JosephSarstedt, ArminSasso, AlbertSaumur, LaurierSaungweme, DanielSchallebaum, PaulScharner, JosefScheffel, HermannScheider, WilhelmSchillinger, William MatthiasSchlumpf, WalterSchmidt, AlfredSchmidt, EwaldScmidt, Niels PeterSchimdt, WaldemarSchnell, WiktorScholz, AugustSchrantz, EmileSchroeder, Albert DargerSchutz, HermannSchwafert, ErwinSchwarz, PaulSeal, Alfred WayneSebin, JanSeck, AugustSecord, Arthur HenrySeelye, Alden LeroySeliger, ErnstSemere, AndreyaSergios, Vasilios GeorgeShawver, Windell GilbertSibamba, MoffattSideris, AnthonySiebenlist, Theodore HessSilva, Benedicto Maximo daSilva, José RufinoSimpkins, William JohnSimpson, James ClaudeSingh, George P.Sioras, John PeterSipavich, HipolitoSkaleski, AntoineSkelparick, NickSkinner, Francis EdwinSklenak, JosefSkoda, AlfredSilk, HenrySmart, Robert F.Smedley, Frederick BurgessSmedstad, Hubert A.

Smerchek, Eugene RaySmith, George W.Smith, GrahamSmith, Keith NevilleSmith, Leonard ErnestSmith, Ronald ReginaldSmith, Thomas ErskineSonderskov, Carl ChristianSonnenschein, HeinzSouthworth, Charles HerbertSouto, Djalma MendesSpencer, James WoodburnSpicer, Wilfred ShieldsSpiropoulos, Panayotis C.Sporri, WalterSprafke, BernhardSpross, ErichStallard, Leonard KentStarbuck, Floyd BaileyStaub, PaulSteele, Charles ArthurSteele, Dave GeneSteele, Don LeRoySteele, William HermanSteelman, Joshua MonroeStein, John H.Steinemann, HugoStenersen, Leiv WillyStensvik, Aksel KristianStephens, Emmett WoodrowStewart, Earl KitchenerStewart, Harold LloydSteyer, JohannesStigers, Edward WilliamStikel, LudwigStoermer, Clarence AdolphStover, George WilliamStrege, William JamesStuber, AlfredStuefloten, John W.Stuhlmiller, AloisStull, Donald EdmundSuess, Robert OscarSuiter, GrantSullivan, Thomas JamesSumen, Hemming ArthurSumera, FranciszekSun, Hutton H.Sunnari, PenttiSupera, Moises G.Suvak, AndrewSvennback, Alfred GeorgSvensson, AllanSvensson, CurtSvensson, HugoSwebelele, Alfred S.Swingle, Leroy JuniorSwingle, Lyman AlexanderSydlik, DanielSzabo, FerencTaavitsainen, Elai SalomoTakala, TaunoTalabi, Michael OlatunjiTalarico, Enest Alfred

Talma, Gilbert LouisTambala, OgalaTangolis, JohnTaylor, ClarenceTaylor, EdwardTeleviak, Michael JamesTembo, JamesTeran, Rodolfo PardoTerry, Roger LouisTharp, Alexander ErwinThiele, OskarThieme, PaulThomas, Fritz HansThomas, Robert WayneThompson, A. K.Thompson, Adrian deLaunayThompson, Rayburn DaleThorn, Walter JohnThornton, Worth LeonardTiainen, MattiTilton, ThomasTkachuk, WilliamToimela, ToivoTollner, WilhelmTomaszewski, RaymondTomlanovich, Joseph RichardTornlund, MartinTornvinen, Armas VeikkoToutjian, Shield H.Tracy, Frederick AllisonTracy Robert NelsonTracy, William AmosTraub, RicardoTravers, Paul ElwinTseko, WilliamTubini, GiseppeTucker, Cecil A.Turpin, James LyleTuttle, Donald LesterUdoh, ReubenUgbebor, Alfred UjenwaUlrich, ClarenceUmlauf, JacobUnderwood, Andrew L. W.Ungululani, BrightVaile, Charles MackVan Baalen, Sherman WilliamVan Daalen, Emil HenryVanderhaegen, Peter JohnVan Horn, Alan GeorgeVan Horn, FredericVanice, Ernest RayVan Sipma, Samuel MartinVan Zee, Fred PostVasquez, Sergio M. (Jr.)Vereghese, Karote MathewVieker, HeinrichVlahakis, John GeorgeVliet, Frans H. vanVocatura, JosephVoigt, WalterVoigt, Walter ErdmannVolkoff, AlexisVoss, Adolfo

Wallace, Francis BradyWandres, AlbertWargo, John MichaelWasilak, StanislawWasitis, Frank WilliamWatt, Alexander JamesWauer, ErnstWauer PaulWeber, JeanWebster, James OscarWeckstrom, Erick AndersWeiss, Oliver AdamWeller, Arthur F.Wenge, ErichWengert, William RobertWentzel, Petrus J.Werden, Claude HerbertWest, Albert JamesWetzler, Harold David (Jr.)Wheelock, Richard CarlWhite, JosephWhite, VictorWhitting, Geoffrey GorhamWiberg, Carl EmilWicke, Alfred EmilWicks, Joseph H.Wiedenmann, DavidWieland, Edward ErnestWieland, Edward WalterWiens, Benjamin JohnWiesner, ErnstWiesner, RudolfWiger, SamuelWihlborg, IngvarWilda, Charles deWildman, Lewis AllenWilk, BronislawWilkinson, SidneyWilliams, Arnold HubertWilliams, Clive HenryWilliams, George AlvinWilliams, Harry R.Williams, Noble MerrittWilson, Ennis RobertWilson, Frederick JohnWilson, Herbert FrancisWilson, Reginald AsaWinberg, ArneWinkler, Robert ArthurWisniewski, EdwinWojcicki, Walter JohnWojciechowski, StanleyWolf, HansWoodard, Hermon AlexanderWoodburn, James HardyWoodburn, SydneyWoodworth, Clayton JamesWoodworth, W. EldonWorsley, Arthur AlbertWosu, Amos AnuchaWozniak, AndreWrobel, PaulWulle, OttoWynes, Emlyn

Wynn, John AlfredYacos, WilliamYeatts, Andrew WarrenYount, WarrenYuchniewicz, StanleyZahariadis, JohnZakian, Arthur S.Zakrzowski, TeodorZamora, BelisarioZatko, OndrejZavitz, GeraldZbinden, KorneliusZedi, ErnstZenning, Gerhard

ŞCOALA BIBLICĂ GILEAD A WATCHTOWER Această şcoală este dedicată pentru formarea servilor creştini ordinaţi. Domnul sfătuieşte prin Cuvântul Său: „binecuvântarea lui Iehova, îmbogăţeşte”.

Cu siguranţă, cei care au experienţat pregătirea spirituală specială a şcolii Gilead, au devenit foarte bogaţi în cunoştinţa şi înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Bărbaţi şi femei sunt chemaţi din toate părţile lumii să primească această pregătire avansată de serviciu, care este adecvată pentru lucrarea misionară mondială. Instruirea primită este foarte intensă şi ajută în mare măsură studenţii care primesc această educaţie specială, în cinci luni care trec repede. Inimile studenţilor abundă de mulţumire şi apreciere faţă de Marii Învăţători, Iehova Dumnezeu şi Isus Christos şi pentru fraţii lor din întreaga lume, care au făcut posibil ca ei să se bucure de această perioadă profitabilă de sărbătoare spirituală şi nu-i uită niciodată pe tovarăşii creştini în asocierea lor zilnică cu alţi fraţi de aceeaşi credinţă scumpă. Înfiinţarea acestei şcoli a fost posibilă prin contribuţiile generoase făcute Societăţii din partea martorilor lui Iehova.

În timpul anului de serviciu 1948, a fost construită o nouă clădire a şcolii, numită Shiloah. Sala principală este o combinaţie între bibliotecă şi sală de clasă. În această bibliotecă se află mai mult de 6.000 de publicaţii, permiţând astfel studenţilor să facă o mai mare lucrare de cercetare decât înainte. A zecea şi respectiv a unsprezecea clasă care au terminat Gilead-ul, au avut privilegiul de a profita din plin de această nouă clădire.

Puţin după congresul din Los Angeles, din august 1947, 103 fraţi pionieri credincioşi s-au întâlnit în prima zi de şcoală la Gilead. Aceasta a fost cunoscută sub numele de clasa a zecea. Grupul era alcătuit în special din servi americani, iar asociaţi cu ei erau 18 servi canadieni, toţi urmând să fie studenţi pe o perioadă de cinci luni. O parte din această clasă s-a pregătit pentru repartizări în Africa, pentru că acest teritoriu este deschis acum pentru o mai mare mărturie despre Împărăţie. Speranţa Societăţii este să dea mai mulţi misionari în ţările Africii, pentru a-i educa şi a-i instrui pe oameni în domeniul Bibliei. Din 3 septembrie până în 8 februarie, cei care au fost capabili să termine cursurile şcolii au lucrat cu sârguinţă şi în ziua absolvirii, ei s-au bucurat pentru că au avut parte de această pregătire binecuvântată, iar acum puteau să aştepte cu nerăbdare o repartizare în teritoriile în care nu se vestise prea mult Evanghelia înainte. 99 de persoane au absolvit această clasă a zecea şi 90 dintre ele au primit diplome de merit. Totuşi, toţi au fost calificaţi pentru a fi reprezentanţi misionari ai Societăţii.

ABSOLVENŢII CLASEI A ZECEA, 8 FEBRUARIE 1948

Atkin, AlbertAvoures, Norman TheophilesAvoures, Uldene Madelyn(D-na N. T.)Bauert, Gloria LeonaBeattie, Olivia GeorginaBerg, Eskil NathanaelBradley, David GeorgeBradley, Ruby (D-na D. G.)Brown, David WallaceBrown, Ruth Ena (D-na D. W.)Buckey, Earl RolandBumphrey, Floyd OssianBunse, Margaret ElizabethBunt, Wallace Edwin Bunt, Mary Ellen (D-na W. E.)Burnham, Inez VirginiaBurnham, Rachel ChristineBurt, Gaylord FrederickButler, Catherine RoseByron, Harold EdmundCasson, Raymond NorrisCasson, Susanna MayCollins, Herbert HeathCollins, Jean Cely (D-na H. H.)Covert, George LyleCraddock, John AlexanderCraddock, Emma Marie(D-na J. A.)Cyr, Eldon LeoDodd, Dixie LucilleDodd, RubyEarle, Kenneth PerryEarle, Edrie Mae (D-na K. P.)Endres, Wallace HurstGillman, Buster LeRoyGisbrandt, HenryGrover, Erwin AlbertGrover, Catherine LaVerne(D-na E. A.)Gustavson, David GillespieHansler, RichardHansler, Audrey Dorothea(D-na R.)Holcomb, Buster MayoHolland, Rhona MayHumphrey, Tillman EugeneHumphrey, Josephine June(D-na T. E.)Johnstone, Helen NorahKamphuis, John WilliamKielhorn, Earl HeindrichKite, Phyllis GwendolenLamborn, Robert EarlLapointe, Sylvia ElizabethLatch, Winfeld ScottLatch, Romilda Lois(D-na W. S.)Lochner, HamiltonLochner, Elsie Elizabeth(D-na H.)Lowe, Georgia LucilleLowe, Phyllis ArlettaLucas, John

Lucas, Dorothy (D-na J.)Mahan, Albert HattenMaykut, Peggy MaryMilne, Velma PearlMroz, Alois StanleyNelson, John DeePayne, PhilipPicard, Argennie AimeePlumhoff, Frederick HenryPlumhoff, Ellen Zazick(D-na F. H.)Rae, Peter AlexanderRahm, Eugene FrancisRahm, Hilda Belle (D-na E. F.)Reed, Homer FranklinReed, Lucy Jemima(D-na H. F.)Rees, James AdolphusResc, Leroy WilliamResch, Josephine Warrington(D-na L. W.)Richardson, Noah Samuel, Jr.Richardson, Dorothy Naida(D-na N. S. Jr.)Rinker, Olive McCartneySallis, John CampbellShealy, Leo ClaireSmall, Mary AnnStrong, Ulysses Sampson GrantStull, Donald EdmondTaciak, Ann EvelynTaciak, Sally AgnesTaylor, Myrtle MariaThomas, Allistair RonaldTilton, ThomasTilton, Alberta Harriet(D-na T.)Tischhauser, Ethel MildredTracy, Esther MayUhl, Vivian ErmaWalden, William CoburnWard, Haywood DalbyWojciechowski, Stanley W.Wojciechowski, Arlene Ruth(D-na S. W.)Yarbrough, Daniel Ellis, Jr.Zavitz, GeraldZavitz, Marie Marguerite(D-na G.)

Pe 25 februarie, preşedintele Societăţii a deschis al unsprezecelea semestru şi s-a adresat celor 110 studenţi din multe naţiuni. Aceasta era a doua adunare internaţională de servi ce trebuiau pregătiţi împreună pe o perioadă de cinci luni. Studenţii erau originari din Australia, Austria, Canada, Danemarca, Anglia, Finlanda, Germania, Hawaii, India, Mexic, Olanda, Noua Zeelandă, Norvegia, Scoţia, Suedia, Elveţia, Statele Unite şi Ţara Galilor. Toţi puteau vorbi şi înţelege limba engleză; deci nu a durat mult până când s-au integrat în ritmul şcolii, adaptându-se repede ritmului rapid de viaţă din Gilead.

Când primul trimestru s-a terminat, preşedintele Societăţii a cerut voluntari pentru a merge în Japonia. Motivul acestei cereri era posibilitatea înfiinţării unei clase în limba japoneză. Din numărul mare de studenţi care au răspuns chemării, preşedintele a ales 22, pentru a alcătui o clasă specială pentru Japonia, care urma să fie învăţată limba japoneză de către unul dintre ei, un student născut în Hawaii din părinţi americano-japonezi. El ştia foarte bine limba şi a devenit primul student-profesor la Gilead.

Timpul a trecut repede şi în curând, vâltoarea evenimentului absolvirii a venit odată cu despărţirea bunilor prieteni; şi ce emoţie a fost! Absolvirea a avut loc într-o dimineaţă de duminică, 1 august 1948, pe pajiştea verde şi spaţioasă a campusului. Nu numai că era cea mai mare clasă de absolvenţi, totalizând 108, dar aici era şi cel mai mare număr de asistenţi la serbarea (eventual festivitatea) de absolvire a Gilead-ului, de până acum. Erau adunate pentru acest eveniment binecuvântat 3.559 de persoane. Toţi absolvenţii aşteptau cu nerăbdare repartizările în străinătate. Mulţi se vor întoarce în ţările lor pentru a continua serviciul, furnizând tovarăşilor lor de serviciu învăţătura bună

pe care au primit-o la şcoala Gilead, precum şi informaţia pe care au câştigat-o prin asocierea lor cu Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere, în Brooklyn, New York. 105 studenţi au primit diplome de merit. Toţi cei 108 studenţi au fost calificaţi pentru repartizări ca misionari.

ABSOLVENŢI AI CLASEI A UNSPREZECEA, 1 AUGUST 1948

Andrews, Albert FrederickArtz, Margaret EleanorBagnall, Irene GraceBarry, William LloydBarry, Melba Penboss(D-na W. L.)Belinger, HansBelloti, Norman DavidBoone, James OtisCarnie, WilliamCarras, John NickCarter, Stanley JohnCharles, Cyril WilliamCollier, Roland EdwardCollier, Lois Ophelia(D-na R. E.)Coon, Rex RaymondCoon, Mary Etta (D-na R. R.)Counts, Winfield AndrewCounts, Alice Myrtle(D-na W. A.)Coville, Allan StanleyCurry, VirnetteDenz, AnnaDuncombe, Vernon RyerseDuncombe, Edith Aileen(D-na V. R.)Dyer, LoisEaton, Andrew KirkEllis, Robert FranklinEllis, Hazel Linnea(D-na R. F.)Fountain, Admiral DeweyFountain, Winnie Loucile(D-na A. D.)Fountain, Elizabeth JohnFranks, Aileen MaryFranks, Gladys MaeFranks, Leslie RaymondGarrard, Gerald BaylisGertz, Georg ArthurGregory, Grace LoveGregory, Mary GladysHaslett, DonaldHaslett, Mabel Gilmore(D-na D.)Hau, AageHau, JorgenHemstad, Hans PeterHensman, Clifford HenryHensman, Doris Evelyn(D-na C. H.)Hepworth, Charles Ernest E.Hepworth, Esther Opal(D-na C. E. E.)Heron, Alice MarionIszlaub, Percy

Iszlaub, Ilma May (D-na P.)Jazewsky, JohnJazewsky, Katherine (D-na J.)Jensen, IngvardJohansson, Sven GustafJones, BessieLeth, Gerda Hilda MariaLeth, Syster Ellen StephanieMacDonald, Oliver ArthurManso, Florence SusanMarcussen, GunnarMcGrath, Henry JosephMeunier, Clarance StephenMiller, Imelda NorrineMiller, Rachel WinifredMillman, Frances ElizabethMorgan, Joan ElfredaNikkilä, Tarmo KalervoOrrom, Joan MarianParkin, Annie EvelynParkin, Ronald JamesProost, JanReeves, Louis EdgarReeves, Hazel (D-na L. E.)Retter, JoanRobb, John BirrellRobbins, Joan EvelynRutherford, NormanRutherford, Isabel (D-na N.)Ryde, Richard EdwinSilberstein, FranziskaSmerchek, Eugene RaySmerchek, Loretta Lavina(D-na E. R.)Smith, Leonard ErnestSpencer, RoySteele, Donald LeRoySteele, Earlene Frances(D-na D. L.)Strand, AliceStratton, Nora MadgeSvensson, Bror Hugo VivianTaavitsainen, Hilda RakelTanigawa, Elsie SayokoTaylor, ClarenceTeran, Rodolfo PardoTerry, Roger LouisTerry, Marylue (D-na R. L.)Thompson Adrian deLaunayTohara, ShinichiTohara, Masako (D-na S.)Toma, Shintaro JerryToma, Clara Yoshiko(D-na S. J.)Walker, Nannie SueWenger, NellyWesley-Smith, Moira GraceWest, Albert JamesWest, Edith Margaret(D-na A. J.)Wicke, Alfred EmilWicke, Thelma Meryl(D-na A. E.)Wihra, Stephanie

Willett, Mildred Mary

Şcoala Biblică a Watchtower se află pe proprietatea Watchtower Bible and Tract Society, Inc., care este cunoscută sub numele de Ferma Împărăţiei. Membrii facultăţii şi membrii din familia Fermei Împărăţiei, consideră că este un privilegiu unic de a fi situaţi în această parte a viei Domnului. Bucuriile şi binecuvântările sunt numeroase, şi cu siguranţă este un privilegiu pentru acest grup să servească drept gazde sutelor de oaspeţi studenţi, care au păşit pragul şcolii Gilead de-a lungul timpului. Toţi cei care sunt membrii permanenţi ai familiei având în subordine şcoala şi gospodăria, au un sentiment de relaţie strânsă cu marea lucrare de propovăduire a Evangheliei în toată lumea, ca mărturie. Atunci când ei aud de creşterea lucrării în alte ţări şi de lucrarea minunată făcută de absolvenţii de la Gilead, inimile lor se bucură că au avut ocazia să servească pe aceşti fraţi pentru o perioadă de timp, la Ferma Împărăţiei. Nu numai aceasta, dar ei au privilegiul de a trimite ajutoare, în hrană, către sediul central de la Brooklyn, acolo unde sunt publicate Bibliile, cărţile, revistele şi altă literatură, aducând mângâiere oamenilor din întreaga lume. Ei apreciază pe deplin că atât lucrătorii din casa Bethel, cât şi studenţii din şcoală, trebuie aprovizionaţi cu hrană. Cunoscând faptul că Domnul pune membrele în corp sau în organizaţia Sa, după cum Îi place Lui, ei sunt satisfăcuţi şi mulţumiţi să facă acest serviciu în plus, pe lângă serviciul regulat de vestire.

Toţi aceşti fraţi de la Ferma Împărăţiei au ocazia de a pune mărturie şi de a conduce studii private în casele oamenilor, în timp ce alţii au posibilitatea de a servi grupele şi de a rosti discursuri publice în teritoriul deservit familiei de la Ferma Împărăţiei. Ca parte a organizaţiei lui Dumnezeu, ei sunt gata să-i servească pe fraţii lor şi întotdeauna profită de uşa deschisă a serviciului care este aşezată înaintea lor, pentru a proclama Semnalul şi pentru a vesti justificarea timpurie a Numelui lui Iehova.

STATELE UNITE ALE AMERICII

Cuvântul Domnului ne spune că poporul Său trebuie „să lărgească cortul şi să întărească legăturile”. Expansiunea, primirea străinului, extinderea terenului de serviciu, acestea au fost cele mai importante idei din minţile tuturor martorilor lui Iehova. Toate acestea înseamnă o mărturie mai mare pentru Rege şi Împărăţie. Familia Bethel împărtăşeşte acest spirit cu servii Domnului de pe întreg pământul. Membrii familiei Bethel simt că ei se află în centrul expansiunii mondiale. Aproape în fiecare zi, absolvenţi de la Gilead sunt oaspeţi ai casei Bethel. Ei sunt ori pe drumul repartizării în ţări străine, ori s-au întors în Statele Unite pentru o scurtă vizită. A fi gazde acestor misionari, este o plăcere pentru toţi. Nu numai că familia câştigă sentimentul expansiunii prin asocierea strânsă cu cei care pleacă în aceste teritorii îndepărtate, ci familia este ocupată cu producerea publicaţiilor care sunt expediate până la marginile pământului. Apoi, de asemenea, chiar de acasă, ei au văzut începerea noului sediu Bethel.

Noi ne putem opri şi reflecta, pentru un moment, asupra anului care a trecut. În timpul anului, casele de-a lungul străzii de la Bethel, 111 şi 113 Columbia Heights, au fost renovate, redecorate şi amenajate pentru a găzdui un mare număr al familiei Bethel, care pentru o vreme au locuit într-un bloc cu cinci etaje, care se mai află încă în partea unde trebuia să fie construită noua casă Bethel. Ce bucurie a fost în rândul familiei Bethel când, pe 15 martie, a început dărâmarea acestor clădiri vechi. În două luni ele au fost demolate şi pe 20 mai, a început săparea fundaţiei. Pe 14 iulie a fost turnat primul beton pentru fundaţia noii case Bethel. Un mare progres a fost făcut până în acel moment dar, datorită întârzierii livrării fierului, nu s-au mai putut face prea multe, decât întărirea zidurilor de beton pentru cele două etaje. Prin mila Domnului, Cartea Anuală a Martorilor lui Iehova din anul 1950 vă va spune mult mai multe despre casa Bethel şi despre construirea noii tipografii.

Simultan, în decursul anului, construirea noului emiţător WBBR şi a turnurilor lui se desfăşura foarte bine. A fost o ocazie memorabilă când, pe data de 25 mai 1948, la 7 p.m., WBBR în Staten Island, s-a transmis mesajul în mod oficial în eter, cu o putere de 5.000 watt, prin noul emiţător. Mesajul Împărăţiei a fost auzit clar de un număr de ascultători mai mare ca niciodată. Fraţii care serveau la WBBR sunt fericiţi să cânte cu regularitate laudele lui Iehova întreaga săptămână în zona metropolitană şi în statele din apropiere unde recepţia este bună. WBBR este singura staţie radio din lume dedicată în întregime propovăduirii Evangheliei Împărăţiei lui Dumnezeu şi aceasta se face în oraşul sediului central al Naţiunilor Unite. Martorii lui Iehova au finanţat construirea staţiei radio WBBR mult mai rapid decât au fost capabile Naţiunile Unite să finanţeze şi să înceapă construirea noii lor capitale a lumii, cu toţi banii din lume.

Spiritul fraţilor din toate instituţiile Societăţii este de „a Te lăuda din ce în ce mai mult”. Acesta este sentimentul pe care îl are cineva atunci când citeşte fragmente din raportul servului de filială din Statele Unite ale Americii.

A fost o sarcină fericită pentru familia Bethel, care face parte din filială, de-a lungul anului precedent, că ne-am unit cu fraţii noştri din lumea întreagă, în cântarea laudelor aduse Dumnezeului nostru milostiv, Iehova. Este o bucurie deosebită pentru noi toţi să folosim tot ce avem pentru o mai mare contribuţie în înaintarea intereselor Împărăţiei în alte ţări. Anul trecut, la congresul de la Los Angeles, Fratele Knorr a exprimat cugetul că se va pune un accent deosebit, în anul 1948, pe publicarea şi aprovizionarea cu literatură în limbile accesibile fraţilor noştri din ţările situate în afara Statelor Unite. Având acest scop în minte, ne-am străduit să publicăm cărţi şi broşuri traduse în cât mai multe limbi posibile. Iehova a binecuvântat hotărârea familiei Bethel de a îndeplini această speranţă, pentru că tipografia din Brooklyn, a expediat către filiale cu aproximativ 1.300.000 de exemplare mai multe cărţi legate, decât cele trimise către grupele şi pionierii din Statele Unite. De fapt, cărţile, Bibliile şi broşurile care au fost expediate din Brooklyn către filiale de-a lungul anului 1948 totalizau 10.142.788, în timp ce cărţile, Bibliile şi broşurile trimise în Statele Unite totalizau 8.898.142.

Aceasta este o dovadă evidentă că organizaţia Domnului nu este naţionalistă sau limitată pentru o singură ţară, ci este interesată de organizarea mondială şi de oamenii din toate ţările, naţionalităţile, neamurile şi limbile. A fost privilegiul nostru în acest an care a trecut să publicăm cărţi şi broşuri în 37 de limbi diferite, incluzând 2 limbi noi, Hiligaynon-Visayan şi Papiamento. Noi simţim responsabilitatea să continuăm să acordăm atenţie specială servirii fraţilor noştri din ţările străine, cunoscând dificultăţile pe care le au în procurarea literaturii. Lipsa hârtiei a fost cumva rezolvată şi acest lucru va face posibilă tipărirea mai multor broşuri de aici înainte. De-a lungul anului am putut tipări cu 9.770.141 mai multe broşuri decât în anul precedent. Având mai multă hârtie disponibilă, trebuie să putem creşte producţia la Turnul de Veghere şi Treziţi-vă! în anul 1949. În ultimul an, totuşi a fost o scădere a numărului de exemplare tipărite.

Noi suntem pregătiţi să facem un mai bun serviciu de trimitere prin poştă a acestor două reviste, pentru că în decursul anului am construit şi instalat noi maşini de legat revistele Turnul de Veghere şi Treziţi-vă! Acestea au fost fabricate în propriul nostru atelier şi s-au dovedit a fi de mare ajutor în efortul Societăţii de a fi la zi cu orarul expedierii prin poştă.

Tipografia filialei Statelor Unite a folosit 2.877 tone de hârtie la cele 13 prese de tipărit. Împreună cu martorii lui Iehova aflaţi pe teren, această hârtie tipărită a ajutat la strângerea unei „movile a mărturiei”, toate spre onoarea Numelui lui Iehova.

Raport de producţie1948 1947

Cărţi şi Biblii 3.802.920 4.261.345Broşuri 14.592.450 4.822.309Turnul de Veghere 14.701.258 15.557.141Treziţi-vă! 12.439.900 13.121.300

Totalul cărţilor, Bibliilor

broşurilor şi revistelor

45.536.520 37.762.095

Fluturaşi publicitari 85.284.612 73.208.000Calendare 102.377 103.000Cataloage 556.265 nici unulDiverse 19.032.776 22.860.486Pungi publicitare 11.219 43.031

Totalul tipăririlor 104.987.249 96.214.517

Este o bucurie pentru fiecare membru al familiei să vadă progresul făcut de noul cămin Bethel şi toţi sunt acum nerăbdători să vadă începerea funcţionării noii tipografii. Primul pas către expansiunea facilităţilor tipografiei a fost creşterea puterii Diesel, pentru producerea electricităţii. Un nou motor Diesel 525 CP a fost instalat şi acum funcţionează perfect; aşadar, în ceea ce priveşte energia electrică, suntem pregătiţi să mergem înainte când noua tipografie va fi construită. Un motiv pentru întârzierea construcţiei noii tipografii a fost cauzat de aranjamentele mutării locatarului care ocupa singura clădire rămasă. În momentul în care se va muta, construcţia va începe.

SERVICIUL DE TEREN ÎN STATELE UNITE ALE AMERICIIUrmând tema textului anual, „Îţi voi cânta laude printre naţiuni”, martorii lui Iehova din această ţară au început un an de laudă. La

începutul anului de serviciu, în zilele 21-23 noiembrie, a fost aranjat un congres pentru partea estică a Statelor Unite, în oraşul Philadelphia, în Pennsylvania. Acesta a fost un congres al „Cântării de laudă”. Au venit reprezentanţi din 44 de state, Canada şi din ţările din sud. Lucrurile bune care au fost aduse în atenţia vestitorilor la acest congres nu vor fi uitate multă vreme. Remarcabilă a fost vorbirea fratelui Knorr „Să câştigăm intrare în locuinţele permanente”, în legătură cu parabola administratorului nedrept. Martorii lui Iehova s-au dovedit a fi administratori drepţi, prin folosirea cu înţelepciune a mamonei în ajutarea fraţilor din ţările străine. Fraţilor li s-a spus că, pentru a-i ajuta pe europeni, s-a contribuit cu o sumă de trei ori mai mare decât se aştepta şi anume 310.000 $, bani care au fost primiţi de la fraţii din Statele Unite şi din Canada, pentru a-i ajuta pe cei din teritoriile străine. Mulţi aveau lacrimi în ochi când fratele Knorr a descris starea grea a fraţilor noştri din alte ţări; ce fericiţi au fost toţi să audă că în curând tone de îmbrăcăminte vor fi colectate şi trimise în străinătate, pe lângă hrana care atunci era împachetată şi trimisă. O surpriză neaşteptată a venit atunci când, Cartea Anuală pe 1948 şi Calendarul, au fost lansate la acest congres.

În acea duminică, 20.000 de oameni au fost prezenţi, când preşedintele Societăţii a ţinut discursul „Semnal pentru popoare”. În unanimitate, mulţimea şi-a exprimat zgomotos aprobarea pentru rezoluţia pe care el a citit-o apoi şi care denunţa ca nesatisfăcător orice înlocuitor făcut de om, al Semnalului în jurul căruia se strâng creştinii, Regele întronat Isus Christos. Cu un asemenea conducător, serviciul în care ei s-au angajat pentru anul următor, cu siguranţă că va vorbi împotriva Diavolului şi a steagurilor lui.

O publicitate extraordinară a fost făcută în oraşul Philadelphia în legătură cu vorbirea publică care urma să fie rostită duminică după amiază. Subiectul „Guvernatorul permanent al tuturor naţiunilor” a atras multă atenţie şi 28.000 de persoane au asistat la acel discurs.

Punctul culminant al congresului a fost anunţul preşedintelui Societăţii că urma să fie făcută o schimbare în cerinţele pentru serviciul de pionier, pentru a face posibil pentru cât mai mulţi martori ai lui Iehova să ia parte la acest serviciu special. Costurile mari de trai şi plasările reduse de literatură, precum şi dorinţa de a creşte activitatea vizitelor ulterioare, făceau dificil pentru pionieri continuarea acestui serviciu fără ajutor din afară. Au fost prezentate exemple, pentru a arăta marea reformă în rândurile pionierilor. Societatea cunoştea că mulţi fraţi doreau să intre în acest serviciu; inimile lor erau acolo, dar din când în când trebuiau să renunţe pentru „facerea de corturi”, la fel cum făcea Pavel. Dar, aceşti vestitori nu încetau să vestească; ei deveneau vestitori în grupă, la fel ca şi Pavel, „propovăduind în fiecare sabat în sinagogă”.

A fost anunţat că, începând cu data de 1 ianuarie 1948, Societatea va reduce cerinţele pentru pionierat, pentru pionierii permanenţi, de la 150 de ore la 120 de ore pe lună sau 1.400 de ore pe an. Preşedintele era încredinţat că după ce fraţii vor cugeta cu grijă asupra acestui lucru, va avea loc o creştere impresionantă a numărului de pionieri în anul 1948. Acest lucru s-a dovedit a fi adevărat. În decursul anului, un total de 2.147 de noi pionieri generali au fost înrolaţi. Pe tot parcursul anului, au fost pe listă o medie de 4.143 de pionieri sau 5,7% din toţi vestitorii. În timp ce aceasta este o creştere bună faţă de media anului trecut de 3.513 pionieri, aici, în Statele Unite, noi încă ne luptăm pentru acea ţintă dorită de a avea 10% din numărul vestitorilor în serviciul de pionier. Recordul anului pentru înrolare ca pionier a fost atins în acest an în iulie, cu un total de 5.632. Se speră că fraţii americani vor menţine acest ultim exemplu ca o medie pentru anul de serviciu 1949 şi chiar să atingă recorduri mai ridicate în rândurile pionierilor.

În discuţia despre pionieri, trebuie adus la cunoştinţă şi pionieratul nostru de vacanţă din Statele Unite. 796 de persoane s-au alăturat acestui grup de servi cu timp integral în timpul lunilor de vacanţă. Ce mare mărturie a credinţei şi a iubirii pentru Iehova a fost arătată aici prin calea înţeleaptă şi ascultătoare aleasă cu dragoste de aceşti servi tineri ai Cuvântului lui Dumnezeu!

Acei fraţi aleşi pentru serviciul de pionier special s-au descurcat bine de-a lungul anului, dar Societatea a redus acest număr în Statele Unite, datorită lucrării misionare vaste care are loc în toată lumea. Fondurile care erau cheltuite înainte pentru lucrarea de pionier special în Statele Unite, sunt consacrate acum pentru a avea grijă de pionierii speciali, aflaţi pe terenul misionariatului.

Exemplul deosebit în raportul Statelor Unite este cel al vestitorilor. Un efort special s-a făcut de-a lungul anului pentru a ajuta persoanele nou interesate, angajate în serviciul de teren şi pentru a-i ajuta pe vestitorii ocazionali să participe mai des. Noi credem că dacă servii de circuit şi servii de grupă îşi continuă eforturile în decursul anului 1949, vor fi atinse cote mai mari ale numărului de vestitori care servesc interesele Împărăţiei în Statele Unite. Numărul mediu al servilor ordinaţi care propovăduiesc în fiecare lună a fost de 72.945, în timp ce numărul record a fost de 78.666 vestitori, în luna iulie. Statele Unite ale Americii au avut cinci luni succesive, recorduri lunare noi de vestitori. A fost pentru prima dată când s-a experienţat aşa ceva în Statele Unite ale Americii. Anul trecut erau, în medie, 67.680 de vestitori pe teren, iar în acest an noi vedem o creştere cu 7,7% faţă de 1947. În timp ce aceasta a însemnat o creştere de 5.265 de vestitori aflaţi pe teren în fiecare lună de-a lungul anului precedent, totuşi nu s-a ajuns la creşterea dorită de noi, de 10%. Prin mila Domnului, noi sperăm să avem o medie de 80.000 de vestitori pe teren în decursul anului 1949, ceea ce ar include şi creşterea noastră de 10%, faţă de anul de serviciu 1948.

Numărul studiilor de carte a crescut faţă de anul 1947, existând o medie săptămânală de 51.023. De asemenea şi activitatea adunărilor publice a fost impresionantă, având în vedere că am ţinut 45.446 adunări publice, în comparaţie cu cele 37.359 din anul precedent. Pentru a face publicitate acestor adunări în mod eficient, au fost tipărite 118.573.201 invitaţii.

În plus, Domnul a furnizat lucruri bune pentru tot poporul Său din această ţară, în noul aranjament al adunărilor de district. În 1948, au avut loc adunări în Atlanta, Georgia, Houston, Texas, San Francisco, California şi chiar la finele anului în Des Moines, Iowa, Chicago, Illinois şi Providence - Rhode Island. Aceste adunări de 3 zile, constau din instrucţiuni cu privire la serviciul practic de teren, demonstraţii şi discursuri ajutătoare. Suntem siguri că efectul acestor adunări va fi impresionant în decursul anului de serviciu 1949, iar anunţarea noului aranjament de 12 adunări de district pentru Statele Unite, ar trebui să se dovedească chiar mai profitabile pentru o mai bună organizare a lucrării aici.

Relaţiile generale ale lucrării noastre din uşă în uşă cu legea, au fost paşnice în toată ţara, fiind înregistrate foarte puţine piedici. Au existat câteva arestări, dar majoritatea fraţilor au fost eliberaţi de autorităţile Curţii Supreme fără proces în instanţă. Totuşi dreptul de a face lucrare din uşă în uşă la blocurile cu apartamente, continuă să fie contestat în unele oraşe. Această problemă a mocnit prin instanţele statului New York şi federaţiei din Virginia. Cazuri ce implică lucrarea în blocurile cu apartamente vor fi în curând înaintate Curţii Supreme a Statelor Unite. S-a întocmit o cerere către această înaltă Curte pentru a admite revizuirea deciziei instanţelor din New York în cazul Parkchester şi a fost făcut un apel către Curtea Supremă pentru un caz din Virginia, pentru acelaşi lucru, astfel încât instanţa să ia în considerare împreună cazurile din New York şi Virginia. Noi sperăm sincer în revizuirea acestor cazuri de către Curtea Supremă şi pronunţarea unei hotărâri în prima parte a anului 1949.

Folosirea de către noi a locurilor publice deschise precum parcuri, pieţe şi şcoli publice pentru adunările noastre, a primit binecuvântarea Domnului. Mii de persoane, care în mod normal nu veneau la adunări publice, au auzit cuvintele mângâietoare ale martorilor lui Iehova în parcuri şi pieţe publice. În câteva instanţe s-au făcut eforturi de către cei care urăsc adevărul pentru a împiedica astfel de adunări. Un grup de Legionari din Toledo, Iowa, a încercat să întrerupă adunarea din 18 aprilie; totuşi aceşti Legionari şi-au cerut mai târziu scuze pentru acţiunile lor, când au aflat adevărata natură a lucrării martorilor lui Iehova. O nouă adunare a fost aranjată şi în loc de a avea 60 de participanţi, au venit 137.

Unul din cazurile deosebite din Statele Unite a fost cazul Saia care a început în Lockport, New York. Instanţele inferioare au considerat că echipamentul sonor nu putea fi folosit în parcurile publice, dar Curtea Supremă a Statelor Unite a considerat că oraşul sau statul nu puteau interzice folosirea echipamentului sonor de către martorii lui Iehova la o adunare publică în parc sau să li se ceară permisiunea folosirii lor. S-a considerat că un dispozitiv sonor era o necesitate în ziua de azi, pentru a acoperi un auditoriu mare. Hotărârea a beneficiat de o mare publicitate prin publicaţii periodice pentru jurişti, cât şi prin presa publică. Lucrarea de adunări publice în parcuri şi pieţe publice, va creşte în Statele Unite, datorită acestei decizii minunate a Curţii Supreme a Statelor Unite.

Atâta timp cât martorii lui Iehova propovăduiesc vestea bună a Împărăţiei, vor exista şi împotrivitori. La o adunare de circuit ţinută în Parkersburg, în Virginia de vest, o gloată condusă de un lider (acum discreditat) al organizaţiei veteranilor, a încercat să întrerupă o adunare din şcoala oraşului. Comportarea lor turbulentă a dus la strângerea unei mulţimi mari de privitori curioşi astfel încât peste 1.000 de oameni au auzit vorbirea publică prin difuzoare, în afară de cei 500 de participanţi care se aflau înăuntru. Comunitatea a protestat curajos împotriva acestei acţiuni laşe şi mai târziu 3.500 de exemplare Treziţi-vă!, conţinând relatarea despre acţiunea gloatei, au fost distribuite în tot oraşul Parkersburg.

Un incident similar a avut loc în Burlington, Vermont, pe 23 mai, când o gloată de aproximativ 400 de oameni, influenţaţi de un primar care ura adevărul, s-au adunat în afara State Armory, după ce o tentativă precedentă de a întrerupe adunarea publică care avea loc acolo, n-a izbutit. Departe de a opri lucrarea martorilor lui Iehova în acea comunitate, după cum speraseră, mitocanii au fost copleşiţi de proteste pline de indignare din partea localnicilor deranjaţi. Martorii înşişi au devenit mai bine organizaţi şi mai activi decât înainte, iar oamenii de bine iau acum poziţie, în mod deschis, împotriva violenţei şi în favoarea adevărului. Multe persoane au scris scrisori, prin care chemau martorii să vină la ei să le explice ce se întâmplase în realitate şi să le vorbească de credinţa lor. Încă odată, evenimentele au fost tipărite în Treziţi-vă! şi 150 de servi ai lui Iehova au plasat 9.000 de exemplare gospodarilor, oamenilor de afaceri şi persoanelor oficiale.

Anul a fost unul dintre cel mai binecuvântat din campania Turnul de Veghere, cu diferitele perioade de mărturie şi cu diferite adunări de district şi de circuit, toate au fost adăugate unui an de laudă lui Iehova. Credinţa noastă fermă este că mari progrese urmează să fie făcute în Statele Unite ale Americii, printre oamenii de bine şi că anul care urmează ne va da mari oportunităţi pentru vestirea Evangheliei celor care vor să audă şi care vor veni. Este dorinţa noastră să îndreptăm atenţia către Semnalul Isus Christos, Comandantul nostru şi către Iehova Dumnezeu, Suveranul întregului Univers, pe măsură ce cântăm laudele Sale din ce în ce mai mult.

ALTE ŢĂRI DIN FILIALA STATELOR UNITEOamenii de bine sunt răspândiţi pe întreaga faţă a pământului. Şi la aceştia trebuie să se ajungă cu mesajul Împărăţiei. După posibilitatea

Societăţii, misionari speciali sunt trimişi pe insulele din largul mării sau în teritoriile unde sunt organizaţii mici sau nu s-au format încă, pentru propovăduirea Evangheliei. Ba chiar în alte locuri, martorii lui Iehova trebuie să meargă dintr-o ţară în alta datorită treburilor lor, ducând cu ei adevărul. Este minunat cum adevărul ajunge până la marginile pământului, martorii lui Iehova fiind nerăbdători să-l răspândească în fiecare colţ şi colţişor.

Atunci când există un număr suficient de vestitori pe o anumită suprafaţă, se întemeiază filiale; dar până să se realizeze aceasta, teritoriul unde se pune mărturia este repartizat sub jurisdicţia biroului unei filiale apropiate, astfel încât cineva să aibă grijă de cei interesaţi, fraţii să fie aprovizionaţi cu literatură, să fie numiţi servi şi să continue expansiunea în teritoriul respectiv. În filiala Statelor Unite sunt 17 ţări sau teritorii care dau raportul biroului din Brooklyn, pentru că nu au un birou de filială propriu. Raportul arată că în aceste locuri izolate există acum 490 de vestitori care dau raportul lunar, comparativ cu cei 295 de anul trecut. Ei s-au descurcat în distribuirea literaturii, având grijă de oamenii de bine interesaţi, crescând numărul vizitelor ulterioare de la 29.221 la 50.692 în aceste 17 teritorii. Studiile de carte şi adunările publice arată, de asemenea, o creştere remarcabilă.

Cu toate că sunt deosebite în aproape orice mod posibil, cum ar fi: distanţa, limba, frigul arctic sau căldura ecuatorială, culoarea şi obiceiurile, aceste ţări sunt unite în lauda Creatorului şi lucrează în armonie împreună cu toţi martorii lui Iehova din lumea întreagă, promovând închinarea adevărată. Urmează un scurt raport asupra activităţii din aceste 17 state.

ALASKALucrarea în acest teritoriu vast, cu populaţia sa împrăştiată, este mult îngreunată de lipsa facilităţilor de transport. Din acest motiv, unii

dintre pionierii speciali şi-au dat seama că pot realiza mai mult în calitate de pionieri generali, lucrând pe drumul dintr-un loc în altul şi spunând adevărul tuturor acelora pe care-i întâlnesc. Bunăvoinţa lor de a lucra le-a câştigat mult respect, pentru că oamenii au puţin folos de pe urma preoţimii care fuge de lucru. În acest fel, ei experienţează multe bucurii, una dintre ele fiind aceea de a întâlni întâmplător localnici în vârstă care au păstrat cu tenacitate adevărurile învăţate cu ani în urmă, de la un pionier care a lucrat tot statul.

În ciuda lipsei generale de interes din partea oamenilor care-şi ocupă timpul făcând şi cheltuind mamona acestei lumi, lucrarea avansează. Media totală a numărului de vestitori a crescut de la 17 la 30, au fost de asemenea creşteri în plasarea literaturii şi în studii. Adunarea de district ţinută în Juneau, în iunie anul trecut, fără îndoială va avea ca urmare o creştere mai mare în anii ce urmează. A fost prima dată când o astfel de adunare s-a ţinut în Alaska, cu preşedintele Societăţii prezent pentru a se adresa fraţilor şi altor oameni interesaţi. Aceasta va lua timp, dar oamenii de bine vor fi adunaţi.

BAHAMASMajoritatea oamenilor de pe aceste insule sunt umili şi receptivi faţă de adevăr. Cu excepţia unor noi abonamente obţinute, s-au făcut

progrese în fiecare ramură a serviciului. Opoziţia înregistrată în timpul anului, inclusiv acuzaţiile false de „comunism” şi eforturile oficialilor de a forţa absolvenţii Gilead-ului să plece, au stârnit mult interes şi i-a stimulat pe fraţi. Acuzaţiile false au fost infirmate prin scrisori adresate ziarelor locale, precum şi prin comportamentul şi lucrarea de vestire consecventă a martorilor. Trei noi pionieri au început lucrarea cu timp integral şi media numărului total de vestitori a crescut de la 17 la 33. Acest grup mic de vestitori a condus o medie de 114 studii de carte în fiecare lună şi a făcut 6.123 de vizite ulterioare. Fiecare din cei patru misionari a avut o medie de 20 de studii de carte pe săptămână. Lucrarea de adunări publice în Bahamas a început cu vorbiri ţinute în locuinţe private. La una din aceste întruniri au participat 20 de persoane, dintre care 15 erau nou interesaţi. Eforturile concentrate pentru ajutarea individuală a noilor vestitori sunt răspunzătoare într-o mare măsură de progresele arătate. O creştere de 94% a numărului vestitorilor într-un singur an, este excelentă!

INSULELE BERMUDEÎn decursul ultimului an de serviciu, oamenii din Insulele Bermude au aflat despre martorii lui Iehova. Acest lucru s-a realizat prin

vestirea „din casă în casă” a doi absolvenţi Gilead şi patru grupe de vestitori şi de asemenea prin mărturia dată în faţa oficialilor din această mică insulă. Pionierii au menţinut o medie de 189,2 ore, 126 vizite ulterioare şi 21,2 de studii de carte pe lună, în plus petrecând destul de mult timp prin tribunale şi tratând cu oficialii guvernamentali.

Insulele Bermude sunt teritoriu britanic şi de aceea aici au fost trimişi absolvenţi britanici ai şcolii Gilead, în februarie 1947. Deşi absolvenţii Gilead erau supuşi britanici, autorităţile de la Emigrări au cerut o garanţie de 75£ pentru fiecare, înainte de debarcare. Au fost făcute recomandări la Biroul de Emigrări şi după multă corespondenţă, a fost dat acordul verbal pentru începerea lucrării misionare. Pionierii au fost primiţi cu bucurie de populaţie şi în scurt timp studiile Bibliei au fost ţinute cu mai bine de 100 de persoane. A fost organizată o grupă în capitala Hamilton. Serviciul creştin a fost apreciat.

Totuşi la scurt timp după aceasta, acest acord a fost retras, până la investigaţii mai amănunţite din partea autorităţilor împreună cu ministrul de justiţie. Mai târziu, misionarilor li s-a spus să înceteze activităţile lor şi să părăsească colonia, dar nu s-a dat nici un motiv. Din moment ce nu li se dăduse nici un motiv, pionierii au continuat să servească adunarea lor. Din aceasta a luat naştere un caz în instanţă. Curtea a fost de acord cu argumentul misionarilor şi ei au fost achitaţi. După aceasta, s-a explicat împotriva celor doi lideri Legea Emigrării, având ca rezultat o decizie potrivnică a Curţii şi o condamnare. O petiţie publică a fost pregătită pentru recunoaşterea martorilor lui Iehova şi aceasta a fost semnată de mai mult de 1.000 de persoane, reprezentând toate categoriile sociale. Dar, această petiţie n-a adus nici o uşurare şi nici o libertate de închinare martorilor lui Iehova. Consiliul din Bermude a refuzat să acţioneze pentru apărarea libertăţii de închinare a martorilor lui Iehova.

Acesta a decis ca Biroul de Emigrări să-i deporteze pe aceşti doi vestitori. În sfârşit, pe 26 septembrie, după 19 luni de lucrare misionară şi după ce se făcuseră mari eforturi pentru a păstra libertatea de exprimare şi de închinare, celor doi fraţi, supuşi britanici, li s-au refuzat drepturile de propovăduitori ai Evangheliei şi au fost supuşi fără nici o explicaţie, ruşinii deportării dintr-o colonie britanică. Nu există nici cea mai mică dovadă pentru a arăta că această deportare a fost justificată. Este evident însă, că acesta a fost un efort special de a-i alunga din

colonie pe martorii lui Iehova, pentru că ziarul The Royal Gazette scrie, în 29 septembrie 1948, că unor supuşi portughezi li se va permite accesul în colonie. Dar, englezii sunt deportaţi!

Cazul nu s-a încheiat încă, deşi autorităţile din Bermude ar putea crede aceasta. Martorii lui Iehova continuă lupta pentru drepturile lor de închinare. Se fac recomandări către membrii Parlamentului şi către Secretariatul coloniilor din Londra, iar martorii lui Iehova din Bermude lucrează şi ei pentru a obţine permisiunea ca vestitorii să poată intra pe insulă, pentru a se ocupa de adunarea locală. Lupta continuă! Lucrarea de mărturie înaintează în Bermude, vestitorii care au rămas având grijă ca mesajul de speranţă al Împărăţiei să fie proclamat în acea colonie în folosul oamenilor de bine. Deja s-a pus o mare mărturie. Toată lumea din Bermude ştie acum despre martorii lui Iehova. Prin mila Domnului, ei vor afla din ce în ce mai mult.

CAMERUNÎn ciuda multor obstacole, fraţii din Camerun au făcut progrese excelente în înaintarea intereselor Împărăţiei în această ţară vest-africană.

În timpul celui de-al II-lea război mondial, autorităţile franceze, acţionând sub directivele regimului Vichy, au impus o interdicţie pentru activităţile puţinilor fraţi din această ţară, confiscând literatura şi instituind alte măsuri opresive. Această interdicţie n-a fost ridicată oficial niciodată şi fraţii au încă dificultăţi în primirea literaturii. Religia, de asemenea, şi-a arătat intoleranţa pentru singurul mesaj al speranţei adevărate şi al adevărului. Şeful subdiviziunii din Mbanga, în cooperare cu clerul, a interzis propovăduirea Evangheliei, iar pentru că fraţii au refuzat să înceteze această lucrare ordinată de Dumnezeu, au fost amendaţi cu 10.000 de franci pentru „crimă”.

Acesta este primul an când s-au primit rapoarte din Camerun; s-au făcut toate eforturile posibile pentru a-i ajuta pe aceşti fraţi. Un pionier nigerian a fost numit să ajute grupa nou formată din Douala, dar numai după mari dificultăţi i s-a permis în sfârşit să intre în ţară. Douala este un oraş suprapopulat iar criminalitatea este în floare şi din acest motiv autorităţile franceze au limitat foarte mult accesul străinilor. Cu organizarea mai bună a grupei din Douala, în august s-au primit rapoarte de la 81 de vestitori şi mult mai mulţi sunt dornici să participe în lucrare. Volumul mare de corespondenţă primită de acest birou din partea oamenilor de bine din Camerun, care doresc să obţină mai multe din publicaţiile Societăţii, arată aprecierea acestora pentru adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Este evident că există mult interes în Camerun şi fără îndoială că Domnul va face posibil ca lucrarea să progreseze.

ECUADORÎn timpul anului, încă 6 absolvenţi Gilead au fost trimişi în această ţară sud-americană, crescând numărul lor la 10. Un mare interes a fost

arătat atât în Quito, unde este organizată o grupă, cât şi în Guayaquil. Creşterea considerabilă a numărului oamenilor de bine din Ecuador este arătată de raportul Comemorării. În acest an au participat 97 de persoane şi nu s-a împărtăşit nici una din embleme, în timp ce anul trecut au participat numai 67 şi s-au împărtăşit două. Ce dovadă puternică este aceasta că Domnul îşi adună „alte oi” ale Sale! Gândiţi-vă la aceasta! Aproape 100 de persoane la Cina memorială din această ţară şi toate sunt din clasa „altor oi”!

S-a ţinut o medie de 42 de studii de carte cu oameni de bine, mulţi dintre aceştia având privilegiul să participe în serviciul de teren. În august s-a atins un nou record de 32 de vestitori ai grupei. Între timp există un echilibru al numărului celor cu care se ţin studiile de carte, pentru că unii renunţă în faţa opoziţiei rudelor şi prietenilor, se găsesc întotdeauna persoane noi care să le ia locul. Vizitele ulterioare au cunoscut o creştere considerabilă, de la 2.397 anul trecut, la 4.404. Cu ajutorul suplimentar al pionierilor speciali nou veniţi şi cu începutul bun pe care vestitorii locali l-au făcut servind altora, perspectivele pentru progrese viitoare în Ecuador par într-adevăr bune, mai ales când avem o creştere de 107% a numărului de vestitori!

AFRICA ECUATORIALĂ FRANCEZĂLucrătorii de aici, deşi puţini la număr, sunt foarte zeloşi şi doresc să-L servească pe Dumnezeu în spirit şi adevăr. Recent, un grup

restrâns, care s-a refugiat din Congo Belgian datorită persecuţiei, a început să se adune în Africa Ecuatorială Franceză. Aici ei au auzit adevărul de la un frate care i-a ajutat să pornească în serviciul Împărăţiei în anul 1947. Marea lor bucurie a avut drept rezultat un progres rapid în lucrare, în ciuda faptului că erau noi şi aveau foarte puţină instruire.

A fost primită cererea organizării unei grupe la Kenzinga în Oubangui-Chari; mai există cel puţin nouă alte grupuri interesate, răspândite pe tot cuprinsul teritoriului. Unul din vestitori a parcurs multe mile în interiorul teritoriului, pentru a ajuta un alt grup să se organizeze. Zece vestitori iau parte activ în lucrare şi multe persoane de bine îi însoţesc în lucrarea de mărturie în grup. Pentru ei nu este un lucru neobişnuit să călătorească mulţi kilometri pe jos, pentru a face o vizită ulterioară. Rapoartele primite pentru lunile iunie şi iulie arată că studiile publice se ţin uneori de trei ori pe săptămână, ocazional cu mai mult de o sută de participanţi. Majoritatea celor asociaţi sunt africani inteligenţi şi bine educaţi, care vorbesc limba franceză şi lucrează pentru guvern sau pentru firme comerciale.

Se speră că în curând vor putea fi trimişi absolvenţii Gilead pentru a-i ajuta pe aceşti oameni umili. Într-adevăr, ei cheamă deja în ajutor un serv de circuit, înainte ca grupele lor să fie organizate! Există motive bune să credem că lucrarea va înainta aici cu mare viteză, pentru că oamenii recunosc imediat diferenţa dintre adevăr şi pleava răspândită de misionarii albi aroganţi.

GUADELUPEAceastă mică insulă din Caraibe cunoaşte prea bine nevoia de libertate. La început sub ocupaţie spaniolă, apoi alternativ sub cea franceză

şi britanică, insula a fost scena multei suferinţe şi a chinului, datorită înrobirii locuitorilor săi de culoare. Abolirea sclaviei în anul 1848 a adus mângâierea mult aşteptată, dar astăzi, 100 de ani mai târziu, oamenii se găsesc încă înrobiţi de religie şi ignoranţă. Educaţia a rămas în urmă, iar costurile de trai sunt ridicate, fiind o piedică pentru cei care caută să fie cu adevărat liberi.

Cei care conduc lupta pentru libertatea adevărată şi completă de închinare sunt trei pionieri şi un număr de vestitori al unei grupe care creşte constant. Media lor totală a crescut de la 13 la 28, începând cu anul trecut, deşi s-a înregistrat un record de 46 vestitori în martie. Acum există două grupe, una în portul principal, Pointe-à-Pitre, şi una nouă în Sainte-Rose. Deşi aceşti servi sinceri ai lui Iehova au mare nevoie de ajutorul unor pionieri pregătiţi, ei continuă să înainteze cu propovăduirea Evangheliei şi să facă tot ce pot, acest lucru având ca rezultat un salt al numărului de vizite ulterioare de la 257 la 1.373 şi a studiilor de carte în medie, de la 1 la 33 în fiecare lună. Proprietarii moderni de sclavi, clerul, şi-au arătat nemulţumirea faţă de această lucrare de eliberare şi cu o ocazie preotul local a tras clopotele bisericii

timp de o jumătate de oră, pentru a încerca să împiedice o adunare publică. Totuşi Iehova a binecuvântat şi acest aspect al activităţii, pentru că numărul adunărilor ţinute a crescut de la două anul trecut, la 44.

ISLANDAUn singur pionier special, absolvent Gilead, raportează acum regulat şi se străduieşte să promoveze interesele Împărăţiei în Islanda. O

mare parte din timpul acestui vestitor special a fost dedicată lucrării de traducere, dar literatura disponibilă în limba islandeză se va dovedi o binefacere pentru oamenii din această ţară. Aceştia citesc multe cărţi şi nu este greu să oferi literatură şi celor în vârstă, deşi cei mai tineri folosesc foarte puţin Biblia. Deşi oamenii sunt prietenoşi, spiritismul este un lucru obişnuit şi majoritatea cred în vise. Doi pionieri care au lucrat mai demult în Islanda, au plecat acum în Newfoundland, dar se speră că în curând va putea fi trimis mai mult ajutor în Islanda.

S-a înregistrat un progres considerabil în lucrarea de vizite ulterioare, raportându-se 651de vizite, în comparaţie cu 443 anul trecut. Prima vorbire publică a martorilor lui Iehova în Islanda, a fost ţinută în Reykjavik, pe 30 noiembrie, fiind prezente 60 de persoane interesate. Cartea Copii în limba islandeză a fost primită exact la timp cu ocazia vorbirii şi 25 de exemplare au fost răspândite printre participanţi. Lucrarea în Islanda se construieşte pe o temelie trainică, în timp ce seminţele adevărului continuă să fie plantate.

LIBAN ŞI SIRIALucrarea în Liban şi Siria a suferit din cauza revoltei din Palestina. Clerul a profitat de război pentru a aduce acuzaţii false împotriva

fraţilor, reclamându-i că sunt propagandişti evrei angajaţi în activităţi politice. Locuinţele unora dintre fraţi au fost percheziţionate şi ei au fost supuşi interogatoriului. Mai târziu, un jandarm binevoitor le-a spus: „toate lucrurile de care aţi fost acuzaţi s-au dovedit a fi exact contrariul. Mi-ar place să vă fac odată o vizită, pentru a afla mai multe despre Împărăţia lui Dumnezeu”.

În dimineaţa Cinei memoriale s-au adunat 350 de persoane la 10 mile nord de Tripoli şi după un scurt discurs din Biblie, aproape jumătate au luat parte la serviciul de teren, lucrând zelos multe sate şi oraşe, acoperind un teritoriu de 20 de mile şi plasând o abundenţă de literatură în mâinile oamenilor. În aceeaşi zi, mai târziu, o adunare publică a fost întreruptă de poliţia libaneză, datorită presiunii Ierarhiei Greco-Ortodoxe, însă fraţii au putut să se adune seara pentru celebrarea Cinei memoriale. La această întâlnire şi la alta în Beirut, s-a adunat un total de 275 de persoane, 6 dintre ele împărtăşindu-se din embleme.

Remarcabilă în special a fost creşterea numărului de adunări publice. În acest an s-au ţinut 52, dar nu fără opoziţie din partea duşmanului. Cu mai multe ocazii au avut loc tulburări în timpul adunărilor publice, la instigarea clerului. Drept urmare, multe persoane de bine s-au declarat deschis pentru Teocraţie. Recent, şase membri ai organizaţiei religioase „Jehoud el Iman” (Soldaţii Credinţei) care îi persecutau pe fraţi, au fost botezaţi şi acum participă activ în serviciu. Dublarea vizitelor ulterioare şi a studiilor de carte în ultimul an, arată că există mulţi care suspină şi gem din cauza urâciunilor comise în această ţară nefericită şi se întorc cu dragă inimă spre adevăr. Doi dintre cei şapte pionieri sunt absolvenţi Gilead şi ei continuă să fie primii în propovăduirea şi învăţarea altora în serviciu. Ca în multe alte locuri din lume, încă este nevoie de mai mulţi lucrători în acest mare câmp al secerişului.

LIBERIAÎn timpul ultimului an de serviciu, prima grupă din această ţară a fost organizată în ţinutul Sinoe. Vestitorii grupei au fost silitori, lăsând

să strălucească lumina lor, acumulând în medie 20,9 ore, 7,9 vizite ulterioare şi un studiu de carte pe lună, în decursul anului. Fără îndoială că aceasta a jucat un rol important în creşterea numărului mediu de vestitori de la 3 la 9, cu un record de 15 vestitori înregistrat în luna mai.

Se află doi pionieri speciali în Monrovia. Deşi au întâmpinat multe greutăţi, ei au continuat cu bucurie fără să se plângă, iar Iehova le-a adăugat multe binecuvântări. Monrovia este un oraş suprapopulat, unde oamenii locuiesc mai mult de 30 de familii într-o singură casă sau între şase şi 20 de familii într-o colibă. Există puţine străzi şi casele nu au numere; din moment ce locuitorii se află într-o continuă mişcare, este dificil să-i contactezi pentru vizite ulterioare şi studii de carte. În ciuda acestui fapt, anul trecut au fost făcute 1.935 de vizite ulterioare în Liberia şi o medie de 17 studii de carte au fost conduse lunar.

Se spune că în Liberia se vorbesc 28 de dialecte diferite, 13 numai în Monrovia şi cei care vorbesc un dialect, de obicei nu pot conversa în altul. 95% din populaţie este analfabetă, majoritatea aborigeni. Este dificil să pui mărturie în aceste împrejurări. S-a înregistrat totuşi un oarecare succes, arătând ilustraţiile din cartea „…” celor care înţelegeau foarte puţin engleza, încercând în acest fel, să li se explice mesajul Împărăţiei. Pionierii speciali au făcut un progres considerabil în învăţarea dialectului cel mai des folosit şi şi-au exprimat speranţa de a le stăpâni într-o zi pe toate! Acesta ar trebui să fie un stimulent pentru oricine care se străduieşte să înveţe o limbă, pentru a fi mai bine pregătiţi pentru propovăduirea Evangheliei.

INDIILE DE VEST OLANDEZEIndiile de Vest Olandeze se laudă cu libertatea religioasă nelimitată, libertate de care s-au bucurat în cea mai mare parte şi fraţii noştri. Au

mai existat amestecuri sporadice din partea poliţiştilor dezinformaţi, însă până acum plângerile lor nu au fost băgate în seamă de către autorităţi. Grupa din San Nicolas, Aruba, una din cele două din această ţară, a obţinut recent o Sală a Împărăţiei, efectele pozitive făcându-se deja simţite. Aceasta i-a ajutat mai ales în studiul Turnului de Veghere şi la adunările publice. În acest an s-au ţinut 63 de adunări publice, în comparaţie cu cele 18 de anul precedent.

Lucrarea stradală a continuat cu rezultate excelente, înregistrându-se o creştere bună a numărului de reviste plasate şi a abonamentelor obţinute. De fapt, lucrarea noastră a înregistrat progrese sub toate aspectele. Această activitate a stârnit îngrijorare în rândurile clerului. Preoţii fac gălăgie şi spun oamenilor că publicaţiile noastre sunt prea ieftine ca să fie de vreun folos; dar, după cum se vede, agitaţia lor nu este luată în serios, din moment ce în timpul anului s-au împărţit 6.630 de cărţi şi 8.691 de broşuri. Vestitorii s-au bucurat că au primit cartea Copii în olandeză, iar broşura Bucuria tuturor popoarelor a fost recent tipărită în Statele Unite în Papiamento, limba vorbită de majoritatea acestor oameni. Aceste publicaţii îi vor ajuta în mare măsură să propovăduiască bon nobo (veştile bune) ale Împărăţiei în acest teritoriu.

PALESTINA

Numai 10 luni s-au primit rapoarte din această ţară sfâşiată de conflicte, iar fraţii au fost împrăştiaţi, unii în Liban şi Siria, alţii în Egipt. Se crede că doi pionieri ruşi care lucrau în Ierusalim, au fost luaţi prizonieri de către evrei şi unde se găsesc ceilalţi vestitori nu se ştie. Lucrarea din Palestina înregistrase progrese excelente, în mare măsură datorită vizitei în această ţară a fratelui Knorr, astfel, chiar cu rapoarte incerte pentru acest an de serviciu, s-a obţinut o creştere sub toate aspectele, mai puţin în plasarea literaturii. Fraţii care au rămas în Palestina, încă se străduiesc să pună mărturie oamenilor, adesea cu riscul vieţii lor. Adesea hrana, îmbrăcămintea şi adăpostul sunt aproape imposibil de obţinut şi datorită condiţiilor dificile, nu se pot obţine locuri de muncă. Fraţii au încercat să menţină legătura cu Societatea, exprimându-şi mulţumirile din inimă pentru scrisorile primite, care au fost o sursă de tărie şi încurajare pentru ei. Încrederea lor este în Domnul, iar ei privesc încrezători înainte la sfârşitul necazurilor prezente din ţara lor, pentru a putea mărturisi cu mai mare efect. În acest scop, ei se pregătesc prin studiu şi propovăduiesc cu orice ocazie, chiar dacă sunt împrăştiaţi aşa cum au fost şi primii creştini.

PERUÎn acest al doilea an de activitate organizată în Peru, s-a făcut simţită binecuvântarea lui Iehova şi perspectivele pentru o creştere viitoare

sunt bune. Numărul vestitorilor speciali s-a mărit de la 8 la 13. În tot timpul anului aceşti absolvenţi Gilead au menţinut o medie excelentă de 67 de vizite ulterioare şi 10,9 studii de carte lunar. Acest efort consecvent în interesul oamenilor de bine, a avut ca rezultat creşterea mediei numărului total de vestitori de la 22 la 40. Creşterea activităţii, care a rezultat din formarea unei grupe la Huancayo, a stârnit nemulţumirea unor grupuri religioase „protestante”. Chiar dacă la începutul anului doar un vestitor trimitea rapoarte de la Huancayo, ultimele rapoarte arată însă 5 vestitori activi. Grupul a fost ajutat de unul dintre misionarii pregătiţi la Gilead, care i-a vizitat în timpul anului.

Mai mulţi absolvenţi Gilead au fost trimişi în Peru pe parcursul anului. Capitala Lima, va trebui să fie bine servită în anul de serviciu 1949 şi noi sperăm că în curând vor exista destui vestitori, pentru a fi trimişi în alte oraşe din ţara incaşilor.

PORTUGALIAÎn raportul Cărţii Anuale de anul trecut s-a făcut o promisiune: „fraţilor din Portugalia li se va acorda orice formă de ajutor pe care

Societatea îl poate oferi în anul care vine”. Vestitorii din această ţară pot privi acum înapoi spre anul care a trecut şi pot aprecia că promisiunea a fost împlinită. Multe abonamente la ambele reviste sunt trimise gratuit cititorilor portughezi. Duzini de pachete cu literatură au fost trimise gratis şi mai multe sunt pe cale de a intra în ţară. S-a strâns o bună provizie din adevărul Împărăţiei.

Un absolvent Gilead a avut ocazia să ajute la organizarea lucrării de serviciu, însă cele mai bune dintre toate au fost cele trei vizite personale făcute de fraţii Knorr şi Henschel în Portugalia în timpul anului.

Aceste trei vizite nu au fost de lungă durată, ci s-au făcut cu trei ocazii diferite, în timpul călătoriei fratelui Knorr în Africa de Sud. Prima vizită a avut loc pe 13 decembrie. A fost programată o vizită de două zile, dar condiţiile nefavorabile de zbor au întârziat avionul, astfel că, prima vizită a fost doar o întâlnire de câteva ore cu fraţii din Lisabona. Totuşi între ora 1 noaptea şi 8 dimineaţa, cei doi vizitatori s-au simţit foarte bine răspunzând la întrebări. Câteva zile mai târziu, întorcându-se de la Madrid, ei au petrecut câteva zile în Lisabona, ajutând la organizarea lucrării. Aceste două vizite, deşi foarte scurte, au făcut mult bine. Ele au ajutat la stabilirea unei unităţi mai strânse între fraţii din Lisabona. În 1933 a existat la Lisabona o mică filială operativă, dar de atunci fraţii şi-au pierdut acea forţă dinamică şi motrice pe care Iehova o dă prin organizaţia Sa. Cea de-a treia vizită a avut loc pe 19 ianuarie. Aceasta a fost de fapt doar o scurtă oprire, când fraţii Knorr şi Henschel se întorceau din turul făcut în Africa.

De la aceste vizite înainte, fraţii au trimis rapoarte regulat. S-a înregistrat un număr mediu de 10 vestitori pe teren, ajungând la 14 în luna august şi s-au distribuit 2.381 de publicaţii. Portugalia este o ţară catolică şi religia este puternic apărată prin sprijinul guvernului. Dar, fraţii care i-au vizitat pe locuitorii acestei ţări în lucrarea lor din casă în casă, i-au găsit interesaţi în studiul Bibliei şi astfel s-au făcut progrese mari.

În august a fost posibilă vizita unui absolvent Gilead, nu doar la fraţii din Lisabona, ci şi la cei din nordul Portugaliei. Aceasta a fost apreciată în mod deosebit de către toţi fraţii. Cu ocazia Cinei memoriale s-a organizat o adunare în oraşul Almada, la care au participat 50 de persoane. Acum, media de participanţi la studiul Turnului de Veghere este de 45. De la sosirea absolventului Gilead, adunările sunt conduse în conformitate cu metoda Societăţii. S-au început adunările de serviciu; lucrarea de vizite ulterioare a pornit la drum, iar fraţii îşi desfăşoară activitatea după Instrucţiunile de Organizare.

Majoritatea oamenilor de aici sunt binevoitori şi amabili. Analfabetismul urcă la aproape 40%, iar casele unde se găseşte o Biblie sunt mai degrabă o excepţie decât o regulă. Totuşi există mulţi oameni de bine în ţară. Cu siguranţă că o parte din populaţia de 8 milioane vor fi dintre cei blânzi care vor moşteni pământul.

SIERRA LEONEAceastă ţară mică de aproximativ 4.000 de mile pătrate, care se găseşte pe coasta de vest a Africii, chiar la nord de Ecuator, a fost

transferată în filiala Statelor Unite după vizita fratelui Knorr în Africa, din cursul anului. Deşi acest ţinut este extrem de fertil şi productiv, progresul economic al ţării a fost încetinit de natura nefavorabilă a climei, în special pentru europeni. Acest lucru s-a dovedit un obstacol şi în calea progresului teocratic. Băştinaşii sunt înclinaţi să se mişte încet, iar vestitorii speciali au fost urmăriţi de căldură şi febră. Există o singură grupă în capitala Freetown şi s-a făcut un anumit progres. Vestitorii locali fac o mai mare parte a activităţii de vizite ulterioare, mai ales această latură a serviciului înregistrând progrese. Distribuirea revistelor creşte o dată cu învăţarea de către vestitori a valorii acestui mijloc în a face cunoscute binecuvântările Împărăţiei. Aceştia fac tot ce pot în Sierra Leone şi noi suntem siguri că efortul continuu va da, la timpul potrivit al lui Dumnezeu, roade ale Împărăţiei la fel de abundente ca cele de pe plantaţiile şi din pădurile acestui ţinut productiv.

SPANIAExistă o ţară mai catolică decât Spania? Din punctul de vedere al puterii bisericii, Spania este probabil cea mai importantă fortăreaţă

catolică din lume. O mare parte a populaţiei este numai cu numele catolică, dar supremaţia bisericii nu poate fi pusă la îndoială. Din 1936, când biroul de filială al Societăţii a fost închis, ani lungi lipsiţi de legături şi organizare, ani de război civil şi suferinţă generală, au lăsat teritoriul spaniol într-o stare foarte neglijată şi dezordonată. Vizita fraţilor Franz şi Covington în 1947 a fost prima infuzie a unei vieţi noi în lucrarea din Spania. S-a găsit interes, dar nu s-a pus în practică nici un fel de organizare.

În decembrie 1947 fraţii Knorr, Henschel şi un absolvent Gilead au sosit la Madrid, venind din Brooklyn. Aceasta a marcat deschiderea unui nou capitol al serviciului Împărăţiei în Spania. Au fost aranjate adunări de studiu; s-au dat instrucţiuni de serviciu, iar absolventul Gilead a rămas în Spania pentru a continua activitatea de organizare. S-au îndepărtat dificultăţile apărute printre fraţi; s-au început studii de carte şi studii ale Turnului de Veghere şi s-au făcut vizite tuturor persoanelor interesate.

Barcelona este probabil cel mai bun teritoriu pentru serviciul Împărăţiei din toată Spania. Se ţin adunări biblice în locuinţe personale, se fac vizite ulterioare şi se încep studii; vestirea din casă în casă, care este o lucrare riscantă, este făcută numai de fraţi cu experienţă. „Înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii”, este sfatul dat vestitorilor spanioli. Deşi sunt doar 34 de vestitori care trimit rapoarte în acest an, lucrarea i-a îngrijorat pe mulţi preoţi, care au avut grijă să facă anunţuri în ziare în legătură cu aşa-zisa activitate protestantă. S-au făcut până şi emisiuni la radio cu privire la activitatea acestor câţiva oameni care promovează închinarea adevărată. Poliţia este atentă la orice „tulburare”, aşa cum se exprimă ei, iar preoţii se tem că membrii turmelor lor ar putea auzi ceva despre Biblie.

