Date post: | 16-Jan-2016 |
Category: |
Documents |
Upload: | kimberly-lopez |
View: | 264 times |
Download: | 3 times |
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
CAPITOLUL IV
Relieful
4.1. Morfografia şi morfometria
4.1.1. Morfografie
Trăsătura esenţiala a reliefului de pe teritoriul comunei Vatra Moldoviţei o
constituie paralelismul culmilor principale care au o orientare nord-vest--sud-est, şi
culmile secundare care se desprind din culmile principale fiind perpendiculare pe acestea cu
orientare vest-est şi est-vest. Orientarea generala a culmilor (nord-vest-sud-est) este
concordantă cu cea a structurilor geologice, remarcându-se şi caracterul longitudinal al
reţelei hidrografice principale reprezentate prin Valea Moldoviţei. Dar văile secundare au
caracter predominant transversal, totuşi prezintă sectoare longitudinale, cursurile
superioare ale pâraielor Boul Mare şi Boul Mic.
O altă caracteristică a reliefului este dată de prezenta interfluviilor a căror
orientare generala este sud-vest-nord-est, desprinse din culmile principale ale Obcinei
Feredeului şi Obcinei Mari, dau aspect de adevărate contraforturi ce descresc altitudinal
spre Valea Moldoviţei şi sunt întretăiate transversal de afluenţii acesteia.
4.1.2. Morfometria
4.1.2.1. Hipsometria
Din punct de vedere altitudinal relieful depăşeşte altitudinea de 1350m în culmea
principală a Obcinei Feredeului, valoarea maximă altitudinală înregistrându-se în Vf.
lorascu - 1379m, altitudinea minimă este la confluenţa râului Moldoviţa cu pârâul
Dragoşa, înregistrându-se altitudinea de 591m, media altitudinală a teritoriului luat în
studiu este de 985 m.
Pentru teritoriul comunei Vatra Moldoviţei înregistrăm o energie a reliefului de
788 m. Circa 90% din zona studiată este cuprinsă între izohipsele de 700 şi 1000 m.
27
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Tab.1 Repartiţia suprafeţelor cu valori diferite ale densităţii fragmentării medii
Densitatea
(Km/Km2)
0.1 -0.5 0.6-1. 1.01-1.5 1.51 -2 2.01 -2.5 2.51 - 3 >3
Suprafata (%) 10.65 10.65 9.46 17.75 20.71 17.75 13.03
Valorile cele mai ridicate ale densităţii fragmentării reliefului sunt întâlnite pe
versantul nord-estic al culmii principale a Obcinei Feredeului, versant brăzdat de
numeroase văi de ordin I, pe un substrat de şisturi negre, roci mai puţin rezistente la
eroziune sau acestea areale cu mare densitate a fragmentării se mai suprapun şi pe
zonele de convergenţă hidrologica. (Tab 1, Harta densităţii fragmentarii reliefului)
Zonele cu cele mai mici valori ale densităţii fragmentarii reliefului, corespund
culmilor interfluviale, culmilor masive, precum şi unor versanţi alcătuiţi din gresia de
Prisaca şi Kliwa, formaţiuni dure.
Tab.2 Repartiţia valorilor adâncimii fragmentării reliefului
Adancimea
fragmentarii
(m)
50-100 101-150 151 -200 201 –
250
251 - 300 >301
Suprafata (%) 6.5 13.65 25.45 17.15 13.65 13.65
Cele mai mari valori ale adâncimii fragmentării reliefului sunt de 420 m, iar cele mai
mici valori sunt de 60 m, media adâncimii fragmentării reliefului pentru zona studiată este
de 230 – 240 m. Cele mai mari valori ale adâncimii fragmentării reliefului se regăsesc în
cuprinsul culmilor iar cele mai mici apar în albia majora a Văii Moldoviţei. (Harta adâncimii
fragmentării reliefului).
Acest element morfometric este influenţat direct proporţional de alcătuirea
geologică. Astfel pe formaţiunile gresiei de Prisaca, masivă şi rezistentă la eroziune, sunt
valori mici ale adâncimii fragmentării reliefului care nu se leagă de vârsta reliefului.
(Dealurile Lucina, Fundoaia, Cremeneşti şi Soci).
28
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Prezenţa unei reţele hidrografice tributare râului Moldoviţa, a facilitat o puternică
fragmentare a culmilor care a avut ca urmare o mare fragmentare a reliefului atât în
adâncime cât şi în suprafaţă.
4.1.2.2. Geodeclivitatea
Extinderea cea mai mare o au suprafeţele cu înclinări mai mari de 20°, acestea
sunt caracteristice în general versanţilor, abrupturilor de eroziune şi frunţilor de terasa.
( Harta geodeclivităţii).
Pantele de 3° - 5° şi mai rar 5° - 10 ° sunt caracteristice în special glacisurilor
coluviale care se desfăşoară la baza versanţilor şi pe podurile unor terase parazitate de
glacisuri. De asemenea, astfel de pante mici se întâlnesc în cuprinsul albiilor minore
creionate în aluviuni mai ales, dar şi pe podurile interfluviilor - suprafeţe de denudaţie.
înclinări de 1 ° - 3° se întâlnesc în albia majora a râului Moldoviţa şi pe cursurile inferioare
ale pâraielor Boul şi Ciumîrna.
Asocierea în spaţiu a suprafeţelor de relief cu înclinări variate aduc o nota aparte în
arhitectura teritoriului studiat. Trăsăturile morfometrice studiate au scos în evidenţă unele
aspecte ale interacţiunii factorilor interni şi externi în diferite etape de evoluţie a reliefului
comunei Vatra Moldoviţei.
4.1.2.3. Ierarhizarea reţelei hidrografice
Dintre modelele de ierarhizare a reţelei hidrografice se considera că sistemul
Strahler-Horton (1952) oferă o baza logica a studiului geomorfologic comparativ al văilor în
raport cu diverşi factori ce determina evoluţia lor. Aplicarea modelului s-a făcut pe baza
reprezentării întregii reţele de vai după hărţile topografice la scări similare 1: 25000.
În determinarea şi trasarea reţelei de văi de ordinul I, a fost folosită metoda
"inflexiunilor curbelor de nivel introdusă de A. Strahler. Am făcut ordonarea reţelei
hidrografice, considerând că segmentele cuprinse Intre izvor şi prima confluentă sunt de
ordin I. Unirea a două segmente de ordin I va forma un segment de ordinul II; două
29
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
segmente de ordinul lI prin confluenţă vor forma un segment de ordinul III etc. ; primirea
de segmente de ordin inferior nu modifica ordinul format.
Ca rezultat al ierarhizării se constată firesc o scădere a numărului bazinelor
hidrografice pe măsura creşterii ordinului de mărime. (Tab. 3).
Tab.3 Numărul de bazine hidrografice de diferite ordine
Ordinul
bazinului
I II III IV V VII
Nr. Bazinelor 392 66 17 6 2 1
Cele 6 bazine de ordin IV sunt: Boul Mare, Boul Mic, Ursulova, Ovazu, Vasile,
Valcan; iar cele de ordin V sunt Boul şi Ciumîrna. Bazinul Moldoviţei este de ordin VII
care este şi ordinul final.
Trebuie făcută remarca, că determinarea în teritoriul studiat al ordinului bazinului
cât şi a fiecărui râu în parte depinde de scara hărţii folosite.
