-
200
1 Serban Papacostea, Geneza statului în evul mediu, p. 96.2
ªerban Papacostea, Tratatele, p. 98.
CapitulaCapitulaCapitulaCapitulaCapitula ttttti i le în conii le
în conii le în conii le în conii le în consssssti int i int i int i
int i in tttttaaaaa
europeaneuropeaneuropeaneuropeaneuropeanaaaaa
Capitulaþiile au pãtruns în conºtiinþa europeanã la doar câþiva
anidiferenþã faþã de momentul emiterii primelor ahidnamele de cãtre
Poartã.
Datoritã importanþei Principatelor drept barierã la gurile
Dunãrii,ca stavilã faþã de atacul otoman, atenþia Europei a fost
fãrã îndoialãaþintitã asupra acestui spaþiu la rãscrucea secolelor
XV–XVI – secoleleeroicei rezistenþe antiotomane1 .
Modul de înregistrare a existenþei posibilitãþii unor
raporturipacifice cu Poarta, a încheierii unor înþelegeri ce
garantau pacea pentruplata unui tribut interesau direct vaste
spaþii de Europei centrale aflateîn perspectiva unui contact direct
cu masiva putere otomanã.
Ca urmare toate relatãrile despre aceste înþelegeri au fost
fãcuteîn spirit european ºi adresate unui consumator european. Ele
au prevãzutexistenþa unor tratate, a unor înþelegeri cu caracter ºi
obligaþii bilateralecare au asigurat românilor un statut aparte în
S-E Europei ca urmare aeroicei lor rezistenþe.
Cum spunea Jan Duglos românii s-au încheiat prin tratate
caînvingãtori ºi nu ca învinºi. Iar un text din lucrarea „Ad.
Innocentium VIIIde bello Turcis inferendo oratio” a lui Filippo
Buonacorsi Callimachusaratã cã românii „au ajuns totuºi la supunere
astfel încât sã-ºi pãstrezetoate legile lor, împreunã cu avuþiile
ºi pânã aproape toate legile lor,împreunã cu avuþiile ºi pânã
aproape ºi libertatea”2 .
Aceastã idee despre existenþa unor drepturi, ºi a unei
situaþii
,,,,, ,,,,, ,,,,,
-
201
privilegiate a românilor înscrise în tratate, va face ca
tradiþia istoricã desprecapitulaþii (ºi în fond precum am arãtat
clar, opinia existentã în întreagasocietate româneascã din secolele
XV–XVI despre participarea la încheiereaunor tratate ºi conºtiinþa
cã aveau aceste tratate în arhivele lor, într-o formãpoate puþin
neobiºnuitã, dar nu mai puþin legalã) sã fie cu uºurinþã
acceptatãîn lumea diplomaticã. Efortul de clarificare a situaþiei
Principatelor, derulat lamijlocul secolului XVII ºi începutul
secolului XVIII de cãtre operele lui DimitrieCantemir ºi a
diverºilor cronicari (Miron Costin, Ion Neculce, Radu
Popescu,Stolnicul Constantin Cantacuzino etc.) a contribuit ºi el
la încetãþenirea acesteiidei în lumea europeanã.
Un reprezentant european în principate exact în aceastã
perioadã:Anton
Maria Del Chiaro: e cucerit de aceste opinii ºi se va face
purtãtorullor în lumea diplomaticã occidentalã. Anton Maria Del
Chiaro cunoaºtevechea tradiþie a închinãrii sub Mircea ºi mai ales
dupã Vlad Þepeº (înmod cert de la stolnicul Cantacuzino ºi în fond
relatarea lui ... ne aratã ceam pierdut odatã cu pierderea lucrãrii
„Istoria Þãrii Româneºti” astolnicului).
Astfel Del Chiaro povesteºte: „un exemplu istoric al
nestatornicieiboierilor este în tragica poveste a lui Vlad care pe
când se lupta vitejeºtecu turcii pentru independenþa þãrii a fost
trãdat de boieri, aceºtia încheindpace cu sultanul ºi acceptând
sã-i plãteascã un tribut anual de 12.000florini ungureºti de aur”3
.
Unul dintre cei mai interesanþi cãlãtori dinainte de 1768 ºi
unuldin cei mai bine informaþi e fãrã îndoialã Charles de
Peyssonnel4 (elinsereazã interesante referinþe despre români ºi
face primele propuneripentru înfiinþarea unui consulat francez în
Principate5). Din discuþii pecare le poartã fãrã îndoialã cu
reprezentanþi ai familiei Cantacuzino elaflã despre tradiþia
închinãrii Principatelor câteva detalii extrem de
3 Dan A. Lãzãrescu, Imaginea României prin cãlãtori vol. I
(1716-1789), Bucureºti,Editura Sport-Turism, 1985, p. 45.4 despre
el vezi V. Mihordea, Charles de Peysonnel în „Balcania” V, 1 (1942)
p. 365-392.5 N. Isar, Principatele române în epoca modernã,
Bucureºti, Editura UniversitãþiiBucureºti, 1998, p. 198.
-
202
importante, deoarece el le aflã înainte de aºa numita datã a
cereriicapitulaþiilor: 1772 ilustrând opinia noastrã cã ele sunt
create într-o primãformã cel puþin înainte de 1768, iar ca tradiþie
ele existã încã de la jumãtateasecolului XVII, ca memorie a
hatiºerifurilor originale din secolul XV–XVII.
Astfel Peysonnel aflã ºi va prezenta mai departe Europei cã:
„ÞaraRomâneascã ar fi fost supusã otomanilor sub domnia
sultanuluiMahomed I în anul 1418 ºi ar fi fost silitã de atunci sã
plãteascã tribut,deºi numeroºi voievozi s-au strãduit sã scuture
jugul otoman6 ” iar despreMoldova va arãta cã „fiul lui ªtefan cel
Mare, Bogdan se supune Porþii”7
cu clauze asemãnãtoare.Iatã deci informaþiile complete pe care
le obþine Peysonnel de la
boierii noºtri: ani, date complete ºi clauze ale închinãrii, mai
e posibil sãse susþinã cã ruºii au creat capitulaþiile sau cã ele
s-au fãcut în grabã, înpreajma congresului de la Focºani ? Credem
cã nu.
La fel de interesante sunt informaþiile pe care le obþinem
din„Memoires du baron de Tott sur les Tures et les Tartares” 4
vol.Amsterdam, 1784, cãlãtor prin principate, în anii 1767-1769, de
începutai rãzboiului ruso-turc”8 .
Despre situaþia juridicã a Principatelor el noteazã
urmãtoarele:„Supuºi de mult timp, de pãrinþii lor, sub credinþa
tratatelor acestepopoare nu ar fi trebuit sã cunoascã despotismul
pe care prin schimbãrilesuveranilor lor le-a fost impus de Poarta
otomanã. Moldova supusã iniþialdoar prin plata unei mici reverenþe
la fel ca ºi Valahia, ele se bucurau deo umbrã de libertate”9
Baronul de Tott e deci practic perfect informat elºtie în perioada
dinaintea rãzboiului cã între Poartã ºi Principate s-auîncheiat
tratate. De unde ºtia ? De la boierii români care refãceau
textulacestor tratate.
De departe una din cele mai importante lucrãri „prima
lucrare
6 D. Lãzãrescu. op. cit., p. 88.7 ibidem, p. 93.8 N. Isar,
Principatele române, p.201.9 D. Lãzãrescu, op. cit., p. 100.10 N.
Isar, Principatele române, p. 199.
-
203
specialã privitoare la români, scrisã de un francez”10 e
„Histoire de laMoldavie et de la Valachie”, Iaºi11 1777 a lui J.L.
Carra12 care cunoaºteºi el tradiþia capitulaþiilor (a celor
moldovene în special). Soliman carecucerise cea mai mare parte din
Regatul Ungariei ºi mai subjugase ºiCrimeea. Ascultând de
înþeleptul sãu pãrinte, Bogdan s-a grãbit sã-iiasã înainte
sultanului Soliman la Sofia13, cu un plocon de 4.000 descuzi de
aur, de 20 de iepe fãtãtoare ºi de 24 de ºoimi, cantitãþi careurmau
sã fie plãtite ca tribut anual”14 .
