Cititor de proză

vă prezintă

Carte de texte dedicate Zilei Limbii Române

31 august 2014 !

PARTENERI:

Cartesiarte ( Corneliu Leu )

http://cartesiarte.ro/index.php?pid=9

Cititor de Proză

http://cititordeproza.ning.com/group/limbaromana

Centrul de excelență '' Porțile Nordului'' din Baia Mare

http://centruldepromovareaculturiibaia-mare.hopernicus.falezedepiatra.net/

Centrul de promovare din Londra

https://www.facebook.com/CentruldeexcelentaLondra

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

http://hopernicus.falezedepiatra.net/CentruldePromovareaCulturiiDUBLIN/

Realizator: Dorina Șișu

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 2

Păcatele Limbii: Stilul epistolar

de Rodica Zafiu

Cred că stilul epistolar românesc de azi suferă de o anumită sărăcie, de care ne dăm seama mai

ales în preajma sărbătorilor... Puncte sensibile mi se par a fi tocmai cele care alcătuiesc de

obicei structura de rezistenţă a scrisorilor: formulele clişeizate de deschidere şi de închidere.

Lăsând la o parte extremele - scrisorile oficiale, extrem de formale şi scrisorile familiare

ultrainventive, glumeţe, ludice - rămîne puţină alegere pentru nuanţele de amiciţie şi de

cordialitate respectuoasă. Pe hîrtie, inventarul poate părea bogat: manualele de corespondenţă,

dintre care multe traduse şi adaptate din alte limbi, conţin uneori omare varietate de formule,

dintre care prea puţine sînt cu adevărat în uz. Ar fi interesant să supunem unui test cît mai multe

din formulele deja înregistrate, pentru a verifica şi cîte din cele valabile în trecut mai sînt

folosite astăzi. Diferenţa poate fi urmărită şi prin examinarea volumelor de corespondenţă ale

unor personalităţi culturale din trecut; am ales pentru acest mini-experiment Scrisori către Ion

Bianu, ediţie de Marieta Croicu şi Petre Croicu, vol. I-V, Bucureşti, Minerva, 1974-1980.

O clasificare formală (gramaticală sau lexicală) a încheierilor epistolare nu spune mare lucru.

Clasificarea socio-lingvistică - în funcţie de nuanţele exacte ale contextului şi ale raporturilor

(de vîrstă, profesie, intimitate) dintre corespondenţi - e mai interesantă şi este desigur

indispensabilă utilizărilor practice ale materialului. Prefer însă, în acest spaţiu limitat, o

abordare mai puţin riguroasă, ba chiar supusă judecăţii subiective: în încercarea de a decide,

dintr-un corpus de formule de acum aproximativ 100 de ani, care sînt complet ieşite din uz şi

care au supravieţuit, cu grade diferite de acceptabilitate. Unele cazuri mi se par foarte limpezi;

nu mai pot apărea altfel decît în citate sau în parafraze ironice formule precum: "Al dumitale

stimător" (Jarník, 1900), "Al dumneavoastră iubitor" (Goga, 1906), "Al tău binevoitoriu" (I.

M. Moldovanu, 1876), "Vă salut cu deosebită stimă, al d-voastră devotat serv" (Lacea, 1914),

"Al dumitale amic sincer" (Spiru Haret, 1897) etc.

Unele au ieşit din circulaţia reală odată cu învechirea pronumelui de politeţe dumneata: stilul

epistolar actual e obligat să opteze în mod decis pentru tu sau pentru dumneavoastră. Puţin

probabilă e azi formula care începe cu pronumele sau cu adjectivul posesiv sau cu genitivul

unui pronume de politeţe; structura era însă foarte răspîndită în scrisorile mai vechi - "Al

tău" (Manliu, 1882), "Al tău prieten" (Iorga, 1903), "Al dumitale" (Hasdeu, 1893), "Al dumitale

amic"(1896, Spiru Haret) "Al dumitale coleg şi prieten" (Iorga, 1914), "Al dv., cu respect"

(Kirileanu, 127), "Al d-voastre cu toată stima" (S. Fl. Marian, 1889), "Al d-voastră sincer

amic" (S. Fl. Marian, 1889), "Al dv. cu totul" (G. Moroianu, 1908).