Structura actuală a sistemului de văi ne arată neta dominare a ramificaţiilor de tip
dendritic ceea ce ne indică influenţa relativ redusă a structurii geologice şi litologiei în
structurarea generală a sistemului de văi afluente Moldoviţei, de ordin V. De asemenea s-a
realizat şi magnitudinea ca expresie a cumulării ordinului de mărime ( 4.3.1.1 ,Tab 4).
4.2. Tipuri genetice de relief
4.2.1. ReliefuI în raport cu geologia
4.2.1.1. Relieful litologic
Acest tip de relief se dezvoltă în special din complexul morfolitologic al gresiei de
Prisaca şi al gresiei de Kliwa, precum şi unele inversiuni de relief ce apar pe teritoriul
comunei Vatra Moldoviţei şj care au ca factori principali de iniţiere şi dezvoltare litologia.
30
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Relieful grefat pe subunitatea gresiei de Prisaca, care prin rezistenţa la eroziune se
impune cu autoritate, apare sub forma unor culmi rotunjite şi măguri cu înălţimi între 1200
şi 1300 m aliniate pe direcţia nord-vest-sud-est în partea vestică a comunei Vatra
Moldoviţei. Dintre aceste înălţimi menţionăm: Feredeul 1360m, lonu 1274m, Pauşa
1374m, Paltinul 1117m, Senator 1210m, Măgura Deii 1202m.
Relieful grefat pe subunitatea gresiei de Kliwa care prin duritatea ei se impune în
peisaj (Obcina Moldoviţa este grefata pe gresia de Kliwa) ca o culme anticlinală ce
domină cu 200 m ulucul depresionar de la est, vine în contact anormal cu umplutura
sinclinalului în lungul unei falii direcţionale. Apar astfel culmi de 900 – 1100 m, aliniate pe
direcţia nord-vest--sud-est, în partea central estică a comunei Vatra Moldoviţei. Dintre
aceste înălţimi menţionam: Vf. Dragoşa 943m, Vf. Lupoaia 1165m, Vf. Plaiul Rotunda
998m, Vf. Mănăstirii 1004m, Vf. La Ţoante 1004m. Dat fiind faptul că în această zonă
reliefului a cunoscut o intensă fragmentare tectonică iar structura geologică actuală este
deosebit de complicată, este greu să separăm un relief în a cărui dezvoltare factorul
predominant să fi fost numai de natură litologică.
O serie de sinclinale care au în componenţă litologia flişului marno-grezos al
formaţiunii de Vinetişu sunt predispuse „inversiunilor de relief”. Pe aceste sinclinale
suspendate au luat naştere o serie de înălţimi ca Dealul Runcul Boului – 943 m, ce
domină zonele înconjurătoare, cutate în micro-anticlinale şi care au ca substrat litologic
gresia de Fusaru, mai puţin rezistenta la eroziune. O alta inversiune de relief determinată de
litologie întâlnim în cuprinsul „Ulucului depresionar Ciumîrna - Secrieş". Aceasta zonă
corespunde unui sinclinal suspendat, care are în ax Oligocenul în facies de Kliwa, fiind
afectat de eroziunea regresivă a văilor transversale în care datorită durităţii a păstrat
„martori de inversiune " - Orata Mare, Subcalu care complicând morfologia acestui
sinclinal.
Relieful dezvoltat pe subunitatea gresia de Fusaru este mai domol deoarece
gresia este friabilă, ea se suprapune zonei colinare din vestul comunei şi dă un relief de
platou, în care pâraiele afluente ale Moldoviţei s-au adâncit foarte mult (200 - 300m)
dând naştere unor interfluvii bine conturate. Din aceste interfluvii care par a fi
perpendiculare pe cresta de gresia Tarcău - Prisaca amintim: Dealul Negureştilor 872 m,
Dealul Vasile 937 m, Dealul Lucina 921 m.
31
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Relieful dezvoltat pe conglomerate la sud de pârâul Boului (din Obcina Feredeului) şi
microconglomerate (din Obcina Mare) se impun în peisaj prin masive înălţate datorită
rezistenţei la eroziune şi denudaţie. Ele oferă în acelaşi timp exemple clasice de
inversiuni de relief.
Relieful dezvoltat pe marne şi argile constituie categoria morfolitologică care se
caracterizează prin forme de relief joase şi şterse. Apar mai ales pe versantul vestic al
Obcinei Moldoviţa, la contactul cu Valea Moldoviţei în zona de confluenţă a pâraielor Boul
şi Ciumîrna cu Moldoviţa, unde Valea Moldoviţei are cea mai largă deschidere. Aici Valea
prezintă profile transversale largi cu versanţi slab înclinaţi, pofilele versanţilor şi
microrelieful creat fiind specific acestui loc. Pe formaţiunile argiloase predomină
deplasările în masă şi eroziunea liniara. Astfel de procese sunt în cuprinsul versantului
vestic al dealurilor: Mănăstirii, Bodnarescu, Lupoaia şi Palamania, formându-se ravene,
rigole accentuate prin despăduriri şi păşunat intens.
4.2.1.2. Relieful tectono - structural
Este unul din tipurile de relief predominante al teritoriului comunei Vatra Moldoviţei.
Structura explică multimea culmilor înguste şi prelungi direcţionate paralel, care formează
culmea principală a Obcinei Feredeului. Culmile corespund, aproape fără excepţie,
orizonturilor de gresie din alcătuirea solzilor. Corespondenţa structurală este atât de
strânsă, încât structura poate fi urmarită după orientarea liniilor reliefului. În cadrul
Unitatii de Audia întreaga zona este un vast „monoclin de orogen", cu strate dure şi moi,
puternic redresate a caror înclinare spre sud - vest se menţine la valori de 60°-70°.
Eroziunea selectivă a degajat în acest monoclin de orogen o succesiune de
hogback-uri separate de înşeuări sau de văile afluenţilor de dreapta ai Moldoviţei. (fig.6)
32
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Fig.6 Profil transversal prin Obcinile Bucovinei (relief de hogback- dupa N.
Barbu-1976)
Putemica înclinare a stratelor geologice este mascată de declivitatea reliefului
„reversurilor monoclinale" ce variază între 15° - 35°.
AbruptuI accentuat de 200 m din vestul comunei Vatra Moldoviţei corespunde faliei
Feredeului şi separa subunitatea şisturilor negre de subunitatea gresiei de Prisaca.
Un alt abrupt morfotectonic de 200-300 m se pune în evidenţă în lungul frunţii
Pânzei de Audia, care în lungul planului faliei cu acelaşi nume (I. Băncilă 1958), încalecă
peste compartimentul mai coborât al Pânzei de Tarcău, aflată la est.
Din punct de vedere geomorfologic acest abrupt este o „ frunte de monoclin" ce se
menţine în relief cu o mare claritate pe toata suprafaţa din vestul comunei Vatra
Moldoviţei.
La est de abruptul Pânzei de Audia relieful structural şi tectonic aparţinând Pânzei de
Tarcău este prezent dar importanţa structurii este diminuata de apariţia de noi factori
morfogenetici, între aceştia menţionam eroziunea şi litologia aflate în strânsă legătură.
(Foto. 5)
33
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Foto. 5 Valea Boului Mic axata pe falia de decroşare a Pânzelor solzi
Formaţiunile Paleogene ale Unităţii de Tarcău sunt cutate într-un mare număr de
anticlinale şi sinclinale care se grupează în doua sinclinorii despărţite de un anticlinoriu:
sinclinoriul Măgura - Făgeţel, anticlinoriul Rusca - Stuba şi sinclinoriul Argel - Moldoviţa -
Varna.