Iată unul dintre incidentele întâmplate: absolventul Gilead era în vizită într-un orăşel din nordul Spaniei. Împreună cu servul de grupă, el a hotărât să viziteze un vestitor izolat dintr-un mic sat de munte. Într-un fel sau altul preotul a auzit de această vizită. Când cei doi vizitatori au ajuns, preotul era deja acolo cu patru gărzi civile. Fraţii au fost ameninţaţi cu arma şi arestaţi, apoi au fost duşi în cel mai apropiat oraş pentru a fi cercetaţi de ofiţeri de poliţie. Aceste cercetări au durat toată noaptea, până la ora 5 dimineaţa. Principala acuzaţie a fost aceea a ţinerii unei adunări, dar fraţii noştri s-au apărat spunând că o astfel de adunare nici n-a fost posibilă, din moment ce au fost arestaţi chiar înainte de a intra în casă. Acest argument a fost ignorat. Totuşi o bună mărturie a fost pusă poliţiei, gardianului şi soldaţilor din gardă. După două zile fraţii au fost eliberaţi şi în aceeaşi zi s-au întors în micul sat şi şi-au dus vizita la bun sfârşit.

Acum, există opt grupe mici organizate în Spania. Cina memorială a fost celebrată în prezenţa a 96 de persoane, din care s-au împărtăşit 18. Fraţii sunt aprovizionaţi continuu cu literatură în colete mici. Mii de pliante au fost special tipărite de Societate pentru teritoriul Spaniei. Fraţii au fost încântaţi să le primească şi le-au distribuit cu înţelepciune şi discreţie în teritoriile lor. Poporul geme în Spania sub jugul greu al dictaturii, mulţi fiind conştienţi de ipocrizia şi comercialismul religiei naţionale. Mesajul Împărăţiei este acceptat imediat de oamenii aflaţi în această situaţie. Acest grup mititel de vestitori ai Împărăţiei, din Spania, va continua, prin mila Domnului, să cânte laude lui Iehova. Ei sunt nerăbdători să ia parte la marele program de expansiune.

INSULELE VIRGINEServii şi preoţii religioşi au fost foarte neglijenţi cu populaţia acestor insule, mulţi dintre ei fiind săraci lipiţi pământului. De aceea, aceşti

oameni umili au primit bine adevărul din partea acelora care nu propovăduiesc pentru salariu, făcându-se astfel progrese în aceste „păşuni” religioase. Acum se află aici cinci pionieri speciali, doi în insula St. Croix şi trei în St. Thomas. În timpul anului trecut, ei au avut o medie 22 de studii de carte şi 100 de vizite ulterioare fiecare. Această activitate conştiincioasă în câmpurile de seceriş ale lui Iehova a dat roade bogate, numărul mediu de vestitori în insulă a crescut de la 17 la 32. Cu toate că mediile de serviciu ale vestitorilor din grupă sunt cam mici, ei au trimis regulat rapoarte şi fără îndoială că activitatea lor se va îmbunătăţi odată cu primirea unei pregătiri mai mari. Lucrarea a fost împiedicată în mare măsură de lipsa unui loc central potrivit pentru adunare, dar adunări publice sunt ţinute şi prezenţa martorilor se face simţită. Un ziar laic a raportat că datorită „apatiei cronice” a clerului şi lucrării zeloase a martorilor, „pot fi aşteptate atacuri mai profunde”.

ARGENTINALucrarea de laudă lui Iehova este într-adevăr una binecuvântată, mulţi oameni de bine din Argentina apreciază acest fapt şi se alătură rândurilor

de cântăreţi care cântă laudele Sale în acea naţiune. Vestitorii din această ţară dominată catolic, vorbitoare de limbă spaniolă, şi-au mărit rândurile cu 36% în anul de serviciu 1948, iar acum au o medie 927 de servi activi. Ei au făcut progrese mari în toate domeniile de serviciu, în numărul de ore, vizite ulterioare şi studii de carte. În anul 1946 aveau o medie de 489, în 1947 au dat o medie de 679, iar anul trecut erau 927, cu un nou record de 1.033.

Fraţii din Argentina apreciază pe deplin că mărturia nu s-a încheiat pe teritoriul lor. S-a cuprins doar suprafaţa. Un număr de oraşe mari nu au fost lucrate de câţiva ani, iar în zonele rurale nici nu s-a ajuns măcar. Servii Împărăţiei din Argentina caută mai mulţi lucrători, nu pentru a le face lucrarea lor, ci pentru a-i ajuta în activitatea de expansiune. Fraţii din Argentina se bucură de ceea ce s-a realizat, iar servul de filială a trimis un raport foarte interesant. El spune: „în ultimii ani creşterea a fost constantă, mai ales de la vizita fratelui Knorr din anul 1945. Atunci când fraţii adunaţi în timpul vizitei sale, au fost întrebaţi câţi dintre ei fuseseră catolici înainte de a primi adevărul, aproape întreaga adunare a ridicat mâinile. Atunci am înţeles că printre milioanele de catolici din această ţară trebuiau să se găsească câteva „alte oi” ale Domnului. Pentru aceasta noi îi dăm laudă lui Iehova, pentru privilegiul de a fi adunat atât de multe, dar ştim că există şi mai multe flămânde ce trebuie hrănite.

Cel mai mare ajutor în această lucrare de strângere a fost binecuvântarea Domnului, prin aducerea mai multor pionieri în acest câmp. Mai multe ore petrecute în serviciul de teren de către mai mulţi vestitori, înseamnă că pot fi găsite mai multe persoane de bine. Noul aranjament al Societăţii, care face pregătiri speciale pentru pionieri, a fost apreciat aici în Argentina. 61 de pionieri cântă acum laudele lui Iehova. Este adevărat că ţelul de 10% nu a fost încă atins în această ţară, însă acei care şi-au arătat hotărârea de a lucra în acest serviciu, îi conving şi pe alţii să li se alăture. Unii spuneau acum un an că lucrarea de pionier era imposibilă pentru ei, dar acum tocmai aceştia au luat conducerea în serviciul de pionier, iar vestitorii grupei, pe rând sunt mişcaţi de zelul arătat de pionieri. Fraţii apreciază necesitatea de a-şi dedica mai mult din timpul lor propovăduirii acestei Evanghelii a Împărăţiei.

Iehova este un îngrijitor minunat. Aranjamentul adunării de circuit iniţiat anul trecut a cauzat punerea unei mari mărturii în câteva dintre oraşele noastre mai mari. Anunţarea adunărilor publice folosind oameni ce poartă afişe-sandwich, este într-adevăr ceva neobişnuit în Argentina. Acest lucru i-a determinat pe mulţi trecători să-i întrebe pe martori despre ce este vorba. Activitatea adunărilor de circuit a fost foarte instructivă şi de mare ajutor. Fraţii de asemenea sunt mai bine echipaţi prin acest curs teocratic de serviciu şi astfel, aceste adunări publice de pregătire pot fi mai bine organizate, această activitate fiind mai bine accentuată.

Un domeniu pentru extindere, căruia i s-a dat mai multă atenţie de către vestitori în acest an, a fost mărturia stradală. Acesta este motivul pentru care anul acesta au fost distribuite cu 8.000 de reviste mai mult decât anul trecut. Străzile principale ale capitalei Buenos Aires, sunt acum lucrate corect şi regulat. Ne rugăm ca Domnul secerişului să trimită mai mulţi lucrători, pentru că acest câmp este într-adevăr copt, dar lucrătorii sunt puţini. Suntem recunoscători Domnului pentru binecuvântările primite şi noi dorim să exprimăm recunoştinţa faţă de toţi fraţii care au sprijinit lucrarea şi vouă, tuturor celor din Brooklyn, pentru minunata cooperare. Vocile noastre se unesc pentru totdeauna cu ale voastre în cântare”.

AUSTRALIAAdunările de district ţinute în Australia par să fi dat un adevărat îndemn lucrării de aici. Fraţii au uitat trecutul şi se concentrează asupra unui

singur scop, propovăduirea Evangheliei Împărăţiei. Lucrarea de pionierat se extinde. În medie, s-a înregistrat o creştere de aproape 7% a numărului total de vestitori pe teren faţă de anul trecut, ajungându-se la recordul de 3.723 în anul de serviciu 1948. Acesta a fost un an plin de bucurii pentru fraţii din Australia.

Tipografia Societăţii din această ţară face o lucrare bună, de asemenea. S-au tipărit 176.000 de exemplare Bucuria tuturor popoarelor; au fost făcute 212.000 de exemplare ale broşurii Guvernatorul permanent al tuturor naţiunilor şi se speră publicarea în curând a unei cărţi noi Să fie Dumnezeu adevărat, în limba malaieză. Servul de filială trimite un raport interesant, spunând că vestitorii sunt „puternici şi plini de curaj”. Fragmente din raportul său arată aceasta.

Australia este binecunoscută pentru oile sale. De fapt, ea se află pe locul întâi în lume, cu un număr de 125.000.000 de „oi”. De asemenea devine cunoscut faptul că există un număr din ce în ce mai mare de „alte oi” ale Domnului care se strâng aici. Acest ultim an a sporit numărul. În medie mai mult de 200 de vestitori au raportat în fiecare lună faţă de anul trecut. Un spirit plin de bucurie, zelos domneşte între fraţi. Spiritul Domnului se revarsă liber. Îmi face o mare plăcere să fac acest raport despre progresul lucrării lui Iehova din această ţară.

Adunările de district au fost de departe evenimentele cele mai înviorătoare ale anului. Şase dintre acestea s-au ţinut în cinci dintre cele şase state ale naţiunii. Toată Australia cuprinde un singur district, însă a fost necesară organizarea mai multor adunări, datorită distanţelor lungi ce trebuiau parcurse.

Mulţi oameni de bine au asistat la diferitele sesiuni ale adunării şi s-au bucurat atât de vorbirile de serviciu, cât şi de vorbirile publice. Unul dintre ei a spus: „mi-a plăcut adunarea. Singurul meu regret este acela că n-am fost prezent la fiecare sesiune”. Un alt participant la studiul de carte, după ce a asistat la câteva sesiuni ale adunării, s-a oferit voluntar, spunând vestitorului cu care studia: „săptămâna viitoare merg în serviciu cu tine”. Un catolic ce asista pentru prima dată, a ascultat trei vorbiri despre „Îmbunătăţirea serviciului nostru”. După aceea, cu faţa luminată de bucurie, i-a declarat unuia dintre fraţi: „nici o altă organizaţie nu are şansa să vă stea împotrivă. Mă duc acasă să încerc să o conving pe soţia mea să asiste la vorbirea publică din această după-amiază”. La adunarea din Melbourne, o soră a încercat să o convingă pe doamna cu care studia, să vină la vorbirea publică. Imaginaţi-vă bucuria surorii când această „oaie” nu numai că a venit, dar a mai adus cu ea alţi şapte vecini!

Adunările au fost în mare măsură responsabile pentru nivelul de 3.723 de vestitori atins în august. De asemenea, s-a arătat o creştere remarcabilă a numărului participanţilor la adunările grupelor pe tot cuprinsul ţării. Cu adevărat Iehova este autorul acestor adunări şi lui îi aducem toate laudele şi mulţumirile pentru progresul făcut prin aceste adunări de district.

În februarie a fost anunţat noul aranjament pentru pionieri, cu o cotă de 120 de ore lunar. Acest lucru a fost salutat cu bucurie de pionierii veterani şi de un număr mare de alţii noi, care s-au înrolat ca rezultat direct a cotei mai scăzute de ore. Unul din veterani scrie: „aş vrea să-mi exprim aprecierea sinceră pentru noul aranjament al Domnului prin organizaţia Sa, pentru pionierii generali. Din cauza sănătăţii şubrede, aveam de gând să mă şterg de pe lista pionierilor, dar acum voi fi capabil să continui”. O altă soră, care şi-a petrecut mulţi ani în serviciul cu timp integral, spune: „simt acum că mă aşteaptă mulţi ani fericiţi de pionierat, pentru care îi mulţumesc Tatălui nostru ceresc iubitor, care cunoaşte toate nevoile noastre şi a făcut acest aranjament minunat”.

Dar să ascultăm acum un pionier nou: „pentru că tocmai am încheiat şase luni de pionierat după noul aranjament, aş vrea să-mi exprim aprecierea faţă de această îngrijire minunată a Domnului. Am avut multe experienţe pline de bucurie şi sper, prin mila Domnului, că voi fi capabilă să continui lucrarea cu timp integral până când lucrarea de mărturie încetează la Armaghedon”. Altul scrie: „vreau să-i aduc mulţumiri lui Iehova şi organizaţiei Sale pentru această nouă îngrijire făcută pentru pionieri. Într-adevăr este minunat să vezi modul cum lucrează Iehova prin „servul” Său pe pământ pentru a promova înaintarea închinării adevărate”. O altă soră trimite raportul celei de-a treia luni şi spune: „cu mare bucurie trimit acest raport. A fost o lună grea, dar Iehova ne dă multe binecuvântări bogate. Trei studii diferite de-ale mele au început în marea lucrare de expansiune din această lună şi alte trei încep luna viitoare”.

Cel puţin două grupuri de pionieri raportează că de când au început să lucreze o parte a timpului într-o slujbă laică, activităţile lor de mărturie au făcut o impresie mai bună asupra oamenilor. Motivul este că oamenii efectiv îi văd câştigându-şi existenţa şi nu mai cred că este vorba doar de o „înşelătorie cu vânzarea de cărţi”.

De când s-a anunţat noul aranjament, numai în ultimele 7 luni s-au înrolat 88 de noi pionieri. La sfârşitul lui februarie erau numai 150 care dădeau raportul. Când scriu acest raport, sunt înrolaţi 238 şi continuă să vină cereri.

Domnul continuă să binecuvânteze generos lucrarea de adunări publice. Am descoperit că organizarea adunărilor publice în case private este cât se poate de eficientă, mai ales în zonele rurale. Într-o localitate, un serv pentru fraţi a făcut o vizită ulterioară acolo unde fusese plasată cartea Să fie Dumnezeu adevărat. După o discuţie despre carte, bărbatul a fost invitat să participe la vorbirea publică din duminica următoare. El a spus: „nu pot să vin, dar de ce nu aranjaţi o vorbire la mine acasă?” Toţi au fost imediat de acord. El a sugerat apoi: „o să-i sun pe toţi vecinii mei şi o să le spun să vină”. El a făcut aceasta, iar rezultatul a fost 15 străini în asistenţă, inclusiv un pastor Adventist de Ziua a Şaptea. Din insula-stat Tasmania, servul pentru fraţi raportează următoarele: „în Telita, sala locală a fost dărâmată de o furtună. Cu toate acestea, o doamnă nou interesată care era romano-catolică, a aranjat ca vorbirea să aibă loc în casa vecinilor săi, care de asemenea erau catolici. Apoi, ea a venit cu mine pe la toate casele, vorbindu-le cu zel oamenilor despre mesajul minunat ce urma să fie rostit”.

O altă experienţă care ne-a parvenit a fost aceea a unei surori handicapate, care vestea scriind prietenilor, punând mărturie prin poştă. Printre cei care au răspuns era şi o fetiţă ce locuia la o fermă de oi izolată, pierdută în „Ţara lui Nicăieri”. Ea a devenit interesată de adevăr şi a ţinut legătura. Acest lucru se întâmpla acum şase ani. În cele din urmă, ea a început să ţină studii în propria locuinţă împreună cu alţi membri ai familiei. Rezultatul a fost că această domnişoară a devenit pionieră în august trecut, iar mama şi fratele ei au participat de curând la prima adunare de circuit şi au fost botezaţi. Interesant este faptul că această soră şi cea care i-a pus mărturie prin poştă s-au întâlnit pentru prima oară la adunarea de district din Sydney din acest an.

În timpul anului au sosit alţi patru absolvenţi ai şcolii Gilead. Unul dintre aceştia, un frate australian, s-a întors în septembrie şi a lucrat la biroul filialei. Ceilalţi trei, care sunt fraţi canadieni, au sosit în februarie şi au servit ca servi pentru fraţi. Pregătirea şi experienţa în procedura organizatorică pe care o posedă aceşti fraţi trimişi de şcoala Societăţii, ajută considerabil lucrarea şi sunt mult apreciate de către fraţi. Un total de şase absolvenţi Gilead servesc acum în ţară.

Pe parcursul noului an de serviciu, noi suntem hotărâţi să extindem şi mai mult lucrarea de vestire, în timp ce ne alăturăm tovarăşilor noştri vestitori de pe întreg pământul spunând: „Îţi voi cânta laude printre naţiuni”. Toţi fraţii mi se alătură în trimiterea de salutări şi iubire ţie frate Knorr şi fraţilor noştri din întreaga lume”.

INSULELE FIJIBiroul filialei australiene direcţionează expansiunea lucrării în câteva ţări din Orientul Îndepărtat. Printre teritoriile de care se ocupă

această filială se numără Insulele Fiji, Singapore, Malaiezia şi Indonezia.În această vastă regiune există mii de insule frumoase, ale căror locuitori vorbesc multe limbi diferite. În Insulele Fiji, populaţia este un

amestec de indieni şi fijieni. De asemenea, acolo mai sunt şi câţiva europeni. Principalele limbi vorbite sunt fijiana, engleza şi hindustană. Cea mai mare parte a literaturii în limba engleză, distribuită de către misionari, ajunge în casele familiilor indiene. Totuşi este foarte dificil să începi studii cu indienii. Este posibil ca ei să fie atât de legaţi de religia lor, încât refuză să asculte Cuvântul lui Iehova. Dar, acest lucru nu-i opreşte pe martorii lui Iehova din propovăduire. Ei trebuie să continue până când această Evanghelie este proclamată în toată lumea pentru mărturie.

În ceea ce-l priveşte pe localnicul din Fiji, el este nerăbdător să asculte adevărul, fiind un ascultător atent. Pentru misionari este greu să-şi exprime gândurile în limba fijiană sau hindustană, însă un bun misionar va încerca să înveţe limba poporului în mijlocul căruia trăieşte, pentru a putea fi un bun predicator pentru ei. Acelaşi lucru este valabil şi pentru teritoriile Singapore şi Malaiezia. Aici, tovarăşii noştri de lucru trebuie să cunoască puţină chineză, malaieză şi diferite limbi indiene, precum şi engleza. Populaţia totală a Malaieziei este de 5.867.000, 2.130.000 dintre locuitori fiind malaiezi. Chinezii sunt pe locul al doilea ca număr, cu 1.880.000 locuitori. Nu există decât foarte puţini europeni. De aici, se poate vedea cu uşurinţă că cea mai mare parte a lucrării trebuie făcută cu malaiezii, chinezii şi indienii. În Indonezia există multe probleme legate de limbă, obiceiuri şi modul de viaţă al oamenilor în general. Urmează rapoarte din aceste ţări.

„Semne sigure că lucrarea de expansiune continuă sunt experienţele pe care le auzim adesea, despre cum se răspândeşte mesajul nu numai în grupul de insule Fiji, ci şi în multe grupuri de insule din jur. Persoane interesate au primit publicaţii în asemenea insule din zona Pacificului, cum ar fi Samoa, Tonga, Rotuma, Ellice şi Insulele Solomon. Următoarele două experienţe se referă la acest punct.

Unul dintre fraţii de la Gilead a făcut o vizită ulterioară unei femei romano-catolice, căreia îi înmânase o carte Să fie Dumnezeu adevărat. Această persoană n-a arătat prea mult interes, însă într-o altă zi, când fratele nostru se afla prin apropiere, a decis să o viziteze din nou. Imaginaţi-vă surpriza lui când soţul femeii l-a invitat înăuntru, spunându-i că citise cartea cu mare atenţie. El începuse deja să-i înveţe pe locuitorii altei insule conţinutul cărţii. Ascultătorii lui de acolo erau atât de zeloşi să audă mai multe despre Cuvântul lui Dumnezeu, încât le-au cerut celor doi absolvenţi Gilead să-i viziteze. S-a început un studiu de carte cu această persoană de bine.

În ultimele cinci luni, celălalt frate Gilead a studiat cu un bărbat de bine, un locuitor al Insulelor Ellice. Acum câteva săptămâni, acest bărbat i-a spus fratelui că în curând se va întoarce acasă pentru o vacanţă de un an şi că în acest timp intenţionează să traducă Să fie Dumnezeu adevărat în dialectul local, precum şi în limba vorbită în Samoa. El a adăugat: „aceasta este pentru binele concetăţenilor mei, ca astfel să le pot pune mărturie. Este datoria mea faţă de Dumnezeu să fac aceasta”. Această persoană este unul dintre translatorii oficiali ce lucrează pentru Biroul înaltului comisar. El a părăsit Fiji acum trei săptămâni.

În timpul acestui an de serviciu am ţinut 14 adunări publice. Media de prezenţă la fiecare adunare a fost de 34, dintre care 22 erau străini. Prin intermediul uneia dintre aceste adunări, noi avem un vestitor în plus. Această persoană de bine a venit din Anglia cu avionul pentru a se stabili aici. Ea era asociată cu fraţii noştri englezi. În timpul anunţării unei cuvântări publice într-o dimineaţă de sâmbătă, un vestitor Gilead i-a înmânat acestei persoane un pliant. El a observat că persoana arăta interes, fapt ce i-a stârnit curiozitatea. Peste trei zile curiozitatea sa a fost satisfăcută, când a întâlnit această „oaie” în noua sa locuinţă, aflată pe teritoriul său. Ea a participat şi la următoarea adunare publică. De atunci a participat şi la adunările grupei, iar acum vesteşte.

Domnul foloseşte cu siguranţă lucrarea stradală cu reviste pentru a da o mărturie lumii întregi. Suva este un oraş portuar şi capitala Insulelor Fiji. De asemenea el are şi un aeroport în apropiere. De aceea, el devine un loc unde vin oameni din diferite ţări ale lumii, mai ales cei care călătoresc dinspre Noua Zeelandă şi Australia spre America şi Canada sau invers. Noi îi întâlnim pe aceşti oameni pe străzi, precum şi pe vapoarele care vin din Europa şi Asia. De multe ori când punem mărturie stradală, aceşti oameni se opresc şi ne spun că i-au întâlnit pe martorii lui Iehova pe străzi în Canada, Anglia, Australia, America, Noua Zeelandă, etc.

Revista Treziţi-vă! este foarte populară în această colonie. Acum câtva timp un ziar indian numit Samachar, a publicat cuvânt cu cuvânt articolul despre „Incinerare”, apărut în numărul din 22 noiembrie 1947.

Aici în Fiji, noi ne bucurăm împreună cu fraţii noştri din întreaga lume că suntem poporul lui Iehova şi Îi putem „cânta lauda Sa printre naţiuni”.

SINGAPORE ŞI MALAEZIADe la începutul până la sfârşitul anului, binecuvântările lui Iehova s-au manifestat peste poporul său. Curând după începerea anului de

activitate am fost anunţaţi de către Biroul secretarului colonial că toate restricţiile impuse publicaţiilor noastre în timpul războiului erau abrogate. Mai mult, Departamentul de emigrări a rezolvat toate dificultăţile cu care s-au confruntat acum 18 luni doi absolvenţi Gilead la sosirea lor în Singapore, acordându-le accesul necondiţionat în colonie. Astfel au fost curăţate „pietrele” din calea expansiunii.

Principala dificultate cu care s-a confruntat grupa din Singapore a fost lipsa unui loc potrivit de adunare, acestea ţinându-se în locuinţa unuia dintre fraţi, aflată destul de departe. Aproape toate şcolile şi sălile sunt folosite de misiuni religioase, ceea ce face aproape imposibilă obţinerea uneia care să fie folosită drept Sală a Împărăţiei. Totuşi cererea noastră faţă de Cel „care poate face mai mult decât gândim sau cerem”, a fost ascultată şi am primit o Sală a Împărăţiei. Un studiu al Bibliei s-a ţinut de câtva timp cu doi învăţători care erau asociaţi unei misiuni. Drept urmare, ei au părăsit acea şcoală şi şi-au deschis propria şcoală particulară. Şcoala lor este o clădire mare, localizată central în teritoriul nostru. Ei ne-au pus la dispoziţie această şcoală fără nici un fel de chirie, pentru ca grupa să o folosească ca loc de întâlnire pentru adunări periodice şi publice.

S-a obţinut un mare succes cu seria noastră de adunări publice. Un aspect interesant al acestor vorbiri a fost publicitatea. Toate placardele au fost desenate şi pictate în şcoala mai sus menţionată de clasa de arte plastice, ca parte a cursului lor. În plus faţă de lucrarea de afişe şi pliante, un frate care lucrează la departamentul care controlează toată publicitatea din oraş, a putut să găsească trei teatre din vecinătate care

să afişeze regulat pe ecran anunţuri publicitare gratuite. De asemenea, presa a găsit spaţiu liber pentru anunţarea vorbirilor noastre publice. Astfel a fost dată în Singapore o mărturie publică efectivă pentru Împărăţie.

Îndemnul de „bun venit străinului” la aceste adunări publice a adus rezultate bune, după cum arată următoarea experienţă. O discuţie amicală cu un nou-venit a avut drept rezultat o vizită ulterioară la locuinţa acestuia şi începerea unui studiu de carte la a doua vizită. Această persoană a fost crescută ca prezbiterian, însă a fost nemulţumită de acel grup, pentru că se arăta bunăvoinţă numai membrilor bogaţi şi influenţi ai congregaţiei, cei mai săraci fiind neglijaţi (vezi Iacov 2:1-7). Încercând alte grupuri religioase, el a fost dezamăgit de sectele „creştine” din cauza lipsei lor de spirit creştin adevărat şi a confuziei existente în doctrinele şi învăţătura lor. Un prieten l-a convins apoi să se alăture religiei mahomedane. Ani mai târziu, a primit la el la birou un exemplar al revistei Turnul de Veghere de la un abonat catolic. Acest lucru i-a trezit interesul, trimiţându-l în căutarea locului nostru de adunare, pe care l-a găsit în timpul uneia din vorbirile publice. În ultimele şase luni, s-a ţinut în locuinţa sa un studiu de carte. El a distribuit câteva cărţi colegilor de serviciu şi chiar a obţinut o copie a Diaglott –ului pentru a-l ajuta să-l convingă pe prietenul său catolic de faptul că nu există „treime”.

Urmând instrucţiuni primite de la Biroul din Brooklyn, cei doi fraţi de la Gilead au făcut o vizită la Kuala Lumpur, capitala Malaieziei, drept răspuns la o invitaţie a persoanelor interesate de acolo. S-au ţinut două adunări publice, una în sala oraşului Kuala Lumpur, cu 32 de participanţi, cealaltă la Batu Caves, la care au participat 12 persoane. Astfel se poate vedea că un număr frumuşel de „oi” au fost găsite şi ajutate în timpul acestei scurte vizite de două săptămâni. O soră care locuieşte în apropiere de Kuala Lumpur va avea grijă de persoanele interesate de aici.

Mai este încă multă lucrare care trebuie făcută în Malaiezia. Acesta este un teritoriu pentru lucrare misionară adevărată, pentru că în multe părţi mesajul Împărăţiei nici n-a ajuns. Inima noastră se bucură când auzim că noi lucrători de la Gilead vor putea fi în curând trimişi aici, pentru că într-adevăr „mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii”.

INDONEZIA

Timp de mulţi ani, un handicap al lucrării în Indonezia a fost lipsa literaturii. În aceste insule se vorbesc patru limbi principale: malaieza, olandeza, chineza şi engleza. Populaţia constă în 60 de milioane de indonezieni, 250.000 de europeni, 1.500.000 de chinezi şi aproximativ 100.000 de alţi asiatici. Noi suntem recunoscători să spunem că lipsa literaturii a fost depăşită acum. De curând, Societatea a putut să trimită în Java o mare cantitate de cărţi Adevărul vă va face liberi în limba olandeză, via Singapore. Fraţii sunt foarte bucuroşi să primească acest ajutor atât de necesar propovăduirii Evangheliei. Limba vorbită de majoritatea indonezienilor este un dialect malaiez local. În timpul anului trecut, fraţii de aici au tradus broşura Veseliţi-vă naţiuni în această limbă, iar acum este gata pentru tipărire aici în Strathfield. De asemenea, a fost terminată şi traducerea în malaieză a cărţii Să fie Dumnezeu adevărat, care va fi tipărită în scurt timp. Astfel, prin mila Domnului, problema lipsei de literatură este depăşită.

O veste bună, într-adevăr, este faptul că tocmai am primit cereri pentru pionierat din partea servului de grupă din Batavia şi a soţiei sale. Sunt perspective pentru încă doi pionieri, încă un frate şi o soră intenţionând să se alăture rândurilor pionierilor.

Plasarea literaturii în mâinile oamenilor aduce deseori rezultate bune, chiar atunci când persoana care contribuie pentru ea, n-o citeşte. Ceea ce urmează este un exemplu: un tânăr eurasiatic din armata olandeză staţionată la Medan, în Sumatra, a cumpărat cartea Profeţie de la un magazin second-hand (eventual anticariat). Citind cartea, el a început să vadă diferenţa dintre adevărul conţinut de Biblie şi doctrinele false pe care le învaţă diferitele secte ale creştinătăţii. Înflăcărat de zel pentru casa Domnului, el a mers atât de departe încât a pus mărturie despre adevăr unora din superiorii săi din armată. După ce a fost demobilizat şi s-a stabilit în Batavia, el a văzut într-o zi una din broşuri în casa mătuşii sale. Aici, a găsit noua adresă a Societăţii şi a scris din nou. De data aceasta contactul s-a stabilit, a rezultat o vizită ulterioară, iar acum această „oaie” participă la adunările în limba olandeză. Adevărul nu-şi pierde niciodată valoarea şi eficienţa, chiar dacă este găsit într-un magazin second-hand.

Societatea a făcut tot posibilul să ajute vestitorii din Java pentru a răspândi veştile bune ale Împărăţiei, acest lucru fiind foarte apreciat de către fraţi. Mai este încă multă lucrare ce trebuie făcută în acest teritoriu vast al Indoneziei, şi se speră că în cele din urmă, câţiva din misionarii Gilead vor putea fi trimişi aici pentru a ajuta lucrarea de propovăduire.

AUSTRIACondiţiile generale din Austria sunt mult mai bune acum decât erau acum un an; totuşi situaţia este încă dificilă şi neplăcută pentru

oameni. În decembrie, guvernul a scos monedă nouă şi toată lumea a trebuit să-şi schimbe banii vechi. Majoritatea ţărilor europene au trecut prin această schimbare, care întotdeauna a cauzat o lipsă generală de bani pentru o perioadă de timp. În ciuda multor obstacole şi greutăţi ale vieţii de zi cu zi, fraţii au mers mai departe cu credincioşie, proclamând Împărăţia lui Dumnezeu.

S-a observat o creştere minunată a numărului de vestitori, înregistrându-se şase recorduri consecutive pe parcursul anului în rândurile servilor Evangheliei. Cel mai mare record s-a înregistrat în iulie, când 1.552 au raportat timpul petrecut în serviciul pe teren. În timpul întregului an s-a înregistrat o creştere a mediei numărului de vestitori cu 71% mai mare decât anul trecut. Acest lucru fără îndoială i-a mişcat pe fraţi, iar ei simt o şi mai mare nevoie de a propovădui Evanghelia, pentru că sunt atât de mulţi oameni de bine care iau poziţie. Organizaţiile de grupă au crescut de la 90 la 129.

Aceia care caută , vor să se adune împreună şi simt bucuria comunităţii. Ei ştiu că lumea cea veche nu le oferă altceva decât raţii şi acelea mici şi o piaţă neagră de unde pot cumpăra doar puţini oameni. Ce mângâiere este adevărul pentru cei care caută dreptatea! Raportul servului de filială ne redă sentimentul adevărat al fraţilor din Austria, părţi din el fiind tipărite aici.

În lucrarea pe teren fraţii întâmpină oarecare opoziţie. În unele cazuri, clerul trimite poliţia pentru a-i opri pe fraţi, dar în majoritatea cazurilor, fraţii îşi pot continua activitatea, după ce se legitimează. Au existat cazuri când poliţiştii au întrebat: „aţi spus martorii lui Iehova? Sunteţi aceiaşi studenţi ai Bibliei cu care am fost în lagărele de concentrare?” Bineînţeles că fraţii au confirmat acest lucru şi când ofiţerii de poliţie s-au convins, au spus: „o, aceia erau oamenii cei mai cumsecade pe care i-am întâlnit. Continuaţi-vă lucrarea; nimeni nu are dreptul să vă oprească”. Pe de altă parte, există puţine cazuri când poliţia a acţionat împotriva fraţilor.

O altă cale de a pune mărturie multor oameni sunt înmormântările. Clerul spune deseori oamenilor că vor fi îngropaţi precum câinii, dacă se vor alătura martorilor lui Iehova. Astfel, mulţi oameni sunt curioşi să vadă cum arată înmormântările noastre. Un frate ne-a scris

următoarea experienţă: „am avut privilegiul de a vorbi la înmormântarea unui frate care suferise îngrozitor. Soţia lui este şi ea soră. Rudele au încercat să o convingă să poarte un văl negru, dar desigur, ea a refuzat. A fost curajoasă şi nu a plâns. Mulţi dintre colegii fratelui veniseră la înmormântare şi atunci când am ajuns la cimitir, erau deja vreo 120 de oameni adunaţi să audă vorbirea de înmormântare. Expunerea câtorva scripturi cu privire la cei morţi, despre iad, suflet, înviere şi a fost o adevărată mângâiere pentru mulţi. La sfârşit, am menţionat în puţine cuvinte că cei care vor să ştie mai multe despre aceste lucruri vitale, îi pot întreba pe martorii lui Iehova. Şi iată că în aceeaşi seară 25 de persoane au venit acasă la sora noastră, soţia fratelui care murise, pentru a auzi mai multe despre adevăr. Ea le-a împărţit toată literatura pe care o avea, cărţi, broşuri şi Turnuri de Veghere. Era deja ora nouă seara când un vecin a bătut la uşă şi a întrebat-o pe sora noastră dacă poate să vină la el acasă, unde s-au adunat câţiva oameni care au multe întrebări despre Biblie. Probabil că în curând vor fi ţinute cuvântări publice în acel sat”.

Acum câteva săptămâni ne-am mutat în noul nostru sediu, unde avem mai mult spaţiu şi lucrarea poate fi făcută mai eficient. Clădirea a fost lovită de o bombă, însă restaurarea este aproape terminată. În câteva săptămâni, toate camerele vor fi gata şi atunci vom putea începe adevărata viaţă Bethel. Noul nostru sediu se află într-un cartier central al Vienei şi suntem foarte recunoscători că avem spaţii plăcute unde putem lucra. De multe ori aproape că ne pierdusem speranţa de a găsi ceva potrivit scopului nostru. Astfel, aprecierea noastră este acum cu atât mai mare.

Zelul şi curajul fraţilor austrieci au fost fără îndoială influenţate de marele ajutor pe care l-am primit din nou în acest an din partea fraţilor noştri din S.U.A. şi Canada. Am distribuit zece tone de îmbrăcăminte şi încălţăminte şi mai mult de 1.300 de pachete CARE. Toate aceste lucruri bune şi plăcute au venit exact când era mai mare nevoie de ele, adică iarna. Pachetele CARE au fost special împachetate pentru martorii lui Iehova, conţinutul lor neputând fi mai bine ales pentru condiţiile de aici. Atât aceste pachete, cât şi cantitatea mare de îmbrăcăminte au fost o mare încurajare pentru noi toţi, pentru că am văzut în ele o împlinire vizibilă a promisiunilor Cuvântului lui Dumnezeu referitoare la nevoile noastre trupeşti, doar dacă suntem credincioşi. Din toate colţurile, fraţii ne-au rugat să-ţi trimitem iubirea şi aprecierea lor deplină, dragă frate Knorr şi tuturor fraţilor dragi de partea cealaltă a oceanului. Legăturile iubirii şi unităţii între poporul Domnului sunt mai puternice decât oricând şi prin mila şi îndurarea lui Iehova, vom ridica împreună Semnalul Său regal, pentru ca din ce în ce mai mulţi oameni de bine să ni se poată alătura în cântarea laudelor Sale.

BELGIAÎn timpul anului de serviciu, cei care îl laudă pe Iehova în Belgia au răspuns cu entuziasm chemării de a cânta înainte. Drept rezultat, cântarea de

laudă a crescut în putere în această ţară. În anul de serviciu 1947 lucrătorii n-au obţinut o creştere de 10% a numărului vestitorilor, însă în anul care tocmai a trecut, toţi au fost hotărâţi pe deplin să atingă această cifră. Cu adunări de circuit bine organizate în timpul anului şi cu două adunări de district care să găzduiască toţi fraţii, marşul de înaintare a continuat pentru a-i ajuta pe oamenii de bine în lucrarea de teren. S-a realizat o creştere de 34% a numărului de vestitori, cu recorduri obţinute în opt luni ale anului.

Toate adunările au fost sprijinite cu entuziasm de către vestitori şi mulţi oameni de bine. La cele două adunări de district asistenţa a numărat 1.960 de persoane. S-a estimat că 1.100 erau fraţi, iar ceilalţi străini. Un ziar, comentând despre conferinţa martorilor lui Iehova, s-a referit la pancartele uriaşe, la răspândirea de pliante şi la felul cum martorii lui Iehova îşi desfăşoară lucrarea în general, spunând: „adunarea Societăţii Turnul de Veghere nu putea trece neobservată. Treceţi prin mijlocul cetăţii, spune Evanghelia. Martorii divini nu vor să eşueze în această misiune”. Din raportul servului filialei putem vedea că martorii lui Iehova din Belgia merg prin cetate şi îndeplinesc lucrarea de însemnare. Câteva din experienţele lor sunt raportate aici.

În timpul anului încă 3 absolvenţi Gilead au sosit în Belgia, însumând astfel un total de 4 pentru această ţară. Fraţii au apreciat foarte mult instrucţiunile şi ajutorul dat de vestitorii de la Gilead, ei înşişi fiind de mare ajutor în expansiunea închinării adevărate. Noi sperăm că vor fi trimişi mai mulţi anul care vine, mai ales pentru a lucra în teritoriul flamand. Aici, există un mare teritoriu unde mii de oameni de bine suspină şi gem din cauza urâciunilor practicate în creştinătate.

Martorii lui Iehova se bucură de multă libertate în Belgia, în ciuda faptului că religia catolică predomină, religie cunoscută pentru opoziţia ei faţă de educaţia biblică. Belgienii iubesc libertatea şi sunt în general cumsecade; este o adevărată plăcere să-i vizitezi cu mesajul Împărăţiei. Totuşi, religioniştii nu vor ca păşunile lor să fie stricate, astfel că îi acuză pe nedrept pe vestitori că ar fi vânzători ambulanţi de cărţi şi tot la fel de nedrept încearcă să aplice legile comerţului ambulant asupra lor. Au existat numeroase cazuri când vestitorii au fost duşi la secţia de poliţie şi interogaţi. De cele mai multe ori ei au fost eliberaţi pentru a-şi continua activităţile. În timpul anului biroul nostru a primit totuşi rapoarte despre patru arestări. Noi am trimis scrisori autorităţilor oraşelor unde s-au făcut aceste arestări, explicându-le în ce constă lucrarea noastră şi arătând că libertatea de a face această lucrare este garantată prin Constituţia belgiană. N-am mai aflat nimic despre două dintre arestări. A treia a fost rezolvată, eliberându-i pe cei doi fraţi din închisoare, iar a patra este încă în cercetare.

Duşmanul însă nu poate închide gurile servilor lui Dumnezeu, aruncându-i în închisoare. Doi dintre aceşti fraţi s-au găsit în aceeaşi încăpere cu alţi 35 de prizonieri, aşa că imediat au trecut la lucru. Ei au găsit multe urechi ascultătoare, un om declarându-se deschis pentru Teocraţie. În total ştim de şapte oameni din acea închisoare care acum studiază adevărul. Astfel, vedem că Diavolul îşi dejoacă singur planurile sale, aruncându-i în închisoare pe servii lui Dumnezeu, pentru că asta le dă posibilitatea de a vesti Evanghelia acestor persoane, cu care altfel n-ar putea lua legătura. Această Evanghelie va fi propovăduită şi nu există putere omenească sau demonică să o poată opri.

Adunările publice sunt un alt domeniu al serviciului care s-a extins foarte mult în Belgia în timpul anului. Datorită Şcolii Teocratice de serviciu, numărul vorbitorilor publici creşte în mod constant. Majoritatea grupelor au urmat instrucţiunile referitoare la activitatea de adunări publice, date în Informatorul din martie 1947, cu rezultate mulţumitoare. În această vară câteva grupe au organizat cu succes adunări publice în aer liber. Următoarea experienţă a fost trimisă de una dintre grupe.

„Lucram un teritoriu rural, un sat cu 2.000 de locuitori. Majoritatea fabricilor erau închise, datorită perioadei de vacanţă şi prin urmare mulţi erau departe de casă. Cu toate astea, am numărat 131 de persoane în jurul platformei, dintre care 40 erau fraţi. Difuzoarele noastre puteau fi auzite la o distanţă de aproximativ 550 de yarzi. Dacă număram persoanele din automobile şi trecătorii care se opreau să asculte, precum şi oamenii de la ferestre, nu ar fi o exagerare să spunem că erau 175 de ascultători, dintre care 135 erau străini. Nu este nevoie să mai spunem că imediat am început să ne pregătim pentru mai multe adunări în aer liber”.

În luna martie, anul acesta, am primit un transport de îmbrăcăminte folosită de la fraţii americani pentru vestitorii cu timp integral. Toţi pionierii şi membrii familiei Bethel au primit ajutor, dar a mai rămas ceva şi pentru vestitorii grupei mai nevoiaşi. Acest ajutor a fost foarte apreciat de fraţii belgieni; ei ne-au rugat să transmitem fraţilor americani expresia aprecierii lor.

Dacă privim înapoi spre anul care tocmai a trecut, aceasta ne umple de bucurie, pentru că noi vedem cum Iehova ne-a binecuvântat din belşug. Suntem plini de curaj pentru că ştim că Dumnezeu este cu noi. Când ne gândim la toate piedicile pe care Diavolul ni le-a pus în cale pentru a opri marşul de înaintare al adevărului, ne minunăm că a avut loc o aşa mare creştere.

Unii, presupunând că „evlavia este o sursă de câştig”, au căzut în cursa lui Satan, şi aceştia s-au plâns şi au căutat vină. Dar, mai există şi mulţi alţii care sunt nerăbdători să-l servească pe Domnul şi care apreciază acest privilegiu glorios de serviciu, iar aceia care n-au progresat au trecut neobservaţi. Pe de altă parte, cât de adevărate sunt cuvintele lui Pavel când spune: „evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig”. Da, a servi cu credincioşie în locul unde ne-a aşezat Dumnezeu în organizaţia Sa, ne aduce mare mulţumire. Dacă avem aprobarea lui Dumnezeu, asta este tot ce contează. Aceia care nu sunt mulţumiţi să rămână credincioşi la posturile lor, aşteptând îndrumările Domnului, ci încearcă să-şi găsească mulţumirea prin alte mijloace, se vor străpunge în curând cu multe dureri.

Aşa că noi începem noul an de serviciu mai hotărâţi ca niciodată să stăruim în lucrarea noastră, în locul stabilit de Iehova pentru noi în organizaţia Sa, ştiind că această cale este o sursă de mare câştig. Din acest motiv, privim cu bucurie la lucrarea noastră în anul care vine, deplin convinşi că Tatăl nostru ceresc ne va conduce pe „calea plăcerii şi a prosperităţii”.

LUXEMBURGBiroul din Belgia are grijă şi de lucrarea din Luxemburg şi deşi nu există mai mulţi vestitori pe teren în comparaţie cu anul trecut, fraţii au făcut

progrese în propovăduirea Evangheliei. În capitală sunt numai opt vestitori. Ceilalţi 47 de fraţi sunt împrăştiaţi pe teritoriul cu o populaţie de 300.000 de locuitori. Această mică ţară are nevoie de câţiva vestitori cu timp integral şi se speră că vor putea fi trimişi câţiva absolvenţi Gilead în această ţară. Urmează un scurt raport al servului filialei belgiene şi servului de depozit.

Luxemburgul este predominant catolic şi mai ales femeile şi locuitorii de la ţară se găsesc foarte mult sub influenţa clerului. Totuşi există mulţi oameni care văd urâciunile practicate în creştinătate şi care îi primesc bine pe martorii lui Iehova şi mesajul mângâietor pe care aceştia îl aduc. Nu s-a întâmpinat multă opoziţie deschisă în propovăduirea mesajului şi în general vestitorii s-au bucurat de o mai mare libertate decât în anii trecuţi. În octombrie trecut, în două duminici consecutive, jandarmeria locală din Mondorf-les-Bains a confiscat literatura a 5, respectiv 12 vestitori. Dar, atunci când problema a fost adusă în faţa judecătorului de pace din Remich, fraţii au fost achitaţi şi li s-a returnat literatura.

Faptul că fraţii din Luxemburg apreciază foarte mult privilegiul de a cânta laude lui Iehova printre popoare, este arătat şi de următorul raport al servului de depozit.

„În timpul anului, noi am avut parte de multe binecuvântări din partea lui Iehova pentru că am putut să-I proclamăm public Numele şi Împărăţia, cu o libertate care ne-a surprins şi pe noi. Cum am fi putut să organizăm adunări publice înainte de război? Cum am fi putut să purtăm placarde mari pe străzile din oraşele acestei ţări impregnate de religia papistaşă? Astăzi aceasta este foarte natural, atât pentru noi, cât şi pentru populaţia religioasă. Numai prin puterea spiritului Său sfânt am putut să înaintăm interesele Împărăţiei.

Grupa din Esch a închiriat acum o Sală mare a Împărăţiei, care o va ajuta să dea o nouă viaţă tuturor activităţilor ei, din moment ce un astfel de loc de întâlnire va atrage pe noii interesaţi la adunările regulate ale grupei. Se pot ţine chiar adunări publice în această sală. Din acest motiv, am întreprins imediat o nouă serie de vorbiri publice.

Adunarea de circuit din Esch din ianuarie 1948, a fost pentru noi toţi o mângâiere şi o ocazie de mare bucurie. Dar, adunarea de district ţinută în Schifflange, în 16-18 iulie 1948, a fost cu adevărat punctul culminant al anului. Pentru cei 60 de vestitori prezenţi, această adunare a constituit baza pe care se va construi activitatea noastră în câmpul Domnului, în anul următor”.

BOLIVIAVestitorii din republica sud-americană Bolivia au motive bune să se bucure. Acum există 36 de cântăreţi ai laudei lui Iehova în această

naţiune. Aceştia şi-au văzut rândurile mai mult decât dublate în timpul anului şi asta le dă un motiv real de bucurie. Au fost organizate grupe în Oruro, Cochabamba şi La Paz. Adunările publice ţinute în aceste oraşe au trezit mult interes. Acum se fac ceva progrese printre băştinaşii indieni. Câţiva misionari duc adevărul şi îl răspândesc în aşezările băştinaşe. Servul filialei de la biroul din La Paz trimite un raport interesant.

Un alt sediu misionar s-a stabilit în Oruro, al treilea acum în Bolivia. Cei patru misionari de aici, ultimii care au sosit în Bolivia, au trebuit să se obişnuiască cu altitudinea mare a lui Oruro, cu limba şi obiceiurile oamenilor. Altitudinea, între 12.000 şi 13.000 de picioare, a fost cât se poate de dificilă mai ales pentru unul din grup, însă toţi s-au acomodat până la urmă şi şi-au îndeplinit foarte bine serviciul. Rezultatele distribuirii de publicaţii şi timpul petrecut în serviciu au fost excelente, în august ei raportând 22 de studii.

În timpul fostelor noastre vizite în Oruro, am remarcat întotdeauna purtarea prietenoasă a oamenilor. Unul din pionierii speciali scrie acum următoarele despre experienţele din Oruro:

„Oamenii de aici ne-au primit cu mare bunăvoinţă; singura opoziţie de până acum vine din partea misionarilor indo-boliviene din Canada. Noi avem studii cu mulţi catolici. Un profesor pe care l-am întâlnit în timpul lucrării din uşă în uşă, mi-a spus că, deşi este catolic, nu-i pasă de aceasta, pentru că ei nu studiază Biblia. Am aranjat un studiu în seara următoare, când el a primit Împărăţia este aproape în spaniolă şi o versiune modernă a Bibliei în limba spaniolă. Eu şi fratele Patrick am rămas acolo până la 11 seara şi de atunci am făcut fiecare studiu împreună cu el şi cu soţia lui, răspunzând la întrebări. Acesta a spus în mod voluntar într-o seară: am în casă o statuie frumoasă a lui Christos, dar un om oarecare a făcut-o cu mâinile lui şi de aceea mă întreb de câtva timp, de ce trebuie ca oamenii să îngenuncheze şi să se roage unor asemenea lucruri făcute de mâna omului. De aici, el a început să demaşte pe preoţii adulteri şi beţivi, atât carnal, cât şi spiritual, cu politica. Trebuia să-i fi văzut pe el şi pe soţia sa sorbind adevărurile care demască doctrinele care-l dezonorează pe Dumnezeu, despre trinitate şi purgatoriu.

În Cochabamba, al doilea oraş ca mărime din Bolivia, s-a format de asemenea o grupă în acest an, în ianuarie. Oamenii de aici n-au părut atât de receptivi faţă de adevăr ca cei din Oruro. Catolicismul are o influenţă mai puternică aici şi de aceea a fost manifestată mai multă opoziţie. Fraţii noştri bolivieni de aici au luat totuşi o poziţie fermă de partea Împărăţiei şi s-au alăturat fraţilor americani în punerea mărturiei. În ultimele luni, fratele care este şi serv de grupă în Cochabamba, în afară de participarea regulată în serviciul de teren, a expus de asemenea literatura în piaţa în aer liber unde el vinde diferite lucruri, având drept rezultat faptul că a plasat un număr considerabil de cărţi şi broşuri. Pionierii speciali din Cochabamba vor lucra curând întregul oraş şi zonele rurale din imediata apropiere pentru a patra oară.

În La Paz, oamenii obişnuiţi şi săraci, inclusiv indienii şi majoritatea metişilor, sunt grupul de care te poţi apropia cel mai greu cu adevărul, datorită lipsei de interes şi indiferenţei lor.

Cu toate astea, printre ei se mai găsesc şi „oi”. Cu mai mult de un an în urmă, un tânăr indian care ştia să scrie şi să citească, a participat la un studiu de carte ţinut cu un croitor în La Paz şi mai târziu el a plecat din ţară împreună cu părinţii săi. Când s-a întors, a fost aranjat un studiu cu toată familia în mica sa casă de chirpici de la ţară. Studiul s-a ţinut într-o încăpere mică cu pământ pe jos. Femeile stăteau ori pe jos, ori în mijlocul patului, însă rareori pe marginea lui. La început a fost greu să le menţinem atenţia trează în timpul studiului soţiei tânărului, tatălui şi mamei, care vorbeau Aymará şi puţină spaniolă, deşi tânărul traducea în Aymará ceea ce se discuta în spaniolă din Adevărul vă va face liberi. Însă acum ei nu mai dorm!

Un alt indian care ştie să scrie şi să citească, după ce a participat la câteva studii din Adevărul vă va face liberi, a luat câteva cărţi diferite pentru a le studia şi distribui. El a mers cu camionul prin alte oraşe de pe platourile înalte, plasând literatura printre indieni. Când cărţile au fost distribuite, el s-a întors pentru încă o jumătate de pachet de literatură.

Dacă privim înapoi la cei trei ani care s-au scurs de când primii absolvenţi Gilead au sosit în Bolivia şi ne gândim la toate îngrijirile pe care Iehova le-a făcut ca noi să putem da mărturia Împărăţiei într-o ţară străină, unui popor care nu auzise, inimile noastre sunt pline de recunoştinţă pentru toate privilegiile de care ne-am bucurat. Putând să cântăm laudele lui Iehova printre popoare, noi am atras atenţia inimilor cinstite către chestiunea de cea mai mare importanţă, Teocraţia şi am mărturisit, ca răspuns la invitaţia de a veni mai întâi şi apoi de a spune şi altora „vino”. Transmitem iubirea şi salutările noastre tuturor fraţilor din toată lumea.

BRAZILIAPortughezii au descoperit această ţară în lumea lor nouă de mari bogăţii, în aprilie 1500, chiar după ce Papa Alexander al VI-lea a împărţit

lumea printr-o linie de la nord la sud, dându-i jumătate Spaniei şi jumătate Portugaliei. Brazilia este o ţară bogată în resurse naturale, însă brazilianul nu este mulţumit cu darurile oferite ţării sale de Creator. De asemenea, popoarele altor ţări nu vor să-i vadă pe brazilieni culegând roadele din resursele lor naturale. Oamenii trebuie să caute în altă parte mântuirea şi plăcerea de a trăi şi mulţi descoperă acum, că singura lor speranţă este a dreptăţii, un mesaj propovăduit cu putere de un mic grup de martori ai lui Iehova din această ţară.

A fost făcută o minunată lucrare luând legătura cu oameni de bine şi întorcând minţile oamenilor spre Biblie. Se observă o creştere de 66% a numărului vestitorilor angajaţi în serviciul pe teren din acest an, în comparaţie cu anul trecut. Fraţii s-au bucurat de campania Turnul de Veghere, de perioadele de mărturie, adunările de circuit şi de district, toate primind aceeaşi apreciere manifestată şi din partea fraţilor din alte ţări.

Fratele N.A. Yuille, care servise cu credincioşie ca serv de filială în ultimii 12 ani, şi-a sfârşit cursul pământesc chiar înainte de serbarea memorială. Ne bucurăm alături de el pentru privilegiile serviciului său în tărâmul ceresc întins al Împărăţiei. Un nou serv a fost numit pentru a se îngriji de activitatea din Brazilia şi fratele Leathco, un absolvent Gilead, trimite un raport foarte interesant şi pitoresc.

Acesta este un popor al cărui suspin este vrednic de milă. În nord el cerşeşte libertatea de la capitaliştii exploatatori ai Americii de Nord, iar în est cerşesc milă din sclavia iezuiţilor. Religia romano-catolică l-a legat pentru totdeauna de sărăcie. Americanii îi exploatează petrolul, englezii pietrele preţioase, iar piraţii portughezi dispar cu aurul, iar Biserica îi arde sufletul tocmai când încearcă să se descurce cu ce i-a mai rămas.

Campania anului de a educa această naţiune a început în grabă, cu un salt al numărului de vestitori, mai mulţi cu 100 în luna septembrie decât în ultima lună a anului trecut de serviciu. Creşterea s-a accentuat şi în ultima parte a anului 1947; în decembrie s-au înregistrat peste 1.000 de vestitori pe câmpul copt pentru seceriş. Această creştere considerabilă poate fi în mare măsură atribuită organizării. Servii pentru fraţi au stat foarte bine în teren. Aceasta arată cu siguranţă că spiritul sfânt al lui Iehova lucrează printr-o organizaţie bine ordonată şi pregătită pentru serviciul Său. Până în decembrie, cei doi servi pentru fraţi şi-au făcut primul tur de vizitare a celor 47 de grupe şi a unui număr de vestitori izolaţi. Până astăzi, numărul grupelor s-a ridicat la 57. În noiembrie, vestitorii au primit pentru prima oară Instrucţiunile de Organizare în limba portugheză. Aceştia sunt factori care au contribuit la creşterea rapidă, în ciuda faptului că nu s-au ţinut nici un fel de congrese sau adunări de district în anul 1947. În cea de-a doua parte a anului, s-au ţinut două adunări de circuit.

Până în august aproape toate grupele din două circuite fuseseră vizitate de două ori. Au fost vizitate toate persoanele interesate şi izolate din interiorul teritoriului. Servul pentru fraţi a călătorit două săptămâni cu vaporul pe fluviul Amazon, care curge încet şi este aproape la fel de lung ca şi continentul, intrând în sfârşit în oraşul Manaus, renumit odată pentru rezervele sale fabuloase de cauciuc. În apropiere de jungla deasă se află patru grupe ale martorilor lui Iehova. Aici, îmbrăcămintea şi obiceiurile fraţilor sunt neobişnuite. Ei se potrivesc locului lor de baştină. Ei nu dorm pe saltele cu arcuri, ci afară, într-un hamac legat de doi copaci. Ei nu merg la Sala Împărăţiei pe trotuar sau pe o cărare prăfuită, ci pe fluviul Amazon, care-şi inundă în mare parte malurile; aici există sate care plutesc pe fundaţii care se ridică şi coboară odată cu apa. Ei trebuie să vâslească pentru a ajunge la studiul Turnului de Veghere, pentru că şi Sala pluteşte. Acolo, în ţara vânatului mare, poporul lui Dumnezeu a învăţat cum să pescuiască şi să vâneze „alte oi”, ascunse într-unul dintre cele mai stâncoase şi mai inaccesibile locuri din lume. Vizita servului pentru fraţi a fost pentru ei primul contact cu alţi membri ai organizaţiei Domnului. Majoritatea nu luaseră niciodată legătura cu alţi fraţi din afara junglei. A fost petrecută alături de ei mai mult de o lună, ajutându-i şi explicându-le cum să pună în practică Instrucţiunile de Organizare în grupele lor locale. S-a ţinut o adunare de circuit cu cei 165 de fraţi, la prima lor adunare ca servi ai Domnului. Toţi au fost plini de bucurie şi îmbărbătaţi în mare măsură. Servul pentru fraţi a ţinut până la sfârşitul anului nouă adunări de circuit, atât în partea de nord, cât şi în partea de sud a Braziliei.

Societatea are patru sedii misionare în Brazilia. Unul, cu doi fraţi misionari, se află în nordul Braziliei, în oraşul Salvador, prima capitală a ţării începând cu secolul al XV-lea şi până în 1762. În Rio de Janeiro, care a devenit capitală în 1762 şi încă este, se află alte două sedii cu un total de 11 misionari. Spre sud, în oraşul montan São Paulo, unde aerul este proaspăt şi rarefiat la mare înălţime, se află cel de-al patrulea sediu cu cei 10 membri ai săi. Acest oraş este centrul industrial al Braziliei, unde locuiesc majoritatea martorilor lui Iehova.

În ciuda faptului că este o ţară atât de mare cu o populaţie atât de redusă, Brazilia a impus reguli stricte de imigrare, permiţând numai accesul unei clase de lucrători calificaţi şi bogaţi. Pentru a locui permanent în această ţară este nevoie de garanţia conferită numai de un loc de muncă bine plătit; dar, prin mila Domnului, nici unul dintre misionarii noştri n-a fost silit să plece, în ciuda ameninţărilor repetate. Lucrarea lor a avut ca rezultat creşterea numărului de vestitori în cadrul grupelor cărora s-au asociat, mai ales în Rio, unde se găsesc două sedii.

În august s-au ţinut două adunări de district: prima, între 6-8 august în Rio de Janeiro, servind nordul Braziliei; a doua în Sao Paulo, între 20-22 august, servind toată partea de sud a Braziliei.

Tatăl unei familii de noi vestitori, care şi-a început serviciul pentru prima oară la una din adunări, povesteşte că atunci când i-a arătat soţiei sale o nouă carte Adevărul, ea l-a certat pentru că a risipit banii pe o carte; dar când a aflat cât a costat, ea a citit-o şi apoi l-a certat din nou pentru că nu a adus această carte mai devreme. Drept rezultat, atunci când li s-a făcut o vizită ulterioară, ei au venit la Sala Împărăţiei. Văzând tabelele grupei şi raportul de serviciu, ei au căutat să ştie cum pot participa la lucrare. Acum, la adunare, ei au intrat în serviciu şi au fost botezaţi.

Un alt vestitor a povestit cum a intrat în legătură cu cei care ţineau studii de carte. Ea relatează că este învăţătoare şi după ce a învăţat adevărul, s-a hotărât să se debaraseze de toate învăţăturile pe care preotul catolic le dădea elevilor săi, în timpul orei de religie din timpul după-amiezii. Eforturile ei au avut atâta succes, încât părinţii şi-au întrebat copiii de unde au învăţat aceste adevăruri atât de plăcute. Ca rezultat al mărturiei puse copiilor, ea a intrat în legătură cu mulţi dintre părinţi, începând studii cu mulţi dintre ei. La adunare, a adus trei familii cu ea. Ea povesteşte cum preotul s-a supărat într-o zi pentru că elevii lui erau prea puţin sau deloc atenţi la cuvintele sale plictisitoare. El s-a decis să-i pedepsească. Le-a spus că cei care nu erau buni catolici puteau să iasă afară din sală. Întreaga clasă a ieşit, întorcându-i spatele. Ţinându-se de cap cu mâinile, el a strigat în disperare: „toţi copiii ăştia au înnebunit?”

Îi mulţumim lui Iehova pentru mila şi îndurarea pe care ne-a arătat-o, extinzând şi în Brazilia privilegiul de a participa la cântarea laudelor Sale printre persoanele de bine din această ţară. De asemenea, pentru că s-a îngrijit ca noi să fim îndrumaţi mai bine prin organizaţia Sa vizibilă. Ca rezultat al călăuzirii prin spiritul Său sfânt, noi am ajuns la un total de 1.319 vestitori, publicând laudele Sale în această ultimă lună a anului de serviciu.

Noi vă trimitem afecţiunea şi salutările noastre arzătoare vouă şi fraţilor din toată lumea care slujesc ca „servi ai lui Dumnezeu”.

GUYANA BRITANICĂŞi aici este adevărat faptul că oamenii n-au o speranţă reală. Ei trebuie să se confrunte cu aceleaşi probleme ca şi restul lumii: costurile

ridicate ale existenţei, o serie de greve locale şi veştile pesimiste venite din afară, inclusiv starea gravă în care se află fostele lor ţări India şi Africa. Martorii lui Iehova din Guyana Britanică au o ocazie minunată de a aduce mângâiere acestor oameni şi ei fac acest lucru, prin mila Domnului. Aceşti servi ştiu că mai sunt „alte oi” care nu sunt din turma cerească; şi pe acestea Domnul le va aduce în organizaţia Sa.

În această colonie sud-americană a fost dată o bună mărturie în timpul anului. S-a observat o creştere cu 30% a numărului mediu de vestitori care servesc Împărăţia, iar fraţii au avut experienţe interesante pe teren. Servul de filială relatează câteva dintre aceste mărturii grăitoare despre serviciu, în raportul său anual. Câteva dintre acestea sunt relatate aici pentru bucuria voastră.

Un vestitor povesteşte cum, în Georgetown, o femeie anglicană a ieşit dintr-o curte şi a acceptat invitaţia la o cuvântare publică. Ea a ascultat mesajul Împărăţiei. Nereuşind să-i obţină adresa, sora noastră a căutat-o în lucrarea stradală şi în final a luat din nou legătura cu ea. Vizitând-o acasă, au discutat doctrina „trinităţii” din Să fie Dumnezeu adevărat, cartea a fost plasată şi a fost aranjat un studiu. „Într-o lună, mi-a spus că se rugase pentru adevăr şi deşi de religie anglicană şi odinioară contrară lucrării martorilor lui Iehova, ea a văzut acum că acesta era adevărul şi era hotărâtă să nu lase pe nimeni să o îndepărteze de el”. Acesta este unul dintre cele aproape 300 de studii ţinute săptămânal în colonie.

De la un curs biblic ţinut acasă, următorul pas logic ar fi să devii un vestitor al Împărăţiei. Un alt martor relatează următoarele: „după ce am studiat câteva luni cu o femeie din India de Est şi cu doi dintre fiii săi, i-am invitat pe băieţi, cu vârste de 12 şi 14 ani, să meargă în serviciu. Într-o dimineaţă, după ce îşi terminaseră casele repartizate, au mers împreună cu mine la casa următoare. După ce am prezentat oferta, i-am spus celui mai tânăr: „Burnet, vrei să-i explici doamnei ce este cu broşurile pe care le ai?” După explicaţia sa efectivă, doamna a exclamat: „vai, eşti într-adevăr un mic predicator foarte bun!” Apoi, ea l-a testat cu întrebări de genul: „unde găseşti cele 10 porunci?”, iar el răspundea prompt fiecărei întrebări. Acest lucru a făcut-o să remarce că nu văzuse niciodată copii la şcoala de duminică, ce pot răspunde atât de prompt. Cei doi băieţi participă la studiile Turnului de Veghere şi dau şi acolo răspunsuri bune”.

Într-o aşezare izolată, la 115 mile în amonte de râul Berbice, un bărbat a citit publicaţiile pe care le obţinuse în josul râului. Curând el a scris biroului de filială, cerând ca cineva să fie trimis acolo pentru a organiza o grupă. Servul filialei a făcut aici o călătorie cu vaporul şi după câteva zile de punere a mărturiei dintr-o canoe mică, a fost formată grupa. Ce bucurie a fost să vedem cum acest om respectase Instrucţiunile de Organizare, citindu-le cu atenţie şi punând în practică regulile teocratice! De atunci el a mai adus încă trei persoane cu el la o adunare recentă, unde a fost botezat şi unde s-a şi înrolat ca pionier.

Între 27-29 august, cea mai fierbinte perioadă a anului, s-a organizat adunarea de district. Printre cei care au sosit primii se afla şi o tânără femeie dintr-un sat unde pionierii lucraseră timp de un an. Ea i-a spus unui pionier că, deşi credea că acesta era adevărul, pur şi simplu nu putea să devină o martoră. Dar, ce a însemnat adunarea pentru ea? Ea şi-a pus un şorţ pentru a ajuta la bucătărie, a ieşit apoi în lucrarea stradală şi din casă în casă, bucurându-se de toate experienţele şi dând apoi, fără nici un fel de şovăială, primul ei raport de serviciu pe teren. Prin mila lui Iehova, munţii din minte au putut fi îndepărtaţi!

Venind din 16 puncte diferite ale coloniei, un total de 173 de vestitori au dus cea mai mare campanie de publicitate pe care a văzut-o vreodată oraşul Georgetown! Dacă anumiţi oameni nu citiseră anunţurile despre adunare din câteva ziare sau nu zăriseră cele 120 de afişe din vitrine, sigur n-au putut să-i ocolească pe oamenii de publicitate de pe biciclete, care purtau placarde sau mergeau încolonaţi pe străzi. Rezultatul acestei publicităţi intense a fost cel mai mare auditoriu pe care l-a avut vreodată Sala Oraşului, mai mult de 700 de persoane. Activitatea adunării ne-a ajutat să obţinem un nou record de 200 de vestitori în Guyana.

În timpul anului, grupa din Georgetown a ţinut 40 de adunări publice, timp de şase luni fiind organizate în aer liber. Dintre acestea, 15 s-au ţinut în Sala Împărăţiei, în medie cu 100 de participanţi, în timp ce 23 s-au ţinut sub cerul liber, cu o audienţă medie de 335 de persoane. Această activitate crescută a fost mult facilitată de folosirea echipamentului sonor furnizat de Societate.

Cine ştie, poate că unii dintre aceşti ascultători se vor alătura curând rândurilor vestitorilor Împărăţiei, răspândind chemarea Bunului Păstor printre nenumărate alte viitoare oi. Apoi, când se va sfârşi următorul an de serviciu, ei vor avea de relatat destule experienţe de teren fraţilor din alte părţi ale pământului, care cu bucurie răsfoiesc paginile Cărţii Anuale şi găsesc aici mărturii abundente ale creşterii Guvernării Sale şi pacea care nu va avea sfârşit.

INSULELE HONDURAS BRITANICE

Vechea chestiune: „cine va stăpâni?” a revenit în atenţia Hondurasului Britanic în acest an. Această ţară a fost mulţi ani o colonie britanică. Această rană care coace demult, în final a scos capul, când Guatemala a luptat cu putere ca acea ţară să devină proprietatea ei de drept. Desigur că Imperiul Britanic nu vrea să renunţe la acest teritoriu. S-a zvonit că Guatemala intenţiona să invadeze acest teritoriu, astfel că în scurt timp, trupe britanice au sosit în Honduras pentru a-i proteja graniţele, punctele de trecere a frontierei fiind închise. Acest lucru a influenţat foarte mult situaţia economică din Honduras în timpul anului. Această situaţie a ţinut oamenii într-o stare de nelinişte; ei nu sunt siguri de serviciul pe care îl au şi sunt îngrijoraţi în permanenţă. Astfel că a fost greu să întoarcem minţile oamenilor, pentru a se gândi serios la adevăr. Dar, chiar şi în aceste condiţii grele, cei câţiva vestitori ai Împărăţiei au continuat să înainteze, răspândind mesajul în diferite zone ale ţării. Nu s-a înregistrat nici o creştere a numărului de vestitori în Honduras, şi nici o pierdere. Servul filialei de aici relatează experienţe interesante, care arată că se fac eforturi importante pentru a face să înainteze vestirea Evangheliei. Printre altele, el scrie:

„Mulţi oameni sunt ţinuţi în teama de religie, mai ales în aceste vremuri dificile. Dacă ei aparţin organizaţiei catolice, simt că aceasta îi va ajuta să-şi găsească locuri de muncă. În timp ce condiţiile de pe pământ se înrăutăţesc, ei speră că organizaţia îi va ajuta să găsească hrană şi îmbrăcăminte. Un număr de persoane se întorc spre loterie, în speranţa câştigării banilor necesari pentru a cumpăra hrană şi îmbrăcăminte. Oamenilor le este frică să facă o schimbare. Atunci când aud mesajul Împărăţiei, ei văd diferenţa dintre adevărul Bibliei şi învăţăturile diferitelor religii, dar ei încă ezită. Dar, în ciuda acestei situaţii, propovăduirea continuă.

Unul din misionarii lui Iehova în Insulele Belize, se întorcea dintr-o vizită împreună cu un grup de martori ai lui Iehova din sud; în timp ce aştepta în sala vaporului, el a intrat în conversaţie cu proprietarul vasului. Fireşte discuţia a ajuns la lucrarea noastră. S-a abordat doctrina „trinităţii”. S-au prezentat scripturile şi în final, proprietarul a primit cartea Să fie Dumnezeu adevărat, pentru că acesta voia să citească capitolul despre „trinitate”. El a părăsit grupul pentru a citi capitolul respectiv, în timp ce discuţia a continuat cu ceilalţi. În final, proprietarul s-a întors, după ce citise capitolul şi vroia să ştie cum putea obţine cartea. Un tânăr l-a întrerupt apoi şi a spus că vrea şi el să primească un exemplar.

Câteva luni mai târziu, într-o călătorie pe acelaşi vapor, vestitorul l-a întâlnit din nou pe acest tânăr. El şi-a exprimat marea sa apreciere după citirea cărţii şi s-a abonat imediat la Turnul de Veghere şi a mai obţinut câteva publicaţii. El i-a spus misionarului cât de ocupat a fost să le spună şi altora despre ce citise în carte şi şi-a arătat marea surpriză şi îngrijorare de faptul că dintre mulţi oameni cu care a vorbit, puţini, foarte puţini erau interesaţi de o discuţie din Biblie. Acest lucru nu-i surprinde totuşi pe martorii lui Iehova, care ştiu că Diavolul a încercat să orbească minţile tuturor oamenilor, pentru ca ei să nu câştige o cunoştinţă a adevărului.

Două adunări s-au ţinut în timpul anului în Hondurasul Britanic. La cea de-a doua, fratele Steelman, un reprezentant special al Societăţii, a servit în Belize şi i-a ajutat pe fraţii de acolo să devină mai bine organizaţi. Mai este încă multă lucrare ce trebuie făcută în această ţară şi un mare ajutor trebuie dat vestitorilor grupei, dar noi privim înainte la anul următor de serviciu, cu încrederea că vom vedea o reală înaintare în închinarea adevărată a lui Iehova.

INSULELE BRITANICEMartorii lui Iehova din Marea Britanie au experienţat bucuria expansiunii în acest an. În dorinţa lor de a-l lăuda pe Iehova „din ce în ce

mai mult”, ei au primit binecuvântarea Domnului, care i-a făcut cu adevărat bogaţi. Odată cu intensificarea lucrării de mărturie, un real sentiment de unitate şi prosperitate i-a cuprins pe fraţii din Insulele Britanice. Au existat multe obstacole ce au trebuit depăşite, dar acestea sunt obişnuite pentru întreg poporul lui Dumnezeu, care-şi asumă cu credincioşie responsabilităţile Împărăţiei. Devastările războiului încă se citesc în ochii cetăţenilor englezi şi pe lângă asta, ei au îndoieli şi nesiguranţă faţă de viitor. Ascultarea şi urmarea mesajului Împărăţiei este singura speranţă pentru aceşti oameni.

Nu mai mult decât acum zece ani, câţiva fraţi din Marea Britanie credeau că nu aveau destul teritoriu pentru pionierat, pentru cei câţiva pionieri care s-au înrolat atunci. De la schimbarea lucrării, urmând o creştere a interesului, făcându-se vizite ulterioare şi ţinându-se studii de carte, ce schimbare a avut loc în minţile lor cu privire la teritoriu! Niciodată n-a existat o nevoie mai mare de ajutor pentru a-i servi pe oamenii din Marea Britanie. Numai în această ţară există patru oraşe cu o populaţie de peste un milion de locuitori, Londra având peste zece milioane. Câmpul britanic are nevoie de mai mulţi pionieri şi mai mulţi vestitori, şi este o bucurie pentru noi să spunem că ei se îndreaptă în direcţia potrivită pentru a-i găsi. S-au făcut progrese minunate. Raportul servului filialei arată bucuria martorilor lui Iehova din Marea Britanie şi ceea ce au realizat ei, prin mila Domnului. Câteva pasaje din acel raport sunt tipărite aici.

Cântarea laudelor lui Iehova a fost tema noastră pe parcursul anului, şi poate fi spus cu adevărat că anul trecut nu se poate compara, din punctul de vedere al volumului lucrării, cu nici unul din anii precedenţi, în istoria poporului lui Dumnezeu din această ţară. Cu adunările săptămânale de circuit, ţinute tot timpul în teritoriu; cu numărul mare de adunări publice; cu apariţia vestitorilor pe străzi şi la uşile oamenilor, „oferind Cuvântul vieţii’ oamenilor, se poate spune că mesajul a fost ridicat cât mai sus, înaintea poporului. S-a înregistrat o creştere cu 20% a numărului mediu lunar de vestitori, cu câteva noi recorduri obţinute în timpul anului, culminând cu cel mai mare record atins vreodată, 15.555 în luna august, ultima lună a anului. În mod corespunzător a crescut şi numărul vizitelor ulterioare şi cel al studiilor de carte. Însă în lucrarea de adunări publice s-a înregistrat o creştere uriaşă. Numărul adunărilor ţinute a sărit de la 9.756 în anul precedent, la 13.247 în 1948.