Emfaza din ultimul exemplu ne ajută să înţelegem de ce exprimarea posesiei, în afara unor

scrisori pasionale, nu mai are mare curs. O altă structură dispărută, derivată din cea descrisă

anterior, e cea eliptică. Unele scrisori se încheie, simplu, cu "Amic" (Haret, 1897; Hasdeu,

1897) sau "Amic sincer" (Iorga, 1896), cărora le urmează desigur semnătura. Un exemplu

interesant de cădere în desuetudine îl oferă unul dintre cuvintele cele mai frecvente în formulele

de încheiere de acum un secol: devotat. îl găsim la mai mulţi autori, în combinaţii diferite: de

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 3

la "Al dumitale amic devotat" (Haret, 1897; Iorga, 1899), "Al dumitale coleg devotat" (Iorga,

1913), pînă la "Al dumitale devotat" (Haret, 1902; Iorga, 1896), "Al dv. devotat" (G. Moroianu,

1908), şi chiar "Devotat" (Haret, 1907). Adjectivul apare întărit de determinări cu rol de

exprimare a valorii superlative - "Al dv. adînc devotat" (Kirileanu, 1908), "Adînc

devotat" (Kirileanu, 1909), "Al d-tale prea devotat" (Kogălniceanu, f.d.) sau e substituit de

substantivul corespunzător: "Al dv. cu tot devotamentul" (Kalinderu, f.d.). în momentul de faţă,

nici amiciţia, nici relaţiile mai formale nu-l mai utilizează.

Alte formule sînt destul de apropiate de cele actuale şi poate fi încă acceptată folosirea lor, uşor

ceremonioasă - "Primiţi salutările mele distinse" (Iordan, 1920) "Primeşte, te rog, salutările

mele"(Iorga, 1919), "Te salut cordial şi-ţi strîng mîna frăţeşte" (Jarník, 1886; unele sînt chiar

foarte actuale: "La revedere şi cele mai bune salutări" (Iorga, 1914), "Multe salutări" (Iorga,

1914) "Cu toată prietenia" (Iorga, f.d.), "Să auzim de bine" (Ispirescu, 1881, Jarník, 1883), "Cu

deosebită stimă" (Lacea, 1913) etc.

Pentru situaţia actuală, putem judeca după propria experienţă şi corespondenţă, dar putem să

ne şi verificăm intuiţiile cu ajutorul unor corpusuri epistolare publice: listele de discuţii şi

"Cărţile de oaspeţi" din Internet. Formulele de azi cuprind în genere salutări, gînduri sau un

nedefinit toate; adjectivele preferate sînt bun sau mult, ceea ce nu permite foarte multe variaţii.

S-a extins uzul formulei afective "Cu drag", care presupune totuşi o relaţie de prietenie mai

apropiată. Neutre şi generale, de folosit în orice ocazie, mi se par "Cu cele mai bune gînduri"

şi "toate cele bune", poate şi "numai bine". Registrul formal selectează sau combină elementele

"Cu stimă / consideraţie / respect", eventual intensificate prin adjectivele deosebit(ă) şi mult(ă).

Cum spuneam la început, ar trebui totuşi investigată reacţia în faţa acestor liste a unui număr

cît mai mare de vorbitori contemporani, pentru a stabili cota relativă a diverselor preferinţe şi

idiosincrazii.

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 4

Omagiu Limbii Române

de Flora Mărgărit Stănescu

O dulce grai ce-nconjoară Carpații,

troienele vremurilor greu străbătând,

românii de-oriunde să fie ca frații,

așa vor trăi ne-nvinși pe pământ.

Ne-au scris cronicarii prin tine,

despre acest pământ cu sânge stropit,

o, nu-ți pleca fruntea copile,

citește-i pe cei ce-au pierit.

Ne-au dat-o cărturarii moștenire,

cu sfințenie vorbele să-i păzim,

a noastră e sfânta menire,

în veci cu nimic s-o știrbim.

Nu întinați limba noastră curată,

cu expresii în vogă sau cool,

este scrisă de veacuri în piatră

și vrem s-o păstrăm pentru fii.

S-a născut din freamătul codrilor,

din susurul apelor tumultoase,

din semeția veșnică a Carpaților,

din frumusețea plaiurilor mănăase.

Dulce grai al străbunilor mei,

leagănul vorbirii multor nații,

te-au păstrat cu evlavie bunii mei,

ne-ai făcut să ne avem ca frații.

Tu, dulce grai ce-nconjoară Carpații...

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 5

Latinitate

de Gelu Dragoş

În zgomotul şi nepăsarea lumii

tac cioburi de cuvinte traco-gete

din inima Cetăţii Sarmisegetuza

doar uneori într-un târziu

răzbeşte

câte un ecou :

Dromihete,Deceniu

Decebal şi Burebista

Eu n-am trăit Războiul cel Mare

dar ştiu

că de pe atunci

Istoria României

mereu stătea cu sufletul la gură

Istorie înseamnă limba noastră

dor, glie, demnitate

cinstire de eroi !