Pentru a urmări raporturile de detaliu între relief şi structură, menţionăm că
principalele subunităţi geomorfologice ale Depresiunii Moldoviţa sunt:
- Ulucul de contact ( cu Obcina Feredeului );
- Zona colinară centrală;
- Valea largă a Moldoviţei, (în partea estică la contact cu Obcina Mare)
Aceasta regionare a fost facuta de N. Barbu în lucrarea „Obcinile Bucovinei"-1976.
Ulucul de contact (cu Obcina Feredeului) cu o lăţime de 1-3 km, este bine
individualizat morfologic în tot lungul contactului cu Unitatea de Audia, prezenţa sa
accentuând Fruntea Pânzei de Audia.
Zona colinara centrală, cuprinsă între Ulucul de contact şi Valea Moldoviţei, se
înscrie pe o succesiune de cute anticlinale şi sinclinale direcţionale ce afectează 34
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
depozitele paleogene care sunt exprimate morfologic printr-un complex de culmi
longitudinale orientate vest - est, paralele, având topice de dâlme In limbajul localnicilor,
menţionam câteva: Seredna, Runcul Boului, Dealul Trifului, Dealul Vasile, Soci, Culmea
Negureştilor şi Scauele.
Între structură şi relief există raporturi de condiţionare altitudinală şi morfologică. De
remarcat că aceste culmi din partea centrală a zonei depresionare centrale se menţin
aproximativ la acelaşi nivel – 900 m - pe care N. Barbu l-a numit „Nivelul Moldoviţa".
Afluenţii pe dreapta ai Moldoviţei (Valcan, Boul, Vasile) s-au adâncit în cuaternar cu 200-300
m sub acest nivel, dând zonei un aspect colinar.
Aspectul de coline direcţionale provenite dintr-o suprafaţă de nivelare, este
peisajul morfologic caracteristic al acestui culoar depresionar. Este un nivel de eroziune în
sens Davis sau un nivel litologic înscris pe rocile friabile ale umpluturii depresiunii (N.
Barbu-1976).
Valea Moldoviţei are un curs longitudinal pe teritoriul comunei Vatra Moldoviţei.
Sectorul de vale se tnscrie pe un ax de sinclinal până la localitatea Dragoşa. În acest
sector largimea văii este de 1.5 km, în medie datorită intersectării depozitelor friabile ale
flişului senonian paleogen. Valea este însoţită de 5 nivele de terasă, pe care se găsesc
aşezări, culturi, fâneţe. Acesta este adevaratul „Campulung al Moldovitei" (N. Barbu -
1976).
Pe teritoriul comunei Vatra Moldoviţei traiectul este longitudinal şi înscris pe
sinclinal. Acest lucru făcând ca anticlinalul de gresie eocenă să rămână în stânga de
unde domină cu înălţimi de 200-300 m Câmpulungul Moldoviţei coborând spre acesta sub
forma de umeri. Dar aceste înălţimi se înscriu la nivelul plafonului depresiunii – 900 m,
fapt ce pledează în sprijinul considerării nivelului Moldoviţa ca suprafaţă de nivelare nu
numai ca nivel litologic (N. Barbu -1976).
Obcina Mare este grefată pe formaţiunile flişului senonian paleogen
corespunzătoare sectorului frontal al Unitaţii de Tarcău, care s-a înălţat şi a alunecat în
pânză peste Unitatea externă, în timpul diastrofismului moldavic. Mişcarea de şariaj a dus la
deformări structurale datorate escaladării fundamentului Platformei Moldoveneşti,
contribuind decisiv la conturarea sistemului orografic al Obcinei Mari, la marginea flişului. 35
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Tectonica de înălţare combinată cu rezistenţa la eroziune a calcarelor şi gresiilor
eocene, a grezo - calcarelor, marno-calcarelor senoniene şi a gresiilor de Kliwa oligocene,
dau înălţimea reliefului. Obcina Mare este alcătuită dintr-un sistem de culmi paralele pe
direcţia nord - vest — sud - est, cu profil asimetric.
Raporturile structură - tectonică exprimate în relieful de detaliu poate fi urmărit în
cadrul fiecărei subunităţi geomorfologice a sistemului orografic Obcina Mare:
- Obcina Moldoviţa ;
- Ulucul depresionar Ciumîrna - Secrieş;
- Creasta principală a Obcinei Mari.
Obcina Moldoviţa este în vestul Obcinei Mari, fiind grefată pe un mare anticlinal
deversat spre est. Aripa estică este afectată de o falie orientata pe directia nord - vest-sud
- est, ce aduce în contact direct, anormal, eocenul grezos cu oligocenul sinclinalului
alăturat, rezultând un abrupt morfostructural şi tectonic înclinat prin care Obcina
Moldoviţa domină Ulucul depresionar de la est cu 150-200 m. În schimb, flancul vestic
este mai domol, în ansamblu, dar mai fragmentat în detaliu, cu numeroase înşeuări, bâtci,
umeri, trepte litologice sau sculpturale ce se succed spre Valea Moldoviţei.
Ulucul depresionar Ciumârna - Secrieş - situat în est-nord-estul teritoriului studiat,
este cuprins între Obcina Moldoviţa la vest şi culmea principală a Obcinei Mari la est
se înscrie pe formaţiunile marno-grezoase şi grezoase ale formaţiunilor de Plopu
(eocen superioare) şi ale gresiei de Kliwa (oligocene), dispuse în umplutura sinclinalului.
Creasta principală a Obcinei Mari, corespunde unei cute anticlinale deversate spre
est şi afectate la nivelul axului de o falie inversă. Se păstrează flancul vestic al acestui
anticlinal unic - Vf. Poiana Ursului 1138 m, Vf. Poiana Ovăzului 1150 m şi Vf. Poiana
Prislop 1180 m. Culmea este un hogback simplu foarte amplu, înclinarea stratelor spre
sud-vest este de 40°-70°, în timp ce pantele topografice ale reversului oscilează în jur de
20º, în aceste condiţii apar inversiuni structurale ca cea de la Poiana Ovăzului.
36
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
4.3.Relieful sculptural
4.3.1. Relieful fluvial
4.3.1. 1. AIbii minore şi problema pofileior longitudinale
Analiza pofilelor longitudinale a preocupat foarte multi cercetatori. Analiza fiind un
aspect important pentru studiile geomorfologice, pofilele longitudinale s-au făcut prin
reprezentarea grafica exprimată prin repartiţia distanţelor în lungul râului în functie de
înălţimea reliefului. Forma oricărui profii longitudinal este o curbă mai mult sau mai puţin
regulată a carei rază de concavitate creşte spre zona de izvoare.
Referitor la problema pofilelor longitudinale de pe teritoriul comunei Vatra
Moldoviţei trebuie să precizăm că s-au analizat statistic 9 râuri.
Metodologia de lucru.
37
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
lerarhizarea sistemului hidrografic a fost realizată după metoda propusa de A.
Strahler (1952), după care am reprezentat grafic pofilele longitudinale pentru văile de
ordin IV, V şi VII. Datele au fost transpuse clasic, prin metoda transpunerii valorilor
altitudinale ale liniilor de talveg. Pe pofilele au fost înscrise altitudinile relative ale
schimbărilor de pantă în raport cu baza pofilelor, şi în acelaşi timp au fost trecute şi
confluenţele mai importante. De asemenea, analiza a fost completată prin analiza
computerizata sub Windou/XP, Excel 7.0. Au fost întocmite fişe morfometrice pentru
toate cele 9 profile studiate. (tabelul 4).