Teritoriul acestei ţări este compact, ceea ce face ca vestitorii să găsească repede audienţă pentru vorbirile publice din tot felul de locuri. De fapt, adunările în aer liber s-au înmulţit în timpul lunilor de vară. Folosirea zonelor bombardate sau a ţărmului mării, în unele oraşe mici de-a lungul coastelor, a dat un efect deosebit vorbirilor publice. Se pare că mare parte din activitatea noastră de adunări publice va fi de această natură, mai ales că întâmpinăm dificultăţi în ceea ce priveşte închirierea de săli. În multe zone ale oraşelor s-au stabilit locuri de întâlnire la colţuri de stradă şi aici se ţin adunările săptămână de săptămână. Aşa cum era în vremea când Isus era pământ, tot aşa şi astăzi mesajul este răspândit sub cerul liber, fără intervenţia clerului în suspendarea sălilor. A fost minunat să vedem cooperarea vestitorilor, care au sprijinit aceste eforturi. Noi atribuim acestor vorbiri o mare parte din creşterea interesului în timpul anului şi intenţionăm să intensificăm aceste activităţi pentru ca „această Evanghelie a Împărăţiei să fie propovăduită”. Ca de obicei, preoţii sunt din ce în ce mai cuprinşi de amărăciune şi un vaiet se răspândeşte peste tot în ţară. După ce i-au batjocorit pe martorii lui Iehova cu mult venin, acum unul dintre ei a declarat presei: „ce putem învăţa de la aceşti oameni? Simplu: să-i imităm în zelul şi vizitele lor”.

Una dintre cele mai mari bucurii din timpul anului a fost să vedem că din ce în ce mai mulţi se hotărăsc să intre în lucrarea de pionierat. Mai mult de 500 de pionieri noi s-au înrolat după ce au primit scrisorile care îi atenţionau să se gândească bine la poziţia lor în lumina urgenţei lucrării din ziua de astăzi. Noi avem aproape 1.300 de pionieri, acum că pionierii de vacanţă s-au întors la şcoală. S-au înrolat 100 noi vestitori tineri, acesta fiind cel mai mare record.

Cerinţele foarte favorabile pentru pionieri fac posibilă pentru mult mai mulţi înmulţirea privilegiilor de serviciu, iar noi aşteptăm cu încredere momentul când vom atinge procentul de 10% din numărul de vestitori. Bucuria experienţată de pionierii noi este bine exprimată de următoarea scrisoare: „tocmai mi-am terminat a doua lună în serviciul de pionier şi pot spune că legăturile zilnice cu oameni de toate felurile şi convingerile au fost un timp de bucurie şi satisfacţie pe care anii petrecuţi în activitatea de simplu vestitor n-ar fi putut-o produce niciodată”. Astfel de scrisori se pot înmulţi; sunt atâtea de făcut pentru cei care nu sunt legaţi de obligaţii laice. Acum, că lucrarea de expansiune începe, nevoia de pionieri creşte.

A fost partea noastră fericită să împărtăşim iubirea neegoistă a fraţilor noştri într-un fel foarte practic, primind un mare transport de pachete cu hrană şi îmbrăcăminte din America. Pionierii au fost ajutaţi cu aceste lucruri bune şi a fost bucuria noastră de a le împărţi. Există multe, multe exprimări ale profundei noastre recunoştinţe. În numele fraţilor de aici vrem să spunem cât de mult au însemnat pentru ei aceste simboluri ale iubirii voastre pentru Domnul şi poporul Său. Nu doar darurile în sine, ci dovada grijii Domnului pentru şi prin poporul Său. Şi fraţii noştri din Australia şi Noua Zeelandă au dat ajutor. Suntem bucuroşi să putem spune că situaţia începe să devină puţin mai uşoară. Aceste lucruri necesare au făcut mult pentru a ajuta pionierii să rămână în serviciul cu timp integral.

Acum, când intrăm în noul an de activitate, avem speranţe optimiste pentru o creştere mai mare în anul 1949. Vom continua, prin mila Domnului, să cântăm laudele Sale şi să căutăm mai întâi Împărăţia, în timp ce ne hrănim cu hrana bogată pe care El ne-o furnizează pentru susţinerea noastră. „Tu încununezi anul cu bunătatea Ta” este cu siguranţă adevărat în ceea ce priveşte relaţiile dintre noi şi Iehova, la sfârşitul anului 1948.

IRLANDABiroul Filialei din Londra conduce lucrarea în Irlanda şi Malta, rapoarte interesante primindu-se din amândouă ţările. Irlanda a fost

copleşită de secole de certuri religioase, pe când Malta este puternic dominată de influenţa catolică. În Irlanda există două elemente, religia catolică şi cea protestantă. Religia i-a ţinut pe oameni despărţiţi, fiind întotdeauna o barieră în calea unităţii şi păcii între naţiuni. Mesajul a ajuns şi în Irlanda, iar an de an se fac progrese pe calea vestirii. Un mare număr de cărţi şi broşuri a fost plasat şi s-au făcut mai multe vizite persoanelor interesate în comparaţie cu anul trecut, când s-au făcut 8.237 de vizite ulterioare. În acest an s-au raportat 11.736 vizite ulterioare, iar studiile de carte s-au înmulţit şi ele. Prin mila Domnului, Evanghelia Împărăţiei va continua să fie propovăduită, astfel încât „alte oi” din Irlanda vor găsi un loc de refugiu în Împărăţia de sub Christos, Regele. Un raport interesant al servului filialei din Londra relatează câteva din aceste progrese.

În ultimii ani s-a făcut multă lucrare bună în Irlanda, stârnindu-se o agitaţie datorită eforturilor persistente făcute de vestitorii Împărăţiei. Nu poate fi nici o îndoială că multe suflete înfometate caută adevărul şi găsesc mângâiere. Condiţiile grele impuse de religie, i-au făcut pe mulţi să suspine şi să geamă. Cu siguranţă că va veni vremea când Domnul le va asculta plânsul şi le va da speranţă. Acest lucru necesită mai mult decât hotărâre, pentru a continua proclamarea mesajului în Irlanda. Spiritul Domnului este acela care îi conduce şi îi susţine pe servii Săi, pentru a-i face capabili să menţină mărturia Împărăţiei. Activităţile servilor lui Iehova i-au adus în faţa instanţelor de judecată, unde s-a pus o mărturie care, credem noi, va da roade în zilele ce urmează.

Anul trecut s-au observat progrese în toate domeniile serviciului Împărăţiei. S-a înregistrat o creştere a mediei lunare a numărului vestitorilor Împărăţiei de 40%. Cu un record de 62 de vestitori, lucrarea a atins punctul culminant în august, ultima lună a anului de serviciu. Cea mai mare parte a vestitorilor se află în Dublin. Aceştia sunt permanent implicaţi în toate domeniile de activitate. Priveliştea vestitorului care stă pe străzi prezentând reviste, la început n-a creat o impresie prea bună în Dublinul catolic, însă acum oamenii s-au obişnuit cu aceasta şi astfel au loc multe discuţii interesante între locuitorii din Dublin şi vestitori.

În Cork însă, lucrarea de mărturie s-a desfăşurat în condiţii mai dificile. A fost întâlnită opoziţie peste tot, culminând cu un proces pe 19 iulie. Acest lucru s-a întâmplat ca rezultat al unui atac asupra a doi dintre fraţii pionieri. De nu ştiu câte ori ei s-au confruntat cu acuzaţia de a fi comunişti. Gloata i-a atacat deschis, fără îndoială fiind aţâţată de unele declaraţii publice ale preoţilor, cum ar fi următorul pasaj luat din ziarul Irish Independent din 18 martie 1948. „Cărţi şi broşuri periculoase: la îndemnul episcopului de Waterford şi Lismore, Rev. Dr. Cohalan, preoţii de la toate bisericile din Waterford City au condamnat acţiunea anumitor persoane care vând cărţi şi broşuri pretinse catolice, dar care conţin lucruri contrare învăţăturii catolice (…) El vrea să spună „bine aţi făcut!” tuturor celor care le-au închis uşa în nas acelor vânzători de literatură, însă a înţeles că se poate scăpa foarte greu de acei oameni care se prezintă drept „lucrători creştini” şi că aceştia erau dispuşi să intre în locuinţe şi să discute chestiuni religioase. În astfel de cazuri episcopul recomandă locuitorilor că dacă nu-i pot scoate din casă, mulţi oameni întâmpinând dificultăţi în a face acest lucru, să cheme autorităţile, care vor avea grijă ca aceştia să fie îndepărtaţi”.

S-a decis ca persoanele care au iniţiat atacul, să fie aduse în faţa justiţiei. După multă întârziere în audierea cazului şi după cereri ca noi să acceptăm mai degrabă scuze, chestiunea Împărăţiei a ajuns la tribunal. Fără îndoială, sub îndrumarea Domnului, am reuşit să-i convingem pe catolicii martori ai atacului să depună mărturie în favoarea fraţilor. Fraţii au fost grav maltrataţi şi doi dintre martori au depus mărturie eficientă şi adevărată, cu riscul de a deveni foarte nepopulari în cartierul lor. Datorită poziţiei ferme pe care au adoptat-o vestitorii, un rezultat este evident: acuzaţia de comunism a fost infirmată în faţa tuturor. Majoritatea ziarelor din Irlanda au raportat întregul caz. Cinci dintre acuzaţi au fost amendaţi şi beneficiul durabil a fost mărturisit în toate părţile Irlandei. Mulţi şi-au exprimat aprobarea faţă de hotărâre, când pionierii şi-au reînceput activitatea printre oameni.

MALTAAceastă mică insulă din Marea Mediterană a fost timp de secole o fortăreaţă romano-catolică. Oamenii sunt foarte religioşi şi niciodată nu

pun sub semnul îndoielii cuvintele preoţilor. Timp de mulţi ani, oamenii n-au fost deranjaţi în ceea ce priveşte credinţele şi practicile lor religioase; astfel că acum, când li se prezintă mesajul Împărăţiei, sunt surprinşi şi încep să se îndoiască de credinţele lor anterioare. Bineînţeles, dacă ei acceptă Biblia, vor trebui să respingă învăţăturile Bisericii catolice. Ceea ce le rezervă viitorul acestor oameni în

învăţarea mai multor lucruri din adevăr, depinde de îndrumarea şi binecuvântarea lui Dumnezeu asupra mărturiei din acea ţară. În raportul anual al servului filialei britanice, se spun următoarele:

În acest moment există un singur vestitor al Împărăţiei pe insulă, şi acesta, datorită împrejurărilor, este temporar limitat în activitatea sa de serviciu pe teren. Totuşi el continuă să ţină legătura cu cei interesaţi, căutând să mărească aprecierea lor pentru adevărul Împărăţiei.

În decursul anului, cei doi pionieri speciali au trebuit să plece, după ce au fost acuzaţi de „calomniere în public a religiei romano-catolice”. Acest caz, care a ajuns direct la Curtea de Apel, a atras mult atenţia, dându-se astfel o puternică mărturie despre Împărăţie şi serviciul ei în onoarea lui Iehova.

În nici un caz nu este uşor să continui lucrarea de mărturie în Malta. Există multe bariere ce trebuie depăşite de vestitorii Împărăţiei. Literatura Societăţii este interzisă.

Deşi lucrarea de mărturie a fost limitată din cauza condiţiilor dificile de pe insulă, totuşi prin mila lui Dumnezeu, s-a împlinit o lucrare bună pe parcursul anului. „Sămânţa” a fost semănată. Cu încredere şi recunoştinţă privim spre Iehova, care va face să crească la timpul Său potrivit.

INDIILE BRITANICE DE VESTLauda lui Iehova nu va înceta niciodată; este o bucurie acum pentru martorii lui Iehova din Indiile de Vest, să cânte aceste laude la

sfârşitul lumii. Făcând aceasta, ei au asigurate locuinţe veşnice. În timpul anului, s-au făcut progrese excelente în acest teritoriu vast, format din multe insule, care se află sub conducerea filialei. Din raport se observă că anul trecut s-a înregistrat o creştere cu 40% a numărului de vestitori. Servul filialei accentuează în raportul său, că marea lucrare pe care fraţii au încercat să o facă a fost să întărească progresele făcute în anul anterior, ajutându-i pe vestitori să devină mai consecvenţi în serviciul lor. Acest lucru a avut ca rezultat o creştere încurajatoare a numărului mediu de vestitori care servesc sub conducerea filialei. Cum toţi vestitorii au început să vadă seriozitatea şi urgenţa lucrării în care sunt angajaţi şi cum ei se îngrijesc să facă lucrarea lor regulat, o lucrare mai mare poate fi realizată printre oamenii de bine. Consecvenţa în serviciu este fără îndoială reflectată în rapoartele organizaţiilor de grupă. Aceasta îi ajută pe vestitori să recunoască mai clar necesitatea lucrării de vizite ulterioare şi a studiului de carte.

Remarcabilă în raport este creşterea numărului de vizite ulterioare făcute în această ţară. Ele au crescut de la 58.666 în 1947, la 70.941 în 1948, în timp ce numărul studiilor de carte a crescut la 200 pe lună. Informaţia bună furnizată vestitorilor la adunările de district şi de circuit a fost de asemenea apreciată, iar minunata lucrare educaţională îndeplinită printre fraţi este reflectată bineînţeles în rapoartele anului. Alte elemente care au dus la progresul vestirii Evangheliei în Indiile Britanice de Vest, sunt prezente în câteva fragmente din raportul anual al servului filialei:

Un lucru care a fost accentuat la toate adunările a fost necesitatea urgentării unei campanii de adunări publice şi uşurinţa aranjării unei serii în aer liber. Grupele care ţinuseră astfel de adunări, au raportat un succes extraordinar în modul în care publicul a participat. A trebuit petrecut puţin timp pentru găsirea unei săli într-un loc potrivit, pentru acoperirea acelei părţi a teritoriului grupei. Totul este rezolvat, dacă găseşti un proprietar binevoitor de magazin la marginea drumului, în acea localitate. Dacă nu există lumină electrică, atunci o lampă cu benzină adusă de fraţi este de ajuns. Pieţele publice din oraşe sunt locuri ideale care pot fi obţinute printr-o cerere adresată oficialităţilor. Pentru a-şi extinde adunările, grupa din Port of Spain a făcut rost de un sistem modern de sunet, care a fost de mare ajutor adunărilor, mai ales celor în aer liber. Toţi participanţii îl puteau auzi cu uşurinţă pe vorbitor; traficul sau alte perturbări ar fi fost deranjante fără un astfel de sistem. La aproape toate cuvântările ţinute în aer liber, prezenţa a fost mai mare decât în cazul celor ţinute în săli. La scurt timp după o adunare districtuală în Port of Spain, s-a mai aranjat o serie de astfel de adunări în aceeaşi piaţă unde s-a ţinut cuvântarea publică pentru adunare. La una dintre vorbiri a participat un număr record de 785 de persoane. Aproape toate grupele au avut câteva cuvântări, care au cauzat creşterea minunată de anul trecut, aşa cum este arătat în raportul serviciului de teren.

La adunarea de circuit ţinută în timpul campaniei de abonamente la Turnul de Veghere, s-a recomandat ca toate grupele să ducă oferta şi în cartierele oamenilor de afaceri. În consecinţă, fraţii de la Gilead din Port of Spain au vizitat acest sector în aprilie. În aproape trei săptămâni ale acelei luni, ei au obţinut 229 de abonamente, ceea ce i-a ajutat să facă din aprilie luna record a abonamentelor - peste 500 şi a contribuit în mare măsură la numărul total obţinut în toată campania. S-a obţinut un număr considerabil de abonamente contactându-i pe cei cu abonamente expirate. Aceste nume s-au primit prin filiala S.U.A. şi apoi au fost trimise mai departe prin poştă, celorlalte grupe şi contactate. Adeseori cei contactaţi s-au abonat imediat, de parcă oamenii abia aşteptau să fie contactaţi.

La începutul anului exista un singur sediu misionar, acela al filialei din Port of Spain. Acest sediu funcţionează de aproape doi ani şi a avut un efect benefic pentru fraţi şi lucrare. În primul an al funcţionării sediului au existat creşteri mari a numărului de vestitori din grupă. În acest an s-au înregistrat mai multe creşteri, dar nu şi câştiguri prea mari. În martie, s-a deschis un nou sediu la San Juan, pentru a ajuta grupa să se organizeze şi să servească mai bine oamenii de bine. A trebuit să se depună mult efort pentru a începe o organizare mai bună a activităţii, lucrurile progresând acum pe această linie. La St. John, pe insula Antigua, a funcţionat, din mai, un sediu temporar a doi fraţi, cu rezultate bune pentru fraţii locali şi pentru persoanele interesate.

Mai ales activitatea acestor absolvenţi Gilead a stârnit furia şi alarmarea preoţilor. Aceştia au aplicat tacticile obişnuite ale minciunii şi prezentării false, în efortul de a-i prejudicia în faţa oamenilor care primesc mesajul. Acest lucru se observă în lucrarea de vizite ulterioare, cei care rezistă acestor eforturi, repetând ce li s-a spus.

După ce au fost făcute îngrijiri noi pentru pionieri şi a fost stabilit procentul de 10% pentru vestitori, am început să punem accent pe serviciul de pionier, prin vizitele servului pentru fraţi şi prin adunări, alături de scrisorile şi articolele din Informator. Vom atinge cota dorită? Ei bine, nu am atins-o, însă ne-am apropiat foarte mult. În ianuarie au raportat 54 de pionieri, alături de cei speciali. În august, au trimis rapoarte 74 persoane, ceea ce este încurajator. Odată cu îngrijirea făcută pentru lucrarea cu timp parţial, mulţi au simţit nevoia de a-şi dedica mai mult timp liber vizitelor ulterioare şi studiului de carte. Acest lucru a fost benefic atât pentru pionier, care a câştigat experienţă, cât şi pentru oamenii de bine. În acelaşi timp unii au început să predea, alţii să se ocupe de cusut sau de curăţarea mobilei. Toţi încearcă să-şi aranjeze afacerile personale, astfel încât să acorde toată atenţia activităţii de propovăduire şi să continue cu credincioşie în această privinţă. În luna august, opt dintre ei şi-au folosit concediul pentru a lucra ca pionieri de vacanţă.

Pentru prima dată în acest an, câţiva fraţi au început să aprecieze şi să folosească privilegiul lor de a-L onora pe Domnul cu averea lor, făcând donaţii pentru „Buna Speranţă”. Ca urmare a articolului din 1 mai al Turnului de Veghere intitulat „De unde vin banii pentru lucrarea

Împărăţiei?”, s-a observat o creştere hotărâtă a donaţiilor pentru „Buna Speranţă”. Majoritatea donaţiilor au fost mici, dar au reflectat dorinţa fraţilor de a se face prieteni cu Iehova şi Isus Christos cu ajutorul „mamonei nedreptăţii” şi de a-şi face mai sigură speranţa unei locuinţe veşnice.

BULGARIADin când în când se mai primesc veşti din această ţară din spatele „Cortinei de Fier”. Ştim că 10 sau 15 fraţi se întâlnesc regulat pentru a

studia publicaţiile Societăţii. Sunt puţine lucruri pe care ei le pot face în activitatea pe teren, în afară de faptul că vorbesc cu oamenii când au ocazia, spunându-le despre adevăr. Ei nu au literatură de plasat, dar pot să împrumute oamenilor din puţinele broşuri pe care le au la dispoziţie. Fraţii de aici şi-au exprimat recunoştinţa faţă de cei care i-au ajutat material cu hrană şi îmbrăcăminte, trimise din când în când din Elveţia sau America. Citând dintr-o scrisoare recentă, un frate spune: „ne simţim strâns uniţi cu voi în spirit şi facem tot ce ne stă în putere pentru justificarea Numelui lui Iehova”.

BURMAAceastă mică ţară, cu o populaţie de 17.000.000 de locuitori şi-a câştigat independenţa faţă de Anglia. Totuşi acest lucru n-a îmbunătăţit

condiţiile de aici, aşa cum au crezut oamenii. Ţara este dominată de probleme legate de comunism, accidente de tren, paralizarea comunicaţiilor, precum şi de o stare generală de nelinişte. Oamenii sunt mai tulburaţi ca niciodată. Însă aceste condiţii n-au împiedicat lucrarea de expansiune desfăşurată de servii lui Iehova. Binecuvântarea Lui s-a revărsat asupra micului grup de aici. Anul trecut media vestitorilor a fost de 19. Acum se observă o creştere cu 90% a numărului de vestitori pentru anul de serviciu 1948, cu o medie de 36 de vestitori şi un record de 52. Aici, oameni de orice limbă vin în organizaţia Domnului.

Servul filialei relatează o experienţă foarte interesantă a unor fraţi, care au aflat adevărul la 100 de mile depărtare de Biroul filialei, la Rangoon. Acum ei au învăţat despre organizaţia Domnului şi sunt fericiţi să fie asociaţi cu aceasta. Acest lucru ne arată cum are grijă Iehova de „alte oi” ale Sale. El le adună; noi avem privilegiul de a le hrăni. Servul de filială va face o călătorie la aceşti fraţi imediat ce o poate pregăti. Urmează interesantul său raport:

Ne-am bucurat când încă doi absolvenţi Gilead au sosit aici în ianuarie. În scurt timp ei au ieşit pe teren, mergând din casă în casă, făcând vizite ulterioare şi implicându-se în toate domeniile serviciului. Acest lucru a mărit numărul absolvenţilor Gilead, la patru. Aceştia au făcut mult pentru a-i ajuta pe vestitorii locali şi au iniţiat multe persoane nou interesate în serviciu pe teren.

Prin organizaţia Sa, Iehova Dumnezeu reconstruieşte aici închinarea adevărată. Toţi vestitorii au văzut cum El lucrează. În anul care a trecut, El a făcut posibil să ne mutăm din Sala Împărăţiei făcută din bambus din afara oraşului, într-un sediu nou din centrul oraşului Rangoon. Acest lucru a avut un efect pozitiv asupra lucrării. Timp de mulţi ani participau la adunări aceleaşi persoane, aici neexistând nici o creştere a numărului de vestitori, însă acum, cu noua Sală a Împărăţiei, cu vizitele ulterioare şi studiile de carte, sunt prezente persoane noi şi există şi mulţi vestitori noi. La adunările grupei se pot vedea multe rase diferite: birmanezi, indieni, chinezi, europeni, anglo-birmanezi. Toţi aceştia, uitându-şi religia şi naţionalitatea anterioară, studiază acum împreună, învăţând despre Iehova şi servindu-L.

Apreciem modul în care Societatea se îngrijeşte de literatură şi reviste gratuite pentru noi. Noi le folosim permanent în toate domeniile de activitate, inclusiv în lucrarea din magazin în magazin şi în lucrarea de la colţul străzii.

Unul dintre cele mai mari obstacole este lipsa cunoaşterii limbii birmaneze. Între vestitori există doar unul care poate purta o discuţie în birmaneză şi doar doi capabili să traducă. Majoritatea vestitorilor vorbesc limba, însă numai puţini o cunosc îndeajuns de bine pentru a putea da o mărturie bună. Absolvenţii Gilead lucrează din greu, petrecând multe ore cu studiul birmanezei şi speră că în câţiva ani vor fi capabili să pună mărturie şi să conducă studii în această limbă.

Anul trecut am avut multe experienţe îmbucurătoare. Aici sunt prezentate câteva dintre ele.Acum câteva luni, doi vestitori s-au mutat din Rangoon în Birmania de Sus. După o mărturie de câteva luni s-a început un studiu cu un

om de bine. După câteva studii, el a văzut că acesta era adevărul, iar acum el însuşi este un vestitor, trimiţând rapoarte lunar. El este indian, fost catolic, dar acum un creştin adevărat.

Un absolvent Gilead a ţinut un studiu de carte cu un chinez timp de opt luni, iar acesta, după câteva luni ca vestitor în grupă, a devenit un pionier. Acum el însuşi conduce opt studii de carte, răspunzând de asemenea la întrebări la toate adunările grupei.

Filiala a primit o scrisoare de la un grup de 12 persoane din Henzada, un oraş situat la aproximativ 100 de mile de Rangoon. Această scrisoare relata că ei studiau publicaţiile Societăţii de opt ani, însă n-au fost niciodată puşi în legătură cu Biroul Filialei sau cu vreunul din martorii lui Iehova. Aceşti fraţi sunt acum în legătură cu Biroul de filială, bucurându-se de aceasta. Urmează câteva fragmente din scrisorile primite de la ei:

„Dragii noştri fraţi,Nu mai este nevoie să spun că eu şi câţiva creştini care sunt interesaţi, ne bucurăm în cunoştinţa că Iehova Dumnezeu, Părintele îndurării

şi Dumnezeul oricărei mângâieri, ne-a răspuns în sfârşit la rugăciunea noastră zilnică, făcută timp de opt ani. De aceea, personal şi din partea celor câţiva Ionadabi de aici, îi mulţumesc din inimă Tatălui ceresc prin Fiul Său Preaiubit, şi în al doilea rând Societăţii, pentru că ne-a oferit hrana necesară „la momentul potrivit”.

Îmi face plăcere să vă informez, fraţilor, că de câţiva ani încoace, nepotul meu, ai cărui ochi s-au deschis şi au ajuns la cunoaşterea adevărului că există doar Iehova Dumnezeu (nu un dumnezeu „trinitar”), a început un studiu particular al Bibliei în casa surorii sale, o dată pe săptămână timp de doi ani, în fiecare duminică dimineaţa, la care participă cele patru surori ale sale, doi cumnaţi, eu însumi, fiul meu şi fratele meu mai mic”.

Mai târziu el a scris: „cu puţinul pe care îl înţeleg prin mila lui Dumnezeu, m-am convins că toate religiile sunt o cursă şi un laţ şi din acel moment am ales să fac o consacrare interioară de a mă închina şi servi lui Iehova. Aici, avem acum un grup de 12 creştini care au abandonat definitiv religia catolică. Din această cauză suntem dispreţuiţi de comunitatea catolică de aici, dar asta nu ne deranjează. Trebuie să fim plăcuţi lui Iehova, nu oamenilor.

Cu cunoştinţa mea limitată a limbii engleze şi lipsa literaturii în birmaneză de aici, recunosc că sunt un prunc în cunoştinţa adevărului prezent al lui Dumnezeu. Vreau să studiez din ce în ce mai mult Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a mă echipa pentru organizarea unei grupe. De aceea, în rugăciunile voastre, vă rog să vă amintiţi de mine şi de micul meu grup de creştini de aici („alte oi” ale Domnului)”.

„Acum vreo doi ani, timp de trei sau patru zile succesive, eu şi nepotul meu am purtat un fel de discuţie sau dezbatere, în faţa câtorva persoane, cu un preot, pe tema anumitor doctrine catolice. Subiectele despre care s-a discutat, printre altele, au fost: (1) Nemurirea sufletului, (2) Treimea, (3) Supremaţia Papei. Când nepotul meu i-a spus că va discuta cu el a doua zi despre purgatoriul şi iadul catolic, preotul l-a întrebat dacă el credea în tradiţii. Preotului i s-a spus că tradiţiile anulează Cuvântul lui Dumnezeu. Din acea zi, el nu a mai participat la alte discuţii. Noi explicăm întotdeauna adevărul Bibliei, pe cât ne-a luminat Iehova, oricărui catolic care ne întreabă ceva, despre orice lucru legat de credinţa sa”.

„Am 62 de ani şi am ajuns la acea fază a vieţii mele când inima este plină de râvnă, dar carnea este neputincioasă, dar cu Iehova totul este posibil şi eu sunt într-adevăr foarte zelos să-L servesc pe Iehova, care, în mila sa infinită, m-a ţinut în viaţă până în prezent şi m-a adus din întuneric la lumină. Dacă aş fi murit înainte de 1941, aş fi murit în ignoranţă, fără să cunosc adevărul”.

Deşi suntem în cealaltă parte a globului, noi simţim împreună cu voi, fraţii noştri din sediul general şi noi, cei din Burma, îţi transmitem toată dragostea noastră, ţie frate Knorr şi tuturor fraţilor de la biroul central. Noi suntem hotărâţi să punem lucrarea Împărăţiei pe primul loc şi aşteptăm cu nerăbdare un an de serviciu plin de bucurii.

CANADAServii canadieni ai Împărăţiei au fost foarte ocupaţi în timpul anului de serviciu 1948. Mare a fost bucuria lor şi multe au fost experienţele

lor binecuvântate. Cu siguranţă că a fost o bucurie pentru ei să aibă 19.513 persoane care să asiste la serbarea Cinei memoriale. Faptul că în ţară sunt cu 40 de grupe mai mult decât acum un an, le aduce bucurie în suflet. Fericiţi sunt ei, deoarece 921 de persoane şi-au simbolizat consacrarea lor lui Dumnezeu prin cufundare în apă. S-au petrecut mai multe ore predicând Evanghelia, şi au fost făcute cu 80.000 de vizite ulterioare mai mult decât anul anterior. În fiecare săptămână au fost conduse mai multe studii de carte.

Familia Bethel a fost foarte ocupată la birou şi în tipografie. În micul atelier s-au tipărit mai mult de 15.000.000 de formulare şi articole publicitare. Prin presele lor au trecut 322.000 de exemplare ale broşurii Bucuria tuturor popoarelor, ceea ce a constituit un mare ajutor pentru tipografia din Brooklyn. Da, acesta a fost un an ocupat pentru vestitorii canadieni ai Împărăţiei şi tu poţi avea acel sentiment atunci când citeşti raportul servului de filială.

Aducem mulţumiri lui Iehova şi Fiului Său, Regele, pentru îndrumarea clară prin organizaţia Sa, ce a făcut posibil pentru noi să luăm parte la programul de expansiune ce a fost expus atât de puternic la congresul din Los Angeles. Fiind părtaşi la zilele de primejdie şi persecuţie ale celui de-al doilea război mondial şi la minunata eliberare făcută prin Dreapta lui Iehova, noi am fost mişcaţi, la fel ca bătrânul profet-psalmist, să explicăm că „inima mi-e neclintită (...) Îţi voi cânta laude printre naţiuni!”

De la marea adunare din Los Angeles, o activitate fără precedent, chiar şi pentru poporul lui Iehova, a fost la ordinea zilei. Şi pentru acest lucru ne-am bucurat, deoarece ştim bine că progresul sau câştigul, nu se obţine fără lucrare grea şi efort susţinut. Mai multă forţă energizantă a fost adăugată prin adunarea entuziastă şi plină de ajutor din Philadelphia, unde mii de fraţi canadieni au fost privilegiaţi să fie prezenţi. Acest lucru a dat un nou impuls activităţilor de peste an. Răspunsul mişcător, dat din inimă de către toţi cei prezenţi în momentul în care‚ „Semnalul pentru toate naţiunile” a fost înălţat, ne-a dat o înţelegere mai adâncă a lucrării ce trebuia făcută. Ce viziune glorioasă ne-a fost astfel dezvăluită! Şi asta ne-a dat viaţă şi vitalitate şi ne-a cerut nouă, poporului lui Iehova, să dăm ce avem mai bun din noi.

Adunarea desfăşurată sub conducerea „servului credincios şi înţelept” a împlinit, cu siguranţă, cuvântul Domnului: „iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună (...) căci acolo dă Domnul binecuvântarea”. Pentru vestitorii din Canada existau, în perspectivă, patru adunări de district ce au fost anunţate în Los Angeles. Oraşele alese erau: Vancouver, Winnipeg, Ottawa şi Halifax. Preşedintele urma să fie prezent la toate aceste adunări şi fraţii erau hotărâţi să le facă cele mai mari şi mai bune dintre cele ţinute în ţara asta. Trecuseră trei ani de când preşedintele vizitase oraşele canadiene, şi între timp, câteva mii de nou interesaţi deveniseră asociaţi. Aşa că, pe lângă bucuria anticipată a fraţilor, mult mai mulţi din clasa străinului au aşteptat cu nerăbdare această ocazie fericită.

Orice formă posibilă de publicaţie a fost adoptată. Pentru cele patru adunări, invitaţiile au totalizat 690.000. Tema expusă a fost „Împărăţia - speranţa întregii omeniri” şi numărul celor prezenţi a ajuns la 17.917, cu aproximativ 7.000 de străini de bine. Amintirea acelor sărbători vesele, paşnice şi educative va rămâne pentru mult timp cu noi. Ele ne-au impulsionat la o activitate mai mare, la lucrări mai zeloase, cu o ardoare crescută a spiritului, astfel încât nimic să nu lipsească. Forţa dinamică dată de spiritul lui Iehova la acele adunări a avut ca rezultat echiparea pentru viitor a poporului Domnului în lucrarea lor de a întoarce pe mulţi spre dreptate. Datorită adunărilor noastre, este deja evident faptul că media prezenţei la adunări a crescut. Pe deasupra, există indicii ale creşterii studiului individual, şi în luna iulie, numărul vestitorilor a fost mai mare ca niciodată - peste 14.000! Îi mulţumim lui Iehova pentru bunătatea şi mila Sa arătate faţă de noi prin aceste îngrijiri şi de asemenea, neobositei activităţi credincioase a preşedintelui, în interesul fraţilor săi. Nu există nici o îndoială privind conducerea clară şi directă a lui Iehova şi a Păstorului Său Rege, prin „servul credincios şi înţelept”. Zi de zi suntem conduşi într-o lumină mai mare a adevărului, prin coloanele preţioase ale Turnului de Veghere şi putem spune împreună cu apostolul Pavel: „mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă victoria”.

La începutul anului, scrisoarea de instrucţiuni a preşedintelui către filiale prevedea un program de serviciu şi măsuri generale, care au dus negreşit la un an mare - cel mai mare de până acum. Acolo s-a afirmat: „se sugerează ca toate ţările să se străduiască să aibă o creştere de cel puţin 10% peste media vestitorilor din 1947. Eu cred cu siguranţă că acest lucru poate fi obţinut în fiecare ţară din lume, dacă se urmează instrucţiunile implicite ale Domnului: „mergeţi şi faceţi discipoli din toate naţiunile” şi „propovăduiţi Evanghelia Împărăţiei în toată lumea, pentru mărturie”. Ţinând cont de această îndrumare, noi am înaintat plini de credinţă. Această expresie a încrederii a fost transmisă tuturor servilor pentru fraţi şi le-a fost amintită vestitorilor de-a lungul întregului an. Lună de lună ne-am bucurat să fim martorii efectului acestei instrucţiuni, deoarece s-a doborât un record după altul. În timp ce numărul mediu de vestitori în anul 1947 a fost de 11.224, media de anul acesta este de 12.603, o creştere de peste 12%. Recordul nostru a fost, de fapt, de 14.219, faţă de cel din anul anterior de 12.093 vestitori.

Un alt instrument din mâinile noastre îl constituie astăzi campania de adunări publice. Cele opt titluri impresionante care au fost stabilite pentru acest an de serviciu, au avut parte de multă publicitate, având ca rezultat faptul că s-au ţinut aproximativ 6.500 de adunări publice. Pe lângă placarde, anunţurile din vitrine şi alte afişe folosite pentru publicitate, noi am mai tipărit şi am împărţit grupelor peste 11.000.000 de pliante. Una din caracteristicile remarcabile ale acestei campanii este că permite tuturor, tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, să se împărtăşească de binecuvântările ei.

Devreme, în noul an de serviciu, a fost anunţată vestea bună despre revizuirea normei pentru pionieri, astfel încât să-i ajute pe mulţi să se angajeze cu timp integral în serviciu, şi în acelaşi timp, să nu fie o povară pentru nimeni. Numărul total de servi cu timp integral pe teren a fost de 851 în luna august, spre deosebire de 605 în 1947.

S-a cerut şi servilor tineri să-şi dedice perioada de vacanţă serviciului pe teren. În timp ce mulţi copii din lumea veche doar îşi petrec nebuneşte timpul, unii devenind chiar delicvenţi, a fost o adevărată plăcere să vedem 90 de copii ai Lumii Noi consacrând o medie de 120 de ore pe lună fiecare, pentru a cânta laude lui Iehova. Ne amintim în mod impresionant de zilele lui Isus, când „copii (...) strigau în templu, Osana Fiului lui David! Cele două luni de pionierat de vacanţă, le procură o fundaţie excelentă pe care ei pot să-şi plănuiască o viitoare carieră în viaţă, cântând laude tot timpul anului.

Mulţi pionieri au fost invitaţi la Şcoala Biblică Gilead a Watchtower, în timp ce alţii, care şi-au terminat pregătirea, au fost repartizaţi în serviciu în străinătate pe timpul anului. Douăzeci şi trei au plecat din Canada: trei au fost repartizaţi în Statele Unite şi ceilalţi în Trinidad, Haiti, Guadelupe, Australia, India, Terra Nova, Belgia şi Burma. Quebec este teritoriul nostru „special”!

S-a lucrat considerabil în domeniul juridic, cel mai remarcabil lucru dintre toate fiind lupta în Quebec împotriva a patru acuzaţii de răzvrătire, cu care s-a ajuns la proces. Trei dintre acestea au fost audiate de un juriu vorbitor de limba franceză care i-a condamnat pe fraţi şi unul vorbitor de limba engleză care l-a achitat pe frate în 20 de minute. Au fost făcute 35 de arestări pentru predicarea din casă în casă numai cu Biblia şi până în prezent, 29 din aceste cazuri au fost judecate şi toţi au fost achitaţi. În lupta noastră pentru libertatea de închinare lui Dumnezeu, au fost pregătite şi publicate sub formă de broşură, două articole: unul intitulat Declaraţia Dinamică Americană a Drepturilor Omului, ce conţine o extraordinară analiză a efectelor practice ale Declaraţiei Drepturilor Omului din Statele Unite; celălalt, Cazul unei Declaraţii Canadiene a Drepturilor Omului, fiind un studiu al legii canadiene pe tema libertăţilor individuale, demonstrând nevoia unei Declaraţii scrise a Drepturilor Omului în această ţară. Zece mii de exemplare din fiecare broşură au fost trimise avocaţilor, judecătorilor, legislatorilor, editorilor, redactorilor şefi şi altora, împreună cu o scrisoare de însoţire. Scrisori de încurajare au fost primite de la câţiva destinatari, indicând că o bună lucrare depusă în vederea încurajării oamenilor de a lua în considerare, cu calm, nevoia de a proteja libertăţile omului, de care se bucură acum cetăţenii canadieni pur şi simplu din toleranţă, a fost înfăptuită.

Din când în când, ocaziile de a se alătura luptei pentru libertate au fost extinse tuturor vestitorilor, pentru a se alătura luptei pentru libertate, ca fraţii noştri să se poată închina lui Iehova în Quebec; ei au dat întotdeauna un răspuns din inimă şi entuziast. O dată a fost distribuirea unui articol special din Treziţi-vă!, referitor la Magna Carta. O altă ocazie a fost când s-au făcut aranjamente pentru ca fraţi capabili să scrie membrilor parlamentului, mii de scrisori fiind trimise. Din nou, o campanie de petiţii, care să înceapă pe 1 septembrie, a fost anunţată de preşedintele adunării de district din Ottawa. Încă există mai mult de 1.200 de cazuri nedecise în instanţe, ce nu pot să treacă de grefieri, deoarece nu există posibilitatea apelului. De aici şi cererea noastră ca o Declaraţie a Drepturilor Omului să fie scrisă în Constituţie, pentru ca să existe oportunitatea de a susţine în faţa instanţelor, faptul că libertăţile fundamentale ale omului, garantate de Constituţie, sunt violate şi printr-o asemenea procedură, să ajungem cu cazurile noastre la Curtea Supremă a Canadei, unde credem că decizia va fi în favoarea noastră, deoarece ştim că noi avem dreptate.

În ciuda acestor obstacole şi a cazurilor ajunse în justiţie, lucrarea în Quebec face progrese. La începutul anului, pionieri speciali au fost repartizaţi în şapte oraşe din Quebec, cu o populaţie ce variază între patru şi douăzeci de mii de oameni, oraşe în care nu a mai fost niciodată primită o mărturie organizată. În patru dintre acestea există în prezent organizaţii de grupă, celelalte trei avansând rapid în această direcţie. În Montreal, există câteva unităţi, alcătuite atât din fraţi francezi, cât şi englezi, în care prezenţa la Cina memorială a fost de 1.000 de persoane. Un curs este ţinut o dată pe săptămână, timp de două ore, pentru a-i învăţa pe fraţii pionieri limba franceză.

O experienţă, ce a implicat 83 de fraţi, care au petrecut un weekend în închisoarea Bordeaux din Montreal, este interesantă:„În dimineaţa de duminică ne-am văzut la micul dejun, lucru ce ne-a mângâiat foarte mult. După-amiaza m-am căţărat pe fereastra mea şi

am fost surprins să aud de afară vocea fraţilor mei, ce se aflau în celula alăturată. După-amiaza am început să cântăm cântările teocratice, care îi bucurau pe toţi ce ne puteau auzi. Aceştia ne-au aplaudat de mai multe ori şi mai mult decât atât, ei strigau: cântarea numărul 22! sau cântarea numărul 38! După asta, un prizonier ne-a rugat: ne ţineţi o cuvântare? şi noi le-am spus: dacă vreţi să ascultaţi, o vom face. Apoi, s-a făcut linişte între cei 200 de prizonieri. Această cuvântare despre Împărăţie a fost apreciată de către prizonieri, lucru arătat prin aplauzele şi strigătele lor. Ei strigau: din nou! Din nou! Din nou! şi atunci cumnatul meu a repetat, parţial, cuvântarea pentru prizonierii englezi de acolo. Apoi, ei au pus întrebări până la ora 10 seara. Acest lucru ne-a mângâiat foarte mult şi ne-a bucurat inimile, pentru că am dat o mărturie despre gloriosul nume al lui Iehova, cântând chiar şi în închisoare. Gardienii care ne-au auzit cuvântarea, nu au încercat să ne oprească”.

Doi pionieri speciali au găsit mult interes într-o comunitate rurală din Quebec, şi atunci ei au început să lucreze în oraş. Imediat, preotul i-a avertizat pe enoriaşii săi să nu mai aibă nimic de-a face cu noi, să refuze literatura, căci dacă nu vor face acest lucru, atunci blestemul Domnului se va abate asupra lor, susţinând că un asemenea blestem ar putea fi o calamitate pentru familia, afacerea sau casa lor. În ziua următoare, propria lui casă a ars.

Mulţi dintre pionierii şi vestitorii grupei, care lucrează în provincia Quebec, au experienţe minunate şi încurajatoare. Este o bucurie constantă să vezi aceste persoane de bine cum ies din întuneric şi superstiţie şi câştigă o cunoştinţă adevărată. Anul trecut, numărul vestitorilor a crescut în medie cu 24%. Vestitorii lucrează plini de credinţă şi cu încredere în Domnul pentru protecţia şi sprijinul lor.

Acest raport nu ar fi complet dacă nu s-ar menţiona felul minunat în care fraţii din ţară au ajutat din inimă la multele activităţi, făcând astfel posibil ca închinarea adevărată a lui Iehova să se extindă în toate părţile ţinutului. Ei într-adevăr şi-au făcut prieteni cu ajutorul mamonei nedreptăţii şi astfel, vor obţine aprobarea Domnului. Pe lângă furnizarea celor necesare pentru lucrarea generală de aici, fraţii s-au bucurat mult să aibă o parte în contribuţia la lucrarea de ajutorare, făcând posibilă trimiterea a 4.089 de pachete standard cu hrană în multe ţări europene. Astfel, peste 46 de tone de hrană au fost puse la dispoziţia luptătorilor credincioşi din celelalte ţări.

Acum, marea noastră bucurie este să hrănim mulţimea cu apele dătătoare de viaţă ale adevărului şi ştim că sunt mii de oameni în acest teritoriu, care ar bea cu bucurie şi ar fi satisfăcuţi. Cu zel şi inimi devotate noi ne vom folosi bucuroşi tot timpul şi puterea noastră pentru a le ajuta pe aceste „alte oi” care „suspină şi gem”, astfel încât să fie îmbărbătate şi mângâiate pentru a-şi mărturisi public credinţa, obţinând astfel mântuirea. Anul acesta a fost plin pentru noi. A fost unul binecuvântat. Mulţumind lui Iehova, vă înmânăm şi acest raport, bucurându-ne nespus de partea privilegiată ce o avem în a servi împreună cu voi, sub conducerea Domnului.

CHILEServii lui Dumnezeu din Chile sunt părtaşi în marea lucrare de expansiune, prin mila Domnului. Aruncând o privire asupra acestui

teritoriu, care se întinde departe spre nord şi sud, te întrebi dacă volumul mare de lucrare care mai trebuie făcut poate fi îndeplinit. Dar când servul reflectă la răbdarea lui Dumnezeu, el îşi aminteşte că mântuirea a fost câştigată prin răbdare. Aici sunt doar 11 grupe şi acestea sunt împrăştiate în toată regiunea centrală a ţării. Ele sunt servite, în mod regulat, de către un serv pentru fraţi.

Vestitorii ce au fost asociaţi cu grupele acestea au studiat, în ultimii trei ani, serviciul teocratic şi mulţi dintre aceşti fraţi sunt acum capabili să ţină cuvântări publice. Această lucrare va fi, fără îndoială, în creştere în anul 1949. Va lua timp să ajungă la oameni. Martorii lui Iehova sunt, cu siguranţă, recunoscători faptului că Dumnezeu a fost răbdător şi a acordat timp pentru ca această Evanghelie a Împărăţiei să fie predicată. De asemenea, ei vor să-i cânte laude lui Iehova „din ce în ce mai mult”. Servul filialei ne vorbeşte în raportul său despre lucrarea bună ce se face în Chile.

Ne întrebăm când şi cum vom fi în stare să ajungem la toţi aceia care „suspină şi gem”, cu o mână de vestitori ai Împărăţiei. Dar, luând în considerare cum ne-am triplat numărul în ultimii trei ani, noi putem, şi chiar apreciem mai mult promisiunea lui Iehova, făcută prin profetul său: „nu prin tărie, nici prin putere, ci prin spiritul Meu, zice DOMNUL oştirilor”.

Dar să continuăm cu raportul nostru: Este spre bucuria noastră să putem raporta o creştere cu 40% a numărului mediu de vestitori din timpul anului, cu un record de 231 în august. De asemenea, a crescut numărul de ore, vizitele ulterioare şi studiile de carte; toate acestea înseamnă că mesajul Împărăţiei avansează cu o intensitate crescută.

Este interesant de observat faptul că o medie de 18 pionieri speciali şi-au devotat aproape jumătate din totalul orelor petrecute în serviciul pe teren din cursul anului; şi totuşi ei reprezintă mai puţin de 10% din numărul mediu de vestitori. Aceşti fraţi, de asemenea, au făcut şi au condus mai bine de jumătate din totalul vizitelor ulterioare şi studiilor de carte din acest an. Deci, contribuţia lor la „cântarea de laudă” a Celui Prea Înalt şi la expansiunea Împărăţiei este mare. În mod drept se poate spune că bucuria lor este mare, din cauza binecuvântării Domnului şi a multor experienţe minunate pe care le-au avut zilnic în serviciu.

Chile este o ţară progresistă. S-au făcut paşi mari în domeniul educaţional, dar şi în altele. Rezultatul este că mulţi catolici sinceri au văzut cursa religioasă şi acum contestă interdicţia pusă pe Cartea lui Dumnezeu, Biblia . Ei vor să ştie de ce preoţii au ascuns-o publicului, şi acum ei obţin răspunsul prin activitatea credincioasă de vestire a martorilor lui Iehova. Sute de Biblii sunt plasate, în mod constant, acestor posibile „oi” sincere, împreună cu multe ajutoare care o explică, spre nefericirea liderilor religioşi. Un pionier special din Santiago scrie: „o doamnă spunea: când ai venit la uşa mea şi mi-ai oferit un studiu gratuit al Bibliei, m-am gândit că aş putea să-ţi accept oferta şi să văd de ce era o carte interzisă poporului. După câteva studii, ea era într-adevăr bucuroasă şi fericită să spună vestea bună tuturor prietenilor ei şi să-i ajute să înceapă studii pe unii dintre ei. O altă doamnă a spus: da, mi-ar place să studiez Biblia acasă. Eu sunt protestantă, dar biserica noastră nu se îngrijeşte pentru studierea Bibliei acasă şi eu simt o mare nevoie pentru aceasta.

Este o adevărată bucurie să vedem cum copiii, de asemenea, sunt instruiţi pe calea dreptăţii. Nu există timiditate la ei. Ei merg împreună cu fraţii maturi în lucrarea din uşă în uşă. Multe feţe tinere pot fi văzute acum la adunări şi răspunsurile lor inteligente arată că ei câştigă rapid cunoştinţă. Un exemplu tipic este un băiat de 11 ani. Şase luni de studiu al Bibliei au fost îndeajuns ca să-i deschidă ochii tineri. O pionieră specială care conducea studiul scrie: „într-o zi, în timpul studiului, băiatul a spus: Señiorita, vreau să vă pun o întrebare. Este liturghia în conformitate cu Biblia? I-am explicat că nu era, ci de fapt anulează jertfa de răscumpărare, făcând din ea o farsă religioasă. Atunci el a spus: duminica trecută, la biserică, preotul a spus că cineva ar putea fi viu în seara aceea, iar a doua zi într-un infern arzător sau iad. M-am gândit un minut şi apoi mi-am zis: dar preotul este mincinos, deoarece Biblia nu învaţă nimic despre un iad în flăcări. Apoi, m-am uitat în jur la oamenii îngenunchiaţi ce se rugau, la preotul ce cânta liturghia, şi la toate lumânările şi statuile de acolo şi am spus: asta mi se pare o „tontería”. În engleză, asta înseamnă prostie. Mi-am zâmbit în gând şi am continuat studiul, bucurându-mă să văd spiritul lui Iehova acţionând asupra acestei minţi tinere, pentru a elibera o altă oaie din robie”.

Din oraşul Concepción, avem experienţa unui pionier special care a observat un tânăr citind o publicaţie englezească într-un parc. Pionierul a intrat în vorbă cu el şi i-a lăsat cartea Adevărul şi de asemenea, l-a invitat să participe la studiile grupei. Acesta a venit şi a avansat rapid. În scurt timp, el participa în mod regulat la serviciu pe teren şi acum se pregăteşte să intre în lucrarea de pionierat. Acest tânăr a fost impresionat la început de activitatea noastră stradală, care este foarte eficientă. De exemplu, un vestitor a fost abordat de un bărbat elegant îmbrăcat, care i-a cerut Turnul de Veghere. La întrebarea dacă cunoaşte revista, bărbatul a răspuns un „Nu” abrupt. „Dar, a adăugat el, dacă este prezentată de oameni bine crescuţi, atunci şi revista trebuie să fie de un nivel cultural ridicat”.

Ţintind spre scopul de 10% din numărul total al vestitorilor în serviciul de pionierat, serviciul cu timp integral a fost amintit fraţilor tot anul. Dar, n-a avut efect, decât atunci când aranjamentul de 120 de ore a intrat în vigoare şi unii au reuşit să depăşească obstacole aparent de netrecut şi să se alăture rândurilor pionierilor. Noi am făcut mai mult decât să dublăm numărul mediu de pionieri ce se aflau pe listă anul trecut, cu o medie de 10, care lucrează acum în mod regulat şi 14 care au raportat în august. Aceşti fraţi au făcut o bună parte din lucrare, după cum arată raportul lor. Ei au de suportat un adevărat test de rezistenţă pentru a continua, din cauza timpurilor grele şi arată credinţă adevărată în promisiunea Domnului de a se îngriji de ai Săi. Tot mai mulţi meditează la acest serviciu binecuvântat.

Noi aşteptăm cu nerăbdare plini de încredere o mai mare activitate a Împărăţiei în anul ce vine. Organizaţia Domnului se mişcă înainte în întreaga lume şi prin mila şi spiritul său, sperăm să ţinem pasul cu mişcarea de înaintare, bucurându-ne zilnic de marele şi gloriosul privilegiu de a cânta laudele lui Iehova printre oamenii de bine din această ţară. Noi ştim că fraţii noştri de pretutindeni fac acelaşi lucru şi profităm de această ocazie pentru a le trimite salutările noastre creştineşti şi cele mai bune urări tuturor.

CHINAÎn China s-a făcut un progres real în înaintarea închinării adevărate. Sarcina aceasta n-a fost una uşoară pentru puţinii care au început

lucrarea la începutul anului de serviciu. Aici, erau doar doi vestitori activi ce vorbeau chineza, dar după o lucrare silitoare de-a lungul întregului an, erau deja 11 servi fericiţi, care să lucreze printre chinezi în limba lor proprie. Există acum şi o grupă chineză a martorilor lui Iehova în Shangai. Mai există şi alţi vestitori, dar ei nu vorbesc limba chineză. În Shangai, unde este centrată pentru moment activitatea, s-au ţinut 16 cuvântări publice. După ce ne organizăm mai bine în acel oraş, putem să ne extindem şi în alte teritorii. A fost dificil să obţinem săli, deoarece acesta este un oraş supra-aglomerat, dar nişte persoane de bine ne-au permis să folosim o şcoală. Fraţii au făcut o bună publicitate cuvântărilor şi aceste adunări publice s-au bucurat de un succes minunat.

Servul filialei ne dă un raport foarte interesant despre ceea ce s-a întâmplat în China şi de asemenea, în Taiwan. Aici, un grup din poporul Domnului ce fusese pierdut mai mulţi ani, de fapt din 1939, au fost regăsiţi şi fac din nou parte din organizaţie. Societatea face tot ce poate pentru a-i ajuta pe aceşti fraţi şi vă veţi bucura să auziţi relatarea servului Filialei despre expansiunea Împărăţiei.

Un doctor, cu care se ţine un studiu biblic la domiciliu, se află în comitetul bisericii locale, şi este de asemenea în legătură şi cu alte biserici, ajutându-le financiar, dar şi în alte domenii. După ce a obţinut Să fie Dumnezeu adevărat în urma lucrării din casă în casă, el a început să citească, dar nu a înţeles, aşa că a pus cartea deoparte şi s-a întors la cărţile sale bisericeşti. Însă, la o vizită ulterioară, vestitorul a scos în evidenţă semnificaţia materialului din carte şi l-a susţinut prin scripturile citate în ea. Acest lucru l-a convins că acea carte ar trebui studiată cu grijă şi atunci a fost aranjat un studiu al Bibliei, care se ţine regulat. El vede acum că religia este falsă şi contrară Cuvântului lui Dumnezeu. Propriile sale cuvinte au fost: „noi cântăm în biserică Mai aproape Doamne către Tine şi totuşi tot timpul ne îndepărtăm din ce în ce mai mult. Dar acum, când studiez aceste cărţi împreună cu Biblia, mă simt satisfăcut; aceasta este adevărata hrană spirituală”. El ia acum parte la întâlniri în mod regulat şi este hotărât să se rupă de religie.

Religia naţională în China este budismul şi acesta se bazează pe superstiţii şi închinarea la idoli. În multe privinţe, budismul este similar catolicismului, deoarece ambele au purgatoriu, mătănii, idoli, şi alte lucruri de acest fel. Un budist ştie puţin sau deloc despre un Dumnezeu suprem şi este greu să-i abordezi pe mulţi dintre ei şi să-i convingi că Iehova este Viul şi Adevăratul Dumnezeu căruia toţi oamenii trebuie să I se închine. Dar există şi unii budişti ce se întorc spre Iehova şi care renunţă la podoabele budiste.

Un bărbat, ce studia cu unul dintre absolvenţii de la Gilead, aducea în fiecare săptămână după studiu ceva hrană, ce era întâi oferită idolului budist din casă, de către nevasta sa. După câteva studii, această practică a încetat şi mai apoi idolul a fost îndepărtat fără nici o menţiune din partea fratelui. Acum, bărbatul este un adevărat vestitor al Împărăţiei, închinându-se în spirit şi adevăr lui Iehova Dumnezeu.

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, insula Taiwan a revenit sub conducere chineză, după mulţi ani de ocupaţie japoneză. Noi nu aveam nici o cunoştinţă de vreo vestire făcută acolo sau de prezenţa vreunui vestitor. Un frate s-a mutat din Shangai în Taiwan ca să lucreze ca învăţător şi în curând, a primit rapoarte despre existenţa unor fraţi de pe insulă. Mai târziu, trei fraţi din tribul Ami, ce locuiau în partea estică a insulei, l-au vizitat. Aceşti fraţi au spus că sunt în jur de 200 de oameni în tribul lor în adevăr şi că trec prin multe dificultăţi pentru închinarea lui Iehova. S-au făcut aranjamente prin Biroul din Brooklyn ca servul filialei din Shangai să-i viziteze pe aceşti fraţi şi o vizită a fost făcută în luna aprilie. Călătoria până la partea dinspre Pacific a insulei unde locuiau fraţii, a durat patru zile. Când a ajuns la satul principal, ce este alcătuit din colibe de chirpici, servul Filialei a fost întâmpinat de mulţi fraţi localnici zâmbitori şi fericiţi şi în cursul următoarelor două zile, un total de şase sute de fraţi din tribul Ami au vizitat satul pentru a-l întâlni pe vizitator. Şi de abia atunci s-a aflat întreaga istorie a Teocraţiei în Taiwan.

În 1939, doi pionieri japonezi au venit în Taiwan din Japonia şi au început să mărturisească în mod sistematic, acoperind toată insula. Apoi, când Japonia a interzis pe martorii lui Iehova, aceşti doi pionieri au fost arestaţi şi închişi. Dar, Evanghelia ajunsese deja la tribul Ami şi mulţi luaseră parte la adunările ţinute de pionieri. La un serviciu de botez aranjat de pionieri, 200 de oameni şi-au simbolizat consacrarea prin cufundare în apă. Atunci s-a dat şi interdicţia oficială, mulţi au fost închişi unii pentru trei ani, dar şi-au păstrat noua lor credinţă. Părinţii şi-au educat copiii în adevăr, totul fiind făcut oral, deoarece literatura nu era disponibilă, nici măcar Biblia. Familii întregi au acceptat adevărul şi au împrăştiat vestea cea bună printre vecinii lor şi în curând, un procent destul de mare de oameni din fiecare sat au îmbrăţişat închinarea adevărată. Când războiul a luat sfârşit, fraţii au început să se întâlnească din nou, dar au întâmpinat opoziţie foarte curând, când grupul religios local a început să împrăştie minciuni despre fraţi, acuzându-i de comportament imoral şi de faptul că sunt în legătură cu Japonia. Pe baza acestor minciuni, guvernul chinez a interzis adunările fraţilor. Fraţii au făcut tot ce le-a stat în putinţă ca să anuleze interdicţia şi în acest scop şi-au cheltuit bucuros chiar şi banii, dar fără nici un rezultat, deoarece interdicţia încă mai există.

În timpul în care servul filialei a fost împreună cu fraţii, s-au ţinut multe adunări. A fost necesar ca toate vorbirile să fie traduse întâi în japoneză şi apoi în limba tribului Ami. Sala din sat a fost plină la fiecare adunare şi toţi au fost foarte atenţi când au auzit despre progresul organizaţiei Domnului şi mai ales despre vizitele fratelui Knorr în toate naţiunile lumii. Toţi şi-au exprimat hotărârea de a-L servi cu credincioşie pe Domnul, orice s-ar întâmpla, după cum a spus şi cea mai bătrână dintre surori, în vârstă de 85 de ani: „nu contează ce se va întâmpla în viitor, noi îi vom fi credincioşi lui Iehova. Singura noastră speranţă este în”. După adunări, au fost botezaţi un total de 260 de fraţi, majoritatea fiind copii mici atunci când pionierii japonezi au vizitat districtul.

S-a petrecut mult timp în instruirea fraţilor despre cum să-şi conducă întrunirile şi cum să se organizeze pentru serviciul pe teren. S-au făcut vizite la oficialii guvernului, în efortul de a face să se anuleze interdicţia. După prezentarea faptelor şi explicarea lucrării noastre, oficialităţile s-au exprimat în mod favorabil şi au considerat că interdicţia ar trebui ridicată; oricum, încă se mai fac presiuni religioase şi până acum interdicţia nu a fost ridicată. Dar, acest lucru nu i-a împiedicat pe fraţi şi ei îşi continuă adunările, iar în timpul lunii august 66 de fraţi au luat parte la activitatea de predicare din casă în casă şi vizite ulterioare, aceasta fiind prima dată când o astfel de lucrare a fost făcută în Taiwan din 1939. Fără îndoială că odată cu libertatea de a ţine adunări, se va vedea o creştere în Taiwan, din cauza interesului evident ce este pretutindeni. Noi ne rugăm Domnului să facă aceasta posibil, pentru ca adevărul să se răspândească mai uşor în acel teritoriu, căci având libertatea de a acţiona, nu va fi criză de lucrători voluntari care să ducă veştile bune ale Împărăţiei stabilite, oamenilor înfometaţi după adevăr din Taiwan.

Anul acesta a început pentru noi cu 13 vestitori activi şi s-a sfârşit cu un record de 92 de vestitori. Speranţa tuturor fraţilor este ca Domnul să facă să prospere eforturile lor, ca din ce în ce mai mulţi să se alăture în această cântare dătătoare de viaţă către naţiuni, spre justificarea Numelui lui Iehova şi a supremaţiei Sale universale.

COLUMBIAUna din ţările cele mai progresiste din America de Sud este Columbia. Se crede că oamenii de aici vor accepta adevărul la fel ca orice alt

grup de oameni din lume. Pentru a-i găsi pe oamenii de bine trebuie să existe vestitori, după cum spunea Pavel în Romani, capitolul 10. Societatea a tot încercat în ultimii trei ani să continue lucrarea de vestire în Columbia şi a trimis mulţi servi, dar dintr-un motiv sau altul, mulţi dintre misionarii ce au fost trimişi în Columbia şi-au încetat serviciul. Trebuie să menţionăm că unii dintre ei s-au îmbolnăvit şi au trebuit să se întoarcă în Statele Unite, dar câţiva dintre ei nu au apreciat Împărăţia şi comorile glorioase ale serviciului pe care le aveau, ci mai degrabă au început să se intereseze de lucrurile acestei lumi şi au recăzut în păcat. Lucrarea a încetat în principal din această cauză. Au mai rămas doar câţiva misionari credincioşi şi ei sunt hotărâţi, prin mila Domnului, să-şi continue lucrarea acolo cu orice preţ. Lucrarea de

vestire a martorilor lui Iehova ca un întreg, nu poate fi judecată prin cei câţiva care s-au „oprit pe loc”, dar cei câţiva care au primit serviciul şi apoi au eşuat, pot într-adevăr să aducă o umbră asupra adevărului.

Cât de adevărate au fost cuvintele lui Pavel când a descris alergarea în care se afla. El nu a alergat la voia întâmplării; el nu a luptat lovind în vânt, ci el a spus: „mă lupt cu corpul meu, şi îl ţin în robie; ca nu cumva, prin orice mijloace, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu lepădat” (1Cor. 9:27, A.S.V.). Braţul Domnului nu s-a scurtat şi această Evanghelie a Împărăţiei va fi propovăduită, dar nu de acei ce au fost lepădaţi din cauză că nu şi-au ţinut corpurile în supunere. A fi un serv al lui Dumnezeu înseamnă de fapt a fi sfinţit în dreptate. Cei care servesc păcatului, culeg ca roade plata păcatului şi anume moartea. Servirea dreptăţii aduce viaţă eternă. Fraţii care au rămas încă în Columbia sunt hotărâţi, prin mila Domnului, să servească dreptatea şi prin mila Domnului, noi vom trimite mai mulţi servi. Servul filialei ne prezintă un raport interesant.

Când anul acesta de serviciu s-a încheiat, Filiala şi-a redactat rapoartele anuale şi a privit în urmă la activitatea din acest al treilea an de la sosirea primilor absolvenţi Gilead în Columbia. Rezultatele au fost slabe. Din cei 22 de misionari ce au fost trimişi în ţară, numai 8 au rămas. Boala, căsătoria şi lucrurile lumeşti le-au rărit rândurile. În aprilie, după o celebrare încurajatoare a Cinei şi un record în numărul vestitorilor cu o lună înainte, au apărut tulburările ce au zguduit capitala Columbiei. Interdicţii, lipsa de hrană şi frica de alte necazuri politice, precum şi legea marţială, s-au combinat pentru a micşora activitatea vestitorilor din grupă. Dar Columbia nu a fost privată de bucuriile unor experienţe binecuvântate ale Împărăţiei, care ne bucură sufletul şi ne întăresc în hotărârea noastră de a le vâna pe „celelalte oi”, care sunt împrăştiate printre cele 10 milioane de locuitori ai Columbiei.

120 de ore pe lună! Noul aranjament pentru pionierii generali a fost o rază de speranţă pentru posibilii pionieri, care vor trebui să ţină pasul cu un cost de trai foarte ridicat. Profitând de o asemenea situaţie, unul dintre vechii vestitori din Bogota şi-a îndeplinit dorinţa de a fi pionier din 1 ianuarie. Câteva luni mai târziu, banii pe care îi economisise se terminară, dar dorinţa sa de a continua pionieratul devenise mai puternică. Astfel, şase dimineţi pe săptămână, el lucrează ca tâmplar de mobilă, iar după-amiezile şi serile ca serv. Acum, la sfârşitul anului de serviciu, am găsit un pionier născut în Columbia, cu o experienţă de opt luni în spate şi cu privilegii de serviciu binecuvântate care-l aşteaptă în lunile ce vin.

Din însoritul oraş de coastă, Barranquilla, aflăm o experienţă ce ne încălzeşte inimile. O revizitare a unei abonate a Turnului de Veghere a avut ca rezultat un studiu de carte. După şase studii, ea a acceptat să participe la mărturia în grup. În luna următoare, iulie, ea era deja consacrată şi a demonstrat aceasta prin cufundare în apă şi 66 de ore de activitate în serviciul pe teren. În august ea s-a dedicat tuturor domeniilor lucrării, conducând cinci studii de carte şi participând la lucrarea stradală cu reviste. Cele 116 ore petrecute în timpul lunii predicând mesajul Împărăţiei, arată zelul manifestat de mulţi dintre cei care devin o parte a mulţimii mari.

Un alt subiect de interes din Barranquilla. Grupul de martori ieşiseră pe teritoriul stabilit pentru duminică dimineaţa. O „señora” s-a apropiat de ei şi i-a întrebat dacă erau oamenii cu Turnul de Veghere şi dacă mai aveau şi alte cărţi precum, pe care ea deja o obţinuse. Acolo, pe loc, ea s-a abonat la Turnul de Veghere în spaniolă şi curând se bucura de un studiu de carte în propria-i casă. Ce face ea acum? Ei bine, vizitează alte persoane care sunt tot atât de doritoare să înveţe despre precum era şi ea.

Din altă parte a ţării, noi suntem fericiţi să vedem că un vestitor izolat, care a trimis rapoarte regulate de mai bine de doi ani, are un tovarăş alături de el în serviciu, ca rezultat al vestirii sale.

La începutul noului an fiscal, noi suntem încurajaţi prin corespondenţa care se primeşte la biroul Filialei din diferite părţi ale ţării, scrisori ce exprimă aprecierea adevărului şi prin care se cere mai multă literatură şi se întreabă despre modul de răspândire al Evangheliei către ceilalţi. Aceasta, de asemenea, este şi atitudinea celor 8 misionari care au rămas. Ei sunt hotărâţi, prin mila Domnului, să nu permită ca numărul vestitorilor Împărăţiei să scadă, ci să atingă noi recorduri în numărul vestitorilor pentru noul an de serviciu.

COSTA RICAÎn luna martie 1944, a fost stabilită organizaţia de filială în Costa Rica. Din acel moment, lucrarea în acea ţară a crescut. Raportul primei

luni, pe care filiala l-a primit în anul 1944 a fost de la 155 vestitori. Pentru anul de serviciu 1948 era o medie de 637 de vestitori, cu un nou record de 915 vestitori. Numai în anul trecut, creşterea în numărul vestitorilor a fost de 41%. Fraţii asociaţi filialei şi pionierii trimişi acolo de la Gilead se pot bucura împreună cu toţi tovarăşii lor de serviciul de acolo, din cauza binecuvântării bogate a lui Iehova revărsate asupra lor. Cu siguranţă că ei au cântat laudele Celui Prea Înalt din ce în ce mai mult şi sunt hotărâţi, prin mila Domnului, să facă anul de serviciu 1949 chiar mai bun.

În ciuda revoluţiei din lunile martie şi aprilie, fraţii au reuşit să obţină mai multe abonamente la Turnul de Veghere decât anul anterior. Numărul de ore petrecut în serviciul pe teren a fost mult mai mare şi vizitele ulterioare au crescut cu aproximativ 10.000 faţă de anul trecut. Studiile de carte sunt în creştere cu 150 faţă de anul precedent; adunările publice sunt tot mai multe. Costa Rica aude mesajul Împărăţiei. Servul filialei, care a fost acolo de la începerea activităţii în acea ţară, trimite un raport foarte interesant.

În ultimii cinci ani, lucrarea de predicare a Evangheliei a fost în creştere în această mică republică central-americană. Vestitorii Teocraţiei au crescut în număr şi eficienţă. Adevăraţii martori ai lui Iehova din acest teritoriu‚ cântă laudele Sale printre naţiuni. Ei fac aceasta veseli şi în unitate. Fie vreme bună sau rea, ei sunt ocupaţi cu „lucrarea Tatălui lor”. O astfel de tenacitate a adus rezultate, astfel că în timpul anului trecut de serviciu, au mai fost adăugaţi o medie de 188 de costa-ricani pe lista „cântăreţilor de laude”.

Acelaşi zel pentru Împărăţie a adus şi rezultate de o altă natură: acestea sub formă de atacuri din partea presei religioase şi radioului asupra acestui grup credincios de cântăreţi ai Evangheliei. Un atac îi acuza pe martori că ar fi împotriva constituţiei, fără respect pentru lege şi ordine şi împotriva diferitelor departamente ale statului. Oricum, în acelaşi articol, scriitorul, un preot romano-catolic a trebuit să admită că nici căldura arzătoare a verii, nici ploile torenţiale ale iernii, nu erau de ajuns să le oprească marşul înainte. El a mai afirmat şi că nici un sacrificiu nu era prea mare şi că răspunsurile negative şi uşile trântite nu erau luate în seamă. Evanghelicii sunt încă şi mai josnici decât catolicii în atacurile lor. Ziarul lor local găzduieşte serii de atacuri împotriva martorilor şi credinţei acestora. Nimic din toate acestea nu a micşorat zelul servilor Celui Prea Înalt, dar aceasta este o asigurare că noi avem dreptate şi că opozanţii adevărului şi dreptăţii trebuie să se manifeste împotriva adevăraţilor servi ai lui Dumnezeu. Marşul înainte al predicării Evangheliei în Costa Rica nu poate fi oprit pur şi simplu de om şi în fiecare zi noi frontiere se deschid înaintea lucrării, deoarece tot mai mulţi bărbaţi, femei şi copii, de pe tot cuprinsul teritoriului înalţă cântarea veselă „Îţi voi cânta laudele Tale printre naţiuni”.

Administraţia United Fruit Company’s Golfito ne-a oferit un loc unde să ţinem adunările când servul filialei a făcut o vizită în august 1947. Dar când a sosit timpul să organizăm acolo grupa nou fondată, ei au refuzat să ne ofere orice fel de loc pentru a aranja o Sală a Împărăţiei. În ciuda acestei acţiuni negative din partea administraţiei, grupa a fost formată la începutul anului şi raportul din august a arătat că 8 vestitori în grupă luaseră parte la serviciul pe teren. Acesta este un câmp extraordinar pentru activităţile Împărăţiei şi cei trei sau patru pionieri care se află aici încă din noiembrie, nu pot să se ocupe de toţi noii interesaţi. Un pionier raportează că oamenii vin să-i întâlnească când se apropie de ferme izolate, pentru a cere studii de carte. Până acum, pionierii s-au ocupat doar de plasarea de cărţi şi nu au avut grijă de toţi cei interesaţi de care ştiau. Oricum, prin efortul unuia dintre pionieri, s-a stabilit acum un loc de adunare şi se fac aranjamente pentru a avea grijă de aceşti oameni de bine.

În Montezuma, aflat în centrul peninsulei Nicoya, a fost organizată o grupă în februarie, cu 17 vestitori raportând în prima lună. Această grupă a fost formată prin eforturile unui pionier general solitar, ce lucra în afara grupei din Puntarenas. Grupa a ajuns la 40 de vestitori, şi este alcătuită din trei grupuri izolate, fiecare cu un loc propriu de întâlnire şi toţi raportând la sediul grupei din Montezuma. Aceasta este o ţară muntoasă şi teritoriul este în majoritate rural. Pentru a ajunge la teritoriul lor, fraţii merg fie călare, fie pe jos, pe poteci de munte. Unii din fraţii de acolo au luat parte la ultimele două adunări din circuit, precum şi la adunarea de district şi arată mult zel şi entuziasm pentru serviciu.

Aranjamentul circuitului, cu adunările sale bianuale, a continuat să fie un mare beneficiu pentru fraţi. Adunarea spaniolă ţinută în San José, în septembrie anul trecut, a fost una ce va rămâne mult timp în amintirea fraţilor din Costa Rica. Mai mult de 500 de persoane au luat parte la adunarea publică de duminică după-amiaza. Aceasta a fost, de asemenea, prima dată când o adunare a fost ţinută în întregime într-o sală închiriată special pentru acest eveniment. Înainte, pentru astfel de adunări, cu excepţia celor publice, se folosea Sala noastră a Împărăţiei. O dată cu creşterea numărului celor din circuitul spaniol, Sala Împărăţiei din San José nu va fi suficientă pentru toţi participanţii.

Adunarea englezească a fost programată pentru luna octombrie în Port Limón. Fraţii vorbitori de limbă engleză, pentru a nu fi întrecuţi de fraţii din circuitul spaniol, au realizat o treabă minunată prin reclama făcută adunării publice ce va fi ţinută în Sala U.N.I.A. Rezultatul este că au fost mai mult de 500 de participanţi, însumând astfel un total de mai mult de 1.000 de persoane care să asculte „Împărăţia Mea nu este din această lume”.

În circuitul spaniol s-a progresat mult, datorită vizitelor regulate ale servului de circuit. Aici, grupele se află la distanţă unele de altele şi singurele mijloace de transport care te pot duce la mai multe dintre ele sunt cele aeriene. De asemenea, condiţiile de viaţă sunt proaste. Fratele Blackburn a trebuit să doarmă pe podea timp de trei săptămâni, în timp ce a servit provincia Guanacaste, de multe ori chiar şi fără o pătură cu care să se acopere. Aşa că el doarme îmbrăcat cu hainele sale sau chiar îşi mai ia unele în plus, pentru a se apăra de aerul rece de munte. În cele mai multe cazuri, apa nu este bună şi ca rezultat el vine acasă cu paraziţi, după o călătorie oricât de lungă. Fraţii din aceste locuri sunt săraci în bunătăţile acestei lumi şi totuşi ei oferă tot ce au mai bun ca răsplată pentru instruirea şi mustrarea care-i va îmbogăţi cu o comoară veşnică. Mulţi dintre ei sunt puţin şcolaţi sau deloc şi totuşi progresează în serviciul Împărăţiei.