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 6

La ceas de bucurie

de Macovei Lilioara

te-am întâlnit acum ceva vreme

în câmpul de cuvinte

şi n-am mai fost în singurătatea deplină

mi-am înviorat spiritul

şi răbdarea a dat peste mine

suprimându-mi mânia poate

şi ostilitatea matură

mi-aţi arătat un ceas cu două limbi

una de iubire şi una de încredere

şi-am adunat încă un om lângă noi

legaţi indestructibil prin Dumnezeu

nu am căutat fascinaţia iluzorie

şi numai cu voi am împărţit mângâierile

numai cu tine am plimbat luna spre soare

sau invers acordându-mi-se

toate instrumentele muzicale

fără să ştiu versurile

numai cu voi orizonturile mele

au îngânat fragmente de doină

cu mai puţine suspine de tânguire

cu tine n-am ajuns la deznădejde

cu voi n-am izgonit ideea

de a segmenta beatitudinea

chiar şi în mii de bucăţi

la ceas de bucurie mă închin vouă

şi vă rog să primiţi iubirea mea

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 7

Ascult timpul

de Constanța Abalasei-Donosă

Ascult timpul care vine...

Pașii, îi încetinesc

Să-l opresc pe cel ce pleacă,

Fiindcă altul nu găsesc.

Nu pleca timp ne-nflorit

Lasă-te de vrei arar,

Lângă mine de-ai venit

Rămâi să-mi fii scutar.

Rămâi precum mireasma-n pârg

Ușa inimi-i deschisă -

După tine mereu plâng

Printr-o lacrimă tot strânsă.

Vreau să-mi fii de ziua mea

Prins în păr, atins de gene,

Apoi, să-mi deschizi alt an

Făr de tainice ispite,

Făr de mult dulce, amar...

Sufletului, dăi zile-nflorite !

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 8

Albastră simfonie

de Maria Niculescu

E lin precum izvorul cu marea când se-adună,

E perlă diafană; sidef, fior, mătasă,

E cânt de ciocârlie ce-n zare, mlădioasă,

Îmbină raze, triluri, azurului cunună,

E verde murmurare de codru, şi sfioasă,

E lira măiestrită ce, briza, o înstrună,

E-albastră simfonie de stele-n clar de lună,

E zbor şoptit de flutur, pe floare când se lasă,

Din Ceruri se prefiră cu modulaţii line,

E dor, căldură, rugă, lumini îngemănate,

Cu-accente selenare ecoul, dulce, vine,

Sunt multe alte-n lume, doar una însă, poate,

Cu-armonioase-acorduri mii suflete să-mpline;

Cu Dumnezeu, adesea, vorbesc pe înserate.

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 9

La răscrucile vremii

de Dragoș Lucica

port în suflet

istoria neamului meu

şi această linişte

sacră

precum o gură de aer

din susurul

izvoarelor limpezi

de munte

care adapă gurile însetate

miruindu-le

pe buze port

cu smerenie

nectarul

graiului

românesc

mereu

privesc cu încredere

pe unde am fost

ce

am fost

un om

la răscrucile vremii.

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 10

Cuvinte simple către o zeiţă

de Al-Badi Beatrice-Eliss

Eram atât de mică şi neînţeleasă,

Căutam să fac şi eu ceva deosebit,

Când a venit cu drag Limba Română

Si ‘’mami’’ tare m-a-nvăţat să strig.

Prin clasa întai ne-am intalnit mai des,

Când încercam să descifrez a literelor formă,

Eram tot mică şi n-am înţeles

În ce comoară sufletu-mi transformă.

Am mai crescut apoi şi-n generală

Am cunoscut-o într-o altă manieră,

Cu o gramatică complexă şi severă,

Cu interjecţii, propoziţii principale,

Şi alte-nvăţături la fel de necesare.

Mi-a oferit şi diplome şi premii,

Şi legături cu oameni speciali,

Şi siguranţa să ridic imperii

Din fiece durere grăitoare

Şi fiecare bucurie mare.

Îmi plec şi azi sufletu-n faţa ta

Şi-ti dau ca jertfă gândurile mele,

Zeiţă eternă a vremurilor grele,

Îţi multumesc că eşti pe limba mea.

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 11

Cuvântul îşi începe tăcerea

de Irina Lucia Mihalca

Suntem gândurile, cuvintele,

trăirile, sentimentele

sau imaginile amprentelor noastre?

Le dăm viaţă, hoinăresc,

înfloresc, se-ating, se-mpletesc,

ard în extaz, strălucesc în noi,

ca o piatră de safir,

se-nalţă contopite, trăiesc magia

cu simplitate şi candoare,

prin dragoste le salvăm

sau blocate între lumi, frânte,

mocnesc, suferă, oftează din adânc

şi se desprind cu aceeaşi forţă,

eliberându-le ecoul

în liniştea ascunsă a poemelor noastre.

Timpul dintre noi e diferit,

graniţele apar, cresc,

se prelungesc,

se estompează şi dispar.

M-am plimbat prin grădină,

un boboc roşu de trandafir

s-a agăţat de mine,

tremură, în cădere, în palma mea.

Odată cu sfârşitul respiraţiei lui,

în inima mea, ne-am luat rămas-bun.