Pentru fiecare profil în parte au fost obţinute date cu privire la magnitudinea şi
suprafaţa bazinului aferent, lungime, energie, altitudine maximă, altitudine minimă, pantă,
altitudine relativa a pragurilor.
Pofilele longitudinale ale văilor de ordin IV (în sens Strahler) au valori ale energiei
cuprinse între 230 – 685 m, cu o medie de 470 m. Lungimea pofilelor variază între 3,75 km
şi 11 km cu o medie de 6,76 km, iar suma pofilelor analizate este de 40,56 km. Altitudinea
maximă variază între 1320 m şi 1100 m, iar cea minima între 605 m şi 710 m. Panta este
cuprinsă între 60 m/km şi 102,6 m/km cu o medie de 77,9 m/km. Suprafeţele bazinelor sunt
cuprinse între 6,17 km2 şi 23,52k m2, magnitudinea este cuprinsa între 28 şi 154 unităţi de
ordin I (în sens Strahler), (fig. 7 sj 8).
Văile de ordin V, (în sens Strahler ) sunt în număr de doua, şi au valori ale
energiei de 492 m pentru Ciumîrna şi respectiv 705 m pentru Boul, lungimea lor este de
13,65 km şi respectiv 13,85 km, altitudinea maximă este de 1100 m şi respectiv 1320 m,
altitudinea minimă este de 618 m respectiv 615 m, panta este de 36,4 m/km şi respectiv
50,9 m/km. Suprafaţa bazinului este de 36 km2 pentru Ciumîrna şi 49,4 km2 pentru Boul,
magnitudinea fiind de 286 respectiv 315 unităţi de ordin I. (fig. 9).
Moldoviţa este singurul râu de ordin VII (în sens Strahler), afluent de stânga al
Moldovei, având o suprafaţă a bazinului de 562,9 km2, o magnitudine de 3370 unităţi de
ordin I, lungimea de 49,5 km, altitudinea maximă de 1320 m, altitudinea minimă de 535 m,
energia de 785 m, panta de 15,85 m/km.
Referitor la panta pofilelor se observă că acestea scad pe măsură ce ordinul
râurilor creşte. Exista o corelaţie între ordinul râului şi debitul lichid, foarte clară, astfel 38
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
încăt, în cazul Moldoviţei panta profilului este invers proporţională cu debitul lichid.
Din arterele şi segmentele hidrografice studiate au fost alese bazinele hidrografice
ale pâraielor Boului şi Ciumîrna deoarece sunt reprezentative pentru afluenţii Moldoviţei şi
subliniază morfometric aspecte privind vârsta reliefului din zonă.
Pârâul Boul drenează vestul bazinului Moldoviţei iar Ciumîrna drenează estul
bazinului, ambele au ordin V în sistem Strahler, fiind vai transversale, au lungimi
aproximativ egale 13.85 Km Boul si 13.65 Km Ciumîrna, confluează la altitudini
apropiate 614.5 m şi 618 m, la distanţă faţă de izvoarele Moldoviţei la 34 Km Boul şi 33.5
Km Ciumîrna (Foto. 6).
Foto. 6. Lunca vaii Boului in zona confluentei Boului Mic cu Boul Mare.
Am analizat profilele longitudinale ale celor două pâraie afluente ale Moldoviţei pe de
o parte în corespondenţă directă cu structura geologică de amănunt căutând
posibilităţi de corelaţie ale acestora exprimate prin unele discontinuităţi de talveg,
aspecte confirmate de observaţiile de teren, transpuse pe un grafic în sistem 2D. De
asemenea valorile cumulate ale distanţelor izvor (origine) - intersecţii de izohipse, au fost
39
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
transpuse prin analiza computerizata (mediul WindowsXP, sub Excel 7.0) printr-un grafic de
tip "Scatter" - prin alegerea liniei de tendinţă optime (polinomiala de gradul 6) s-au obţinut
următoarele rezultate:
■ identificarea pragurilor
■ identificarea "comportamentului" general al râului în functţe de geostructurile majore ale
zonei.
În paralel analizând profilele longitudinale ale celor două pâraie am constatat o
adaptare a reţelei hidrografice la litologie. În zona flişului extern corespunzător Unităţii de
Tarcău, litologia şi structura este decisivă în adaptarea retelei hidrografice (exemplu -
Ciumîrna în partea superioară a bazinului are depozite friabile care îi dau o mai largă
desfăşurare a bazinului, în partea mijlocie şi inferioară apariţia gresiei de Kliwa dictează
amplitudinea bazinului).
Analizând profilul longitudinal al pârâului Boul am observat că apar trei sectoare:
a) unul concav în cursul superior grefat pe formaţiunea şisturilor negre;
b) un sector convex determinat de rezistenţa la eroziune a gresiei de Prisaca;
c) Sectorul din cursul inferior cu o concavitate mai mică determinate de faciesul mai
mare al gresiei de Prisaca (Fig. 7).
Profilul longitudinal al pârâului Ciumîrna prezintă de asemenea trei sectoare:
a) un sector concav datorat unor strate mai moi care se găsesc în partea superioară a
bazinului (formaţiunea de Suceviţa, calcarele de Pasiecsna, marne şi argile verzi,
roşii, cenuşii, gresii calcaroase, marne bituminoase);
b) un sector convex în general dar în care apar numeroase rupturi determinate în special
de apariţia gresiei de Kliwa şi a formaţiunii de Vineţişu care sunt foarte rezistente la
eroziune;
c) un sector concav suprapus cursului inferior care este adâncit în bogatul sistem de
terase aflat în stânga Văii Moldoviţei (Fig. 8).
Funcţia matematică ce copie cel mai bine forma profilului longitudinal este în
40
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
opinia noastră funcţia polinomică de gradul VI. În urma analizei curbei rezultate se
observă că în cazul pâraielor Boul şi Ciumîrna avem de a face cu sectoare de
concavitate şi convexitate care modelează forma generala a profilului. Aceste
particularităţi ale profilelor longitudinale puse în valoare de funcţia polinomică de gradul 6,
pe bazine de ordin V pot fi explicate sub următoarele aspecte:
1. Cursul mijlociu, predomină procesele de agradare a albiei sub nivelul altitudinii de
900 m pe pârâul Boul şi sub nivelul de 800 m pe pârâul Ciumîrna;
2. Apariţia unor faşii oligocene - deci reflectarea în profil a litologiei mai dure din această
zonă;
3. O discontinuitate de evoluţie normală spre un profil ideal din considerente
morfoclimatice;
4. Asfel se impune o primă nota: dacă la nivelul corespunzator morfologic pentru fiecare
formaţiune dezvoltată avem de a face cu praguri, acestea nu corespund todeauna
unor faciesuri mai dure (exemplu pragul apărut pe pârâul Boul la confluenţa Boului
Mare cu Boul Mic). În ansamblu, forma profilelor este clar influenţată de formaţiunea
dominantă de roci (exemplu sectoarele de convexitate care au corespondent în
formaţiuni şi Unităţi geologice cu predominarea faciesurilor dure. Sectoarele de
concavitate - generală, în forma profilului longitudinal exprimate prin funcţia
matematica de expresie a profilului longitudinal se înscrie pe formatiuni geologice cu
faciesuri mai moi, în general. (Fig. 9, 10, 11, 12, 13, 14).