Un program greu a fost stabilit pentru Fratele Steelman în Costa Rica. La început el a servit grupa din San José timp de o săptămână şi această vizită ne-a impulsionat să obţinem 260 de vestitori care au raportat în august. Când a plecat în Siquirres, ne-am întrebat ce rezultate va avea acolo. Grupa a atins un record de 41 de vestitori în august 1947 şi de atunci nu a mai reuşit să-l atingă. Vestea că fratele Steelman raportase mai mult de 50 de vestitori a ajuns repede la biroul din San José şi când a sosit raportul pe luna august, erau deja 57 de vestitori care raportaseră timpul petrecut pe teren. Următoarea oprire va fi Port Limón. Va fi el capabil să-i ajute pe fraţi să trimită pe teren 100 de vestitori? Raportul din luna august a arătat că au fost activi 138 de vestitori, pe lângă cei trei pionieri din grupă. În San José erau mai mult de 200 până la mijlocul lunii, ceea ce însemna că puteam să uităm de recordul nostru de 700 de vestitori şi să ţintim la unul şi mai mare. Vom ajunge la 800? Tot mai multe rapoarte favorabile au continuat să sosească. Waldeck a raportat incredibilul număr de 40 de vestitori. Vizita la Turrialba a mai atras încă 3 vestitori, pe lângă cei 10 vestitori credincioşi rămaşi acolo.

Şi acum în partea dinspre Pacific. Ce se va realiza în Puntarenas? Într-adevăr, ei au raportat 77 de vestitori în ianuarie, dar asta se întâmpla înainte ca vestitorii din Montezuma să formeze propria lor grupă. După o săptămână de lucrare în acest port din Pacific, 90 de vestitori au raportat atingerea unui nou record pentru grupa din Puntarenas. Singura vizită care mai rămânea de făcut înainte de adunarea de district din San José, era în Grecia. Oare aceşti fraţi vor răspunde? Când a sosit raportul, cuprindea 8 vestitori. Acesta nu era un nou record, dar arăta că unii dintre vestitorii ocazionali şi-au dat seama de privilegiile lor de serviciu. Cu toate aceste rapoarte, noi am ştiut că totalul final va fi de 900. Servii de grupă şi pionierii au fost anunţaţi să-şi aducă rapoartele de activitate pe teren din luna august la adunarea din San José, astfel încât rezultatele din luna august să poată fi anunţate. Fiecare a lucrat din greu şi toţi au aşteptat să fie anunţat un nou record. Ei nu au fost dezamăgiţi.

Ca şi la toate adunările poporului Domnului, ultima zi şi ultima adunare sunt întotdeauna cele mai însufleţite. Nici aceasta nu a făcut excepţie şi pentru a mări entuziasmul ocaziei, la sfârşitul cuvântării sale publice, fratele Steelman a lansat pentru prima dată în Costa Rica, ediţia spaniolă a broşurii Bucuria tuturor popoarelor. Aceasta a fost o surpriză pentru toţi şi i-a făcut să aştepte cu nerăbdare cuvintele de încheiere ale vizitatorului nostru. Acesta era momentul programat pentru anunţul aşteptat de toată lumea: câţi vestitori am avut în luna august? Se ştia foarte bine că toţi au lucrat din greu şi că aproape fiecare grupă atinsese un nou record. Când s-a anunţat că recordul era de 915 vestitori, bucuria fraţilor a fost de neînchipuit, ei aplaudând îndelung şi puternic.

Aşa că noi, cu bucurie în inimile noastre şi cu un cântec de laudă pe buze, privim înapoi la ultimii cinci ani, cu multele lor binecuvântări în lucrarea Împărăţiei în acest teritoriu, unde religia stăpâneşte. Noi îi mulţumim lui Iehova pentru privilegiul pe care l-am avut de a dezlega lanţurile acelora care au venit să se asocieze cu poporul Său. Privind înainte, noi putem să vedem privilegii şi binecuvântări mai mari, în timp ce continuăm să-i ajutăm şi pe alţii să iasă de sub jugul robiei ce ţine lumea în întuneric. Dorinţa noastră este de a continua să scoatem în evidenţă „Semnalul”, continuând să „cântăm laude printre naţiuni”.

CUBAServii Domnului din Cuba au avansat în serviciu în mod silitor, îndeplinindu-şi partea lor în răspândirea cântării de laudă printre naţiuni.

Cubanezii au acceptat, cu plăcere, adevărul. Multe dintre „alte oi” ale Domnului se află în acel teritoriu şi este bine să se vadă o creştere de 36% în numărul vestitorilor. Grupele sunt organizate în aranjamentul circuitului şi adunările de circuit au fost de mare ajutor servilor din Cuba, nu numai pentru împrospătare spirituală, dar şi pentru a le arăta căile şi metodele de a face lucrarea Împărăţiei cu cea mai mare

eficienţă. Deşi Cuba a atins un nou record de vestitori de 4.782, încă există mulţi oameni asociaţi cu grupele care nu sunt vestitori. Acest lucru a fost indicat de prezenţa la Cină, când au fost prezenţi 7.204. Aceasta a constituit o creştere de 2.500 faţă de prezenţa de anul trecut.

Activităţile anuale din Cuba au ajuns la punctul culminant odată cu prima adunare de district care s-a ţinut în Havana. Programul a fost similar aceluia folosit în Statele Unite. Încă de la început a fost evident că această adunare era una de instruire şi sfătuire. Ea a arătat latura practică a vieţii creştine. Cubanezii profită din plin de această instruire pentru a-şi extinde serviciul. A fost aranjată o adunare publică entuziastă, la care au fost prezente 2.569 de persoane. Momentele importante ale acestui an au fost bine raportate de către servul filialei.

Creşterea activităţii de adunări publice a jucat un rol important pentru progres. Numărul de adunări publice ţinute, 2.136, este o creştere de aproximativ 80% faţă de anul trecut. În timpul anului s-a pus accentul pe adunările publice în aer liber, mai ales în parcurile publice. Rezultatele obţinute la aceste adunări au fost excelente. În legătură cu asta, un serv de grupă scrie: „toată săptămâna am lucrat din greu pentru a anunţa cuvântarea noastră publică din parc, împărţind invitaţii, precum şi făcând invitaţii verbale pentru a participa la adunarea noastră. Domnul ne-a binecuvântat eforturile. Peste 2.000 de oameni ne-au ascultat cuvântarea publică! Şi acum, după această adunare publică, mergând din uşă în uşă, mulţi oameni, atât catolici cât şi baptişti, ne-au felicitat pentru adunare şi ne-au întrebat când o vom ţine pe următoarea. Mulţi dintre ei s-au oferit să studieze cu noi. Toate acestea au rezultat într-o mare mărturie în onoarea şi gloria lui Iehova. Prezenţe de 400 şi 500 de persoane la adunările noastre publice din parcuri sunt foarte obişnuite. Fraţii, realizând importanţa activităţii adunărilor publice, au susţinut cu entuziasm această latură a serviciului. Timp de şase luni, o grupă a ţinut 59 de adunări publice, alta a ţinut 55 şi alta 54! Presa noastră a tipărit aproximativ 4.000.000 de invitaţii, în comparaţie cu cele 2.500.000 de anul trecut.

Numărul grupelor a crescut de la 91 la 121 şi ca urmare, au fost organizate două noi circuite. Unul dintre aceste circuite a fost organizat în provincia Pinar del Rio. Acum şapte ani, în această provincie exista un singur vestitor care să răspândească mesajul Împărăţiei; acum sunt 977 de vestitori, în 27 de grupe. Tocmai cum spunea Domnul: „din unul vor ieşi o mie”. Vestitorii din această provincie sunt în medie de unul la 400 de locuitori. Prima adunare din acest nou circuit a fost ţinută în oraşul Pinar del Rio. Oamenii din acel oraş, care gândiseră că sunt doar câţiva martori ai lui Iehova, au avut surpriza vieţii lor în după-amiaza de sâmbătă, la adunare, când au văzut toate străzile oraşului împânzite de vestitorii Împărăţiei ce foloseau pancarte şi invitaţii pentru a anunţa cuvântarea publică. O minunată mărturie a fost dată acolo. Servul grupei din acest oraş spune că oamenii de acolo încă mai vorbesc despre adunare. Ca un rezultat al adunării, numărul vestitorilor din grupa din Pinar del Rio a crescut de la 43 la 69.

La această adunare, un tânăr pionier a relatat o experienţă foarte interesantă. El a spus că înainte de a ajunge la o cunoştinţă a adevărului, nu putea nici să citească, nici să scrie. După ce a ajuns să cunoască adevărul, prin intermediul unei mărturii verbale şi a unei asocieri cu fraţii, el a văzut necesitatea intrării în serviciul de pionier. După ce a intrat în serviciul de pionier, el a început să înveţe să citească şi să scrie, pentru a putea fi mai bine echipat pentru serviciu. După ce a învăţat să citească, el a întâlnit un grup de persoane interesate în teritoriul său şi a început un studiu de carte cu ei. Ca rezultat al acestui studiu, 14 noi vestitori şi-au început serviciul şi un număr dintre ei au fost botezaţi la această adunare.

Încă două unităţi noi au fost organizate în teritoriul Havanei. În una dintre aceste noi unităţi, numărul vestitorilor a crescut de la 116 la 200 în şapte luni. Incluzându-i pe pionieri, în cele şase unităţi din teritoriul Havanei sunt acum mai mult de 850 de vestitori.

În timp ce aceste lucruri sunt scrise, aranjamentele de a trimite două grupuri de misionari din această ţară în alte două ţări de limbă spaniolă şi unde există o mai mare nevoie de lucrători, sunt completate. Unul dintre aceste grupuri a lucrat în Havana şi a făcut o lucrare excelentă în teritoriul lor. Nu numai că au ajutat pe mulţi care erau noi în serviciu, dar i-au ajutat şi pe mulţi dintre aceia care erau vestitori ocazionali să devină vestitori permanenţi. Celălalt grup a lucrat în oraşul Camaguey. De asemenea, ei au îndeplinit o lucrare excelentă. Când au ajuns pentru prima dată în Camaguey, exista acolo o grupă slabă de cinci vestitori. Acum Camaguey are o grupă puternică de 114 vestitori, precum şi 7 pionieri. Fraţii cubanezi au apreciat foarte mult ajutorul pe care l-au primit de la aceşti absolvenţi Gilead, şi le urează să aibă parte de binecuvântarea Domnului şi în noile lor repartizări.

Noul aranjament pentru pionieri a deschis calea multora de a intra în serviciul cu timp integral. De când noul aranjament a intrat în vigoare, s-au înrolat peste 150 de noi pionieri. În prezent, avem 372 de pionieri pe lista noastră, număr ce reprezintă 9% din numărul nostru mediu de vestitori pe an. Multe dintre grupe şi-au depăşit ţinta de 10% din vestitori înrolaţi ca pionieri. O grupă ce raportează 168 de vestitori, are 33 de pionieri, număr ce reprezintă 22% din numărul vestitorilor săi. Pionierii au exprimat o mare satisfacţie pentru noul aranjament. Ei simt că acum vor putea să îndeplinească noile cerinţe, precum şi să aibă grijă de nevoile lor financiare.

Un număr de fraţi au fost arestaţi în acest an. În Mayarí au fost arestaţi 17 fraţi pentru că au ţinut adunări publice fără permisiunea primarului local. O bună mărturie a fost dată la proces de aceşti fraţi. Aceşti fraţi au fost eliberaţi când procesul s-a încheiat în favoarea noastră. În La Palma, patru fraţi au fost arestaţi şi trimişi la închisoare pentru patru luni de către un judecător cu prejudecată. Din moment ce nu există drept de apel la acest tribunal, singura posibilitate pe care fraţii o aveau era de a cere să le fie acordată o amnistie sau o graţiere. Această amnistie nu le-a fost acordată. Aşa că fraţii au profitat de întemniţarea lor pentru a le pune mărturie deţinuţilor din închisoare. Lor li s-a permis, de asemenea, să ţină un studiu săptămânal al Turnului de Veghere şi să-i invite pe deţinuţi să participe. În plus, ei au avut şi şansa de a ţine o serie de adunări publice în interiorul închisorii. Ca şi în anii trecuţi, multor fraţi li s-au dat sentinţe scurte de închisoare, deoarece s-au abţinut să voteze. În timp ce nu se amestecă şi nu sfătuiesc împotriva votării altor persoane, aceşti fraţi cubanezi se abţin să voteze, la fel ca şi servii consacraţi ai lui Iehova, din ţările unde votul nu este obligatoriu.

Vestitorii de aici, din Cuba, îi mulţumesc Domnului pentru multele ocazii ce le-au fost acordate pentru a extinde închinarea lui Iehova printre locuitorii acestui teritoriu. În unitate, ei vor continua să meargă înainte împreună cu fraţii lor şi în alte teritorii, pentru a-i cânta laude lui Iehova printre naţiuni.

COREEA

Este bine să auzim din nou despre fraţii noştri coreeni şi să-i ajutăm să se organizeze pentru serviciul Împărăţiei. În 1939, lucrarea în Coreea a fost total întreruptă, când japonezii i-au arestat pe mulţi dintre fraţi şi i-au dus în lagăre de concentrare. În special în Coreea, gărzile japoneze foloseau cătuşele cu cruzime, răsucind braţele fraţilor pentru a-i forţa, dacă era posibil, să se închine împăratului. Faptul că mulţi au murit în închisoare este o mărturie a credinţei lor în Iehova, care singur poate să ofere viaţă veşnică. La sfârşitul războiului şi predarea forţelor japoneze, fraţii ce mai rămăseseră în viaţă în detenţie au fost eliberaţi.

Mulţi dintre fraţii coreeni au crezut că poarta spre corabia antitipică fusese închisă deja şi că ei trebuiau doar să aştepte răsplata credincioşiei, dar auzind despre expansiunea continuă a lucrării de laudă, ei şi-au exprimat imediat nerăbdarea de a avea şi ei o parte în aceasta. Astfel, peste 20 de fraţi s-au unit într-un grup de studiu săptămânal şi alţii noi arată adeseori interes în lucrare. De la război, au mai fost botezaţi încă 38 de noi fraţi şi activitatea a continuat, în ciuda faptului că vestitorii nu au mai putut comunica cu Societatea până de curând. Se trimit stocuri de literatură fraţilor din Coreea şi s-au făcut aranjamente pentru traducerea unei noi publicaţii în coreeană. Fraţii din Coreea îi mulţumesc bucuroşi lui Iehova pentru că i-a trecut în siguranţă prin încercările trecutului, spre uşa deschisă a serviciului, care este înaintea lor.

CIPRUImperiul Britanic controlează insula Cipru ca pe o colonie. Ciprul are o populaţie de 350.000 de oameni vorbitori de limba greacă.

Biserica Ortodoxă Greacă încearcă să-şi menţină influenţa asupra poporului ca în timpurile de odinioară, iar comunismul încearcă din greu să-i îndepărteze pe oameni de biserică. În timp ce aceste două facţiuni luptă una împotriva alteia, după cum o fac şi în Grecia, martorii lui Iehova continuă să predice Evanghelia Împărăţiei, singura speranţă a lumii.

Anul trecut de serviciu în Cipru a fost cel mai bun de până acum. O nouă filială a fost stabilită pe insulă în acest an, pentru a se supraveghea mai de aproape activitatea de acolo. Acest lucru a avut ca rezultat o creştere foarte frumoasă. S-au organizat două noi grupe; acum avem un total de şapte. A existat o creştere de 60% a numărului vestitorilor şi a fost atins un nou record de 86 de persoane care servesc interesele Împărăţiei. Peste 10% dintre vestitori sunt pionieri; vedem aşadar că fraţii au avut un început bun. Servul filialei a trimis un raport foarte interesant, care arată adevărata opoziţie pe care Biserica Greacă o arată împotriva veştilor bune ale Împărăţiei. Ei ar trebui să ştie până acum că nu este înţelept să lupte împotriva lui Dumnezeu şi a organizaţiei sale.

Vizitele servului pentru fraţi au constituit un ajutor pentru grupe şi este interesant de observat că el a urmat calea pe care Paul şi Barnaba au însemnat-o când au servit, într-o însărcinare similară, în Cipru, în zilele bisericii timpurii. Ei au pornit din oraşul Salamis şi s-au oprit în câteva locuri de-a lungul coastei, până ce au ajuns la oraşul Paphos (Fapte 13:4-6). Astfel şi servul pentru fraţi, a pornit dintr-un oraş de la marginea ruinelor Salamis-ului şi a servit grupa de acolo; a vizitat alte două grupe de-a lungul coastei şi în final s-a oprit la grupa din Paphos, înainte de a merge în interior. Timpul a fost folosit foarte bine, cu peste 2.000 de broşuri plasate în două zile de serviciu.

Insula a mai servit şi ca un refugiu pentru trei absolvenţi Gilead din Orientul Apropiat: un absolvent englez de la Gilead, care a fost deportat din Egipt, şi ceilalţi doi servi americani de la Gilead expulzaţi din Grecia. Ciprul era singurul loc în care puteau să meargă fără să se întoarcă în Statele Unite sau în Anglia. Acum, patru dintre ei sunt cu noi.

Aceşti fraţi au fost de ajutor în lucrarea de expansiune şi după cum era de aşteptat, am întâmpinat multă opoziţie din partea bisericii. Acest lucru s-a întâmplat mai ales la adunările noastre de circuit, unde mulţi copii de vârstă şcolară au fost trimişi de către profesorii lor religioşi să ne creeze neplăceri. Ei au iscat o mare gălăgie în afara sălii în timpul cuvântării publice, lovind în cutii de tinichea, fluierând, urlând, cântând cântece religioase şi aruncând pietre, şi chiar purtând pancarde-sandwich în faţa sălii. Oricum, în interior, vorbitorul nu a fost deranjat de zgomot şi peste 300 de oameni au ascultat cuvântarea până la sfârşit. Mai târziu s-a făcut un protest la poliţie şi la autorităţile şcolii, acestea pornind o investigaţie pentru a vedea cine erau copiii implicaţi, pentru a-i exmatricula. Nici un copil nu a fost exmatriculat, dar s-a dat o mare mărturie pentru toate şcolile în timpul investigaţiei şi copiii au fost instruiţi să nu ne mai deranjeze vreodată. Ziarele au publicat articole despre adunare, adăugându-se astfel la mărturia dată. Unul din ziarele influenţate de biserică, desigur că a vorbit despre acest lucru într-un mod părtinitor. Ei au trebuit, după cum cere legea, să retipărească o scrisoare de la Societate şi să spună adevărul despre ce s-a întâmplat.

Ca rezultat al creşterii activităţii de predicare, Biserica Ortodoxă a trimis o circulară împotriva martorilor lui Iehova. Aceasta a fost chiar publicată în multe din cotidianele de pe insulă. Au fost trimise copii tuturor bisericilor şi citite în ele; au fost trimişi copiii să le împartă din uşă în uşă şi să le lipească pe ziduri, pe stâlpii de telefon şi să le distribuie, în general, peste tot. Toate acestea s-au întors împotriva Bisericii, deoarece oamenii, care nu auziseră de martorii lui Iehova, nu ştiau ce se întâmplă şi au vrut să ştie cine erau aceştia. Acum, fiecare ascunziş sau colţ al insulei ştie ceva bun sau rău despre martorii lui Iehova, datorită acestei reclame şi a laudei extinse din partea fraţilor.

Deşi insula a fost bine acoperită cu literatură şi înainte, Societatea a hotărât să distribuie broşuri în greacă oamenilor, astfel încât să poată citi ei înşişi despre noi, acum că această curiozitate apăruse. La adunarea sus menţionată, s-a anunţat o campanie cu broşuri de patru luni în timpul verii şi s-a stabilit o normă de 70.000 de broşuri. Mulţi s-au îndoit că atâtea broşuri ar putea fi distribuite într-un timp atât de scurt, când anul trecut fuseseră plasate doar 12.000 de bucăţi de literatură. Oricum, Domnul a binecuvântat din plin această campanie, pentru că, atunci când s-a terminat, peste 72.000 de broşuri erau în mâinile oamenilor. Acum, mulţi dintre cei care nu ne-au citit literatura niciodată înainte, au făcut asta din curiozitate şi mulţi au spus că „această literatură nu este rea”; „tot ce spun ei este purul adevăr” şi comentarii similare favorabile. Unii dintre aceşti oameni s-au simţit atraşi de organizaţie şi se speră că în curând ei ni se vor alătura.

O altă părere despre cât de eficientă a fost această campanie cu broşuri poate fi văzută în faptul că atunci când Sinodul Bisericii Ortodoxe din Cipru a ţinut o adunare, unul dintre subiectele discutate a fost activitatea martorilor lui Iehova. Următoarea declaraţie a Sinodului, publicată în ziarul Libertatea din 14 iulie 1948 dezvăluie: „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Cipru, întrunit luni şi marţi (...) Sfântul Sinod a luat notă de propaganda anti-ortodoxă a adepţilor lui Iehova şi a hotărât să ia măsuri sigure împotriva lor”.

Mai târziu, în aceeaşi săptămână în care Sinodul comunicase această afirmaţie presei, doi dintre absolvenţii Gilead au fost invitaţi la palatul arhiepiscopului ca să poarte o discuţie despre „treime” cu unul dintre teologi, discuţie ce a fost cerută şi aranjată de o persoană de bine influentă. Preotul teolog s-a chinuit mult să stabilească, la începutul discuţiei, faptul că biserica a acceptat tradiţiile părinţilor aşa cum au fost ele arătate de diferitele Sinoade din trecut şi că el, chiar dacă ar vedea că Biblia arată altceva, tot ar susţine tradiţiile bisericii. Şi fără îndoială, el făcea acest lucru. Când s-a citit Coloseni 1:15 el a exclamat imediat: „aceasta este erezia lui Arius!” S-au mai prezentat multe alte scripturi, dar toate au fost acoperite de către preotul ce susţinea că acesta era modul în care noi interpretăm Scripturile, dar biserica prin tradiţia ei o interpretase diferit, în sensul că ar exista o Treime. Aceasta este aceeaşi biserică care pretinde că Barnaba, un cipriot şi tovarăş al lui Pavel, au fost primii săi arhiepiscopi! Bine a vorbit Isus despre aceşti Farisei ai zilelor noastre, în Matei 15:3,6-9 (A.S.V.): „voi aţi făcut fără valoare cuvântul lui Dumnezeu din cauza tradiţiei voastre”. Din păcate, persoana de bine a luat partea preotului şi a ales fabulele tradiţiei în locul adevărurilor pure ale Cuvântului lui Dumnezeu, ca ghid al său - 2Tim. 4:3,4.

Acum rămâne de văzut ce plănuieşte biserica să facă împotriva poporului Domnului, care cu siguranţă, nu vor sta şi aştepta. Nu! S-au făcut aranjamente pentru o mare campanie de adunări publice încă de la începutul noului an de serviciu şi toate grupele să ţină cuvântări în toată insula. Această latură a serviciului este cea mai eficientă în Cipru, deoarece un mare număr de oameni sunt analfabeţi. Biserica deja şi-a exprimat părerea, spunând că ei vor tolera ca noi să împărţim literatură, dar nu vor accepta ca noi să ţinem cuvântări pentru a-i înşela pe oamenii neînvăţaţi (oameni pe care, la o adică, ea i-a ţinut analfabeţi, deoarece ea controlează şcolile) şi că ne va distruge ca şi în vechime.

Astfel, anul de serviciu viitor se anunţă a fi unul foarte interesant. Noi îi suntem recunoscători Domnului pentru creşterea pe care El ne-a dat-o anul trecut şi suntem siguri că anul viitor va vedea mai multe „alte oi” strânse în staul.

CEHOSLOVACIAAnul de serviciu ce tocmai a trecut a fost unul bogat pentru martorii lui Iehova din Cehoslovacia, dar a însemnat şi schimbări în domeniul

politic şi economic pentru oamenii din această ţară. Aceste schimbări din ţară au însemnat, de asemenea, vremuri agitate pentru servii Domnului, dar, în ciuda luptelor grele şi a diferitelor dificultăţi, perioada a fost una destul de fericită. Adunările de circuit au constituit o adevărată împrospătare şi un stimulent atât pentru grupe ca un întreg, cât şi pentru fraţi. Au existat multe persoane de bine nou interesate, care au îndrăznit să facă primii lor paşi în lucrarea de teren la aceste adunări şi după fiecare adunare din circuit s-a văzut o activitate mai mare.

Cehoslovacia a atins un nou record de 1991 de vestitori şi în medie, a fost o creştere de 25% în numărul vestitorilor ce servesc interesele Împărăţiei de pe întreg cuprinsul ţării. Una din marile dificultăţi din timpul anului a fost aprovizionarea fraţilor cu literatură. A fost o criză generală de hârtie în ţară, deoarece Cehoslovacia a preferat să-şi vândă hârtia în afara ţării decât cumpărătorilor locali. Oricum, Brooklyn-ul a putut trimite cantităţi însemnate pentru a ajuta în această perioadă dificilă. O lucrare excelentă se face în serviciul de vizite ulterioare. S-au făcut cu aproximativ 30.000 mai multe vizite ulterioare în timpul anului decât în cel precedent şi se conduc în mod regulat 613 studii de carte. Adunările publice au jucat şi ele un rol important în punerea mărturiei.

Minunatul progres în proclamarea Împărăţiei bineînţeles că a aţâţat clerul şi servul Filialei din Praga ne dă un raport interesant despre cum se simt ei şi despre ceea ce fac.

În luna septembrie când servul filialei a calculat normele pentru această ţară, în noul an de serviciu - care trebuiau să fie cu 10% mai mari decât mediile obţinute în anul abia terminat - el şi-a pus întrebarea: „vom fi oare capabili să atingem ţinta propusă?” Cât de satisfăcător este să vedem din rapoartele de serviciu pe teren că ţinem pasul lună de lună şi să experimentăm bucuria reuşitei la sfârşitul anului de serviciu, ştiind nu numai că am atins ţinta propusă, dar am obţinut o creştere de 25%!

Lucrarea de proclamare în Slovacia, ca şi în anii anteriori, a întâmpinat o mare opoziţie în timpul ultimului an din partea clerului religios, care a pus multe piedici pe calea predicării Evangheliei.

În timpul celui de-al doilea război mondial, în timpul guvernării prelatului romano-catolic Tiso, martorii lui Iehova erau consideraţi comunişti de către preoţimea din Slovacia, ca în toate celelalte ţări care erau sub influenţa nazismului german. Martorii lui Iehova au fost forţaţi să lucreze subteran în perioada aceasta, când ei îndeplineau lucrarea de propovăduire, „această Evanghelie” încredinţată lor, prin alte mijloace şi cu mari dificultăţi. Când ostilităţile au încetat între naţiuni şi republica cehoslovacă a primit o nouă viaţă, autorităţile slovace au permis începerea activităţii Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor Bibliei, care este servul martorilor lui Iehova, şi fraţii au fost din nou liberi să-şi exercite dreptul închinării adevărate. Lucrarea evanghelică neobosită şi zeloasă a acestei grupe de adevăraţi servi ai lui Dumnezeu a fost un ghimpe în coasta clerului slovac, care a publicat articole calomniatoare împotriva martorilor Celui Prea Înalt, mai mult decât frecvent în ziarele lor. Se pare că rapoartele lor denaturate şi adesea pur inventate, au trezit atenţia oamenilor cinstiţi şi au deschis ochii multora să recunoască adevărurile de netăgăduit ale Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea, preoţimea a recurs la o altă armă. Aşa cum în timpul războiului i-au descris pe martorii lui Iehova ca fiind comunişti, aşa încearcă acum să convingă pe autorităţile responsabile din această ţară, că martorii lui Iehova sunt împotriva regimului comunist şi că ei susţin elementele de dreapta din republică.

Preoţimea din Slovacia cunoaşte foarte bine atitudinea acestei comunităţi iubitoare de pace a martorilor lui Iehova, care nu se implică în politică şi ştiu de asemenea foarte bine, că martorii lui Iehova nu aspiră la puterea politică în nici o naţiune. Dar despre preoţime se poate spune chiar contrariul. Acuzaţiile lor sunt doar pretexte false făcute intenţionat, adevăratul lor motiv fiind de a reduce la tăcere vestirea Evangheliei. Aceste acuzaţii false au păgubit mult lucrarea de proclamare a Împărăţiei în Slovacia, în ultimele luni şi fraţii se află într-o situaţie foarte dificilă. Liderii religioşi luptă împotriva lui Dumnezeu şi adună tot mai multă vină şi responsabilitate peste mulţimea nelegiuirii lor.

Martorii lui Iehova din Cehoslovacia sunt conştienţi de obligaţiile lor în timpul sfârşitului acestei lumi vechi şi sunt hotărâţi să continue în acest serviciu binecuvântat, oricare ar fi dificultăţile. Ei vor continua să propovăduiască Evanghelia şi să-i viziteze pe toţi oamenii ce doresc să înveţe adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Ei ştiu că un serviciu persistent şi credincios le garantează mântuirea şi serveşte la izbăvirea altora.

Nu putem încheia acest raport fără să ne exprimăm mulţumirea pentru darurile trimise de fraţii din Statele Unite şi Canada tovarăşilor lor vestitori din Cehoslovacia. În timpul iernii am primit 300 de pachete CARE de hrană, care au fost folosite în primul rând pentru a-i ajuta pe pionieri şi pe membrii familiei Bethel şi de asemenea şi pe vestitorii nevoiaşi ai grupei. Mai târziu, a sosit un al doilea transport conţinând mai mult de 5 tone de haine, lenjerie şi încălţăminte. Din nou, lucrătorii cu timp integral au fost amintiţi primii, dar o mare cantitate de haine a ajuns şi la alţi vestitori credincioşi din grupe. Profităm de această ocazie pentru a trimite călduroasele noastre mulţumiri tuturor celor care au donat toate acestea, aşa cum sunt exprimate în toate scrisorile de mulţumire primite la filială din partea destinatarilor recunoscători.

Anul care tocmai a trecut a fost un alt an de creştere în cel mai sublim serviciu ce a fost vreodată acordat omenirii. Începem noul an cu speranţa fierbinte că, prin mila Domnului, lucrarea de vestire a numelui sfânt al lui Iehova nu va fi încetinită, ci va primi măsura deplină a binecuvântării Sale.

DANEMARCAAcesta a fost un timp fericit, dar şi ocupat, pentru toţi fraţii din Danemarca. S-a făcut un progres remarcabil în lucrarea pe teren din

timpul anului şi ţara s-a bucurat de o creştere de 17% în numărul vestitorilor. Acest lucru a fost datorat adunărilor de circuit şi de district care s-au ţinut în timpul anului. Fraţii au primit instrucţiuni excelente şi au devenit vestitori mai calificaţi, mânuind „sabia spiritului” cu o

mai mare eficienţă. Orele petrecute pe teren au crescut în mare măsură, cu peste 29%, vizitele ulterioare au sărit de la 112.144 la 137.200 şi studiile de carte de la 863 la 1.023. Toate acestea au avut un efect impresionant asupra interesului nou care a fost manifestat în Danemarca în timpul anului, când mulţi oameni au luat poziţie de partea Domnului. Servul filialei scoate în evidenţă câteva puncte referitoare la lucrarea de vestire din Danemarca şi pe care cititorii Cărţii Anuale le vor găsi interesante.

În legătură cu îmbunătăţirea lucrării în general, un aspect merită să fie menţionat. În Danemarca, iulie este marea lună a sărbătorii şi de obicei numărul vestitorilor a scăzut foarte mult. A fost o sărbătoare nu numai în lucrul material dar, în cazul multora şi de la mărturie. De exemplu, în iulie 1946 şi 1947 numărul vestitorilor a scăzut la 2.396 şi respectiv la 2.381. În consecinţă, s-a sugerat în Informatorul de anul acesta că sărbătorile înseamnă libertate de la lucrul material şi astfel, ni se oferă mai multe ocazii de a proclama „această Evanghelie a Împărăţiei”. Ca rezultat am avut 3.177 de vestitori pe teren, o creştere cu 796 faţă de anul trecut, şi numărul de ore a sărit peste 13.000 lunar.

La Cină au asistat 4.550 de persoane, faţă de 3.961 anul trecut şi 263 s-au împărtăşit din simboluri. Unul câte unul, cei unşi mor şi sunt schimbaţi „într-o clipă, într-o clipire de ochi”.

La adunarea de district din iunie, am atins un nou record de 4.148, la adunarea publică de duminică după-amiaza şi seara au fost prezenţi 3.834. La această adunare s-a pus accentul în special pe serviciul de pionierat şi în special pe faptul că numărul redus de ore pe lună, respectiv 120 sau 1.400 pentru întregul an, a făcut posibil ca mai mulţi fraţi să ia parte la această latură a lucrării, chiar dacă au şi altă ocupaţie. Ca rezultat, mai mulţi fraţi ca înainte şi-au oferit serviciile în ultimele două luni, astfel încât în august, incluzând 9 pionieri de vacanţă, am atins un nou record de 113 pe teren, în comparaţie cu o medie de 64 pentru acest an. Recordul de anul trecut a fost de 53de persoane şi media de 32 de persoane. În timpul lunilor de sărbătoare, 32 de fraţi au participat la lucrare ca pionieri de sărbători.

Este minunat să te gândeşti la toate adunările publice ţinute pe întregul glob, în care organizaţia a subliniat acelaşi mesaj. Acestea trebuie să fi avut o mare influenţă asupra străinilor prezenţi, care sunt, fără îndoială, pregătiţi să-i întâmpine cu mai multă bunăvoinţă pe martorii lui Iehova, când aceştia îi vor căuta mai târziu. Anul acesta am avut 1.237 de adunări publice, faţă de 1.082 în anul anterior şi asta dă o medie de 8 adunări pentru fiecare din cele 158 de grupe din ţară. Fără îndoială că prezentarea accentuată a mesajului într-un mod ordonat, biblic şi logic constituie un mare ajutor pentru oamenii de bine. Astfel, noi trăim într-o zi în care experimentăm împlinirea profeţiei lui Zaharia: „aşa vorbeşte Iehova al oştirilor: în zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, şi-i vor zice: vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!”.

În timpul anului, un alt grup de 5 fraţi au fost chemaţi la Gilead, spre marea lor bucurie. Trei dintre ei erau de la micul nostru birou şi doi dintre servii pentru fraţi şi nu a fost o treabă uşoară să-i înlocuim. Oricum, Domnul a avut grijă să se găsească tot ajutorul necesar şi noi am fost bucuroşi că fraţii noştri au avut şansa de a merge la Gilead, pentru a se pregăti în vederea expansiunii lucrării Împărăţiei. Nu există nici o îndoială că a fost îngrijirea Domnului ca şcoala Gilead să fie bine organizată, astfel încât sute de tineri fraţi şi surori să fie mai bine pregătiţi în a duce mesajul până la marginile pământului. Rugăciunile noastre sincere se ridică continuu spre Iehova pentru a binecuvânta şcoala şi pe toţi locatarii acelui loc binecuvântat.

Mărturia stradală a continuat regulat de-a lungul anului şi multă literatură se distribuie pe această cale. În acelaşi timp, se face şi o minunată publicitate revistelor, ceea ce ne ajută în lucrarea din uşă în uşă. În prezent, situaţia hârtiei este foarte dificilă, dar noi sperăm, cu ajutorul Domnului, că vom putea să strângem destule rezerve pentru anul ce vine.

Fie ca binecuvântările lui Iehova să continue asupra voastră şi a tuturor colaboratorilor voştri; familia Bethel mă roagă să vă transmit dragostea şi călduroasele lor salutări. Împreună cu psalmistul, noi vom striga: „binecuvântat să fie Iehova Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul care face lucruri minunate”.

REPUBLICA DOMINICANĂOamenii din insula Santo Domingo sunt foarte religioşi; totuşi unii dau atenţie mesajului Împărăţiei şi îl proclamă. În timpul anului s-a

obţinut o creştere excelentă, dar nu fără opoziţia obişnuită din partea Ierarhiei. Aceste ţări catolice nu vor ca oamenii lor să citească Biblia, căci, dacă o fac, ei vor renunţa curând la tradiţiile oamenilor. Partea mai mare a activităţii martorilor lui Iehova în Republica Dominicană a avut loc în trei oraşe: Ciudad Trujillo, Santiago şi San Pedro de Macorís. Absolvenţii Gilead se găsesc în fiecare din aceste trei oraşe şi organizaţii de grupă au fost înfiinţate. Se speră că în timpul anului, vestitorii vor putea pătrunde în teritorii noi şi treptat, să răspândească adevărul în toată insula. Aceasta cere timp, dar, prin mila Domnului, „alte oi” vor fi găsite. Servul filialei ne dă nişte informaţii suplimentare interesante despre ce se întâmplă în această insulă din Caraibe.

Acum trei ani au sosit primii absolvenţi Gilead în acest teritoriu pentru a începe punerea mărturiei. Înainte de acest moment, lucrarea de mărturie nu era cunoscută aici. Curând după aceea au sosit mai mulţi fraţi de la Gilead şi până acum sunt 18 care lucrează şi un birou de filială funcţionează de mai bine de doi ani. Creşterea a fost lentă, dar constantă. În timpul ultimului an de serviciu, creşterea a continuat, deşi nu aşa de rapid ca în unele ţări. Vorbind numai de fraţii localnici şi excluzând misionarii de la Gilead, au fost în medie 110 vestitori care au lucrat în fiecare lună a anului trecut, dintre care 6 erau pionieri. Aceasta este o creştere de la o medie lunară de 40 vestitori în anul anterior, dintre care 2 erau pionieri.

Progresul se vede în faptul că se poate conta tot mai mult pe fraţii localnici şi că aceştia îşi măresc activitatea individuală. Prin mila lui Iehova, lucrarea de mărturie s-a stabilit pe temelii solide şi sănătoase, şi conform voinţei Sale, va creşte, astfel încât, din ce în ce mai mulţi să se alăture în cântarea laudelor Sale pentru justificarea Numelui Său!

Pentru a continua lucrarea de mărturie, mai ales în oraşele din interior, este nevoie de mai mulţi pionieri. Noul aranjament pentru ca pionierii să împlinească şi o activitate laică este, în mod evident, o îngrijire a Domnului şi mulţi dintre fraţii de aici, înţelegând care sunt privilegiile lor, găsesc că este posibil să fie atât pionieri, cât şi gospodine, tâmplari sau contabili. Acum, când scriem aceste lucruri, avem 9 pionieri şi vom începe noul an de serviciu cu 12. Sperăm că va fi posibil pentru aceşti fraţi, să continue mărturia în oraşele din interior, unde lucrarea nu a fost încă făcută în mod eficient.

Deşi plasamentele noastre de cărţi şi broşuri au scăzut, au rămas totuşi destule pentru a-i face pe religionişti să se plângă. Un lucru tipic pentru articolele din presa catolică este următorul, publicat sub titlul: „Pericol de moarte! Martorii lui Iehova! Nu atingeţi!” Articolul continuă: „Pericol de moarte! Vezi acest lucru scris pe instalaţiile electrice. Eu aş pune acest semn pe pragul caselor protestanţilor. Am să vă arăt unul dintre aceste pericole: cel mai de temut cult protestant şi cel mai periculos, este acela al martorilor lui Iehova. Ascultaţi adevărata istorie (...) fondatorul lor a fost un negustor american pe nume Charles Taze Russel. Secta lor a fost alungată din Statele Unite, deoarece a

fost considerată ca fiind antisocială şi şi-a înfipt rădăcinile în Mexic (…) doctrinele ei sunt cu adevărat antisociale, otrăvitoare şi un pericol pentru naţiuni (...) ei produc adevărate ravagii în public şi lansează cele mai violente atacuri împotriva catolicismului şi cele mai grosolane jigniri împotriva Papei (...) Catolici! Alertă! Nu atingeţi! Pericol de moarte!”

O serie de cuvântări semi-publice despre Biblie au fost ţinute într-un mic oraş, unde un frate local a avut, timp de câteva luni, o activitate binecuvântată. Prezenţa a fost bună în toate privinţele. În timpul celei de-a doua cuvântări, preotul local îşi conducea Jeep-ul în sus şi în jos în faţa locului de adunare, pentru a demonstra cât de intolerantă şi bigotă este biserica catolică şi pentru a-i alunga pe oameni. La sfârşit a avut destul curaj să oprească şi să avertizeze că vorbirea a fost „foarte proastă”, dar oricum, mulţimea a rămas şi a ascultat „Adevărul despre Martorii lui Iehova”, după cum se intitula cuvântarea. Această procedură a fost repetată de către „părintele” copilăros şi la cuvântările următoare, dar prezenţa a continuat să crească până ce a atins ţinta de 100 persoane în acest mic oraş. Oraşul a fost lucrat şi multă literatură a fost plasată. Ca rezultat al activităţii fratelui local, un numărul de opt localnici nou interesaţi au luat parte în această activitate, fiind prima lor mărturie. Toate acestea au fost prea mult pentru preot, care şi-a notat numele tuturor celor din public pe care i-a recunoscut, şi săptămâna următoare, toţi ce lucrau pentru guvern şi-au pierdut slujbele.

În timpul ultimilor ani în care lucrarea a fost făcută, aceasta a constituit pregătirea terenului pentru punerea fundaţiei. Studiile de carte şi lucrarea din uşă în uşă au fost metodele principale. Există multe experienţe în legătură cu prima plasare, vizitele ulterioare succesive şi studiile de carte; şi în sfârşit, încă o „altă oaie” este adusă în turmă, ca un vestitor al Împărăţiei Păstorului Cel Bun.

Până acum, a fost necesar să fie folosiţi ca servi în grupe, în cea mai mare parte, fraţii de la Gilead. Totuşi fraţii locali au progresat până acolo că ei au devenit din ce în ce mai calificaţi, din punct de vedere scriptural, pentru aceste responsabilităţi. Şcoala Teocratică este continuată la fel ca în alte părţi ale globului şi fraţii, atât tineri, cât şi bătrâni, ţin cuvântări vii şi concise de 6-8 minute.

Noul an de serviciu este aşteptat cu nerăbdare şi cu speranţa că toţi fraţii din Republica Dominicană pot „înainta spre maturitate” şi că ei vor ţine întotdeauna pasul cu creşterea luminii Împărăţiei, astfel încât să ne eliberăm de responsabilitatea ce cade asupra noastră, deoarece am auzit „cântarea laudei lui Iehova printre naţiuni!”

EGIPTO filială nou stabilită în Egipt, împreună cu toţi fraţii de acolo, se bucură de expansiunea ce a avut loc în timpul anului de serviciu 1948.

Expansiunea nu a avut loc fără opoziţie. Biserica Ortodoxă Greacă a fost foarte nemulţumită de progresul făcut şi a încercat să oprească mesajul. Ziarele greceşti nu sunt independente sau libere, ci se află sub controlul sever al ierarhiei greceşti. Această organizaţie religioasă a început o campanie de cuvântări publice în biserici, împotriva martorilor lui Iehova, acuzându-i că ar fi comunişti sau sionişti şi ziarele au publicat aceste afirmaţii false. Campania s-a ţinut chiar şi în unele şcoli ce se află sub controlul Ierarhiei greceşti şi unii din copiii martorilor lui Iehova au fost daţi afară. Ierarhia Ortodoxă Coptică (Creştină Egipteană) nu este nici ea mai bună şi nici Biserica Catolică din Egipt; ci toate şi-au ales ca ţintă pe martorii lui Iehova. Toată această opoziţie a aţâţat publicul şi acum ei vor să audă mai multe. Campania de adunări publice a avut succes şi 130 au fost ţinute de către fraţi în diferite limbi: arabă, greacă, franceză, italiană şi engleză. Toate aceste limbi au complicat, într-o anumită măsură, activitatea de predicare, dar martorii lui Iehova ştiu că Evanghelia trebuie propovăduită tuturor naţiunilor şi în toate limbile. Servul filialei ne dă un raport interesant despre unele lucruri cu care fraţii trebuie să lupte. Oricum, ei nu sunt descurajaţi, ci se bucură de o creştere de 41% şi de un nou record de 117 vestitori.

Îi mulţumim Dumnezeului Cel Prea Înalt pentru că ne-a oferit privilegiul de a-L servi şi pentru binecuvântările abundente şi bogate din timpul acestui an de serviciu. Filiala egipteană a împlinit primul ei an de existenţă. Într-adevăr, binecuvântările de aici au dovedit încă o dată că vizita de anul trecut a preşedintelui Societăţii, fratele N.H. Knorr, însoţit de secretarul său, fratele M.G. Henschel şi stabilirea unei filiale în acest teritoriu, a fost o îngrijire graţioasă a Tatălui nostru ceresc, care nu-şi uită niciodată copiii.

Punctul culminant al binecuvântărilor lui Iehova a fost la sfârşitul anului de serviciu, care s-a încheiat cu adunarea de district ţinută în Alexandria în 20-22 august, la care au fost prezenţi fraţi din multe părţi ale Egiptului. Acolo se putea vedea clar binecuvântările lui Iehova pe chipurile lor, exprimată prin unitatea, frăţia, zelul şi bucuria fraţilor. Dar şi bucuria noastră a fost mare, căci 15 persoane şi-au simbolizat consacrarea prin cufundare în apă, în timpul adunării. Fraţii, de asemenea, au fost foarte încântaţi când, la sfârşitul adunării de district, au auzit raportul activităţii de teren din ultimele 11 luni, raport ce a arătat o mare creştere faţă de anul anterior.

Un efort al lui Satan de a opri proclamarea Împărăţiei lui Christos a fost următorul: Când comanda pentru cartea Să fie Dumnezeu adevărat în arabă a ajuns aici în Egipt, ea a fost trimisă, ca şi toate expedierile anterioare, la Ministerul de Interne (Departamentul de Cenzură) pentru a fi examinată. Cenzorul, un musulman, după examinare, a ordonat să lase cărţile să treacă; dar un alt cenzor, un copt (creştin egiptean), care predică într-o organizaţie protestantă, şi cu care discutasem despre doctrina „treimii” cu mult timp în urmă, a intervenit şi a mers direct la directorul Departamentului de Cenzură, care era de asemenea un copt, al cărui tată a fost preot şi al cărui frate este acum preot. Fiind împotriva adevărului, el i-a vorbit directorului împotriva noastră, spunând că noi avem cărţi sioniste, deoarece ele conţin numele „Iehova” şi sunt împotriva religiei, deoarece aceste cărţi, a spus el, nu susţin doctrina „trinităţii”. Atunci, directorul nu a aprobat eliberarea publicaţiilor noastre.

După aceasta, cărţile au fost date altor cenzori musulmani pentru a fi examinate. Unuia dintre aceşti cenzori i-a plăcut să citească din cartea Să fie Dumnezeu adevărat, şi în particular capitolul „Există o Treime?” El i-a invitat şi pe alţii şi apoi le-a explicat argumentele pe care le conţinea acest capitol, dovedind că doctrina „trinităţii” nu era susţinută de Biblie. După cum se ştie, musulmanii nu cred într-un Dumnezeu trinitar. După examinare, cenzorii au făcut un raport către director. Când ne-am dus din nou să-l vedem pe director, el ne-a spus că se vor trimite cărţile unui comitet special de cenzori pentru a fi examinate. Dar, până în acest moment, nu ni s-a dat nici un răspuns sigur. Această problemă a cenzurării cărţilor a făcut ca o mare mărturie să fie pusă tuturor celor din Ministerul de Interne.

Din cauza situaţiei existente acum şi aici datorită situaţiei din Palestina, o oarecare teamă şi nervozitate domneşte printre oameni, de un timp. Au avut loc câteva arestări ale fraţilor şi surorilor în timp ce ei mergeau pe la casele oamenilor şi fraţii şi surorile au fost aduşi la secţiile de poliţie. Ofiţerii de poliţie, după examinarea problemei, i-au eliberat. Satan Diavolul, duşmanul lui Dumnezeu şi al oamenilor, a fost înfrânt în eforturile sale de a-i speria pe vestitori şi de a opri proclamarea Împărăţiei lui Dumnezeu sub Christos. Minunatul raport al fraţilor noştri de aici, din această ţară a Nilului, dovedeşte că braţul protector şi călăuzitor al lui Iehova a fost asupra poporului Său, ajutându-i în serviciul lor şi conducându-i triumfător spre ţinta dorită, de a le aduna pe „alte oi” ale Domnului.

Noi avem încredere în Iehova şi în Isus Christos, Regele nostru şi în faptul că anul de serviciu 1949 va aduce o creştere mai mare şi o mărturie mai puternică pentru numele, Cuvântul şi Împărăţia lui Iehova Dumnezeu, prin eforturile noastre continue în „a cânta laudele Sale printre naţiuni”.

EL SALVADOREl Salvador, literar vorbind, înseamnă „Salvatorul”. Totuşi, religia catolică nu a salvat nici pe oameni, nici această ţară de nenorocirile

care se întâmplă în lume. Religia a fost mai degrabă o adevărată pacoste pentru creşterea acestei ţări în lupta ei pentru supravieţuire, storcând până la ultima sutime resursele celor săraci şi nevoiaşi pentru a se îmbogăţi ea însăşi. Atunci, nu este de mirare că mulţi oameni îi etichetează pe preoţii religioşi drept „paraziţi”. Martorii lui Iehova încearcă să aducă acestei naţiuni, prin serviciul lor misionar, o adevărată educaţie bazată pe Biblie. S-a făcut un progres minunat în cei câţiva ani în care Societatea Watch Tower a avut ocazia să-şi continue lucrarea în această ţară. Acum, sunt 151 de vestitori care merg regulat pe teren, ceea ce constituie o creştere de 88% faţă de anul trecut, şi un nou record de 201 a fost atins de către fraţii ce au servit pe teren. Acest lucru face ca paharul bucuriei vestitorilor din El Salvador să se reverse cu adevărat. Fraţii de la Gilead, care servesc în acest teritoriu, sunt bucuroşi că au fost repartizaţi aici, pentru că ei văd că este atât de multă lucrare de făcut şi vor să o facă. Raportul servului filialei ne dă o imagine a ţării văzută prin ochii săi.

Multe rapoarte emoţionante de serviciu au atras atenţia biroului filialei din capitală, dintre care unele le vom relata. Mulţi cititori ai raportului din El Salvador, din Cartea Anuală de anul trecut, îşi vor aminti poziţia curajoasă luată de câţiva oameni orbi, împotriva acestei întunecate religii romano-catolice şi a „prinţilor întunericului”, în favoarea luminii adevărului. Ei continuă cu statornicie şi neclintire. Ei trăiesc cu sinceritate adevărul, buzele lor cântă în continuu laude Creatorului. Trei dintre ei, au fost botezaţi în timpul acestui an, arătându-şi dorinţa de a îndeplini voinţa lui Iehova. Unul dintre ei, pe traseul său, are spitalul oraşului, al cărui personal este format din călugăriţe catolice. Aceste călugăriţe religioase se înfurie uneori pe acest vânzător de ziare orb, deoarece el se abate de la vândutul ziarelor şi începe să vorbească despre Împărăţia lui Dumnezeu. În furia lor, ele l-au ameninţat în mod sever şi i-au interzis să se mai întoarcă. Desigur că nu l-au speriat, căci singurul de care el se teme este Iehova şi el este hotărât ca acei oameni bolnavi să audă despre Iehova, adevăratul Salvator şi Fiul Său domnitor, Isus Christos. Chiar şi episcopul local a fost deranjat de o asemenea mărturie îndrăzneaţă şi de această predicare constantă; aşa că el a inventat un aranjament prin care oamenii orbi puteau să beneficieze de un tip de pregătire catolică gratuită, care ar însemna mai mult pentru beneficiul lor material (ceva asemănător darului oferit de Diavol lui Christos pentru a-şi călca integritatea). Dar, nici aceşti orbi nu au căzut în capcana episcopului, ci i-au răspuns că erau prea ocupaţi cu treburile Tatălui şi de aceea nu puteau să participe la aceasta.

Biserica pretinde că stăpâneşte sabia Salvatorului şi că l-au pus pe Christos printre indienii păgâni cu câteva secole în urmă, prin cuceritorii criminali spanioli. Faptele arată că adevăratul Christos, Fiul Dumnezeului Atotputernic, nu era cunoscut de ei şi mai degrabă forma lor de demonism a fost schimbată pentru una şi mai rea. Căsătoria nu există ca instituţie sfântă. Clerul le spune oamenilor că nu este validă căsătoria fără serviciul unui preot, care implică şi o anumită sumă de bani, pe care mulţi oameni săraci nu o au. Acest lucru, în loc să-i apropie, i-a îndepărtat pe oameni de Dumnezeu şi de Isus Christos, adevăraţii Salvatori. Condiţiile morale sunt aproape la nivelul cel mai de jos; mii de copii nu şi-au văzut niciodată taţii; aproape fiecare familie rămâne dezbinată, aproape fiecare copil având nume de familie şi taţi diferiţi. Oamenii nu se împiedică de asemenea lucruri, deoarece ele sunt un standard şi o practică obişnuită printre oamenii ce au fost jefuiţi de către cler, nu numai de bani, dar şi de cunoaşterea adevărului despre o adevărată familie unită.

Congresul nostru s-a ţinut în iunie, în timpul vizitei fratelui Steelman de la biroul din Brooklyn, cu ocazia călătoriei sale prin America Centrală. Rezultatele vizitei sale nu vor fi uitate niciodată în El Salvador, deoarece vizita sa pare să fi înlăturat un pai din ochii multora, pentru ca aceştia să poată vedea cu claritate cum operează astăzi organizaţia teocratică a lui Iehova pe pământ. Noi aşteptăm cu nerăbdare timpul în care vom avea din nou cu noi un reprezentant al Societăţii.

Cuvântul lui Iehova nu va muri niciodată, prin mila Sa, pe acest mic teritoriu. Adevărul se răspândeşte pe acest teritoriu ca şi focul, ca un foc ce nu poate fi oprit sau stins. Am primit rapoarte de la oameni care ştiu de lucrarea noastră şi care trăiesc în locuri aşa de retrase, încât rar întâlneşti vreo maşină şi unde panorama unui oraş este un lucru ciudat; unde aspectele moderne ale vieţii sunt doar un miraj. Multe dintre cărţile noastre sunt deţinute şi studiate de către oamenii care nu au văzut niciodată vreun martor al lui Iehova şi nici nu ştiu nimic despre organizaţia lui Iehova. Sunt mulţi care cred că o carte Adevărul vă va face liberi este Biblia. Este adevărat că această lucrare de iluminare este ca şi un chibrit aprins în mijlocul acestui nor negru de întuneric religios ce pluteşte deasupra oamenilor. Trebuie făcută multă organizare, sute de grupuri de studiu aşteaptă să fie formate; mii de oameni încă mai trebuie chemaţi; trebuie să fie pregătiţi servi. Nu este timp! Nu este timp să lăsăm roţile organizaţiei să se oprească sau să fie făcute să întârzie! Ele trebuie să meargă înainte. Şi vor merge! Se vor învârti, deoarece Iehova le va face să se învârtă. Noaptea neagră a religiei se sfârşeşte; zorile noii zile străpung întunericul; de aceea speranţele şi rugăciunile noastre continue sunt ca Iehova să ne întărească pe noi ca o parte a organizaţiei Sale, pentru a răspândi lumina adevăratului Salvator în El Salvador.

FINLANDA

O lucrare grea, dar folositoare, în Finlanda, le-a adus fraţilor multe binecuvântări. A fost o încântare pentru ei toţi să vadă cum lucrarea se extinde chiar mai mult decât se aşteptau ei. Ne bucurăm să vedem în această ţară rece din nord o creştere constantă a vestitorilor. Anul trecut numărul vestitorilor a crescut cu 14%. Şi doar cu câţiva ani în urmă Societatea era pe lista celor interzise de guvernul finlandez. De fapt, încă este suprimată de verdictul Curţii Supreme; dar, Societatea, ca serv folosit de martorii lui Iehova a fost interzisă şi totuşi asta nu-i opreşte pe martorii lui Iehova de a vesti Evanghelia. Acest lucru ei îl fac bine şi astfel încurajează închinarea adevărată. Tratatul de pace făcut cu Finlanda are o clauză pentru libertatea de închinare şi martorii lui Iehova se bazează pe această libertate, ţinând la acest drept pentru a-şi continua lucrarea. Bineînţeles că vestea bună pe care fraţii finlandezi o transmit oamenilor nu face rău ţării. Există doar o singură speranţă pentru Finlanda, există o singură speranţă pentru lume şi aceasta este Împărăţia pentru care creştinii au fost învăţaţi să se roage: „să vină Împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ”. Acest mesaj aduce o reală mângâiere şi bucurie în inimile poporului finlandez, chiar şi în cercul arctic. Servul filialei ne vorbeşte despre îmbunătăţirile în organizare şi despre plăcerea pe care ei o au în a-L servi pe Dumnezeul Cel Prea Înalt.

Multe publicaţii noi au contribuit la bucuria noastră în timpul anului. Prima a fost Cartea de cântări pentru Serviciul Împărăţiei, conţinând exact aceleaşi cântări ca şi ediţia engleză originală. Puţin mai târziu, am primit broşura Bucuria tuturor popoarelor, care a fost foarte bine primită; şi în final excelenta carte Să fie Dumnezeu adevărat, care a fost primită cu un entuziasm neobişnuit.

Lucrarea de educaţie a Împărăţiei a luat un puternic avans prin activitatea din circuit. Acum şase ani, în ţara noastră erau două circuite şi doi servi pentru fraţi, care mergeau din grupă în grupă pentru a-i servi pe fraţi. Un serv pentru fraţi a călătorit în Finlanda de Est şi celălalt, din sud până în Laponia. Luând în considerare faptul că ţara noastră are 1.160 de kilometri lungime, putem vedea că servii pentru fraţi au trebuit să facă nişte călătorii obositoare şi pline de obstacole prin regiunile devastate de război.

Dar marele Organizator, Iehova Dumnezeu, a aranjat prin intermediul organizaţiei sale de serviciu, o nouă activitate de circuit. Ţara noastră este acum împărţită în 25 de circuite finlandeze şi 2 suedeze; şi 27 de servi pentru fraţi pot acum să servească timp de o întreagă săptămână, chiar şi o grupă mică, lucru care face, cu siguranţă, ca vizitele să fie mult mai eficiente. Când a început noul aranjament, în ianuarie 1947, noi aveam în această ţară 299 de grupe şi recordul în numărul vestitorilor a fost de 2.073. Acum sunt 473 de grupe şi în iulie 3.075 de vestitori s-au aflat pe teren, ceea ce constituie un record absolut. În doi ani au fost cu 174 de grupe şi cu 1.002 vestitori în plus! Prin intermediul adunărilor de circuit, noul aranjament îi apropie strâns pe fraţi unul de altul pentru a-L servi pe Domnul; şi adunările îi educă şi îi pregătesc pe vestitori să fie servi mai capabili ai Evangheliei. De exemplu, un frate a fost numit „băiatul mut” timp de mulţi ani, dar acum el este unul dintre cei mai buni vorbitori din acea grupă.

Adunarea suedeză s-a ţinut în 11-13 iunie în Helsinki. Au fost prezenţi aproximativ 200 de fraţi, dintre care circa 100 au trebuit să călătorească mai mult de 1.000 de kilometri, deoarece populaţia vorbitoare de suedeză din Finlanda este risipită de-a lungul unei coaste marine foarte întinse.

Oulu, oraşul primei adunări finlandeze, este situat la aproximativ 170 kilometri la sud de cercul polar şi acolo s-au adunat fraţii din nord în 18-20 iunie, la o sărbătoare în lumina strălucitoare a Domnului, sub lumina soarelui care străluceşte acolo aproape zi şi noapte în această perioadă. Fraţii noştri, în special cei din acele regiuni, sunt săraci şi de abia câştigă îndeajuns pentru a supravieţui; dar când au auzit de adunare, au venit de la sute de kilometri distanţă, adesea fără măcar să ştie drumul, de unde nu există civilizaţie, la bogata masă a Domnului. Unii dintre ei ar putea spune: „noaptea trecută recolta noastră a fost distrusă de gheaţă”, dar ei sunt bogaţi în credinţă şi fericiţi în consacrarea lor faţă de Iehova, pe care vor învăţa să-L servească mai bine, lăsând orice altceva deoparte.

Când aceşti oameni au văzut alţii 500 cu acelaşi spirit, credinţă şi scop adunaţi acolo, ei s-au bucurat foarte mult; şi când au gustat din lucrarea unită de mărturie din uşă în uşă şi pe străzi, zelul lor nu a mai cunoscut limite, mai ales după ce noua noastră carte Să fie Dumnezeu adevărat a fost publicată în finlandeză. Noi am rezervat 4.000 de exemplare şi toate au fost luate cu asalt. De exemplu, un pionier a avut 700 când a plecat pe teren.

Dacă mai adăugăm şi că 900 de persoane au ascultat cuvântarea publică şi că 43 au fost cufundate, putem face un sumar al rezultatelor, spunând că au fost foarte mult binecuvântate, deoarece i-au impulsionat pe fraţi să aibă o activitate mai zeloasă şi hotărâre pentru a se extinde în jurul cercului polar.

O săptămână mai târziu, 25-27 iunie, a avut loc cealaltă adunare finlandeză în Tampere, „Manchester-ul Finlandei”, care a adunat 2.800 de fraţi la hipodromul unde se ţinea adunarea.

În timpul acestor adunări a fost într-adevăr un lucru măreţ şi înduioşător să vezi cum familii întregi, cu copii şi bunici, veniseră la adunare, la fel cum înainte, întregul Israel după trup, venea la marile sărbători din Ierusalim. Au fost mulţi cei care s-au înrolat ca pionieri, şi toţi s-au hotărât să fie mai activi în lucrarea de expansiune. Adunările de district s-au dovedit a fi ajutoare incomparabile pentru servii pentru fraţi, pionieri şi vestitori din grupe, în aprecierea mai adâncă a privilegiilor noastre. Noi credem că aceste adunări ne-au ajutat foarte mult să facem eforturi continue pentru a atinge scopuri mai înalte, astfel încât fiecare dintre noi să poată să dea un raport credincios Domnului în justificarea Numelui Său. La aceste adunări au fost prezenţi, în total, 3.500 de fraţi şi 4.860 la adunările publice, dintre care 233 şi-au simbolizat consacrarea.

Datorită celui de-al doilea război mondial, mulţi din poporul Domnului din această ţară au avut multe dificultăţi economice. Deci, ajutorul pe care l-am primit din Statele Unite, Canada şi Suedia a fost foarte valoros şi foarte apreciat de fraţi, care şi-au exprimat în multe feluri mulţumirea deplină faţă de Domnul lor iubit, Marele Dătător al „oricărui dar bun şi perfect” şi tuturor acelora pe care a avut plăcerea să-i folosească pentru a extinde binecuvântările. Cu siguranţă că aceasta a fost un mare ajutor pentru mulţi să iasă pe teren ca pionieri, deoarece altfel ar fi fost imposibil pentru unii să facă acest lucru. Fie ca aceste câteva rânduri să fie o mică expresie a sincerelor noastre mulţumiri.

Acest an a fost minunat şi cu multe binecuvântări, pe care gloriosul nostru Tată ceresc le-a revărsat peste noi şi pentru care ne place să-L lăudăm.

FRANŢAFraţii au trebuit să depăşească numeroase dificultăţi în executarea şi realizarea programului lor de expansiune în Franţa. Ei încă resimt

efectele războiului şi neînţelegerile atât de vizibile între partidele politice din Franţa, nu ajută deloc situaţia economică a ţării. Totuşi Iehova a pregătit calea pentru ca fraţii noştri să se reorganizeze şi lucrarea a avansat excelent în timpul anului. A existat o creştere de 20% în numărul vestitorilor şi acest lucru poate fi atribuit reorganizării.

Familia Bethel a fost mutată într-un sediu nou, care a fost cumpărat de Societate, astfel încât toate birourile să poată fi într-o singură clădire. Un nou depozit a fost obţinut pentru a depozita stocul de literatură. Datorită recunoaşterii de către guvern a Societăţii noastre, grupele pot acum să obţină Săli ale Împărăţiei şi au privilegiul de a se aduna liber pentru studiu la adunări regulate. Fraţii sunt privilegiaţi să meargă din casă în casă cu literatura şi să anunţe Turnul de Veghere, pentru prima dată după mulţi ani. Acum, sunt aproximativ 13.000 de cititori ai acestei reviste în Franţa. Sunt aranjate cuvântări publice şi se face publicitate în toată ţara. S-au deschis noi domenii de activitate şi toate acestea au cauzat o mare agitaţie în Franţa. Fraţii de acolo se bucură de terenul ce li s-a deschis pentru mărturie şi se poate aprecia cât de bucuroşi pot fi vestitorii Împărăţiei din Franţa când citesc raportul anual, care a fost predat de către servul filialei.

Chiar la începutul anului, Iehova ne-a umplut inimile cu bucurie şi recunoştinţă. Pe 1 septembrie 1947, secretarul de interne ne-a reabilitat Societatea în Franţa cu statut legal. Eforturile noastre grele de-a lungul anilor au fost acum încununate cu succes! Rugăciunile noastre au fost ascultate şi lucrarea eliberată din nou! Din punct de vedere legal, noi puteam să ne începem din nou activitatea în lumina

soarelui. În faţa noastră se afla posibilitatea unei mari expansiuni a lucrării. Noi am văzut toate aceste posibilităţi, dar am şi putut aprecia foarte bine toate responsabilităţile noastre, dacă vom profita de toate ocaziile aşa cum trebuie. Tema noastră călăuzitoare în acest an a fost: reorganizare, reconstrucţie şi expansiune în toate domeniile serviciului!

Un domeniu de expansiune, pe care la început l-am considerat imposibil din cauza modului dificil de cazare şi a condiţiilor de viaţă din ţara noastră, a fost acesta: serviciul de pionier general, care a început în ianuarie. În 60 de departamente din cele 90 care formează Franţa, nu se găseşte nici un martor al lui Iehova; aşa că doar serviciul de pionierat ar aduce expansiune în cea mai mare parte a Franţei. Domnul a revărsat binecuvântarea Sa bogată asupra acestui serviciu şi asupra celor angajaţi în el. În ianuarie am început cu 8 pionieri, care imediat au plecat în marile oraşe Bordeaux şi Toulouse, unde au trebuit să înceapă întregul serviciu singuri.

În februarie şi în lunile următoare au mai intrat şi alţi fraţi în serviciul de pionier. Astfel, în august am atins numărul de 96 de pionieri, incluzând 20 de pionieri de vacanţă. Împreună, ei formează o armată fericită şi temerară de martori - fraţi şi surori, tineri şi bătrâni, singuri şi căsătoriţi, toţi ducând cu bucurie mărturia serviciului lor, în ciuda tuturor dificultăţilor peste care trebuie să treacă. Ei lucrează în 49 de oraşe diferite şi împlinesc într-adevăr un serviciu bun pentru expansiune.

Pionierii luptă din greu cu diferitele secte protestante care au venit iniţial din Anglia sau Elveţia şi au prins rădăcini în Franţa. Ei întâlnesc numeroşi oameni care s-au săturat de ierarhia catolică şi au venit la aceste secte pentru a căuta o altă credinţă. Acum, începând să-şi dea seama de adevăr, ei se bucură din inimă că au găsit ceea ce căutau de mulţi ani. Într-un oraş, o astfel de persoană i-a cerut fratelui pionier să vină cu ea la biserica ei baptistă. El s-a supus. La sfârşitul adunării, femeia avea câteva întrebări pentru predicatorul sectei, dar acesta nu i-a putut răspunde. Apoi, ea i-a cerut fratelui să răspundă şi cu ajutorul Bibliei, acesta a răspuns foarte clar. Predicatorul a fugit din cameră, dar oamenii care au rămas i-au cerut pionierului să înceapă un studiu de carte cu ei din Adevărul vă va face liberi. Şi astfel, s-a format o grupă de 25 de persoane!

Faptul că nu au avut nici un serv pentru fraţi în timpul anului, a fost o deficienţă simţită foarte acut. Pentru a ajuta grupele şi pe fraţi, este absolut necesar să se înceapă activitatea servilor pentru fraţi în districte diferite. De aceea am chemat cinci fraţi pionieri tineri zeloşi la Bethel, unde li s-au arătat îndatoririle serviciului. Pe 1 octombrie 1948 ei vor începe această activitate în grupe şi noi sperăm că acest ajutor va avea rezultate bune în anul ce vine pentru extinderea închinării adevărate.

Cele zece adunări diferite de district s-au ţinut în Marsilia, Lyon, Paris, Nancy, Nantes, Lille, Thionville, Sarreguemines, Strasbourg şi Mulhouse, aducând bucurie şi binecuvântări bogate pentru toţi participanţii. Fraţii au învăţat să preţuiască mai mult privilegiile lor de serviciu şi rezultatul a fost o creştere bună a numărului vestitorilor. Pionierii activi au avut o contribuţie specială la programele acestor adunări, făcându-i pe fraţi, în general, să vadă serviciul de pionier într-o lumină mai favorabilă. În timpul adunărilor, mulţi au luat hotărârea să intre în serviciul de pionier şi după congresul de la Lille, noi am primit 50 de cereri pentru această latură a serviciului. Numărul total de fraţi adunaţi în timpul acestor adunări a fost de 5.795. Mai mult de 9.000 au ascultat cuvântările publice în toată Franţa. Aşa că adunările au contribuit într-o mare măsură la activitatea de reorganizare şi expansiune.

Îmbrăcămintea şi pachetele CARE, pe care ni le-au trimis fraţii din Statele Unite şi Canada au constituit un mare ajutor, mai ales pentru pionieri, ajutându-i să-şi continue serviciul. Cu o mare bucurie, noi le mulţumim din inimă tuturor acelora care au contribuit la aceste daruri.

SAARŢara cunoscută sub numele de Saar a fost o parte a Germaniei, dar acum este inclusă în teritoriul francez. Martorii lui Iehova care trăiesc

în acest teritoriu au trecut prin experienţe asemănătoare cu cele ale fraţilor noştri germani. Mulţi dintre ei şi-au pierdut casele şi proprietăţile în bombardamente, şi au suferit foarte mult în ultimii ani. Dar în ciuda tuturor acestor lucruri ei au mers înainte bucuroşi ştiind că mesajul trebuie să fie predicat în Saar; aşa că ei înaintează cu zel şi curaj în lucrarea de teren. Societatea a reuşit să-i aprovizioneze cu literatură şi de aceea fraţii au putut să înceapă multe studii şi de asemenea, activitatea de vizite ulterioare merge foarte bine. În Saar se lucrează sub conducerea biroului filialei din Paris şi servul de acolo are de raportat următoarele lucruri:

Acum când vestitorii sunt echipaţi cu literatură din belşug, zelul lor va creşte chiar mai mult. Fraţii vor putea acum să lase Evanghelia oamenilor sub formă tipărită pentru a o studia, astfel încât vizitele ulterioare şi studiile de carte să se facă mai uşor. Mai mult de 4.000 de exemplare de literatură au fost distribuite oamenilor. În medie, au fost 252 de vestitori pe teren şi în luna iulie s-a atins un nou record de 301 vestitori. Numărul de ore pe care aceşti fraţi l-au dedicat activităţii pe teren este într-adevăr remarcabil; ei au avut o medie de 19 ore pe lună pentru fiecare vestitor. Nici un pionier nu s-a putut angaja încă în lucrarea de teren, dar se fac planuri în acest scop.

Anul 1948 a fost unul de reorganizare şi abia aşteptăm binecuvântările Domnului şi o mai mare expansiune în anul 1949. Noi, cei din Franţa şi din Saar, privim spre Iehova cu inimile pline de mulţumire, şi ne bucurăm de privilegiile de serviciu pe care El ni le-a acordat. Noi privim spre Iehova şi aşteptăm de la El binecuvântări noi şi mai bogate.

GERMANIAUn alt an foarte interesant şi binecuvântat a trecut pentru fraţii noştri din Germania, care lucrează din greu. Martorii lui Iehova din zonele

estice şi vestice ale Germaniei au dovedit că se pot face progrese mari în predicarea Evangheliei, prin intermediul aceleiaşi metode simple de proclamare pe care Isus a introdus-o acum 1.900 de ani. Mergând din casă în casă, făcând vizite ulterioare şi conducând studii ale Bibliei, martorii lui Iehova au dus adevărul la mii şi mii de persoane care l-au ascultat şi l-au crezut. Tot ce aveau nevoie oamenii din Germania era un vestitor şi martorii lui Iehova au ocupat rolul de servi şi au predicat vestea bună acestei naţiuni. Încă mai sunt multe de făcut; şi chiar dacă predicarea trebuie făcută fără ajutorul unor mari cantităţi de literatură, vestitorii vor continua să o facă. Se poate spune, cu siguranţă, despre vestitorii din Germania că ei nu sunt vânzători de cărţi. Şi acest lucru se poate spune despre fraţii noştri din toată lumea, deoarece ei nu iau parte la această lucrare pentru a vinde cărţi; ei fac asta pentru a-i mângâia pe cei ce plâng. Literatura este folosită ca un ajutor.

Fraţii noştri din Germania s-ar bucura să primească literatură. Cele câteva exemplare care sunt disponibile au fost împrumutate de 1.718.504 de ori. În timp ce au împrumutat această literatură, ei au vorbit mult şi au făcut 3.227.093 de vizite ulterioare persoanelor care au arătat interes. Studii ale Bibliei sunt conduse în fiecare săptămână în tot teritoriul, în număr de 13.512. Fraţii nu au rămas în urma celorlalţi din lume nici în organizarea de adunări publice. Numărul lor a fost de 14.926. Toate acestea au avut un mare efect asupra populaţiei Germaniei; căci într-un an se poate vedea o creştere de 83% a numărului acelora care au luat poziţie pentru adevăr şi au devenit servi ai Domnului. În acest an, un nou record de vestitori a fost atins şi anume 36.526. Martorii lui Iehova din Germania sunt într-adevăr doritori de

a le găsi pe „alte oi” şi de a le ajuta. Se poate observa hotărârea lor în această privinţă din raportul foarte interesant al servului de filială pentru lucrarea din acest an.

Creşterea continuă din anul anterior a făcut norma de 10% insuficientă. Numărul vestitorilor a crescut de la o lună la alta, adesea chiar cu 1.000, şi o dată chiar cu 2.000. Nu trebuia noi să observăm foarte atent puterea noastră de a predica Evanghelia la această oră favorabilă mesajului Împărăţiei în ţara noastră? Aşa că în august 1947, la începutul noului an de serviciu, am aranjat două adunări de circuit model, una în Magdeburg pentru zona de est şi una în Kassel pentru cele trei zone de vest ale Germaniei. Sub îndrumarea servului filialei şi în prezenţa tuturor servilor pentru fraţi şi aproximativ a tuturor servilor de grupă, s-a atras atenţia asupra timpului foarte favorabil şi rezultatele obţinute vorbesc mai bine decât cuvintele. După ce audienţa a ascultat cuvântarea „Mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile”, cu un mare entuziasm, s-a luat hotărârea: „fiecare vestitor îşi va dubla activitatea în timpul noului an de serviciu!”