Emanând din el însuşi, un cântec lin

de sub cascada de sunete radiante

se spală

şi-acum pluteşte-n eter

prin aburii dimineţii revărsate.

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 12

Nevroza limbii române!? de Virginia Paraschiv

Să presupunem o paradigmă a fiinţei contemporane româneşti, pe categorii geo-spaţiale.

Majoritarii resemnaţi rămân acasă, în gestiunea rinocerilor autohtoni, îşi vântură neputinţele cu

vaiete şi strigături stradale.

Românii temerari, de mare ispravă, îşi caută împlinirea personală în patrii adoptive.

Alţii practică haotic, oarecum neinspirat, fuga supărată de acasă, fără scop precis, fără proiect

realist de dezvoltare, fără prieteni, fără casă, fără bani. Ce face fiecare pe unde apucă, ştie

asistenţa social exasperată, ştiu oamenii legii şi presa, dar cel mai bine ştie Bunul Dumnezeu.

Aşadar, profesăm cu sârg un program acut de înstrăinare, sau dezrădăcinare. Sunt sau nu

cuvinte sinonime, nu are relevanţă. Nu ştiu cum se face, dar avem un oarecare disconfort, când

trebuie să declarăm în public că suntem români (exceptând conjuncturile de ţâfnă patriotardă,

dar aceasta nu durează mult, vine şi trece repede, ca un strănut). Nu intru în detaliile care fac

deliciul presei tabloide. Şi românii pitoreşti sunt tot ai noştri, sunt români, oricât ne-am disocia

ostentativ de ei. Şi parlamentarii noştri din patria străbună (slăvită fie-le imunitatea!), sunt tot

conaţionalii noştri.

Din aproape în aproape, revin la limba română şi la nevoia de comunicare identitară.

Limba română ne dezvăluie, cu o voinţă demnă de o cauză mai bună, vocaţia irosirii de sine.

Nevroza limbii române, nevroza sufletui românesc. Cultul urii în contratimp cu lamentaţia

polifonică. Ca intermezzo de agrement, vulgaritatea cu pampon monden.

Eu însă am descoperit şi altfel de limbă română, elegant-sobră şi armonioasă în transferul de

mesaj. Un eşantion dintr-o expunere oficială. Rog respectuos să avem răbdare şi să audiem,

reprimându-ne tumultul dilematic păgubos.

Iubiţi colegi! Stimate colege!

Îndepărtând, cel puţin pentru o clipă, gândul întunecat şi trist ce se naşte ca o floare a morţii

peste jalea colectivă{…}, ţin să evoc, o dată mai mult, un cuget mai senin, mai înalt, pe care

fiecare l-a înmormântat în sufletul său, până la timpuri mai bune.

Acest cuget este acela care ne-a încălzit mai mult sufletele, este idealul menirii noastre, căruia

ne-am închinat cu toţii ca unui idol{…}.

Ghiciţi, fără îndoială, unde ţintesc. De aceea să venim la realitate.

Să lepădăm vălul cernit al scepticismului, al descurajării, dacă acestea au pătruns cumva în

spiritele noastre.

Scepticismul individual este un semn de maladivitate sufletească.

Scepticismul colectiv este un simptom psihologic ce se manifestă în timpul decadenţelor

morale şi culturale ale popoarelor, şi este totodată una din cauzele care ne domină şi grăbesc

aceste decadenţe.

Descurajarea este aruncarea armelor în faţa inamicului. Armele noastre de luptă sunt de ordin

spiritual.{…}

Este deci o obligaţie morală a fiecărui român conştient{…}, de a înlătura din sufletul

nostru scepticismul distrugător, şi neîncrederea în oamenii de cinste, de acţiune şi de jertfă.

Notă:

Textul, pe care l-am propus cititorului spre chibzuinţă, este datat în anul de graţie 1933.

Autorul, al paisprezecelea copil al tatălui său, învăţător.

Matricea spirituală: MARAMUREŞ.

Studii: DIJON; BUCUREŞTI

Profesia: ÎNVĂŢĂTOR, ca tatăl său

Vocaţia: POET.

Numele: MIHAIL ROBU.

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 13

Curs absolut de Limbă Română

de Costel Zăgan

Limba mea este mortală

şi-o învaţă Dumnezeu

dimineaţa când se scoală

soarele în locul meu

Mă învaţă Dumnezeu

pământul îmi este tată

şi oricât mi-ar fi de greu

nu mă lasă niciodată

Pământul îmi este tată

dimineaţa când se scoală

lumea tace dintr-odată

limba mea este mortală

Şi-o învaţă Dumnezeu

zilnic de la neamul meu

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 14

Prinos cuvântului

de Pop Stelu

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un Univers

un univers în care fiecare cuvânt nerostit capătă nuanţă de vers

un vers ce dă sens și rost existențial formalității cu nume de trup trecător -

(mormanul de materie destinat purificării prin putrefacţie)

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un univers

un univers în care cuvântul se transformă-n lacrimă

o lacrimă ruptă din nemărginire de univers

mi-e sufletul o colonadă ce dă sens și rost Sufletului meu

în cuvânt-vers-lacrimă-Univers…

cuvintele ce se preling din ochi, din suflet, din trupul dezgolit...

le regăsesc în rostuirea cuvântului dintâi, cuvântului nedefinit și nerostit

(de teama neputinței de-a silabisi cuvântul de-nceput, cuvântul de sfârșit)

când eu le căutam în întruparea celor morți din cei vii,

și-mi defineau durerea, durerea ascunsă printre semne mii...