Informaþiile lui Carra aratã cã ºi în pregãtirile
moldovenilorcapitulaþiile erau importante ºi erau bazate în
principal pe opera luiCantemir. Extrem de interesantã pentru
contextul 1768-1774 ºi pentru„goana” dupã documente ºi acte menite
a sprijinii ofensiva capitulaþiilorîn aceastã perioadã e ºi
mãrturia lui Lionardo Panzini. Acesta relateazãcã „în mai multe
rânduri ºi mai ales în ultimul rãzboi, în care ruºii ºi alþiidupã
pilda lor au luat o cantitate mai mare de cãrþi ºi mai
toatemanuscrisele, spre paguba acestei þãri, care nu mai ºtie de
unde sã deaurma amintirilor ºi privilegiilor sale15. Aceastã
declaraþie este de oimportanþã decisivã pentru cele douã elemente
noi descoperite de noipentru perioada 1768-1775 ºi anume cã atât la
Focºani cât ºi lui Repnin,boierii români le-au dat acte originale
în susþinerea „createlor” capitulaþii,pe care ruºii le-au cerut cu
insistenþã „uitând” apoi, convenabil sã le maireturneze. Înlãturau
astfel orice eventualã, ulterioarã contestaþie la
adresapretenþiilor lor.
Generalul Theodor Wilhelm Bauer, prezent în þara noastrã
peparcursul ostilitãþilor dintre 1768-1774 primeºte informaþii
deosebit deinteresante chiar de la „pãrintele capitulaþiilor” Mihai
Cantacuzino(lucrarea va apãrea în 1778 într-o primã ediþie ºi ca
urmare a cererii
11 nenumãraþi exegeþi ai operei lui Carra au arãtat cã Iaºi nu
putea fi oraºul tipãririi ºi e doaro indicaþie fãrã bazã spre a
ocroti identitatea adevãraþilor – tipografi.12 J.L. Carra e un
personaj extrem de ciudat care a reþinut atenþia istoricilor
români,pentru o bibliografie a operei sale, vezi N.Isar,
Principatele române p. 199.13 informaþia e preluatã ad. litteram
din D. Cantemir, Istoria imperiului otoman, Bucureºti,1876, p.
275.14 D.Lãzãrescu, op. cit., p. 114.15 N. Iorga, Istoria Românilor
prin cãlãtori, Bucureºti, Editura Eminescu, 1981, p. 378.
-
204
masive în 1781 a 2-a ediþie).Wilhelm Bauer aflã cã: în 1393
apare primul tratat al lui Mircea cel
Bãtrân cu Baiazid al II-lea. Analele þãrii mai pomenesc de o a
2-a închinare,fãcutã turcilor în anul 1454 de cãtre voievodul
Layota Bassaraba în condiþiileplãþii unui tribut destul de scãzut,
în schimbul cãreia românii au putut rãmâneliberi ºi
independenþi”16.
„În condiþiile acestui acord, domnul ºi-a pãstrat prerogativa de
aface rãzboi sau pace cu cine poftea, ca ºi dreptul de viaþã ºi de
moarteasupra supuºilor sãi. De altfel, firmanele (cele noi)
dovedesc existenþaunei constituþii primitive fãrã de existenþa
cãreia þara nici n-ar fi pututbeneficia de privilegii atât de
întinse în ultima vreme. Aceste firmanerecente aratã cã þara
aceasta a fost întotdeauna despãrþitã de Imperiulotoman ºi cã s-a
cârmuit dupã propriile legi”17.
La fel cum am arãtat ºi noi în capitolul III: capitulaþiile
între 1774-1821, existã o strânsã legãturã între creionarea teoriei
capitulaþiilor ºifirmanele post-1774, care încearcã sã le surprindã
esenþialul demonstrând,dacã mai era nevoie amestecul de plãsmuiri
ºi acte originale folosite depatrioþii români la Focºani. Bauer
noteazã: „firmanele cele mai noidovedesc cã aceastã þarã a fost în
toate timpurile privitã ca fiind separatãîntrucâtva de
imperiu”18.
Dan Lãzãrescu apreciazã perfect însemnãtatea operei lui
Bauer:„surprindem aici – pe viu – am putea spune – subtila
concepþie a banuluiMihai Cantacuzino ºi iscusinþa cu care s-a
priceput el sã o strecoare înmintea generalului Bauer care o va
difuza, prin lucrarea lui, întregiiEurope, intelectuale: teza
pronomiilor Þãrilor Române cu totul greºittraduse de publiciºtii
europeni în secolul al XIX-lea, prin termenul absolutîncongruent de
capitulaþii”19.
„Graþie tuturor datelor ºi prezumþiilor comunicate lui de
cãtrebanul Mihai Cantacuzino, generalul Baur este cel dintâi
publicist
16 Dan A. Lãzãrescu, op. cit., p. 158.17 ibidem, p. 159.18
Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. X, partea I, Bucureºti,
Editura Academiei,2000, p. 155.19 ibidem, p. 159.
-
205
european (J.L.Carra este totuºi primul din punct de vedere
cronologic –1777, iar Anton Maria Del Chiaro îi devanseazã pe
amândoi – n.n), care apus în circulaþie teza pronomiilor hãrãzite
de Poartã, Þãrilor Române, ca ochezãºie a autonomiei lor juridice
ºi administrative, culturale ºi sociale.”20.
Dincolo de toate aceste laude scrierea generalului Bauer
„Memoirehistorique et geographique sur la Valachie” este extrem de
interesantãpentru cã explicã realitatea „capitulaþiilor” prin
firmanele noi. Aceleaºipe care fãrã îndoialã le-a arãtat la 1772
Cantacuzino ºi delegaþilor ruºiºi le-a ºi înaintat la conferinþa de
la Focºani (Avea dreptate Apostol Stancând aprecia cã: „Pe temeiul
unor asemenea dovezi se poate aprecia cucertitudine cã textele
boierilor români din 1772, prezentate cu prilejulnegocierilor de
pace de la Focºani, nu erau simple plãsmuiri, reflectândîndeosebi
aspiraþii – cum s-a susþinut mult timp de cãtre o parte
aistoricilor – ci reflectau sub raportul conþinutului un fond
istoric real)21 .
Nu doar numele mari se preocupã de problema relaþiilor
româno-otomane din punct de vedere juridic, dar ºi simplii
trecãtori prin Principate,anonimi ai istoriei, recepteazã întreaga
problemã a capitulaþiilor. Astfelun anonim evreu Galiþia în trecere
prin Principate noteazã într-o „Schiþãgeograficã despre Þara
Româneascã ºi Moldova” cã: „turcii o numescBogdania (pe Moldova
n.n.), cãci aºa se numea principele care a supusþara sultanului
Soliman I; de aceea îi numesc pe locuitori bogdani”22.
Un alt cãlãtor, neaparþinând marii istorii, este abatele
LionardoPanzini, care cãlãtorind prin Principate în timpul
rãzboiului din 1768-1774 vede „rãdãcina tuturor relelor de care
suferã Þara Româneascãeste cãlcarea vechilor ei înþelegeri cu
Poarta ºi impunerea unor domnitoristrãini”23 (fanarioþii – n.n.).
Acelaºi abate noteazã cu o perspicacitatedemnã de remarcat:
„cãlcând privilegiile acordate de sultani acestor douãprincipate,
Poarta ridicase în mai multe rânduri în scaunul celor douã
20 ibidem, p. 160.21 A. Stan, Protectoratul Rusiei, p. 10-11.22
Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. X, partea I, Bucureºti,
Editura Academiei,2000, p. 41.23 Cãlãtori strãini despre Þãrile
Române, vol. X, partea I, Bucureºti, Editura Academiei,2000, p.
219.
-
206
principate strãini ºi anume, greci lacomi sã strângã averi (…),
potriviþi asluji Poarta în scopurile ei tiranice”24 .
La finele rãzboiului un cãlãtor francez, Louis
EmmanuelD’Antraigues, diplomat ºi militar, apreciat ca „având ceva
din baronulMunchhaussen”, nu scapã nici el agitaþia lansatã în
jurul teorieicapitulaþiilor notând cã: „închinarea la turci s-a
fãcut în schimbul unorprivilegii (…) li se fãgãduia cã vor avea
domn din neamul lor, ales desultan (…), trebuiau sã plãteascã
Porþii Otomane un tribut (…). Acesteaerau articolele de cãpetenie
ale capitulaþiilor sub domnia lui Suleiman ºipe care urmaºii sãi
le-au încãlcat totdeauna”25.