Au urmat atunci instrucţiuni valoroase pentru o activitate sistematică şi constantă în toate domeniile serviciului Împărăţiei, ceea ce a făcut ca aceste două adunări de serviciu să constituie baza pentru activitatea tuturor vestitorilor din Germania. Astăzi, noi privim în urmă cu bucurie şi realizăm că Domnul a aprobat şi binecuvântat hotărârea luată prin credinţă. Chiar dacă nu am atins cota de 100%, fiecare vestitor şi-a dublat activitatea. Noi suntem foarte conştienţi că situaţia extraordinară şi suferinţele, constituie un factor care a dat un mare avânt activităţii noastre. Oricum, martorii lui Iehova din Germania cred că niciodată, nici chiar în condiţii normale, nu ar trebui să fie greu pentru un vestitor al Lumii Noi, care îşi face lucrarea cu înţelepciune în timpul anului de serviciu, constând din 12 luni a câte 30 de zile fiecare, 52 de săptămâni a câte 7 zile fiecare sau un total de 365 de zile, să câştige un nou vestitor sau să se dubleze pe sine.

Marea creştere în număr a vestitorilor şi grupelor a făcut necesară stabilirea de noi circuite şi aici trebuie să facem faţă unei alte probleme. Există 55 de circuite organizate în Germania, dar numărul ar trebui să fie de fapt de 70. Noi cerem ca „Domnul secerişului să trimită mai mulţi lucrători”, deoarece cu o astfel de creştere, lipsa perceptibilă de fraţi capabili se poate înţelege. Astfel, programul nostru pentru anul viitor va fi consacrat construcţiei interne a organizaţiei şi noi sperăm că un număr de fraţi buni şi maturi vor progresa pentru a funcţiona ca servi în grupe.

În timpul acestui an de serviciu, lipsurile în Germania nu numai că au fost predominante sub orice aspect, dar au ajuns la punctul culminant, în special în zona de est, unde sărăcia oamenilor nu a putut fi depăşită de nici un fenomen al războiului. Astfel, dovezile covârşitoare de iubire din partea fraţilor noştri din America şi din alte teritorii, au venit după cum se spune, „când nevoia este mai mare, ajutorul Domnului este cel mai aproape”. Este imposibil de imaginat bucuria şi binecuvântarea ce au însemnat aceste daruri, de 22.000 de pachete de hrană CARE şi de îmbrăcăminte, însumând 220 de tone (ceea ce înseamnă un tren întreg de haine şi încălţăminte pentru bărbaţi, femei şi copii) pentru fraţii nevoiaşi care au fost privaţi de atâtea lucruri, atât de mult timp. Multe scrisori înduioşătoare au demonstrat sărăcia lor, dar de asemenea, au arătat şi rugăciunile lor de mulţumire faţă de Tatăl nostru ceresc. Cifrele în creştere din raportul de serviciu pe teren arată clar - şi fie ca acest lucru să aducă bucurie tuturor fraţilor şi donatorilor din America şi din alte state - că martorii lui Iehova din Germania sunt pregătiţi să-şi arate recunoştinţa faţă de Iehova, Dătătorul tuturor darurilor bune şi să o facă în cel mai bun mod, prin serviciu credincios şi străduinţe şi eforturi mai mari.

Cele două puncte culminante din acest an au fost adunările de district din Kassel şi Berlin. Din cauza condiţiilor predominante din acest teritoriu, s-a plănuit ca fraţii din cele două districte germane din vest să fie lăsaţi să facă o adunare împreună. De la sfârşitul războiului, nu există nici o sală în Germania care să aibă destul spaţiu pentru mulţimea de vestitori; de aceea s-a hotărât, cu încredere în Dumnezeu, să se organizeze cele două adunări în aer liber. S-a ales un loc în Kassel-ul de vest pentru adunare, oraş ce poate fi desemnat ca locul cel mai central din Germania de Vest. În plus, administraţia oraşului şi presa locală au fost foarte îndatoritoare. Pentru cealaltă adunare, cea din est, singura opţiune a fost Berlinul. Pentru adunarea de district din Kassel s-au ales ultimele zile ale lui iulie, iar pentru cea din Berlin ultimele zile din august. În ambele locuri, pregătirile au început la timp. În Kassel a fost nevoie să se niveleze o pajişte imensă, aşa numita „Karls-Aue” (Pajiştea lui Karl), care avea multe cratere de bombe, ce trebuiau astupate. Câteva săptămâni a plouat în continuu. Pionierii noştri, fraţi şi surori, au realizat o lucrare extraordinară.

Apoi, a început reforma monetară şi devalorizarea banilor nemţeşti. Aceasta a început în vest şi a oprit aproape toate afacerile, toate întreprinderile economice din Germania de Vest. Dar, lucrarea noastră de pregătire, pe jumătate terminată, a continuat şi cele două adunări de district s-au menţinut pe linia de plutire. Domnul a făcut minuni. Chiar la începutul adunării toate pregătirile se încheiaseră. În locul ploii continue, vineri dimineaţă am avut dintr-odată o zi încântătoare cu soare; şi martorii lui Iehova au avut cea mai minunată adunare care a avut vreodată loc în Germania, pe marea, minunata şi decorata Karls-Aue, în faţa cetăţenilor uluiţi din Kassel. Au venit 16.400 de vestitori şi prieteni.

Când organizatorii noştri au numărat duminică după-amiaza 23.152 de persoane la locul adunării şi apoi ziarele din Kassel, în rapoartele lor prieteneşti şi obiective asupra cuvântării publice „Bucuria viitoare pentru întreaga omenire”, au raportat 25-30 de mii de persoane în public, deoarece au numărat şi miile de oameni care stăteau pe stradă şi ascultau cu atenţie, am ştiut că aceasta a fost cea mai mare adunare pe care au avut-o vreodată martorii lui Iehova pe continentul european. Când prietenosul primar a privit de la platforma vorbitorilor la această mulţime vastă şi festivă, a simţit că nu se poate abţine să nu adreseze adunării câteva cuvinte de bun venit, înainte de a începe cuvântarea.

Între timp, norii politici ce pluteau deasupra Berlinului, au devenit din ce în ce mai negri. Aceeaşi manevră financiară, după reforma monetară din zona de vest, a cauzat în zona de est neînţelegeri între puterile ocupante şi cea mai mare parte din oraş, locuită de milioane de oameni, a intrat într-o blocadă a foametei. Administraţia Militară Sovietică ne-a respins cererea de a folosi Messehalle din Leipzig pentru adunarea noastră de district, în timp ce frumosul „Waldbuehne” (un teatru în aer liber, înconjurat de păduri), construit înainte de nazişti şi numit „Dietrich Eckart-Buehne”, ne-a fost oferit pentru liberă folosire timp de trei zile. Când au venit zilele adunării, tensiunea politică în Berlin era la punctul culminant. Electricitatea a fost tăiată pentru sectoarele vestice şi traficul în marile oraşe a fost întrerupt. Rezerva de hrană a celor două milioane de oameni prin intermediul „podurilor aeriene” a trebuit să fie trimisă cu mari dificultăţi.

Acolo a avut loc al doilea miracol al Domnului. Din nou vremea rea, care fusese predominantă până joi seara, a trebuit să facă loc vineri dimineaţa deschiderii adunării de district din Germania de Est. 16.265 de oameni din toate părţile Germaniei de Est şi-au croit drum printre obstacolele şi adversităţile politice, economice şi (referitor la trafic) tehnice, pentru a se aduna în Berlin şi să aducă o dovadă de pace reală în acel talmeş-balmeş politic. Cu stomacul gol, dar cu ochii strălucind de bucurie, fraţii stăteau în imensul teatru în aer liber, o mică vâlcea ce a fost transformată şi în care, cu ajutorul unor mâini dibace, s-a construit un amfiteatru de o neasemuită frumuseţe. Marele fundal pictat

de artişti, asemănător cu cel din Kassel, care înfăţişa strălucitorul Munte Sion, deasupra căruia trece un curcubeu şi având în lateral, scrise cu litere mari, texte scripturale, a fost fixat cu partea de sus puţin aplecată în spate, dirijând astfel razele spre scaunele de sus şi oferind o privelişte încântătoare.

Programul, exact acelaşi ca şi în Kassel, aranjat cu grijă după modelul dat de biroul principal al Societăţii, a provocat mult entuziasm prin instrucţiunile sale pline de ajutor. Duminică după-amiaza, în timpul cuvântării publice, în jur de 26.000 de oameni au umplut teatrul. Asta înseamnă că aproximativ 10.000 de oameni din Berlin, în ciuda condiţiilor dificile de trafic, au făcut lunga călătorie cu trenul spre „Waldbuehne” pentru a asculta cuvântarea şi pentru a-i vizita pe martorii lui Iehova la celebrarea sărbătorii lor. Cât de încurajatoare şi pline de îmbărbătare au fost aceste două sărbători pentru cei care au luat parte la ele, se poate vedea din raportul de serviciu pe teren pe luna august, care tocmai a fost întocmit. Acesta arată o creştere de 2.785 de vestitori doar pe această lună şi raportul nici măcar nu este complet.

Este interesant şi merită a fi observat că diferenţa dintre cele două „democraţii“, cea din vest şi cea din est, contrastele politice care cauzează continue neînţelegeri şi tensiuni în Germania şi între locuitorii ei şi care influenţează negativ economia, comerţul şi comunicaţiile, nu ar putea cauza o separare sau o întrerupere a lucrării martorilor lui Iehova.

Când fraţii germani au auzit despre persecuţiile grele ale tovarăşilor lor de serviciu în Grecia, ei au considerat că este privilegiul lor „să lupte pentru fraţii lor” (Neemia 4:14). Sute de scrisori de protest au fost scrise de prietenii din toate cele patru zone, către conducătorii din guvernul grec, în favoarea fraţilor noştri persecutaţi.

Exact în momentul în care cele patru maşini de tipărit au fost puse în noua noastră clădire din Wiesbaden, a sosit şi primul transport de hârtie (un cadou de la sediul central din Brooklyn pentru lucrarea din Germania). Deoarece, chiar în aceste zile s-au dat permisiuni esenţiale şi anulări ale regulilor de producere a materialului tipărit, noi sperăm că în anul următor de serviciu vom putea tipări mai multe exemplare ale Turnului de Veghere şi broşuri, poate chiar cărţi, micşorând astfel lipsa de literatură din ţară şi să dăm fraţilor ajutorul necesar în serviciul lor binecuvântat de proclamare a mesajului adevărului.

COASTA DE AURMilioanele de oameni ce trăiesc în oraşele moderne sau în ţări unde mijloacele de comunicaţie şi transport şi viaţa în general sunt pe

aceeaşi linie cu cele mai mari descoperiri, se pot hotărî cu greu să facă acel mic pas în mintea lor, dintre felul de viaţă al civilizaţiei moderne şi acela din Africa. Deşi s-au făcut progrese în comunicaţiile şi transportul dintre oraşele cele mai importante, dincolo de acestea se află jungla, tufişurile, viaţa primitivă a oamenilor neinstruiţi, locul unde toţi locuitorii folosesc soarele drept ceas deşteptător. Un astfel de teritoriu, este locul unde a ajuns adevărul. Martorii lui Iehova din Coasta de Aur sunt dornici să justifice Numele lui Iehova şi de aceea ei apreciază declaraţia apostolului Petru din Fapte 10:34,35, unde el a spus: „în adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El”. Datorită minunatei lucrări ce se face pe Coasta de Aur, în timpul acestui an s-a deschis o nouă filială la Accra şi Domnul a binecuvântat acest aranjament, deoarece lucrarea a crescut în numărul de vestitori cu 104%. Servul Filialei ne aduce veşti îmbucurătoare din această ţară.

Deschiderea anului de serviciu anterior i-a găsit pe martorii lui Iehova foarte ocupaţi cu punerea în circulaţie a unei petiţii, protestând împotriva restricţiilor nedrepte asupra importului literaturii Societăţii. Mai mulţi fraţi au fost numiţi să viziteze districte îndepărtate, şi cei doi absolvenţi Gilead din a opta promoţie, au făcut un tur de 1.500 de mile, înconjurând ţara.

Servii de la Gilead au trecut prin multe experienţe, deoarece erau albi. În Kumasi, capitala Ashanti-ului, ei au vizitat parcarea de camioane împreună cu doi fraţi localnici care au servit drept interpreţi. În curând ei au fost înconjuraţi de 200 de localnici şi astfel a început activitatea de explicare a misiunii lor. Fiecare persoană care semna petiţia, chema altele ca să vină să obţină informaţii; şi într-o oră şi jumătate au fost obţinute 200 de semnături. Unii dintre aceia care au semnat, au explicat altora cu mult entuziasm scopul misiunii. A doua zi, cei patru au mers cu trenul (compartimentul de clasa a treia semăna cu o fermă de păsări) la Abuasi, o zonă cu mine de aur. Ei au mers pe strada principală până la capătul satului şi apoi şi-au început activitatea mergând în sens invers. Nu a durat mult până ce semnăturile au început să apară. Dar, cei care au semnat, în loc să-şi continue activităţile zilnice, i-au urmat pe fraţi şi mulţimea a crescut pe drumul înapoi pe care grupul îl făcea pentru a prinde trenul de întoarcere. Câţiva au semnat pe platforma gării; şi chiar şi în momentul în care fraţii au urcat în tren, petiţia era dată pe fereastră pentru mai multe semnături. Când grupul a plecat, s-au auzit aclamaţii.

Toate acestea demonstrează că oamenii din această colonie britanică vor să citească şi să afle mai multe despre Biblie. Literar vorbind, se poate spune că sunt cu miile cei care vor să citească cartea Să fie Dumnezeu adevărat. De asemenea, s-au ţinut şi câteva adunări de protest ce au avut rezultate bune. În şase săptămâni s-a obţinut un total de 10.496 de semnături. Presa africană s-a purtat bine cu noi şi a dat rapoarte regulate în timp ce numărul semnăturilor creştea. Scrisorile de protest trimise guvernatorului de fraţii din alte ţări au jucat, de asemenea, un rol important, pentru a-i aduce la cunoştinţă problema.

Au ridicat ei restricţiile? Nu! A fost acordată o licenţă de import pentru a importa Biblii, Echipat pentru orice lucrare bună şi Ajutor teocratic pentru vestitorii Împărăţiei; dar, alte publicaţii mai recente au fost clasificate ca fiind „revoltătoare”, „defăimătoare”, „scandaloase” sau „demoralizante”. Imaginaţi-vă cartea Să fie Dumnezeu adevărat sub unul din titlurile anterioare! Devotată tradiţiei, o conspiraţie de mai multe religii este vinovată de acest fapt, cea romano-catolică jucând cel mai important rol. „Lumina a venit în lume şi pentru că faptele lor erau rele, oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina” - Ioan 3:19-21, A.A.T.

Imediat după lucrarea cu petiţia, au început să se facă aranjamente pentru vizită anunţată din decembrie a fraţilor Knorr şi Henschel. Toţi fraţii abia au aşteptat acest eveniment. Această adunare naţională s-a ţinut în capitală, la Accra. Oamenii din Accra au ştiut că martorii lui Iehova erau în oraş: au fost lipite 400 de afişe şi câteva mii de invitaţii au fost distribuite pentru a face publicitate cuvântării „Guvernatorul permanent al tuturor naţiunilor”. Adunarea publică ce s-a ţinut în trei limbi, a adus un public de 1.383 de oameni.

Discursurile ţinute de fraţii Knorr şi Henschel au fost foarte apreciate de toţi. Duminică dimineaţa, 171 de fraţi au fost botezaţi. În timp ce ziua se apropia de sfârşit, mulţi şi-au exprimat părerea că adunarea se încheie prea repede. Oricum, duminică seara Fratele Knorr a anunţat faptul că un birou de filială va funcţiona în Coasta de Aur începând cu 1 ianuarie, şi când au auzit această veste, fraţii au fost copleşiţi de bucurie, arătând-o prin aplauze prelungite.

Marea creştere, după cum s-a văzut în raportul anual, arată aprobarea şi binecuvântarea pe care Iehova l-a dat aranjamentului de mai sus: de la 575 de vestitori în anul trecut de serviciu, la 1.134; de la 24, la 42 de grupe organizate; şi de la 6, la 31 de pionieri. Mai multe grupe au atins norma de 10% pionieri din numărul vestitorilor şi noi sperăm că în curând vom atinge această normă pentru întreaga ţară. Grupa din

Accra, cu 114 vestitori, a avut 12 pionieri, unii dintre ei servind acum în părţi îndepărtate ale Coastei de Aur şi în teritoriul Togo, aflat sub mandat britanic, făcând o lucrare bună. Unii dintre pionieri servesc timp de 175 de ore în fiecare lună şi şi-au exprimat dorinţa de a merge la Gilead.

S-a continuat să se facă presiuni în cazul restricţiilor asupra importului publicaţiilor Societăţii. O audienţă la noul guvernator al Coastei de Aur, care începuse să funcţioneze din ianuarie a fost cerută şi acordată. Aceasta a avut loc pe 14 mai şi a fost discutat conţinutul din Adevărul vă va face liberi, Împărăţia este aproape, Să fie Dumnezeu adevărat, Turnul de Veghere şi Treziţi-vă! şi un exemplar din fiecare a fost lăsat guvernatorului. El a promis să revadă problema, în lumina celor spuse. În timp ce acest raport este analizat, următoarea comunicare a fost primită: „am onoarea de a vă informa că s-a decis ca următoarele publicaţii Watch Tower să nu fie considerate importuri interzise: Religia culege furtuna, Pacea - poate să dureze”, Să fie Dumnezeu adevărat, O lume, un guvern. Suntem încrezători, odată ce restricţiile asupra acestor publicaţii au fost ridicate, că va fi doar o problemă formală înainte ca celorlalte publicaţii să li se permită importul. Lui Iehova îi dăm laudă pentru această victorie, care va rezulta într-o expansiune mai mare.

Un obstacol evident, cu care fiecare vestitor se confruntă în serviciul pe teren, este credinţa africanilor în viaţa de apoi. Poate oare să existe un popor în vreo parte a lumii, care să creadă mai mult în nemurirea sufletului şi în lumea spirituală decât cei din Coasta de Aur? Cât de atent gândesc ei la orice aspect imaginabil al subiectului!

Se apropia timpul pentru adunarea de district care era programată să fie ţinută pe 6-8 august în Kumasi. Sala de Adunări Prempeh şi parcările au fost rezervate pentru 3 zile. Acesta este unul dintre cele mai potrivite locuri din ţară unde să se ţină o adunare.

Opt sute de fraţi au participat. Fiecare latură a serviciului Împărăţiei a fost discutată. Unul dintre evenimentele majore ale adunării a intervenit când broşura Bucuria tuturor popoarelor a fost lansată în aplauzele tuturor. Aceasta a fost prima nouă lansare de la cartea Copii. Faptul că şi broşura Bucuria era tipărită în Twi, i-a încurajat mult pe fraţi. Pe măsură ce fiecare pionier mergea la platforma vorbitorului pentru a primi un exemplar gratuit, izbucneau aplauze după aplauze.

Adunarea publică a fost un mare succes, cu o prezenţă de 2.500. Discursul ,,Bucuria viitoare pentru întreaga omenire” a tratat mai mult despre tărâmul spiritual, îngerii ascultători, Satan şi demonii săi. Aceasta a prins într-adevăr la localnici, din cauza credinţei lor puternice în lumea spirituală. Vorbirea s-a încheiat la 19:30, dar publicul a discutat subiectul cu fraţii la ieşire până la ora 23. Aceasta n-a ţinut mult. A doua zi dimineaţa câţiva au venit în sală cu alte întrebări şi luni, acesta a fost subiectul general de discuţie în oraş. Adunarea de district s-a dovedit a fi una dintre cele mai instructive şi vesele adunări ţinute vreo dată în această ţară.

GRECIAViaţa politică şi socială din ţinutul Greciei este cu siguranţă în schimbare. Acolo, sunt două facţiuni politice care se luptă pentru putere şi

de doi ani încoace se luptă una cu alta cu violenţă, în timp ce oamenii de rând suferă. În ciuda acestui lucru, mesajul Împărăţiei continuă să meargă mai departe şi observăm o creştere de 23% a numărului de vestitori. Acesta este într-adevăr remarcabil, dacă ne gândim la faptul că Biserica Ortodoxă Greacă încearcă pe de o parte să-i distrugă pe martorii lui Iehova. Pe de altă parte, poporul acestei ţări, care pretinde a fi pentru libertatea de închinare, este asuprit atât de conducătorii lor, precum şi de armatele care se opun guvernului aflat la putere. Aceste forţe din urmă vin în oraşele mici şi în localităţi, arzându-le şi distrugându-le şi alungându-i pe martorii lui Iehova împreună cu ceilalţi oameni. Oricât de ciudat ar părea, Statele Unite cheltuiesc milioane de dolari să ajute actualul guvern grec, dar guvernul grec deportează cetăţenii americani care se află în această ţară încercând să facă lucrare de vestire.

Acum ceva timp, doi absolvenţi Gilead au fost trimişi în Grecia pentru a ajuta la organizarea lucrării vestitorilor de acolo. Ei au făcut treabă foarte bună, atât cât le-a fost permis să stea acolo. Oficialii au gândit că înlăturându-i pe aceşti doi americani, lucrarea s-ar prăbuşi. Au reuşit să-i scoată pe cei doi fraţi afară din ţară în noiembrie 1947, dar nici Biserica Ortodoxă Greacă, nici guvernul nu au reuşit să oprească lucrarea. Raportul servului filialei este foarte edificator în legătură cu ceea ce se întâmplă în această ţară în prezent.

Ulterior plecării forţate a fraţilor de la Gilead, a urmat o perioadă de persecuţie intensă, care a fost însoţită de o campanie de propagandă defăimătoare împotriva martorilor lui Iehova. O defăimare sistematică a credinţei şi lucrării martorilor lui Iehova a fost desfăşurată în bisericile şi şcolile de catehism ale religiei ortodoxe greceşti. Sute de mii de pliante şi broşuri au fost tipărite şi distribuite gratuit în ţară, avertizând în legătură cu pericolul răspândirii acestei ,,erezii profanatoare” a martorilor lui Iehova. Se observă faptul că toată această campanie intolerantă şi răutăcioasă împotriva servilor Domnului, a avut ca punct esenţial scopul de a-i defăima pe martorii lui Iehova, nu numai pentru că deţineau convingeri creştine diferite de cele ale religiei predominante, ci mai ales arătându-i ca fiind duşmani ai statului, anarhişti şi în general ca o ,,urmărire deghizată a unei religii străine, pentru dominaţia politică mondială”.

Consecinţele acestei campanii ostile au avut un efect major în provincii şi mai ales în districtele unde se desfăşurau operaţiuni de război împotriva elementelor anarhiste. Diferitele cercuri religioase au încercat să exploateze o asemenea atmosferă şi să folosească anumiţi agenţi militari pentru a-şi îndeplini obiectivele intolerante şi să se poarte urât cu martorii creştini ai lui Iehova. În anumite cazuri, chiar au reuşit să obţină decizii de exilare a fraţilor. Doar prin intermediul acţiunii imediate şi puternice a acestei filiale la ministrul ordinii publice, planurile acestor conspiratori au fost împiedicate şi fraţii n-au fost exilaţi, iar dacă deja fuseseră exilaţi, s-au întors graţie unui ordin emis chiar de ministru, care, ca o paranteză, a arătat destulă înţelegere, cel puţin personal, în cazurile care i-au fost prezentate. Totuşi în ciuda intenţiei bune şi liberale pe care ministrul personal pare să o aibă, diferiţii agenţi din provincii acţionează în conformitate cu instigările clerului şi nu ezită să declare, chiar public, faptul că nu au nici un pic de consideraţie pentru miniştri sau oricine altcineva şi vor face orice doresc.

Ar necesita nenumărate pagini pentru a raporta toate cazurile de violenţă împotriva servilor Domnului. Un exemplu grăitor este cazul celor cinci fraţi din Grevena, din vestul Macedoniei. Poliţia militară a oraşului a pus pancarte la magazinele fraţilor cu inscripţia ,,Accesul interzis tuturor”. Mitropolitul din Grevena i-a excomunicat pe fraţi printr-o scrisoare şi a interzis cetăţenilor, ameninţându-i cu excomunicarea, să meargă şi să cumpere din magazinele fraţilor sau chiar să-i salute! Mai mult chiar, Comitetul Siguranţei Publice a decis să-i exileze pe fraţi pentru un an. Printre fraţi se afla un bărbat de 77 de ani şi un altul de 67; aceştia au fost exilaţi în insula Lemnos, ca fiind ,,suspecţi de evadare”. Aproape zilnic, filiala locală a Societăţii primeşte rapoarte de la diferite grupe privind confiscările şi arderea literaturii noastre în public, dizolvarea adunărilor, detenţia ilegală în secţii de poliţie, bărbaţi şi femei bătuţi şi diferite acte de violenţă împotriva oamenilor, a căror singură vină este dorinţa lor de a se închina lui Iehova ,,în spirit şi adevăr”.

Este de neînţeles refuzul oficiilor poştale greceşti de a accepta să transporte literatura noastră, dacă nu este ştampilată cu menţiunea: ,,Erezie a Studenţilor Bibliei” sau ,,Erezie a Martorilor lui Iehova”! Chiar şi corespondenţa noastră personală este ştampilată

frecvent de diferiţi agenţi ai administraţiei poştale pe exteriorul plicurilor, cu expresii defăimătoare: ,,Erezie din Chiliastai” sau ,,Suspect: conţine chestiuni tipărite în Chiliastai - în atenţia Poliţiei”, etc.

În timpul anului, conform rapoartelor primite la birou, în jur de 600 de fraţi au fost arestaţi şi daţi pe mâna justiţiei. Dintre aceştia, 232 au fost condamnaţi cu pedepse între o lună şi un an, cu amenzi foarte mari şi eliberare condiţionată. Se estimează că toate aceste cazuri juridice au costat grupele martorilor lui Iehova în jur de 6.000 de dolari, fără a lua în considerare celelalte pierderi rezultate din închiderea fraţilor, etc. Diavolul creează o stare de război economic, pentru a epuiza poporul Domnului, dar el va fi, de asemenea, învins şi în acest punct.

O contribuţie considerabilă la extinderea lucrării a fost realizată prin forma sistematizată de lucrare a servilor pentru fraţi. În ciuda condiţiilor anormale şi a dificultăţilor de comunicare şi de asemenea în ciuda pericolelor datorate operaţiunilor de război în desfăşurare, servii pentru fraţi s-au bucurat de succes, aducând misiunea lor într-un punct favorabil. Un serv pentru fraţi a vizitat o grupă şi după ce şi-a terminat misiunea, s-a pregătit de plecare a doua zi dimineaţa. Totuşi noaptea a avut loc o incursiune a rebelilor; aceştia au intrat în oraş, au dat foc la câteva clădiri, au luat proviziile şi au răpit foarte mulţi localnici. Nici unul dintre fraţi nu a păţit nimic. Prin mila Domnului, fratele amintit a plecat dimineaţa şi şi-a continuat turul. Astfel şi în asemenea circumstanţe deosebite lucrarea servilor pentru fraţi este realizată în conformitate cu spiritul teocratic al organizaţiei Domnului şi se fac eforturi pentru a transmite un asemenea spirit tuturor grupelor, pentru a ajuta poporul lui Dumnezeu să avanseze la o condiţie mai bine organizată, să împlinească lucrarea de predicare a Evangheliei Împărăţiei.

Interesul organizaţiei în a-i ajuta pe fraţii din Grecia, a atins punctul culminant prin expedierea unei scrisori dactilografiate întinse pe zece pagini a preşedintelui Societăţii, către premierul grec, domnul Th. Sophoulis şi către alţi oficiali greci, împreună cu articolul despre Grecia din revista Treziţi-vă! din 8 aprilie 1948. Altă scrisoare a preşedintelui, împreună cu copia scrisorii către Sophoulis şi articolul din revista Treziţi-vă!, a fost trimisă oficialilor locali americani ai Misiunii Americane pentru Ajutorare a Greciei şi Ambasadei Americane de aici.

Astfel, prin această acţiune drastică a Societăţii, problema martorilor lui Iehova în Grecia a fost adusă înaintea factorilor guvernamentali şi a devenit obiectul unei cercetări şi al unei anchete la un nivel fără precedent. Interesul guvernului în investigarea şi studierea cazului nostru s-a intensificat prin miile de scrisori trimise de către cititorii revistei Treziţi-vă! către legaţiile greceşti peste hotare şi de asemenea către preşedintele guvernului grec şi diferiţi miniştri. Din insulele Filipine, Indii, Australia, America de Nord şi de Sud şi din întreaga lume, cititorii revistei Treziţi-vă! au contribuit considerabil la atragerea atenţiei guvernului grec asupra tratamentului anacronic, nedrept şi crud aplicat martorilor creştini ai lui Iehova, în presupusa ţară democratică a Greciei. Încă nu ştim care va fi atitudinea finală a guvernului grec în legătură cu cazul nostru, care este adus în faţa lui într-un fel atât de ferm. Dar, oricare ar fi atitudinea guvernului grec, această campanie de scrisori şi mai ales scrisorile preşedintelui către oficialii greci, au fost o mărturie extraordinară şi fără precedent privind credinţa şi lucrarea martorilor lui Iehova. Într-adevăr, articolul din Treziţi-vă! despre Grecia cu declaraţia riguroasă şi arzătoare referitoare la situaţia reală, i-a iritat într-un grad inimaginabil. Se pare, totuşi că aceasta era singura cale prin care să se trezească din starea de letargie şi să investigheze cu atenţie ca să afle cine sunt martorii lui Iehova şi să nu se lase influenţaţi de cercurile religioase fanatice şi să facă sau să tolereze acţiuni care fac ruşine aşa-numitului leagăn al civilizaţiei şi democraţiei. Cu petiţii şi apeluri personale către oficialii greci, filiala locală face orice efort legal pentru a determina autorităţile competente greceşti să analizeze cazul martorilor lui Iehova aşa cum este drept. Noi căutăm apărarea unor drepturi umane fundamentale: libertatea închinării, libertate importului şi distribuirii literaturii noastre şi încetarea persecuţiei anacronice şi medievale. Orice încercare a duşmanilor adevărului de a corela sau mai ales de a compara activitatea şi lucrarea noastră cu acelea din vreun sistem sau mişcare politică şi mai ales cu teoriile şi practicile elementelor comuniste ateiste, este inacceptabilă pentru noi.

Oricum, indiferent de cursul pe care îl va urma guvernul grec, un lucru este indiscutabil: martorii lui Iehova vor merge înainte în unitate şi cu credinţa fermă în lucrarea de reconstruire a închinării lui Iehova, chiar pe acest teritoriu, ajutând oamenii de bine să înveţe despre singura cale care conduce la mântuire şi viaţă. Chiar dacă ei ne permit sau nu, chiar dacă avem sau nu cărţi, chiar dacă persecuţiile vor înceta sau vor continua şi mai sever, noi vom continua să cântăm laudele lui Iehova împreună cu toţi tovarăşii noştri de serviciu din diferitele părţi ale lumii; noi vom continua, cu zel neabătut şi spirit teocratic, să împingem înainte lucrarea de expansiune, rezistând până când Iehova îşi va justifica deplin numele şi va curăţa pământul de paraziţii duşmănoşi şi contagioşi ai organizaţiei lui Satan.

ALBANIABiroul filialei din Atena, Grecia, încearcă permanent să păstreze legătura cu cei câţiva fraţi din Albania şi să-i aprovizioneze cu hrana

necesară pentru viaţa spirituală. Această ţară mică a fost închisă într-o cortină de fier şi este practic imposibil de comunicat înăuntrul sau în afara Albaniei. Servul pentru fraţi, care a vizitat recent districtul de la graniţa cu Albania, a strâns ceva informaţie şi i s-a spus că în jur de 35 de martori ai lui Iehova trăiesc încă în Albania, adunaţi în diferite oraşe şi sate şi că promovează închinarea adevărată lui Iehova cu toată iscusinţa lor. Ei îşi păstrează integritatea. Fraţii din Albania au protestat la guvern, cerând o libertate mai mare de vestire, dar fără efect. Guvernul albanez a interzis oficial lucrarea de mărturie, mergând până la a interzice fraţilor să se întâlnească. Toată literatura trimisă în Albania este confiscată de guvern şi distrusă. În ciuda acestei persecuţii severe, martorii lui Iehova de acolo vorbesc încă despre vestea bună şi putem fi siguri că Iehova îi va binecuvânta şi îi va proteja, dându-le har în vremuri de nevoie.

TURCIASunt doisprezece vestitori regulaţi care proclamă mesajul Împărăţiei în Turcia. S-a făcut un bun progres, în comparaţie cu anul trecut.

Guvernul păstrează încă anumite interdicţii împotriva lucrării martorilor lui Iehova, dar, cu toate acestea, fraţii de aici au făcut eforturi apreciabile pentru a depăşi toate obstacolele, astfel încât să avanseze lucrarea în această ţară mahomedană. Acum, vin regulat rapoarte la biroul din Atena de la fraţii noştri din Turcia şi servul filialei ne dă câteva informaţii despre ceea ce se întâmplă acolo în prezent.

Există doar o grupă a martorilor lui Iehova în Istambul, numărând peste 30 de fraţi. Deoarece încă nu există cărţi în limba turcă modernă cu caractere latine, lucrarea de mărturie se reduce la o mărturie verbală către mahomedani. În ceea ce priveşte celelalte naţionalităţi, cum ar fi grecii, armenii, evreii, francezii, etc., care trăiesc destui în acel oraş, mesajul este transmis prin intermediul literaturii noastre, disponibilă în toate aceste limbi. Adunări ale grupei sunt ţinute regulat şi Informatorul este studiat în adunările de serviciu, spre marea bucurie şi întărire a fraţilor. Din rapoartele de serviciu se observă că această grupă realizează un progres constant. În timpul lunii august, a fost un vârf de 23 de vestitori, care este de departe superior celui din lunile anterioare. Este de asemenea satisfăcătoare observaţia, că servul grupei de acolo este înrolat ca pionier şi lucrează astfel din martie 1948, înregistrând o medie lunară de 188 de ore şi 62 de vizite ulterioare. S-a raportat că patru noi fraţi şi-au simbolizat consacrarea lor prin cufundare în apă; doi dintre ei sunt evrei.

Servul de grupă scrie că fraţii au reuşit să-şi găsească o locuinţă potrivită, unde să-si ţină adunările de acum înainte. Aşadar, grupa martorilor lui Iehova din Istambul va avea propria Sală a Împărăţiei. Cu câteva luni în urmă, când au primit articolul din Treziţi-vă! despre Grecia, l-au înmânat mitropoliţilor din patriarhie. Astfel, mustrarea severă a organizaţiei Domnului pentru metodele medievale folosite de clerul ortodox grec împotriva martorilor creştini ai lui Iehova, a ajuns la porţile „Vaticanului” ortodoxiei. Fraţii noştri de aici sunt plini de zel şi se bucură să ducă mesajul publicului internaţional, care trăieşte în acel oraş populat. De fapt, ei ,,cântă laudele lui Iehova printre naţiuni”. Există toate motivele să ne aşteptăm ca înaintarea observată în lucrarea de mărturie să continue, astfel încât lucrarea de extindere a închinării adevărate a lui Iehova să poată continua de asemenea în această ţară.

GUATEMALAUn grup de 20 de absolvenţi de la Gilead a realizat multe lucruri în ţara Guatemalei. Numai în anul trecut, observăm o creştere de 61% în

numărul vestitorilor asociaţi cu martorii lui Iehova. Lucrarea este făcută nu doar în oraşul principal, ci de-a lungul anului servul filialei a avut de asemenea ocazia de a lucra în Puerto Barrios, pe coasta de est a Guatemalei. Un mare interes a fost găsit printre cei 15.000 de locuitori, dar vor trebui să se stabilească în acel oraş vestitori, pentru a organiza o grupă. În doar trei săptămâni, 450 de cărţi şi broşuri au fost plasate precum şi câteva sute de reviste. Mai sunt şi alte asemenea oraşe şi sate în Guatemala, care necesită atenţie şi se speră ca în cursul acestui an să se ajungă la mulţi dintre aceşti oameni. Un raport foarte interesant vine de la servul filialei. El ne ajută să ne formăm o părere bună despre cum se desfăşoară lucrarea şi ce bucurie au fraţii.

Întoarcerea la raportul anual este ca şi un rezumat al unui alt paragraf binecuvântat în înregistrarea servilor lui Iehova pe acest teritoriu; o dare de seamă scrisă, permanentă a dovezii activităţii lor, măsurată după modelul lor fără vină, Isus Christos. Anul trecut am încheiat cu un vârf de 112, anul acesta cu unul de 185; ilustrând faptul că servii de la Gilead, pionierii generali şi vestitorii grupei au condus pe mulţi alţii în închinarea fără teamă şi deschisă lui Iehova.

Interesantă este vizita de neuitat a doi misionari de la Gilead, care serveau o grupă mică la aproximativ treizeci de mile de graniţa mexicană. Mulţi de acolo au urechi de auzit, după cum reiese din relatarea lor. Aceşti fraţi au locuit departe la ţară, cu câteva case în jurul lor. Casa se afla într-un mic luminiş, care fusese tăiat între arbori de cafea şi bananieri. Cu toate că erau doar doi vestitori în grupă şi părea că foarte puţini oameni locuiau în acea ţară sălbatică, 75 au venit în prima noapte a vizitei pentru a asculta vorbirea şi a pune întrebări. Două zile mai târziu a fost făcut un drum călare şi a fost ţinută o cuvântare pentru alţi 40, care nu putuseră veni cu primul grup. Aceşti oameni sinceri au arătat o mare apreciere pentru adevărurile pe care Domnul le oferea, familii întregi umblând pe jos câteva mile pe timp de noapte, fără lumină, pentru a asculta cuvântarea. În ultima noapte au fost prezenţi 100 pentru a asculta cuvântarea „Pământ Paradisiac”.

Unii încep să vestească imediat ce încep să studieze şi tot atunci unii dintre ei cad imediat. Totuşi sunt unii care, verificând sau gustând spiritul lucrării noastre şi descoperind că este adevărată, doresc într-adevăr să înainteze spre maturitate în Domnul. Un astfel de exemplu este relatat de un alt absolvent de la Gilead: ,,acum zece luni, în timp ce mă întorceam acasă după o după-amiază de studii într-o aripă a clădirilor guvernamentale, un bărbat a venit la mine şi a dorit să ştie dacă aş vrea să trec pe la el ca să-l ajut să studieze, la fel ca pe colegul său din Grupul Naţional. Familia studiase cu seriozitate şi după ce au auzit anunţurile la o adunare a grupei, s-au hotărât să-şi deschidă casa lor pentru un studiu de carte al grupei. În curând, toţi membrii familiei au devenit vestitori şi unii au multe studii proprii. Deşi fratele are o familie numeroasă de întreţinut, el declară că a întâlnit atât de mulţi oameni de bine, încât va trebui să-şi pună ordine în afaceri şi să devină pionier, pentru a fi sigur că toţi aceştia vor fi chemaţi”.

Anul nostru de serviciu părea să aibă un început lent şi timp de şase luni nu am avut nici un nou record. Activitatea crescută de la Cină a început cu un vârf de 118 persoane. În luna mai, Societatea a trimis un serv pentru fraţi să viziteze filialele din America Centrală, inclusiv Guatemala. El a servit atât cele două unităţi din capitală, cât şi adunarea noastră. Avantajele acestui sprijin reciproc consistent i-a încurajat considerabil pe vestitori, care au înregistrat un nou record de 152.

O altă soră bătrână, care luptă pentru credinţă de mai mulţi ani în sălbăticia junglei din sud-vestul oraşului, a trimis relatări despre multe experienţe plăcute. Printre acestea se numără şi următoarea: „perioada de mărturie „Servii lui Dumnezeu”, s-a încheiat şi se pare că a lăsat o urmă de lumină în teritoriul meu. Sunt câţiva oameni acolo, cu care am vorbit mult timp despre Împărăţia lui Dumnezeu, dar ei nu puteau să vadă sau să înţeleagă. Aceştia continuau să-mi spună ce a zis un predicator sau altul. Acum, în această perioadă, mi-au spus că ceea ce predic eu este más bonita [mult mai frumos] decât ceea ce spun predicatorii”.

Nici unul dintre vestitorii din Guatemala nu au prea multe din bunurile acestei lumi, dar ei apreciază mesajul Împărăţiei şi de aceea au acordat o mare parte din timpul lor şi au făcut tot ce au putut pentru înaintarea acestei proclamări. Printr-un studiu simplu, nesectarian, al Cuvântului lui Dumnezeu şi o consacrare Lui, ei au devenit adevăraţi servi ai Evangheliei. Astfel, în ultimul an mulţi oameni de bine au găsit prieteni adevăraţi în Iehova Dumnezeu şi în Regele Său domnitor, Isus Christos. Prin harul Domnului, ei vor înainta la o perfecţiune a serviciului lor, ca servi ai lui Dumnezeu.

HAITIPentru o perioadă, un număr de absolvenţi de la Gilead au lucrat serios pentru a răspândi mesajul Împărăţiei în Haiti. La început părea o

adevărată luptă pentru a găsi interes, dar cu răbdare şi rezistenţă, în cele din urmă Dumnezeu le-a răsplătit eforturile lor. Anul acesta observăm o creştere de 125% a numărului vestitorilor care predică Evanghelia în Haiti şi servul de filială ne relatează câteva experienţe îmbucurătoare. Îl vom lăsa să ne vorbească despre ele.

Vestirea Evangheliei Împărăţiei a înregistrat un progres mai mare de-a lungul anului trecut de serviciu în Haiti, în ciuda reticenţei şi analfabetismului acestor oameni. Au fost organizate două grupe şi acum numărăm trei grupe în această filială. Una dintre acestea a fost stabilită la 100 de mile sud-vest de Port-au-Prince. Acest lucru a fost realizat ca urmare a acceptării invitaţiei unor oameni săraci de bine de a veni şi a pune mărturie printre ei. Am făcut acest lucru şi le-am dat ocazia de a asista la mai multe cuvântări publice în Creole. La una dintre acestea au participat 233 de persoane. Mulţi dintre aceştia citiseră câteva dintre publicaţiile mai vechi ale Societăţii, iar apoi s-au separat de bisericile lor, sperând în acelaşi timp ca într-o zi martorii lui Iehova să-şi înceapă lucrarea şi în acea parte a insulei.

Aceşti oameni binevoitori au fost atât de bucuroşi să-i vadă pe servii Domnului pentru prima dată, încât câţiva dintre ei şi-au petrecut ziua punând mărturie alături de noi în acel sat mic de colibe de paie. În acelaşi timp, am anunţat o cuvântare publică pentru acea seară. Au

participat peste 200 de oameni care s-au adunat în piaţa publică. S-a creat o imagine impresionantă, datorită faptului că s-a ţinut la lumina lămpii cu gaz, acesta fiind unul dintre oraşele fără curent electric (doar patru oraşe, în afară de capitală, sunt electrificate în Haiti).

Unul dintre absolvenţii canadieni de la Gilead, care abia a sosit, a avut următoarea experienţă: „în timp ce lucram teritoriul meu în Port-au-Prince, am întâlnit un oarecare domn R., care arăta interes în ce priveşte mesajul. El a acceptat cartea La Verite Vous Affranchira (cartea Adevărul în franceză) şi părea destul de bucuros de faptul că a intrat în posesia ei. A aranjat să se întoarcă după trei săptămâni, deoarece plănuise să plece într-o vacanţă. După prima vizită de la întoarcere, a menţionat faptul că a citit o parte din carte şi a găsit-o foarte interesantă. Se puteau observa porţiuni însemnate pe carte şi a pus întrebări în legătură cu acestea. A fost încântat de răspunsurile la întrebări, mai ales despre învăţăturile catolicismului, deoarece fusese catolic şi fusese strâns legat cu preoţia. În timp ce fixa data la care să se întoarcă a spus: ,,un prieten de-al meu este interesat de aceste lucruri şi i-ar plăcea să discute cu tine. Aş putea să-l invit data viitoare?” I-am răspuns: ,,bineînţeles”.

,,Data următoare mi-a fost prezentat un profesor de la o şcoală gimnazială dintr-un oraş de la aproape 100 de mile depărtare. Avea multe întrebări referitoare la nemurire, trinitate, etc. Şi el a fost încântat să primească La Verite Vous Affranchira. Domnul R. a spus: „ştiu o altă persoană care este interesată şi ar dori să vină data viitoare”. Am răspuns: „foarte bine”. În acea săptămână, au venit trei persoane la studiu şi a fost plasată încă o carte. După ce s-a încheiat studiul, domnul R. a făcut aceeaşi afirmaţie în legătură cu o altă întâlnire.

„De data aceasta am fost prezentat unei persoane care scria pentru un ziar aici în oraş. Şi el a acceptat cartea Adevărul în franceză. A arătat spre primul capitol al cărţii referitor la creştinătate şi a spus: „voi publica acest lucru în ziarul nostru”.

„În acea săptămână, a apărut în ziarul lor aproape un capitol întreg citat cuvânt cu cuvânt, din cartea Adevărul. Mai târziu, am aflat că preoţii de peste drum au trimis un servitor să cumpere aproape 35 de exemplare din acelaşi ziar. În următorul număr a apărut un nou citat din cartea Adevărul, încheindu-se cu numele domnului R. şi al autorului, pentru a fi consultaţi de cei care doreau exemplare ale cărţii. Ei pregătiseră mult mai mult material din varianta în franceză a cărţii Adevărul pentru a fi publicat din când în când. Între timp, domnul R. m-a luat la alte grupuri interesate, rezultând alte cinci studii de carte şi acum chiar el este un „proclamateur” (vestitor)! Toate astea în doar două luni!”

HAWAIIÎn frumoasele insule Hawaii, martorii lui Iehova continuă să meargă mai departe, proclamând vestea bună. Fraţii de aici posedă acelaşi

spirit de expansiune ca şi tovarăşii lor lucrători din toate părţile pământului. Din când în când, ei călătoresc în diferite insule din arhipelagul Hawaii, pentru a aranja adunări publice şi de circuit şi pentru a face tot posibilul ca să înveţe mesajul Împărăţiei locuitorii acestor insule. De-a lungul anului, 58 de persoane şi-au simbolizat consacrarea prin botezul în apă. Vestitorii şi-au mărit numărul cu 20% anul trecut, în timp ce vizitele ulterioare, studiile de carte şi adunările publice sunt toate în creştere. Servul filialei ne dă un scurt raport despre ceea ce se întâmplă acolo.

Lucrarea în insule a fost ajutată în mare măsură de venirea celor doi absolvenţi Gilead în septembrie 1947 şi încă doi în iulie 1948. Ca rezultat, a fost atins un nou vârf de 183 de vestitori. Şapte pionieri au avut privilegiul de a fi chemaţi la Gilead în februarie, cu perspective de a merge apoi în Japonia. Aceasta a micşorat pentru un timp numărul de pionieri, dar curând alţi vestitori au intrat în serviciul de pionier şi le-au luat locul. Totuşi este nevoie de mult mai mulţi pionieri pentru a ajuta câteva grupuri de vestitori izolaţi, pentru a forma mai multe grupe. Acum există şapte grupe în insule. Grupa din Honolulu a înregistrat un nou record de ore, raportând o medie de 27,9 ore pentru 75 de vestitori în august. Toate grupele au avut o medie de 20 de ore în august, adică cea mai mare începând din iulie 1947, când au avut o medie de 21 de ore.

În timpul unei călătorii în partea vestică a insulei Hawaii numită Kona, servul pentru fraţi a fost însoţit de un frate coreean care a ţinut o cuvântare de o oră în biserica coreeană din Holualoa. Ca urmare, toată congregaţia, inclusiv predicatorul, a venit la Sala locală a Împărăţiei în fiecare seară, pentru studii biblice. Un alt predicator coreean, care era baptist, a primit o bună mărturie de la acest frate coreean şi atât aceştia doi predicatori, cât şi alţi câţiva, au fost botezaţi pe plajă. Acum, ei se bucură de ducerea mesajului Împărăţiei şi la alte persoane de bine.

Datorită activităţii crescute din partea tuturor vestitorilor, unii dintre ei au fost provocaţi să dezbată public câteva dintre religiile „creştine”, dar când a venit acest moment religioniştii nu au mai apărut. Au fost ţinute adunări publice pe teritoriul lor, dându-le oamenilor ocazia de a asculta adevărul, în contrast cu religia lor bazată pe tradiţii omeneşti. Acestea au avut o prezenţă mare şi în valea Manoa, unde au fost provocaţi câţiva vestitori, prezenţa a fost în medie între 70 şi 80 de persoane pentru seriile de cuvântări. Chiar în regiunea izolată de deşert de la Waianae, în Oahu, unde se află o grupă mică, grupa din Honolulu a ajutat furnizând vorbitori şi câţiva vestitori care au adus un vârf de 65 de persoane prezente.

O soră asociată cu grupa Waimea a avut o experienţă interesantă, în timp ce se afla în spital din cauza unei răni la picior. Preotul catolic a venit în camera ei în timp ce citea Biblia şi a întrebat-o la ce i-ar putea folosi acest lucru. A fost surprinsă de atitudinea lui, deoarece considera că un preot, care pretinde a fi servul lui Dumnezeu, ar trebui să aranjeze o persoană să citească şi să înţeleagă Biblia. După ce i-a pus câteva întrebări referitoare la doctrinele principale învăţate în Scripturi, a descoperit că acesta ştia foarte puţin despre Biblie.

Preotul i-a spus de asemenea că nu avea nici un drept să folosească numele Iehova, deoarece El nu era Dumnezeu, întrucât toată puterea pe pământ şi în cer i-a fost dată lui Isus Christos şi acesta era Dumnezeu. Cu toate acestea, ea i-a pus o bună mărturie în onoarea adevăratului Dumnezeu, Iehova, care a produs agitaţie în spital. Infirmierele au venit înăuntru, vrând să ştie ce se întâmplă acolo şi cine pe cine încearcă să convingă. De asemenea, câţiva prieteni au venit să o vadă în timp ce preotul era încă acolo, aşa că l-a ignorat şi a dat o altă mărturie pentru prietenii ei, întrucât unii dintre ei erau de la fosta ei biserică şi mulţi părăsiseră de atunci biserica. Acum, câţiva conducători ai acestei biserici îi invită pe martori să discute Biblia cu ei în cadrul studiilor.

Lucrarea de traducere a cărţii Să fie Dumnezeu adevărat în limba hawaiiană este terminată şi gata să fie trimisă la Brooklyn pentru tipărit. Mulţi locuitori ai insulei Hawai au întrebat de o carte de studiu în limba lor şi aşteaptă cu nerăbdare studii ale Bibliei curând. S-au făcut deja o mulţime de comenzi pentru a fi onorate de îndată ce soseşte. Aceeaşi carte este de asemenea tradusă în limba japoneză.

Observând activitatea de-a lungul anului şi văzând cum Iehova şi-a condus poporul şi S-a îngrijit de ceea ce a fost necesar pentru hrana spirituală, cât şi pentru lucrurile materiale la timpul potrivit, noi suntem recunoscători şi ne rugăm ca binecuvântările lui să continue şi o creştere mai mare să urmeze, toate spre onoarea numelui Său mare.

HONDURASMesajul înălţător şi plăcut că Iehova domneşte, ajunge la fiecare naţiune şi va pătrunde treptat în fiecare parte a oricărei naţiuni. În vreme

ce lumea veche se pregăteşte şi se înarmează pentru a putea face faţă problemelor uluitoare ale viitorului, martorii lui Iehova mărşăluiesc paşnic înainte, predicând vestea bună a Lumii Noi. Vestea bună este răspândită în toate părţile ţinutului Honduras şi în doar câţiva ani ,,alte oi” au fost strânse într-un număr de 278, un nou vârf pentru anul de serviciu 1948. De fapt, numărul mediu al vestitorilor care servesc interesele Împărăţiei a crescut cu 164% faţă de anul precedent. Citind raportul anului trimis de servul filialei, este uşor să vedem motivul pentru care a avut loc un asemenea progres uimitor în lucrarea din Honduras. Martorii lui Iehova din Honduras trăiesc un timp al bucuriei.

Cu expansiunea ca „parolă”, lucrarea a fost continuată în insulele mării, localizate la 40 de mile de coasta de nord a continentului. Cea mai mare insulă dintre cele trei, Roatan, este locuită de aproape 4.000 de locuitori de culoare, vorbitori de limba engleză. La începutul anului, servul pentru fraţi împreună cu fratele şi sora White, au venit în capitala Coxen Hole. După o călătorie de-o noapte friguroasă, pe puntea deschisă a unei bărci cu pânze, am ajuns în portul primitor a doua zi dimineaţa. După ce ne-am stabilit în pensiunea satului, ne-am împrăştiat pentru a acoperi teritoriul cât mai repede posibil. Am descoperit că majoritatea locuinţelor acestor oameni prietenoşi şi zâmbitori, erau împrăştiate pe mile întregi de-a lungul plajei nisipoase albe, pline de palmieri. Multe dintre aceste locuinţe nu erau altceva decât cadre de lemn cu acoperiş de paie, construite deasupra apei pe piloni, făcând necesară parcurgerea unor „poteci” înguste şi lungi pentru a ajunge la ele. Cărţile au fost acceptate cu plăcere, deoarece aceşti oameni sunt legaţi mai mult sau mai puţin de insula lor şi au destul timp liber să citească şi să discute după ce şi-au terminat recoltarea nucilor de cocos. A fost o surpriză plăcută să descoperim cărţi vechi şi noi în câteva case, trimise de prieteni din Statele Unite.

Aceste vizite pregătitoare sunt necesare pentru expansiune. Acestea reprezintă primul contact cu adevărul pentru cei mai mulţi dintre oamenii acestei ţări. Pentru că nu ne putem întoarce foarte des în asemenea locuri izolate ca Roatan, primul gust real pentru cei cu bunăvoinţă vine din studiul lor personal al cărţilor. Ştim, de asemenea, că există şi acei oameni puţini care într-adevăr se ocupă cu cercetarea adevărului, cu ajutorul spiritului îndrumător al lui Dumnezeu. Am găsit câţiva asemenea oameni în Coxen Hole şi sperăm să reuşim să-i organizăm într-o grupă activă, care să se îngrijească de interesul de aici.

Când s-a întors să viziteze grupa din La Lima, servul pentru fraţi a descoperit că fraţii mergeau înainte constant. Până atunci, doar grupa engleză de culoare activa, având grijă de cât mai mulţi localnici spanioli de bine, cât era posibil. Totuşi aceasta era prea mult pentru ei. Era nevoie de o unitate spaniolă. Dar, aici a apărut una dintre problemele predominante în Honduras: aceea de a găsi printre vestitori pe cei care erau căsătoriţi legal şi de asemenea calificaţi, pentru a deţine poziţii de responsabilitate ca servi în organizaţia grupei. Influenţaţi de regula Bisericii Catolice, o mare parte a populaţiei băştinaşe nu se căsătorise niciodată conform legii ţării. Ei nici nu înţeleg de ce ar trebui să facă acest lucru. Dacă un cuplu se decide să trăiască împreună, atunci îşi strânge copiii din legăturile anterioare şi se stabilesc pentru a creşte şi mai mulţi. Ziarele cotidiene recunosc naşterile nelegitime alături de cele legitime, în listele lor zilnice. Nu este un lucru neobişnuit pentru copii să fie daţi altcuiva să-i crească şi sunt mulţi cei care nu ştiu cine le este mama sau tata.

Aceasta este starea în care îi găseşte adevărul pe mulţi dintre cei care sunt acum vestitori pentru Împărăţie. În cazul acesta, cel mai capabil şi plin de zel vestitor şi nou-interesata sa parteneră, locuiesc împreună de câţiva ani, fără să fie căsătoriţi legal. Ce trebuie ei să facă? Să facă ceea ce spunea Biblia: să facă ordine şi să se căsătorească! Aşa că asta au şi făcut. Acest eveniment neobişnuit a provocat comentarii printre vecini şi prieteni şi a fost o bună mărturie pentru cei care se aflau în aceeaşi situaţie. Când lucrurile s-au aranjat, unitatea spaniolă a fost organizată. După trei luni, singura grupă care acum lucrează ca două unităţi, sărise de la 24 la 77 de vestitori.

La două mile depărtare de La Lima, în unul din câmpurile de bananieri, o persoană izolată de bine a cerut o vizită. Aceasta trebuia să aibă loc noaptea, din cauza orelor sale de muncă. Mergând cu greu de-a lungul potecii negre ca smoala printre tufe, servul pentru fraţi a dat nu doar peste o persoană pregătită pentru această vizită ulterioară, ci peste douăzeci şi trei de persoane de bine nerăbdătoare, care aşteptau aşezate în faţa casei la lumina lămpii în răcoarea nopţii. Aceasta a cerut mai mult decât o scurtă discuţie de vizită ulterioară, astfel încât o cuvântare publică de o oră a fost ţinută pe tema „Biblia împotriva religiei”. În mijlocul cuvântării, am fost întrerupţi de un grup de băştinaşi care purtau făclii şi se rugau, apropiindu-se la o distanţă de douăzeci de picioare de noi unde s-au postat în faţa unei cruci de lemn acoperite cu foi de palmier. Timp de cinci minute au făcut plecăciuni, închinându-se, murmurând rugăciuni, punând flori în jurul crucii, sărutând-o şi venerând-o. Am aflat că aceasta era ziua sfintei cruci pentru romano-catolici şi ei se opreau în faţa tuturor crucilor aşezate de-a lungul câmpului, pentru a se închina la ele. Noi credeam că această ultimă vizită în acest loc a fost în folosul nostru. Ce contrast a fost! Aici, în mijlocul sălbăticiei junglei, la o distanţă de doar câteva picioare unii de alţii, se aflau două grupuri de băştinaşi unul practicând păgânismul demonic, la fel ca şi strămoşii lor acum câteva secole, iar celălalt ascultând, chiar pentru prima dată, despre Iehova Dumnezeu şi lumea Sa nouă a dreptăţii. Era un exemplu foarte bun pentru cei prezenţi, despre diferenţa dintre adevărata închinare şi religia demonică. Destui din cei douăzeci şi trei care au ascultat cuvântarea în acea noapte, sunt acum ei înşişi propovăduitori ai veştii bune în acea tabără mică.

O altă grupă nouă a fost formată, ducând la un total de 5 la nivelul ţării. Unul dintre vestitorii noştri de la Tegucigalpa, i-a trimis soacrei ceva literatură. După câteva contactări ulterioare, ea a devenit o vestitoare izolată în orăşelul de munte San Antonio de Flores. În august, servul filialei, împreună cu fratele şi sora Bourne, i-au făcut o vizită să o vadă şi să o ajute în lucrare. După o călătorie în stil mare în spatele unui camion, legănându-ne pe saci mari, am ajuns în sfârşit sub soarele fierbinte tropical. În acea noapte a fost ţinută o cuvântare în faţa a 15 ascultători, discursul fiind întrerupt doar o dată de o familie de porci, urmată de patru purcei care guiţau, care a năvălit pe uşa din faţă.

În ziua următoare au fost programate două vorbiri publice. Singurul loc umbros din sat se afla sub un copac în curtea din faţă a bisericii catolice, aşa că am ales acel loc pentru cuvântări. Practic a asistat toată populaţia, inclusiv evangheliştii şi pastorul lor. Către sfârşitul cuvântării, pe faţa pastorului a apărut o privire posomorâtă. Era evident că simţea loviturile adevărului care doborau zidurile minciunii din jurul său. După cuvântare, el l-a invitat pe fratele Bourne la el, pentru o discuţie a doua zi dimineaţa. Gândindu-se că se referea la o vizită personală pentru el, fratele şi sora Bourne au mers la el acasă. Acesta aştepta împreună cu vreo 10 enoriaşi arătând ca nişte buldogi gata de atac. Dar, „balonul i-a fost înţepat imediat”. S-a împotmolit încercând să demonstreze doctrina „trinităţii”. Chiar în faţa turmei sale a trebuit să recunoască faptul că el nu credea într-adevăr în „trinitate”. Atunci de ce o mai predica? Ei bine, aceasta a fost totul pentru acea zi. El a avut o întâlnire cu altcineva şi a trebuit să plece. Aşteptăm să vedem dacă va mai încerca să predice acest lucru turmei sale, dacă mai are una. Toată ziua oamenii vin la domiciliul nou-organizatei Salón del Reino (Sala Împărăţiei), pentru a învăţa mai multe despre . Vestea

despre un pământ nou şi binecuvântările Împărăţiei, adresată evangheliştilor de bine, ţinuţi captivi în această ţară, este asemenea unui os mare suculent, aruncat unui câine înfometat.

Prima adunare de district s-a ţinut în Tegucigalpa. Teatrul Palace a fost obţinut pentru cuvântarea principală. S-a făcut o publicitate extinsă, folosindu-se 20.000 de invitaţii, afişe, scrisori personale, programe pentru vizite ulterioare nominale şi anunţuri radio, invitând publicul să asculte discursul „Guvernatorul permanent al tuturor naţiunilor”. Oare au venit? Într-adevăr, au venit 467 de persoane, cea mai mare audienţă de ascultători de bine la o conferinţă publică ţinută până atunci în Tegucigalpa. Un om de afaceri a spus următoarele lucruri: „era şi timpul să vină cineva cu un asemenea mesaj. Este nou pentru mine, dar îmi place!” Au fost stârnite interese vechi sau noi de cuvântare şi prezenţa la adunările locale a început să crească.

Nu s-a întâmpinat nici o împotrivire în timpul anului, în vreun domeniu sau vreo parte a serviciului. Sperăm să continuăm să ne extindem în toate părţile Hondurasului şi să ajungem cu lucrarea de restaurare la toţi cei care „suspină şi gem”. Este un privilegiu îmbucurător să pot scrie că suntem mulţumiţi de misiunea noastră. Bineînţeles că ne confruntăm şi cu probleme, cu boli sau cu condiţii diferite de viaţă faţă de cele cu care suntem obişnuiţi, dar la fel se întâmplă cu fraţii noştri de pretutindeni. Apostolul Pavel a spus: „călcaţi pe urmele mele”. Dacă s-a întâmplat ca el să fie bolnav atunci când era misionar, aşa se întâmplă şi cu noi; dacă el a avut probleme în serviciu, aşa avem şi noi; dacă a avut o mare responsabilitate în îngrijirea grupelor, şi noi avem; dacă a fost binecuvântat în serviciul său şi noi suntem; dacă el a fost credincios şi mulţumit, aşa vom fi şi noi, până când Cel ce a trimis vestea bună spune că lucrarea este încheiată. Aşteptăm cu nerăbdare ca anul 1949 să fie anul unei expansiuni mai mari decât a fost vreo dată.

UNGARIAÎncă un an de serviciu bogat în experienţă s-a încheiat pentru fraţii noştri din Ungaria. Şi aici, au simţit nevoia „să lărgească locul cortului

lor” pentru a putea cuprinde din ce în ce mai mulţi oameni de bine. Elementul conducător din această ţară a fost influenţat timp de secole de Ierarhia romano-catolică, care a stat tot timpul în calea educaţiei şi a progresului adevărat. Ei s-au străduit mai ales să ţină oamenii departe de cunoştinţa Cuvântului lui Dumnezeu. În ciuda eforturilor depuse de cler pentru a-i ţine pe oameni în întuneric, rândurile martorilor lui Iehova s-au înmulţit continuu şi an de an se înalţă mai multă laudă Tatălui ceresc. În fiecare an s-a înregistrat o creştere constantă, până acum fiind 1.346 de vestitori care cântă cântarea nouă, ceea ce indică faptul că există o creştere cu 36% a numărului de vestitori. Servul filialei ne-a trimis câteva experienţe foarte interesante, arătând destul de clar ce fel de opoziţie trebuie să întâmpine, dar în acelaşi timp el ne relatează bucuria poporului lui Dumnezeu.

Populaţia ţării este predominant catolică şi de aceea atacurile împotriva noastră vin în primul rând din partea clerului romano-catolic. În special partea vestică a Ungariei a suferit sub dominaţia acestui element profan. Astfel, este de înţeles de ce înainte de război erau doar 8 grupe în acest teritoriu vestic, în comparaţie cu cei 3 milioane de locuitori care trăiesc în această parte. Clerul îi organizase pe oameni şi-i ţinea sub influenţa sa atât de tenace, încât nici nu-şi începuseră bine vestitorii lucrarea, că au şi fost arestaţi. De la război încoace, am reuşit să facem două circuite în acest teritoriu şi servii pentru fraţi au aici 65 de oraşe pe care să le viziteze regulat, cu 38 de grupe organizate. Clerul a continuat să facă tot ce i-a stat în putinţă ca să-i determine pe oameni să întrerupă lucrarea de mărturie. Servii pentru fraţi au trimis majoritatea rapoartelor interesante, în legătură cu conflictele care au loc atunci când lucrează într-un sat cu locuitori atât de beţi de vinul religiei. Prezentăm aici un raport:

„Când am vizitat un oraş cu populaţie pur catolică, pentru a servi grupei mici de acolo, fraţii mi-au spus că oamenii, tulburaţi de clerul catolic, se manifestă împotriva lor cu o ură sălbatică. Am experienţat aceasta chiar în acea noapte. Am fost trezit din somnul meu fără vise de o izbitură puternică. Uitându-mă în jurul meu, l-am văzut pe proprietar care venise la mine şi împreună am observat spre stupefacţia noastră, că cineva ne spărsese geamurile şi tocurile deopotrivă. Am aflat mai târziu că acest act barbar fusese comis de persoane instigate de preot. A doua zi, am mers împreună în lucrare într-un sat vecin. Preotul i-a trimis pe copii acasă de la şcoală, ca să le spună oamenilor că iehoviştii erau acolo şi nimeni nu trebuia să-i asculte. Femeile împodobite cu trandafiri au format astfel un câmp de bătălie cu bâte, pietre şi cozi de mătură, astfel că a trebuit oprim lucrarea din casă în casă. Aproape 30 de case au rămas nelucrate.

A doua zi am vizitat alt sat. În timp ce ne întorceam acasă după-amiază, am sugerat fraţilor să mergem să lucrăm cele 30 de case rămase din ziua precedentă. Fraţii au fost de acord, deşi unul sau doi au fost cam reţinuţi, din cauza incidentului din ziua precedentă, dar am lucrat rapid casele fără să ni se întâmple nimic neplăcut. Dimpotrivă, o soră ni s-a alăturat ulterior, cu faţa strălucind de bucurie şi a spus: „o femeie tocmai a bătut din palme şi a exclamat cu uimire: „iar aţi venit? Ieri au spus că dacă vă întoarceţi, vă vor ucide în bătaie. Nu v-au bătut încă? Daţi-mi şi mie o broşură. Aş vrea să ştiu de ce clerul este aşa de violent împotriva voastră. I-am auzit doar strigând Iehova, Iehova, dar habar n-aveam despre ce este vorba. Mai veniţi pe la mine; nu vă vom alunga”. I-am dat o broşură şi i-am notat adresa. Teama mea s-a transformat în bucurie!” În timp ce ne întorceam acasă cu inimile mulţumite, am discutat despre cele întâmplate şi ne-am bucurat de faptul că chiar şi în cele mai întunecate sate, există oameni de bine care vor să înveţe adevărul”.

În cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, vestitorii împreună cu servii pentru fraţi, au multe experienţe. Se întâmplă uneori ca preotul însuşi să conducă gloata înarmată cu bâte şi cu pietre, ca să-i alunge pe fraţi de acolo; de multe ori au fost întâmpinaţi cu pietre. Mulţumită protecţiei lui Iehova, nu s-au întâmplat pagube serioase până acum.

Fraţii nu experimentează astfel de acţiuni unite împotriva lor în alte părţi ale ţării, deşi clerul nu este inactiv nici acolo. Ei fac tot ce le stă în putere, pentru a întârzia sau a tulbura lucrarea. Ei dau fuga la autorităţi tot timpul cu plângeri şi acuzaţii, dar autorităţile actuale democrate sunt mult mai înţelepte şi de obicei acuzaţiile lor sunt ignorate.

O experienţă pe care au avut-o doi servi pentru fraţi, va demonstra judecata înţeleaptă a actualelor autorităţi competente: „într-un loc am stabilit o cuvântare publică şi am invitat întreaga comunitate să participe. Şeful consiliului de conducere al acelui oraş s-a apropiat de noi cu rugămintea să-i permitem să adreseze salutări ascultătorilor, înainte de începerea cuvântării. Am fost puţin şocat, gândindu-mă mai întâi că ar putea spune ceva dezavantajos pentru cuvântare, dar am fost nevoit să-i îndeplinesc cererea. El a spus atunci, printre altele, că nu ne-a putut refuza atunci când i-am solicitat sala pentru a ţine cuvântarea. Şi-a amintit că am fost de atâtea ori persecutaţi în trecut şi că în nenumărate rânduri am stat înaintea baionetelor jandarmeriei. Democraţia a adus cu sine libertatea de exprimare şi de închinare pentru toţi şi cu toate că nu ne cunoştea nici pe noi, nici credinţa noastră, trebuia să avem dreptul să ne închinăm conform conştiinţei noastre”.

Cea mai mare dificultate se datorează educaţiei religioase obligatorii a copiilor noştri. Deşi şcolile religioase au intrat sub controlul statului, o lege veche dinainte de război este încă în vigoare, prin care educaţia religioasă rămâne obligatorie. Dacă un copil nu se prezintă la

orele de religie, nu i se permite să avanseze în clasele mai mari, chiar dacă în alte privinţe este un elev foarte bun. Fraţii au trimis o petiţie după alta ministerului public al cultelor şi educaţiei, pentru a le scuti copiii de educaţia religioasă obligatorie, dar până acum nici una dintre ele nu a avut succes.

Un ajutor considerabil în executarea lucrării noastre, l-au constituit darurile pe care ni le-au trimis fraţii noştri americani, graţie lui Iehova. Am primit peste 8 tone de îmbrăcăminte, făcând astfel posibil pentru vestitori să meargă îmbrăcaţi decent în timpul serviciului şi de asemenea mulţi care fuseseră privaţi de ocazia de a participa din cauza lipsei îmbrăcămintei adecvate, să aibă o parte în lucrarea de propovăduire. Hainele au fost distribuite către 1.800 fraţi şi surori şi 882 de copii. Pe lângă aceasta, am primit 1.000 de pachete de hrană CARE, care au constituit un ajutor nemaipomenit pentru familia Bethel, pionieri şi mai ales pentru fraţii care trăiau în oraşe.

Expedierea celor 15.000 de exemplare ale cărţii Bogăţie, care de asemenea au fost trimise din America la iniţiativa voastră, a provocat o mare bucurie şi apreciere printre fraţi. Acest dar generos a pus la dispoziţia noastră, în cele din urmă, o carte legată pe care am putut-o oferi oamenilor de bine. Şi aceasta, împreună cu expedierea celor 50.000 de exemplare ale broşurii Veseliţi-vă naţiuni! trimise din Elveţia, a suplinit oarecum nevoia noastră de literatură. Toate aceste lucruri au contribuit la ajutarea noastră în închinarea adevărată printre oamenii de bine. Pentru toate aceste binecuvântări, îi aducem mulţumiri din inimă lui Iehova Dumnezeu, prin Fiul Său, Isus Christos, şi vă adresăm, de asemenea, mulţumirile noastre vouă şi fraţilor noştri, care v-au ajutat dezinteresat în devotamentul vostru iubitor faţă de noi.

Totuşi o umbră s-a abătut asupra bucuriei pe care am împărtăşit-o de-a lungul acestui an de serviciu. Acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că nu am reuşit să publicăm Turnul de Veghere din ianuarie anul acesta. Am făcut mari eforturi, am folosit toate mijloacele posibile, dar am primit în schimb doar promisiuni de la autorităţile competente. Turnul de Veghere nu a fost interzis, dar - spun ei - permisiunea nu poate fi dată pentru moment, din motive pe care nu le pot face cunoscute. Până când se va rezolva această problemă a permisiunii, ne-am hotărât să vă înaintăm rugămintea de a-l tipări pentru noi fraţii noştri din Elveţia. Ne bucurăm mult şi vă mulţumim sincer pentru faptul că aţi acceptat acest lucru. Primul număr al Turnului de Veghere a ajuns la noi la sfârşitul lunii august şi a pricinuit multă bucurie şi entuziasm printre fraţi.

INDIAAnii 1947 şi 1948 vor rămâne pentru mult timp în memoria oamenilor, ca o perioadă de agitaţie şi conflict în India. A fost câştigată

independenţa politică, dar cu un preţ mare pentru popor. Ei pretindeau că India era patria lor, dar religiile lor îi despărţeau. Toată lumea a citit cu groază despre masacrele groaznice care au avut loc în India şi Pakistan, când milioane de oameni au fugit dintr-o parte în alta a ţării pentru refugiu. Ce se va întâmpla în cele din urmă acolo, este imposibil de prevăzut, dar martorii lui Iehova din India, Pakistan şi teritoriile din jur au o lucrare de făcut şi anume să ducă acestor oameni mesajul Împărăţiei. Acest lucru au şi făcut anul trecut cu sârguinţă şi s-a realizat o lucrare minunată în tot teritoriul atribuit filialei din Bombay. Se poate observa o creştere hotărâtă a numărului de vestitori, ceea ce înseamnă că oamenii iau poziţie de partea adevărului, apreciind necesitatea de a duce mai departe adevărata închinare în aceste naţiuni unde întunericul acoperă poporul.

India este recunoscută pentru rezolvarea lucrurilor într-o manieră crudă şi demodată. Oamenii se mişcă încet; de fapt toată ţara are un mers al ei. Europenii şi cei din vest consideră acest lucru puţin deranjant dar, dacă trebuie să predice Evanghelia Împărăţiei, trebuie să se obişnuiască cu obiceiurile oamenilor. În ciuda marii schimbări în modul de viaţă al misionarilor, care au mers acolo de la Gilead, ei s-au bucurat de privilegiile serviciului şi aşteaptă cu nerăbdare oportunităţi mai mari. Servul filialei relatează câteva lucruri interesante despre India.