în alte cuvinte ce le-au adus,

alte cuvinte ce au apus,

alte cuvinte ce au răpus iubiri neîncepute...

de teama neputinței de-a iubi,

din preaplinul iubirilor trecute, iubirilor tăcute și nerostite...

te caut cu neputință printre cuvinte...

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 15

Conservare întreruptă

de Dorina Pop

Să-mi mut omagiul

din istoria cuvântului

ce-a zămislit limba maternă

la Curtea de Apel

a emancipării?

Jurații m-ar cataloga

robotul plagiaturii neterminate

și publicul ar ascunde-n tălpi

zbuciumul meu inutil.

Mai bine-mi păstrez pledoaria

în mugurul ideii mioritice

și zugrăvesc pagina

cu acordurile unui discurs în sânge.

Nu stingeți lumina!

Poate...

înjgheb din raze

căldura

ce ne-o dă

limba română.

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 16

A noastră limbă preacurată

de George Petrovai

De suntem respectați în lume

ca vrednic și distinct popor,

străbunei limbi să-i mulțumim

că ne-a hrănit cu al său dor.

Un dor întins cât țara toată

și mai departe mesager,

oriunde-n lume românismul

e dres cu sare și piper.

Doar graiul nostru românesc

- un grai de ceruri dăruit –

putea prin arta-nveșnicirii

să facă dorul aurit.

Și nu doar el. Atâtea vorbe

de-nțelepciune-ngreunate,

în alte limbi nu-și află soții

și-atunci rămân nemăritate.

Așa, de pildă, „Bună ziua” -

salutul arhifolosit;

„Bună să-ți fie-a ta inimă”,

la noi răspunsu-a fost proptit

în coasta negrului mileniu

când am tăcut cu-nverșunare,

ca spiritul activ din obște

să-și împlineasc-a lui lucrare.

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 17

Cum limba-i vie și-nsetată,

firește că-ntr-un veac de veacuri

nu poate fi mereu aceeași,

ci musai este fecundată,

de alte limbi și alte graiuri

cu care-i soră sau vecină;

franceza-n ginta noastră este

sora mai mare din latină.

(Procesul azi se-nvederează

prin siluiri îngrozitoare –

ba țigănisme din manele,

ba anglicisme sfidătoare.)

Nu de grefări după ureche

în limba noastră-i trebuință,

cu-al ei belșug de sinonime

spre-o lesnicioasă folosință,

ci de-un respect necontentit

prin studiu plin de pasiune,

ca în gândire și vorbire

să nu dăm cinstea pe rușine.

Căci un român ce nu-și iubește

sau își pocește limba lui,

ridicol e și cam degeaba

umbră-a făcut pământului.

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 18

În templul limbii române

de Ion Ionescu

intru în templul limbii române ca un mare preot,

vreau să culeg psalmii dulci din mierea ei,

singur într-un altar de vise, cădelnițez o liturghie,

cu pâinea și vinul din vechile potire vă hrănesc,

veniți cuvinte după mine, fagurii mei blânzi,

din dacicele rune scrise cu sânge pe pereți de stei,

veniți să-naripesc stelarele voastre lumini,

veniți din cronici, din letopiseți și Dosoftei ,

veniți din doină, din lacrimi, din plugul vostru sfânt,

veniți din cer și din pământ, din cimitirele păgâne,

treceți prin vântul ce-nfășoară templul răstignit

veniți acasă, aveți deschisă ușa la intreare,

voi sunteți izvorul pur, crescut din jalea mea,

un grai născut din fericire și durere,

peste vatră, peste neam, peste văzduhul Carpaților,

roi izgonit din ceara de matcă prin nămoluri de aur,

din horele bunicilor și din curățenia fecioarelor,

un imn sunteți, cuvintele mele dragi, încrustat în veșnicie,

căci a iubi-iubire e magia voastră ,

verbul care ne-a născut dulcea limbă românească.

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 19

Limba română

de Nadina Maria Szakacs

Nu sunt cuvinte care să exprime,

cât de frumoasă,

cât de complexă,

iubita şi draga noastră

Limba română...

rostită de veacuri,

intens trăită,

tu, din Latină,

eşti larg izvorâtă...

