Evaluarea proiectelor construite pe baza analizei

şi diagnozei sistemelor

Analiza şi diagnoza sistemelor are drept scop implementarea unor proiecte menite să îmbunătăţească performanţele sistemului investigat. Odată cu implementarea acestor proiecte este necesară şi evaluarea lor. Evaluarea proiectelor furnizează informaţii referitoare la: cât de bine vor funcţiona sistemele în care au fost implementate aceste proiecte; care vor fi performanţele prezente şi cele viitoare ale acestora, precum şi care vor fi cele mai avantajoase modalităţi de aplicare a proiectelor.

A evalua înseamnă a determina prin măsurare şi cuantificare directă sau indirectă, valoarea intrinsecă sau valoarea relativă a unui, sistem, subsistem, proces etc., în termeni monetari sau în alţi termeni. Dacă la început evaluarea se baza pe experimente de laborator, ulterior aceasta s-a extins la programe complexe, pentru care este necesară elaborarea unui program de evaluare care antrenează importante resurse financiare, informaţionale, umane, materiale, ş.a. Evaluarea proiectelor implică definirea conceptului de “calitate“ a acestui proces care presupune:

• maximizarea sau satisfacerea în cât mai mare măsură a cerinţelor utilizatorilor;

• estimarea corectă a evoluţiilor prezente şi viitoare a factorilor din mediu ce pot influenţa calitatea evaluării;

• coordonarea tuturor factorilor ce inluenţează acest proces prin elaborarea unui plan flexibil şi adaptabil de evaluare;

• dimensionarea corespunzătoare a resurselor antrenate pentru a obţine calitatea dorită.

Putem concluziona că nu putem să realizăm o evaluare corectă a proiectului fără utilizarea unui management eficient a acestui proces. Evaluarea proiectelor poate fi realizată în mod cantitativ sau calitativ utilizând în acest scop indicatori sau analize complexe, prin care se poate aprecia calitatea analizei de sistem. Evaluarea proiectelor apelează la tehnici statistice şi informatice, inclusiv la cele bazate pe analiza datelor, care furnizează indicatori prin care se poate aprecia calitatea evaluării.

Principalele obiective ale procesului de evaluare au în vedere: • estimarea efectelor proiectului ţinând seama de evoluţia anterioară a

sistemului, pe baza unei analize retrospective;

8

Evaluarea proiectelor construite pe baza analizei şi diagnozei sistemelor

• estimarea graniţelor (limitele) până la care proiectul, mai degrabă decât alţi factori, a determinat efectele observate;

• identificarea caracteristicilor şi a factorilor asociaţi, care au contribuit la succesul sau la insuccesul proiectului, în scopul utilizării lor la îmbunătăţirea performanţelor;

• precizarea acţiunilor viitoare care vor fi luate referitoare la proiect (întreruperea sau continuarea în sensul dezvoltării sau a modificării lui);

• furnizarea informaţiilor referitoare la efectele politicilor viitoare către factorii decizionali;

• determinarea impactului evaluării proiectului asupra subsistemelor conexe, în vederea cuantificării efectelor induse;

Este necesară stabilirea momentelor în care se va efectua evaluarea periodică a proiectelor pentru a facilita o analiză comparativă a funcţionării acestora. O atenţie deosebită trebuie acordată modului în care se stabilesc măsurile de performanţă (indicatori, indexi, etc.) prin care se măsoară efectele evaluării, adeseori dificil de cuantificat.

Procesul de evaluare a proiectului este un proces iterativ, bazat pe autoînvăţare, care trebuie să ţină seama de stabilirea şi separarea contribuţiei, atât a factorilor cheie, cât şi a celor auxiliari, la creşterea sau descreşterea performanţelor sistemului implementat.

Evaluarea proiectelor poate fi realizată printr-un experiment controlat în laborator sau chiar pe sistemul real. Această din urmă formă este puţin folosită, întrucât ea implică riscuri şi costuri ridicate şi din acest motiv se recurge adesea la un eşantion reprezentativ.

Evaluarea proiectelor necesită următoarele acţiuni: • analiza comparativă a rezultatelor obţinute pe baza criteriilor de

evaluare luate în considerare, înainte de a acţiona pe baza lor, dar şi ulterior acţiunii, în vederea identificării schimbărilor produse de un proiect elaborat;

• folosirea informaţiilor relativ la funcţionarea anterioară a sistemului, utilizând în acest scop serii de date statistice, având ca obiectiv realizarea unor extrapolări privind trendurile posibile;

• utilizarea unor comparări pe baza opiniilor de grup în faza de proiectare a sistemului;

Dificultatea majoră a unui program de evaluare constă nu în determinarea ieşirilor acestui program, ci mai degrabă în stabilirea impactului pe care aceste ieşiri le au asupra proiectului şi a subsistemelor cu care acesta interacţionează. Programul de evaluare poate fi de tip calitativ sau cantitativ. Adeseori se pot utiliza şi combinaţii ale procedurilor calitative cu cele cantitative. Acest lucru se realizează în scopul întocmirii unor chestionare structurate.

De exemplu, pentru un program de evaluare referitor la membrii unei colectivităţi ce apelează la programe de ajutorare socială, trebuie să fie chestionaţi

Analiza, diagnoza şi evaluarea sistemelor din economie

şi cei ce nu utilizează această formă de ajutor, deoarece se pot desprinde, din analiza acestor răspunsuri, unele concluzii utile analizei şi diagnozei sistemului investigat. În cazul în care evaluatorii nu au posibilitatea determinării efectelor proiectului din punct de vedere cantitativ, prin intermediul analizei datelor statistice, ei pot apela la evaluarea calitativă. Procedurile calitative utilizează frecvent studiile de caz, folosind interviuri nestructurate sau semistructurate, prin descrieri detaliate şi referiri directe. Aceste proceduri pot asigura detalii, dar nu şi generalizări statistice. Procedurile calitative pot fi folosite pentru a completa tehnicile cantitative. Ele vor fi utilizate pentru proiectarea chestionarelor structurate. Evaluările calitative sunt deosebit de utile pentru că pot stabili cauzele nefuncţionării proiectelui la parametrii impuşi şi, de asemenea, pot asigura căile de îmbunătăţire a acestuia.

8.1 Etapele realizării programelor de evaluare

În scopul obţinerii unei evaluări corecte şi utile a unui proiect complex, rezultat în urma aplicării analizei şi diagnozei de sistem, este necesară elaborarea unui program de evaluare. Realizarea unui astfel de program necesită parcurgerea următoarelor etape:

Etapa 1. Planificarea preliminară a evaluării. Această etapă se organizează înainte ca noul proiect să înceapă să se

deruleze efectiv. Se verifică dacă datele de referinţă pot fi obţinute înainte de începerea implementării proiectului şi dacă procedurile de colectare a datelor sunt operaţionale. În caz contrar, analiştii se pot baza doar pe datele rezultate în urma procesului de implementare a proiectului, colectând numai date post-acţiune.

Etapa se finalizează prin redactarea unui document în care se specifică ordonanţarea activităţilor (utilizând programe de tip ADC), adică stabilirea succesiunii şi a momentelor de începere şi de terminare a activităţilor, ce urmează a fi derulate în cadrul programului de evaluare.