În ciuda dificultăţilor, anul trecut a fost unul de expansiune a activităţii Împărăţiei în India. Dificultăţile au reuşit doar să întârzie rata expansiunii. Primul handicap serios, pe care a trebuit să-l înlăturăm, a fost localul inadecvat al sediului filialei şi casei Bethel. Timp de mai multe luni, am avut o mică maşină de tipar, zăcând în cutia sa la sediul filialei, din lipsă de spaţiu. Unul dintre dormitoare a fost transformat într-o cameră de dactilografiat, dar nu era destul loc şi pentru presă. Maşina de scris a fost programată pentru varianta în dialectul Malayalam a Turnului de Veghere, dar a trebuit să mergem la un tipograf din afară pentru tipărirea propriu-zisă. După o căutare serioasă şi anunţuri în ziare, n-am reuşit să găsim nici un loc potrivit şi în cele din urmă am închiriat un adăpost sărăcăcios fără curent electric, la o distanţă de 2,5 mile de sediul filialei. Departe de a fi într-o situaţie ideală, ne bucurăm totuşi că avem un loc unde propria noastră presă mică poate funcţiona.

Avansarea adevăratei închinări în India necesită servi care să poată vorbi cursiv dialectele acestei ţări şi care să fie înarmaţi cu literatură în aceste dialecte. Lipsa acestor servi şi lipsa literaturii a fost şi încă mai este cel mai mare obstacol în faţa extinderii în această ţară. În anii trecuţi, am distribuit multă literatură în limba engleză şi o cantitate limitată în aceste dialecte, dar toate acestea nu au ajuns decât pentru o mică parte a populaţiei. Acum, se face un efort serios pentru a depăşi acest obstacol. Este pusă o temelie şi sperăm că suprastructura se va dezvolta destul de repede.

Făcând o analiză generală a activităţii Împărăţiei în această ţară, trebuie să spunem că până acum nu s-a înregistrat nici un răspuns real pentru adevăr din partea comunităţilor necreştine. Extinderea care a fost totuşi făcută, s-a făcut printre cei care practicau deja religia creştină.

Au fost făcute traduceri sau sunt pregătite în limbile Malayalam, Marathi, Kanareză, Tamil, Singhaleză şi Urdu. Nu este uşor să găsim translatori, decât pentru Malayalam, Marathi şi Kanareză, pentru că avem fraţi care cunosc aceste limbi. Unii şi-au asumat responsabilitatea lucrării şi apoi ne-au dezamăgit. Dar, broşura Bucuria tuturor popoarelor a fost deja tipărită în Malayalam şi Singhaleză, în timp ce ediţia în Marathi este sub tipar. Sperăm să continuăm cu traduceri ale cărţii Să fie Dumnezeu adevărat, care ne va oferi o bază solidă pentru extindere.

Un cuvânt de apreciere îl datorăm pentru binecuvântările şcolii Gilead. India, Ceylon şi Pakistan au acum zece servi instruiţi la Gilead, alţii urmând să vină, în timp ce doi au plecat la Gilead de aici. Aşteptăm să vină mai mulţi în ajutorul nostru pentru „lucrarea străină” de vestire a Guvernului Teocratic, ca singura speranţă posibilă pentru om. India este, cu siguranţă, un ţinut suferind. Cufundată în superstiţie şi filosofie complet păgâne, care nu pot fi descrise, India are un popor care, ca întreg, nu poate fi învăţat. Locuitorii săi sunt aroganţi şi mândri de teoriile lor despre metempsihoză, pretinzând că sunt mai avansaţi decât oricare alte popoare din cauza acestor „ipoteze spirituale profunde”. Ideea că peştii au fost creaţi ca peşti, pentru a nu fi nimic mai mult decât peşti, sau că păsările nu trebuie să fie niciodată altceva decât păsări, sau că omul a fost creat ca fiu al lui Dumnezeu, care să trăiască astfel ca om şi niciodată să nu fie altceva, reprezintă pentru un

hindus o ignoranţă copilărească. Filozofia sa este mult mai avansată decât atât! Şi religia îi confirmă obscuritatea. Absolvenţii de la Gilead, nou veniţi în această ţară, sunt atenţi la capcanele de necrezut ale ignoranţei superstiţioase, care se infiltrează în mintea hindusă.

În timp ce scriu acest raport, hinduşii celebrează sărbătoarea lui Ganpati. Ganpati este un zeu-om cu cap de elefant şi străzile din Bombay sunt astăzi pline de hinduşi care poartă spre casele lor statuete de lut ale acestui „dumnezeu” cu mare pompă şi ceremonie, pentru a fi venerate. Sărbătoarea se termină după ce, timp de câteva zile, idolul este scăldat în mare sau în altă apă convenabilă. Toate birourile guvernului, băncile, birourile oamenilor de afaceri, fabricile şi pieţele sunt închise în cinstea acestui „dumnezeu”; este aniversarea lui!

Doar adevărul îi poate face liberi pe oameni de asemenea nebunie şi anume, numai spiritul sau forţa activă a lui Iehova Dumnezeu. Noi recunoaştem că suntem fără putere pentru a face o persoană să vadă adevărul, pentru că Diavolul este cel care îi orbeşte pe oameni intenţionat faţă de adevăr. Tot ce putem face este să ducem adevărul oamenilor şi să-i ajutăm pe cei care vor să-l cunoască, în studiul lor despre adevăr. Aceasta este cu adevărat o lucrare binecuvântată şi ne bucurăm că avem o astfel de parte privilegiată în aceasta. Deoarece se deschide noul an de serviciu în India, noi „luptăm cu seriozitate pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” şi căutăm oameni de bine în fiecare comunitate.

CEYLONBiroul filialei Societăţii din Bombay, India, are grijă de lucrare în Ceylon, Pakistan şi Iran. În Ceylon se află patru absolvenţi Gilead care

lucrează insula. Oraşul principal este Colombo şi aceşti misionari fac o lucrare excelentă acolo, realizând o medie de 193 de ore pe lună în ultimul an. Ei au avut o creştere cu 108% a numărului de vestitori, iar acum martorii lui Iehova sunt în număr de 27 de proclamatori ai Împărăţiei. Servul filialei a trimis câteva informaţii interesante cu privire la Ceylon.

Pentru un timp, absolvenţii au închiriat o casă undeva la periferie. Din cauza numărului mic de adăposturi, a fost dificil să găsească o locuinţă în altă parte, dar acum câteva luni au obţinut o casă în oraş. Ei lucrează în mijlocul unui popor cu religii amestecate. Predomină budismul, mulţi sunt hinduşi şi există o minoritate de „creştini” practicanţi, care aparţin diferitelor denominaţiuni, dintre care romano-catolicii sunt probabil cei mai numeroşi. De când Ceylon şi-a obţinut independenţa politică, religia de stat, budismul, s-a impus şi obişnuiţii misionari „creştini” întâmpină greutăţi.

Grupa locală a fost organizată în ultimele luni ale anului 1947. Acum ea este bine întemeiată. Unii care păreau tari în adevăr, au fost ademeniţi departe de serviciul lor prin atracţiile acestei lumi vechi, iar alţii au devenit fricoşi. Dar mulţi alţii au arătat curaj şi hotărâre să stea pe poziţie pentru justificarea Numelui lui Iehova şi ei aduc roade. Toate domeniile lucrării Împărăţiei au fost ocupate, deşi grupa trebuie să înveţe valoarea vizitelor ulterioare şi a studiilor de carte. De curând, s-a dat în folosinţă o Sală a Împărăţiei foarte frumoasă şi avem toate motivele să anticipăm extinderea de-a lungul anului 1949.

Ca şi în India, unul dintre cele mai mari obstacole este problema limbii. Bineînţeles că mulţi citesc în engleză, dar majoritatea citesc doar în singaleză. Există, de asemenea, o mare minoritate de indieni care vorbesc Tamil. În cursul anului, broşura Bucuria tuturor popoarelor a fost tradusă, dactilografiată şi tipărită la Brooklyn. Se aşteaptă cu nerăbdare expedierea. Cartea Să fie Dumnezeu adevărat este în curs de traducere. Cu literatură adecvată în limba locală şi cu vestitori care pot vorbi singaleza, ar trebui să existe o extindere reală a închinării adevărate a lui Iehova Dumnezeu în această „Perlă” a Oceanului Indian.

IRANŢinutul străvechi al Persiei este cunoscut acum sub numele de Iran. Aici există un mare câmp ce trebuie deschis răspândirii mesajului

Împărăţiei. Populaţia este de aproape 10 milioane de locuitori, cei mai mulţi fiind din secta Shia a mahomedanismului, dar sunt şi urmaşi ai profetului Zoroastru, precum şi un număr mare de creştini armeni care trăiesc aici. Acum câţiva ani, câţiva persani au devenit interesaţi de adevăr pe când se aflau în India, iar acum unul dintre aceşti fraţi se ocupă de lucrarea de pionierat în Iran. Este bine că a început proclamarea Împărăţiei în această ţară.

Timp de câteva luni, acest nou pionier a lucrat în oraşul petrolului Abadan. Curând, rapoartele lui au început să vină, fiecare plin de entuziasm şi bucurie, pentru că Domnul a făcut să prospere lucrarea sa. Februarie 1948 a fost prima lui lună de pionierat şi a obţinut 51 de abonamente noi pentru revistele Turnul de Veghere şi Treziţi-vă!. Treptat s-a găsit interes, ca de altfel şi opoziţie. Dar s-a început foarte bine, cu câteva studii de carte făcute.

Se pare că lucrarea sa a găsit un ecou mai mare printre armeni. Este nevoie de literatură în armeană, franceză şi desigur, în persană. Broşura Bucuria tuturor popoarelor a fost tradusă în persană, dar este dificil să găsim pe cineva care să creeze originalul, după care să se facă fotogravurile pentru tipar; scrisul persan este de obicei litografiat.

Ultimul raport de la acest pionier solitar arată faptul că studiază cu armenii şi asirienii şi că se bucură enorm. El tânjeşte după un tovarăş şi speră că nişte absolvenţi de la Gilead vor fi trimişi în Iran pentru a-l ajuta să înainteze cu lucrarea.

PAKISTAN

Statul nou format Pakistan a apărut numai acum un an. Acesta este un stat musulman separat de India, mai ales din cauza diferenţelor religioase dintre hinduşi şi musulmani. Toată lumea ştie câte ceva despre revolta politică şi problema refugiaţilor, care a existat în această ţară şi chiar în asemenea condiţii încordate, lucrarea adevăratei închinări a progresat.

În asemenea condiţii, doi absolvenţi Gilead au mers la Karachi, în capitală, în februarie. Acolo deja funcţiona o grupă alcătuită din anglo-indieni, care avea în jur de 12 vestitori. Entuziasmul şi bucuria lor a fost mare, când aceşti absolvenţi de la Gilead au sosit acolo şi s-a imprimat grupei un sentiment de viaţă nouă. Curând, numărul vestitorilor a crescut de la 12 la 21 şi unul dintre aceştia s-a înrolat ca pionier general. Mai este o altă grupă organizată în Pakistan, departe în nord, în oraşul de graniţă Quetta. Aici lucrează doi pionieri, în timp ce un altul lucrează printre „creştinii” săraci din provincia Punjab.

Cea mai mare parte a populaţiei este mahomedană (musulmană) şi principalele lor limbi sunt urdu, sindhi şi punjabi. Până acum, vestitorii au avut doar literatură engleză cu care să lucreze, dar se pregătesc traduceri în limba urdu. Între timp, se lucrează mai ales cu „creştini” care pot citi în engleză şi cu puţini mahomedani care pot citi în engleză şi care sunt suficient de deschişi la minte pentru a cerceta

mesajul Bibliei. Deşi sunt organizate doar două grupe, acestea au fost servite în mod normal de un serv pentru fraţi, urmând adunări de circuit şi adunări publice care se bucură de mulţi participanţi. Un pionier este trimis ca serv pentru fraţi de două ori pe an.

Ţinând cont de faptul că Pakistanul este un stat musulman, în care abundă sentimente puternice faţă de alte credinţe, rămâne de văzut cum vor fi trataţi misionarii străini. Până acum nu s-a constatat nici un amestec în lucrarea martorilor lui Iehova, deşi există dovezi că unele autorităţi provinciale s-ar bucura să vadă că lucrarea de vestire a Bibliei este întreruptă. Este posibil ca misionarii străini să fie toleraţi doar dacă se angajează în servicii pur şi simplu sociale, dar situaţia este că acolo există o nevoie reală ca oamenii din Pakistan să audă despre Împărăţia teocratică a lui Iehova Dumnezeu, singura care poate face ţara un ţinut sfânt.

ITALIAEste o bucurie să aflăm că adevărata închinare lui Dumnezeu este transmisă şi în Italia. De ani de zile, Societatea a făcut mari eforturi

pentru a promova adevărata închinare acolo şi acum, prin harul Său, Societatea este organizată şi mulţi au luat poziţie pentru adevăr. Fiind conştientă de faptul că lucrarea de laudă trebuie să se facă „din ce în ce mai mult”, Societatea a deschis de curând un birou de filială la Roma. Până acum, am avut un birou la Milano, dar, datorită împrejurărilor, a părut oportun să transferăm conducerea lucrării Domnului din Italia, la Roma. Acum sunt cinci persoane care lucrează în biroul filialei.

Privind după o expansiune mai mare în Italia, Societatea a aranjat să înveţe italiana un grup de studenţi din clasa a doisprezecea, care acum sunt la Gilead. Aceşti fraţi vor fi trimişi în Italia imediat după absolvire. Oamenii de rând dintre italieni iubesc adevărul şi în Italia există un teren minunat pentru predicarea Evangheliei. Martorii lui Iehova vor să ajute aceste „alte oi” să câştige cunoştinţa adevărată despre Dumnezeu şi aceia dintre martorii lui Iehova care se află deja în Italia, sunt nerăbdători să-şi îndeplinească lucrarea cum se cuvine. Servul filialei ne oferă un raport interesant despre ce fac aceştia.

Am început anul de serviciu cu un total de 151 de vestitori, am atins primul vârf în octombrie şi am continuat atingând altele noi, lună de lună, timp de opt luni, ajungând la unul de 430 în mai şi apoi sărind la 454 în august, ultima lună. Pe măsură ce organizaţia teocratică s-a pus în mişcare, s-au înregistrat creşteri similare în toate domeniile lucrării de mărturie, plasarea literaturii, vizite ulterioare şi studii de carte. Fraţii au început să aprecieze publicaţiile extraordinare primite de curând de la biroul din Brooklyn şi au făcut tot posibilul să le facă cunoscute publicului şi apoi să continue cu multe vizite ulterioare la persoanele nou interesate.

La început, unii erau înclinaţi să creadă că lucrarea nu va progresa mult în această ţară controlată de preoţi şi că aceşti oameni aflaţi sub influenţa clerului nu vor asculta niciodată adevărul. Dar, s-a realizat contrariul şi cei care s-au pripit cu concluziile, au observat curând că trebuia făcută o mare lucrare în Italia şi că mii de oameni de bine vor primi cu braţele deschise mesajul Împărăţiei, dacă li se va da şansa. Oamenii sunt catolici doar prin naştere, nu prin alegere. Printre aceştia trebuie să se afle mii şi mii care sunt într-adevăr cu bunăvoinţă şi care merită să li se ofere ocazia să afle ce este adevăratul creştinism. De aceea, mărturia în acest teritoriu virgin este o plăcere şi în loc să întâlnim vreo împotrivire neobişnuită, de obicei oamenii sunt amabili şi îşi apleacă urechea să asculte. Toţi fraţii simt că sunt multe care trebuie făcute şi sunt nerăbdători să facă partea lor.

În cursul anului, a fost lansată campania de adunări publice şi aceasta face un bun progres. Mai întâi de toate, ne-au lipsit vorbitorii, deoarece fraţii italieni nu aveau pregătire de serviciu teocratic. Exista, totuşi dorinţa de a predica Evanghelia prin intermediul adunărilor publice şi fraţii organizau o adunare publică de câte ori era disponibil vreun vorbitor.

Următorul lucru ilustrează posibilităţile minunate pe care le creează lucrarea prin vorbirea în public. A fost aranjată o adunare publică în oraşul M. şi în ciuda presiunii exercitate de cler împotriva autorităţilor locale, s-a obţinut o sală şi permisiunea de a ţine cuvântarea. Vorbitorul a început să expună în faţa unei audienţe de aproape 35 de persoane. În zece minute o gloată de aproape 150 de persoane, condusă de preotul local, a intrat în sală. Aceştia veniseră cu scopul de a întrerupe adunarea şi au făcut numeroase încercări de a cauza tulburare în acea oră de cuvântare. Cu toate astea, hotărârea şi curajul vorbitorului şi ale fraţilor prezenţi acolo au înfrânt scopul reacţionarilor catolici. Vorbitorul a continuat până la sfârşitul expunerii sale, arătând cum religia era responsabilă pentru suferinţele lumii actuale şi cum a adus suferinţă şi mizerie oamenilor de pe pământ, concluzionând că Împărăţia este singura speranţă pentru oamenii nefericiţi de pe pământ.

La sfârşitul discursului, preotul întristat şi rănit a vrut să se răzbune într-o manieră religioasă ticăloasă şi anume ridiculizându-i pe vorbitor şi pe toţi martorii lui Iehova, spunând că ei vorbeau fără autoritate. Fiind provocat de vorbitor la o dezbatere publică, având Biblia ca singura autoritate, religionistul a ridicat din umeri, s-a răsucit pe călcâie şi apoi a bătut iute în retragere. La fel ca şi predecesorii săi din zilele lui Isus, el a plecat să caute „consolare” din partea braţului înarmat. Astfel, în ziua următoare fraţii au fost chemaţi la poliţie, care a încercat să îi intimideze, ameninţându-i că îi arestează dacă mai vorbesc odată. Fraţii nu au renunţat, ci şi-au prezentat cazul în faţa primarului, care i-a asigurat că aveau dreptul garantat de constituţia italiană de a-şi exercita li. După aceea, fraţii au aranjat imediat o altă adunare publică. Reacţionarii catolici nu s-au prezentat de această dată, dar au avut grijă ca poliţia să fie acolo în locul lor. Aceştia au fost impresionaţi de lucrurile bune pe care le-au auzit şi de calmul adunării, astfel încât la sfârşit, înainte de a pleca, au spus că niciodată înainte nu mai auziseră astfel de lucruri. Acest lucru ne aminteşte de alţi ofiţeri cinstiţi, angajaţi de religionişti ca să facă lucrarea lor „murdară” de a-l aresta pe Isus Christos. Ambele incidente s-au sfârşit în acelaşi fel; religioniştii au pierdut.

Lucrarea servului pentru fraţi este foarte necesară în pregătirea fraţilor şi organizarea lor în grupuri de studiu şi grupe. În afară de vizitarea celor aproape 50 de grupe de lucru organizate, mai există şi sute de vizite ulterioare izolate care trebuie făcute, împrăştiate prin toată ţara. Se depune tot efortul pentru a-i contacta pe oamenii de bine, pentru că în câteva cazuri aceştia s-au dezvoltat în grupe. Acest segment de vizite ulterioare este alcătuit din persoane care au scris direct biroului pentru literatură şi informaţii sau din cei ale căror nume au fost anunţate de rudele din alte ţări şi câţiva care au aflat adevărul pe când se aflau în alte ţări, mai ales un număr de foşti prizonieri de război de pe câmpurile de luptă din Australia, Statele Unite şi Anglia.

În cursul anului, biroul filialei Societăţii a fost stabilit în oraşul Milano şi în aceeaşi casă, proprietate a Societăţii, au locuit cei 4 absolvenţi de la Gilead, dintre care trei şi-au dedicat tot timpul lucrării de pionier special. O lucrare bună a fost făcută de aceşti pionieri şi este o plăcere să vă anunţ că, pornind de la 4 vestitori care raportau în grupă la sfârşitul anului de serviciu 1947, la sfârşitul anului 1948 erau angajaţi în serviciu 27 de vestitori. Desigur că este mult de lucru în acest mare oraş industrial şi aşteptăm încrezători o creştere şi mai mare în cadrul grupei din Milano. Mai mulţi misionari de la Gilead pot fi de folos aici. Aşteptăm cu nerăbdare timpul când aceştia vor sosi.

Raportul nostru n-ar fi complet, dacă n-am menţiona şi alte evenimente pline de bucurie care au avut loc în anul 1948. Prima campanie adevărată Turnul de Veghere pentru Italia a adus o cifră totală de aproape 1.000 de noi abonaţi. Acest lucru demonstrează că cei câţiva vestitori ai Împărăţiei au depus un efort sincer în această ţară şi că Iehova i-a binecuvântat cu adevărat. Mai mult chiar, la Cina memorială, când am comemorat moartea Domnului nostru, au fost prezente 862 de persoane la adunările speciale ţinute în ţară, dintre care doar 38 au luat din embleme. Aceasta este o dovadă sigură că Domnul îşi cheamă acum „alte oi” ale Sale. Aşadar, cu cele două rapoarte anuale de mai sus, putem fi siguri că anul următor va aduce mult mai mulţi vestitori ai Împărăţiei.

Fără material tipărit, predicarea Evangheliei în Italia nu s-ar răspândi aşa de rapid. De aceea, anul trecut s-a distribuit cea mai mare cantitate de literatură în Italia şi stocul nostru s-a epuizat curând. Cu multe luni înainte s-a făcut o cerere la Ministerul Comerţului pentru o licenţă de import pentru literatură. Am întâmpinat numeroase obstacole din partea guvernului şi după o cercetare îndelungată a organizaţiei noastre pentru a stabili caracterul creştin şi non-profit al lucrării noastre, ministerul ne-a acordat licenţa în luna august. Aşadar, ne bucurăm că în curând vom primi 2.000 de kilograme de literatură biblică, adevăruri biblice înălţătoare pentru persoanele italiene de bine deprimate şi umile.

În cursul anului am terminat traducerea ultimei noastre cărţi Să fie Dumnezeu adevărat şi aşteptăm cu nerăbdare să primim zeci de mii de exemplare ale acestei cărţi senzaţionale, pentru poporul italian. În plus, a fost tradusă şi broşura Bucuria tuturor popoarelor şi în cursul aceleiaşi luni august am primit permisiunea de la biroul preşedintelui, să tipărim 100.000 de exemplare aici în Italia. Credem că până în octombrie 1948 această broşură senzaţională va fi gata de distribuire. Din mai 1947, după vizita bine venită a fratelui Knorr şi instrucţiunile sale bune, am litografiat Informatorul între 300 până la 500 de exemplare pe lună. În cele din urmă, în mai 1948, s-a hotărât să-l tipărim, pentru că acum aveam nevoie de aproape 700 de exemplare lunar pentru fraţi. Mai mult, judecând după creşterea de care ne-am bucurat anul trecut, suntem siguri că anul 1949 va aduce o creştere şi mai mare şi vrem să ne pregătim pentru aceasta, având hrana spirituală necesară pentru fraţii noştri şi pentru persoanele de bine care se vor asocia rapid cu noi.

Un privilegiu binecuvântat şi o ocazie fericită pe care nu o vom uita, a fost serviciul făcut fraţilor noştri, constând în 200 de pachete cu hrană şi aproape 5 tone de îmbrăcăminte. Acest lucru a fost posibil datorită fraţilor noştri americani şi canadieni şi a lucrării susţinute a colaboratorilor noştri de la Bethel. Din cauza faptului că numărul actual al vestitorilor din Italia a crescut atât de rapid în prima parte a anului, cele 200 de pachete cu hrană destinate Italiei au fost împărţite între aproximativ 400 de vestitori. Dar îmbrăcămintea a fost suficientă pentru a aduce bucurie şi confort celor peste 800 de fraţi şi persoane de bine. Toţi aceştia vor să-şi exprime cu siguranţă mulţumirea faţă de donatorii sufletişti, dar mai ales faţă de Iehova Dumnezeu şi organizaţia Sa pământească, prin care a făcut darul posibil. S-au transmis multe mulţumiri biroului italian, cu rugămintea ca acestea să fie făcute cunoscute şi colegilor lor de dincolo de ocean. Pachetele cu hrană pentru vestitorii din Milano, împreună cu toate hainele primite, au ajuns la sediul filialei în ajunul Cinei Memoriale.

Nu poate fi nici un dubiu că Domnul îşi adună la El „alte oi” şi din Italia, o ţară care a fost în robie religioasă timp de mai multe secole şi probabil că a fost condusă direct de cler mai mult decât oricare altă ţară. Ierarhia luptă din răsputeri împotriva duşmanilor ei politici, de teamă să nu-şi piardă controlul politico-religios asupra Italiei. În timp ce aceste două puteri rivale se luptă, martorii lui Iehova merg înainte în misiunea dată de Dumnezeu şi se folosesc de drepturile şi libertăţile democratice. Suntem siguri că este multă lucrare ce trebuie făcută în Italia şi că este un privilegiu binecuvântat să-l reprezentăm pe Iehova Dumnezeu în aceste zile ca servii Săi ordinaţi. Felul în care Iehova a făcut să prospere organizaţia Sa din Italia şi i-a binecuvântat pe servii Săi, este un semn sigur că lucrarea va continua să progreseze. Începem noul an de serviciu cu un nou sediu al filialei, peste 450 de propovăduitori ai Împărăţiei, mai mult de 50 de grupe mai bine organizate decât anul trecut, un nou transport de literatură biblică pe drum şi cu ajutorul promis din partea misionarilor bine-instruiţi de la Gilead. Mulţumim lui Iehova pentru „darul Său nespus de mare”.

JAMAICAÎn Marea Caraibelor se află o frumoasă insulă, lată de 49 de mile şi lungă de 144. Aceasta este insula Jamaica, cu o populaţie de

1.340.400 de locuitori. Avansând mereu, vestea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu a înaintat în acest mic teritoriu. Acest lucru a fost ca o cântare dulce pentru oamenii de bine şi „alte oi” au fost adunate rapid. Din totalul populaţiei, aproximativ 15.000 de sunt albi, ceilalţi fiind de culoare. Între cei din urmă, care sunt şi cei mai numeroşi se observă cel mai mare interes. În Jamaica a avut loc o creştere de 23% a numărului mediu de vestitori în serviciul pe teren în cursul anului şi vom ataşa câteva fragmente interesante extrase din raportul servului filialei.

Acesta a fost un an extraordinar pentru noi şi lucrările lui Iehova pentru poporul său de aici au adus bucurie în sufletele noastre, deoarece am observat noi creşteri ale numărului de vestitori ai Împărăţiei în curs de şapte luni. După cum s-a raportat, anul trecut s-a realizat un record de 1.411 al vestitorilor în luna august şi anul acesta, în aceeaşi lună, am văzut o mulţime de cântăreţi ai Împărăţiei, în total de 1.739, respectiv mai mult cu 328 faţă de anul trecut! Asta înseamnă că un singur vestitor trebuie să se îngrijească de 771 de persoane în această insulă muntoasă.

Prima adunare încântătoare şi folositoare a avut loc în luna noiembrie, împreună cu vizita înviorătoare şi stimulatoare a fratelui Steelman, când patru adunări de două zile au fost ţinute în oraşe strategice ale insulei. Acest lucru a prilejuit un nou început, prin împrospătarea gândirii noastre cu aducerea la cunoştinţă a nevoii absolute a celor care trăiesc pentru de a fi „potriviţi pentru ”, urmând în totalitate poruncile clare ale Domnului, prin Cuvântul Său. El a dovedit cu putere că organizaţia Domnului este curată şi teocratică, astfel încât cei care doresc să intre pe porţile Lumii Noi trebuie să se potrivească cu standardele organizaţiei lui Iehova, indiferent de naţionalitate sau rasă.

Vizita sa s-a terminat prea curând, dar nu şi lucrarea Domnului! Aşa şi trebuie să fie, pentru că nu ne-a ajutat el să ne amintim că odată ce ne-am consacrat să facem voia lui Iehova, trebuie să fim credincioşi şi să mergem până la sfârşit? Astfel, cu forţe proaspete şi cu hotărâre, fraţii au mers înainte în lunile care au urmat, aşteptând cu nerăbdare adunările de circuit din primăvară, precum şi celebrarea Cinei. 2.823 de persoane au participat la Memorial, în timp ce 267 s-au împărtăşit din embleme, în conformitate cu legământul lor pentru Împărăţie.

Un pionier care lucra cu o grupă mică, a făcut o lucrare credincioasă, arătată prin circularea unui pamflet scris de un „popă” local, care se referea printre altele şi la martorii lui Iehova: (1) Ei nu cred că Isus Christos este Fiul lui Dumnezeu, (2) Ei nu cred că Isus Christos a fost crucificat şi înviat din morţi şi (3) Aceşti oameni sunt martori falşi; şi îi mustra pe enoriaşii săi „să ţină tare de cuvântul credinţei”. Fratele a dus acest pamflet prin tot districtul şi a făcut o comparaţie între acesta şi cartea Să fie Dumnezeu adevărat pentru toţi locuitorii, aceştia recunoscând că „popa” era un martor fals; rezultatul a fost găsirea mai multor oameni de bine pentru Dumnezeu şi Cuvântul Său credincios.

Servii pentru fraţi au multe experienţe fericite care înveselesc inima. Un serv pentru fraţi raportează că în timp ce servea o grupă mică de aproape cinci vestitori, cuvântarea sa publică a fost ţinută în clădirea „Bisericii lui Dumnezeu” cu două sute de participanţi, cuvântarea fiind anunţată în multe locuri. „Preotul” însuşi l-a prezentat pe fratele ---. Imediat după aceea, preotul şi familia lui alcătuită din nouă copii au fost vizitaţi de servul pentru fraţi, care a început cu el un studiu al cărţii Să fieDumnezeu adevărat. El raportează că „minţile lor plecate în cer s-au întors spre Pământul Paradis, cu domnia lui perfectă a prinţilor de sub Împărăţia lui Dumnezeu”. Unii oameni îl acuzau că a devenit unul dintre martorii lui Iehova, ca şi când ar fi fost o ruşine să mărturiseşti pentru Dumnezeul Cel Prea Înalt!

Noi sperăm şi ne rugăm să continue creşterea, măcar la fel ca anul trecut. Pe parcursul anului, au fost botezate în total 240 de persoane şi în luna august s-a înregistrat un nou vârf de 1.739 de vestitori. Rezistenţă până la sfârşit, individual sau ca un grup care cântă laudele lui Iehova, este un lucru hotărât pe deplin în inimile fraţilor din această ţară.

JAPONIAÎn Japonia se află câţiva fraţi răspândiţi, care cred sincer promisiunile Împărăţiei şi sunt nerăbdători să se angajeze în serviciu pe teren. De

nouă ani, de când lucrarea Societăţii a fost interzisă în Japonia şi toată literatura confiscată, nu a mai existat un serviciu pe teren bine organizat. De curând, câţiva martori ai lui Iehova din Japonia au scris Societăţii, solicitând literatură şi ajutor şi se depun toate eforturile pentru a-i ajuta. Câţiva individuali şi-au început mărturia mai ales printre vecini şi prieteni, dar doi fraţi nou interesaţi, amândoi profesori, s-au asociat cu servii Domnului în Japonia. Când au ocazia, ei aduc adevărul la cunoştinţa copiilor în şcoli şi astfel este plantată sămânţa pentru viitorii iubitori de adevăr.

Planuri de reorganizare şi expansiune a lucrării în Japonia sunt acum în curs de împlinire. În cursul anului, şapte fraţi au fost chemaţi la Gilead pentru instruirea necesară ca să servească în Japonia. Cinci dintre aceştia sunt americano-japonezi şi cunosc bine limba japoneză. Unul dintre fraţi a lucrat ca instructor de studenţi, predând limba japoneză la Gilead la o clasă de 22. Cu aceşti absolvenţi pregătiţi şi zeloşi să se apuce de lucrare în Japonia, aşteptăm cu nerăbdare un progres deosebit în această ţară în anul 1949. Societatea a obţinut permisiunea din partea guvernului Statelor Unite ca să trimită primul său misionar în Japonia, pentru a-i organiza pe fraţii locali şi pentru a face pregătiri pentru sosirea mai multor misionari.

MEXICLa Torre del Vigia de Mexico, A.C., este Societatea care conduce lucrarea martorilor lui Iehova în Mexic. Aceasta este o organizaţie

educaţională şi martorii lui Iehova sunt într-adevăr educatori la sfârşitul lumii. Aceşti educatori duc mai departe lucrarea în Mexic, la fel cum martorii lui Iehova fac acest lucru în oricare altă parte a lumii, cu excepţia faptului că ei nu conduc adunări publice şi nici nu deschid sau încheie adunările lor cu rugăciune sau cântări, pentru că guvernul consideră acest lucru religios. Desigur că li se permite oamenilor să se roage în particular, dar dacă se face acest lucru la o adunare publică, atunci aceasta trebuie să se întâmple într-o biserică, dedicată acestui scop şi aprobată de guvern.

A fost organizat un număr de adunări în cursul anului şi au fost ţinute în folosul oamenilor. Unul dintre cele mai mari obstacole în calea predicării Evangheliei, este lipsa educaţiei la majoritatea locuitorilor. În consecinţă, una dintre cele mai importante lucrări pe care o fac martorii lui Iehova în Mexic, este aceea de a învăţa oamenii să citească şi să scrie, pe lângă faptul că le fac cunoscut adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Servul care se ocupă de La Torre del Vigia ne-a trimis un raport interesant la biroul din Brooklyn.

Vestitorii au fost informaţi în legătură cu felul în care trebuie să ducem mai departe lucrarea de mărturie şi toţi au cooperat. Astfel, în principal prin lucrarea din uşă în uşă, vizitele ulterioare şi studiile de carte, prin mila Domnului, numărul de vestitori a crescut extraordinar. Am depăşit totalul de 4.400 de vestitori din anul 1948, media fiind de 4.542, iar vârful a ajuns la 5.708 de vestitori.

Asistând la una din adunările noastre, ca aceea pe care am avut-o în aprilie, este posibilă realizarea unei păreri de ansamblu în legătură cu condiţia generală a vestitorului mexican. Majoritatea fraţilor sunt foarte ascultători şi zeloşi dar extraordinar de săraci în necesităţile vieţii. Foarte puţini au avut parte de o oarecare educaţie. De asemenea, foarte puţini au posibilitatea materială de a sta în hoteluri. În timpul adunării, au stat în casele fraţilor locali şi au dormit pe podea. Noi am folosit două dintre Sălile Împărăţiei ca dormitoare mari şi cei mai mulţi vestitori au adus una sau două pături. Mulţi au venit la adunare cu bani suficienţi doar ca să ajungă aici, fără să le ajungă să mănânce sau să se întoarcă, dar într-un fel sau altul au reuşit să se descurce. Vremurile grele nu le descurajează spiritul teocratic, pentru că fiecare adunare pe care o avem este unul dintre subiectele lor preferate de conversaţie pentru mult timp după aceea şi întrebarea frecventă a fraţilor este: când vom avea o nouă adunare?

Deşi servii pentru fraţi suferă de tot felul de boli, de condiţii sărăcăcioase de viaţă şi mijloace de transport absolut descurajatoare, Domnul îi binecuvântează cu spiritul Său şi le oferă experienţe de teren deosebite. Unul dintre ei raportează că „ajungând să viziteze o anumită grupă, am aflat că fraţii fuseseră citaţi să apară în faţa autorităţilor, pentru a rezolva nişte probleme pe care le aveau cu copiii lor la şcoala publică.

Fraţii mi-au spus că presidente municipal, adică primarul local, dorea să ştie toate detaliile despre lucrarea noastră educaţională. Unul dintre vestitorii grupei m-a însoţit la primărie şi l-am invitat pe primar la cuvântarea principală pe care urma să o ţin în grupă. Primarul a venit însoţit de un avocat, un inspector şcolar şi profesorul fraţilor noştri mai mici din şcoala publică. Erau mai mult de 200 de persoane prezente şi toţi au fost atenţi la vorbire.

Toţi au fost foarte încântaţi de cuvântare şi apoi s-au dat câteva sfaturi. Şedinţa a fost deschisă întrebărilor şi răspunsurilor şi toate întrebările fraţilor au primit răspuns, spre satisfacţia lor. Apoi, avocatul a întrebat de ce toţi vestitorii de vârsta şcolară refuză să participe la ceremoniile civice ţinute în şcoală. I-am răspuns la întrebare conform cu Sfânta Scriptură şi cu Constituţia. Citând din Constituţie, i-am arătat că fiecare are dreptul la propria credinţă şi că acele ceremonii pe care le menţionase erau pur militare. Am menţionat, de asemenea, că dacă o persoană obligă pe alta să facă ceva împotriva voinţei sale, persoana care obligă devine un dictator şi nimeni dintre noi nu doreşte acest lucru. I s-a arătat că aceste lucruri erau contrare credinţei noastre, a fiecăruia şi apoi au fost citate Isaia 62:10 şi Exodul 17:15, arătând cum Numele lui Iehova trebuie respectat şi că El este adevăratul Eliberator.

Întrebarea a primit un răspuns satisfăcător. Avocatul a declarat că am argumentat foarte bine, răspunzând la întrebări din diferite puncte de vedere, fără să jignim pe nimeni. Primarul a spus că purtarea noastră era foarte diferită de ceea ce îi spuseseră fanaticii religioşi şi că dorea să ne ajute atât cât poate. Toţi au luat literatură şi au promis să o citească”.

O altă experienţă interesantă a unui serv pentru fraţi spune: „călătoream cu trenul, din care cea mai mare parte a călătorilor din compartimentul nostru erau agenţi de turism şi printre ei un doctor. Într-o discuţie pe care au început-o, încercau să înţeleagă de ce, în ciuda mijloacelor de transport moderne, a invenţiilor, a medicinii, etc., existau atât de multe războaie, foamete, neajunsuri, boli şi moarte. Şi-au dat toţi cu părerea, încercând să explice cauza.

Dar cum se mai contraziceau pe ei înşişi! Puţin timp după aceea, vocile lor anunţau deja o ceartă. Dintr-o dată, s-au întors toţi spre mine, singurul care tăcusem şi mi s-a cerut părerea. Răspunsul meu a fost că motivul pentru care se ceartă este faptul că nici unul nu citise adevărul şi pentru că cea mai mare parte a oamenilor îşi petrec timpul citind cărţi comice, cărţi de bancuri şi altă literatură similară şi nici una dintre acestea nu poate fi folosită pentru a-i învăţa pe oameni adevărul.

Le-am prezentat câteva cărţi şi broşuri şi le-am explicat relaţia lor cu Biblia şi faptul că acestea le pot arăta adevărul cu privire la întrebările pe care nu fuseseră capabili să le înţeleagă. Cele nouă cărţi şi treisprezece broşuri pe care le aveam la mine au fost împărţite în mai puţin de cinci minute şi discuţia lor aprinsă s-a transformat rapid în căutarea în linişte a problemelor referitoare la adevăr. Unul dintre ei a afirmat că auzise de publicaţiile Turnul de Veghere şi că era o adevărată bucurie să poată ţine în mână una din cărţile lor. L-am invitat la o adunare de district pe care urma să o ţinem în câteva zile în oraşul Veracruz şi vă puteţi imagina ce bucurie am simţit când l-am văzut pe doctor foarte interesat printre noi”.

Pe ansamblu, anul nostru de serviciu a fost unul paşnic şi binecuvântat, pentru care îi mulţumim Domnului. Speranţa şi rugămintea noastră este aceea că până în momentul în care va trebui să trimitem un nou raport, vom continua să avansăm ca şi mai înainte şi că până atunci toţi vestitorii din Mexic vor şti să scrie şi să citească.

OLANDACondiţiile din această ţară distrusă de război, Olanda, care de-abia se reface de pe urma războiului global, au fost de aşa natură, încât

multe greutăţi şi necazuri au venit asupra servilor credincioşi cu timp integral. Ei au avut alimente cu raţia, spaţii mici de locuit şi multe alte dificultăţi. Aceste lucruri nu au împiedicat însă înaintarea propovăduirii Împărăţiei. De fapt, asistăm la o creştere cu 11% a numărului de vestitori care servesc Împărăţia. Acum, există o medie de 4.190 de martori ai lui Iehova care servesc pe teren în fiecare lună. În timp ce a avut loc o scădere a numărului total de ore de mărturie pe teren, făcute de servii Celui Prea Înalt, s-a constatat o creştere evidentă a numărului vizitelor ulterioare şi a studiilor de carte şi adunările publice s-au înmulţit de asemenea. Aceste ultime trei laturi ale serviciului au constituit factorii importanţi în avansarea vestitorilor Împărăţiei. Servul filialei ne spune o relatare, pe care voi o veţi găsi interesantă.

Noul aranjament pentru serviciul cu timp integral a fost apreciat foarte mult, atunci când a fost anunţat în Informatorul din ianuarie. Acum, mulţi fraţi sunt încurajaţi să îşi asume mari privilegii şi bucurii ale acestui serviciu şi numărul pionierilor creşte încet. În prezent, puţin sub 4% din toţi vestitorii sunt pe lista pionierilor. Îngrijirea pentru un serviciu laic parţial, nu numai că se dovedeşte a fi în folosul pionierilor înşişi cât şi pentru a putea fi o bună mărturie pentru Împărăţie, lucru demonstrat de o scrisoare a unui grup de surori pioniere, care este citată aici parţial:

„Deoarece nu am putut obţine ajutor prin plasarea de cărţi, ne-am decis să depunem şi o lucrare laică, şi anume să culegem fructe din grădina unui fermier. Acolo, mai erau şi alte femei la lucru, pe care le întâlnisem la uşi cu mesajul Împărăţiei lui Dumnezeu. În curând, toată lumea ştia că şi martorele lui Iehova culegeau fructe. Fermierul, căruia nu-i plăcea religia, a început să ne pună întrebări şi apoi a luat ceva literatură, afirmând: „cel puţin aceasta este o credinţă! Să munciţi pentru pâinea voastră şi să şi predicaţi pe la uşi! Cum este posibil? Eu vă respect foarte mult şi de fiecare dată când oamenii bisericii vă vor vorbi de rău, le voi spune că preotul lor nu este demn nici măcar să ţină o candelă pentru voi. Voi nu predicaţi pentru bani, aşa cum se face în biserică”. După ce am terminat culesul fructelor, fermierul a spus: „aţi fost cei mai buni lucrători ai mei. Celorlalţi nu le pasă de ceea ce culeg şi zdrobesc o grămadă de fructe pentru a înainta cât mai repede şi apoi le aruncă în lăzi şi pun o grămadă de frunze jos. Dar voi aţi lucrat foarte bine. Sunteţi cei mai buni lucrători pe care i-am avut de ani de zile”. La scurt timp după aceea, una dintre noi a distribuit câteva cărţi unor oameni care sunt atei, după spusele lor şi care auziseră că noi predicăm Evanghelia şi nu ne este ruşine să muncim la fermă. Una dintre aceste persoane locuieşte destul de departe de fermă şi acum doreşte o vizită ulterioară”.

Partea sudică a Olandei este o parte a ţării de care filiala a fost tot timpul foarte interesată. Acolo, se află un număr de oraşe destul de mari unde nu au existat vestitori şi unde dominaţia ierarhiei este încă neatinsă. De aceea, a fost o mare bucurie pentru noi să obţinem permisiunea de la fratele Knorr pentru a înrola mai mulţi pionieri speciali, care să poată fi trimişi în aceste teritorii virgine, pentru a-i găsi pe oamenii de bine, pe care să-i hrănim şi de care să avem grijă, să-i organizăm pentru serviciu pe teren şi să-i întărim în închinarea adevărată a lui Dumnezeu.

Vasul de marfă „Deborah” al Societăţii a fost transformat rapid într-unul de pionierat şi dotat cu un echipaj de patru servi cu timp integral. Misiunea lor a fost să meargă într-un oraş care fusese acoperit de mai multe ori înainte şi în timpul războiului de către vestitorii dintr-o grupă vecină, care călătoreau timp de o oră cu trenul, pentru a pune mărturie aici. Deşi astfel au fost descoperite multe persoane interesate, era practic imposibil să aibă grijă de aceste „oi”, vizitându-le regulat şi hrănindu-le cu adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Aşa că nu se înregistra nici un progres vizibil. Dar lucrarea nu era zadarnică. Pâinea vieţii a fost aruncată pe ape şi după multe zile pionierii au găsit-o (Ecl. 11:1). Au fost stabilite studii de carte, unul după altul. Sute de vizite ulterioare au fost făcute regulat. Cu ascultare şi zel, acest teritoriu a fost acoperit de patru ori. Un frate a scris: „acum am acoperit teritoriul meu pentru a patra oară şi totuşi am putut să stabilesc încă două studii de carte şi să aranjez încă trei vizite ulterioare. Aceasta arată cât este de profitabil să lucrăm un teritoriu de patru ori. Aici, am găsit 5 noi vestitori, doi care au fost deja botezaţi şi unul care va intra în serviciul de pionier luna viitoare. Luna trecută, grupa noastră a înregistrat un număr de 21 de vestitori”. Binecuvântată este partea celor care îl servesc pe Iehova zi de zi. Fie ca experienţele fericite ale pionierilor să-i îndemne pe mulţi alţii să scuture jugul stăpânilor de pe pământ şi să intre în serviciul cu timp integral.

Odată cu încetarea războiului, multe caracteristici ale vieţii de zi cu zi şi multe bunuri materiale, care au lipsit în timpul războiului, au început din nou să răpească timp şi energie. De asemenea, vestitorii Împărăţiei au fost confruntaţi din ce în ce mai mult cu întoarcerea poverilor vieţii „civilizate”.

Mai puţine ore petrecute pe teren, au avut ca rezultat mai puţine distribuiri de cărţi şi mai puţine ocazii de vizite ulterioare. Lucrarea de vizite ulterioare necesită toată atenţia noastră. Deşi numărul total de vizite ulterioare din cursul anului a fost mai mare decât cel de anul trecut, media pentru fiecare vestitor a fost mai mică. În timpul ultimei noastre serii de adunări de circuit, s-a pus un accent special pe această

latură a serviciului, care ne oferă o ocazie excelentă de a hrăni „oile”. Pe de altă parte, numărul mediu de studii de carte pe fiecare lună a crescut cu 44% în comparaţie cu anul trecut. Studiile de carte au avut rezultate bune în interesul oamenilor pentru adevăr şi în ajutarea lor să ia poziţie de partea Împărăţiei. Noi putem avea o speranţă bună pentru viitor, fiind fără grijă în privinţa creşterii numărului de vestitori. În jur de 6.000 de persoane sunt asociate cu organizaţiile de grupă; la celebrarea Cinei din acest an prezenţa a fost de 5.900 de persoane, din care 35 s-au împărtăşit din embleme.

În timp ce Statele Unite trimit mari cantităţi de provizii ţărilor nevoiaşe ale Europei, respectând Programul de Redresare Europeană, cum este cazul Olandei, organizaţia teocratică din această parte a lumii îşi face prieteni şi în această ţară. Acest „program de ajutorare” teocratic, constă din pachete CARE cu hrană, îmbrăcăminte, aşternuturi şi cărţi. Trei sute de pachete cu hrană au fost trimise servilor noştri cu timp integral şi altor persoane nevoiaşe şi demne. Un al cincilea transport cu haine, cântărind 9 tone, a fost distribuit pentru aproape 4.000 de persoane, cantitatea totală primită în această ţară fiind de 64 de tone. Întrucât un om nu trăieşte doar cu hrană literară şi îmbrăcăminte, 200.000 de exemplare ale cărţii De Waarheid Zal U Vrijmaken (Adevărul vă va face liberi), au fost trimise în această ţară pentru a fi folosite în marea lucrare educativă făcută de martorii lui Iehova. Fie ca Iehova să ne binecuvânteze eforturile de a pune toate aceste cărţi în mâinile oamenilor care înfometează şi însetează după adevăr şi dreptate.

În anul de serviciu care urmează vom continua, prin harul Domului, să răspândim închinarea adevărată, profitând de multele îngrijiri pe care Iehova ni le-a oferit prin intermediul organizaţiei Sale teocratice de pe pământ. În timp ce suntem credincioşi în împlinirea lucrării noastre, ne rugăm ca El să ne ajute să progresăm.

NEWFOUNDLANDScriitorul înţelept Solomon a spus: „un raport bun întăreşte oasele”. Martorii lui Iehova de aici cunosc acest lucru datorită anilor de

lucrare grea şi mai ales datorită anului de serviciu 1948, când au remarcat că rândurile lor s-au mărit cu 57%. Au fost petrecute mai multe ore pe teren, a fost făcut un număr mai mare de vizite ulterioare, au fost conduse mai multe studii de carte regulat, a crescut cu mai mult de 100 procente numărul de adunări publice, toate acestea aşa cum sunt prezentate în raportul anual, aduc bucurie vestitorilor Împărăţiei din Newfoundland. Acum, convingerea lor este să laude pe Iehova din ce în ce mai mult. Raportul servului de filială arată că ei tocmai acest lucru intenţionează să facă.

Mai întâi de toate, ar fi bine să vă oferim o foarte scurtă imagine despre insulă şi despre condiţiile în care martorii lui Iehova Dumnezeu predică despre viitoarea Împărăţie.

Newfoundland este a zecea dintre cele mai mari insule din lume, având o suprafaţă de aproape 42.000 kilometri pătraţi. Ţărmul său este presărat cu multe golfuri şi golfuleţe şi se întinde pe aproape 6.000 de kilometri. De-a lungul acestui ţărm trăiesc în jur de 300.000 de oameni în 1.156 de cătune şi sate. Există doar cinci comunităţi cu o populaţie de peste 5.000 de persoane. St. John’s, capitala, are o populaţie de aproape 55.000 de locuitori. Astfel, este uşor să vă imaginaţi dificultatea pe care o întâmpină vestitorii ca să ajungă la aceşti oameni cu mesajul vieţii. Totuşi, religia i-a găsit. În jur de patruzeci de tipuri de religii au înflorit aici şi-i exploatează pe pescarii umili, orbindu-i cu privire la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Practic există câte o biserică mare în fiecare aşezare micuţă. Oricine poate distinge casa preotului cu uşurinţă, întrucât este cea mai bună din comunitate. Aproape jumătate din populaţie este ţinută în robia cultului religios romano-catolic.

Nu este deloc o sarcină uşoară pentru un serv de fraţi să umble pe străzi în această insulă. Nu se pune problema de a te urca în tren sau în autobuz şi apoi să ajungi la următoarea grupă în câteva ore. Cu toate că există o linie de cale ferată care traversează insula, mulţi dintre fraţi locuiesc în locuri izolate, accesibile doar cu barca pe vreme bună şi pe jos, călare sau cu sania trasă de câini de-a lungul ţării sălbatice, atunci când navigaţia este imposibilă. Chiar şi cu barca servul pentru fraţi întâmpină multe greutăţi. Uneori, el este nevoit să vâslească mulţi kilometri pentru a ajunge la destinaţie.

Un efort deosebit a fost făcut la vremea Cinei pentru a ajuta fraţii şi rezultatul a fost un nou vârf de 154 de vestitori, fapt care a depăşit cu mult aşteptările noastre, în situaţia în care maximul fusese de doar 90 de persoane. În timpul acesta, toţi vestitorii experimentaţi au încercat să-i ajute pe unul sau mai mulţi vestitori fără experienţă în câteva privinţe ale serviciului. Nici măcar timpul urât care s-a abătut asupra insulei în luna martie nu i-a oprit pe vestitorii hotărâţi. Servul pentru fraţi scrie despre experienţele sale în acest weekend special de activitate după cum urmează:

„Săptămâna următoare voi sta la Lumsden. Fiecare zi este plină de activităţi teocratice. Am ajuns la timp pentru adunarea de Cină, noaptea aceasta reprezentând o încercare pentru noi toţi. Până la apus vânturile puternice şi vremea se înrăutăţesc, în timp ce, cea mai aprigă furtună a anului izbucneşte în acel loc. Zăpada orbitoare amestecată cu nisip de pe plajă este viscolită prin această aşezare din nordul Lumsden-ului. Este practic imposibil pentru prietenii din partea sudică să vină peste noapte şi acest lucru îi va dezamăgi foarte tare. Nu se poate face decât un singur lucru şi anume să ţinem serviciul pentru Cină mai devreme în partea nordică şi apoi să încercăm să ajungem în partea sudică. Cum anume voi putea ajunge acolo pe furtună, nu ştiu încă. Bătrânii dau din cap vrând parcă să spună: „încercaţi orice de dragul adevărului; Iehova este cu voi”. Dar, aceasta este o furtună îngrozitoare care se poate transforma uşor într-un dezastru. Nu-mi surâde ideea de a călători singur, dar nu trece mult până când găsesc un voluntar, cineva care cunoaşte fiecare pas ce trebuie urmat pe orice vreme.

Pe măsură ce mergem spre plajă, nisipul purtat de vânt face imposibilă înaintarea împotriva furtunii. În această noapte te poţi rătăci cu uşurinţă. Nu putem vedea nimic în faţa noastră. Nisipul ne intră în ochi şi în nas şi când ne deschidem gura ca să respirăm se umple şi ea cu nisip şi devine un coşmar atunci când particulele tari de nisip scrâşnesc între dinţi, un moment mai târziu. Conversaţia este imposibilă şi chiar şi cuvintele ne sunt suflate departe de către vântul puternic. Lanterna nu prea ne este de folos printre nisipul şi zăpada răscolite. Gheaţa alunecoasă de sub picioarele noastre ne face să alunecăm, să ne împiedicăm şi să cădem, iar când ne ridicăm nu mai ştim în ce direcţie ne îndreptăm. Dar, pentru ghidul meu, călătoria n-ar fi imposibilă, pentru că el cunoaşte fiecare epavă şi stâncă de pe plajă. Pentru un străin, această călătorie s-ar sfârşi sigur cu mari probleme. Dar, efortul este încununat cu succes şi în cele din urmă am ajuns în sudul Lumsden-ului, după traversarea îngreunată de furtună inimile noastre umplându-se cu recunoştinţă faţă de Iehova. Cina s-a dovedit plină de succes în ambele aşezări în aceeaşi noapte.

Cuvântarea publică i-a întărit foarte mult chiar şi pe vestitori. Multe dintre cele 112 cuvântări din cursul anului au fost ţinute în aer liber. Mărturia în grup a fost tot timpul mai degrabă slabă, dar eforturile organizate în legătură cu cuvântările publice au ajutat la învingerea acestei slăbiciuni.

Câmpul din Newfoundland este alb şi gata de seceriş. Servii consacraţi ai lui Iehova de peste tot cuprinsul insulei realizează privilegiile lor şi se vor uni cu fraţii lor de pretutindeni în înaintarea lor spre maturitate şi în lărgirea serviciului, având astfel, pe scară mică, o parte în împlinirea cuvintelor din Isaia 42:10, 12, A.S.V.: „cântaţi lui Iehova o cântare nouă şi laudele Sale până la marginea pământului; voi care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, insule şi locuitorii lor. Să dea slavă lui Iehova şi să declare laudele Sale în aceste insule”.

NOUA ZEELANDĂPe tot parcursul anului, martorii lui Iehova din Noua Zeelandă au avut în minte să cânte laudele lui Iehova printre naţiuni. Au avut de

asemenea în minte propunerea ca fiecare ţară să încerce să-şi mărească numărul de vestitori cu 10 procente. Cunoscând faptul că acesta este timpul de a aduna „alte oi”, trebuie depuse eforturi serioase de către toţi servii Evangheliei, iar servii Celui Prea Înalt din Noua Zeelandă n-au fost nici un pic în urma celor din alte ţări, în susţinerea acestui efort. Numărul vestitorilor a crescut cu 17% faţă de anul trecut. Fraţii noştri din Noua Zeelandă au făcut mari progrese în trei dintre cele mai importante domenii ale serviciului, anume, timpul petrecut pe teren, vizite ulterioare şi studii de carte. Servul de Filială ne spune câte ceva despre ce se întâmplă în această ţară, departe către sud.

Numărul grupelor organizate pentru serviciu a crescut la 56, cu o diferenţă de 8 faţă de anul trecut. Acestea sunt servite de trei servi pentru fraţi, doi absolvenţi de la Gilead lucrând cu timp integral şi unul parţial. La începutul anului aveam cinci circuite, dar acum am împărţit teritoriul, obţinând în total şase asemenea circuite, crezând că acest lucru va îmbunătăţi cooperarea dintre fraţi şi va asigura o prezenţă mai mare la adunările pe circuit. Deşi comparativ este mică în suprafaţă, Noua Zeelandă are o formă alungită şi se întinde pe 1000 de kilometri de la nord la sud.

Numărul pionierilor noştri nu a ajuns încă la cota recomandată, adică de 10% din totalul vestitorilor. Dar, s-a remarcat o creştere. În ciuda faptului că au avut loc câteva pierderi în rândurile pionierilor datorită îmbolnăvirii, a morţii şi a altor cauze, numărul mediu a crescut de la 20 la 37, în timp ce numărul raportat acum este de 42. Creşterea medie este de 85%. Totuşi noi credem că mai mulţi pot şi vor deveni pionieri în cursul anului 1949 şi vom progresa mai departe cu scopul de a înregistra o echipă de vestitori de 10% din total.

A fost un an de progres serios lipsit de orice împotrivire deosebită. Într-adevăr unele oraşe au ameninţat cu acuzarea celor angajaţi în mărturia stradală, dar până acum nu s-a întâmplat nimic concret şi fraţii au mers mai departe cu propovăduirea cuvântului vieţii, pe străzi.

Cea mai mare parte a mărturiei stradale în Noua Zeelandă este făcută vinerea după-amiaza şi seara. Sâmbăta toate magazinele sunt închise toată ziua şi străzile sunt pustii. Dar vinerea, o mulţime de oameni roiesc pe străzi până la ora 21, timpul obişnuit pentru închiderea magazinelor în acea zi. Adesea trecătorii amuzaţi le spun vestitorilor că ei „s-au trezit”. Sau ocazional, unora li se adresează cu un sforăit zgomotos atunci când anumite persoane puse pe şotii observă titlul revistei Treziţi-vă! Exceptându-i pe aceşti oameni „amuzanţi”, mulţi oameni de bine sunt găsiţi prin lucrarea stradală şi aceştia vin frecvent la vestitori ca să obţină fiecare număr al revistelor. Unii trec de mai multe ori până când îşi iau inima în dinţi ca să ceară o revistă şi să lase la o parte prejudecăţile în privinţa interesului lor în lucrare.

Noua Zeelandă este diferită de America pentru că toate trotuarele din zonele comerciale sunt acoperite cu verande. Astfel, vestitorii sunt protejaţi de ploaie în timpul acesta. De curând, un vestitor echipat cu o geantă cu reviste a observat că un străin voinic, înalt de şase picioare, îl urmărea îndeaproape pe stradă. Vestitorul era convins că era ceva în neregulă. Un alt vestitor, fără geantă cu reviste, s-a apropiat şi a început să vorbească cu primul vestitor. Aceasta a fost ocazia ideală pentru străin ca să întrerupă ceea ce îşi închipuia că era interesul în lucrare al unui membru al publicului. S-a apropiat şi s-a prefăcut că este interesat de lucrare. Apoi, a înşfăcat brusc revistele vestitorului, dar nereuşind să le smulgă din mâna acestuia, l-a lovit cu pumnul în nas, spre surprinderea celui din urmă, a apucat revistele şi a început să le rupă. Rapid ca fulgerul, pumnul drept al vestitorului a intrat în acţiune şi a doborât pe spate bruta răguşită. Uriaşul şi-a revenit repede şi s-a repezit din nou ca să-l atace pe adversarul său mai mic, dar a intervenit cel de-al doilea vestitor şi bătăuşul a întins-o de la locul faptei.

Partea interesantă a urmat atunci când vestitorul numărul 1 şi-a schimbat cămaşa (lucru necesar în urma loviturii primite în nas) şi s-a întors la locul său pe stradă. O tânără dintr-un magazin de peste drum a fost martoră la altercaţie. S-a apropiat de el şi i-a spus că a avut cu siguranţă puterea necesară de a se întoarce după acea încăierare. Aceasta a luat nişte reviste şi cartea Să fie Dumnezeu adevărat, iar mai târziu a arătat interes pentru lucrare. Astfel, lucrarea de mărturie stradală are preţul ei, pentru că nu ştii când poţi să primeşti un pumn în nas, având ca rezultat un studiu de carte cu una din „alte oi” ale Domnului?

Aşteptăm următorul an de serviciu cu încredere. Ştim că lucrarea noastră nu este perfectă şi că rămân mult mai multe lucruri de făcut în onoarea numelui lui Isus Christos, Regele nostru. Vrem să vedem mărturia dată complet, astfel încât toţi oamenii acestui pământ care iubesc dreptatea, să aibă ocazia de a asculta mesajul Împărăţiei şi astfel să găsească calea pentru viaţă.

NICARAGUADacă cineva priveşte la serviciul zilnic, nu poate observa nici un progres deosebit; dar, când cineva reflectă la anul trecut, atunci

binecuvântarea Domnului este evidentă. „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte şi nu aduce cu ea nici un regret”. Deşi pot exista multe obstacole ce trebuie înfruntate în Nicaragua, ploaia, căldura şi praful de aici şi multe alte capricii ale naturii, totuşi misionarii care servesc în acea ţară, împreună cu grupa de vestitori, se bucură din plin de favoarea Domnului. Atunci când vestitorii vor realiza că au înregistrat o creştere de 100% a numărului de martori ai Împărăţiei în cursul anului, se vor însufleţi şi vor realiza o activitate şi mai mare în anul 1949. Există oameni de bine şi în Nicaragua. Necesită timp pentru a-i găsi şi servul de Filială arată cum a fost împlinit acest lucru în ultimele 12 luni.

S-a depus un efort deosebit în cursul anului pentru a menţine activitatea adunării publice la capacitate maximă. Situaţia economică a fost îngrijorătoare în cursul anului şi plasarea literaturii a scăzut considerabil. Pentru a compensa această lipsă de literatură din mâinile oamenilor, adunările publice au fost ţinute frecvent în toate părţile oraşului, în săli de teatru şi grădini în aer liber, unde oamenii puteau veni ca să asculte şi „să ia din apa vieţii fără plată”. Această activitate a adus roade în multe feluri. Cea mai mare grupă din capitală a avut o medie de aproape o adunare pe săptămână pentru tot anul. Fraţii locali s-au obişnuit cu această activitate continuă şi dificilă şi şi-au adus aportul la acest lucru, aducându-şi şi prietenii la adunări.

Servul pentru fraţi a subliniat cu hotărâre în timpul vizitei sale în Nicaragua, deficienţele lucrării de serviciu de acolo şi i-a îndemnat pe toţi vestitorii să fie atenţi la mijloacele prin care pot remedia situaţia. Sugestiile sale au fost exploatate imediat şi fructificate în timpul vizitei sale de două săptămâni şi rezultatele au fost foarte satisfăcătoare. El i-a sfătuit pe vestitori că trebuie să facă un efort deosebit pentru a arăta mai multă prietenie noilor interesaţi, pentru „a-l primi pe străin” cu entuziasm, precum şi faptul că fiecare misionar şi ceilalţi vestitori foarte

activi, trebuie să aibă o listă cu vestitorii mai puţin activi sau chiar inactivi şi cu oamenii de bine, ca să-i poată căuta zilnic pe aceştia din urmă şi să-i ajute să participe în serviciul Domnului. Ei trebuie să mărturisească cu gurile lor pentru a fi mântuiţi. Ei ar lucra dacă li s-ar da de lucru şi cu siguranţă nu ar lucra dacă nu ar fi încurajaţi de fraţii activi şi prietenoşi. Ar deveni „ascultători uituci”. Pionierii, conducătorii de studiu şi vestitorii obişnuiţi au răspuns prompt aşteptărilor şi au depus un adevărat efort pentru a-i ajuta pe toţi cei care au arătat interes în lucrare, pentru a lua parte la serviciu în luna iulie, anunţând cuvântarea publică a adunării viitoare de circuit.

Fratele Steelman a luat iniţiativa şi a mers de la un capăt la celălalt al capitalei, întâlnindu-se personal cu fiecare persoană care a arătat un interes deosebit, încurajându-i la o activitate mai mare. Toate aceste eforturi depuse de curând, au adus binecuvântarea celei de-a doua adunări de circuit a anului, care a coincis cu vizita fratelui Steelman. Sfatul său minunat pentru serviciu de la celelalte cuvântări de la adunare, a lăsat o impresie adâncă, a dat roade şi a îmbunătăţit în mare măsură multe laturi ale serviciului.

Vizita fratelui Steelman în alte oraşe ale republicii a descoperit necesitatea urgentă de vestitori mai capabili care să preia conducerea. Peste tot se găseau oameni interesaţi care nu aveau nevoie decât de un studiu de carte şi de instruire pentru a deveni vestitori ai Împărăţiei. Practic, toţi dintre persoanele asociate au răspuns invitaţiei, precum şi mulţi alţii din diferite părţi ale ţării. Când s-a realizat raportul lunii iulie, s-a descoperit că numărul precedent de vestitori era mai mult decât dublu în doar două săptămâni şi că acum totalul era de 146. Aici, chiar sub nasul nostru se găseau vestitori pe care-i trecuserăm cu vederea în fiecare lună.

Entuziasmul şi devotamentul insuflate fraţilor de această adunare nu au dispărut odată cu sfârşitul lunii, ci toţi aceştia au început ultima lună de serviciu hotărâţi să mărească numărul de vestitori. Cei mai mulţi dintre noii vestitori s-au menţinut pe poziţie, iar celor câţiva care nu au înaintat un raport în acea lună, le-au luat alţii locul. S-a atins un nou vârf de 154 de vestitori, dintre care cei mai mulţi s-au exprimat că fuseseră destul timp inactivi. În mod normal, această creştere a numărului de vestitori a adus creşteri în toate privinţele serviciului şi toţi erau gata să înceapă noul an, aşteptând cu nerăbdare să vadă ce alte binecuvântări le rezervase Domnul.

NIGERIAExpansiunea teocratică reprezintă la fel de mult pentru continentul întunecat al Africii ca şi pentru oricare altă parte a lumii. Lucrarea din

Nigeria şi din alte ţări ale Africii demonstrează că scopul lui Iehova de a aduna laolaltă numărul mare al „altor oi” ale Sale, va fi urmărit în acest continent la fel ca în oricare altul. Vălul întunericului şi al superstiţiei care învăluie de mult timp poporul african se ridică treptat şi lumina adevărului pătrunde în cea mai afundată parte a junglei. Sunt organizate grupe, se stabilesc adunări pe circuit, sunt trimişi pionieri în locurile cu populaţie numeroasă şi lucrarea merge mai departe. Am aflat că numai în Nigeria numărul grupelor a crescut de la 201 la 249 în cursul anului; iar în ceea ce priveşte numărul vestitorilor, am constatat o creştere de 48%, ajungându-se la o medie de 5.511 vestitori în Nigeria. Cel mai mare număr de vestitori a fost atins în august, când 6.825 de vestitori serveau interesele Împărăţiei. Unele dintre momentele dificile, care în cele din urmă au avut drept rezultat o mare bucurie, sunt prezentate de servul de Filială.

De departe cel mai important eveniment al anului a fost vizita voastră şi a Fratelui Henschel din luna decembrie. Cei mai mulţi cititori sunt deja familiari cu ceea ce s-a întâmplat atunci prin intermediul raportului detaliat publicat în Turnul de Veghere. Cuvântarea ta „Guvernatorul permanent al tuturor naţiunilor” a fost ascultată de un public recunoscător de peste 4.000 de persoane în Lagos şi de 6.000 de persoane în Ibadan. Congresul de la Ibadan, pregătit special pentru Fraţii din Yoruba, dintre care vreo 3.500 au fost prezenţi, a fost cel mai mare şi cel mai important congres ţinut vreodată în Africa de Vest, fiind prima dată când un preşedinte al Societăţii a vizitat acest ţinut. Am fost mult dezamăgiţi de faptul că nu aţi reuşit să vă întâlniţi cu fraţii din Iboland, datorită condiţiilor dificile de transport, a neplăcerilor şi a necesităţii de a vă întoarce la Lagos ca să prindeţi legăturile pentru călătoria cu avionul. Totuşi, doi absolvenţi de la Gilead, fraţii Attwood şi Moreton, după o traversare cu canoe a râului Niger pe o distanţă de 3 mile şi jumătate şi după o călătorie la miezul nopţii cu camionul, au reuşit în cele din urmă să ajungă la Enugu pentru congres şi au putut prezenta celor 1.600 de fraţi prezenţi multă din informaţia dată la congresul din Ibadan.

Câteva luni mai târziu, o scurtă vizită la Owo a adus o audienţă de 580 de persoane pentru o cuvântare publică şi apoi la Akure şi Oshogbo pentru încă două adunări minunate. Evenimentul important de la Oshogbo a avut loc duminică, atunci când cuvântarea publică urma să fie ţinută în curtea palatului lui oba. Maşina cu difuzoarele deasupra a fost aşezată în faţa curţii. De o parte stătea oba, purtând o coroană de aur şi fiind înconjurat de soţiile lui, servii şi poliţia locală; în faţă mulţimea de 1.394 de persoane asculta cu atenţie cuvântarea „Guvernatorul permanent al tuturor naţiunilor”.

În aprilie am fost anunţaţi că mult aşteptata maşină tipografică se află pe drum din Africa de Sud. Când ne-am întors acasă, am descoperit cu încântare că aceasta ajunsese şi fusese asamblată. Urma apoi să adunăm echipamentul necesar astfel încât să putem începe să tipărim. Unul din primele articole tipărite a fost un exemplar din Veştile Împărăţiei în limba Urhobo, prima publicaţie tipărită vreodată de Societate în această limbă. Alte exemplare din Veştile Împărăţiei şi Informatorul în limbile engleză, yoruba şi ibo, precum şi o diversitate de alte subiecte au fost produse de tipar. Doar doi dintre cei şase fraţi care lucrează acum la tipografie au mai lucrat în acest domeniu înainte. Dar, când cineva se angajează cu seriozitate într-o slujbă nouă, cu voinţa şi dorinţa de a învăţa de dragul lucrării Domnului, este surprinzător cât de repede poate deveni eficient.

În timpul celor patru luni care au trecut, s-au făcut în continuu căutări pentru o clădire potrivită care să poată servi ca o nouă casă Bethel. Devenea din ce în ce mai dificilă desfăşurarea activităţii în vechea casă. Tipografia se afla la aproape o milă depărtare, fapt care presupunea o alergare continuă încoace şi încolo; familia era găzduită în trei locuri diferite şi mai trebuia obţinută încă o clădire pentru depozitarea literaturii. Ştiam că Domnul era atent la nevoile noastre, iar încercările noastre neobosite de a găsi un loc potrivit, n-au trecut neobservate.

A fost o zi fericită atunci când contractul de închiriere a fost semnat în cele din urmă. Acum avem o casă modernă, drăguţă, cu tot confortul. La parter se află o sufragerie în care încap 24 de persoane, bucătăria, trei camere unite pentru tipărit şi camera de depozitare a literaturii. Deasupra se află un hol mic, patru dormitoare şi două camere unite pentru birou, cu o scară exterioară. La ultimul etaj este un dormitor pentru treisprezece persoane. Pe lângă toate acestea mai sunt şi duşuri, o baie, toalete moderne şi o curte de mărime potrivită. A fost nevoie să muncim din greu pentru a aranja clădirea. Familia Bethel şi mulţi fraţi din grupurile Lagos au transformat clădirea prin lucru serios şi dificil, într-un loc demn de a fi numit un sediu al Filialei Societăţii. Toţi sunt fericiţi şi satisfăcuţi. Activităţile noastre în legătură cu clădirea au devenit subiect de discuţie pentru vecini. A vedea pe europeni folosind pensule de zugrăvit şi întinzând beton sau reparând instalaţiile sanitare, a reprezentat pentru ochii africanilor o privelişte pe care n-o mai văzuseră niciodată înainte.

Creşterea rapidă a numărului de vestitori, formarea de noi grupe şi bunăstarea generală a poporului Domnului, fireşte că au atras mânia duşmanilor. Ca şi în alte ţări, copiii inocenţi de la şcoală sunt aleşi ca ţinte de atac. Multe dintre şcoli sunt controlate de religionişti şi exerciţii religioase de salutare a steagului sau de contribuire forţată pentru „Seceriş” sau pentru „Paşte”, sunt câteva dintre pretextele folosite pentru a-i exmatricula pe copiii fraţilor. Politica educaţională a guvernului interzice discriminarea pe motive religioase sau violarea conştiinţei; dar, oficialii nu se grăbesc să ia măsuri, în ciuda protestelor şi apelurilor frecvente înaintate de la acest birou.

Vracii, preoţii juju şi agenţii lor, precum şi religioniştii „creştini”, se unesc în persecutarea fraţilor adulţi. Acesta este modul cum decurg lucrurile: într-un sat unde se află câţiva vestitori ai Împărăţiei, se realizează în fiecare an o sacrificare demonică a unui porc sau a unui alt animal, ca o jertfă adusă zeilor demonici. Toţi cei din sat trebuie să contribuie cu bani sau în natură, iar agenţii preotului merg din casă în casă deghizaţi în vesminte juju, cerând cotizaţii de la săteni. Bineînţeles că de la casele fraţilor nu obţin nici o contribuţie. În noaptea următoare, o bandă de huligani va vizita probabil casa care i-a ofensat, intrând înăuntru şi furând animalele, banii sau orice altceva pe care pot pune mâna. Sunt depuse acuzaţii la curţile locale de judecată şi făptaşii sunt scoşi nevinovaţi după ce au mituit pe cine trebuie. Desigur că Societatea ia legătura cu funcţionarul european regional când se întâmplă asemenea incidente şi câteva cazuri au avut ca rezultat acţiune favorabilă.

În ultimele şase luni, de la inaugurarea noului aranjament pentru pionieri, mulţi dintre aceştia au avut privilegiul de a-şi devota tot timpul lucrării Domnului. În luna ianuarie erau doar vreo cincizeci pe listă, dar acum avem aproape 170 de persoane. Pe măsură ce dispunem de mai multă literatură în limba locală, fără îndoială că vor răspunde mai mulţi. Literatura în limba locală a fost multă vreme una dintre principalele necesităţi ale fraţilor. Înfiinţarea tipografiei noastre este un pas în rezolvarea acestei probleme. Se speră că, până în momentul în care acest raport va fi citit, fraţii Yoruba şi Ibo vor studia Turnul de Veghere în propria lor limbă. De curând a ajuns de la Brooklyn un transport cu 25. 000 de exemplare din Adevărul vă va face liberi în limba Yoruba, aducând multă bucurie în mijlocul celor şase circuite Yoruba. Traducerea cărţii Să fie Dumnezeu adevărat, atât în Yoruba cât şi în Ibo, este practic terminată şi traducerea în Efik a broşurii Bucuria tuturor popoarelor a fost deja trimisă la Brooklyn.