Pe o altă limbă

în veci nu te-aş da,

prin tine-am învăţat

să rostesc "ma-ma"...

Cu tine mă-mbrac,

trăiesc zi de zi,

taină te dau,

altor copii.

Limbă frumoasă,

limbă curată,

de neamul tău

nicicând lepădată...

eşti frumos murmur,

eşti zicătoare,

de-a lungul,

de-a latul

îndrumătoare!

Dăinui de veacuri,

eşti blând izvor,

în orice vreme

tu însăţi eşti dar,

în viaţa noastră

sălăşluieşti

ca îndreptar!

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 20

Tu, Limbă Românească

de Rodi Vinau

Unde eşti, tu, poezie

zămislită

din carnea mamei,

desprinsă din trupul ei în durerile facerii?...

Ne-am rătăcit

în zborul frunzei purtată de vânt

între pământuri,

ne-am căutat cu disperare fericia,

dar comoara era ascunsă.

Am săpat şi

am trudit cam fără rost,

înstrăinaţi

ne-am îmbogăţit cu bani şi cu lipsa de cuvinte.

Copii se nasc, numiţi români,

dar limba nu ştiu să vorbească,

limba mamei

curgător pe buze, cuvinte să-n florească.

Copii se nasc, numiţi români,

studiază alfabetele străine

neştiind să mai citească în limba

ce părinţii o uitară

îngropată

la graniţe de ţară.

Răsai, tu, poezie

ca busuiocul

din pământul îngropăciunii

tu, limbă românească

cu îmbraţişări dulci şi mlădioase

să ne aduni

în hora strămoşească a cuvintelor,

care, mândre

să-şi poarte coroana

din flori de "nu mă uita"

pe creştetul din piept al inimii.

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 21

Limba noastră

De Nelu Preda

Limba noastră-i armonie, susur dulce de izvor,

Mărturie mereu vie, despre-un mândru brav popor.

Dacii liberi ne-o lăsară, moștenire glorioasă,

Toți românii o păstrară și-o vorbesc și-acum în casă.

Chiar de-s răspândiți în lume, pruncii lor știu românește,

Românesc e al lor nume – cinste celui ce îi crește.

Limba noastră e fecundă, balade, basme și doine

Propagate ca o undă, sunt știute de oricine.

De la multe pân’ la mare, din apus în răsărit,

Te-nțelege ori și care, nu contează de ce rit.

Mulți pretind că ești adusă, de romani cu foc și pară...

Dar latina nu-i pătrunsă,nici în propria lor țară!

Alți-au încercat prin timpuri, limba să ne-o-nstrăineze,

Slavi, tătari, sau pui de unguri, fură doar să eșueze.

Limba noastră ne unește și acum și-n viitor,

Sufletul pe românește, simte - suntem un popor!

De aceea, noi cu toții, cât vom fi te vom vorbi,

Și-ori unde ne poartă sorții, sunetele - ți vom sorbi!

La mulți ani Limba Română!!!

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 22

Inscripții în limba română

autor Rodica Brad Pauna

pe inima mea de hârtie îți scriu

să ai inimă bună să ai lacrima pregătită să brăzdeze un calendar nou

să ai însă o inimă de hârtie e cu mult mai prețios infinit prețios

să bată și să bată perpetum

să vegheze să vegheze lanul cel nou de cuvinte

mierla în iarnă și alte păsări smerite

inimă de hârtie pe care îți scriu în alfabetul trăirii

versuri din lacrima ascunsă

lasă-mă să desenez din când în când norii pe streașina casei

gând de întoarcere îmi spui

zile scurse irepetabile absențe treieratul lanului mai apoi

între cuvinte mi-e bine

bătăile inimii un stol migrator

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 23

Limbii române, cu dragoste

de Mihaela Popa

românul

chiar

şi când tace

tot în limba românească

dorul

frământă

cunună

suspină limba română

florile-i

pe multe plaiuri

învaţă şi alte graiuri

dar

ce-i sfânt

el se închină

doar

în

limba cea română

a mai dat o trinitate

român

Românie

neam

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 24

Nemuritoarea

de Ionel Mony Constantin

Orice pasăre pe limba ei piere

orice cântec îşi are sfârşitul

o săgeată îi poate frânge zborul,

o poate răni în aripă

dar nu îi poate opri glasul

Ne naştem trăim şi murim

şi transmitem din generaţie în generaţie

versul ei limpede

al păsării

care din propria cenuşă renaşte

nemuritoare

ca o altă pasăre Phoenix

Pasărea Limba Română

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 25

Rondel pentru limba română

de Ionel Mony Constantin

Puteam să nu fim dezbinaţi

Clădind aceeaşi Românie

Prin limba ei suntem legaţi

Nu prin vreun petic de hârtie

Suntem la fel ameninţaţi

De frig, de foame, sărăcie

Puteam să nu fim dezbinaţi

Clădind aceeaşi Românie

Ne dojenesc îndureraţi

Strămoşii îngropaţi sub glie

În ea au fost înveşmântaţi

Când au căzut la datorie

Luptând să nu fim dezbinaţi

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 26

Limba româneascã,

de Mariana Bendou

S-a întrupat din veacuri neştiute

Şi-au moştenit-o rând pe rând strãbunii

Împodobind-o cu virtutea minţii

Cu harul dragostei şi prin trudirea mâinii.