Etapa 2. Estimarea necesarului de resurse. În această etapă se estimează resursele disponibile şi necesarul de resurse

suplimentare de natură materială, financiară, umană şi de timp, necesare realizării unor programe de evaluare eficiente. Trebuie menţionat că evaluarea este dificilă dacă obiectivele acesteia nu sunt clar formulate, sau dacă tehnicile de evaluare nu sunt adecvate situaţiei date.

Pentru programe complexe de evaluare este util de a obţine informaţii generale despre caracteristicile esenţiale care definesc sistemul analizat, pentru a ne încadra în limitele de timp disponibile, urmând ca în fazele ulterioare să se detalieze aceste informaţii.

Evaluarea proiectelor construite pe baza analizei şi diagnozei sistemelor

Succesul evaluării este condiţionată de existenţa: - unor resurse financiare şi de timp îndestulătoare; - unei echipe de specialişti, cu o bogată experienţă; - unui program de evaluare care să fie operaţional într-un interval de

timp util pentru cei care îl folosesc; - unor proceduri în programul de evaluare care să considere şi evoluţiile

viitoare cu caracter dinamic ale sistemului. Evaluarea este afectată de situaţia în care efectele concrete ale

implementării proiectului apar după un timp îndelungat. Evaluarea trebuie realizată numai dacă ea este eficientă din punct de vedere al costurilor şi al consumurilor de resurse raportate la beneficiile aduse sau la cele aşteptate.

Evaluarea este diferită de la caz la caz, după cum se referă la un proiect aflat în faza de dezvoltare sau la unul devenit operaţional. Evaluările pentru primul caz caută mai puţin informaţii referitoare la rezultate, ci mai mult la cele privind determinarea fezabilităţii şi la evoluţia caracteristicilor proiectului.

Evaluarea unor proiecte în dezvoltare poate viza numai anumite faze, iar rezultatele pot conduce uneori la amânarea implementării acestora.

Etapa 3. Pregătirea unui plan detaliat pentru procesul de evaluare. Acest plan trebuie să fructifice informaţiile stabilite din planificarea

preliminară a evaluării şi din acţiunea de estimare a fezabilităţii evaluării, în scopul realizării unei mai bune coordonări a acţiunilor ce vor fi luate la acest nivel de detaliere.

Etapa 4. Ordonanţarea efortului de colectare a datelor. Această etapă trebuie să se ia în considerare o perioadă de timp suficient de

mare astfel ca datele furnizate programului de evaluare să fie semnificative şi să se refere la stările stabile ale sistemului.

În practică există tentaţia de a începe evaluarea proiectului imediat cu începerea implementării activităţilor sale. Pentru multe proiecte, noi sau reiterate, perioada de testare poate dura mai multe luni de zile, timp în care procedurile proiectului se stabilizează, oamenii se familiarizează cu noile proceduri, iar proiectul trece într-o stare stabilă. O evaluare concisă va trebui să se bazeze pe observaţiile acesteia, favorabile de altfel şi implementării programului. De asemenea, este important ca perioada de evaluare să fie suficient de mare pentru a permite testarea efectelor asociate procesului natural de trecere a timpului.

De exemplu, proiectele influenţate de fenomenele sezoniere necesită o perioadă de evaluare de cel puţin un an. Astfel, un plan de reparaţii a unor drumuri, evaluat pe o perioadă de şase luni, aleasă nesemnificativ, ar putea pierde din vedere lunile mai costisitoare, de iarnă, care implică acţiuni de înlăturare a zăpezii şi a efectelor îngheţului. Alegerea perioadei de timp favorabil din punct de vedere meteorologic (primăvară-vară) ar fi, de asemenea, nesemnificativă, prin subevaluarea costurilor de întreţinere.

Analiza, diagnoza şi evaluarea sistemelor din economie

În concluzie, o evaluare completă a proiectului implementat trebuie să aibă în vedere posibilitatea producerii tuturor efectelor asociate restricţiilor, fapt ce necesită considerarea unei perioade de timp suficient de mare, pentru ca rezultatele de natură economică, ecologică, socială etc. să apară şi să se manifeste în plenitudinea lor.

Evaluările parţiale ale rezultatelor sunt în unele cazuri preferate, îndeosebi în cazul în care rezultatele proiectului implementat apar după un timp îndelungat.

Etapa 5. Cuantificarea factorilor ce contribuie la îmbunătăţirea programelor de evaluare.

Este necesar de a stabili nu numai factorii ce contribuie la succesul programului de evaluare dar şi pe cei care pot influenţa în mod negativ acest proces şi de a cuantifica aportul lor asupra performanţelor acestuia. Succesul programului de evaluare poate fi influenţat de mai multe cauze, şi anume:

- mărimea şi calitatea stafului de operare; - structura organizaţională în care este inclus programul de evaluare; - factorii economici şi de mediu care acţionează în perioada evaluării; - competenţa evaluatorilor; - examinarea relaţiilor dintre performanţele asociate vectorului de ieşire

şi caracteristicile programului. Evaluările trebuie să măsoare efectele proiectului şi să identifice

modalităţile constructive de îmbunătăţire a acestuia. Evaluatorii din afara sistemului şi a programului de evaluare se află într-o

poziţie avantajoasă faţă de cei din interior, întrucât pot obţine informaţii neutre, obiective referitoare la proiect şi la dificultăţile pe care le întâmpină, în vederea soluţionării acestora.

Etapa 6. Comunicarea rezultatelor evaluării. Trebuie acordată o atenţie deosebită modului în care sunt prezentate

rezultatele obţinute în urma programului de evaluare. Totodată, trebuie prezentat, atât ceea ce se aşteaptă de la aceste programe de evaluare, cât şi ceea ce nu se aşteaptă de la ele, cu specificarea limitelor acestora, pentru toţi factorii implicaţi în acest program. Prezentarea unui raport sintetic, pertinent, referitor la programul de evaluare, asigurarea unui climat propice desfăşurării discuţiilor, facilitează o comunicare uşoară între părţile implicate.

Comunicarea dintre manageri şi evaluatori este esenţială, în special în ceea ce priveşte eficientizarea actului decizional şi în diminuarea eventualelor neînţelegeri între aceştia.

Aşteptările decidenţilor pot fi uneori nerealiste în raport cu rezultatele evaluării proiectului, care nu sunt totdeauna concluzive, sau pot fi chiar ambigue, indiferent dacă definesc succesul sau eşecul proiectului. Prin urmare, rezultatele evaluării nu pot fi considerate întotdeauna definitive.

Evaluarea proiectelor construite pe baza analizei şi diagnozei sistemelor

Evaluatorii vor aduce la cunoştinţa decidenţilor limitele activităţii de evaluare şi a rezultatelor acesteia, aşteptările nerealiste ale managerilor-decidenţi putând diminua încrederea în acţiunea de evaluare.

Etapa 7. Trecerea în revistă a efectelor aşteptate, a celor realizate şi a impactului acestora.