Un alt cãlãtor de aceastã datã sosit de pe meleagurile
italiene,Constantino Guglielmo din Regatul Neapolelui noteazã în
„Scrisoridespre trecerea prin Þara Româneascã ºi Transilvania” la
1780. „Aceastãdemnitate de voievod, era totdeauna electivã ºi
atârna de mai marii þãrii,dar de când aceastã þarã a trecut sub
stãpânirea turceascã prin anticefãgãduinþe, desemnarea domnului
atârnã de Poartã”.26 Pentru strãiniicare aveau o ºedere mai
îndelungatã în Principate situaþia ere ºi maiclarã, astfel Ivan
Ivanovici Severin, consulul rus la Iaºi nota în raportuldin 20/31
iulie 1786 despre teroarea dezlãnþuitã de Mavrogheni: „eum-am
întâlnit cu mulþi ºi fiecare cere ajutor. Despotismul calcã în
picioaretoate privilegiile dãruite Principatului”27.
Perioada de dupã 1774 e martora unei adevãrate ofensive în
lumeadiplomaticã europeanã prin problema capitulaþiilor: „dupã data
apariþieilucrãrii lui Bauer (prima ediþie 1778, a doua 1781) va
urma cezurarevoluþiei franceze. Dar, în anul 1806, „Istoria
fraþilor Tunusli” – adicãde fapt, tot a banului Mihai Cantacuzino
va reactualiza aceastã temã, pecare o va relua în anul 1818
Dionisie Fotino, sub aceeaºi inspiraþie.
Pe baza lucrãrilor lor ºi a receptãrii acestei teze de cãtre
mareaboierime din Þara Româneascã (aºa cum am vãzut chiar boierimea
din
24 ibidem, p. 219.25 ibidem, p. 300.26 Cãlãtori strãini despre
Þãrile Române, vol. X, partea I, Bucureºti, Editura Academiei,2000,
p. 444-445.27 Ibidem, p. 600.
-
207
Þara Româneascã le lansase ºi luptase întreaga perioadã pentru
tezacapitulaþiilor aºa cã e o eroare sã se vorbeascã aici de
influenþa acestorlucrãri asupra românilor ca influenþã hotãrâtoare
– n.n.), Felix Calson,în anii 1838-1839, în mai multe broºuri ºi în
lucrãri mai voluminoase,va reactualiza teoria „capitulaþiilor” ºi o
va pune la dispoziþia publicisticiiºi diplomaþiei europene.
În curând teza banului Mihai Cantacuzino va fi receptatã
dedreptul internaþional european ºi consfinþitã de tratatul de pace
de laParis, care o va aplica pentru întâia oarã în istorie (am
vãzut cã efecteleacestor acte au început sã aparã imediat dupã 1774
– deci momentul1857 nu e primul în istorie, iar consfinþirea cea
mai clarã a capitulaþiilornu este în martie 1856 ci în 1829 când se
spune cã „Principatele Moldoveiºi Valahiei s-au pus în urma unei
capitulaþii sub suzeranitatea sublimeiPorþi28 – n.n.) dispunând în
virtutea ei convocarea Adunãrilor ad-hoccare în 1857, îºi vor spune
unitar, unanim ºi rãspicat nãzuinþele lor,nãzuinþele poporului
român la libertate ºi neatârnare”29.
Cu toate erorile semnalate acest citat este ilustrativ pentru
vogainternaþionalã ºi efectul vast pe care lucrãrile banului
Cantacuzino l-auavut în lumea diplomaticã.
Un alt important personaj care aflã de capitulaþii tot în
aceastãperioadã e Ignatius Mouradgea d’Ohsson (în lucrarea „Tableau
generalde l’Empire ottoman, divisee en deux parties, d’ont l’une
comprend lalegislation Mahomedan et l’autre l’Historie de l’Empire
ottoman”, Paris1787)30.
El ºtie cã Valahia (ºi Moldova – n.n.) ºi-a vãzut smulse încetul
cuîncetul vechile ei privilegii ºi a fost cârmuitã de aproape douã
veacuride greci distinºi, cu domiciliul la Constantinopole,
odinioarã erau investiþipe câte trei ani, de curând sunt investiþi
pe câte 7 ani.
Calitatea de þarã tributarã excludea situaþia de provincie
integrantãImperiului otoman31 .28 I. Ionaºcu, Relaþiile
internaþionale, p. 284.29 D. Lãzãrescu, op. cit., p. 160.30 Autorul
armean de origine, intrat în serviciul ambasadei suedeze de la
Istambul cadragoman, va sfârºii prin a devenii ambasador al Suediei
în Imperiul otoman. Pentrumai multe detalii vezi Veniamin Ciobanul,
Statutul juridic, p. 213-215.31 ibidem, p. 214.
-
208
Ignatius Maouradgea dovedeºte nu numai o destul de bunã
informaþieasupra stãrii juridice a principatelor, dar ºi înþelege
asemãnarea lor cu aaltor state cu regim de tributari ai otomanilor
ºi care ºi-au menþinut integralindependenþa nefiind provincii ale
imperiului ºi enumerând în calitate detributari – independenþi
alãturi de principate ºi state precum: Veneþia, Raguzasau chiar
imperiul habsburgilor în sec. XVI.32
La fel de interesante sunt ºi aprecierile unui ofiþer
francez,emigrant, generalul Langeron, prezent ca militar în
Serviciul Rusiei înnenumãrate ocazii pe solul românesc în
1790-1991; 1806-1812 ºi 1828-182933 Louis Alexandre-Langeron ºtie
cã Bogdan cel Orb este cel carea închinat Moldova turcilor cu
garantarea privilegiilor ei ºi ºtie cãMoldova e o þarã separatã de
Turcia chiar dacã „puþin câte puþin turciidin protector care erau
doreau sã devinã stãpâni”34 cu toatã rezistenþamoldovenilor, turcii
au reuºit sã îºi impunã sistemul lor, deosebit însãde cel din sudul
Dunãrii, deosebire ce consta în aceea cã ei (turcii –n.n.) „nu au
transformat niciodatã Valahia ºi Moldova în pãrþi integrantede
imperiului lor, lãsând locuitorilor o parte din privilegiile
lor”35.
Aºa cum constata un mare exeget al perioadei „începând cu
J.L.Carra, în majoritatea lor, cãlãtori francezi în Principatele
Române sereferã la lupta pentru independenþã a românilor în evul
mediu subconducerea unor mari voievozi, în acest context, unii din
ei abordând ºiproblema capitulaþiilor încheiate cu Poarta
otomanã”36.
Astfel L.E.M. Alexandre de Launay conte d’Antraigne, cãlãtorprin
Moldova la 1779 admite existenþa capitulaþiilor ºi a unei
supunericondiþionate la turci sub Soliman, supunere condiþionatã de
menþinereaautonomiei ºi a domniei pãmântene37 condiþii încãlcate
prin introducereasistemului fanariot38 .
32 ibidem, p. 214.33 vezi N. Isar, Principatele române, p. 201,
208, 219, 232, 253, 260.34 V. Ciobanu, Statutul juridic p. 159.35
ibidem, p. 159-160.36 N. Isar, Principatele române, p. 220.37
ibidem, p. 221.38 vezi ºi N. Isar Istoria modernã, p. 31-32.
-
209
Contele d’Hauterive e la rândul sãu un admirator al luptei
antiotomanea Moldovei ºi un partizan al existenþei unor înþelegeri
condiþionate întreromâni ºi Poartã39. Contele cunoaºte tradiþia
închinãrii Moldovei: „El(Bogdan Orbul) renunþã la independenþa
absolutã a þãrii sale prin supunereavoluntarã faþã de Turci, pentru
a prevenii o viitoare sclavie40.
D’Hauterive e ºi un scriitor asiduu, el ne aratã cã respinge
formulalui Grigore Ureche care aratã plata primului tribut la 1456
– în vremealui Petru Aron (datã exactã istoric – n.n.41) în
favoarea celei a lui IonNeculce din „O samã de cuvinte” ce dãdea
închinarea în vremea luiBogdan III.
La fel de interesantã e ºi lucrarea contelui de Ferriere –
Sauveboeuf„Memories historique et geographique de voyages, faits en
Turquie, enPerse et en Arabie, depuis 1782 Jusqu en 1789, vol.II,
Paris 179042 .
Contele apreciazã cã „Þara Româneascã nu poate decât sã
preferedin toate punctele de vedere, cârmuirea unui principe
creºtin tiranieiotomanilor, care chinuiesc poporul chiar în timp de
pace în ciudacapitulaþiilor lor”43.