Şi au numit-o “limbã româneascã”

De la “românul” cel legat cu Cerul

Urându-i viaţã lungã sã trãiascã

Fãrã a-şi pierde seva şi misterul.

Au plâns-o în doine şi-au cântat-o în sãrbãtori

Ca pe o mamã, fiicã, sorã;

I-au dãruit proverbe, zicãtori

Şi au strigat-o, bucuroşi, la horã…

Cu cine poate fi asemãnatã

O limbã rudã cu tot graiul,

Dulce la zis şi binecuvântatã

Ce-şi duce liniştitã dorul, traiul?

Fie ca sã rãmânã-n pururi legãnatã

La sânuri blânde şi pe mâini dibace,

Între Carpaţi şi Marea înneguratã,

Simbol de omenie, crez şi pace!

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 27

MELEAG ROMÂNESC,

de Cojocaru Mihaela

Niciunde cerul nu este mai senin,

Marea nu este mai albastră,

Nicăieri soarele nu luminează mai deplin.

Eşti mândră și frumoasă, țara noastră!

Sunt mii și mii de ani de când dăinuiești,

Darnică și bună cu omul bun și harnic,

Ocrotitoare, ca o mamă iubitoare, tu ești,

Dar dură și potrivnică cu dușmanul aprig.

Un poem pentru tine aș vrea să scriu,

Dar cuvintele-mi sunt mute și pana fără grai,

Frumusețea meleagului românesc aș vrea să o descriu,

Așa cum uimit, în fața miracolului, stai.

De-a lungul vremii, multe versuri, ți-au dedicat poeții,

Cum, mereu, ne demonstrează soarta

Și multe ode înaintașii ți-au compus în timpul vieții,

Căci te-au iubit cu inima, cu gândul și cu fapta!

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 28

La mulţi ani, Limba română!,

de Ionel Sima

La mulţi ani, Limba română!

La mulţi ani, Cuvânt românesc!

La mulţi ani cu iubire, prietenie, mântuire!

Să fi binecuvântată!

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 29

Iubesc românește, vorbesc românește

de Andrei Țurcanu

Iubesc românește, vorbesc românește

Raiule-graiule, dulce grădină,

Lutul meu sacru, pâinea mea frântă,

Limbă română, lină lumină –

Unul te vinde, altul te cântă.

Unul te-ncearcă, altul te minte,

Sotnii străine îți hăcuie carnea.

Urcă spre ceruri dalbe colinde,

Prunci în coloane acoperă zarea.

Între imperii – faclă nestinsă,

Piatră-granit, zvon de baladă,

Lacrimă grea din secoli prelinsă,

Gata întruna să ningă, să ardă.

Limbă maternă, sfântă povară!

Celui ce azi în tine ochește

Dintr-o genune mongolo-tătară

Scriu și îi strig: „Vorbesc românește!”

„Trage în mine!” Gura mi-e-n spuză,

Trupul în spasme îmi viscolește.

Tare, mai tare, ca să se-auză,

Strig, apoi scriu: „Vorbesc românește!”

Dincolo-i Nistru, sus e prigoana

Zimbrului nostru din munții Carpați,

Jos e Chilia, Cetatea bălana,

Cu-oștenii pe ziduri, uitați, cenușați.

La Prut e hotarul cu Țara de Dor.

Aice – consoane, acolo – vocale

Și neamul la mijloc – o umbră, un nor,

O frază regală și multe damblale.

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 30

O, limbă română cu borna în splină!

O, Țară de vrajă cu gamba-n obezi!

Erupe în slavă o grea rădăcină.

Să fie sorocul în care tu crezi?

E fraza de glorie? Poetul trudește.

Se-ncheagă un cald și proaspăt tumult:

„Iubesc românește, vorbesc românește!”

Ne-acoperă-un alb și pur Absolut.

Întors către rosturi uitate, firești

Lăsând la o parte zăbava, gâlceava,

În humusul limbii, în el te zidești

O, neamule!...

În veșniciea-i, suava.

De-acolo cu Țara-ntregită răsari,

Cu visul de taină scăldat în amiezi,

În urmă cu armii de huni și avari,

Și-un munte în față cu-o pădure de iezi.

În casa de aur, în limba română

Neamul meu tânăr î n t i n e r e ș t e.