Această etapă urmăreşte: - evidenţierea şi estimarea efectelor actuale dorite şi nedorite ale

programului de evaluare; - obţinerea unei viziuni de ansamblu asupra acestor efecte; - precizarea măsurilor adecvate ce trebuiesc luate pe termen scurt şi

lung, pentru eficientizarea efectelor dorite şi diminuarea celor nedorite; - estimarea şi explorarea domeniului în care vor acţiona criteriile alese

pentru evaluare; - necesitatea revizuirii periodice a criteriilor şi a măsurilor de

performanţă cu care acestea se apreciază; - luarea în considerare a interdependenţelor ce pot apare între criterii; - oportunitatea realizării unei evaluări multicriteriale;

Activităţile complexe cuprinse în programul de evaluare trebuie să fie orientate spre aspectele relevante, ignorându-le pe cele neesenţiale din punct de vedere al obiectivelor urmărite. În timpul procesului de evaluare trebuiesc luate în considerare două aspecte importante şi anume:

- efectele relevante ale programelor de evaluare asupra diferitelor grupuri sociale şi necesitatea de a găsi şi aplica măsuri adecvate pentru a le cuantifica în mod diferenţiat;

- evaluarea costurilor financiare ale acestor proiecte, luând în considerare evoluţia viitoare a mediului economic, precum şi experienţele trecute.

8.2 Observarea, colectarea şi analiza preliminară a datelor necesare programelor de evaluare

În timpul desfăşurării proceselor de observare, colectare şi analiză a datelor

este necesar a realiza o serie de acţiuni menite să asigure veridicitatea şi utilitatea acestor date pentru programul de evaluare.

Aceste acţiuni se referă în principal la: • monitorizarea operaţiilor efectuate în timpul perioadei de evaluare.

Acţiunea are drept scop determinarea a ceea ce s-a întâmplat efectiv în realitate, în contrast cu ceea ce s-a planificat pentru faza de implementare. Este necesar de a descrie cu atenţie programul de evaluare ce va fi implementat şi de a sesiza abaterile semnificative de la programul stabilit, pentru a putea face corecţiile necesare;

Analiza, diagnoza şi evaluarea sistemelor din economie

• identificarea şi ajustarea procedurilor de colectare a datelor ce apar între programele de culegere anterioare şi ulterioare ale acestora. Astfel de situaţii pot apare când evaluarea depinde şi de datele culese anterior începerii programului de evaluare fiind necesar de a se verifica relevanţa acestor date şi de a se trece la ajustarea lor, atunci când acest lucru se impune;

• reducerea subiectivismului în procesul de evaluare. Prin evitarea utilizării aceluiaşi personal în fazele de realizare şi de evaluare a acţiunilor programelor se poate micşora gradul de subiectivism. În cazul agenţiilor guvernamentale care realizează o serie de proiecte, cu un important impact social, trebuie acordată o atenţie deosebită acestui aspect. În acest sens echipa de evaluatori trebuie să fie formată din persoane din afara acestor agenţii guvernamentale;

• furnizarea unor explicaţii plauzibile pentru acele rezultate care nu au fost prevăzute prin programul de evaluare.

După ce echipele de specialişti au cuantificat nivelul ieşirilor se pune problema de a stabili sferele de influenţă ale rezultatelor proiectului, de a determina domeniul în care se vor resimţi efectele acestui proiect. În acest scop pentru a obţine rezultate corecte este necesară utilizarea unor evaluatori profesionişti şi experimentaţi.

Dacă echipa de evaluatori nu are experienţa necesară, ea poate întâmpina o serie de dificultăţi referitoare la:

- influenţa condiţiilor iniţiale: când aceste condiţii sunt bine definite, prin luarea lor în considerare pot fi aduse îmbunătăţiri fără a prezenta în prealabil conţinutul şi consecinţele acestor proiecte. Acest lucru este aplicabil în condiţii de criză când trebuie luate decizii rapide;

- creşterea experienţei persoanelor implicate în program prin autoînvăţare, fără o intervenţie exterioară;

- omisiuni legate de neluarea în considerare a aspectelor negative semnalate de către beneficiarii neincluşi în programele de evaluare;

- compararea opţiunilor grupurilor care au fost supuse parţial experimentelor programului ne permit să evidenţiem dacă s-au obţinut sau nu efectele dorite şi să se evidenţieze caracteristicile fiecărui grup (de exemplu, programe medicale de testare a noi medicamente sau instrumente medicale);

- efecte indirecte care apar datorită faptului că cei implicaţi în program îşi schimbă comportamentul ştiindu-se observaţi;

- dificultăti legate de utilizarea unui personal impropriu pentru realizarea acestor programe, ceea ce poate conduce la obţinerea unor rezultate nereprezentative;

- dificultăţi privind neîncărcarea uniformă şi echilibrată cu sarcini a personalului ce participă la realizarea acestor programe;

Evaluarea proiectelor construite pe baza analizei şi diagnozei sistemelor

- probleme privind corelaţia şi cauzalitatea variabilelor utilizate de program. În cazul existenţei unei relaţii între variabile, care nu au fost luate în considerare pot apărea o serie de schimbări ale valorilor variabilelor de ieşire. Cauzalitatea este determinată nu de evidenţe statistice, ci de înţelegerea globală a situaţiei, la aceasta contribuind consistenţa, sensibilitatea şi mecanismul cauză-efect aplicat datelor;

• Inconvenientele ce pot apare în alegerea eşantioanelor ce vor fi evaluate, pot fi evitate prin:

- instruirea corespunzătoare a intervievatorilor; - stabilirea conţinutului şi a succesiunii întrebărilor, precum şi a

momentelor de timp când vor fi efectuate; - alegerea eşantionului reprezentativ; - ordonanţarea efortului de intervievare astfel ca răspunsurile

incorecte şi incomplete să fie cât mai puţine; • Alocarea resurselor pentru colectarea unui volum suficient de date. O problemă importantă este aceea de a se realiza un echilibru între timpul

de culegere a datelor şi informaţiile obţinute din evaluare, astfel încât ele să conducă la atingerea obiectivelor propuse.

8.3 Definirea domeniului de căutare şi prezentarea rezultatelor

În scopul definirii domeniului de căutare şi a prezentării rezultatelor studiului de analiză şi diagnoză este necesar să fie luate o serie de acţiuni menite să asigure finalizarea lor. Principalele acţiuni avute în vedere în acest scop sunt:

• Corelarea gradului de încredere al rezultatelor cu costul asociat şi cu utilitatea practică necesară realizării obiectivelor. Obţinerea unor rezultate cu precizie ridicată prin utilizarea tehnicilor statistice implică costuri mari şi timp îndelungat. Pentru aplicaţii uzuale economice, rezultatele obţinute trebuie să aibă gradul de încredere cuprins între 80%-90%, sau chiar mai scăzut, în timp ce pentru aplicaţii specifice, cum ar fi cele din domeniile de sănătate, siguranţa circulaţiei (rutiere, feroviare, aeriane) este necesară obţinerea unor rezultate cu grad de încredere cuprinse între 96%-99%. Este util de a prezenta beneficiarului mai multe variante ale preciziei rezultatelor şi a costurilor corespunzătoare, pentru ca el să-şi aleagă varianta care îl satisface cel mai bine;

• Considerarea efectelor fiecărei componente precum şi a efectelor globale şi medii. În cazul unui proiect complex trebuie luată în considerare posibilitatea examinării datelor agregate, atunci când dorim să evaluăm cu rapiditate rezultatele proiectului. Acest fapt are o semnificaţie importantă când sunt evaluate proiecte complexe alcătuite din subproiecte diferite, ca grad de complexitate şi dificultate, şi când pentru a cuantifica efectul unui anumit subproiect trebuie să evaluăm

Analiza, diagnoza şi evaluarea sistemelor din economie

fiecare componentă în cadrul programului global de evaluare. Beneficiarii pot solicita grade de încredere diferite pentru evaluarea unor componente ale proiectului;

• Identificarea limitelor studiului de evaluare. Este importantă precizarea graniţelor studiului de evaluare, mai ales în cazul generalizării rezultatelor şi a extrapolării acestora în viitor, în scopul evitării unor inconveniente.