Acest text meritã toatã atenþia pentru cã acum apare pentru
primaoarã în literatura europeanã termenul de capitulaþii44 aplicat
la Principate,concept „calchiat foarte probabil dupã termenul de uz
curent carereglementa relaþiile juridice ºi economice dintre
Imperiul otoman ºinumeroase puteri europene mari sau mici45.
Deci cu anul 1790 începe marea aventurã a tratatelor româneºtiîn
sfera europeanã sub numele de „capitulaþii”46.
Nu putem sã îl omitem din aceastã lungã listã a cãlãtorilor
strãiniinteresaþi de capitulaþii pe Contele de Salaberry personaj
apreciat ca„cel mai însemnat din seria (…) cãlãtorilor din
rãstimpul rãzboiului din anii39 ibidem p. 221.40 D. Lãzãrescu,
op.cit., p. 300.41 vezi I. Ionaºcu, Relaþiile internaþionale, p.
112.42 vezi N. Isar, Principatele Române, p. 202, 226.43 D.
Lãzãrescu, op. cit., p.276 vezi ºi N.Isar, Istoria modernã p.
36-37.44 ibidem p. 276.45 ibidem, p. 277.46 vezi ºi Tahsin Gemil,
Considerations sur les rapports politiques rouman – ottumansau XVII
Siècle în „Revue roumaine d’historie, XV, 1976, 4, p. 657-658.
-
210
1787-1792 prin amploarea relatãrilor despre români”47.Ceea ce
este interesant e cã ºi în acest caz ca ºi la generalul Bauer
ºtim numele persoanei care îi vorbeºte despre capitulaþii ºi
rolul lor înistoria românilor: Ioan Cantacuzino „care trecea
pretutindeni ca un ominstruit” ºi pe al cãrui cap turcii puseserã o
recompensã48.
Acesta apreciazã puterea de rezistenþã a românilor în faþa
marilorputeri din jur ºi considerã momentul de cãdere sub dominaþia
otomanãulterior bãtãliei de la Mohacs49. Ca urmare a acestor
rezistenþe ºi mai alesa luptei duse de Mihai Viteazul, Poarta va
recunoaºte „privilegiile”Principatelor, care se vor pierde dupã
acþiunile lui Dimitrie Cantemir ºiConstantin Brâncoveanu.
„Astfel Valahia ºi Moldova, de la monarhia independentã au
trecutapoi la oligarhia feudalã ºi în sfârºit, au cãzut sub jugul
dur ºi distrugãtoral domnilor strãini, sclavi ei însãºi ai unui
guvernãmânt revoltãtor ºitiranic”50.
O altã relatare, la fel de interesantã apare de aceastã datã la
Londra,e vorba de lucrarea din 1798 a lui William Eton, „A survey
of TukishEmpire”51 care aratã despre statutul juridic al
Principatelor cã „raporturilelor cu puterea suveranã nu se derulau
în virtutea unui act de supunereabsolutã, ci sunt legate de ea
printr-un tratat care le asigurã un minimumde independenþã în ceea
ce priveºte cârmuirea lor lãuntricã, deci sunt oprovincie creºtinã
supusã Porþii otomane”52.
La doar 4 ani dupã aceastã apariþie în lucrarea „Geografia
celorpatru pãrþi ale lumii” (Veneþia, 11 vol., 1802-1808) aratã cã
„Moldovaºi Þara Româneascã sunt provincii creºtine conduse de domni
creºtinitributari”53.
Pasionatul cãlãtor Charles de Ligne, o adevãratã enciclopedie
a
47 N.Isar, Principatele Române, p. 202.48 ibidem, p. 202.49
ibidem, p. 221, vezi ºi N. Iorga Istoria românilor prin cãlãtori,
vol.II, p.269-270.50 N. Isar, Principatele p. 222.51 vezi ºi
N.Isar, Principatele, p. 205.52 D. Lãzãrescu, op. cit., p. 220.53
ibidem, p. 221.
-
211
vechiului regim, veºnic în cãutarea aventurii între curþile de
la Viena,Petersburg, Paris, Berlin, nu putea sã lipseascã din
lucrarea noastrã.Într-o discuþie cu Grigore A. Potemkin din
noiembrie 1788 el îi cere înfavoarea Þãrilor Române „cel puþin
faceþi astfel ca aceste douã þãri sãajungã independente de turci,
la pace. Pune-þi sã fie cârmuite de boieriilor, sub ocrotirea celor
douã împãrãþii, dupã vechile lor drepturirecunoscute de Poartã.
El mi-a rãspuns: Vom vedea!”54 .Consulul englez la Iaºi,
Wilkinson, în perioada 1814-1818, va
reda la înapoierea sa în þarã o parte din concluziile misiunii
sale în „Anaccount of the principalities of Walachia and Moldavia”,
Londra, 1820.Wilkinson cunoaºte istoria capitulaþiilor ºi „crede în
tratatul încheiat cuturcii de Vlad Dracul”55 ca ºi în închinarea
Moldovei lui Bogdan celOrb.
În 1822 Charles Pertusier publicã în „La Valachie, la Moldavie
etl’influence politique des Grecs du Fanal”56 o relatare asupra
supuneriiÞãrilor Române: „Mohamed II supune þara, dar Valahia cu
toatã condiþiade tributarã în care cãdea, pãstra domnii sãi sub
sancþiunea suveranuluiºi dreptul de a se administra fãrã nici un
amestec al Porþii”57 .
Pentru Moldova el pune acest moment al supunerii în timpul
luiBogdan III care a cerut însã respectarea deplinei autonomii, a
libertãþiireligioase a dreptului de alegere a domnilor. „Actul
solemn încheiat arputea fi opus ºi astãzi otomanilor – care,
trebuie spus, întotdeauna þin sãfie observator riguroºi ai
tratatelor – dacã el nu ar fi fost dat flãcãrilor caun act cu titlu
de sclavie, în primele avânturi izbucnite în Moldova odatãcu
succesele trecãtoare ale lui Ioan Sobiescki”58 .
Prima lucrare care a deschis însã anul 1822 din punct de vedere
al
54 Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. X, partea II,
Bucureºti, Editura Academiei,2001, p. 913.55 N.Iorga, Istoria
românilor prin cãlãtori, p. 469.56 vezi N.Isar, Principatele
române, p. 214, 219, 222, 239-240, 249,256.57 N.Isar, Istoria
modernã a Românilor. Imaginea societãþii româneºti în Franþa
(1774-1848), Bucureºti, Editura Universitãþii Bucureºti, 1991, p.
70.58 N. Isar, Principatele Române, p. 223.
-
212
relatãrilor despre principate este cea a lui F.G. Laurencon
„Nouvellesobservation sur la Valachie” Paris. Martor ocular al
evenimentelor anului1821, cu aproape 12 ani de viaþã petrecute în
Principate autorul cunoºteadeja destule în momentul redactãrii
lucrãrii (pe care o începuse în ÞaraRomâneascã)59. Autorul posedã o
bogãþie de informaþii despre istoriaprincipatelor, lupta lor
antiotomanã ºi încheierea capitulaþiilor.
De maximã importanþã este însã reproducerea convorbirii sale
cuun boier muntean (fie Grigore D. Ghica viitorul domnitor
pãmântean,ceea ce e cea mai probabilã ipotezã, fie cu banul
Brâncoveanu) careîntr-un discurs patriotic cere în virtutea
vechilor capitulaþii un guverncare sã ne asigure drepturile
noastre, proprietãþile ºi existenþa noastrã,în orice moment
ameninþate”60 .
O schiþã asupra trecutului istoric al românilor aflãm ºi în
scriereacontelui Lagarde din 1824”61 (personaj remarcabil) membru
alacademiilor din Neapole, Varºovia ºi Cracovia, cavaler a mai
multorordine, cetãþean polonez de onoare prin decret al senatului
RepubliciiCracoviene62 .
Contele Lagarde cunoaºte ºi el date din existenþa zbuciumatã
aÞãrii Româneºti ºi mai ales e familiar cu tradiþia încetãþenitã de
IenãchiþãVãcãrescu a închinãrii þãrii la turci în 1418.
Dupã aceastã datã când începe lungul proces de transformare
aþãrii într-un fief otoman, maxima decãdere fiind atinsã odatã cu
instalareala domnie a grecilor din þarã63 .