Coruri de îngeri cu Domnul se-ngână:

„Iubim românește, vorbim românește…”

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 31

Aici m-am născut!

de Maria Oprea

un moment

o clipă

port în mine locul în care m-am născut

și dulcele meu

grai moldovenesc

vreți să mă auziți?

da,

sau nu?

aici m-am născut!

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 32

STAREA DE GRAŢIE,

de Ioan Florin Stanciu

Cuvântul Dintâi,

Cuvântul-de-Foc-şi-Tată-al-Cuvintelor-Lumii,

s-a deschis deodată în bezna de-atunci

Şi s-a împrăştiat pretutindeni pe Sine

într-o mie de milioane de mii de cuvinte de foc,

întrupări luminoase ale Sfântului Duh pe pământ,

care, iată, mai sunt şi acum printre noi,

ca să dea mărturie şi nume despre cele ce încă n-au chip.

Ai văzut vreodată cum stă rândunica sfiită

în bezna de-o palmă a cuibului său?

Află atunci că ochii ei tremurând ca două lacrimi de ger

care abia mai clipesc înspre zorii de zi

sunt numai două dintre scânteile-acelea smerite,

rămase din Cuvântul Dintâi,

La fel cum

o boabă oarecare de grâu, îngropată de-a valma

în brazda ocrotitoare de lut de pe cealaltă faţă a lumii,

este şi ea, un cuvânt din Cuvânt,

Iar

degetul care atinge sfios celălalt deget,

cu două aripi fragile de crin,

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 33

au fost, oameni buni, la-nceput doar două cuvinte-scântei

din Cuvântul-de-Foc.

Drept pentru care,

Într-una dintre multele primăveri

care încă n-au venit printre noi,

Cuvintele de la Facerea Lumii

vor zbura încă o dată, murmurând din petală-n petală

şi se vor numi din nou Simfonia a IX-a

sau Oda-Bucuriei-de-A-Fi

sau Luceafărul şi Fraţii Jderi

după cum ţi se va părea ţie mai bine.

Pentru că, iată,

cu mâna pe suflet,

vă spun că o nouă Coloană fără Sfârşit

se înalţă, de două mii de ani,

pe tălpile unor Cuvintelor-Dintâi

ale Limbii Române

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 34

Să o vorbească,

de Alexander Nagy

”.....punctul de vedere a unui om care e plecat din 1985 din tara!” Alexander Nagy

Omul cand pe lume traieste

Deja de mic copil vorbeste

In limba lui parinteasca

Din tara lui stramoseasca

Decand pe pamant omenirea

Limba vorbita ii e mandria

Omul ce stie sa o vorbeasca

E mandru de cea romaneasca

Fiecare limba are ceva aparte

Cu cat o tara e mai departe

De locul unde el s- a nascut

Si oamenii cu alt grai au crescut

La parinti din natiuni diferite

Sunt in copil amandoua unite

Din unire lucruri bune sa aleaga

Pe altii sa respecte si sa inteleaga

Unde traiesc romaneste rar graiesc

Dar scriind limba o ocrotesc

Cine e departe de tara ca si mine

In gand sa o vorbeasca - face bine

ALEXANDER NAGY – Garmisch-Partenkirchen, 28. August 2014

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 35

Limba noastră

De Mihai Duțescu

Timp care curge, timp ce purcede

În urmă-ne multe n-or să rămână,

Dar niciodată nu se va pierde

Doamna frumoasă, limba română.

S-or duce zilele, iubiri fără margini

Vor trece sub marea uitare stăpână,

Dar niciodată n-o cădea în paragini

Doamna românilor, limba română.

Cuvântul ei dulce ne este nume

Glasul ei cântec mereu ne adună,

Bunii şi răii nu au pe nume

Mai sfânt decât ea, decât limba română.

Pământu-acesta cât ne rămase,

Munţii cu vulturi, marea cu spumă

Stau sub lumina ce arde în case

La fiecare, limba română.

Făcuţi dintr-un sânge străvechi precum vinul

Din boare şi rouă şi din furtună,

În ea ne rostim bucuria şi chinul,

În prea iertătoarea limbă română.

În ea se botează şi viii şi morţii,

În ea se şopteşte sub clarul de lună,

Au dus-o pe buze şi domnii şi hoţii

Trăind de milenii în limba română.

Iar timpul tot curge şi curge-va veşnic

Şi sufletu-mi tainic mereu se cunună

În fiece toamnă, sub stelele sfeşnic,

Cu blânda mireasă, limba română.

Ziua Limbii Române – 31 august 2014

Cititor de Proză

Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin

pg. 36

Cititor de Proză – Republica artelor

http://cititordeproza.ning.com/

Centrul de excelențã în promovarea

creativitãții românești ”Itaca” – Dublin

http://hopernicus.falezedepiatra.net/CentruldePromovareaCulturiiDUBLIN/