Aceste inconveniente se referă la: - realizarea unui singur experiment ţinând seama de un set de

restricţii, care poate conduce la rezultate ce nu pot fi extrapolate cu certitudine;

- necesitatea cunoaşterii apriorice şi în detaliu a componentelor ce vor fi implementate şi a experimentelor necesare ce trebuiesc executate, pentru a obţine valori semnificative ale variabilelor de ieşire;

- caracterul de noutate al proiectelor implementate, care poate afecta comportamentul persoanelor incluse în programul de evaluare, precum şi pe cel al utilizatorilor acestuia;

- grupurile neincluse în experiment trebuie selectate cu grijă, în urma unei analize amănunţite şi, de asemenea, trebuie acordată o atenţie deosebită selectării grupurilor care fac parte din experiment.

• Furnizarea unei motivaţii pentru personalul implicat în programul de evaluare în scopul revizuirii conţinutului acestuia, înainte de redactarea formei finale şi de raportare a programului.

În acest proces este necesară afirmarea unei atitudini critice referitoare la toate consideraţiile şi ipotezele privind evaluarea programelor şi corectarea acelor părţi care sunt necorespunzătoare, sau care au fost înţelese şi interpretate greşit.

Acţiuni legate de prezentarea rezultatelor programului de evaluare

În scopul realizării unei percepţii corecte a programului de evaluare sunt necesare o serie de acţiuni şi anume:

• descrierea condiţiilor, a ipotezelor, a limitelor şi a factorilor perturbatori ce acţionează asupra programului de evaluare în momentul prezentării rezultatelor acestuia beneficiarilor;

• delimitarea factorilor de opinii în momentul prezentării rezultatelor. În cazul unor proiecte în care sunt implicaţi decidenţi la nivel guvernamental, adeseori aceştia au la baza luării deciziilor informaţii incomplete. Pentru a surmonta această deficienţă, ei apelează la experţi în scopul obţinerii unor opinii referitoare la problema în cauză şi a unor argumente fundamentate pentru a satisface mai bine criteriile utilizatorilor;

Evaluarea proiectelor construite pe baza analizei şi diagnozei sistemelor

• prezentarea rezultatelor către utilizatori trebuie realizată în mod pertinent, clar, concis, eficient, într-un stil atrăgător şi convingător.

8.4 Planificarea experimentelor controlate de evaluare Experimentele controlate reprezintă modalitatea cea mai dorită pentru evaluarea programelor, întrucât ele permit prezentarea unor rezultate clare, lipsite de ambiguităţi. Pentru realizarea cu succes a experimentelor controlate de evaluare trebuiesc îndeplinite două cerinţe speciale, şi anume: afectarea aleatoare a unităţilor la grupuri şi controlul implementării. Aceste cerinţe impun ca să se realizeze o planificare a procedurilor experimentului, înainte ca progamul de evaluare să fie efectiv implementat. Afectarea aleatoare Un experiment controlat implică participarea a două categorii de grupuri, o primă categorie o reprezintă grupurile supuse experimentării propriu-zise, cărora li se aplică tratamente diferite, iar cea de a doua categorie o reprezintă grupurile de control, cărora nu li se aplică nici-un tratament, şi faţă de care se face compararea.

Fiecare unitate supusă experimentării trebuie să fie afectată cu aceeaşi probabilitate unui grup sau altuia, din prima categorie, în mod aleator. Prin unitate înţelegem în acest caz servicii umane, servicii sociale, sau din domeniul administrativ, tehnic, geografic. În unele cazuri, afectarea aleatoare se fac doar la începutul experimentului, rămânând valabilă pe toată perioada experimentării, iar în alte cazuri, în care există o fluctuaţie a personalului ce participă la experiment, afectarea aleatoare se desfăşoară pe tot parcursul realizării programului de evaluare. Controlul implementării Este necesară efecutarea unui control în scopul respectării integrităţii protocolului de tratare a grupurilor implicate în experiment. De asemenea, controlul previne contaminarea experimentului cu influenţe ale factorilor externi/perturbatori, ce pot modifica valorile rezultatelor. Pentru realizarea în bune condiţii a unui experiment controlat trebuiesc furnizate răspunsurile la o serie de întrebări, cum ar fi:

1. Pot fi aplicate unor unităţi tratamente diferite, faţă de alte unităţi, fără a induce prin acest fapt pericole majore ? Dacă există posibilitatea detectării unui pericol prin aplicarea acestor tratamente, atunci experimentul se întrerupe sau nu se aplică;

2. Se pot acorda servicii diferite indivizilor fără a viola prin aceasta standarde morale şi etice ? În cazul resurselor limitate, se tratează întâi cazurile cu prioritate maximă, iar pentru ceilalţi subiecţi se aplică afectarea aleatoare;

Analiza, diagnoza şi evaluarea sistemelor din economie

3. Este costul experimentului mai mic decât riscul implementării programului fără o evaluare formală ? Experimentul are rolul de a facilita luarea unor decizii fundamentate referitoare la forma viitoare a aplicării proiectului şi a trendului acestuia, fără costuri prea mari;

4. Care este domeniul pentru care o decizie la întreaga scală se poate amâna până ce evaluarea experimentului este completă ? De exemplu, dacă ne referim la evaluarea unei decizii privind un experiment social, rezultatele finale pot apare abia după o perioadă lungă de timp de 1-2 ani. Amânarea deciziei în astfel de situaţii, mai ales în condiţii de criză, când există presiuni politice este importantă. De aceea se utilizează un experiment parţial ce poate conduce la o temporizare a situaţiei, el reprezentând o implementare parţială. Uneori există situaţii când o anumită implementare parţială nu este posibilă. Abordarea experimentală este utilă dacă ea prevede o investiţie sau schimbări organizaţionale majore;

5. Pot fi păstrate condiţiile de bază esenţiale ale experimentului pe întreaga perioadă a desfăşurării lui ? Pentru rezolvarea acestui deziderat este necesar:

- ca întreg personalul implicat în experiment să adere fără rezerve la noile proceduri;

- să se respecte de către factorii responsbili procedura de afectare aleatoare;

- să se realizeze o procedură de planificare a experimentului, dacă durata acestuia este prea lungă.