O altã lucrare publicatã dupã 1821 ºi conþinând preþioase
informaþiidespre români este cea a grecului Marc Philipp Zallony,
care reia înfond un articol apãrut la 5 mai 1823 în Journal des
Dèbats”64 .
Acesta apreciazã lupta Principatelor împotriva puterii
otomane:
59 ibidem, p. 214, despre acelaºi personaj ºi opiniile sale
despre români alte informaþii lapaginile 220, 223, 240, 249, 257
din lucrarea d-lui N. Isar.60 N. Isar, Istoria modernã, p. 73.61 N.
Isar, Principatele Române, p. 78.62 pentru mai multe informaþii
vezi N. Isar, Principatele Române, paginile 215, 220,223, 243,
260.63 ibidem, p. 223.64 vezi N. Isar, Principatele Române, p.
223.
-
213
„Muntenii ºi Moldovenii au susþinut o luptã inegalã, dar plinã
de fapte eroice,puþin cunoscute de Europa civilizatã….umilind
orgoliul turcilor65 .
„Dupã cucerirea Ungariei românii se înþeleg cu turcii în
modcondiþionat, având privilegii obþinute”66 dupã aceste lupte.
Singurasoluþie pentru refacerea Principatelor era ca „Poarta sã
restabileascãvechile privilegii”67, salutându-se în aceastã
direcþie gestul revenirii ladomniile pãmântene gest „care stârnea
în cele douã provincii vii speranþepentru îndreptarea relelor din
trecut”68 .
Pentru perioada protectoratului rus tot mai unilateral de
dupãAkerman (1826) ºi mai ales dupã Adrianopol extrem de
interesantesunt aprecierile consului general francez, Lagan care
crede cã „singurulmijloc de a salva Principatele ºi a servii
totodatã interesele Europei, estecontrabalansarea protectoratului
Rusiei prin suzeranitatea otomanã”69.
„Poarta trebuie convinsã sã acþioneze în conformitate
cudispoziþiile tratatului de la Adrianopol pentru a determina
evacuareaimediatã a Principatelor”70.
Dacã aceasta se va face „vom putea influenþa câþiva boieri sã
facãun demers pe lângã Poartã dacã n-ar fi ca mãcar recomande
intereselelor ºi sã invoce vechile convenþii, care îi interzic ei
(Porþii – n.n.) dreptulde a înstrãina sau de a ceda Principatele,
deoarece ele s-au supus crezândîn împlinirea a câteva
condiþii”71.
Consulul englez E.M. Blutte (consul al Angliei, la Bucureºti,
din1826)72 nutreºte convingerea cã „Principatele consolidate
prinrecunoaºterea privilegiilor naþionale, ar asigura pacea ºi
liniºtea întregiiEurope”73-74 .
La rândul sãu consulul general francez, marchizul de
Chateaugrion
65 ibidem, p. 223, 224.66 N. Isar, Istoria modernã, p. 82-83.67
ibidem, p. 203-204.68 N.Isar, Principatele Române, p. 224.69
România în relaþiile internaþionale, p. 107.70 ibidem, p. 107.71
ibidem, p. 107.72 vezi D. Berindei, Diplomaþia româneascã modernã,
Bucureºti, Editura Albatros p. 20.73 România în relaþiile
internaþionale, p. 101.74 N. Iorga, Istoria Românilor prin
cãlãtori, p. 651.
-
214
îºi va prezenta conflictele cu domnitorul Þãrii Româneºti ca
aparþinândluptei pentru capitulaþiile economice, care transformau
Principatele înprovincii ale imperiului otoman, lucru pe care
domnitorii nu îl acceptauei invocând capitulaþiile lor, mai vechi
decât cele date de Poartã, puteriloroccidentale ºi prezentate de
diplomatul francez75.
În general reprezentanþii diplomatici occidentali interesaþi de
luptaantirusã au sprijinit miºcarea naþionalã încercând sã-i dea o
bazã legalãinvocând „capitulaþiile” acordate de Poartã ºi încercând
transformarealor într-un paravan al luptei de emancipare
politicã.
Principatele Române trebuiau recunoscute ca entitãþi
distincteastfel încât soarta lor sã nu depindã de oscilaþiile
raporturilor dintre Rusiaºi Turcia. Faptul cã puterea suveranã era
incapabilã sã le asigure protecþiafaþã de o altã mare putere
constituia o încãlcare a „capitulaþiilor” ºi decio justificare a
miºcãrii româneºti de emancipare76.
Aºa cum ilustra ºi N. Iorga o adevãratã avalanºã de autori
sepreocupa de Þãrile Române ºi nu omiteau în scrierile lor
problemacapitulaþiilor: Peysonnel, Regnault, Vaillant etc.77
La loc de frunte stau însã Saint–Marc Girandin78 (om politic
ºiuniversitar francez de marcã, locþiitor al lui Guizot la Sorbona)
ale cãruireferinþe la capitulaþii sunt totuºi mult mai slabe decât
ne-am aºtepta dela un om de o asemenea proeminenþã culturalã.
Totuºi ale sale „Souvenirsde voyages et d’etudes”, (I, Paris, 1852
) cuprind o ilustrativã dezbaterela care a luat parte ºi în care un
boier se întreba retoric „Se spune cã noisuntem vasali ai
Turciei?”79 ceea ce este o poziþie neadevãratã
deoarececapitulaþiile ne asigurã un statut aparte.
Felix Colson strãluceºte însã prin magistralul sãu expozeu
din„De l’etat present et de l’avenir des Principantes de Moldovie
et deValachie” Paris, 1839, din care dedicã un capitol întreg (al
IV-lea„Poziþiei Moldo-Valahilor faþã de Sublima Poartã.
Apropiat al partidei lui Câmpineanu „în jurul cãruia s-a
constituit o
75 ibidem, p. 76.76 ibidem, p. 56.77 vezi N. Iorga, Istoria
românilor prin cãlãtori, p. 556 ºi urm.78 Vezi ºi N. Isar,
Publiciºti francezi ºi cauza românã, Bucureºti, Editura
Academiei,1991.79 N.Isar, Istoria Modernã a Românilor p. 279.
-
215
veritabilã opoziþie naþionalã care invocând „capitulaþiile cu
Poarta” ºiacordurile ruso-turce ce dobândiserã o consacrare
europeanã solicitaautonomia þãrii”80 el dovedeºte o înþelegere
deosebitã a capitulaþiilorbeneficiind ºi de o informaþie vastã
concentratã în grupul Câmpineanudin care fãcea parte.
Astfel el are informaþiile lui Dionisie Fotino, ale fraþilor
Tunusli(deci cele douã variante de scrierilor banului Mihai
Cantacuzino), înplus are ºi informaþii despre privilegiile Moldovei
cele de la 1772 ºi dela Dionisie Fotino ºi Dimitrie Cantemir.
Aprecierile sale sunt demne de a fi analizate: „Ei (românii –
n.n.)sunt singurii creºtini tributari imperiului otoman care au
tratate cu turciiºi drepturile lor sunt scrise în istorie ºi
tratate”81 .
La fel de interesante sunt ºi comparaþiile pe care le face între
celedouã sisteme de tratate vizând principatele: „Tratatele
Moldovei suntmult mai avantajoase ca cele ale Valahiei pentru cã ei
sunt obligaþi doarsã dea un cadou Porþii ºi cred cã e în interesul
lor sã analizeze doartratatele celei de a 2-a sã vorbeascã despre
ele în note ºi sã revendicepentru cele douã þãri drepturile ce le
conþin”82 .
Colson preia informaþia de la Kogãlniceanu privind tratatele
luiMircea cel Bãtrân din 1393, apoi anularea lor pânã la 1460 când
laAdrianopole, Vlad V. semneazã un nou tratat.
„Acest tratat de protecþie83 ce leagã Moldo-Valahia de
Turciaexistã în alianþele inegale nu poartã nici un atestat la
suveranitate, cãcinu e vorba decât de un act onorific ºi de un
tribut, iar stipulaþiile nuafecteazã juridicþia absolutã ºi
independentã a principatelor”84 .
În scopul de a-ºi demonstra aceastã tezã Colson recurge la
largicitate din opera juristului elveþian: Emmerich de Vattel cu
opera sa „Ledroit des gens au principes de la loi à la conduite et
aux affaires des
80 A.Stan, Adunãrile obºteºti ale Principatelor române în lupta
pentru apãrarea autonomieistatale (1831-1848) în Revista arhivelor,
XXXIX, 1977, nr.1, p. 40-47.81 F. Colson „De l’etat present”…p.