41
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
42
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
43
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
44
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
45
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
46
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Profilele transversale ale acestor văi, sunt dovezi generale, că acestea au avut o
evoluţie diferită, în sens temporal, deşi ele se grefează pe formaţiuni asemănătoare de tip
fliş. După forma generală a profilelor celor două pâraie ce traversează formaţiuni diferite
constatăm că deşi au acelaşi ordin de mărime suprafeţele bazinelor sunt diferite (Boul
49.4 Km2 şi Ciumîrna 34 Km2 demonstrând vechimea diferita a reţelei, mai veche
probabil, în cazul pârâului Boul fiind Pliocen final. Analizând forma celor doua bazine se
observă că Ciumîrna are un bazin alungit - 30% din lungimea bazinului cuprinde o reţea
de ordin inferior iar restul de 70% este de ordin V. Pe pârâul Boul situaţia este diferita -
77% din lungime este dată de râurile de ordin inferior iar 23% este de ordin V. Existenţa
uni număr diferit de terase, pe Boul existând două nivele de terasă de 4 – 6 m si
respectiv 8 – 12 m, dezvoltate până în zona de confluenţă a Boului Mare cu Boul Mic,
pe când pe Ciumîrna terasele sunt slab exprimate existând doar fragmente din terasa
inferioara de 8 -10 m pe o distanta de 1 Km în amonte de confluenţa cu Moldoviţa.
Valea pârâului Boul este mai largă chiar din sectorul mijlociu fiind dominată de
martori de eroziune şi de modelare selectivă, suspendaţi la 800 m.
Pe valea pârâului Ciumîrna, care are un profil clar asimetric, cu un versant drept,
mai scurt şi mai abrupt, comparativ cu cel stâng, dominat de culmi interfluviale prelungi
corespunzătoare "suprafeţei de denudaţie Mestecăniş".
De asemenea sunt importante diferenţieri între cele doua bazine hidrografice
analizate, privind valorile de magnitudine. (Tab. 5).
Tab. 5. Valorile magnitudinii reţelei hidrografice
Ordin St 1 I! III IV V
Bazinul Boului 285 58 12 2 1
Bazinul Ciumîrna 174 30 7 2 1
Aceste argumente conferă o asimetrie clară de evoluţie a bazinului Moldoviţei,
47
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Astfel a existat o reţea mai veche cu o evoluţie mai îndelungată în cuprinsul Obcinei
Feredeului, comparativ cu versantul corespunzător Obcinei Mari, cu o reţea creionată mai
târziu cu profile mai accentuate (Foto. 7).
Foto. 7. Vale asimetrica a paraului Ciumîrna
Analiza pragurilor
Chiar dacă prin analiza acestor elemente de relief din albia minoră nu se pot
obţine concluzii generale pentru bazine hidrografice mai mari, ‚în cazul pâraielor Boul şi
Ciumîrna constatăm o serie de adaptări sau neadaptării la structura şi litologia de
detaliu. Deşi relativ tânără, se pare că reţeaua hidrografică a fost, prin profilele
longitudinale, o martoră fidelă a unor schimbări morfoclimatice evidente.
În urma analizării profilelor longitudinale ale pârâului Boul şi pârâului Ciumîrna, s-a
constat existenţa unui număr de 9 praguri pe pârâul Boul şi 8 praguri pe Ciumîrna (graficele
au fost trasate folosind distanţele cumulate măsurate pe hărţile topografice 1: 25000).
Numărul diferit de praguri pe cele doua râuri ne este confirmat şi de analiza
afluenţilor de ordin IV care pe Ciumîrna ( Ursulova şi Ovăzu ) au o mare adaptare la
48
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
structura geologică. Pe Ursulova s-au găsit 5 praguri iar pe Ovăzu 6 praguri în proporţie de
90% explicate prin structura geologică de amănunt. Afluenţii principali ai Boului cu toate ca
sunt de ordin IV, au un profil mai evoluat cu praguri bine marcate. Pe Boul Mare apar un
număr de 8 praguri iar pe Boul Mic un număr de 10 praguri.
Pe râurile de ordin superior constatăm apariţia unui număr aproape egal de
praguri din care circa 90% sunt explicate litologic.
Faptul că avem de-a face cu un nivel mai redus de praguri care corespund unor
structuri mai dure ne duce cu gândul la rolul confluenţelor în formarea acestor praguri sau
la ciclicitatea morfoclimatică, reflectată şi în profilele longitudinale.
Aceste elemente sunt cu atât mai evidente cu cât pragurile se află la altitudinea
absolută de 1000 – 1100 m, corespunzător nivelului de eroziune pliocena Mestecăniş,
menţionat de Nicolae Barbu în 1976.
Din analiza celor 6 profile longitudinale de ordin IV (în sens Strahler) am constatat
ca circa 83.4% din talveguri prezintă discontinuităţi de înclinare sesizabile pe hărţile
topografice 1:25000, precum şi prezenţa unui număr de 5 până la 10 praguri:
■ circa 14.3% din profile evidenţiază existenţa unui nivel de discontinuitate cu
altitudini relative faţă de confluenţa astfel: de 40 – 60 m;
■ 14.3% prezintă discontinuităţi la altitudini relative de: 170 – 180 m, 270 – 280 m şi
370 – 380 m;
■ 21.42% prezintă praguri la un nivel de 220 – 240 m.
Râurile de ordin V prezintă un număr de 8 praguri Ciumîma şi respectiv 9 praguri
Boul (Foto. 8). Toate acestea ne fac să credem că există nivele caracteristice de
discontinuitaţi de pantă. În explicarea semnificaţiei geomorfologice a acestor
discontinuităţi un rol important îl au condiţiile geologice dar existenţa unui nivel de prag
neexplicat geologic sau hidrologic la o altitudine de aproximativ 1000 – 1100 m, este
posibil să-şi găsească originea în nivelul de eroziune Mestecăniş,. (Fig. : 15, 16, 17, 18, 19
si 20).
49
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Foto. 8. Valea Boului Mic - praguri în albia minoră
50
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
51
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
52
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
53
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
54
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Albia minora
Observaţiile de teren au evidenţiat o serie de aspecte geomorfologice legate de
albia râului Moldoviţa şi a principalilor afluenţi colectaţi pe teritoriul comunei Vatra
Moldoviţei (Foto. 9).
Foto. 9. Râul Moldoviţa - albia minoră
Albia minoră a râului Moldoviţa - este adâncită în aluviuni şi are un traseu sinuos, cu
frecvente meandre şi schimbări de direcţie. Pe teritoriul luat în studiu albia minoră are cea
mai mare extindere. Aluviunile din patul albiei sunt formate din pietrişuri cu diametrul
galetilor de până la 20 cm. Valea Moldoviţei se adanceşte în aluviuni dar are sectoare pe
teritoriul comunei Vatra Moldoviţei unde se adanceşte în rocă - la sud de confluenţa cu
pârâul Valcanu, la sud de confluenţa cu pârâul Vasile pe o distanţă de 150 m şi în zona
Zavoi pe un sector de aproximativ 1 Km. Patul albiei este căptuşit cu un strat de aluviuni de
20 - 40cm grosime.
Meandre şi braţe
Migrează la ape mari dar numai în cadrul albiei majore, astfel râul Moldoviţa la
confluenţa cu principalii afluenţi formează meandre, iar braţele sunt puţin întâlnite.