În scopul realizării cu succes a acestor deziderate se impune o pregătire prealabilă a personalului implicat în experiment, prin furnizarea de explicaţii plauzibile şi convingătoare, prin utilizarea unui personal calificat şi profesionist care să execute sarcina de afectare;

6. Există proceduri tehnice adecvate pentru evaluarea efectelor programului de evaluare? În multe cazuri există dificultăţi din partea echipei de analişti pentru a măsura efectele programului, sau pentru stabilirea unor criterii adecvate pentru măsurarea şi colectarea datelor valide, corecte şi utile programului de evaluare;

7. Este mărimea eşantionului suficientă pentru a obţine rezultatele finale ? Este de dorit ca suficiente unităţi să fie afectate la grupurile experimentale pentru a obţine rezultate statistice semnificative. În problemele la care unităţile afectate reprezintă altceva decât oameni, cum ar fi regiuni geografice, servicii ale regiunilor sau unităţi politice, dacă numărul lor este mic, rezultatele experimentului nu sunt cele dorite, dar uneori situaţia impune ca evaluatorii să accepte acest lucru;

Evaluarea proiectelor construite pe baza analizei şi diagnozei sistemelor

8. Există suficiente resurse umane, financiare şi administrative disponibile pentru a executa experimentul până la capăt ? Proiectarea experimentului necesită personal calificat, o monitorizare atentă a informaţiilor culese, o analiză statistică competentă şi o interpretare a ei de către profesionişti. În acest scop trebuie să existe suficiente resurse materiale, financiare şi de timp pentru a duce la bun sfârşit acest experiment. Dacă există dubii privind disponibilitatea acestor tipuri de resurse, atunci experimentul nu va începe;

9. Există posibilitatea păstrării în baza de date a unor informaţii referitoare la confidenţialitatea clientului ? Problema confidenţialităţii există în orice tip de evaluare nu doar în cele experimentale controlate, dar ea devine o problemă majoră în proiectarea experimentelor cu arie de întindere mare, unde atât grupul tratat, cât şi cel de control, trebuie examinat. Trebuiesc construite proceduri speciale care să asigure confidenţialitatea, iar evaluarea experimentului poate fi prezentată utilizând statistici agregate;

10. Când este necesar să se ia consimţământul clientului pentru a-l include în experiment ? Experimente referitoare la tratamentul unor persoane individuale cer prelucrarea informaţiilor referitoare la client şi a mediului acestuia, şi deci consimţământul acestora.

Pentru a evita influenţarea comportamentului participanţilor, evaluatorii încearcă să nu comunice acestora dacă fac parte din grupul de control sau cel de tratament, ceea ce este posibil în anumite experimente, iar în altele nu.

8.5 Evaluarea succesului analizei şi diagnozei de sistem

Pentru ca analiza şi diagnoza de sistem să fe eficientă şi să aibă succes trebuie să fie realizate o serie de activităţi, referitoare la /40/:

- identificarea tuturor factorilor interesaţi de situaţia problemei analizate şi realizarea unei apropieri mai strânse de aceştia;

- elaborarea unui studiu pentru a ajuta părţile înteresate de rezultatele analizei şi diagnozei sistemelor ca să se implice mai mult în toate fazele acesteia, pe parcursul desfăşurării lor, pentru o mai bună înţelegere a fenomenelor care le caracterizează şi asigurarea succesului privind implementarea acestor faze.

Analistul de sistem trebuie să aibă în vedere în stabilirea părţilor interesate nu doar beneficiarii direcţi, dar şi sponsorii, organizaţiile sau persoanele afectate de situaţia problemei analizate precum şi factorii responsabili implicaţi în analiză şi în fructificarea rezultatelor ei.

Analiza, diagnoza şi evaluarea sistemelor din economie

I. Principalii factori interesaţi de situaţia problemei analizate vor fi prezentaţi succint în continuare /40/.

• Strategii politicilor cu privire la situaţia problemei analizate, au rolul de a elabora politicile pentru rezolvarea problemei, selectând în acest scop acele opţiuni legate de realizarea ei cu succes.

Srategii politicilor pot fi reprezentaţi de un grup de indivizi sau de o organizaţie, în atribuţia lor intrând recomandarea anumitor opţiuni, selectarea opţiunii preferate şi ratificarea acesteia.

• Grupul de implementare are rolul de a implementa politicile elaborate de strategi. Acest grup are în competenţa sa efectuarea următoarelor activităţi:

- dezvoltarea de reguli şi regulamente privind realizarea deciziilor; - modificarea deciziilor astfel încât ele să reflecte şi restricţiile

operaţionale care ţin seama de resursele existente; - transformarea deciziilor în termeni operativi; - fixarea obiectivelor programului şi standardelor, cu precizarea

eşalonării lor în spaţiu şi timp, adică prezentarea programului de ordonanţare;

- dezvoltarea unor proiecte detaliate cu privire la politicile programelor; - pregătirea unui plan referitor la faza de implementare; - stabilirea şi procurarea resurselor necesare implementării; - instruirea personalului ce va realiza implementarea; - încheierea de subcontracte cu alte organizaţii pentru a realiza unele

obiective, sau părţi ale acestora; - administrarea şi gestionarea contractelor referitoare la implementare. • Operatorii de implementare a politicilor sau programelor Faza de implementare implică utilizarea unui personal calificat şi

specializat. Putem evidenţia următoarele categorii de operatori: - operatori de instalare, care gestionează resursele necesare

implementării; - operatori operaţionali, ce execută operaţiile zilnice de implementare; - manageri de implementare care coordonează toată munca aferentă

acestei faze. • Factorii decidenţi care sunt implicaţi în situaţia problemei analizate Aceştia sunt reprezentaţi de cei care elaborează politicile sau le

implementează. • Persoanele afectate de situaţia problemei În această categorie se includ, atât persoanele direct implicate, cât şi cele

indirect implicate. • Loby-ul referitor la situaţia problemei Această activitate este realizată de o persoană sau un grup de persoane,

care pot exercita influenţe asupra celor ce elaborează politicile, în sensul promovării acestora.

Evaluarea proiectelor construite pe baza analizei şi diagnozei sistemelor

• Consilierii decidenţilor Persoanele care fac parte din această categorie se deosebesc de analişti prin

gradul în care recomandările lor se bazează pe analiza specifică a problemei, prin ipotezele pe care aceştia le-au avut în vedere şi care sunt explicitate, prin faptul că aceştia au avut un punct de vedere obiectiv în prezentarea argumentelor lor, lăsând deoparte preferinţele personale. Aceşti consilieri pot fi persoane din interiorul organizaţiei sau din afara ei.

• Evaluatorii politicilor sau programelor de implementare Evaluatorii au rolul de a compara efectele realizate referitor la situaţia

problemei cu cele aşteptate, utilizînd în acest scop un set de criterii stabilite aprioric. În acest caz ei pot fi persoane ce fac parte din personalul de realizare, implementare sau operare al organizaţiei, sau pot fi persoane din afara acesteia.

• Cenzorul evaluator El este reprezentat de un membru al echipei de evaluare care are un spirit

critic ascuţit şi este delegat cu puterea de a schimba politicile de implementare când sesizează că acestea sunt inacceptabile.