Înaintăm acest raport cu adâncă recunoştinţă faţă de Domnul şi cu aprecierea deplină a bunătăţii Sale iubitoare. Sunt sigur că acesta va aduce multă bucurie în inimile acelora care îl vor citi. Cuvintele nu pot descrie bucuria de a vedea că oameni cufundaţi înainte în ignoranţă, superstiţie şi demonism vin la o cunoştinţă deplină a adevărului şi apucă pe calea care duce la viaţă. Sunt sigur că mult mai multe din „alte oi” încă trebuie să fie adunate dintre milioanele de nigerieni, înainte ca ziua cea mare a Celui Atotputernic să izbucnească asupra acestei lumi rele. Prin harul Său, vom continua să lucrăm până când El îşi va aduce lucrarea Sa la sfârşitul ei glorios.

DAHOMEYSe arată un interes deosebit în privinţa mesajului Împărăţiei în colonia franceză Dahomey. Această ţară se învecinează la vest cu Nigeria.

Biroul filialei nigeriene se îngrijeşte de lucrarea din Dahomey şi aici a fost organizată o grupă. Acolo, erau 140 de vestitori ai Împărăţiei care lucrau regulat şi înainte de sfârşitul anului existau 301 vestitori care serveau interesele Împărăţiei. Cum s-a întâmplat acest lucru este raportat de servul Filialei din Lagos, Nigeria.

În anii dinaintea celui de-al doilea război mondial a fost făcută ceva lucrare de vestire în Dahomey, când a fost manifestat un anumit interes şi a fost distribuită o anumită cantitate de literatură. Odată cu venirea celui de-al doilea război mondial, au fost puse restricţii asupra lucrării prin decret guvernamental şi câţiva dintre pionierii nigerieni care lucrau acolo, au fost închişi pe termen scurt.

Odată cu plasarea din nou a acestui teritoriu sub supravegherea Filialei nigeriene, s-a simţit nevoia că trebuia făcută ceva mişcare pentru a reîncepe lucrarea. În afară de una sau două adrese ale unor persoane interesate, nu aveam nici o informaţie concretă referitoare la situaţia reală. În luna martie a acestui an, a fost trimis un pionier în capitala Porto Novo. Rezultatele au fost pur şi simplu uimitoare. Şase luni mai târziu, a fost făcută o vizită de la acest birou şi am aflat că 105 noi vestitori se alăturaseră pionierului în serviciul Împărăţiei! Se trimite literatură regulat prin poştă de la Lagos şi toate sunt primite. Cu ocazia celei de-a doua vizite la Porto Novo am luat opt cutii cu literatură în franceză şi în Yoruba.

În cursul lunii iulie a fost raportată încă o creştere spectaculoasă. Tot atunci, pionierul, însoţit de un grup de fraţi din Porto Novo, a vizitat un oraş aflat la o depărtare de treizeci de mile. Au fost primiţi foarte bine şi a mai rămas acolo încă cinci zile împreună cu câţiva dintre fraţi. A fost scos un număr mare de persoane nou interesate în serviciu, iar în acea lună a venit la birou un raport de la 301 vestitori. În scrisoarea sa însoţitoare, el a explicat că nu i-a inclus pe toţi cei care au participat la lucrarea de vestire, deoarece unii nu puteau pune mărturie prea bine deocamdată şi de aceea fuseseră omişi.

REPUBLICA FRANCEZĂ TOGOÎntre Dahomey şi Coasta de Aur se află o fâşie de teritoriu cunoscut ca Republica Franceză Togo. Înainte de primul război mondial, Togo

era una din coloniile germane din Africa de Vest, dar după tratatul de la Versailles a fost împărţit între Marea Britanie şi Franţa, partea britanică fiind acum administrată de Coasta de Aur, în timp ce partea franceză păstrează o administraţie separată în capitala Lome.

În cursul lunii mai s-a făcut o vizită la Lome cu scopul discutării cu funcţionarii francezi despre începerea lucrării. Şeful afacerilor politice a arătat o atitudine prietenoasă, spunând că guvernul nu are obiecţii. Au fost înregistrate copii ale literaturii noastre. Totul pare acum pregătit pentru a începe lucrarea, dar dificultatea de a găsi un pionier vorbitor de limba franceză, aduce ceva întârziere. Acum că a fost stabilit „un cap de pod” solid în Dahomey, se aşteaptă să se înceapă activitatea şi în Republica Togo, în viitorul apropiat.

NORVEGIADarul serviciului este apreciat în mare măsură de martorii lui Iehova în Norvegia. Ei apreciază privilegiul pe care îl au, arătându-şi iubirea

faţă de aproape. Cuvântul lui Dumnezeu spune că trebuie să ne iubim aproapele ca pe noi înşine. Având acest lucru în minte, vestitorii din Norvegia au văzut rezultate excepţionale, în timp ce promovau adevărata închinare a lui Iehova. De fapt, până la sfârşitul anului de serviciu s-a constatat o creştere cu 24% a numărului de vestitori care dau raport în fiecare lună, acest lucru singur demonstrând dragostea lor pentru aproape. Servul de filială ne relatează un număr de experienţe, care arată cum şi-au exprimat fraţii dragostea faţă de semenii lor şi cum i-au ajutat pe calea închinării adevărate a lui Iehova.

Motivul acestor creşteri poate fi arătat cel mai bine de următoarele exemple de exercitare a dragostei faţă de aproapele. Un pionier scrie: „m-am concentrat în special asupra vizitelor ulterioare şi a studiului de carte şi se pare că în curând va fi o grupă aici. Există şase persoane care şi-au exprimat dorinţa de a merge cu mine în serviciu pe teren. Deja m-au ajutat până acum cu distribuirea anunţurilor, atunci când eu trebuia să ţin o cuvântare publică. De asemenea, ei vorbesc cu aceia care vin în contact, despre. Unii oameni din zonă au răspândit diferite poveşti despre noii prieteni de aici. Cu toate acestea, ei nu fac decât să râdă de asemenea lucruri.

Au fost şaisprezece persoane la studiul nostru regulat de la Rena. Pe lângă aceasta, am ţinut câteva studii în afara localităţii Rena. Astăzi trebuie să ţin un studiu cu câţiva oameni de bine la 10 kilometri de aici. Ei au obţinut ceva literatură de la Fratele L. vara trecută şi au citit mult de atunci.

Şaizeci de persoane au fost prezente la ultima mea vorbire publică şi acum, pe data de 5 martie voi mai ţine încă una.Un serv de grupă care a venit la adevăr de curând şi care a organizat o grupă anul acesta, scrie următoarele: „vă voi povesti despre o

experienţă încurajatoare pe care am avut-o deunăzi. Am mers la una din vizitele mele ulterioare, un bărbat de aproape 30 de ani, care se familiarizase cu adevărul de aproape un an. Acest bărbat mi-a povestit despre vizita sa la un prieten care era bolnav. Înainte de a pleca la el, luase câteva publicaţii. În timp ce vorbeau, omul bolnav a spus: „acestea sunt câteva cărţi pe care le-am citit (arătându-i cartea Mântuire şi câteva broşuri mai mici); ce părere ai despre ele?” Musafirul i-a răspuns zâmbitor că are o părere bună despre ele şi a început să-i arate cărţile pe care intenţiona să i le dea celui bolnav, în timp ce-i mărturisea că şi el devenise unul dintre martorii lui Iehova”.

Un pionier scrie: „doi dintre fraţii de aici au devenit cu adevărat activi. Astăzi ei şi-au luat liber de la serviciul lor obişnuit pentru a merge la servul local să-şi retragă numele din evidenţele bisericii. Trei dintre fraţii lor, o soră şi soţul ei sunt de asemenea mult interesaţi, fără să fie încă vestitori activi. Da, chiar mai mulţi membri ai acestei familii sunt interesaţi. Joi seara, la ora 18:30 ambii fraţi au mers la vizite ulterioare şi nu s-au întors acasă până la ora 23. Unul a obţinut şaptesprezece abonamente şi are mulţi oameni de bine interesaţi, pe care îi ţine „în clocot” făcându-le vizite ulterioare regulat”.

Interes pentru mesajul Împărăţiei a fost arătat de un om care avea câteva cărţi şi care îi plăceau foarte mult. Acest om aşteptase mult timp ca unii dintre martorii lui Iehova să-l caute, dar nici unul n-a venit. Dar, acolo unde există dorinţă, se poate, aşa după cum zice zicala. Aşa că el a făcut un anunţ în ziar, exprimându-şi dorinţa de a intra în contact cu martorii lui Iehova. Fraţii dintr-o grupă din apropiere au văzut anunţul şi imediat un frate a mers să-l caute. El a arătat un adevărat interes şi dorinţa de a face ceva pentru răspândirea mesajului la alţii. I s-au dat instrucţiunile necesare şi a fost invitat la adunarea pe circuit care urma să se ţină curând. A fost botezat şi o grupă a avut grijă de el. Acum, este un vestitor adevărat.

Este destul de uşor să fii un vestitor în această ţară, pentru că nu te confrunţi aproape deloc cu probleme. Este simplu să plasezi literatură unor oameni care acceptă publicaţiile cu dragă inimă. Un frate născut în Danemarca a avut o experienţă interesantă în timp ce era angajat în lucrarea de mărturie din uşă în uşă. A bătut la uşa unei case şi stăpâna i-a deschis. A început să-i explice despre misiunea sa şi să-i prezinte publicaţiile pe care le avea. Doamna l-a întrerupt spunându-i că ceea ce el avea şi spunea era o religie americană. „Nu”, a spus vestitorul. „Ba da, aşa este”, a continuat doamna, „vorbeşti cu accent american şi porţi chiar şi haine americane”. Vestitorul i-a răspuns cu calm că haina sa era din Canada, puloverul din America, pantalonii erau norvegieni, pantofii din Suedia şi cravata din Danemarca, dar aceste cărţi sunt adevăruri ale Bibliei. Femeia l-a invitat înăuntru, unde au discutat despre Biblie şi despre publicaţii. Ea a acceptat o carte şi broşuri şi a arătat interes pentru o vizită ulterioară.

Pentru noi pare că această creştere din acest an se datorează unei înţelegeri mai bune a darului de nespus al serviciului şi exprimarea sa în dragostea unuia pentru celălalt. S-a depus efort serios din partea oamenilor de bine, a vestitorilor şi a fiecărei grupe, pentru a servi la înaintarea intereselor Împărăţiei.

PANAMAÎncă un an plin de bucurie s-a încheiat pentru fraţii noştri din Panama. Şi aici am observat creşteri minunate ale numărului de vestitori.

Media lunară pe teren a avansat cu 28% în fiecare lună. Vizitele ulterioare şi studiile de carte sunt mult înainte faţă de cele de anul trecut. Martorii lui Iehova din Panama au făcut într-adevăr tot posibilul ca să-şi ajute fraţii. Pe lângă câteva experienţe interesante, servul de Filială ne povesteşte despre o călătorie la Bocas del Toro. Atunci când unii din martorii lui Iehova şi unii din oamenii de bine nu pot ajunge la tine, trebuie să mergi tu la ei pentru a le aduce mângâiere şi ajutor. Tocmai acest lucru s-a făcut în Panama.

În timp ce în prezent există numai câţiva vestitori răspândiţi în Panama, totuşi adevărul este dus în multe părţi ale ţării de către persoane cu care se studiază în oraşul Panama. Aceştia merg în provincie în timpul vacanţelor şi adesea duc cu ei şi mesajul Împărăţiei pe care îl predică printre prieteni şi rude.

Un caz deosebit este cel al unei doamne care predă într-o şcoală din provincie şi care îşi petrece vacanţele în oraşul Panama. Într-una din aceste vacanţe a început să studieze cu unul din absolvenţii Gileadului. În Panama, religia trebuie să fie predată în şcoli; aşa că atunci când această doamnă s-a întors la şcoală, în loc să petreacă cele patru ore pe săptămână cu predarea religiei, ea le-a petrecut învăţând adevărul, folosind cartea Adevărul vă va face liberi. În timpul vacanţelor ea îşi reia studiul în oraşul Panama.

O altă doamnă a luat cu ea mai multă literatură în vacanţa petrecută în provincie, pe care a distribuit-o din uşă în uşă, explicând cât de bine putea şi promiţând să se întoarcă peste câteva luni, pentru a-i ajuta pe oameni să obţină mai multă înţelegere, după ce ea însăşi studiase mai mult şi era mai bine echipată pentru a-i ajuta. Ea le-a explicat cum studia şi cum îi va ajuta.

Adunarea pe circuit a fost principalul eveniment al anului. Ea a avut loc la Bocas del Toro, un oraş mic situat pe o insulă în josul coastei Panama pe partea Atlanticului şi la aproape 250 de mile în susul coastei din Colon.

Mai întâi aveam nevoie de o barcă potrivită şi după săptămâni de căutări, am închiriat una, care putea să ducă aproximativ 100 de pasageri. Acest lucru însemna că nu avea cuşete, ci doar puntea în aer liber pe care să dormim şi foarte puţine facilităţi sanitare. Am decis să aducem propriile noastre provizii, pentru că era practic imposibil să procurăm hrană pentru 100 de persoane într-un orăşel precum Bocas del Toro.

Urma să plecam din Colon marţi la ora 15. Dimineaţa devreme, servul de Filială cu încă un frate au mers la Colon ca să se ocupe de ultimele pregătiri şi să încarce barca. Barca plecase într-o călătorie şi trebuia să se întoarcă în acea zi; cu toate acestea, timpul trecea şi ea nu a apărut în port şi n-am aflat nimic despre locul unde ar fi putut fi, astfel că, am hotărât să încercăm să facem rost de alta, deşi ştiam că acest

lucru era practic imposibil, întrucât toate şansele fuseseră epuizate, în timp ce încercasem să facem rost de cealaltă. Totuşi, fraţii au refuzat să se dea bătuţi.

Era ceasul 11 şi era aranjat să plecăm la ora 15, dar, aflându-ne într-o aşa situaţie disperată, fraţii noştri din Colon au decis să sune în oraşul Panama şi să spună mulţimii de acolo să nu mai vină (era programat ca ei să plece cu autobuze închiriate la prânz). Dar, mai întâi ei s-au hotărât să se întoarcă şi să vorbească cu proprietarul unei alte bărci, care făcea curse regulate la Bocas. Acest lucru i-a determinat să se întoarcă în doc.

În timp ce aşteptam, unul dintre noi a observat o rudă şi a mers să stea de vorbă cu el. Fireşte, primul lucru pe care i l-a spus, a fost problema noastră. Doar Domnul l-ar fi putut aduce acolo în acel moment. Era un căpitan, căpitanul „Ameliei”, chiar barca despre care tocmai aflasem, dar ni se spusese că echipajul ei nu putea fi găsit. Fratele a alergat repede să le spună celorlalţi că îl găsise pe căpitanul bărcii „Amelia”, că aceasta era disponibilă şi putea fi folosită în călătorie. Puteţi fi siguri că nu au întârziat să-l caute pe proprietar şi să încheie un contract pentru barcă, în timp ce căpitanul a plecat să-şi pregătească echipajul; la ora 14:15 „Amelia” a tras în port, iar până la ora 16:30 totul era încărcat, inclusiv hrană pentru trei zile, bănci şi scaune de la Sala Împărăţiei din Colon, iar noi ne aflam pe drum.

Toţi erau bine dispuşi şi şi-au petrecut seara discutând despre evenimentele din acea zi. Pe măsură ce se aşternea noaptea, saltelele erau puse jos şi întreaga punte era acoperită cu persoane care dormeau. Câţiva au ales să doarmă în cuşete.

Când am ajuns la Bocas del Toro, în jur orei 14:30 a doua zi după-amiaza, servul pentru fraţi s-a întâlnit cu noi şi ne-a anunţat că fusese anulat contractul cu hotelul. Acest lucru însemna că nu aveam nici o sală pentru adunare. Cu toate acestea, mâna Braţul Domnului nu s-a scurtat şi El ne-a furnizat un loc mult mai bun. Deşi acesta nu avea nici bănci, nici scaune, acest lucru nu avea nici o importanţă, deoarece le adusesem pe ale noastre şi acestea au fost transferate rapid din barcă în sală.

Pentru oamenii din Bocas del Toro aceasta a fost o adunare ciudată. Când am ajuns, la început şi-au manifestat emoţia şi poliţia a venit la barcă pentru a vedea ce se întâmplă acolo. După trei zile petrecute printre ei, au fost surprinşi să ne vadă plecând la fel de liniştiţi precum venisem şi şi-au exprimat speranţa că vom veni din nou şi vom sta o săptămână sau mai mult. Au fost uimiţi să vadă cât de uniţi suntem şi lipsa totală de diferenţiere între cei de culoare şi albi, precum şi de faptul că toţi mâncam, lucram şi locuiam împreună pe barcă. Mai fuseseră ţinute şi alte adunări acolo, dar nici una la fel de liniştită şi ordonată ca aceasta.

Duminică seara, la apusul soarelui, am părăsit docul. Am alunecat uşor pe apele liniştite care împrejmuiesc insula Bocas del Toro. Trecând de numeroasele insule mai mici, am ajuns pe apa mării. Eram cu toţii obosiţi, dar plini de o bucurie de nedescris.

Deoarece, intrăm în noul an de serviciu, noi privim încrezători către Iehova pentru a ne călăuzi şi pentru a ne sfătui spre onoarea şi gloria Numelui Său. Prin harul Său, acum suntem mai bine organizaţi şi echipaţi pentru a hrăni „celelalte oi” şi pentru a ne îngriji de sporirea numărului lor. În timp ce scriu aceste lucruri, progresează planuri pentru organizarea unei unităţi spaniole în Colon. Acesta este un alt pas înainte şi ne aşteptăm la o creştere sigură a numărului de vestitori de acolo, precum şi în alte părţi ale republicii.

PARAGUAYÎn America de Sud se află o mică ţară numită Paraguay. Printre locuitorii ei în număr de un milion şi jumătate, se găsesc diferite triburi de

indieni, unele sălbatice, iar altele prietenoase. Europenii au colonizat acest teritoriu şi aici există un amestec de limbi şi popoare. Adevărul a coborât peste urechile ascultătoare din acest teritoriu şi a fost propovăduit la timp şi ne la timp. Adesea citeşti despre revoluţii în ţările din America de Sud şi Paraguay este una din ţările care şi-a avut partea ei. Martorii lui Iehova nu iau parte la aceste tulburări, ci merg drept înainte cu principala şi singura lor activitate, propovăduirea veştilor bune ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Împărăţia este singura speranţă a lumii şi oamenii din Paraguay trebuie să cunoască acest lucru la fel ca oricare altă rasă. Servul de Filială ne oferă un raport interesant referitor la câteva dificultăţi pe care ei le-au întâmpinat de-a lungul anului.

Multe obstacole au trebuit să fie învinse şi unul dintre cele mai mari din această ţară este teama. Oamenii se tem de cler, de poliţie, de guvern şi de vecinii lor. La cel mai mic semn de pericol, se tem să iasă din casă, chiar dacă acest lucru îi costă pierderea câtorva zile de lucru. Numai prin harul Domnului „celelalte oi” sunt hrănite şi câştigă o cunoştinţă a adevărului, care duce la tăria de a-şi învinge cel mai mare duşman, teama.

Un alt obstacol îl reprezintă mulţimea de limbi diferite. Paraguay a fost un loc de refugiu şi mulţi au fugit din Europa şi din alte părţi ale lumii în timpul anilor de război şi au căutat refugiu aici. Există aici germani, polonezi, ucraineni, ruşi idişi şi alte naţionalităţi. Acest lucru este valabil şi printre fraţi. Oamenii care locuiesc în oraşele mai mari, vorbesc în general spaniola; dar, paraguaienii care locuiesc la ţară vorbesc limba lor maternă, Guarani şi foarte puţini dintre ei pot vorbi spaniola. De aceea, a fost greu să aducem mesajul Împărăţiei la mulţi din aceşti oameni, deoarece nu avem literatură în Guarani. Am putut obţine numai câteva Biblii în limba lor şi acest lucru i-a ajutat pe câţiva. Dar, Braţul Domnului nu s-a scurtat datorită barierelor puse de limba vorbită şi El a ridicat martori printre aceşti oameni care acum propovăduiesc mesajul Împărăţiei în limba lor maternă. Astfel oamenilor le este dată o ocazie de a auzi şi de a cânta laude Dumnezeului cel mare al Universului.

Această adunare n-a fost ţinută fără opoziţia duşmanului. Ni se promisese o sală de spectacol gratis, dar mai târziu nu ne-a fost acordată, din cauza prejudecăţii religioase şi n-am mai putut să o obţinem nici cu bani, nici fără bani. Am solicitat orice altă sală de spectacol, şcoală sau altă clădire, dar nu am obţinut nimic, mulţi recunoscând că se temeau de ce vor face preotul şi turma lui. Dar, martorii lui Iehova nu se dau bătuţi. Punându-ne încrederea în El, am continuat să căutăm un loc potrivit. Ne-am gândit să ţinem adunarea în aer liber, dar de la ultima revoluţie toate adunările în aer liber au fost interzise. Mai rămăsese doar o lună până la timpul programat pentru adunare şi încă nu aveam un loc unde s-o ţinem. Trebuia să fie anulată? Răspunsul a venit „Nu!”. Proprietarul pământului şi al tuturor lucrurilor de pe el ne-a oferit un loc. Înainte de revoluţie, martorii lui Iehova erau găzduiţi într-o casă spaţioasă cu o curte mare, chiar vizavi de cartierul general al armatei, Statul Major. În timpul revoluţiei, armata, folosind revoluţia ca un pretext, a insistat să aibă acest loc în scopuri militare şi martorilor lui Iehova li s-a cerut să-şi găsească altă casă. Dar acum, Iehova Dumnezeu făcuse posibil ca o altă mare mărturie să fie dată chiar din acest loc. Armata se mutase, casa fusese zugrăvită de curând şi locul în general fusese curăţit. Am solicitat casa proprietarului şi acesta ne-a închiriat-o bucuros pentru adunarea noastră de trei zile.

Această casă nu ne-a furnizat numai un loc pentru adunare, ci a oferit de asemenea un adăpost pentru fraţii care au venit din diferite părţi ale ţării, pe timpul cât au stat în oraş. Au fost aduse paturi, a fost aprovizionat un bufet cu autoservire şi s-a făcut tot ceea ce era necesar pentru confortul fraţilor. Astfel a fost învins marele obstacol de a găsi un loc potrivit pentru adunare; dar, marele adversar al lui Iehova

Dumnezeu, Satan Diavolul a încercat încă o dată să ne zădărnicească planurile. Adunarea a fost programată pentru zilele de 4, 5 şi 6 iunie. Unii dintre fraţi au ajuns pe 2 iunie. Pe 3 iunie, cu o zi înaintea adunării noastre, armata paraguayană a intrat în oraş şi a răsturnat guvernul, luându-i prizonieri pe preşedinte şi pe membrii cabinetului său. Deşi această răsturnare a guvernului a avut loc fără vărsare de sânge, a provocat mare agitaţie în oraş şi mulţi dintre oamenii de afaceri ai oraşului ne-au spus că este imposibil să ne ţinem adunarea. Dar acest loc, pe care Domnul îl pregătise pentru noi nu se găsea în centrul oraşului, locul unde se întâmplau toate acestea şi nu am fost tulburaţi. Astfel, încă o dată, Domnul şi-a manifestat puterea, adunarea fiind ţinută aşa cum fusese programat. A fost dată o mare mărturie, iar fraţii au primit o mare binecuvântare. Cinci fraţi şi-au simbolizat consacrarea prin cufundare. Şapte persoane au intrat în serviciu atunci pentru prima dată.

REPUBLICA FILIPINEPe extremitatea estică a Mării Chinei de sud se întinde una din cele mai noi republici ale lumii, ca un mănunchi de smaralde. Republica

Filipine are o formă de guvernământ democratică. Aici, s-au întâlnit Estul şi Vestul. Servii credincioşi ai Domnului au progresat cu hărnicie în acest teritoriu, împrăştiind veştile bune ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Educaţia este un lucru necesar în acest teritoriu, deoarece există mult analfabetism; dar, chiar şi oamenii cu puţină educaţie au urechi de auzit şi este o bucurie să le aducem adevărul. Un număr mare de martori ai lui Iehova se află în situaţia de a-i învăţa pe alţii să citească şi să scrie, dar chiar înainte să înveţe acest lucru, aceia care aveau o concepţie clară despre Împărăţia lui Dumnezeu, puteau să ducă veştile bune în toate părţile acestor insule încântătoare.

Creşterea din timpul anului a fost minunată. În medie observăm cu 45% mai mulţi vestitori pe teren decât anul trecut, cu un nou vârf de 4.073 de persoane. S-a făcut o lucrare excelentă în ceea ce priveşte vizitele ulterioare, încurajând studiile Bibliei. Adunările publice au jucat un rol important în aceste multe insule. Servul filialei din Filipine ne trimite un raport interesant de la noul birou al filialei, pe care Societatea l-a procurat de curând.

În timpul anului, Societatea a achiziţionat o clădire rezistentă şi plăcută în San Francisco del Monte, o suburbie a oraşului Quezon, şi aceasta serveşte acum ca noua casă şi birou al filialei pentru Filipine. Noile sedii sunt încăpătoare şi permit extinderea activităţii lucrării pe departamente, astfel încât acestea să poată ţine pasul cu extinderea lucrării pe teren.

Această extindere a închinării adevărate a fost ajutată în mare măsură de traducerile Turnului de Veghere, care apar acum de două ori pe lună în dialectele Tagalog, Ilocano si Hiligaynon-Visayan. Traducerea este realizată de fraţii care locuiesc în zonele în care se vorbesc aceste dialecte şi manuscrisele sunt trimise la sediu pentru a fi şapirografiate şi apoi expediate abonaţilor. În prezent, abonaţii noştri pentru ediţiile Turnului de Veghere în aceste dialecte, numără 1.258 de persoane.

Vestitorii pe teren au apreciat mult traducerile a patru dintre broşurile Societăţii, care au fost publicate anul trecut. Nevoia pentru mai multe traduceri este urgentă. Un alt avantaj pentru vestitori este aprovizionarea mărită cu Biblii, în aproape toate dialectele importante. Lipsa de mai înainte a acestora a reprezentat un handicap sever în ţinerea studiilor de carte, pentru că nici vestitorii, nici oamenii nu erau echipaţi cu o Biblie, pentru a căuta trimiterile Scripturale.

Anul trecut, martorii lui Iehova au fost nevoiţi să-şi apere în instanţă dreptul de a folosi proprietatea publică, în îndeplinirea însărcinării date de Dumnezeu de a predica Evanghelia. În urma adunării teocratice din sala de spectacole Sison, în Lingayen, Pangasinan, din noiembrie 1945, câţiva fraţi au fost acuzaţi de nesupunere în faţa ordinului unei persoane cu autoritate. Persoana cu autoritate era guvernatorul temporar al provinciei Pangasinan, care dorea ca martorii lui Iehova să părăsească sala înainte de începerea adunării. Unul dintre motivele invocate a fost că fraţii încălcaseră prevederile punctului 13, alineatul 3, din Articolul VI al Constituţiei Republicii Filipine, care spune aşa cum urmează:

„Nici o sumă de bani sau proprietate publică nu va fi vreodată alocată, solicitată sau utilizată, direct sau indirect, în folosul, beneficiul sau sprijinirea vreunei secte, biserici, cult, instituţie sectară sau sistem al religiei, ori pentru folosul, beneficiul sau ajutarea vreunui preot, propovăduitor, serv sau demnitar, cu excepţia cazurilor când asemenea preot, propovăduitor, serv sau demnitar este repartizat pentru forţe armate sau orice instituţie penală, orfelinat sau adăpost pentru leproşi”.

Atunci când cazul a fost prezentat Curţii de Apel, oamenii justiţiei educaţi au fost de acord cu guvernatorul temporar. Aceştia au decis că folosirea sălii Sison sau a oricărei alte clădiri publice de către martorii lui Iehova nu încalcă Constituţia. Un citat interesant din decizia curţii este dat aici.

„De exemplu, la începutul anului 1937, o mare parte din Luneta, din oraşul Manila, care este proprietate publică, a fost folosită timp de câteva zile pentru un congres euharistic ţinut sub auspiciile Bisericii Romano-Catolice. De curând, s-au ţinut ceremonii religioase pe o altă proprietate publică, stadionul Rizal, în acelaşi oraş, cu ocazia celei de-a cincizecia aniversări a numirii arhiepiscopului de Manila ca preot al aceleiaşi biserici. Zilnic sunt ţinute procesiuni religioase, cu permisiunea autorităţilor, pe străzi publice şi şosele, pe tot cuprinsul Filipinelor şi cu toate acestea nu s-a sugerat niciodată că această utilizare a proprietăţii publice încalcă prevederile legilor noastre, aplicând principiul separării bisericii de stat”.

La a doua adunare pe circuit din Naga, Camarines Sur, viceprimarul şi un ajutor al acestuia, ambii purtând arme la brâu, au apărut pe scena teatrului tocmai când era aşteptat cursul de serviciu teocratic. Adresându-se servului de circuit, viceprimarul a urlat: „cine v-a dat permisiunea să ţineţi o adunare aici?” Servul de circuit i-a răspuns: „aceasta este o adunare creştină legală, pe o proprietate particulară. Nu este nevoie de permisiunea nimănui pentru o asemenea adunare. Puteţi pleca acum şi să vă întoarceţi după ce se termină adunarea”. Viceprimarul a fost atât de surprins de replica promptă, încât s-a întors şi a plecat cu ajutorul său în piaţa oraşului. Acolo şi-a rezolvat mânia întrerupând o adunare religioasă în aer liber, sub ameninţarea puştii.

Inimile noastre se bucură de fiecare dată când privim înapoi şi vedem aşa multă extindere în această ţară, în cursul anului trecut. A fost un adevărat privilegiu să lucrăm aici şi să luăm parte la atât de multe experienţe măreţe.

POLONIAS-au înregistrat progrese serioase în Polonia în predicarea veştilor bune ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Martorii lui Iehova de acolo au

multe obstacole de învins dar, prin harul Domnului, sunt hotărâţi să propovăduiască. Este evident că există încă multe mii de oameni de bine, pentru că numărul vestitorilor a crescut de la 6.334 în anul 1947, la 9.048 de servi ai Domnului în 1948. Aceasta este o creştere de 42%. Ierarhia romano-catolică din Polonia este supărată în mare măsură de progresul realizat de către martorii lui Iehova, în aducerea adevărului la cunoştinţa oamenilor şi în demascarea tradiţiilor catolice, cu care oamenii au fost hrăniţi timp de atâtea secole. Raportul

servului de filială despre progresul lucrării în Polonia este foarte interesant şi îl vom lăsa să spună despre dificultăţile pe care le întâmpină în timp ce predică veştile bune ale Împărăţiei lui Dumnezeu.

Îi suntem recunoscători lui Iehova Dumnezeu pentru creşterea pe care ne-a dat-o. Numărul mediu de vestitori în timpul anului trecut a crescut de la 6.334, la 9.048. Această creştere bucură mai ales datorită faptului că fraţii din diferite părţi ale ţării au trebuit să se confrunte cu mari dificultăţi. De exemplu, mai ales în Stettin, autorităţile influenţate de cler au desfăşurat investigaţii în casele fraţilor noştri, confiscându-le Biblia şi publicaţiile Bibliei. Acestea nu le-au fost înapoiate, în ciuda faptului că le-au fost luate împotriva legilor în vigoare ale ţării, care garantează drepturi egale tuturor credinţelor şi religiilor. Pe teritoriul regiunii Olsztyn, autorităţile, aflate sub aceeaşi influenţă, au interzis adunările fraţilor noştri.

Înainte de adunarea pe circuit, clerul a răspândit zvonuri false printre enoriaşi împotriva martorilor lui Iehova, afirmând că ei se strâng în oraş în număr mare, cu scopul de a distruge bisericile catolice. Masele orbite au crezut aceste lucruri şi s-au pregătit să-şi apere credinţa şi bisericile.

Sunt cazuri în care miliţia nu-şi face datoria, chiar dacă există libertate şi drepturi egale pentru toate credinţele. În asemenea locuri fraţii noştri trec prin dificultăţi mai mari. Următoarele incidente sunt exemple de cât de greşit informate sunt ţările străine, de surse catolice, încât se crede că martorii lui Iehova din Polonia sunt apăraţi mai ales de comunism.

La sfârşitul ultimei adunări pe circuit din Piotrkow Trybunalski, un oraş nu departe de Lodz, o gloată sălbatică s-a aruncat asupra fraţilor noştri în timp ce părăseau sala adunării. Doi dintre fraţii noştri de la Gilead au fost bătuţi cu asprime (această chestiune a fost raportată la Ambasada Americană din Varşovia).

În privinţa influenţei mari pe care clerul romano-catolic îl are asupra autorităţilor de stat, acest lucru poate fi observat cu uşurinţă în faptul că aceste autorităţi acordă la început martorilor lui Iehova permisiunea de a ţine cuvântări publice, iar mai târziu, sub presiune, încearcă să-i intimideze pe proprietarii sălilor, ca să-i determine să nu permită utilizarea sălilor lor în aceste scopuri. Acest lucru se întâmplă adesea la adunările noastre pe circuit.

Pe 27-29 august, la adunarea pe circuit, primarul oraşului i-a informat pe fraţii noştri că adunarea nu putea fi ţinută, pentru că era nevoie de sală pentru o conferinţă a membrilor partidelor comunist şi socialist. El a cerut fraţilor să-şi ţină adunarea altundeva, din moment ce el, primarul oraşului în persoană, semnase pentru închirierea sălii. Totuşi, fraţii noştri nu au acceptat această declaraţie, astfel că, în ziua următoare, cu două ore înainte de începerea adunării, preşedintele oraşului a trimis fraţilor noştri o scrisoare oficială, declarând că adunarea era interzisă şi supusă anulării. Fraţii nu au acceptat această scrisoare şi au mers mai departe cu pregătirile, programul fiind pe punctul de a începe.

Cu doar câteva minute înainte de începerea adunării, şapte poliţişti militari au intrat în sală şi s-au îndreptat spre scenă, pentru a vorbi cu fraţii care conduceau adunarea. Ei le-au poruncit acestora să accepte scrisoarea oficială, care interzicea adunarea şi au cerut dizolvarea imediată. După o discuţie lungă, zgomotoasă şi ineficientă pe scenă, comandantul a ţipat: „în numele Republicii Polonia, anulez această adunare! Prin urmare reprezentantul acestei adunări este arestat şi vine cu mine!” Fratele nostru a declarat că nu va merge cu el, decât dacă era luat cu forţa de acolo, pentru că adunarea a fost aranjată pe baza unei permisiuni scrise din partea autorităţilor siguranţei publice. În ciuda faptului că i s-a cerut în mod repetat să-l însoţească pe comandant, fratele a refuzat să se clintească, repetând că singura cale ar fi să fie luat cu forţa. Apoi, după o altă discuţie între reprezentanţii Lumii Noi şi ai celei vechi, un reprezentant al biroului siguranţei publice l-a chemat deoparte pe comandant. Comandantul a plecat apoi repede în oraş şi după câteva minute s-a întors, spunând că primarul oraşului permitea ţinerea adunării în acea zi, dar că şedinţele pentru următoarele două zile vor fi anulate, deoarece adunarea era interzisă. Bucuria şi mulţumirea din partea fraţilor noştri a fost atunci foarte mare.

A doua zi, opt poliţişti militari au intrat în sală cu declaraţia că ţinerea adunării era interzisă şi că toată lumea trebuia să părăsească imediat sala. În ciuda strigătelor asurzitoare ale poliţiştilor militari, nimeni nu s-a clintit de la locul său. Feţele fraţilor exprimau fiecare în parte, că nu aveau de gând să părăsească sala în mod voluntar, ci numai dacă erau luaţi cu forţa de acolo. Atunci, poliţia militară a închis sala şi a declarat că toţi erau arestaţi şi că nimeni nu va fi lăsat să plece. Fraţii care veneau la adunare nu au fost lăsaţi să intre în sală. Atunci când unii dintre fraţii din interior au cerut să li se permită să iasă ca să discute chestiunea cu primarul oraşului, poliţia a arătat mare aroganţă în această privinţă, fiind sigură că va fi impusă o pedeapsă grea fraţilor noştri, pentru că n-au îndeplinit porunca oficială.

După un anumit timp, comandantul militar adjunct şi subofiţerii săi au venit în sală şi au strigat: „unde este reprezentantul adunării?” Când fratele nostru a apărut, i s-a spus: „îţi poţi ţine acum adunarea în pace. Îţi dăm permisiunea şi toate formalităţile au fost rezolvate”.

În ciuda tuturor dificultăţilor, toate au contribuit la faptul că binecuvântările noastre au fost cu mult mai mari decât ne-am aşteptat la începutul anului. Deşi la început am stabilit o cotă de 9.000 de vestitori pe an, curând am depăşit acest număr. În prezent, avem 27 de circuite şi au fost întemeiate atât de multe grupe noi în aceste circuite, încât ne aşteptăm ca în scurt timp să deschidem încă 9 circuite noi.

Progresul activităţii teocratice în ţară oferă vestitorilor multe motive de bucurie.

PUERTO RICORaportul anului arată cum cântarea de laudă a lui Iehova a crescut considerabil în Puerto Rico, o frumoasă insulă din Marea Caraibe.

Corul de cântăreţi a fost mărit cu un număr frumuşel de locuitori ai insulei; de fapt, numărul mediu de vestitori a crescut de la 87 la 160 de persoane, o creştere cu 82%. Chiar dacă a fost făcut acest progres minunat, relativ puţini dintre cei două milioane două sute cincizeci de locuitori ai acestei mici insule, au ascultat melodia mesajului Împărăţiei. Servii Evangheliei simt responsabilitatea de a continua cu predicarea în cursul anului următor, astfel încât mai mulţi oameni de bine să audă şi să ia poziţie. Ca şi în toate celelalte părţi ale lumii, vestitorii au problemele şi dificultăţile lor, cât şi bucurii în serviciu. Ei sunt hotărâţi să cânte laudele Domnului „din ce în ce mai mult” şi merg mai departe în această mare lucrare de extindere. Servul de Filială ne spune câteva din lucrurile care s-au întâmplat anul trecut.

Cele două adunări pe circuit au adus raze strălucitoare în activitatea anului nostru. Prima a fost ţinută în San Juan, pe coasta de nord, în timpul ultimei săptămâni a vizitei Fratelui Steelman şi încă de la început a fost clar manifestat un spirit nou şi un entuziasm mai mare. Faptul că existau 184 de vestitori care dădeau raport, a transformat această lună într-una de vârf. Pentru a doua adunare, am ales un loc pe coasta de sud, Ponce şi am urmărit rezultatele cu interes, pentru că aceasta era prima noastră încercare de a organiza o adunare mare, departe de San Juan. Aceasta s-a dovedit mai plină de bucurie decât prima şi fraţii din opt oraşe diferite s-au adunat acolo. Aici, au simţit pentru prima dată gustul real al modului în care sunt aranjate adunările în Statele Unite.

Activitatea adunărilor publice s-a extins în timpul anului şi 82 de cuvântări au fost prezentate. Vremea, specifică verii, ne permite să cântăm laude lui Iehova în aer liber şi de câte ori este posibil, folosim pieţele publice. S-au obţinut rezultate surprinzătoare, ca şi în San Juan, unde cuvântările prezentate în piaţa principală au atras un public de peste 200 de persoane în total şi în Ponce, unde 350 de persoane au ascultat prima vorbire de acolo. Am organizat peste 40 de adunări în aer liber şi doar o singură dată a trebuit să ne mutăm într-o sală, din cauza ploii. Acest lucru s-a întâmplat în micul orăşel de munte Aibonito, unde, deşi populaţia este de doar 5.000 de persoane, prezenţa a fost de peste 100 de oameni. În seara în care a plouat, 90 de persoane i-a încurajat pe ceilalţi să vină în sala obţinută. Acest răspuns, fără doar şi poate, n-a plăcut religioniştilor şi cu două ocazii, ierarhia locală a tipărit şi a distribuit pamflete purtând titlul vorbirii din ziua respectivă, „Care este adevărata biserică?”, lucru care a avut rezultatul firesc de a stârni şi mai mult curiozitatea oamenilor pentru a auzi răspunsul nostru.

Unul din factorii importanţi în creşterea numărului de vestitori a fost dezvoltarea rapidă a grupei din Ponce, care a fost întemeiată la începutul anului de serviciu. În timpul primelor unsprezece luni, această grupă a dat o medie 35 de vestitori şi de două ori a ajuns la 44. Absolvenţii de la Gilead au avut parte de multe experienţe interesante. Unul dintre ei, în timp ce mergea din uşă în uşă, a contactat o persoană de bine care citise şi fusese încântată de cartea Religie. I-a fost oferit un exemplar al cărţii Adevărul şi înmânată o invitaţie pentru a asista la cuvântarea publică. El a venit, iar după aceea l-a rugat pe vestitor să-l viziteze acasă la el. După câteva studii, i-au fost lăsate câteva cărţi pe care să le distribuie şi la vizita ulterioară, o săptămână mai târziu, vestitorul a fost plăcut surprins să afle că bărbatul şi soţia lui petrecuseră şase ore mergând din casă în casă, din proprie iniţiativă.

Acum, avem grupuri mici de vestitori care raportează din oraşele Bayamon, Lares şi Utuado. Două dintre aceste grupuri au fost vizitate de servul pentru fraţi şi sperăm ca în următoarele câteva luni să formăm grupe în toate aceste trei locuri. În plus, mai sunt doi pionieri speciali care lucrează în oraşul Aibonito. Din solicitările pentru literatură trimise şi scrisorile primite ca rezultat al programelor de radio, avem dovada că există persoane interesate, împrăştiate pe tot cuprinsul insulei. Sămânţa semănată de pionieri de-a lungul anilor trecuţi, începe evident să încolţească. Sperăm ca în curând să avem suficienţi lucrători, care să poată da acestor persoane atenţia de care au nevoie.

Încă un an a trecut repede şi îl aşteptăm cu interes deosebit pe următorul, întrebându-ne ce va aduce pe calea înaintării teocratice şi fiind siguri că multe binecuvântări bogate ne aşteaptă, pentru continuare credincioasă în proclamarea Împărăţiei.

ROMÂNIADoar prin harul lui Iehova, martorii Săi mai pot continua activitatea în România. Din februarie 1948, a fost imposibil pentru fraţii noştri

de acolo să mai tipărească ceva, pentru ca adevărul să poată fi răspândit prin toată ţara. Doar şase numere ale revistei Turnului de Veghere au fost tipărite de-a lungul anului şi acum propovăduirea Împărăţiei a fost întreruptă prin violenţă. Mulţi dintre fraţi se află în lagăre de concentrare, în timp ce alţii au fost condamnaţi la închisoare. Martorii lui Iehova au fost numiţi comunişti în timpul regimului nazist; acum, regimul comunist îi numeşte imperialişti. Este interesant de văzut totuşi cum religioniştii sar dintr-un guvern în celălalt. În măsura în care ei sunt afectaţi, orice putere poate fi stăpânirea cea mai înaltă, atâta timp cât ei îşi păstrează slujba. Religioniştii continuă să ducă practicile lor ipocrite de a plăcea oamenilor, nu lui Iehova. Acesta este un lucru pe care martorii lui Iehova nu l-au făcut şi nu-l vor face, prin harul Domnului. Chiar şi avocaţii care i-au apărat pe martorii lui Iehova în tribunale au fost arestaţi, supuşi unei audieri, condamnaţi şi întemniţaţi la opt luni de închisoare. Mai există încă unii oameni cu principii, care nu se tem şi care sunt de partea dreptăţii în România, dar şi aceştia sunt înfrânţi treptat. Un avocat, datorită acţiunii viguroase, a reuşit să împiedice ca 100 de fraţi să meargă la închisoare, dar perspectivele pentru activitatea sa viitoare ca avocat, nu sunt foarte promiţătoare în regimul prezent.

A venit un raport din România, care a fost scris de cineva din acea ţară. Veţi vedea din raport, că există condiţii dificile acolo. Societatea încă mai are un sediu de filială şi o organizaţie şi poate să păstreze legătura cu fraţii. Ei mai propovăduiesc încă mesajul Împărăţiei, fie din închisoare, lagăre de concentrare sau liberi, când merg prin oraş şi prin ţară ca alţi cetăţeni.

Lucrarea lui Iehova din această ţară a întâmpinat multe obstacole în timpul anului trecut de serviciu. La sfârşitul anului anterior, ne-am pierdut toţi banii din cauza reformei monetare; aşa că am început noul an fără nimic.

Apoi, au început persecuţiile, provocate de Ierarhia romano-catolică împreună cu alţi religionişti, care au fost învăţaţi de tatăl lor Diavolul cum să practice ipocrizia şi minciuna. Sub regimul fascist, creştinii din această ţară au fost persecutaţi şi închişi pentru zece ani, fiind consideraţi comunişti. Religioniştii şi-au schimbat repede haina cu ipocrizie, pentru a se arăta că sunt de partea conducătorilor actuali; dar, după cum lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba, aşa procedează şi religioniştii din ziua de azi. Ei au fost tot timpul ipocriţi, aşa cum erau în zilele lui Isus. Acum, îi atacă pe martorii lui Iehova şi-i acuză ca fiind reacţionari, imperialişti şi propagandişti americani şi că sunt susţinuţi cu dolari.

Mulţi oameni serioşi recunosc că acuzaţiile aduse în trecut acestor creştini, n-au fost fondate. Ei ştiu că acei creştini au fost închişi împreună cu comuniştii la acel timp, iar aceştia din urmă ajută acum clerul să-i persecute pe creştini.

Aceşti servi creştini dau mărturie şi în închisoare. În trecut, ei şi-au executat pedeapsa alături de oamenii din clasele mai sărace, adică împreună cu comuniştii; dar, acum se întâmplă exact contrariul, pentru că acum se găsesc împreună cu acei care, cu puţin timp în urmă, erau persecutorii lor. Fireşte că au avut multe experienţe interesante alături de asemenea tovarăşi prizonieri. De exemplu, există un profesor de teologie, care se află în închisoare din motive politice (înainte, candidaţii la teologie erau examinaţi de el). A început o discuţie între acest profesor şi câţiva martori ai lui Iehova întemniţaţi, discuţie care era ascultată de tovarăşi deţinuţi, anume ofiţeri şi funcţionari înalţi. Unul dintre aceşti prizonieri, un general, care urmărise discuţia până la sfârşit, l-a întrebat pe profesorul de teologie ce fusese învăţat atât de mulţi ani, văzând că un creştin, care era doar un simplu meşteşugar, avea mai multă cunoştinţă din Biblie decât el. Profesorul i-a răspuns că el şi colegii săi teologi fuseseră învăţaţi tradiţii religioase şi asta învăţau şi ei. Atunci, generalul a declarat, în prezenţa tuturor tovarăşilor săi de închisoare: „ne-am încrezut în cunoştinţa voastră, dar acum recunoaştem că am fost induşi în eroare în mod mizerabil”. Un alt caz interesant: un număr de prizonieri au fost eliberaţi împreună, în timp ce creştinilor li se cerea să stea departe de ceilalţi. S-a descoperit că erau mai mulţi decât atunci când intraseră în închisoare. Motivul era faptul că acei creştini care erau în plus, au declarat public că de atunci înainte ei doreau să aparţină acestei clase de oameni şi din acest motiv se aliniaseră împreună cu ei. Un prizonier ne-a trimis „buna speranţă” din închisoare de câteva ori. Am aflat că fusese condamnat la 75 de ani în total, pentru mai multe tâlhării. În închisoare aflase despre adevăr, îl acceptase şi de atunci a arătat un asemenea comportament exemplar, încât era însărcinat să meargă singur în oraş ca să cumpere cele necesare pentru închisoare.

După cum s-a văzut din rapoartele noastre de serviciu lunare de la începutul anului de serviciu, lucrarea de pionierat a avansat în mod minunat. Aceşti fraţi dragi au fost ajutaţi foarte mult de darul de hrană, care a ajuns la momentul oportun. Aceasta a fost cea mai plăcută surpriză şi aceste pachete ne-au fost expediate de organizaţia CARE. Le-am fost recunoscători fraţilor noştri din America, pentru că s-au gândit astfel la cei care erau în nevoie aici. Acesta a fost un ajutor extraordinar pentru promovarea lucrării. Am putea spune multe despre acest lucru, dar acum chiar şi cel care spune ceva bun despre asemenea acţiune, riscă să fie condamnat din cauza aceasta şi de aceea este suficient să ne exprimăm pe scurt mulţumirile şi adânca recunoştinţă faţă de Iehova Dumnezeu, Dăruitorul cel mare şi faţă de Fiul Său Iubit, Isus Christos, care a ştiut de ce aveam nevoie şi a făcut ca inimile dăruitorilor generoşi să se gândească la noi, la momentul potrivit. Îi mulţumim Fratelui Knorr şi tuturor fraţilor dragi pentru acest dar.

Cel care a distribuit aceste pachete cu hrană celor înfometaţi, a fost aruncat în închisoare pentru o lună şi a fost acuzat că a făcut propagandă pentru America. În apartamentul unei văduve, care are câţiva copii acolo, a fost găsită o cutie goală care conţinuse conserve americane. Acest lucru a fost suficient pentru ca această văduvă să fie închisă pentru trei luni. Într-un alt caz, un avocat a fost arestat în mijlocul unui proces şi a fost condamnat la închisoare, pentru că a apărat o grupă a martorilor lui Iehova.

Anul trecut s-a putut face mult mai puţin decât în anul precedent, din cauza numeroaselor obstacole serioase pe care le-am întâmpinat. S-au ţinut cuvântări publice doar în prima jumătate a anului. În timpul celei de-a doua jumătăţi a anului de serviciu, nici măcar fraţii noştri nu s-au mai putut întâlni. Lucrarea din casă în casă a fost imposibilă. Nu s-a mai putut publica literatură cu conţinut biblic. Cu toate acestea, veţi putea observa din raportul anual de serviciu pe teren, că s-au înmulţit vizitele ulterioare şi studiile de carte şi că numărul vestitorilor s-a îmbunătăţit, de asemenea, spre sfârşitul anului. Vom continua să facem tot ce putem, prin harul Domnului, sub protecţia şi îndrumarea Lui. Pacea şi unitatea au domnit printre poporul lui Dumnezeu în această ţară.

RUSIAEste foarte dificil să obţinem vreo informaţie din Rusia. Autorităţile păzesc graniţele şi nu lasă să iasă nimic din ţară fără voia lor.

Aceasta este o naţiune cu o domnie totalitară şi oamenii trebuie să se supună celor de la putere sau să sufere consecinţele. A fi unul din martorii lui Iehova şi a trăi în Rusia, înseamnă că integritatea cuiva va fi testată la maxim. În multe cazuri, anumite persoane trebuie să meargă până acolo încât să renunţe la propria viaţă pentru propriile principii, decât să se supună dorinţei dictatorului. Este conştiinţa unei persoane, împotriva conducerii diabolice a lumii. Martorii lui Iehova din Rusia ştiu, ca toţi ceilalţi servi ai lui Dumnezeu, că va avea loc o înviere din morţi; având credinţă în acest lucru, ei nu se tem să moară. Sute dintre aceştia au fost persecutaţi şi chinuiţi în lagărele de muncă, unde au fost trimişi doar pentru că au menţionat Numele lui Iehova şi au propovăduit Împărăţia lui Dumnezeu.

Propovăduirea unei Împărăţii diferite de conducerea sovietică, este în întregime un lucru în afara legii în Rusia. Există numai o singură domnie pentru lume acolo şi acesta este regimul sovietic, spun ei. Puţini ştiu că Împărăţia lui Iehova va conduce această lume în dreptate. Martorii lui Iehova au credinţă fermă în acest lucru, deoarece aşa spune Cuvântul lui Dumnezeu, care este adevărat. În comunicatele care au ajuns în America de la unii din martorii lui Iehova care trăiesc în Rusia, ei au subliniat faptul că dragostea vestitorilor pentru activitatea teocratică este minunată. Uneori, persecuţia care este adusă asupra martorilor lui Iehova a acţionat ca un bumerang pentru guvernul în sine, deoarece, după mulţi ani de suferinţă din partea fraţilor, în Siberia şi în alte locuri unde au fost aşezate lagăre de muncă, unii dintre oficiali au ascultat adevărul şi au luat poziţie. Desigur, acest lucru înseamnă că aceşti oficiali şi-au pierdut funcţiile şi sunt clasaţi împreună cu martorii lui Iehova, primind persecuţie asemănătoare. Servii lui Dumnezeu nu se tem de lagărele penale sau de închisoare şi nici chiar de moarte, în foamete şi frig. Aceşti servi credincioşi ai Evangheliei înfruntă aceste condiţii fără teamă.

Într-una circulă scrisori pe tot cuprinsul Rusiei printre fraţii noştri, referitoare la starera lor şi bucuria de a servi. Prin harul Domnului, ei sunt hotărâţi să servească. Anul trecut, Societatea a raportat 3.498 de vestitori în Rusia. Anul acesta, a fost mult mai dificil să obţinem un raport foarte exact, dar suntem siguri din comunicatele primite, că acolo se află cel puţin 8.000 de persoane care servesc interesele Împărăţiei. Mesajul se răspândeşte şi oamenii îl ascultă, în ciuda opoziţiei religioase şi politice. Nu ar fi înţelept să arătăm de unde vin rapoartele, dar informaţia suplimentară despre activitatea din Rusia îi va interesa pe toţi cititorii Cărţii Anuale.

Sute dintre fraţii noştri au fost aruncaţi în lagărele de concentrare în întreaga ţară şi mai ales în Siberia îndepărtată. Ei suferă de foame şi tot felul de nevoi şi mulţi dintre ei au plătit cu propriile vieţi credincioşia faţă de Iehova Dumnezeu. Cei care au rămas în viaţă se bucură în Domnul, iar Iehova este tăria şi bucuria lor. Ei nu tac cu privire la scopurile iubitoare ale lui Iehova Dumnezeu şi Îi laudă Numele oriunde şi oricând.

În multe cazuri menţionarea numelui lui Iehova este un motiv suficient pentru ca o persoană să fie acuzată ca „iehovistă” şi să fie închisă. Acesta este de asemenea un motiv suficient pentru realizarea unei investigaţii amănunţite în casa persoanei respective, în căutare de publicaţii sau broşuri ale martorilor lui Iehova, în încercarea de a demonstra că acesta aparţine „iehoviştilor” şi astfel să-l condamne la zece ani de muncă grea în lagăre, toată averea sa fiind confiscată. Deoarece poporul Domnului nu-şi ascunde credinţa şi nu se opresc de la menţionarea Numelui Atotputernicului Dumnezeu, potrivnicii au o sarcină uşoară în această privinţă.

Fraţii noştri din Ucraina de Vest, suferă o mare persecuţie. Ei locuiesc în teritoriu obţinut de la Polonia, în grupuri mari, strâns unite. În special clerul greco-catolic este acela care îi persecută pe fraţii din acest teritoriu. În trecut, ei au propagat o tendinţă naţionalistă şi au conlucrat cu Hitler, dar în prezent ei îi consideră pe martorii lui Iehova ca fiind cei mai mari duşmani ai lor, pentru că nu sprijină grupurile naţionaliste, care chiar şi astăzi sunt un pericol în aceste locuri, zbătându-se pentru autonomie naţionalistă completă.

Fraţii noştri experimentează dificultăţi mai mari în activitatea lor, pentru că nu li se permite să aibă vreun apărător legal. La tribunal, toate cazurile sunt rezolvate automat pe baza atitudinii generale formate împotriva martorilor lui Iehova şi din această cauză se iau foarte puţine lucruri în consideraţie, în legătură cu ce se spune acolo. Avocaţii se tem să vină în apărarea libertăţii religioase, pentru că în acea ţară nimeni nu ştie ca asemenea libertate să existe conform literei legii. Dacă cineva încearcă să atragă atenţia asupra acestor ordonanţe legale, atunci avocaţii declară că aceste ordonanţe există doar pentru alte ţări, dar „aici, în această ţară, strada conduce”.

Când fraţii noştri au căutat să pregătească o delegaţie care să meargă la guvernul central în Moscova, cu scopul de a înainta o petiţie de apărare a credinţei lor, avocaţii care păreau interesaţi să ajute pe fraţi să împlinească această acţiune, i-au trădat în mod ipocrit şi secret autorităţilor K.G.B (în trecut G.P.U.). Delegaţia a fost arestată înainte de a prezenta chestiunea autorităţilor. Deoarece această chestiune a fost prezentată de câteva ori, în acest fel i-au prins pe cei mai capabili fraţi, care conduceau activitatea în diferite părţi ale ţării.

Din corespondenţa care a ajuns în mâinile noastre din Rusia, se pare că există peste 8.000 de vestitori activi pe teritoriul întregii Rusii: anume, 4.000 în teritoriul Ucrainei de Vest, aproape 2.000 în Moldova, peste 2.000 în interiorul Rusiei de jos, în Siberia şi Kazahstan, mai ales în lagărele de muncă silnică, câteva sute pe teritoriul Rusiei Carpatice, peste 100 în Lituania şi pe lângă acestea câteva grupe mici în Rusia Albă, Estonia şi republicile vestice rămase.

Aceste date cuprind numai grupele care păstrează legătura una cu cealaltă. Din cauza persecuţiei mari, nu toate grupele pot păstra legătura una cu cealaltă. De exemplu, numai în acest an mai mult de 40 de grupe din Rusia Carpatică au ţinut legătura cu organizaţia lui Iehova Dumnezeu.

Poporul Domnului, adunat împreună pe teritoriul Ucrainei de Vest, lucrează cel mai mult şi din această cauză, activitatea teocratică de acolo progresează considerabil, în ciuda celei mai puternice furii a persecuţiei de acolo.

Organizaţia lor este bine condusă şi se conformează condiţiilor existente. Credinţa şi integritatea în acţiune, aşa cum este demonstrată de fraţii noştri de acolo, îi determină pe oamenii de bine să devină urmaşii Lumii Noi, nu doar din cauza a ceea ce aud, ci mai ales din cauza a ceea ce văd şi admiră.

Martorii lui Iehova din Letonia spun că trebuie să îşi împlinească închinarea lui Iehova în secret. „Mărturisim oamenilor de bine în nesiguranţă, deoarece îl servim pe Dumnezeul Cel Prea Înalt”. Ei le pot spune semenilor lor despre lucrarea minunată a lui Iehova, despre scopul Său, Împărăţia şi binecuvântările ei. „Totuşi mâinile noastre sunt aproape goale de instrumente divine. Puţinul pe care îl avem, îl putem doar împrumuta şi acest lucru este foarte puţin. Suntem foarte recunoscători pentru hrana spirituală pe care o primim”.

În anul 1934, dictatorul letonian Ulmanis a preluat conducerea ţării şi martorilor lui Iehova din Riga li s-a interzis imediat să se întâlnească, iar organizaţia lor a fost destrămată. De atunci şi până acum, de la invazia nazistă şi de când ruşii au preluat puterea, servii credincioşi ai lui Dumnezeu au continuat să promoveze adevărata închinare. Martorii lui Iehova sunt încă organizaţi şi devotaţi serviciului divin.

SIAMCelor 18 milioane de oameni care trăiesc în Siam este nevoie să le fie dus adevărul, la fel cum acesta este dus oamenilor din orice neam

sau limbă. În timp ce în Asia milioane de oameni mor de foame, siamezii au hrană din belşug şi exportă mari cantităţi de orez. Problema de acolo nu este hrana. Totuşi, Scriptura ne spune: „omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Prin urmare, este esenţial să continuăm să răspândim mesajul bun al Împărăţiei în toate părţile Siamului. Acest mesaj a început să pătrundă în ţară de timpuriu, în anul 1937 şi de atunci a continuat să strălucească. În timp ce al doilea război mondial a împiedicat într-o oarecare măsură răspândirea adevărului, acesta nu a reuşit să-l oprească pe deplin. Astăzi, absolvenţii Gileadului împreună cu vestitorii din Siam, merg mai departe, făcând tot ce pot pentru a promova adevărata închinare în această ţară religioasă. Servul de Filială ne oferă câteva detalii interesante despre cele cu care trebuie să se confrunte vestitorii. Pentru siamezi, aceasta este o viaţă normală, dar în ochii europenilor stilul de viaţă este diferit şi ciudat.

O dificultate este aceea că publicaţiile în siameză au fost totdeauna insuficiente; astfel, este nevoie de multă explicaţie pentru a-i educa pe prieteni. La începutul anului de serviciu, un serv pentru fraţi a fost trimis în nordul Siamului şi a fost observată o îmbunătăţire în câteva direcţii. În primul rând, fraţii au aflat importanţa raportului. Înainte a fost făcută multă lucrare, dar nu s-a raportat nimic şi această îmbunătăţire a justificat o creştere a vestitorilor din grupă. Au fost organizate patru grupe în acea parte a ţării şi servul pentru fraţi a putut să le facă mai multe vizite, pentru a-i ajuta să observe noile metode ale îndeplinirii lucrării de propovăduire.

Un nou impuls pentru lucrare a fost dat în aprilie 1948, când un număr de fraţi din Bangkok, inclusiv câţiva de la sediul filialei, au făcut o călătorie lungă până la Chiengmai pentru prima adunare de circuit din Siam, care s-a dovedit foarte interesantă şi educativă pentru prietenii veniţi din multe oraşe şi sate din jurul Chiengmai. Nici unul dintre fraţi nu mai participase înainte la o şcoală de serviciu teocratic; astfel că acest eveniment de vineri seara, 16 aprilie, a fost ceva nou pentru ei şi s-au bucurat de informaţia oferită din Biblie. Au avut loc ore de discuţii, care au durat până târziu în noapte, când şi când ei cântau cântecele Împărăţiei în siameză, pe care unul dintre fraţi le tradusese. Ziua următoare am prezentat genţile cu reviste şi a fost încurajator să vedem cât de repede îşi reveneau fraţii din surprindere, la vederea acestui nou aspect al lucrării. Au ieşit alături de noi şi au luat poziţii ferme pe străzi, oferind broşuri şi reviste. Am avut de asemenea experienţa plină de bucurie de a lua parte la un serviciu de botez într-o duminică dimineaţa, când am mers cu autobuzul lângă un pârâu liniştit de munte şi 16 persoane au fost cufundate. După aceasta, am avut o cuvântare publică după-amiaza, cu o audienţă de 206 persoane.

Aici trebuie să menţionăm că în Siam, călătoria este caracteristică acestui loc. În călătoria cu trenul de la Bangkok, doi dintre noi au fost nevoiţi să stea toată noaptea pe culoar pentru că nu erau locuri rămase de stat jos; mai mult chiar, coridoarele erau pline de genţi şi coşuri, dintre care unele aveau în ele raţe şi cocoşi şi oamenii stăteau pe ele. Pe măsură ce trenul îşi continua călătoria spre nord, eram stropiţi cu apă în fiecare gară, deoarece era perioada festivalului aruncării cu apă, pe care siamezii o îndrăgeau foarte tare. Călătoria cu autobuzul în regiunile de ţară se face în anotimpul uscat; am descoperit că acestea două sunt mereu înghesuite cu oameni şi animale. Uneori, trebuia chiar să coborâm pentru că era încărcată o cantitate de orez, iar apoi să ne cocoţăm cum putem mai bine. Totuşi, aceasta este călătorie de lux, pentru că în anotimpul umed multe străzi sunt impracticabile pentru autobuze; atunci trebuie să foloseşti ultimul car tras de tăuraşi din 1948 sau mersul pe jos.

Aici, la Bangkok, activitatea adunărilor publice se află în progres încă din martie şi a folosit foarte mult la anunţarea mesajului Împărăţiei. Acest lucru a fost făcut prin intermediul anunţurilor făcute din maşină precum şi prin distribuirea de broşuri pe stradă. Pe difuzorul maşinilor este scris în siameză „Vestind” şi acest lucru a făcut mult, familiarizând oamenii cu mesajul Lumii Noi. În ultima vreme, am reuşit să obţinem dreptul de a folosi şcolile pentru cuvântări publice. Acum câteva săptămâni, am fost invitaţi de Asociaţia Budistă ca să ţinem o cuvântare publică. A fost foarte interesant şi neobişnuit să vedem pe cei 125 de preoţi budişti, îmbrăcaţi în robele lor galbene, aliniaţi pe rânduri ordonate pe scaune care ascultau cu atenţie cuvântarea despre autenticitatea Bibliei. Mulţi luau notiţe, iar un preot şi-a notat întreaga cuvântare stenografiind. După aceea, au pus un număr de întrebări inteligente. Mulţi dintre aceşti preoţi sunt bine educaţi şi spre deosebire de preoţii ierarhiei catolice, ei sunt toleranţi, manieraţi şi politicoşi.

AFRICA DE SUD

Pe teritoriul cunoscut sub numele de Africa de Sud, se găsesc multe popoare, neamuri şi limbi diferite. Cel mai mare număr de locuitori îl reprezintă africanii băştinaşi. Pe acest teritoriu s-au mutat europenii, construind oraşe şi orăşele şi au preluat comerţul, religia şi conducerea politică a naţiunilor şi a triburilor, care existau acolo în trecut. Acesta este, cu siguranţă, un teren în care trebuie să ducem închinarea adevărată a lui Dumnezeu. Aici poate fi făcută o înaintare continuă, deoarece, după ce localnicii află adevărul, pot fi învăţaţi să citească şi să scrie, pentru ca ei să poată câştiga mai multă cunoştinţă prin propriile eforturi, prin studiul atent al Cuvântului Domnului şi prin citirea publicaţiilor furnizate de Societate. Lucrarea ce trebuie făcută pare fără sfârşit. Ceea ce este adevărat cu privire la Africa de Sud, este adevărat pentru lumea întreagă.

Ştim totuşi că a venit timpul ca această Evanghelie a Împărăţiei să fie propovăduită în întreaga lume ca o mărturie şi apoi va veni sfârşitul. Martorii lui Iehova din Africa de Sud propovăduiesc această Evanghelie în cele mai îndepărtate părţi ale Africii de Sud, cât de bine pot şi prin harul lui Dumnezeu. Martorii lui Iehova din această parte a pământului se pot bucura şi pot fi fericiţi de extraordinara extindere care a avut loc în cursul anului de serviciu. Numărul vestitorilor a crescut de la 16.500 la 23.300 de persoane. Totalul numărului vestitorilor din rapoarte pentru cele şapte ţări care urmează, a ajuns la puţin peste 27.000 de persoane pe an.

Acest teritoriu vast a fost sub conducerea servului de filială şi a sediului de la Cape Town, Africa de Sud. De la acest sediu vin rapoarte interesante despre întreg teritoriul de sub jurisdicţia sa. Cu ajutorul fraţilor locali din fiecare ţară, a fost realizat un raport foarte interesant pentru teritoriul Africii de Sud.

UNIUNEA AFRICII DE SUDSocietatea a publicat mesajul Împărăţiei în toate limbile principale vorbite în Uniune şi astfel a fost posibil să cântăm laude lui Iehova

printre toate aceste naţiuni, în cursul anului trecut. A fost distribuită literatură în 26 de limbi.Vizita voastră din ianuarie a fost evenimentul deosebit din timpul anului trecut. Am aşteptat mulţi ani ziua în care preşedintele Societăţii

va veni în Africa de Sud. În cele din urmă, când a venit acea zi, bucuria tuturor fraţilor de aici n-a cunoscut limite. Acest lucru a fost demonstrat de faptul că, pe nepregătite, ei s-au adunat din toate părţile Uniunii la Johannesburg, pentru a participa la congresul din 3-5 ianuarie, care fusese programat atunci, pentru a se sincroniza cu vizita voastră.

Nu mai este nevoie să spun că acesta a fost congresul cu cea mai mare prezenţă, 3.600 de fraţi (2.500 africani şi 1.100 europeni) fiind prezenţi la deschidere. Vârful a fost atins la adunările publice, atunci când 7.246 de africani şi 2.000 de europeni au aclamat cu izbucniri frecvente de aplauze vorbirea „Guvernatorul permanent al tuturor naţiunilor”. Acesta a fost negreşit cel mai mare număr de oameni adunaţi vreodată într-un oraş din această ţară, pentru a asculta mesajul Împărăţiei.

Fraţii din Cape Town, mai ales cei care nu au putut călători la Johannesburg, s-au bucurat că sediul Filialei a fost stabilit în această parte a ţării, pentru că acest lucru a însemnat că au avut plăcerea unei vizite de trei zile, după ce congresul s-a încheiat cu adunări în fiecare seară şi o adunare publică asistată de multe persoane în Sala oraşului, pentru încheiere. Acolo, au fost prezenţi aproximativ 250 de prieteni şi 700 de membri ai publicului; un rezultat excelent pentru o adunare în mijlocul verii. Instrucţiunile şi sfaturile primite de la sediu, au fost foarte apreciate şi suntem într-adevăr recunoscători pentru aranjamentele făcute pentru noi ca să putem avea o casă Bethel şi o tipografie, ce vor fi proprietatea Societăţii. Acest lucru va satisface o necesitate mult timp resimţită şi va duce cu siguranţă la o extindere mai mare a lucrării în anii următori. Aşteptăm cu nerăbdare ziua în care clădirea va fi ridicată şi gata pentru a fi ocupată.

Pionierii africani trec prin ceva necazuri, atunci când pun mărturie în incintele minelor, care de obicei sunt proprietate particulară, aparţinând minei. Totuşi, uneori administratorul incintei este o persoană de bine, aşa cum este arătat în experienţa unui pionier: „când administratorul incintei m-a văzut la colţul străzii, a trimis poliţia ca să mă aresteze. El mi-a spus că nu am nici un drept să vând cărţi acolo fără permisiune, pentru că aceia erau oamenii lui. I-am citat din Isaia 42:8 şi i-am spus că Iehova era Creatorul tuturor oamenilor şi că acum era timpul când toate creaturile trebuie să-l cunoască şi să I se închine. I-am citat de asemenea din Psalmii 148:7-13. El a spus: „bine, fă-ţi datoria”. Mai târziu când a auzit că ţineam un studiu de carte cu oameni de bine, ne-a pus la dispoziţie o cameră în care să studiem. Acum avem 12 persoane prezente la studiu”.

Casele şi apartamentele au fost pentru mult timp o problemă în găsirea celor care „nu erau acasă”. Această problemă este acum depăşită cu succes, deoarece acolo se lucrează între orele 17 şi 19. Un pionier afirmă că acestea sunt cele mai bune ore ale zilei pentru a contacta proprietarii apartamentelor şi el îşi aranjează bucuros ora mesei în funcţie de acest lucru, pentru a aduce acestora mesajul.

Campania adunărilor publice a făcut progrese rapide. Schiţele au fost traduse în principalele limbi africane şi mulţi dintre fraţii africani s-au dedicat cu adevărată seriozitate pregătirii şi prezentării vorbirilor. În acele locuri unde sălile nu sunt disponibile sau vestitorii nu pot plăti chiria, adunările sunt ţinute în aer liber, cu rezultate deosebite. De obicei, prezenţa este mai mare decât cea de la adunările ţinute în săli. Acum ne pregătim să ţinem adunări în centre grup şi în casele oamenilor de bine şi se speră că acest lucru va clădi activitatea în grup, dându-ne o ocazie mai bună de a ne face repede prieteni printre cei noi interesaţi şi numărul vestitorilor Împărăţiei să crească.

Fraţii din această ţară au primit cu bucurie ocazia de a-şi demonstra unitatea şi simpatia faţă de tovarăşii lor servi, care au suferit atât de multă persecuţie diabolică în Grecia. Au fost trimise scrisori de protest de pe întreg teritoriul ţării, către autorităţile greceşti. În răspunsul său, ministrul a spus: „s-a descoperit, fără nici un dubiu, că persecuţiile împotriva martorilor lui Iehova, ca acelea menţionate în periodicul Treziţi-vă!, n-au avut loc niciodată în Grecia şi scriitorul articolului, fără îndoială, trebuie să fie victima unor rapoarte neîntemeiate şi calomnioase ale unor elemente subversive” şi că „în Grecia triumfă toleranţa religioasă deplină şi practicarea oricărei credinţe este permisă, inclusiv cea a martorilor lui Iehova”. Ministrul este fără îndoială un reprezentant demn de încredere al Bisericii Ortodoxe Greacă, pe lângă faptul că este un reprezentant al statului, iar scrisoarea sa ne ajută să înţelegem şi mai clar de ce nu există libertatea de întrunire şi de ce este permisă o asemenea persecuţie a martorilor lui Iehova în Grecia! (se vorbeşte despre Grecia la capitolul Aficii de Sud)

CONGO BELGIANTimp de mai mulţi ani, lucrarea de mărturie a continuat în acest teritoriu dominat de catolici, întâmpinând cele mai mari dificultăţi. În

trecut, preoţii obişnuiau uneori chiar să facă pe cineva să mănânce o bucată de sare fără apă, drept pedeapsă pentru că este unul din martorii lui Iehova, dar acum metodele lor sunt mult mai apropiate de Inchiziţia Spaniolă; ei vor ca guvernul să îndeplinească lucrarea lor rea asupritoare. De mulţi ani, vestitori africani se află la închisoare, executând condamnări nedeterminate din cauza lucrării lor de mărturie şi pentru a agrava situaţia, aceştia sunt trimişi în lagăre de concentrare speciale la Kasaji, la aproape 120 de kilometri depărtare de

Elizabethville. Aici, ei muncesc pe mici terenuri şi sunt izolaţi cu sau fără familiile lor. Nu sunt acuzaţi de nici o crimă; adesea, nu sunt nici măcar aduşi în faţa unui magistrat. Tot ceea ce este necesar pentru a se conforma cerinţelor legale, este o declaraţie de la Surete, semnată de un guvernator provincial, care spune că africanul respectiv este ceea ce lor le-a plăcut să numească „Citawala”, urmând apoi închisoarea sau detenţia. Termenul poate ajunge chiar la zece ani. Adesea, ani şi ani această izolare este suportată fără cea mai slabă speranţă de eliberare sau dreptate, cu excepţia preţului teribil al vinderii integrităţii.

Rezultatul a fost că lucrarea s-a făcut subteran; adunările sunt ţinute în secret şi centrele au trebuit să fie schimbate de teama arestării. Mare parte a lucrării de mărturie s-a făcut prin vizitarea persoanelor prietenoase cunoscute şi a prietenilor acestora, dar chiar şi atunci necazul s-a abătut asupra unuia sau altuia. Martorul este arestat şi trimis în grabă în tabăra Kasaji. Guvernul, îndemnat de preoţii care îşi fac drum într-una prin birourile acestuia, este un instrument util pentru împiedicarea mesajului Evangheliei. Strigătul îndepărtat al pericolului comunismului a acţionat până la limite şi există pretenţia că atâta timp cât ei (preoţii) îi au la mână pe localnici, el este „în siguranţă”. A fost aranjat în aşa fel, încât educaţia africanilor se face în dialectul local şi astfel, în cea mai mare parte, îi au decât pe ei înşişi deoarece doar de curând au fost permise şcolile laice în Congo.