55
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Abrupturi de eroziune laterala în albia majoră
La intrarea pe teritoriul comunei Vatra Moldoviţei, râul Moldoviţa are albia minoră în
contact direct cu versantul drept reprezentat de Dealul Ciocan, eroziunea laterală a râului
făcând să existe câteva deschideri de mici proporţii în rocă. Asfel sectoare cu eroziune
laterală direct în rocă se mai întâlnesc în amonte şi în aval de confluenţa cu pârâul Vasile
pe versantul drept unde deschiderea în rocă este foarte clară iar un ultim sector ar fi cel
din zona Zăvoi unde, pe o distanţă de aproximativ 100 m talvagul este dominat de
versantul drept abrupt format printr-un proces activ de eroziune laterală.
Eroziunea lateral în aluviuni se manifestă mai ales pe versantul stâng al văii unde
aluviunile au o mare extindere, cu prezenţa largă a nivelelor de terasă. Aceste sectoare cu
eroziune laterală în aluviuni sunt intercalate între cele cu eroziune în rocă.
Eroziunea laterală mixtă în aluviuni şi roca se întâlneşte în sectorul Zăvoi. Acolo
râul are o eroziune laterală direct în rocă, dar existenţa câtorva torenţi a dus la apariţia
unor conuri de depunere (dejecţie) care au fost retezate în acelaşi timp cu roca. Aceste
tipuri de eroziune laterală le întâlnim pe pârâul Boul după confluenţa Boului Mare cu Boul
Mic şi pe Ciumîrna unde predomină eroziunea laterală în rocă. La fel şi în cazul
celorlalte pâraie studiate, Vasile, Valcanu, pe care predomina eroziunea laterală în
rocă. (Foto. 10).
56
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Foto. 10. Sector de vale transversală - Pârâul Boul, cu eroziune laterală puternică
Albia majoră şi terasele
Albia majoră reprezintă a doua treaptă morfologică ce urmează altitudinal albiei
minore. Din punct de vedere genetic albia majoră reprezintă cea mai tânăra forma de
relief, terasele sunt pleistocene, pentru cele superioare şi holocene pentru cele medii şi
inferioare. Intensitatea diferită cu care acţionează procesele de eroziune liniară şi
laterală în cadrul diferitelor sectoare a dus la conturarea unor trăsături specifice fiecărui
dintre ele (Foto. 11).
57
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Foto. 11. Valea Moldoviţei - trepte de luncă
Morfologia de ansamblu cât şi cea de amănunt a albiei majore este rezultatul
evoluţiei continue a râului în tendinţa realizării profilului său de echilibru. Sectoarele
reflectă stadiile de evoluţie atinse de râu. Deşi tinere, alcătuirea geologică si-a pus
amprenta asupra morfologiei albiei majore. Geologia albiei corespunzătoare râului
Moldoviţa prezintă caracteristici tipice ale unei albii majore din zona montană. Litologic,
albia majoră este alcătuită predominant din aluviuni grosiere din punct de vedere
granulometric, dar apar şi nisipuri. Pietrişurile cunosc un mare grad de rulare iar
nisipurile apar izolat, numai în maluri convexe. Albia majoră se dezvoltă asimetric, în
general în cadrul comunei Vatra Moldoviţei valea are o dezvoltare mai mult pe stânga cu
versanţi estici mai abrupţi şi cei vestici în zona confluenţei cu pârâul Boul, rarefiaţi largi şi
versanţi prelungi. Pe afluenţi albia majoră este slab dezvoltată, de o albie majoră
neputându-se vorbi decât pe Bou, după confluenta Boului Mare cu Boul Mic, axata pe
partea dreaptă.
Terasele
Ca formă a reliefului erozivo-acumulativ, deţin o importantă suprafaţa în cadrul
comunei Vatra Moldoviţei. Aceste trepte morfologice situate deasupra albiei majore a
râului sunt cele care marchează stadii de echilibru în evoluţia văii şi sunt cele mai tipice 58
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
forme de relief fluvial.
În urma cercetărilor de teren au fost identificate cinci nivele de terasă: de 4 – 6 m, 8 -
12 m, 15-16 m, 18 -20 m, 30 – 35 m.
Terasele nu se dezvoltă în ambele părţi decât în mici sectoare, hotărâtoare fiind
influenţa celor trei factori: structura, litologie şi clima, dintre care unul este hotărâtor,
acesta fiind structura.
Teritoriul comunei Vatra Moldoviţei se află pe cursul mijlociu al râului Moldoviţa
care are în acest sector un profil transversal asimetric excepţie făcând confluenţa cu
pâraiele Boul şi Ciumîma. În acest sector Moldoviţa îşi lărgeşte valea cu 1.5 - 3 Km pe
seama gresiilor micacee friabile ale flişului senonian paleogen.
De la pârâul Hăuceni în aval, terasa de 8 – 12 m are o mare înclinare spre talveg
deoarece este parazitată de conurile a numeroşi torenţi de pe versantul stâng, terasa de 15
– 16 m prezintă aceiaşi situaţie. Zona de confluenţă a pâraielor Boul şi Ciumîrna cu Valea
Moldoviţei are cel mai autentic aspect de depresiune, având lăţimea maximă atât pe
stânga cât şi pe dreapta iar cele cinci nivele de terasă apar pe ambele părţi.
Pe stânga Văii Moldoviţei se păstrează cele 5 nivele de terasă şi după confluenţa cu
Ciumîrna. Valea se lărgeşte din nou în zona satului Valea Stânii. în aval de Valea Stânii,
Moldoviţa retează terasa de 15 – 16 m din stânga şi lasă pe dreapta o terasă joasă de 4 –
6 m formând un meandru puternic spre est. În amonte de Dragoşa, râul lasă din dreapta
un nivel jos de terasă de 4 - 6 m iar în stânga terasa de 8 – 12 m (Foto. 12).
59
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
60
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Foto. 12. Podurile teraselor de 4-6 m pe pârâul Bou, amonte de confluenţa cu pârâul
Trifu
61
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Pe pârâul Boul există doua nivele de terasă de 4 – 6 m şi 8 – 12 m dezvoltate până
în zona confluenţei Boului Mare cu Boul Mic, pe când pe Ciumîrna, terasele sunt slab
exprimate, doar o terasă inferioară de 8 – 10 m apare fragmentar pe o distanţă de 1 Km în
amonte de confluenţa cu Moldoviţa. Pe ceilalţi afluenţi terasele sunt foarte slab exprimate
sau inexistente . Frunţile de terasă sunt bine conturate între terasele de 4 – 6 m şi albia
majoră, între terasele de 8 – 12 m şi cele de 4 – 6 m, fiind mai estompate între terasele de 8
– 12 m şi cele de 15 – 16 m.
Conuri aluviale
Sunt prezente la toate confluenţele pâraielor afluente Moldoviţei precum şi la
afluenţii pâraielor Boul şi Ciumîrna. Forma lor este triunghiulară având suprafaţa de la
câţiva m la sute de m şi pante ce nu depăşesc 15°, iar în unele cazuri sunt retezate de
albia minora a râurilor (exemplul conurilor de pe versantul sudic al Dealului Runcul
Boului). Aceste conuri proluviale se întrepătrund deseori cu terasele de lunca ale râurilor.
Văile relativ înguste cu versanţi ai căror înclinare accentuată a făcut ca glacisurile de la
baza versanţilor să nu aibă o mare amploare. Una din caracteristicile acestora este
frecvenţa lor la contactul dintre versanţi şi terasele de 4 - 6m, în majoritatea cazurilor
vârsta lor este holocenă.