II. Persoanele implicate în activitatea de analiză Persoanele sau categoriile de grupuri implicate în activitatea de analiză

sunt cele care o realizează, cele care o utilizează direct sau indirect, precum şi cele care sunt afectate de către aceasta. Putem enumera astfel următoarele categorii: persoana ce pune problema; sponsorul; clientul; utilizatorul; staff-ul celor patru categorii menţionate anterior; echipa de analişti; directorul ştiinţific al programului; consilierii de analiză; cenzorii analizei; planificatorul implementării.

• Sponsorul Sponsorul joacă un rol imprtant în configurarea analizei, el fiind acela ce

selectează departamentul de cercetare care va determina gradul de detaliere al analizei, putând adeseori influenţa deciziile staff-ului. El participă frecvent la definirea problemei, o urmăreşte pe parcursul derulării ei, şi poate revizui soluţiile propuse.

• Clientul Clientul este reprezentat în acest context de potenţialii utilizatori ai analizei

care prin obiectivele urmărite pot influenţa opţiunile factorilor decidenţi. Prin acţiunile sale, clientul determină cum va fi utilizată analiza, dar el poate influenţa şi indirect cum va fi ea realizată, dacă rezultatele acesteia sunt de mare importanţă pentru el.

• Directorul ştiinţific al programului O analiză de sistem sau o analiză a politicilor, este de obicei organizată sub

forma unui proiect ce cuprinde şi o grupă de cercetare, coordonată de şeful proiectului. Dacă există mai multe proiecte de analiză de sistem într-o organizaţie, proiectele similare sunt organizate sub forma unui program de cercetare coordonat de un director.

În competenţa acestui director intră o serie de sarcini cum ar fi: selectarea şefilor de proiect, negocierea agendei de sponsori, revizuirea desfăşurării

Analiza, diagnoza şi evaluarea sistemelor din economie

proiectelor şi a soluţiilor acestora, alocarea resurselor între proiectele ce intră în competiţie în disputarea lor, ordonanţarea proiectelor ş.a.

• Consilierul analizei Echipa de analişti ce proiectează şi conduce analiza, primeşte asistenţă din

partea unor experţi avizaţi, ce pot avea calificări specializate pentru diferitele secţiuni ale analizei, (tehnică, economică, financiară) şi dau sfaturi utile membrilor echipei de analiză în diferitele faze ale desfăşurării ei. Aceştia pot sugera opinii privind rezolvarea politicilor problemei analizate, să identifice potenţialele obstacole ce pot sta în calea analizei, să propună noi strategii analitice, să aducă critici pecizând în acelaşi timp şi căile de îmbunătăţire.

• Planificatorii implementării Aceştia sunt reprezentaţi de toţi cei ce participă la luarea deciziilor de

implementare. Acestă echipă poate să includă sau nu şi membrii ai staff-ului ce realizează politicile programului de analiză, dar este de dorit ca aceştia din urmă să facă parte din echipă în scopul realizării unei implementări competente.

8.6 Cuantificarea tipului de succes în analiza de sistem

Este greu de definit succesul în analiza de sistem având în vedere multitudinea părţilor implicate, obiectivele şi interesele fiecărei părţi, precum şi caracterul multicriterial al unei evaluări. În literatura de specialitate s-au dat o multitudine de definiţii şi criterii pe baza cărora se cuantifică succesul, dar analizîndu-le cu atenţie se pot evidenţia atât puncte forte cât şi unele discutabile ale acestora. Sintetizînd toate aceste eforturi ce s-au efectuat în acest sens se pot evidenţia trei categorii mari de succes / 4o/ şi anume:

a) succesul analitic care ia în considerare cum va fi executat şi prezentat studiul de analiză şi diagnoză;

b) succesul de utilizare ce are în vedere cum va fi utilizat şi prezentat studiul în realizarea politicilor prezente şi viitoare precum şi în faza de implementare;

c) succesul ieşirilor/rezultatelor legat de ce s-a întîmplat cu situaţia problemei analizate ca urmare a realizării şi implementării studiului.

Există o ierahizare a dependeţelor între aceste categorii de succes şi a dificultăţilor ce apar legate de ele. Fiecare tip de succes este legat de domenii diferite şi anume: primul de realizarea studiului, al doilea de modul de întocmire al politicilor şi al treilea de rezolvarea problemei.

Trebuie, de asemenea, menţionat că succesul studiului este perceput în mod diferit de părţile implicate, fiecare privindu-l din perspectiva propiilor obiective urmărite.

a) Succesul analitic Succesul analitic este cel mai uşor de cuantificat, el împlicând resurse

performante precum şi o muncă înalt calificată, pentru a obţine un studiu de

Evaluarea proiectelor construite pe baza analizei şi diagnozei sistemelor

calitate, credibil şi pertinent cu politicile preconizate. Menţionăm că el stă la baza celorlate două tipuri de succes. Există două moduri prin care se apreciază dacă un studiu reprezintă un succes analitic şi anume:

- un control formal al calităţii acestuia; - exprimarea acordului părţilor implicate. Controlul formal al calităţii studiului încearcă să aplice proceduri clar

definite şi standarde explicite pentru evaluarea calităţii studiului şi a soluţiilor propuse, în acest scop avându-se în vedere următoarele aspecte:

- validitatea tehnică prin evidenţierea unor aspecte privind metodologia folosită, alternativele relevante ale politicilor, incertitudinile identificate în analiză;

- validitatea persuasivă are în vedere ca analiza şi soluţiile să fie prezentate convingător, coerent, clar fără exagerări sau supersimplificări;

- accesibilitatea studiului în sensul că acesta să fie uşor lizibil, să existe breviare şi indexuri care să satisfacă doleanţele diferitelor categorii de beneficiari;

- credibilitatea studiului în sensul perceperii conţinutului acestuia cu încredere de către beneficiari;

- marja de timp pentru consultarea studiului să fie suficient de bine apreciată, astfel încât cei ce vor realiza politicile să aibă timp suficient pentru a extrage toate informaţiile necesare;

- pertinenţa studiului adică realizarea unui conţinut al acestuia care să răspundă în mod concret la cerinţele şi sferele de responsabilitate ale clienţilor;

- utilitatea studiului în sensul că acesta să fie potenţial valabil pentru toţi beneficiarii, să furnizeze mijloacele necesare şi fezabile în scopul îmbunătăţirii problemelor analizate.

Penru asigurarea succesului analitic există câteva puncte de vedere ce trebuiesc respectate, referitoare la următoarele aspecte /40/:

• Munca prestată pentru întocmirea studiului şi soluţiile oferite de acesta trebuie să satisfacă cerinţele sponsorilor

Dacă sponsorii constată că baza studiului este fundamentată, solidă şi că interpretările ce decurg din fondul analizei sunt corecte, atunci ei nu vor accepta soluţii îndoielnice şi contrare intereselor lor, dar vor fi muţumiţi de faptul că studiul a evidenţiat şi neajunsurile ce pot apărea din aplicarea unor astfel de soluţii. Pentru orientarea studiului astfel încât el să satisfacă cât mai bine doleanţele sponsorului este util de a se cunoaşte în detaliu contextul din care rezultă aceste satisfacţii ale lui.