Când preşedintele Societăţii a trecut prin Congo, în drumul său spre adunarea de la Johannesburg în luna ianuarie, anul trecut, servul de grupă de la Elizabethville a făcut o călătorie la Leopoldville pentru a-i prezenta raportul. Acolo a fost arestat de către detectivi, pe baza acuzaţiei şubrede că este „Citawala” şi a fost ţinut în închisoare timp de o lună, într-o celulă izolată cu numai o masă pe zi. Explicaţiile lui n-au fost de nici un folos; n-a fost acuzat de nici o fărădelege şi nu a fost adus în faţa nici unui judecător. Legea habeas corpus (arestare abuzivă) nu se aplică în asemenea cazuri în Congo. După trecerea lunii, prizonierul a fost adus sub escortă, pe calea apei, la Elizabethville şi acolo a fost din nou închis pentru mai multe săptămâni, dar de data aceasta singur într-o celulă, alături de un nebun. Zi de zi şeful poliţiei locale îl chema pentru a încerca să-l facă să se condamne singur. În cele din urmă, el împreună cu soţia sa şi alţi patru martori care fuseseră arestaţi de curând au fost deportaţi. Crima lor: erau martori ai lui Iehova! Unul din aceşti fraţi servise o firmă mai mult de treizeci de ani şi astfel şi-a pierdut pensia câştigată cu greu şi a scăpat de o condamnare îndelungată doar datorită protestelor Societăţii şi a faptului că era un cetăţean al Rhodesiei de Nord. Celorlalte trei persoane arestate aproape în acelaşi timp (printre care şi o femeie) li s-au smuls toate hainele şi li s-au luat toate bunurile personale, ei aflându-se încă în lagărul de la Kasaji.

În timpul anului, fraţii europeni au venit aici din Belgia şi au făcut lucrare de mărturie la Jadotville şi la Elizabethville. Acelaşi şef al poliţiei, care le făcuse probleme africanilor, confiscase cartea unei surori şi strânsese literatura distribuită oamenilor. I s-a spus să-şi înceteze lucrarea, dacă nu (...) Cu acelaşi curaj care o îndemnase cu ani în urmă să arunce crucifixul familiei în râu, spre groaza soţului său, a spus acestui poliţist religios că nu se va opri şi că oricum auzise că hrana din închisoare era chiar bună! A continuat să pună mărturie cu bucurie în inimă.

RHODESIA DE NORDÎn cursul anului trecut, lucrarea în Rodesia nordică a făcut progrese minunate. Vizita dumneavoastră şi cea a fratelui Henschel a furnizat

un mare impuls lucrării din această ţară. Nu numai că lucrarea africană a mers înainte iute, dar prevederea celor doi absolvenţi de la Gilead înseamnă că acum se acordă mai multă atenţie populaţiei europene şi că roadele lucrării lor se manifestă deja în cele două oraşe în care ei au lucrat deocamdată. Într-unul s-a întărit o mică organizaţie de grupă europeană; în celălalt, câţiva care aveau ceva cunoştinţă a adevărului, dar erau inactivi, acum participă în lucrare.

Campania educativă accentuată de preşedinte în timpul vizitei sale, face o bună lucrare, dar este limitată din lipsa învăţătorilor competenţi. Acolo unde guvernul plănuieşte „alfabetizarea în masă”, fraţii au profitat de acest lucru, dar aceasta este valabil numai în puţine părţi ale ţării; în alte părţi, acest lucru cade în grija celor care ştiu să-i ajute pe alţii, fără a ţine seama de cât cunosc ei. Ici acolo, se găsesc învăţători complet calificaţi, care sunt bucuroşi şi doritori să ajute grupele locale, dar pentru cea mai mare parte, acest lucru înseamnă că aceia care pot să citească şi să scrie, chiar nesigur, îşi ajută fraţii şi aceştia, la rândul lor, îi ajută pe ceilalţi atunci când ajung la un nivel sigur. Unii dintre cei mai devotaţi servi şi vestitori au învăţat în trecut să citească şi să scrie cu ajutorul unei foarte puţine instruiri şi cu folosirea Bibliei, ca singurul manual. În prezent există aproximativ 1.300 de fraţi aleşi de servii pentru fraţi, pentru a-i învăţa pe alţii şi pentru cea mai mare parte progresul este satisfăcător, dar lent.

În timpul unei adunări pe circuit de 2.800 de vestitori, ne-a fost acordată permisiunea ca un reprezentant european al Societăţii să se adreseze lui khotla, consiliul conducător suprem Barotse şi astfel, de pe tron, cu fostul şef suprem lângă alături, el a putut să explice în câteva cuvinte, de ce lucrarea noastră este diferită şi ce este mesajul nostru. Toate acestea s-au întâmplat în prezenţa şefilor, a administratorilor, a familiei regale şi bineînţeles în prezenţa tobelor sacre regale. După aceasta, tobele au fost bătute cu vigoarea tradiţională.

Un membru bătrân al casei regale, prea în vârstă pentru a mai putea merge, obişnuia să călărească zilnic până la răscrucea unei cărări şi de acolo îi chema pe oamenii care treceau pentru a le pune mărturie. Un duşman i-a ucis măgarul cu o suliţă şi acesta a fost într-adevăr întristat, dar un vestitor i-a dat altul şi el încă îşi face lucrarea. Ochii săi sunt strălucitori şi adunarea înseamnă mult pentru el.

Askari care sunt trimişi să „vegheze” că acolo nu sunt provocatori de tulburări (şi într-adevăr nu a existat nimeni care să creeze probleme, cu excepţia unei sărmane fete nebune, care s-a repezit pe jumătate goală pe scenă în timpul unei discuţii), au primit spiritul martorilor lui Iehova şi curând se bucurau de cântece şi s-au amestecat cu vestitorii, cu prietenia amabilă care este tradiţională africanilor. Rândurile lor căzuseră pe locuri încântătoare. Chiar şi pilotul era uluit să vadă atât de multe persoane adunate la aerodrom, pentru a-l vedea pe servul pentru fraţi plecând, dar misionarii religiei păreau foarte posomorâţi la această manifestare a creşterii teocratice.

Procentul celor interesaţi în raport cu populaţia, este extrem de mare. În această ţară, vor fi găsite mai mult de cinci sate populate exclusiv cu vestitori şi persoane de bine. Conducătorul poate fi un vestitor; el este servul grupei şi în asemenea sate pot fi văzute săli micuţe plăcute ale Împărăţiei, ca centru al activităţii. În asemenea cazuri, nu există probleme de strângere a taxelor pentru guvern. Adesea, acestea sunt strânse şi înmânate persoanelor oficiale, înainte ca ele să fie solicitate. De curând, şeful regiunii Solwesi a făcut o vizită la Sala Împărăţiei; acesta a ascultat studiul şi apoi a întrebat cât de mulţi îşi plătiseră taxele. Toţi le plătiseră, fără excepţie. Apoi, i-a chemat pe cei care nu plătiseră şi i-a confruntat cu fraţii şi le-a cerut să urmeze exemplul bun pe care aceştia îl arătaseră. Pe deasupra, el a solicitat extinderea Sălii Împărăţiei.

NYASALAND

În luna septembrie 1947, încă ne luptăm pentru ridicarea interdicţiei asupra literaturii Societăţii, iar fraţii continuau în mod răbdător activitatea vizitelor ulterioare şi campania adunărilor publice, având încredere că Iehova, la timpul Său potrivit, va pregăti calea, astfel încât literatura Împărăţiei să fie liberă pentru a intra din nou în ţară. Atunci au venit veştile îmbucurătoare despre vizita Fratelui Knorr, care avea să fie făcută în luna ianuarie a acestui an, lucru care a atras după sine două luni de pregătire pline de bucurie pentru acest eveniment, împreună cu pionierii noştri, ajutaţi de vestitorii grupei locale în timpul sfârşitului de săptămână, muncind zeloşi pentru ca adunarea să aibă loc în condiţii bune.

Vizita a fost raportată în altă parte, dar se părea că acţionează ca o cheie pentru deschiderea încă unui alt capitol în istoria Împărăţiei din Nyasaland, în care, observatorul poate privi înaintea lui un câmp tocmai bun pentru seceriş. Contactul personal al preşedintelui cu fraţii din această ţară şi grija deplină ca fraţii din circuit să viziteze regulat grupele, i-a convins că Societatea este în mod sincer interesată de bunăstarea lor.

Absolventul Gileadului care a rămas în urmă şi care servea ca instructor de şcoală servilor pentru fraţi în timpul lunii februarie, a dat acestor fraţi câteva instrucţiuni foarte utile şi preţioase, ale căror roade se pot observa cu uşurinţă în serviciul lor. Ar fi minunat ca această şcolarizare să devină o caracteristică anuală.

Activitatea pe teren făcută printre populaţia europeană de absolventul de la Gilead, care ne-a vizitat în lunile martie şi aprilie, l-a făcut să devină „omul despre care se vorbeşte cel mai mult în ţară”! Efortul său a fost atât de eficient, încât a fost întrebat cum de era „atât de dinamic”. Era pe punctul de a deveni un cetăţean al Nyasaland înainte de a pleca şi tuturor ne-a părut rău când l-am văzut plecând spre noua sa repartizare în Rhodesia de Nord, dar aşteptăm cu nerăbdare să primim în mijlocul nostru pe alţi patru fraţi instruiţi la Gilead, pentru a ajuta ţara „pustie” a creştinătăţii.

Servii pentru fraţi fac, într-adevăr, treabă bună şi acum se apucă de lucru în provincia nordică, unde fraţii dăduseră peste lucruri dificile, dar care se liniştiseră.

În cadrul unor grupe martorii lui Iehova au devenit atât de numeroşi încât teritoriul în care să propovăduiască devine chiar o problemă! Mulţi primari şi căpetenii ai satelor sunt prietenoşi faţă de martorii lui Iehova şi adesea îşi încurajează oamenii să participe la studiile şi adunările lor şi să li se alăture în lucrarea de mărturie. Mulţi dintre aceştia, care la început s-au opus martorilor lui Iehova, au mărturisit mai târziu, că împotrivirea lor a fost fanatică, deoarece au fost duşi în eroare de către liderii religioşi. Adesea li s-a spus că dacă acceptau ca martorii lui Iehova să acţioneze în satele lor, boma (guvernul) le va retrage posturile de conducere, îi va amenda sau îi va închide.

AFRICA PORTUGHEZĂ DE ESTPerspectivele Împărăţiei în Mozambic continuă să se deschidă larg; acum avem patru lucrători cu timp integral acolo, care îi ajută pe

oamenii de bine şi îi încurajează să înveţe să citească. Este nevoie de mult mai mulţi pionieri şi sperăm ca unii dintre fraţii mai maturi să-şi poată aranja afacerile, pentru a-şi devota integral timpul lor în serviciul Domnului.

Lucrarea Împărăţiei în Africa Portugheză de Est este dusă acum în şase zone diferite, dar bineînţeles că mai sunt încă sute de sate de care nu are nimeni grijă. Mulţi dintre oameni, în ignoranţa lor, încă se mai închină la beţe şi pietre şi mulţumesc spiritele răposaţilor cu daruri de bere, porumb şi alte alimente. Ei încă nu ştiu aproape nimic despre creştinătate şi multitudinea învăţăturilor sale; astfel că pionierii se confruntă cu stări de lucruri foarte asemănătoare celor din zilele apostolilor.

Lipsa hranei de-a lungul râului Zambezi ameninţă deja populaţia şi fraţii petrec din ce în ce mai mult timp căutând ierburi şi rădăcini comestibile în păduri şi vânând animalele sălbatice, pentru provizii de carne. Soarele arzător din vara trecută şi ploile nimicitoare le-au adus dezastru peste recoltele anotimpului. Totuşi, fraţii ştiu de la cine vin aceste necazuri şi că este datoria lor să rămână neclintiţi în serviciul lui Iehova, sub toate împrejurările. Fie ca Iehova să fie tăria şi mângâierea lor totdeauna.

SFÂNTA ELENAPopulaţia din Sfânta Elena numără astăzi mai puţin de 5.000 de persoane. Cu toate acestea, acolo s-a observat o medie de 10 vestitori de-a

lungul anului şi deşi dezavantajaţi de lipsa transportului şi a străzilor, au făcut un efort pentru a duce mesajul Împărăţiei tovarăşilor lor de pe insulă. Mulţi dintre aceştia au obţinut literatură în anii trecuţi şi au luat poziţie împotriva adevărului. Ici acolo, cei smeriţi încă îşi mai lasă urechea să asculte şi se speră că unii dintre aceştia vor lua o poziţie deschisă pentru teocraţie şi se vor împărtăşi cu martorii în lauda Numelui lui Iehova.

RHODESIA SUDICĂDupă cum s-a arătat în raportul pentru anul 1947, este clar că una din nevoile apăsătoare pentru a organiza în mod potrivit lucrarea în

acea ţară, era aceea de a oferi instruire suplimentară în limba proprie vestitorilor africani. Acest lucru însemna că personalul trebuia mărit de la unu la trei; era nevoie de doi traducători în cinyanja şi chishona, două dintre cele trei limbi cel mai des folosite de africani în Rhodesia de Sud.

Imaginaţi-vă efectul stimulator şi îmbucurător pe care l-ar avea asupra fraţilor africani Informatorul şi Turnul de Veghere în propria lor limbă. Progresul activităţii de mărturie, din toate punctele de vedere, în această ţară, demonstrează clar cât de mult apreciază vestitorii aceste îngrijiri ale Domnului prin „servul Său credincios şi înţelept”.

Mai mult decât atât, am primit instrucţiuni pentru a traduce o broşură intitulată Istoria Turnului de Veghere, Bucuria tuturor popoarelor şi Dumnezeu să fie găsit adevărat în Chishona. Sperăm să avem cele două broşuri gata de distribuire în cursul anului 1948, dar cartea legată nu se va tipări până în anul 1949. Istoria Turnului de Veghere este o publicaţie special pregătită, menită să corecteze multe noţiuni false despre Societate în unele din aceste ţări africane, datorate rapoartelor mincinoase, pretenţiilor înşelătoare şi acţiunilor nedrepte ale unora care se numesc „Turnul de Veghere”. Această broşură este menită să aibă un efect benefic asupra tuturor persoanelor cu inima sinceră şi va fi de asemenea eficientă în a reduce la tăcere pe acei care încearcă să învinuiască Societatea Turnul de Veghere pentru toate tulburările de orice fel, care se întâmplă din când în când.

Pe neaşteptate, la începutul lunii octombrie 1947, au venit din Cape Town ştirile că trebuiau să fie făcute anumite pregătiri pentru vizita iminentă a fratelui Knorr şi a fratelui Henschel. Câteva zile mai târziu, a fost anunţată o dată exactă şi astfel a început activitatea de organizare a adunărilor de la Bulawayo şi Salisbury. Au fost întocmite programe şi au fost trimise la Cape Town pentru tipărire. Multe mii

de broşuri, sute de afişe şi un număr de pancarde anunţau cuvântările publice, care urmau să fie ţinute de Fratele Knorr în faţa africanilor şi europenilor la Bulawayo şi Salisbury. În timpul acestor pregătiri, au continuat să vină mai multe ştiri, de data aceasta în legătură cu ceea ce nouă ne place să numim „darul nostru de la Gilead”, în persoana fratelui Eric Cooke, care era posibil să fie trimis în Rhodesia de Sud şi care trebuia să ia parte la activităţile legate de vizita preşedintelui. Cu toate acestea, Eric trebuia mai întâi să asiste la cea mai fericită, cea mai mare şi cea mai emoţionantă adunare a martorilor lui Iehova ţinută vreodată în Johannesburg sau oriunde altundeva în Africa de Sud.

Acum, trebuiau să fie făcute pregătiri finale pentru următoarea adunare a fraţilor africani şi europeni din părţile nord-estice ale Rhodesiei de Sud. Prietenii europeni care participaseră la congresul de la Johannesburg au fost, de asemenea, prezenţi la Salisbury.

În privinţa fraţilor africani, locurile de dormit şi sala au reprezentat obstacole care trebuiau depăşite. Pe 5 ianuarie 1948, a fost trimisă o scrisoare servului de grupă a Unităţii Africane Salisbury a martorilor lui Iehova de către Consiliul Salisbury, Departamentul Administraţiei Locale, care anula imediat toate aranjamentele făcute înainte cu Societatea Africană de Prosperitate, pentru folosirea sălii din oraşul Harari în timpul congresului, în perioada 16-18 ianuarie 1948. O altă scrisoare venită de la aceeaşi sursă, datată din 9 ianuarie, care răspundea acestui depozit care preluase problema împreună cu Administraţia Locală, „regretăm că Societatea voastră a trebuit să pregătească adunările de pe 16, 17 şi 18 (...) chestiunea rămâne cum s-a stabilit”. Pe lângă aceasta, am aflat la sosirea în Salisbury, că spaţiile de dormit pregătite dinainte pentru fraţii noştri africani au fost retrase pur şi simplu. Astfel că situaţia de marţi, 13 ianuarie, era că nu aveam nici un loc disponibil pentru cuvântarea publică a fratelui Knorr către africani, şi nici un loc de dormit pentru miile de participanţi la congres. În aceeaşi zi, fratele Cooke a avut o întrevedere cu directorul Departamentului Local, unde a aflat că refuzul de a ne acorda permisiunea să folosim sala, se datora faptului că Societatea era „împotriva guvernului”, sau ceva de genul acesta. Fratele Cooke a învins această părere eronată citind primul paragraf de la paginile 13-21 din Cartea Anuală a martorilor lui Iehova. Acest lucru l-a impresionat atât de mult pe domnul Ballenden, încât a luat un exemplar al Cărţii Anuale, aranjând să fim lăsaţi să folosim sala din Harari cu ocazia vorbirii publice a preşedintelui Societăţii şi făcând disponibile suficiente locuri de dormit pentru miile de persoane aşteptate să participe la congres. Astfel, prin harul Domnului, a fost deschisă calea pentru cea mai reuşită adunare a martorilor lui Iehova, cu o prezenţă de peste 6.000 de persoane. Nici o sală din Rodesia de Sud nu putea găzdui o asemenea mulţime, astfel încât adunările au fost ţinute în aer liber cu difuzoare, luând curentul electric necesar de la sala din Harari în cazul cuvântării publice şi de la o biserică metodistă, cu acordul unui preot african, pentru restul congresului.

Datorită lipsei de dolari în ţările care aveau ca monedă lira sterlină, trebuia să se obţină acordul de la Departamentul comerţului şi industriilor din Rhodesia de Sud, pentru a importa toate cele necesare din ţările menţionate, inclusiv America. Astfel, un transport de literatură comandat nechibzuit, după ce au intrat în vigoare noile reglementări, a fost reţinut la Bulawayo cu câteva luni înainte de vizita fratelui Knorr. I-a fost scris în mod repetat secretarului comerţului şi industriilor şi i s-a cerut să obţină eliberarea transportului reţinut în gară şi permisiunea de a importa alte stocuri, dar fără nici un rezultat. La ultima întrevedere cu secretarul departamentului, s-a declarat cu siguranţă că nu era nici o speranţă, fie de a da drumul publicaţiilor din gară sau de a obţine o autorizaţie pentru alte stocuri.

Stăruinţa a avut răsplata ei; a venit o invitaţie de a-l vedea pe secretar, atunci când un reprezentant al Societăţii urma să vină în Salisbury. Deoarece acest lucru s-a întâmplat chiar înainte de sosirea aşteptată a preşedintelui Societăţii, această veste a fost primită cu un mare sentiment de uşurare, atunci când a venit din Cape Town instrucţiunea de a aranja ca fratele Knorr să-l vadă pe domnul Tobilcock, în legătură cu problema respectivă. Datorită faptului că programul care privea vizita fratelui Knorr era foarte încărcat, s-a fixat ca întâlnirea să fie ţinută cu puţin mai mult de o oră înainte de plecarea vizitatorului. Cu puţină întârziere îngrijorătoare, întâlnirea a avut loc în cele din urmă şi într-o clipă întreaga chestiune a fost rezolvată, literatura din America avea să vină ca un dar gratuit! În timp util, transportul reţinut timp de mai multe luni la gara din Bulawayo, care fusese dus de la vamă în depozitul regelui, a fost eliberat. Mai multe stocuri au intrat de atunci în ţară. Imaginaţi-vă bucuria! Vestitorii de aici ştiu ce înseamnă să nu aibă aceste ajutoare ale Bibliei în lucrarea lor de mărturie, de când publicaţiile Societăţii au fost interzise în timpul anilor de război şi acest act din urmă al fratelui Knorr în interesul fraţilor săi, pe lângă toate celelalte lucruri bune pe care le-a făcut pentru noi, încă ne încălzeşte şi aşteptăm cu nerăbdare o altă vizită care să impulsioneze lucrarea de extindere a activităţii Împărăţiei în ţara noastră.

TANGANIKAÎn luna ianuarie, africanii care se ocupau de rapoartele adunate ale grupelor au căzut de pe cale şi un serv pentru fraţi vorbitor de

Cibemba, a fost trimis din Rhodesia de Nord pentru a vizita adunările. De atunci, el lucrează permanent în Tanganika, încurajând şi formând opt grupe în regiunea Mbeya, în timp ce singura grupă care se află în marginea nordică a Rodesiei de Nord a fost contactată şi ajutată de un alt serv pentru fraţi.

Pentru a arăta că există aceeaşi dorinţă pentru mesajul Evangheliei şi aceeaşi perspectivă de extindere şi aici ca şi în altă parte, sunt citate două experienţe ale servului pentru fraţi: „pe 15 iunie, împreună cu doi colegi vestitori am mers să fac o vizită ulterioară unui şef superior. Am aşteptat sub un copac după ce am anunţat scopul vizitei noastre şi când şeful a venit, a poruncit soţiilor sale să cureţe locul unde urma să discutăm, pentru că, spunea el, noi, vestitorii, adusesem un mesaj de la Creatorul nostru al tuturor. În acest timp, au venit în apropiere mai multe persoane pentru a discuta pe tema unor cazuri legale care urmau să fie judecate, dar şeful n-a vrut să fie deranjat; mai degrabă, şi-a chemat consilierii şi pe alţii care îngrijeau curtea şi acolo, înaintea a 54 de ascultători a fost dată o mărturie bună. Pentru a-şi arăta recunoştinţa, le-a oferit acestor martori o mulţime de peşti şi le-a cerut să mai vină.

Un alt şef care vizitase un studiu al Bibliei, a cerut să i se dea mai multe texte, pe care să le studieze singur. Ziua următoare, un religionist l-a anunţat pe acesta în legătură cu o adunare specială, la care el i-a răspuns imediat: „nu; nu voi participa la adunarea de care vorbeşti. Avem propriile noastre studii ale Bibliei în sat în ziua aceea, cu martorii lui Iehova”. De atunci, interesul şefului a crescut în mare măsură.

SURINAMPoporul din Estul Îndepărtat, amestecat cu indieni, javanezi şi olandezi, formează populaţia Surinamului. Toate aceste neamuri şi popoare

diferite au propriile lor forme de închinare şi nu numai atât, dar mai şi ţin la propria lor limbă. Acest lucru face să fie dificilă misiunea martorilor lui Iehova de a duce mesajul Împărăţiei la oameni care vorbesc atât de multe limbi, într-o asemenea regiune restrânsă, dar ei fac acest lucru cu un succes minunat. Servii din Surinam au făcut progrese deosebite în cursul anului, numărul vestitorilor crescând cu 41%. Ei

au dat o medie de 78 de vestitori în anul 1948, ajungând la un vârf de 102 persoane. Ei sunt hotărâţi să cânte laudele lui Dumnezeu „din ce în ce mai mult”, în timpul următorului an de serviciu. Ceea ce ei au făcut în cele doisprezece luni trecute, este relatat de servul filialei.

Campania de adunări publice din anul 1948, a început în Fort Nieuw Amsterdam, un oraş mic de aproape 400 de locuitori. Acolo, opt vestitori au participat la anunţarea cuvântării publice. Un public de 76 de persoane au venit la adunare, reprezentând cinci rase: indieni, chinezi, javanezi, mulatri şi albi. A fost ceva emoţionant să vezi atât de multe persoane care au venit în piaţa publică pentru a asculta.

Servii de la Gilead şi-au îmbunătăţit vorbirea în olandeză. Unul dintre fraţii de la Gilead ţine acum cuvântări publice în olandeză, folosind o schiţă. După ce s-a ajuns la oamenii vorbitori de olandeză, există încă mult mai mult de propovăduit; deoarece indienii şi javanezii vorbitori de limbă hindusă, încă mai vorbesc propria limbă maternă, pe care au adus-o din Estul Îndepărtat.

În timpul lunii aprilie, servul pentru fraţi a mers în Nieuw Nickerie, un orăşel de pe malul mării, lângă Guyana Britanică. În timp ce se afla acolo, a ţinut două cuvântări publice în olandeză, folosind o schiţă; dar unii ascultători au spus: „acest om nu poate fi un american; trebuie să fie un olandez”. Atunci a fost prima dată când servul pentru fraţi a ţinut o vorbire publică, folosind doar o schiţă. Treizeci şi cinci de persoane au fost prezente la prima vorbire publică; dar la a doua vorbire publică au participat 65 de persoane, vorbire care a fost ţinută într-o moară de orez din afara oraşului.

Într-o seară, în timp ce eram ocupat, înmânând pliante, m-am apropiat de o domnişoară, o persoană care mergea regulat la biserică, dar care participase şi la unul din studiile Bibliei ţinute de mine. În timpul conversaţiei noastre, a apărut un grup de indieni britanici. Ea a stat deoparte şi a urmărit cum înmânam fiecăruia câte o invitaţie pentru a asculta vorbirea din Biblie. După aceea, ea a spus: „acei oameni nu vor veni la Sala Împărăţiei. Preotul nostru, misionarii şi învăţătorii religioşi au încercat de atâţia ani să-i facă să vină la biserica noastră şi încă nu am văzut pe nici unul din ei să vină”. Am fost încântat s-o informez despre cei trei tineri indieni britanici care au venit la adunări şi deja au început să anunţe Împărăţia împreună cu martorii lui Iehova. Aceasta a fost o mare surpriză pentru ea; dar nu şi pentru martorii lui Iehova, care ştiu că Isus Christos îşi adună azi „alte oi” din toate naţionalităţile de pe pământ.

Într-o după-amiază, în timp ce-mi lucram teritoriul pentru a treia oară, am mers la o anumită casă unde nu reuşisem niciodată să găsesc pe cineva acasă. După ce am bătut, o voce plăcută m-a invitat înăuntru. Am început imediat să pun mărturie. Ea a ascultat cu atenţie şi după ce am terminat, şi-a cerut scuze şi a intrat într-o cameră alăturată. După câteva minute, s-a întors şi mi-a înmânat cartea Planul divin al vârstelor şi a spus: „am citit această carte de mai multe ori şi pe măsură ce vă ascultam, am descoperit multe lucruri identice”. S-a bucurat să afle că fac parte din aceeaşi organizaţie şi a luat imediat cartea Dumnezeu să fie găsit adevărat. A fost şi mai încântată atunci când i-am explicat cum putea avea propriul studiu al Bibliei la ea acasă. Numai stăruinţa în vizitele ulterioare repetate, va garanta mântuirea noastră şi a altora.

Astfel, am ajuns la sfârşitul unui alt an de serviciu şi unul nou a început. Noi aşteptăm cu nerăbdare ca mai multe „alte oi” să vină la singurul staul de scăpare.

GUYANA FRANCEZĂChiar şi colonia tropicală din America de Sud, Guyana Franceză, este servită de mesagerii Împărăţiei. Acest teritoriu nu are o reputaţie

bună în privinţa condiţiilor de viaţă, pentru că bolile sunt răspândite şi climatul cald şi ploios face ca locuitorii să fie indiferenţi faţă de viaţă. Sunt adevărate probleme de depăşit în această ţară. Un pionier a lucrat o parte a anului în această ţară cu succese remarcabile, organizând adunări publice şi trezind mult interes. Un vestitor al grupei serveşte acum foarte bine în capitala Cayenne. Servul de filială din Surinam se îngrijeşte de lucrarea din Guyana Franceză şi ne oferă raportul următor.

Până în urmă cu un an şi jumătate, Guyana Franceză nu auzise propovăduirea adevărului. Un frate pionier a pus ceva mărturie bună şi energică acolo, în cursul anului 1947, dar în ianuarie 1948 el a plecat în Guadelupa. Deşi a întâmpinat multă opoziţie, sămânţa pe care a semănat-o şi plantele pe care le-a udat, împreună cu binecuvântările lui Iehova, au produs roade. Nu s-a realizat o creştere mare, dar un vestitor al grupei propovăduieşte acum singur veştile bune. Desigur că, atunci când adevărul a pătruns odată într-o naţiune sau limbă, este greu să fie înlăturat.

Vestitorul grupei a continuat studiile de carte pe care pionierul le-a lăsat în urmă şi în cursul celor opt luni în care el a propovăduit a dat o medie de 38 de ore, 16 vizite ulterioare şi 5 studii de carte pe lună. El n-a făcut aceasta fără împotrivire. Religioniştii şi-au avertizat turmele să nu aibă nimic de-a face cu cărţile sau să citească Biblia; dar aşa cum a spus apostolul, acea împotrivire a ajutat să crească interesul (Filip. 1:12). Atunci când s-a ţinut adunarea regională de trei zile în Paramaribo, Surinam, acest vestitor de grupă a venit cu Pan American World Airways pentru a fi botezat, ca să asiste la discursuri şi să ia parte la proclamarea Împărăţiei. După ce a lucrat cu pionierii şi cu vestitorii grupei timp de două săptămâni, s-a întors pentru a impulsiona înaintarea închinării adevărate cu mai mult zel în Cayenne.

Noua publicaţie în franceză Adevărul vă va face liberi, împreună cu Biblii şi alte publicaţii, au ajuns în Cayenne la trei luni după ce transportul a plecat din New York. Bibliile catolice au adus multe comentarii printre cei interesaţi; ei se întreabă cum au putut obţine martorii lui Iehova Bibliile, din moment ce ei auziseră mereu că aceasta nu era tipărită.

SUEDIAÎn rândurile martorilor lui Iehova din Suedia a continuat o expansiune consecventă şi sigură. Pretutindeni pătrunde un spirit al unităţii şi

fraţii se bucură de privilegiile lor de serviciu. Atunci când a fost anunţat noul aranjament pentru lucrarea de pionierat, fraţii din Suedia au răspuns mulţumitor. Rândurile pionierilor au crescut în cursul anului de la 97 de persoane la 182. Una din dificultăţile întâmpinate în Suedia în ultimele doisprezece luni, a fost obţinerea unei cantităţi suficiente de hârtie pentru tipărirea literaturii. Au fost trimise câteva stocuri din Brooklyn şi prin harul Domnului, vor avea la îndemână suficient material pentru studiile Bibliei. Servul de filială ne oferă o bună descriere despre ce s-a făcut în Suedia în cursul anului şi aici este raportul său.

Nu există nici un dubiu în privinţa cauzelor acestei creşteri. Una din cauze este aranjamentul circuitului împreună cu servii pentru fraţi, care fac vizite regulate şi stau o săptămână în fiecare grupă, cu această ocazie îngrijindu-se şi ajutând cum se cuvine pe cei noi şi inactivi, punând astfel grupa la punct. În cele din urmă, dar nu ultima, altă cauză este reprezentată de adunările pe circuit cu efectul lor entuziasmat şi întăritor, unde vestitorii individuali, cât şi grupele, îşi pot rezolva problemele în privinţa serviciului. Atunci când fratele Knorr ne-a vizitat în luna iunie 1947, a afirmat că efectul real al acestui aranjament al circuitului va deveni vizibil în cursul anului 1948; şi aşa a fost. În legătură cu aceasta, a fost foarte interesant de observat prezenţa la adunarea regională (cuprinzând toate circuitele) ţinută la Orebro, în luna august,

care a fost cea mai mare adunare pe care am avut-o vreodată în această ţară, fiind prezenţi aproape 2.200 de vestitori. Aşa cum cineva a declarat, acest lucru s-a întâmplat nu în ciuda numeroaselor adunări pe circuit, ci datorită lor.

La acea adunare de la Orebro, am propus deja un raport separat; de aceea, mă voi limita acum să citez un fragment dintr-un articol, care a apărut în principalul cotidian religios din această ţară, Svenska Morgonbladet din Stockholm, la cinci zile după adunare, fiind scris de către corespondentul lor local: „ ...ei au invitat oamenii la adunările lor politicos, dar hotărât, sistematic şi energic, au împrăştiat literatură şi s-au pregătit pentru mişcare. Poate nu este aşa uşor de spus câtă literatură a fost răspândită sau cât au câştigat ei în aceste zile. Dar, este o realitate că toţi locuitorii din Orebro au ştiut despre acest congres, în ciuda faptului că ziarele practic nu au publicat absolut nimic despre acest subiect. Şi nu numai Orebro a simţit că acolo a avut loc o mare adunare. Ei au mers de asemenea şi în oraşele învecinate, cu autobuze şi automobile şi şi-au răspândit doctrina. De exemplu, oraşul Kumla a fost invadat de patru autobuze încărcate, în special cu tineri (...) Când cineva priveşte o asemenea campanie sistematică şi hotărâtă ca aceea dusă de „martori” în timpul congresului lor, cum fac tot timpul de fapt, trebuie să se oprească şi să gândească. Trebuie să fie ceva în propaganda şi în literatura lor. Toţi cei care cumpără sau obţin literatura lor, o citesc cu atenţie sau devin prozeliţi. Dar, cărţile sunt acolo, înfăptuiesc misiunea lor şi propagă mesajul lor. „Martorii” ştiu acest lucru şi nu pierd nici o ocazie. Ei socotesc să-şi ducă literatura în fiecare casă, pretutindeni. Ei seamănă o sămânţă care va încolţi şi va creşte; şi într-o zi acolo va fi un seceriş”. În legătură cu acest lucru, a fost interesant să aflăm deunăzi din Orebro, cum un singur vestitor făcuse deja nu mai puţin de şapte studii de carte, la vizitele ulterioare făcute la adresele luate în timpul congresului.

Totuşi nu toţi preoţii din această ţară se opun adevărului. Într-o parohie, nu departe de Stockholm, o soră din familia Bethel a avut o întrevedere cu preotul şi când s-au despărţit, el a spus: „dacă aceasta este ceea ce martorii lui Iehova învaţă şi dacă astfel lucrează, atunci trebuie să-mi schimb părerea despre ei”. Un alt exemplu: o soră pionieră în vârstă a aranjat o cuvântare publică, invitându-l pe servul grupei învecinate ca vorbitor. Au participat 16 persoane, inclusiv preotul local. El a ascultat cu atenţie şi şi-a luat notiţe tot timpul cuvântării. La sfârşit, acesta a pus multe întrebări şi a mărturisit multe greşeli ale bisericii. Printre altele, el a spus că regreta faptul că oamenii nu vor să vină la biserică, chiar dacă trebuia să le predice adevărul. Fratele i-a spus atunci că el şi colegii săi trebui să procedeze precum Christos şi urmaşii săi; adică să meargă din casă în casă. Preotul a răspuns: „da, ar trebui să facem acest lucru, dar suntem laşi şi prea leneşi pentru a proceda astfel şi pe lângă aceasta, avem prea multe de făcut în legătură cu cele lumeşti”. La ora 11:30, preotul a terminat cu întrebările sale şi a dat mâna foarte prietenos, mulţumindu-le pentru informaţia pe care o obţinuse.

În privinţa obstacolelor întâmpinate în lucrarea noastră, singurul lucru care merită să fie menţionat este impunerea legii referitoare la recrutare, care a făcut ca mai mulţi din servii pentru fraţi, cât şi pionieri, să fie puşi după gratii, pentru diferite perioade. Unii dintre băieţii de la Bethel, au avut de asemenea această experienţă în timpul anului.

ELVEŢIAServii creştini ai Dumnezeului Cle Prea Înalt „Îi vor cânta laude printre naţiuni”. În Elveţia se află multe persoane doritoare să facă

această lucrare, ajutând oamenii de bine să afle adevărul. Elveţia este ea însăşi o ţară cu multe naţionalităţi, pentru că aici se află oameni din Franţa, Italia şi Germania. Ţara este împărţită în trei părţi, fiecare având propria limbă şi obiceiuri, dar încă se comportă ca o singură naţiune, Elveţia. Poporul acestei ţări a rămas neutru de-a lungul ultimelor două războaie mondiale şi de aceea n-a trecut prin distrugerea teribilă care a venit peste naţiunile implicate în război. Din cauza prosperităţii lor, ei au devenit un popor mândru şi egocentric; astfel că cei care încearcă să se apropie de ei cu mesajul Împărăţiei, întâmpină dificultăţi. Dar, răbdarea şi stăruinţa din partea martorilor lui Iehova, au adus rezultate bune în cursul anului trecut.

Societatea deţine o tipografie la Berna şi familia Bethel a făcut acolo o lucrare extraordinară. Datorită cererii de cărţi, broşuri şi reviste, venite din ţările afectate de război ale Europei, tipografia de la Berna a fost obligată să facă o mult mai mare activitate anul acesta, faţă de cea din anul 1947. De fapt, numărul cărţilor, broşurilor şi al revistelor tipărite în 1947 a fost de 1.487.468, în comparaţie cu cel de anul trecut care a înregistrat o producţie de 2.443.732. Aceste cifre indică faptul că au fost produse cu aproape un milion mai multe broşuri şi cărţi, pe care oamenii din Europa să le citească în studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, au mai fost realizate pliante şi tipărituri diferite, numărând 2.336.711 de exemplare. La sfârşitul anului de serviciu, acolo erau 53 de fraţi care lucrau în casa Bethel. De asemenea, ei s-au bucurat să strângă haine şi alte lucruri necesare pentru a le trimite în diferite ţări, unde nevoia era mai mare. Martorii lui Iehova şi oamenii de bine din Elveţia au fost foarte generoşi oferind acest ajutor.

Fără îndoială că este plăcut să remarcăm progresul minunat realizat în Elveţia în cursul anului. Fraţii de acolo au avut dificultăţile lor, dar s-au luptat din răsputeri în justiţie pentru a reuşi să ducă mai departe închinarea adevărată a lui Dumnezeu şi Domnul i-a binecuvântat. Servul de filială ne trimite un raport interesant şi publicăm aici fragmente din el.

Aşadar, prin harul Domnului, a fost posibil să mărim numărul vestitorilor cu aproape 10% (9,8% mai exact). Distribuirea cărţilor a crescut cu peste 100% faţă de anul de serviciu trecut, fapt care a îmbunătăţit în mare măsură, pe rând, activitatea vizitelor ulterioare şi a studiului de carte. Apelul serios şi stăruitor al Societăţii de a intra în serviciul cu timp integral - mai ales prin intermediul celor trei scrisori adresate pionierilor şi apoi cu ocazia adunărilor regionale - nu a eşuat. Deşi suntem încă departe de a avea un procent de 10% din numărul vestitorilor în rândul pionierilor, totuşi în timpul acestui an, în comparaţie cu anul 1947, numărul servilor cu timp integral a fost aproape dublu în acest serviciu binecuvântat al Regelui nostru glorios. Ei au gustat din harul Domnului şi continuă să experimenteze acest lucru zilnic.

Introducerea noii metode de lucru a reprezentat fără doar şi poate, împreună cu publicarea noii cărţi Dumnezeu să fie găsit adevărat atât în franceză cât şi în germană, un motiv pentru care anul trecut au fost plasate în mâinile oamenilor de bine 25.806 de cărţi (adică mai mult decât dublu faţă de anul precedent). Acuzaţia potrivit căreia martorii lui Iehova sunt vânzători de cărţi ambulanţi şi nu servi ai Evangheliei, a fost îndreptată împotriva lor de nenumărate ori. Patruzeci şi patru de cazuri au fost raportate sediului nostru, în care vestitorii noştri ai mesajului Împărăţiei au fost reţinuţi de poliţie şi acuzaţi de încălcarea legilor comerţului ambulant. Scopul acestor plângeri este acela de a-i împiedica pe martorii lui Iehova să primească de la oamenii de bine contribuţii legate de costul producţiei, pentru predicile lor tipărite. Cu ajutorul Domnului am luptat energic împotriva acestei acuzaţii false şi nedrepte în timpul anului trecut; pentru că martorii lui Iehova nu sunt nici comercianţi ilegali, nici cerşetori de pomeni, ci sunt servii Evangheliei, ordinaţi de Iehova Dumnezeu.

Ţelul nostru a fost acela de a lămuri autorităţile, poliţia şi judecătorii în legătură cu acest lucru. Am fost privilegiaţi să avem experienţe foarte încurajatoare în timp ce am dus această luptă şi rezultatul obţinut a demonstrat că mulţi oficiali i-au aruncat pe martorii lui Iehova în

clasa vânzătorilor ambulanţi şi a celor ilegali, din pricina necunoaşterii adevăratelor circumstanţe. În timpul multelor discuţii pe care le-am purtat cu autorităţile în toate părţile ţării, i-am putut convinge pe mulţi dintre oficiali că martorii lui Iehova nu sunt comercianţi ilegali, ci sunt propovăduitori. Astfel, aproape două treimi din cazuri au fost rezolvate înainte de a se judeca.

Cu toate acestea, două cazuri proeminente au apărut în faţa instanţei de judecată. Primul caz, pe care îl vom menţiona, a atras atenţia autorităţilor judiciare din Elveţia Franceză. În anul 1931, Curtea Superioară a Cantonului Vaud a pronunţat sentinţa în favoarea martorilor lui Iehova, afirmând că activitatea noastră nu intră sub statutul legii referitoare la vânzătorii ambulanţi din acel timp. Această achitare a fost un motiv de supărare pentru mulţi. Şi acum ei recurg la „a pregăti nenorocirea printr-o lege”, exact aşa cum a prezis Biblia că vor face în această zi.

Cel de-al doilea proces a ajuns să se judece în cantonul din Berna. Curtea Supremă a acestui canton a pronunţat sentinţe nefavorabile pe o perioadă de 40 de ani împotriva misionarilor, care oferiseră oamenilor interesaţi predici tipărite şi care au acceptat contribuţii benevole în schimb. Acum zece ani, acest tribunal a condamnat un serv al Evangheliei, unul din martorii lui Iehova, pentru comerţ ilegal, deşi nu primise nici o contribuţie. Acest lucru poate servi pentru a arăta pentru ce luptă aprigă trebuie să ne pregătim atunci când devine necesar să facem apel la un caz, după ce am pierdut în instanţele inferioare, înainte de a ajunge la această Curte Superioară.

Sarcina principală în apărare era să demonstrăm clar tribunalului diferenţa dintre un propovăduitor al Evangheliei şi un vânzător comercial de marfă. După o deliberare destul de lungă, curtea a pronunţat hotărârea şi l-a declarat pe martorul acuzat al lui Iehova un colaborator al Bethelului din Berna, liber de toate „pedepsele”, declarând astfel că activitatea de predicare evanghelică a martorilor lui Iehova nu reprezintă comerţ ilegal în litera legii, nici chiar atunci când aceştia acceptă contribuţii voluntare pentru predicile lor tipărite. În hotărârea scrisă, Curtea Superioară motivează această judecată în interesul libertăţii, după cum urmează:

„În cazul de faţă, lăsând la o parte faptul că n-a fost realizat nici un profit, nimic din comportamentul acuzatului nu dezvăluie un caracter profesional în activitatea sa. Nu se poate stabili că a existat vreo intenţie de a obţine un profit prin comerţ ilegal, fie pentru el însuşi sau în contul martorilor lui Iehova. Împrejurările duc la concluzia că acuzatul, lăsând la o parte orice instinct egoist, a acţionat exclusiv pentru un scop nobil şi altruist. Oferta de broşuri nu a fost făcută aşteptând o plată compensatoare, care va acoperi cel puţin costul de producţie. Cea mai bună recompensă a acuzatului a constat evident în creşterea numărului de adepţi ai sectei şi într-o primire favorabilă acordată evanghelizării. Dacă este adevărat faptul că prevederile legale cu privire la comerţul ambulant intenţionează să apere publicul împotriva celor care doresc să-i tulbure, ar fi totuşi o exagerare să împiedicăm propaganda religioasă din casă în casă, ascunzându-ne în spatele legii cu privire la comerţul de marfă şi să încălcăm astfel libertatea de opinie, aşa cum este garantată de Constituţie”.

Această decizie, care apără libertăţile cetăţenilor stabilite în Constituţie, a venit nu numai ca veşti bune pentru noi cei din Bethel, ci a bucurat inimile tuturor servilor activi ai Evangheliei din întreaga ţară şi a acţionat fără îndoială ca un stimulent pentru mulţi vestitori, pentru a se alătura mai viguros în cântarea de laudă a Numelui lui Iehova, pentru a-şi demonstra recunoştinţa. Această decizie ne-a ajutat să-i convingem pe ofiţerii de poliţie raţionali şi pe judecătorii iubitori de libertate, că martorii lui Iehova sunt propovăduitori şi nu comercianţi.

Într-un sat, un vestitor a fost întâmpinat la uşă de un tânăr care era pe punctul de a primi ordinaţia ca preot catolic. Vestitorul i-a înmânat politicos broşura O lume, un guvern. După o scurtă discuţie, tânărul a rupt broşura complet şi a aruncat-o la picioarele fratelui. În timp ce vestitorul punea mărturie la următoarea casă, acest viitor preot catolic a furat toate predicile tipărite pe care vestitorul le avea în cutia ataşată la bicicleta sa din faţa casei. Martorul a suspectat imediat pe acest tânăr, care, apropo, era îmbrăcat în ţinută clericală. Luat la întrebări, el a fost forţat să mărturisească furtul. Vestitorul a raportat acest incident poliţiei, care după aceea ne-a ajutat să clarificăm această chestiune. Eram gata să renunţăm la procedurile legale în legătură cu această intervenţie şi tulburare ilegală a activităţii noastre de propovăduire, dacă acest tânăr preot catolic recunoştea în scris actul său fanatic şi îşi cerea scuze aşa cum se cuvine, returnând în acelaşi timp contravaloarea literaturii furate. Deoarece poliţia fusese anunţată, acest tânăr preot în devenire a considerat că este mai înţelept să-şi recunoască fapta. El a scris: „ ...într-un mod neînţelept am căutat să ascund însuşirea literaturii voastre, pe care am luat-o în timp ce propovăduitorul se străduia să îmi convingă rudele la uşa casei vecine şi aveam intenţia să plătesc imediat pentru această literatură (...) sper că nu veţi duce această chestiune mai departe”. La fel a scris şi avocatul său: „felul în care a procedat (...) a fost incorect, când şi-a însuşit publicaţiile din geanta de pe bicicleta propovăduitorului vostru”.

În încheierea acestui raport, putem spune împreună cu psalmistul: „ai încununat anul cu bunătatea Ta”. Tot ce am fost privilegiaţi să facem şi să experimentăm, prin harul Domnului, în timpul anului trecut, ne umple inimile cu recunoştinţă şi bucurie. Iehova ne-a întărit mâinile şi picioarele pentru serviciul curajos al Împărăţiei. Dorinţa şi rugăciunea noastră este să putem continua să cântăm mai departe laudele numelui lui Iehova în unitate cu poporul Său de pe întreg pământul.

URUGUAYSe află mai bine de două milioane de locuitori în Uruguay, iar vestitorii de acolo fac să înainteze închinarea adevărată a lui Iehova cât pot

de bine. Domnul le-a binecuvântat eforturile, pentru că El adună acum laolaltă pe „alte oi”, pe care le aduce în organizaţia Sa într-un număr frumuşel. Ca în toate ţările Americii de Sud, programul de expansiune al Societăţii a fost bine îndeplinit şi oamenilor li s-a dat ocazia să audă adevărul. Există multă lucrare care trebuie făcută, iar martorii lui Iehova din Uruguay recunosc responsabilitatea, aşteptând cu nerăbdare noul an cu bucurie, încântaţi de privilegiul de a servi oamenii de bine. Servul de filială ne relatează câteva lucruri interesante care s-au petrecut acolo în cursul anului trecut, care toate au stimulat un interes mai mare pentru adevăr.

Din cauza eforturilor continue ale vestitorilor şi a faptului că multe persoane catolice îi pisează pe preoţi cu întrebări din Biblie, aduse în discuţie de martori, la care preoţii nu pot răspunde, iar ca urmare, persoanele respective părăsesc Biserica catolică, a făcut ca diaconii să vină din ce în ce mai obraznici împotriva martorilor, în eforturile inutile de a ţine pe oamenii de bine în supunere. Recent, a fost auzit într-un program radio catolic următoarele: „în curând va trebui să luăm măsuri drastice împotriva unei secte religioase numită martorii lui Iehova, care face ravagii mari în biserică”. Cu altă ocazie, ei au menţionat toate sectele protestante, împotrivindu-se fiecăreia dintre ele, în cele din urmă desemnându-i pe martorii lui Iehova ca fiind cei mai răi dintre toţi. Urletul păstorilor are întotdeauna drept rezultat eliberarea „oilor” şi astfel Domnul schimbă profeţia lor împotriva poporului Său, într-o binecuvântare pentru ei şi o onoare şi justificare pentru El.

Ultimul an de serviciu s-a încheiat cu un vârf de 211 vestitori în serviciu. Anul acesta de serviciu s-a încheiat cu un alt vârf de 307 vestitori. În luna octombrie, am avut prima noastră adunare pe circuit a anului în Mercedes. Unii dintre fraţi au mers mai devreme în acest oraş împreună cu servul pentru fraţi, pentru a face pregătirile şi a organiza evenimentul. Aceasta a fost într-adevăr o ocazie cât se poate de

fericită. Au fost făcute aranjamente în legătură cu echipamentul pentru discursul public în piaţa publică principală, acolo unde se găseşte catedrala catolică în orice oraş latino-american. Erau aproape o mie de persoane în piaţă atunci când a început discursul şi mulţi dintre aceştia au ascultat întreaga cuvântare cu subiectul „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”. Acest discurs a fost ţinut la ora 21, când în piaţă se află majoritatea oamenilor. După-amiaza am organizat studiul Turnului de Veghere şi un serviciu de botez. Cinci persoane au fost botezate în Rio Negro, pentru a-şi simboliza consacrarea de a face voia Domnului. O soră, împreună cu fiul său de 13 ani, au mers pe jos 80 de kilometri (aproape 50 de mile) pentru a ajunge la această adunare şi au fost fericiţi să fie acolo.

Aranjamentul prin care vestitorii din Montevideo să distribuie revistele abonaţilor, a fost instituit în luna februarie şi a avut câteva rezultate foarte încântătoare. Abonaţii sunt foarte recunoscători pentru acest serviciu, deoarece prin poştă uneori mai mult de jumătate din reviste n-ar ajunge la abonat. De asemenea, acest lucru oferă vestitorilor o ocazie să cunoască şi să stea de vorbă cu abonatul şi când şi când să-i plaseze literatură şi să înceapă studii. Un vestitor a luat iniţiativa de a prezenta o sinteză din toate broşurile publicate de Societate celor cărora le-a distribuit revistele, cu rezultate încântătoare. Mare parte dintre aceştia s-au uitat peste broşuri şi le-au ales pe cele pe care încă nu le aveau, contribuind pentru ele. Un alt vestitor, o soră, a hotărât să profite de ocazia de a pune mărturie abonaţilor, atunci când le oferea revistele şi a plasat toată literatura pe care o avea în geantă. O alta, care distribuia revistele Treziţi-vă! a fost întâmpinată la uşă foarte călduros de fiica mai tânără a proprietarilor, deoarece tatăl ei nu putea ajunge la uşă şi a trimis-o pe ea cu ultimul număr al revistei pe care-l primise şi un peso, cerând noua concordanţă a Bibliei în spaniolă, prezentată pe coperta revistei Treziţi-vă! Singurul exemplar pe care vestitoarea îl avea, avea numele soţului ei scris pe acesta, dar abonatul i-a spus că nu contează şi că o acceptă oricum.

Pentru a îndeplini distribuirea revistelor, oraşul a fost împărţit în zone după numărul teritoriilor, pentru ca acestea să poată fi plasate mai repede. Acest lucru a avut drept rezultat un număr mai mare de reînnoiri. Câţiva vestitori, care niciodată nu şi-au cunoscut oraşul, au devenit interesaţi în această activitate şi au devenit familiari cu numele şi aşezările străzilor, pentru a avea o parte în lucrarea de distribuire a revistelor. Acum se află aproape 500 de abonaţi numai în Montevideo. Alte oraşe au de asemenea dificultăţi în predarea revistelor şi le-ar place să adopte aceeaşi metodă.

Într-adevăr, acest raport este înaintat cu bucurie profundă. Noi am gustat bunătatea şi mila Domnului în cursul anului trecut şi putem vedea că a fost făcut un anumit progres. Când ne gândim la terenul vast care încă trebuie acoperit în această mică ţară şi la marea lipsă de vestitori, trebuie să ne îngrijim cum se cuvine de oamenii de bine şi să punem mărturie în timpul care a mai rămas şi suntem îndemnaţi să ne asumăm eforturi mai mari pentru a împinge lupta înainte. De la vizita preşedintelui Societăţii în Uruguay în anul 1945, am observat că numărul vestitorilor a crescut de la 28 la peste 300 de persoane.

Noi am lucrat puţin până acum comparativ cu ţara, dar suntem hotărâţi, prin harul Domnului, să extindem bătălia, astfel încât curând cei consacraţi Domnului din toate părţile republicii să-I cânte laude printre naţiuni.

VENEZUELACântăreţii laudei din Venezuela au primit multe binecuvântări de la Domnul în cursul anului trecut de serviciu. Ei au avut în minte, aşa

cum au şi fraţii din alte naţiuni, versetul următor: „Îţi voi cânta laude printre naţiuni”. Hotărâţi să facă acest lucru, prin harul Domnului, ei au văzut că eforturile lor au avut drept rezultat expansiunea. Media anuală a numărului de vestitori a crescut de la 29 în anul 1947, la 51 de persoane anul acesta, o creştere cu 75%. Există multe lucruri de făcut în această ţară şi se speră că anul următor mai mulţi studenţi de la Gilead vor intra în Venezuela, pentru a îndeplini lucrarea educaţională, împreună cu ceilalţi care se află deja aici. Cântarea de laudă trebuie să devină mai răsunătoare şi dorim să crească, astfel încât din ce în ce mai mulţi oameni să asculte adevărul. Servul de filială ne relatează câteva dintre evenimentele interesante ale anului.

La începutul anului, biroul filialei a aranjat să trimită doi reprezentanţi în vizită, care să petreacă o săptămână cu fiecare grupă din interior. Fraţii din celelalte grupe din afara Caracasului scriseseră de mai multe ori, solicitând pe cineva care să vină să-i ajute, să-i instruiască pe calea potrivită, pentru a-şi îndeplini serviciul. Fraţii au călătorit cu autobuzul, ceea ce reprezintă într-adevăr o experienţă în Venezuela. Scaunele din autobuze sunt mici, fiind aproape unele de altele, căci majoritatea venezuelenilor sunt mici; astfel că aceşti doi nord-americani au descoperit că abia aveau suficient loc pentru picioarele lor. Deasupra autobuzului nu este un lucru neobişnuit să vezi paturi, maşini de cusut, mese, pui, curcani, banane, etc., alături de valize sau bagajul călătorilor. Dacă pasagerul merge numai o distanţă scurtă, nu se mai deranjează să-şi pună puii sau articole mici sus, ci le aduce cu el în autobuz şi le îngrămădeşte pe culoarul dintre scaune. Autobuzul opreşte oricând şi oriunde pentru a mai culege un călător şi când toate locurile sunt pline, aceştia se aşează pe culoar pe cutii mici. Ei tot timpul mai găsesc loc pentru încă unul. La câteva mile în afara Caracasului, strada este murdară, foarte colţuroasă şi prăfuită; astfel că ai parte de o călătorie pe un teren accidentat, pe măsură ce autobuzul ţopăie înainte cât de repede poate. După două zile de călătorie, ei au ajuns la prima grupă care trebuia vizitată. Cu o ocazie, în timp ce călătoreau de la o grupă la alta, autobuzul s-a defectat, lăsând pasagerii timp de câteva ore într-o sălbăticie în care trăiau doar cactuşi şi capre până când a venit un alt autobuz, care i-a dus în următorul oraş, unde să rămână peste noapte. Altă dată, autobuzul a rămas fără combustibil; astfel că pasagerii au trebuit să aştepte răbdător, până când cineva s-a dus în cel mai apropiat sat pentru combustibil. În ciuda acestor dificultăţi de călătorie, cei doi reprezentanţi au reuşit să viziteze toate grupele, dând mult ajutor vestitorilor, lucrând alături de ei în serviciu şi instruindu-i în mod corect pentru a conduce studii. În timpul călătoriei, au avut loc patru botezuri, oferindu-se ocazia la 16 persoane să-şi simbolizeze consacrarea prin botezul în apă.

Cel mai important eveniment al anului a fost adunarea pe circuit ţinută la Caracas în luna iunie. Timp de mai multe luni am fost ocupaţi căutând o sală pe care s-o putem folosi, dar n-am avut succes. În cele din urmă, am aranjat să folosim un teatru în timpul săptămânii, pe care am reuşit să-l obţinem, deoarece directorul teatrului era o persoană de bine şi un vestitor nou. Noi am făcut invitaţii prin intermediul pliantelor, anunţurilor de pe stradă şi celor de la radio. În prima zi au fost prezente 52 de persoane, a doua zi, 60, în timp ce a treia zi au participat 106 persoane la vorbirea publică. A fost ţinut un program de botez şi zece persoane au fost botezate. Acest lucru a făcut un total de 40 de persoane botezate în cursul acelui an.

Astfel, s-a încheiat acest an de serviciu de cântare a laudei lui Iehova şi putem spune cu adevărat că fraţii de aici au trăit conform textului anual, cântând cântări ale închinării lui Iehova, împreună cu celelalte naţiuni. Acum, când noi intrăm în noul an, aducem mulţumiri pentru privilegiile noastre de serviciu, fiind hotărâţi să ducem mai departe cântarea adevărului la aceşti oameni până la sfârşit, dând astfel onoare lui Iehova Dumnezeu şi Regelui Său domnitor.

IUGOSLAVIADictatura nu a adus niciodată nimănui pace şi fericire, nici măcar celor de la putere. Iugoslavia este o ţară cu conducători care nu sunt

iubiţi de popor şi care nu încearcă să cultive iubirea poporului. Atunci când dictatorii obţin ţara şi poporul sub puterea lor, poporul suferă. Asemenea conducători nu sunt niciodată mulţumiţi sau siguri de propriile lor vieţi sau poziţii. Este o luptă continuă pentru domnie. Aceste condiţii îngreunează viaţa tuturor. Este dificil să smulgi informaţii din Iugoslavia, dar se mai scurg câteva prin intermediul anumitor surse. Este dificil pentru cei din afara Iugoslaviei chiar să trimită ajutor celor din interiorul ţării, cum ar fi hrană şi îmbrăcăminte. Dacă se încearcă acest lucru, autorităţile fie fură micile pachete care sunt trimise, fie îi găsesc vinovaţi pe oamenii care au cerut ajutor şi sunt pedepsiţi, ca un rezultat al acestui lucru.

De curând, au fost persecutaţi alţi martori ai lui Iehova, iar cei câţiva fraţi care se află în Iugoslavia trebuie să fie foarte prudenţi, pentru că autorităţile sunt mereu pe urmele lor, urmărindu-le fiecare mişcare. Câţiva au fost arestaţi şi condamnaţi la Ljubljana, dintre care unul pentru un termen de şase ani şi altul pentru patru ani. Nu am primit nici un raport în ceea ce îi priveşte pe alţi patru. Oamenii sunt aruncaţi în închisoare numai pentru faptul că sunt creştini, propovăduiesc Evanghelia şi spun oamenilor despre speranţa menţionată în Biblie. Societatea a aflat că 31 de persoane au participat la programul de Cină într-un loc sigur din Iugoslavia, dar fără alte detalii. Ar fi foarte neînţelept să arătăm unde anume se întâlnesc creştinii din această ţară, pentru că li s-ar da de urmă, ar fi persecutaţi şi distruşi. Acestea sunt condiţiile care există în ceea ce ei numesc o „ţară creştină civilizată”. Martorii lui Iehova din Iugoslavia sunt hotărâţi „să Te laude din ce în ce mai mult”. Ei ştiu că a venit timpul să propovăduiască această Evanghelie a Împărăţiei şi încearcă din răsputeri să facă acest lucru. Ei sunt perfect conştienţi de faptul că majoritatea religioniştilor şi conducătorii iugoslavi pot să le ia viaţa şi doresc să se sacrifice de dragul Evangheliei. Asemenea zel va stimula pe martorii lui Iehova de pretutindeni să continue în mod credincios, pentru că văd textul de anul trecut împlinit: „Îţi voi cânta laude printre naţiuni”.

MARTORII LUI IEHOVA CONTINUĂ CÂNTAREAActivitatea servilor lui Dumnezeu, aşa cum este raportată în această Carte Anuală a martorilor lui Iehova din anul 1949, aduce multă

bucurie servilor credincioşi ai Celui Prea Înalt. Toţi cei care au luat parte la această mare lucrare nu se pot simţi decât asemenea omului cu călimara la brâu. Ezechiel a scris în capitolul 9, versetul 11: „şi iată omul îmbrăcat cu haină de in, care avea călimara la brâu, a raportat chestiunea spunând: „am făcut aşa cum mi-ai poruncit”. Martorii lui Iehova au dat raportul lor; ei au făcut aşa cum a poruncit Domnul.

La începutul anului de serviciu 1948, martorii lui Iehova şi-au făcut planuri pentru creştere şi şi-au ales ca temă pentru acel an textul „Îţi voi cânta laude printre naţiuni” (Ps. 57:9, A.S.V.). Acum, ei pot face o privire retrospectivă la activitatea din timpul anului şi să spună cu încredere şi satisfacţie că „au cântat laude”, nu doar într-un singur loc izolat al pământului, ci în toate părţile pământului. Martorii lui Iehova au cântat, ducând un mesaj minunat pe toate continentele, în fiecare naţiune, printre insulele mării, oriunde oamenii au urechi de auzit. În timp ce ei se bucură de marea expansiune care a fost realizată, toţi recunosc faptul că există încă din ce în ce mai multă lucrare înainte. Astfel că, pentru anul 1949 au ales un nou text; nu unul care scoate în relief o temă diferită, ci unul care măreşte şi completează tema exprimată în textul anual din 1948. Ambiţiile şi speranţele lor sunt foarte bine exprimate de psalmistul David, care a scris în Psalmul 71:14 : „Te voi lăuda din ce în ce mai mult” (A.S.V.). Martorii lui Iehova vor continua cântarea!

Nu se pune problema să ne oprim acum şi să aşteptăm ca lucrurile să se schimbe. Nu; trebuie să creştem proclamaţia „Împărăţia cerurilor este aproape!” tot timpul, cu un volum mai mare, „din ce în ce mai mult”, în toate părţile pământului. Aceasta este hotărârea martorilor lui Iehova; aceasta este plăcerea lor; aceasta este bucuria lor; aceasta este viaţa lor! Ei doresc să-l laude pe Iehova „din ce în ce mai mult” şi să-i ajute pe alţii să devină vestitori ai Împărăţiei.

Martorii lui Iehova sunt foarte recunoscători că Dumnezeu este atât de răbdător şi îndelung răbdător. Noi ştim că Iehova nu întârzie în împlinirea promisiunilor Sale, ci El exercită răbdarea Sa mare faţă de toate creaturile, astfel încât acestea să poată câştiga mântuire, prin auzirea acestor veşti bune ale Împărăţiei. „Domnul nu întârzie cu ceea ce El făgăduieşte, după ideea unor oameni; nu, El este îndelung răbdător de dragul vostru, nu doreşte ca vreunul să piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2Pet. 3:9, Moffatt). Noi acceptăm sfatul lui Petru, când spune: „consideraţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru înseamnă mântuire” (2Pet. 3:15, Moffatt). Ce privilegiu mare şi glorios este pentru noi să putem merge în serviciu pe teren cu mesajul mântuirii pentru încă un an şi chiar să putem întocmi în următoarele doisprezece luni un raport mai bun decât cel de anul trecut. Astfel, ne putem dovedi integritatea, care câştigă mântuire nu numai pentru noi, ci prin lucrările noastre bune aduce de asemenea mântuire şi altora. A gândi că Domnul ne permite mai mult timp pentru a propovădui, ca şi alţii să poată fi mântuiţi, este o mare satisfacţie. Martorii lui Iehova vor profita de acest timp din „zilele din urmă”, pentru a propovădui veştile bune ale Împărăţiei lui Dumnezeu altora.

Isus le-a spus ucenicilor Săi că „această Evanghelie a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea ca o mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul” (Mat. 24:14, A.S.V.). Servii lui Dumnezeu ştiu că sfârşitul nu va veni până când lucrarea de propovăduire nu va fi făcută. Dumnezeu se va îngriji ca mesajul să fie dat. Mai important decât aceasta, mesajul Împărăţiei trebuie să fie propovăduit ca o „mărturie pentru toate naţiunile”! Acest lucru este făcut spre justificarea Numelui Său. Da, ei trebuie să afle că Iehova este Dumnezeu, că Împărăţia Sa este singura speranţă a omenirii. Martorii lui Iehova sunt recunoscători că au mai mult timp în care să dea această mărturie în mod complet, convingător, fără ezitare, cu bucurie şi fericire. Ei pot cânta laudele Sale la toate naţiunile, mai mult decât oricând înainte şi la mai multe naţiuni. Ei vor face aceasta prin harul Domnului!

Raportul anual arată clar această atitudine hotărâtă din partea martorilor lui Iehova, de la un capăt la celălalt al pământului. Acest spirit de a cânta laude lui Iehova radiază din toate ţările în care se află martorii lui Iehova. Toţi servii lui Dumnezeu simt unitatea strânsă, cooperarea, armonia în gândire şi pacea care cuprinde rândurile acestui „popor ciudat”. Noi suntem ciudaţi în ochii oamenilor, pentru că nu suntem o parte a lumii. Dacă am fi, oamenii ar iubi pe martorii lui Iehova; pentru că lumea iubeşte ce este al ei. Totuşi martorii lui Iehova şi-au consacrat vieţile să servească pe Iehova „din ce în ce mai mult” şi de aceea au fost identificaţi ca un popor care predică această Evanghelie a Împărăţiei, care nu este o parte a acestei lumi.

Este o bucurie să te asociezi cu o asemenea organizaţie minunată şi este o plăcere să trimiţi iubirea şi salutările tuturor fraţilor de pretutindeni la tovarăşii lor de lucru, în orice altă parte a pământului, prin intermediul acestui raport anual. De asemenea, aş dori să spun că a fost o reală plăcere să alcătuiesc, cu ajutorul vostru, raportul de serviciu pe teren pentru anul 1948. Sunt sigur că acesta vă va aduce la fel

de multă bucurie şi vouă, ca servi ai Domnului, ca cea pe care mi-a adus-o mie. Împreună, toţi martorii lui Iehova vor continua să cânte laude Celui Prea Înalt „din ce în ce mai mult”, în toate naţiunile lumii; lui Iehova îi dăm toată gloria, acum şi totdeauna.

Servul vostru, prin îngăduinţa lui Dumnezeu,N.H. Knorr

Preşedintele Societăţii de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere

TEXT ANUAL PENTRU anul 1949

„Te voi lăuda din ce în ce mai mult”.Psalmii 71:14

Iehova Îşi găseşte plăcerea în servii Săi, care doresc să-L laude din ce în ce mai mult. Ce altceva şi-ar putea dori un fiu al lui Dumnezeu? Desigur, asta nu înseamnă să se roage toată ziua sau să se retragă în munţi, în singurătate şi meditaţie. Cel puţin nu asta avea în minte David, când a spus: „Te voi lăuda din ce în ce mai mult”. David a făcut clar tocmai ce avea în minte în Psalmii capitolul 71; căci el a spus: „gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea şi mântuirea Ta; căci nu-i cunosc marginile”. Aici, el arată în mod clar că va continua să vorbească şi se va exprima astfel, încât să poată arăta faptele drepte ale Domnului şi cum poate fi câştigată mântuirea. El nu are de gând să facă acest lucru când şi când, ci va continua să vorbească despre măreţia lui Dumnezeu în fiecare zi. El nu ştia câte zile mai putea face aceasta, pentru că era deja un om în vârstă; de aceea el nu-i cunoştea marginile. Dar, el intenţiona să-şi folosească mereu timpul, priceperea şi puterea, lăudând pe Domnul din ce în ce mai mult.

Mai departe, în versetul al şaisprezecelea el arată că-şi va folosi gura şi mijloacele de expresie, când a spus: „voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta”. Pentru a menţiona ceva, o persoană trebuie să se exprime pe sine şi aşa a făcut şi David. El nu trebuia să facă asta numai la bătrâneţe; el a început din tinereţe, pentru că a spus: „o, Doamne, tu m-ai învăţat din tinereţea mea şi de atunci ţi-am declarat lucrările Tale minunate”. Acest privilegiu glorios de a-L lăuda pe Dumnezeul Cel Prea Înalt nu este rezervat numai oamenilor în vârstă; nu, această lucrare trebuie făcută de tineri, continuată apoi până în zilele când încărunţesc. Chiar şi atunci, trebuie să aibă acelaşi zel şi hotărâre de a lăuda pe Dumnezeu din ce în ce mai mult. A fi un serv nu este ocupaţia unui om în vârstă; aceasta este potrivită şi pentru tineri, pentru că tinerii pot exprima lucrările minunate ale lui Dumnezeu. În zelul şi iubirea sa de viaţă, omul poate simţi măreţia lucrării Celui Prea Înalt. Cu cât devine mai bătrân, cu atât gândeşte mai profund şi îl uimesc lucrările minunate ale Creatorului său. Un copil crescut în învăţătura şi sfatul Domnului, în tinereţea sa va dori să propovăduiască mesajul minunat al vieţii şi altora şi să continue această activitate până la bătrâneţe.

Oare la bătrâneţe David s-a gândit numai să vorbească şi să arate dreptatea lui Dumnezeu celor din jurul său? Nu, el a vrut să arate puterea lui Dumnezeu „acestei generaţii şi puterea Ta neamului care va veni”. Să reflectăm un moment la zelul acestui om în vârstă, David. El dorea să facă cunoscute gloriile lui Dumnezeu şi lucrările Sale minunate întregii generaţii, tinerilor, bătrânilor, celor de vârstă mijlocie, bărbaţi şi femei, toţi acei din naţiunea sa. El a fost un propovăduitor, un serv al lui Dumnezeu, un om după inima lui Dumnezeu. David este un bun exemplu despre modul cum trebuie adusă lauda. Lauda nu înseamnă numai rugăciune, meditaţie şi cântarea cântărilor. Toate acestea pot fi incluse în laudă, dar lauda despre care a vorbit David era mult mai mare şi mai cuprinzătoare. Aceasta presupunea marea lucrare de răspândire a propovăduirii mesajului minunat al lui Dumnezeu naţiunilor pământului.

Mai Marele David, Isus Christos, a fost un adevărat exemplu al unuia care aduce laudă Tatălui său din ceruri. El a făcut voia Tatălui Său mereu şi noi toţi cunoaştem faptele Sale prin care a adus laudă: mersul din uşă în uşă, propovăduirea în mod public a invitaţiei curajoase pentru toţi „pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape”. Aceasta s-a auzit de la un capăt la celălalt al Palestinei. Isus, de asemenea, a vrut ca generaţia, în mijlocul căreia trăia, să afle adevărul şi ca rod al muncii sale, El a înfiinţat acolo o organizaţie creştină.

Din zilele lui Isus şi până acum, biserica creştină s-a dezvoltat şi a ajuns la bătrâneţe, având acum 1.900 de ani; totuşi şi la bătrâneţe ea are vigoarea şi spiritul tinereţii. Mesajul pe care Isus Christos l-a dat bisericii Sale, este unul pe care biserica se simte responsabilă să-l răspândească până la marginile pământului, ascultând de porunca Sa. „De aceea, mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile”. Chiar aflată în anii săi din urmă, zelul şi hotărârea de a servi pe Dumnezeu este în interiorul oaselor creaturii. Aşa cum David şi Mai Marele David, Isus Christos, au dorit ca noua generaţie să afle şi să ştie, tot aşa şi astăzi, martorii lui Iehova vor ca o nouă generaţie să audă despre Dumnezeu, despre Fiul Său, Isus Christos şi despre Împărăţie, singura speranţă a lumii. Nici unul din unşii sau din „alte oi” ale lui Dumnezeu nu este complet mulţumit cu ceea ce a realizat în anii trecuţi. Chiar dacă au fost zeloşi în tinereţea lor şi au realizat multe în lauda lui Iehova, a Numelui şi Cuvântului Său, ei încă doresc să facă asta din ce în ce mai mult. Acesta este spiritul adevărat al organizaţiei lui Dumnezeu de pe pământ, în aceste zile din urmă. Rămăşiţa miresei lui Christos, împreună cu noua generaţie care s-a oferit şi a ascultat mesajul Împărăţiei, sunt angajaţi activ în proclamarea celui mai minunat mesaj al tuturor timpurilor. Nimic din cer sau de pe pământ nu le va slăbi zelul şi hotărârea de a lăuda pe Iehova din ce în ce mai mult.

Simţirea lor interioară are ca efect: „Îţi voi înmulţi toată lauda Ta”, „Te voi lăuda mai mult ca niciodată”. „Te voi lăuda mult mai mult”. Lauda este fără sfârşit, în ceea ce priveşte pe martorii lui Iehova. Este dorinţa lor să dobândească viaţă veşnică şi procedând astfel, vor avea această plăcere minunată de a lăuda pe Domnul în vecii vecilor.

Cu cât se apropie ziua când a dreptăţii va prelua complet controlul, cu atât martorii lui Iehova vor mări ritmul, volumul şi calitatea cântărilor dulci, astfel încât „alte oi”, care sunt împrăştiate până la marginile pământului, să poată fi mângâiate prin marele şi gloriosul mesaj: „Împărăţia cerurilor este aproape”. Atunci şi aceşti ascultători se vor alătura rândurilor crescânde ale servilor ordinaţi ai lui Dumnezeu, martorii lui Iehova şi vor cânta împreună cu ei „Te voi lăuda din ce în ce mai mult”. Această lucrare va continua până când orice creatură din cer şi de pe pământ se va alătura corului mare şi glorios al laudei Celui prea Înalt.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai complet site cu referate