269.82 ibidem, p. 268.83 pentru textul exact al tratatului ºi
comentarii vezi ºi C. Giurescu, CapitulaþiileMoldovei, p. 35-39.84
F. Colson, De l’etat, p. 289-273.
-
216
nations et des souverains, Paris, 1835-1838 apreciind cã „Vattel
aratã cão astfel de alianþã nu substituie suveranitatea unui stat
ci doar atingedemnitatea sa”85.
Astfel cã „Turcia nu a putut sã legitimeze uzurpãrile succesive
ºi sãîºi creeze drepturi refuzate de tratate”86.
Tot el apeleazã ºi la un alt autor juridic: Paul Martens în
„Precis duDroit des Gens tome I cap. 1 p. 78 care analizând
tratatele de la Kuciuk-Kainargi, convenþia explicativã de la Ainali
Kavak din 1779 hatiºeriful din1783 ºi tratatele de la Iaºi ºi
Bucureºti concluzionând cã þãrile românebeneficiazã de o
personalitate juridicã.
Prin garanþie o putere se angajeazã sã facã o þarã sã se bucure
deanumite drepturi sau sã o fereascã de o injustiþie87 .
Ca urmare „Turcia nu poate sã cedeze nimic Rusiei cãci nu
aredreptul”88 .
Concluzii: „Turcia e (ea însãºi) interesatã sã recunoascã
suvera-nitatea Moldo-Valahilor deja consacratã prin tratate,
suveranitate care leaparþine de drept ºi de fapt”89.
Iar în ceea ce priveºte marea problemã ºi marea luptã din
acelmoment a principatelor: respingerea aplicãrii capitulaþiilor
europene datede Turcia la teritoriul nostru concluzia ea clarã:
„Dreptul ginþilor ºi istoriarãspunde cã beratele ºi capitulaþiile
(date puterilor europene) nu suntobligatorii pentru
principate”90.
Acelaºi Felix Colson, implicat atât de adânc în miºcarea
luiCâmpineanu încât îl însoþise ºi în turneul sãu european
redactase anterioro lucrare nu mai puþin interesantã din care va
relua ideile principale înlucrarea deja analizatã ºi o serie din
opiniile exprimate în „Precis des droitsdes moldoves et des
valaques fondee, sur le droit des gens et sur lestraites Paris,
1839 (publicatã anonim). Interesante sunt în primul rând
85 ibidem, p. 270-274.86 ibidem, p. 273.87 ibidem, p. 274.88
ibidem, p. 274.89 ibidem, p. 277.90 ibidem, p. 277-278.
-
217
propunerile privind crearea unui protectorat colectiv al marilor
puteri asuprastatelor aflate sub suzeranitatea otomanã în S-E
Europei91 .
Pentru el relaþiile dintre Principate ºi Poartã sunt determinate
decapitulaþii92, adicã de tratate de protecþie ce nu afecteazã
suveranitatea.Dar în urma situaþiei actuale, când Poarta nu le mai
poate asigura protecþia– lucru pentru care i se plãtea tributul ºi
i se recunoºtea supremaþia –aceste legãturi puteau fi considerate
ca rupte, Moldo-Valahia fiind înpracticã ºi de drept þãri
independente93.
Tocmai actele prin care Turcia permisese protecþia Rusiei
sãintervinã rupseserã instantaneu ºi legãtura de secole a
Principatelor cuPoarta.
Aceste capitulaþii, tratate strãvechi, erau legalizate prin
tratateîntre Turcia ºi Rusia, prima avea dreptul la tribut ºi la
supremaþie doardacã îºi exercita dreptul de protecþie, iar Rusia
trebuia sã se limiteze lasupravegherea respectãrii privilegiilor ºi
suveranitãþii naþiunii moldo-valahie94 .
Orice încercare de protecþie unilateralã din partea Rusiei
esteilegalã, doar Turcia având acest drept95 .
La rândul sãu J.A. Vaillant96 tipãrea în 1842, la Paris o
interesantãbroºurã: „Episoade de la question d’orient, Russie,
Valachie, Moldove”în care aprecia cã „Valahia ºi Moldova în
termenii capitulaþiilor lor cuPoarta, capitulaþii pe care ea însãºi
le-a recunoscut au o existenþã politicãcare le este proprie; ele
sunt suverane ºi au dreptul ginþilor în întregime;de aici, orice
intervenþie în favoarea lor este legitimã, necesarã, chiar”97 .
Acelaºi personaj, doi ani mai târziu în lucrarea, „La
Romanie”publicatã tot la Paris, relata cã: „Moldovenii ºi Valahii
nu au de plãtit
91 erau idei pe care Colson le-a susþinut ºi în Coup d’oeil
rapide sur l’etat des populationschretiennes de la Turquie
d’Europe, Paris, 1839 p. 10-18.92 F.Colson, Precis des droits p.
7-12.93 ibidem, p. 19-23.94 ibidem, p. 23-26.95 ibidem, p. 26.96
vezi N.Isar, ªcoala naþionalã de la Sf. Sava, Bucureºti, Editura
Universitãþii Bucureºti,1993, p. 60-84.97 N. Isar, Istoria modernã
a românilor, p. 88.
-
218
decât un mic tribut cãtre Poartã” (vol. I) continuând (în vol.
II) cuaprecierea cã „Poarta trebuie sã redea dreptul de autonomie
care printoate tratatele ºi hatiºerifurile sale le-a recunoscut
totdeauna Moldo-valahilor”98 .
În sprijinul acestor idei el aduce argumentul atât al
actelorinternaþionale la care Poarta era parte semnatarã cât ºi al
actelor emisechiar de aceasta precum hatiºeriful din 1834 al cãrui
articol 4 prevedeacã „Aceste Principate au toate drepturile unui
principat independent”99 .
H.Desprez, un alt personaj de marcã al curentului european,
pro-român ce se fãcea simþit cu tot mai multã putere la aceastã
datã, publicãºi el un vast articol în „Revue des Deux Mondes”, 1848
intitulat „LaMoldo-Valachie et le mouvement roumain”.
Desprez aratã cã „moldovenii ºi valahii recunosc
suzeranitateasultanului. Fãrã îndoialã, capitulaþiile care sunt
încã ºi astãzi adevãratelebaze ale dreptului public al
principatelor le garanteazã un guvern liberºi naþional chiar ºi în
aceste condiþii de vasalitate”100.
Totuºi aceastã situaþie a fost grav afectatã odatã cu
intervenþia totmai deschisã a Rusiei ºi cu instituirea unui
protectorat deschis ºi clardupã 1829; „astfel în realitate
Moldo-Valahia care pãrea sã îºi regãseascãdrumul ca o þarã
distinctã, pierde aceastã suveranitate parþialã (prinRegulamentele
Organice) pe care dreptul ginþilor o lasã popoarelor vasaleºi pe
care Poarta otomanã o recunoscuse prin vechile capitulaþii”101.
Toate aceste opinii rãspândite cu insistenþã în opinia publicã
francezã,mai ales, dar ºi în cea englezã îºi vor face pânã la urmã
simþite efectele,încât chiar ºi diplomaþia oficialã va ajunge în
momente tensionate ca celede la 1848/49 sã vadã în capitulaþii
elemente de bazã ale relaþiilor otomano-române, dar ºi elemente
constituite ale statutului celor douã provincii.
Astfel un „studiu privind cauzele ºi desfãºurarea revoluþiei de
la1848”, al diplomaþiei franceze prezintã aproape perfect
condiþiiledesfãºurãrii revoluþiei ºi rolul capitulaþiilor în
acþiunea revoluþionarã.
98 ibidem, p. 385.99 ibidem, p. 387.100 ibidem, p. 167.101
ibidem, p. 180.
-
219
„Regulamentele Organice forþau pe români sã recunoascã alãturide
dreptul de autonomie ºi chiar mai presus de acest drept
autoritateaputerii aºa zise protectoare”102.
În aceste condiþii revoluþia apãrea nu numai ca necesarã, dar
ºilegalã reconstituind un drept vechi ºi încãlcat de o ilegalitate
recentã.