• Munca depusă pentru întocmirea studiului şi rezultatele acestuia trebuie să fie în concordanţă cu cerinţele analistului şi cu standarele impuse de acesta

Cu cât echipa de analişti este mai competentă şi mai profesionistă cu atât nivelul de exigenţă este mai ridicat. Însă, uneori, este necesar să se facă un

Analiza, diagnoza şi evaluarea sistemelor din economie

compromis între doleanţele sponsorului şi cele ale analistului. Acesta din urmă doreşte soluţii cât mai bune care sunt însă totodată mari consumatoare de resurse materiale, de timp şi financiare, în timp ce sponsorul urmăreşte realizarea obiectivelor sale într-un interval de timp cât mai scurt şi cu un consum minim de resurse. Pe de altă parte, analistul, prin profesionalismul şi experienţa sa, poate releva sponsorului şi alte valenţe ale rezultatelor, necunoscte de acesta, pe care să le accepte, chiar dacă timpul şi costul depăşesc aşteptările sponsorului.

• Rezultatele proiectului ce rezultă din studiu să respecte cât mai fidel doleanţele directorului de proiect

În mod uzual directorul de proiect va fi satisfăcut dacă proiectul are calităţi foarte bune şi realizează în acelaşi timp obiectivele sponsorului. Dar uneori lucrurile stau alfel şi anume costul de oportunitate al proiectului este ridicat, iar consumarea resurselor pentru realizarea lui poate afecta munca la alte proiecte. Un director de proiect judecă succesul proiectului în contextul portofoliului de proiecte pe care le are de rezolvat, şi în termenii în care acesta contribuie la realizarea tuturor obiectivelor pe care le are.

• Acordul cenzorului de proiect referitor la calităţile proiectului Analiza intreprinsă de cenzor ia în considerare două aspecte importante, şi

anume unul legat de caracterul de noutate al conţinutului şi al soluţiilor prezentate, iar celălalt legat de caracterul multidisciplinar al analizei şi diagnozei de sistem. Pot apărea anumite neajunsuri datorate caracterului de noutate cum ar fi stabilirea unor criterii juste de apreciere a succesului proiectului, având în vedere faptul că asfel de situaţii nu au mai fost întâlnite până în prezent şi se impune găsirea unor noi criterii de apreciere.

O altă limitare apare datorită caracterul multidisciplinar al analizei şi diagnozei de sistem care necesită găsirea unor cenzori care să fie simultan experţi în mai multe discipline şi care să facă o evaluare corectă a succesului. Pentru a surmonta aceste neajunsuri se apelează nu la un singur cenzor ci la un grup de cenzori care să fie experţi pe domenii diferite, în vederea elaborării în final a unui punct de vedere comun, agreat de toţi membrii echipei. O condiţie necesară pentru a emite judecăţi corecte asupra studiului, este aceea ca experienţa, profesionalismul şi abilitatea cenzorilor să fie superioare celor ce alcătuiesc echipa de analişti. Cenzorii pot stabili dacă soluţiile furnizate sunt neclare sau exagerate, dar nu pot prognoza dacă ele sunt pertinente şi utile clienţilor.

• Satisfacerea doleanţelor clientului Realizarea acestui deziderat reprezintă un alt punct de vedere ce

condiţionează succesul analitic al studiului. În această evaluare trebuie să se aibă în vedere multitudinea şi varietatea de obiective urmărite de diferiţii clienţi. Astfel, beneficiarii care consideră că studiul este credibil şi pertinent pot să nu fie de acord că el ese util şi că are succes. Uneori este posibil ca un beneficiar să considere că un studiu are succes, dacă soluţiile preconizate de acesta vin în concordanţă cu scopurile sale, chiar dacă validitatea sa este îndoielnică.

Evaluarea proiectelor construite pe baza analizei şi diagnozei sistemelor

b) Succesul în utilizare Succesul în utilizare constă în aceea ca rezultatele studiului să fie folosite

în procesul de luare a deciziilor şi să aibă o calitate practică apreciată de utilizatori. Acest tip de succes se referă la modul în care va fi utilizat studiul de toate părţile interesate de rezultatele lui. Acest lucru implică fructificarea rezultatelor obţinute în procesul de elaborare a politicilor. Succesul în utilizare este determinat de trei componente şi anume: cine va utiliza studiul, care sunt elementele studiului, care sunt obiectivele acestuia.

Un studiu al politicilor nu va fi considerat de succes, dacă el nu este utilizat în primul rând de cei ce elaborează aceste politici. Cu cât va fi folosit de un număr mai mare de utilizatori cu atât succesul său va fi mai mare.

Elementele utilizate într-un studiu se referă la rezultate, argumente, concepte, modele, alternative, estimări, judecăţi şi căutări, precum şi recomandări. Aceste elemente vor fi utilizate în studiu în măsura în care ele sunt pertinente şi utile.

Putem afirma că succesul de utilizare al unui studiu creşte, dacă numărul de elemente folosite în elaborarea lui este foarte mare. Se constată în practică că arareori un element din studiu va fi utilizat întocmai în forma în care a fost prezentat. În cele mai multe cazuri se practică un proces de adaptare a acestuia în decursul procesului de utilizare. Aceste adaptări realizate de diverşi utilizatori se fac cu asistenţa nemijlocită a membrilor echipei de analişti.

Cunoştinţele dobândite dintr-o analiză de sistem sau din analiza politicilor sunt utilizate în atingerea unor scopuri diferite. Fiecare scop reprezintă un mod diferit de utilizare în procesul de elaborare a politicilor. Astfel, un anumit studiu poate fi considerat de succes din punctul de vedere al unor scopuri, şi un insucces din punctul de vedere al altora. În continuare vom examina şapte scopuri şi semnificaţia succesului acestora, fiecare scop corespunzând unei faze în procesul de elaborare al politicilor.

• Primul scop constă în formularea problemei Succesul în utilizare este asigurat dacă cei ce elaborează politicile, folosesc

cunoştinţe ce decurg din această fază în concepţia de elaborare a politicilor problemei. Exisă şi situaţii în care anumite informaţii ce apar de aici nu sunt în mod deliberat folosite (cum ar fi de exemplu anumite tipuri de incertitudini), dacă din analiza senzitivităţii s-a constatat că acestea au o influenţă neglijabilă. O analiză de sistem sau a politicilor este considerată de succes dacă ea influenţează participanţii în faza de formulare a problemei în mod colectiv sau individual. În mod uzual aceste influenţe sunt parţiale.

• Al doilea scop îl constituie generarea alternativalor Dacă analiza de sistem are succes ea va influenţa natura specificaţiilor

privind alternativele utilizate în procesul de elaborare a politicilor. Aceste influenţe se pot exercita în mai multe moduri şi anume:

- participanţii pot lua în considerare pentru construirea alternativelor idei existente relevate de studiul de analiză;

Analiza, diagnoza şi evaluarea sistemelor din economie

- participanţiii pot dezvolta noi idei pentru construirea alternativelor ce au fost prezentate de echipa de analişti sau sintetizate de aceştia pe baza ideilor existente;

- participanţii pot crea noi alternative, stimulaţi de conţinutul studiului, sau pot crea alternative hibride, rezultate în urma prezentării analizei de sistem.