Relieful denudaţional şi fluvio-denudaţional
Culmile şi interfluviile sculpturale
Este indicat ca analiza acestor forme de relief să fie făcută în funcţie de ordinul de
mărime al văilor pe care le separă. Consideram astfel că în categoria culmilor principale
vor intra:
■ Culmea Feredeului - între Vf. Pietriş 1351 m şi Măgura Deii 1202 m;
■ Culmea Obcinei Mari - între Vf. Ursulova 1138 m şi Vf. Ovăzu 1150 m.
Cele doua culmi principale se menţin la altitudini de 1100 – 1200 m, 1200 m pentru
Obcina Feredeului şi 1100 m pentru Obcina Mare. Celelalte culmi separate de afluenţi de
ordin V şi IV se dispun aproximativ perpendicular pe culmile principale, existând o
legătură evidentă între morfologie şi structura litologică a zonei. Interfluviile secundare
64
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
depăşesc altitudinea absolută de 1000 m pe arealul Gresiei de Prisaca, arealul flişului
mamo-grezos al formaţiunii de Vineţişu şi arealul gresiei de Kliwa. Pe rocile cu mai mică
rezistenţă la eroziune, gresia de Fusaru, marnele brune bituminoase şi menilitele
inferioare, altitudinile scad la valori de sub 1000 m.
Din punct de vedere tipologic putem separa pe teritoriul comunei Vatra Moldoviţei
doua tipuri de culmi: de intersecţie a versanţilor şi de modelare selectivă.
Culmile de intersecţie ale versanţilor sunt cele mai frecvent întâlnite, în această
categorie intră - Culmea principală a Obcinei Feredeului şi culmea principală a Obcinei
Mari.
Culmile de modelare selectivă au apărut în condiţiile existenţei unei mari arii cu
roci rezistente la eroziune, în cadrul acestora intră culmile interfluviale separate de
afluenţii de gradul V. Sunt în general larg rotunjite, dar prin eroziunea regresivă a
afluenţilor de gradul I şi II prezintă numeroase înălţimi sub forma de măguri, separate
între ele de şei. Aceste măguri (vârfuri de modelare selectiva apar pe tot teritoriul comunei
Vatra Moldoviţei, dar o frecvenţă mai mare o au pe arealul gresiei de Prisaca din partea
vestică (Harta geomorfologică).
Versanţii şi formele de relief create prin modelare actuală
Pe teritoriul comunei Vatra Moldoviţei se întâlnesc pe versanţii Văii Ciumîma,
unde apar văile de alunecare cu profil transversal în "U" cu versanţii afectaţi de alunecări
superficiale. Apar la racordul văii Ciumîrna cu Valea Moldoviţei în condiţiile flişului sunt
foarte frecvenţi versanţii de alunecare care prezintă următoarele caracteristici: apariţia
mai multor baze efemere de modelare precum şi grosime mare a deluviilor cu deosebire
spre partea mediană şi inferioară a acestuia.
O mare pondere în modelarea versanţilor o are crepul, în condiţiile actuale o
maxima importanta capătă crepul gravitaţional, proces care rămâne tipic versanţilor cu
înclinări mai mari de 15° - 20° şi cu mare fragmentare.
Versanţii modelaţi prin eroziune areolară
Eroziunea areolara este un efect al scurgerii difuze şi a şiroirilor pe trasee
65
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
instabile, şi cu concentrare pe un traseu liniar, ca în cazul categoriilor de eroziune
torenţială. Pe lângă condiţiile de climă, sol, pantă, intervenţie antropică eroziunea
areolară este influenţată şi de caracterul învelişului vegetal.
Teritoriul comunei Vatra Moldoviţei este acoperit în proporţie de 74.1% cu păduri
compacte de conifere .fapt ce face ca eroziunea areolară să fie redusă, adesea la valori
inesesizabile. Pe versanţi văilor Moldoviţa, Boul şi Ciumîrna care au fost despăduriţi şi
luaţi în cultură, având înclinări mai mari de 5° au dus la intensificarea eroziunii
materializată prin spălarea de pe anumite suprafeţe a orizontului "A" de sol, observat pe
suprafeţele desţelenite de pe versanţii dealurilor - Vasile, Runcu Boului, Mănăstirii,
Bodnărescu şi Palamania, unde apar pete de culoare roşiatică specifice orizontului "C" de
sol. în ansamblu versanţii aparţinând teritoriului comunei Vatra Moldoviţei se
caracterizează printr-o eroziune în suprafaţă foarte slaba fapt datorat gradului ridicat de
împădurire.
4.5. Relieful fluvial şi de denudaţie
Umerii de vale
În profilul transversal al versanţilor dar mai ales al culmilor secundare se disting o
serie de trepte cu aspect de umeri, deasupra văilor care se succed în suite de 2 - 3 si
mai rar 4 nivele.
Sunt foarte bine conturaţi sub 900 m şi domina talvegurile cu altitudinile relative de
până la 300 m, faţă de nivelul râului Moldoviţa şi în general cu 100 – 150 m faţă de
afluenţii acestuia, aflându-se deasupra celor mai înalte terase.
Aceşti umeri de vale pot fi în succesiuni de 2 -3 nivele iar geneza acestora se
leagă de evoluţia morfogenetică pliocen - cuatemară a zonei. Astfel am deosebit
următoarele categorii (Foto. 13):
■ de nivel de baza (cei mai înalţi);
■ structural litologici;
■ derivaţi din glacisuri.
66
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Văile elementare şi eroziunea torenţială.
Cuprind cursurile afluenţilor de ordin I şi îi precum şi cursurile superioare ale
afluenţilor de ordin superior ai Moldoviţei. Bogata reţea hidrografică şi varietatea litologică
a făcut ca pe teritoriul comunei Vatra Moldoviţei să apară toate tipurile de văi elementare:
- cu profil în "V";
- cu profil trapezoidal;
- cu profil asimetric.
Foto 13 – Dealul Runcul Boului ( 942 m) – Umeri de vale
suspendaţi la 250 -260 -300 m deasupra Văii Boului
Văile elementare (de ordinul I şi II) cu profil în "V" sunt caracteristice în special
afluenţilor, apar cel mai bine conturate pe arealul gresiei de Prisaca şi a gresiei de Kliwa
care datorita rezistentei mare la eroziune menţin o energie ridicată a reliefului şi implicit o
67
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
pantă ridicată a profilelor longitudinale care favorizează adâncirea văii în forma de "V".
Văile cu profil transversal trapezoidal - sunt caracteristice afluenţilor de ordin
superior dar nu apar decât pe sectoare scurte în cursul mijlociu al văilor.
Văile cu profil asimetric sunt caracteristice Moldoviţei şi afluenţilor acesteia, Boul şi
Ciumîrna. Moldoviţa are un profil tipic asimetric cu versantul stâng mai domol şi cel drept
mai accentuat. Pe Ciumîrna, după confluenţă, se întâlneşte acelaşi lucru, versantul stâng
este mai accentuat iar cel drept mai domol. Pe Bou profilul văii devine asimetric după
confluenţa pâraielor Boul Mare şi Boul Mic, versantul stâng este foarte accentuat în timp ce
versantul drept este mai domol (Foto. 14).