Revoluþia e deci perfect justificabilã „în fond nimic nu se
schimbase,naþiunea nu fãcuse decât sã îºi modifice administrarea
internã în virtuteaautonomiei pe care i-o recunosc capitulaþiile cu
Poarta”103. În aceste condiþiiorice acþiune din partea puterii
protectoare sau a celei suzerane sunt ilegale:„Acest fapt al
intrãrii unui corp de trupe otomane pe teritoriul român,
fãrãdeclaraþie prealabilã, constituia o încãlcare flagrantã a
drepturilorPrincipatelor, garantate de vechile lor capitulaþii cu
Poarta”104.
Conºtienþi de aceastã poziþie a lor, extrem de precarã, din
punctde vedere legal, chiar Suleiman Paºa a rãspuns la 19/31 iulie
cã: „estede notorietate publicã faptul cã Valahia parte integrantã
a Imperiuluiotoman, n-a încetat niciodatã sã se bucure de numeroase
privilegii ºiinstituþii avantajoase”105.
Concluziile pe care acest raport le propunea diplomaþiei
francezeasupra evenimentelor de 1848 ne sunt extrem de avantajoase:
„revoluþiaformulând aceste principii n-a creat nimic, ea n-a fãcut
decât sãaminteascã drepturile istorice ale Principatelor”106.
La 1848 / 49 toatã agitaþia desfãºuratã de decenii în
jurulcapitulaþiilor, convinsese pânã ºi Poarta otomanã de
realitatea completã arelatãrilor românilor. S-a mers pânã acolo
încât: „unul din ultimii vak’a-nuvis (istoriograf oficial al
imperiului otoman) Ahmed Cevdet Paºa (1822-1895) care îl însoþise
pe Fuad paºa în misiunea sa de la Bucureºti în anulrevoluþiei –
1848 – într-un memoriu cu privire la Þara Româneascã ºiMoldova, în
care înfãþiºeazã istoria ºi starea de drept a celor douã
þãriromâne, acceptã în întregime concluziile memoriului
„Tractatele”
102 Documente strãine despre români, Bucureºti, DGAS, 1979, p.
195.103 ibidem, p. 200.104 ibidem, p. 201.105 ibidem, p. 202.106
ibidem, p. 210.
-
220
prezentate de delegaþia boierilor munteni ºi moldoveni la Kuciuc
– Kainargicuprinzând ºi „legãmântul” între Baiazid Ylderim ºi
Mircea cel Bãtrân, aredeci informaþii din sursã româneascã”107.
Adicã, în chiar inima imperiului otoman, realitatea
capitulaþiilor eraacceptatã de cãtre chiar primii care ar fi
putut-o contesta: istoricii oficiali.
Deºi ei cunosc modul de alcãtuire specific oriental al
„tratatelor”orientale ei acceptã formula occidentalã, nu dintr-o
eroare ºi nu atât prininfluenþã. Nimeni nu poate fi influenþat fãrã
argumente spre a accepta opoziþie defavorabilã þãrii sale. Dar
Ahmed Paºa înþelege cã toateinformaþiile sunt corecte ºi conform
mentalitãþii româneºti ºi occidentaleaceste prevederi date de
Poartã sunt cele din „ahidnamelele” iniþiale.
Sunt niºte tratate ºi sunt date prin comun acord, prin
consimþãmântºi negociere reciprocã, deci precum tratatele, precum
se ºi pãstrase întradiþia occidentalã.
Nu e de mirare cã în momentul în care „Rãzboiul Crimeii
atragedeodatã atenþia tuturor asupra Principatelor”108 din partea
opiniei publiceeuropene reapar manifestãri de simpatie ºi aderenþã
la cauza românã ºiimplicit la problema capitulaþiilor – a
tratatelor cu Poarta.
Astfel un celebru avocat francez: Thibault Lefebvre (avocat
laCurtea de casaþie, membru în consiliul de stat, membru al
Academieide la Blois, al societãþii culturale din Berri ºi al
societãþii de economiepoliticã din Paris)109 .
Scopul sãu: „lãmurirea situaþiei de drept a Þãrii Româneºti
ºiprin aceasta a celor douã principate”110 (Titlul lucrãrii apãrute
la Paris:Etudes diplomatiques et economiques sur la Valachie).
Thibault considerã cã: „tratatele cu turcii…nu fac decât sã
codificebazele de drept ale relaþiilor cu Poarta ºi nu e o cedare
de suveranitate cidoar o cedare de prestigiu, prin mãrturisirea de
slãbiciune, o acceptarede protecþie”111 .
107 Aurel Decei, Relaþii româno-orientale, Bucureºti, Editura
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,1978, p. 127.108 N. Iorga, Istoria
românilor prin cãlãtori, p. 556.109 ibidem, p. 574-575.110 ibidem,
p. 575.111 ibidem, p. 576.
-
221
Ca urmare poporul român îi apare „ca investit cu
plenitudineasuveranitãþii”112 .
Analizând tratatele vechi ale celor douã principate cu Poarta el
lejudecã astfel: „nu sunt nici acte de încorporare, nici tratate de
supunere.Poziþia sa (a Þãrii Româneºti – n.n.) este absolut aceeaºi
care fusese înevul mediu similara cu ceea ce a fost pânã la finele
secolului trecutpoziþia regatului Napole faþã de statutul papal”113
.
Cum nimeni nu a încercat sã arate statul napolitan ca lipsit
desuveranitate sau încorporat Statului Papal la fel nimeni nu poate
pretindeaceste lucruri despre Principate.
Astfel de lucrãri apãrute alãturi de lucrãri româneºti în
perioadarãzboiului Crimeii deschideau o nouã opticã diplomaticã ºi
juridicã:oameni ca V. Boierescu ce redacta lucrarea capitalã „La
Roumanie apresle traite de Paris” sau Grigore Gãnescu („Diplomatie
et nationalite”)sau contesa Sturdza (cu „Regime actual des
Principates Danubiennes”)arãtau începutul unei noi epoci dupã 1856
ºi pregãteau drumul pentrurealizarea unirii, drum pe care se
regãsea încã o datã problemacapitulaþiilor.
Însãºi noul domnitor al Moldovei (de dupã 1849) Grigore Al.Ghica
s-a integrat activ în lupta de popularizare a capitulaþiilor în
mediilediplomatice.
În corespondenþa sa cu beiul de Samos – prinþul
AlexandruCallimachi (personaj din familia fanariotã cu acelaºi
nume, rãmas cafuncþionar diplomatic în cadrul imperiului ºi dupã
1821, ajuns ambasadorla Londra ºi Paris, bei de Samos (1849-1853),
una din figurile ilustreale politicii franceze ºi turce a murit la
Paris într-un uriaº palat constituitde el)114 domnitorul aprecia115
cã va încerca a se baza pe Austria sprea susþine autonomia ºi
drepturile þãrii prevãzute în tratatele cu Poarta ºiîn acelaºi timp
se interesa de adresa generalului Aupick spre ai putea
112 ibidem, p. 576.113 ibidem, p. 576.114 pentru alte detalii
vezi N. Djuvara, Intre orient ºi occident, Bucureºti,
EdituraHumanitas, 1996.115 pentru corespondenþã vezi Arhivele
Naþionale, Bucureºti, fond 1228, dosarele 27/1851, 29/1851,
30/1851, 44/1853.
-
222
solicita o impulsionare a retragerii trupelor ruso-turceºti ce
ocupau principatulîn virtutea convenþiei de la Balta Liman, violând
capitulaþiile116 .
Tot în jurul domnului va veni din ianuarie 1855 un alt
sprijinitor alpopularizãrii problemei capitulaþiilor”. Edouard
Grenier117 care în carteasa „În Moldova” va aprecia principatul „ca
liber în seama tratatelor aCapitulaþiilor sale cu Poarta”118-119.
Inclusiv un personaj, care altã datãnu ar fi putut fi omis din
analiza unei astfel de probleme, K.Marx considerainteresant a
analiza problema capitulaþiilor din 1393; 1460 ºi 1511 apreciindîn
19 iulie 1854 în New York Daily Tribune: „Din aceste capitulaþii,
carecontinuã sã fie ºi azi în vigoare, întrucât n-au fost anulate
prin nici un fel detratat ulterior, reiese cã Principatele Dunãrene
sunt douã state suverane,sub suzeranitatea Porþii cãreia îi plãtesc
tribut, însã cu condiþia ca Poartasã le apere de toþi duºmanii din
afarã, oricare ar fi ei, ºi totodatã sã nu seamestece sub nici o
formã în treburile lor interne120 .