Foto. 14. Versanţi asimetrici în albia Pârâului Boul
Eroziunea torenţială
Văile torenţiale corespund mai ales sectoarelor de reţea elementară şi sunt
caracteristice ambilor versanţi ai văii Moldoviţei, dar apar şi pe versanţii celorlalte văi
afluente în special pe versanţii cu expoziţie vestică. Ploile torenţiale sunt fenomene
68
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
frecvente şi dau cantităţi de apă suficiente pentru declanşarea eroziunii torenţiale,
acţiunea geomorfologică de maxima intensitate pentru torenţi este atât în timpul ploilor
torenţiale cât şi în timpul topirii zăpezilor, când scurgerea este maxima. în cele doua
perioade de scurgere minimă (vara - toamna şi iarna) întâlnim fenomenul de secare a
organismelor torenţiale. Pe teritoriul comunei Vatra Moldoviţei se întâlnesc toate tipurile de
forme de relief rezultat din eroziunea torenţială: râpe torenţiale, ravene, ogaşe, făgaşe,
forme de ablaţie şi badlands. Adeseori conurile de depunere ale organismelor torenţiale se
întrepătrund cu terasele de lunca ale Moldoviţei. Văile torenţiale se dezvolta în special pe
versanţii vestici, deoarece aceştia primesc cea mai mare cantitate de precipitaţii, o alta
cauză sete litologia (predomina argilele) şi faptul ca sunt puternic despăduriţi şi supuşi unui
păşunat intens (Foto. 15)7
Foto. 15. Con de dejecţie care parazitează albia minoră a Pârâului Boul
Forme de acumulare
Glaciesuri proluvio-coluviale
69
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Văile relativ înguste de pe teritoriul comunei Vatra Moldoviţei, cu versanţi a căror
declivitate este accentuata au făcut ca, glacisurile de la baza versanţilor să capete o
amploare redusă faţă de alte regiuni. De aici şi mica importanţă pe care o au în
morfologia regiunii studiate (Foto. 16).
Foto. 16. Giacisuri mixte, proluvio-coluviale care parazitează podul terasei de 8 – 12 m
din zona Pârâului Boul
Acestea sunt frecvent întâlnite pe Valea Moldoviţei la contactul versanţilor cu
terasele mai înalte, precum şi pe Bou la contactele versanţilor cu terasele de 4 - 6 m.
Grosimea depozitelor ce le alcătuiesc este de circa 2 - 6 m iar lungimea nu depăşeşte 300
m (Foto. 17).
70
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Foto. 17.
Glacisuri mixte aluvio-proluvio-coluviale, parazitând albia minoră a Moidovitei în aval de confluenţa cu Valcanu
Alunecările de teren
Pe teritoriul comunei Vatra Moldoviţei există o suprafaţa destul de mare afectată de
alunecări. Altitudinea se menţine în proporţie de 80% sub 1000 m, maximum de
altitudine fiind în Vf. lorăscu (1379 m). înclinarea versanţilor este în proporţie de 90 % mai
mare de 20°, fapt care indică un ridicat potenţial dinamic, favorizând de procesele
geomorfologice actuale. Pe versanţi există groase cuverturi deluviale, iar condiţiile
geologice în care s-au realizat aceste caracteristici se pot rezuma astfel: peste 70 % din
teritoriul comunei se afla grefat pe flişul paleogen al Pânzei de Tarcău, depozite dispuse în
aceasta zona intr-o structura de „orogen în monoclin". Fragmentarea foarte mare a regiunii
de către văile transversale, versanţii principali ai văii sunt modelaţi pe capete de strate,
acest lucru făcând ca alunecările să fie favorizate de alternanţele de strate pe direcţii
preferenţiale.
Depozitele care favorizează alunecările sunt: gresia de Fusaru, foarte friabila,
marnele şi argilele disodile, care sunt favorabile alunecărilor. Condiţiile morfoclimatice
situează aria situată între izotermele de 2° şi 7°C şi izohietele de 750 şi 1000 mm. în ceea ce
priveşte precipitaţiile, ca elemente de mare importantă în dinamica alunecărilor actuale
precizam ca: 50% din ploile ce cad în sezonul cald au o durata mai mare de trei ore, ceea
71
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
ce în condiţiile de umiditate ridicată a deluviilor poate duce la declanşarea alunecărilor.
Din punct de vedere hidrogeologic menţionăm că ritmul de regenerare al apelor
freatice este de 1,5 - 5,1 l/s/km2, drenajul este intens din cauza pantei mari a versanţilor,
făcându-se sub formă de pânză ceea ce dă versanţilor un aspect mai mlăştinos. Un alt
factor este acela că versanţii predispuşi alunecărilor sunt folosiţi în special ca păşuni şi
fâneţe.
În zona comunei Vatra Moldoviţei panta, apa, gresiile friabile ale flişului se
pretează în mod deosebit la acest fenomen. Cele mai frecvente alunecări apar în culoarul
depresionar al Moldoviţei, cu relief deluros acoperit de păşuni, fâneţe şi înscris în mare
parte pe oligocenul friabil în facies de Fusaru. Cea mai mare parte din alunecări sunt
stabilizate puse în evidenta doar prin vălurarea versanţilor. Pe acest fond al alunecărilor
vechi apar mici areale cu alunecări actuale În bazinele pâraielor Boul şi Vasile ( pe
afluentul sau Groapa Ţiganului apărând chiar o alunecare de mari proporţii în care a fost
antrenat versantul stâng). Alunecări apar şi în bazinul Ciumîrna în aria actuala a satului
omonim precum şi pe glacisul de la poalele Obcinei Feredeului.
În genere alunecările recente afectează numai partea superioară a deluviului dar
există alunecări care antrenează întreaga grosime. După formă sunt: în forma de valuri,
brazde şi sunt caracteristice deluviilor formate din roci moi. Mici alunecări apar pe
versantul drept al Moldoviţei datorită eroziunii laterale a răului.
Solifluxiunile.
Aceste procese se produc în condiţiile unor pante accentuate şi ale unor fenomene
de îngheţ, dezgheţ pe mari adâncimi. Aceste ondulaţii mărunte de pe versanţi, astăzi
stabilizate se datorează scurgerilor solifluidale din ultima perioadă glaciară (Wűrmian)
şi din perioada de tranziţie spre post glaciar. Ele sunt localizate în special în zonele de
predominare a rocilor marno - argiloase, pe oligocenul în facies de Fusaru şi marno-
gresiile curbicorticale . Cele mai reprezentative se găsesc pe versantul drept al cursului
mijlociu al pârâului Ciumîrna, şi pe versantul stâng al cursului inferior al pârâului Boului. în
prezent apar doar pseudosolifluxiuni, dar nu au o participare activă la modelarea
versanţilor, iernile tot mai grele au favorizat îngheţul, iar schimbările bruşte de la iarna la
vară din ultimii ani au dus la accelerarea proceselor (Foto. 18).
72
Comuna Vatra Moldoviţei Relieful
Foto. 18. Dealul Lupoaia - 940m - versantul nord-vestic afectat de eroziune torenţială si de pseudosoiifuncţiuni
Pe teritoriul comunei Vatra Moldoviţei se remarcă alunecări superficiale cu curgeri,
fenomene ce antrenează deluvii predominant fine şi cu mare plasticitate, pe grosimi
reduse ( cel mult 1-2 m ), pe timpul producerii lor, suprafaţa masei în mişcare îşi
păstrează continuitatea excepţie făcând zona de desprindere, caracterizată prin
denivelări şi crăpături. Totodată se observa că în fruntea lobului are loc o continuă
îngropare prin răsturnarea învelişului ierbos. Aceste fenomene se numesc
pseudosolifluxiuni deoarece locul substratului de îngheţ este luat de marno-argile.
Aceste procese se intensifica mai ales în condiţiile de exces de umiditate când creşte
plasticitatea depozitelor.
73