Dacã un personaj destul de obscur precum Karl Marx era atât
debine informat asupra capitulaþiilor putem realiza impactul
deosebit pecare l-a avut efortul clasei politice româneºti de a
câºtiga interesuleuropean pentru aceasta problemã.
În momentul izbucnirii rãzboiului Crimeii, alãturi de alþi
mariprieteni ai românilor din presa occidentalã, reia pana ºi mai
vechiul nostrucunoscut Saint Marc Girardin. Acesta îºi începe
ofensiva în favoarearomânilor prin articolul „Poziþia viitoare a
Principatelor de la Dunãre”din mai 1854 în care reia discuþia
despre drepturile principatelor cuprinseîn capitulaþii:” ele au o
esistenþã aparte ºi un guvernãmânt deosebit; eleau legiuirile ºi
aºezãmintele lor…Hospodarii Moldovei ºi ai Valahieiascultã de
sultan ca de suzeranul lor… ei sunt o naþionalitate distinctã
ºirecunoscutã de cãtre puterile europene.”121
116 vezi, Anton Caragea Grigore Alexandru Ghica, domnul Unirii
(1849-1856), Bucureºti,Editura Universitãþii Populare, p. 20-23.117
pentru mai multe detalii vezi A. Caragea, Grigore Alexandru.
Ghica…, p. 32-33 sauVladimir Ghica, O carte care ne priveºte ºi un
om care se intereseazã, Bucureºti, 1909.118 Vl. Ghica, O carte, p.
26-28.119 N. Bãlcescu, Opere, vol.I, ed. ºi studiu critic, G. Zane
ºi E. Zane, p. 182.120 I. Ionascu, Relaþiile internaþionale, p.
330.121 Nicolae Isar, Istoria Modernã a românilor. Edificarea
statului naþional (1848-1866),Bucureºti, Editura Universitãþii,
2002, p. 111.
-
223
În noiembrie 1854, S.M.Girardin recidiva în articolul
”PrincipateleDanubiene” notând „ce neliniºteºte spiritele în
Valahia ºi în Moldovaeste cã …rãzbelul au nimicit toate tratatele
fãcute de Rusia; ...Moldo-Românii se tem cã nimicirea acestor
tratate sã nu fie vãtãmãtoareneatârnãrii lor …esistenþa lor
naþionalã nu dateazã numai din tratateleîncheiate între Rusia ºi
Poartã de 80 de ani. Ea este mult mai veche ºimai legitimã, ea se
întemeiazã pe credinþa tratatelor încheiate de însuºiMoldova ºi
Valahia în suta a 14-a ºi a 15-a cu Poarta Otomanã. Poartaotomanã
nu are asupra Principatelor decât un drept de supremaþia
ºivoievozii nu sunt îndatoriþi decât sã plãteascã un tribut
sultanului. Iatãfundamentele esistenþei neatârnãrii Principatelor.
Tratatele acestea... nuau fost oborâte prin nici-un tratat
posterior; ele nu sunt ºi nici nu pot fioborâte prin rezbelul de
faþã. Dacã tratatele ruseºti au pierit în rãzbelulde acum, acesta
–i dritul rãzbelului; dar tratatele lui Baiazid ºi MahomedII nu
sunt nicidecum de pricinã în desbaterea actualã...
tratatelemunteneºti ºi moldoveneºti stau în picioare”122 .
Acest articol este fãrã îndoialã unul din cele mai clare
articolepro-româneºti ce ilustreazã legãtura între vechile tratate
ºi noul climatpolitic ºi diplomatic din sud-estul european dupã
rãzboaiele Crimeii.Prãbuºirea preponderenþei ruseºti în zonã lãsa
pentru prima oarã dupã1774 sã se manifeste în mod liber legãturile
stabilite din vechime întrePrincipate ºi Poartã. Capitulaþiile îºi
recãpãtau întreaga lor valoare pentrustabilirea situaþiei Þãrilor
Române în perioada post-conflict.
În perioada Congresului de la Viena, Girardin reia discuþia
despredrepturile românilor bazate pe istorie în „Articol privind
PrincipateleRomâne, prilejuit de deschiderea Conferinþei de la
Viena”: sperãm cãCongresul de la Viena, când o fii sã ieie o
hotãrâre asupra soarteiPrinþipatelor nu va trece cu vederea dreapta
cerere a moldo-valahilor înceea ce priveºte naþionalitatea
consfiinþitã prin vechi tractaturi… cândele s-au vãzut silite a se
închina armelor sultanilor, chiar atunci au fãcutpe învingãtori ca
sã recunoascã naþionalitatea lor, primind suzeranitateaiar nu
giugul acestora….Neatârnarea ºi autonomia neamului moldo-
122 N.Isar, Istoria Modernã a Românilor, p. 118.
-
224
valaheste deci un drept vechiu ºi legiuit… ºi negreºit cã va fi
luat în seamãde Congresul Vienei.
Patrioþii din Moldo-Valahia aveau toatã dreptatea de a se
rezemape acele tractaturi când, anul trecut, cerea arme Turciei ºi
Europei..casã mute teatrul rãzboiului chiar în sânul
Basarabiei”123. Astfel SaintMarc Girardin se aratã favorabil
tuturor marilor revendicãri româneºti:participarea armatei
naþionale la campania anti-rusã, desfiinþareaprotectoratului rus,
recunoaºterea autonomiei româneºti, chiar dreptulla Basarabia ºi
transformarea lor în „Þãrile de Jos” ale Europei. În acestecondiþii
putem înþelege de ce Vasile Alecsandri îl numea drept primuldintre
„nobili campioni ai dreptului ºi naþionalitãþii noastre”124 .
Memoriile ºi protestele trimise în aceastã perioadã vor face
ca,fãrã a avea un succes deplin, tratatul de la Paris din martie
1856 sãprevadã pentru Principate la art. 22 cã: „Þãrile Romane ºi
Moldova sevor bucura ºi pe viitor sub suzeranitatea Înaltei Porþi
ºi sub chezãºiaputerilor tocmitoare de drepturile ºi scutelile ce
le au”125 .
Fãrã sã fie o victorie completã, acceptarea capitulaþiilor
într-untratat general european ºi punerea respectãrii lor sub
analiza ºi chezãºiaîntregii Europei le dãdeau acestora o sancþiune
clarã ce deschidea drumulspre realizarea unirii, apoi aducerea
prinþului strãin ºi în final realizareaindependenþei. Din acest
moment a încãlca prevederile actelor redactatede boierii români la
1772, completate la 1818-19 ºi refãcute în perioadade pânã la 1848
înseamnã a încãlca deciziile Europei, lucru pe care nicio putere nu
ºi-l putea permite cu uºurinþã.
123 ibidem, p. 122-123.124 C.Bodea, op. cit., vol. III, p.
687.125 N. Bãlcescu, Opere, vol. I, ed. ºi studiu critic, G. Zane
ºi E. Zane, p. 182.
/ColorImageDict > /JPEG2000ColorACSImageDict >
/JPEG2000ColorImageDict > /AntiAliasGrayImages false
/DownsampleGrayImages true /GrayImageDownsampleType /Bicubic
/GrayImageResolution 300 /GrayImageDepth -1
/GrayImageDownsampleThreshold 1.50000 /EncodeGrayImages true
/GrayImageFilter /DCTEncode /AutoFilterGrayImages true
/GrayImageAutoFilterStrategy /JPEG /GrayACSImageDict >
/GrayImageDict > /JPEG2000GrayACSImageDict >
/JPEG2000GrayImageDict > /AntiAliasMonoImages false
/DownsampleMonoImages true /MonoImageDownsampleType /Bicubic
/MonoImageResolution 1200 /MonoImageDepth -1
/MonoImageDownsampleThreshold 1.50000 /EncodeMonoImages true
/MonoImageFilter /CCITTFaxEncode /MonoImageDict >
/AllowPSXObjects false /PDFX1aCheck false /PDFX3Check false
/PDFXCompliantPDFOnly false /PDFXNoTrimBoxError true
/PDFXTrimBoxToMediaBoxOffset [ 0.00000 0.00000 0.00000 0.00000 ]
/PDFXSetBleedBoxToMediaBox true /PDFXBleedBoxToTrimBoxOffset [
0.00000 0.00000 0.00000 0.00000 ] /PDFXOutputIntentProfile ()
/PDFXOutputCondition () /PDFXRegistryName (http://www.color.org)
/PDFXTrapped /Unknown
/Description >>> setdistillerparams>
setpagedevice