• Al treilea scop îl reprezintă estimarea consecinţelor Înainte de a compara alternativele şi de a le selecta pe cele adecvate,

participanţii în luarea decizilor trebuie să dispună de estimări asupra consecinţelor potenţiale referitoare la situaţia problemei analizate, a personalului implicat, şi a celorlate părţi afectate de aceasta. O analiză de sistem este considerată de succces din punct de vedere al acestui scop, dacă participanţii utilizează rezultatele sau metodologiile ei în estimarea consecinţelor alternativelor.

• Al patrulea scop este de a respinge alternativele ce nu conduc la succes

O analiză de sistem este considerată de succes dacă ea ajută, pe cei ce elaborează politicile să respingă alternativele ce conduc la rezultate inferioare, economisindu-se astfel importante resurse materiale, financiare şi umane. Înlăturarea acestor alternative rezultă prin trecerea lor în revistă sau prin compararea lor.

• Al cincelea scop îl constituie selectarea alternativei preferate O analiză de sistem este considerată de succes dacă ea joacă un rol

semnificativ în selectarea alternativei preferate pentru cei ce elaborează politicile. Un astfel de succes se comensurează prin influenţa studiului asupra selectării alternativei preferate, anvergura domeniului de influenţă a studiului, numărul de decidenţi influenţate de acesta în selectarea aceleaşi alternative. Există patru categorii de informaţii pe care agenţiile de elaborare a politicilor trebuie să le ia în considerare, şi anume: legile care afectează agenţiile, istoria deciziilor agenţiei, preferinţele beneficiarilor importanţi, reacţiile probabile estimate pentru fiecare alternativă a politicii asupra celor mai importanţi beneficiari.

• Al şaselea scop îl constiuie promovarea alternativei preferate O analiză de sistem va fi considerată de succes, pentru acest scop, dacă

informaţiile din studiu sunt utilizate ca un mijloc de a pleda în favoarea politicii preconizate de această alernativă.

• Al şaptelea scop, scopul final, îl constituie implementarea O analiză de sistem va fi considerată de succes dacă va contribui la

implementarea alternativei preferate şi mai ales a modurilor de realizare a planului de implementare. Acest lucru se întâmplă deoarece analiza explorează variantele de implementare ale alternativelor şi consecinţele implementării acestora, identifică condiţiile care facilitează implementarea, precum şi personalul ce răspunde de succesul realizării ei.

Evaluarea proiectelor construite pe baza analizei şi diagnozei sistemelor

c) Successul rezultatelor analizei şi diagnozei de sistem Succesul rezultatelor este cel mai greu de cuantificat, el impune ca cerinţă

de bază faptul ca rezultatele studiului să reprezinte un factor important în selectarea politicilor şi prin implementarea acestora să se rezolve problema analizată. Analiza de sistem va asigura succesul rezultatelor dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:

- alternativele implementate să îmbunătăţească situaţia problemei analizate;

- selectarea prin decizii de grup a alternativei preferate să fie puternic influenţată de studiul de analiză.

Prima condiţie este legată de evaluarea cercetării, iar cea de-a doua condiţie este legată de succesul selectării.

Evaluarea cercetării poate conduce la o serie de dificultăţi referitoare la: • atribuirea cauzelor; simpla comparare a situaţiei problemei analizate

înainte şi după implementarea politicilor proiectului nu poate stabili întodeauna dacă diferenţele provin din implementarea noilor politici;

• măsurarea rezultatelor multidimensionale; rezultatele politicilor implementate implică o varietate de consecinţe care diferă prin cheltuieli şi acurateţea măsurărilor, însă limitarea resurselor poate conduce la compromisuri în evaluarea rezultatelor;

• echilibrarea criteriilor multiple de evaluare; existenţa unor criterii multiple de evaluare pune problema realizării unui echilibru între criteriile care intră în conflict şi luarea în considerare a consecinţelor favorabile şi nefavorabile;

• standardele utilizate pentru comparare; care pot fi explicite sau implicite şi ele pot afecta concluziile. Multe evaluări compară ieşirile dorite cu cele aşteptate şi pe baza lor sunt selectate politicile. Trebuie să se ţină seama şi de caracterul dinamic al evoluţiei situaţiei asfel că ieşirile rezultate pot fi altele decât cele prognozate de analiză. Trebuie ca standardele să fie atractive pentru utillizatori şi perioda de timp între selectarea politicilor şi prezentarea rezultatelor să fie cât mai scurtă;

• diversitatea şi multitudinea beneficiarilor evaluării; fiecare beneficiar are interese diferite, astfel: strategii politicilor vizeză aspecte legate de implementarea politicilor în schimbarea situaţiei problemei, managerii implementării vizează eventualele probleme care pot apare la această fază, iar utilizatorii direcţi sunt interesaţi de efectele consecinţelor;

• timpul afectat implementării; trebuie să se ţină seama ca evaluarea să se facă la un moment de timp convenabil de la data implementării pentru a cuantifica corect rezultatele acesteia.

Evaluarea sucesului de utilizare şi a rezultatelor poate fi făcută şi pe baze indirecte, adică a modului cum aceasta influenţează alte studii sau situaţii în alegera decizilor politicilor. Succesul analitic ce este legat de calitatea metodologiei folosite şi a rezultatelor este utilizat în evaluarea indirectă prin aplicarea lui în alte decizii sau alte situaţii ale problemei. Este important de a extrapola acolo unde se

Analiza, diagnoza şi evaluarea sistemelor din economie

poate rezultatele dintr-un studiu în altul, de a avea analogii practice pe baza experienţei acumulate în domeniul analizei şi diagnozei de sistem.

În scopul conducerii analizei astfel ca ea să asigure succesul, analiştii trebuie să acorde un prim rol succesului analitic şi apoi, în al doilea rând, să aprecieze succesul de utilizare pe baze directe cât şi indirecte. Analistul are cel mai mult controlul asupra sccesului analitic şi mai puţin asupra celui legat de utilizare şi de rezultate.

Măsurile de cuantificare a succesului de utilizare şi a rezultatelor pentru politicile studiului trebuie să ţină seama şi de efectele politicilor adoptate, precum şi de restricţiile existente. Asfel un studiu care la prima vedere pare perfect din punct de vedere al calităţii nu poate influenţa cu succes politicile proiectului, dacă rezultatele sale vin în conflict cu restricţiile politice sau cu motivaţiile beneficiarilor. Se încearcă în măsura în care aceste conflicte pot fi anticipate, să se schimbe anumite restricţii sau să se diminueze motivaţiile conflictuale. Este important ca mai întâi să se valideze cercetarea şi apoi să se analizeze utilizarea acesteia întrucât dacă ea nu este corectă poate conduce la concluzii şi rezultate eronate.

Asigurarea succesului rezultatelor este dificilă întrucât este greu de anticipat unde şi cum vor fi aplicate aceste rezultate, la alte studii sau alte situaţii problemă. De aceea, studiul trebuie să se concentreze pe rezolvarea problemelor actuale şi să se bazeze mai întâi pe succesul direct şi apoi prin generalizare să poată fi extrapolat şi la alte cazuri.

* * *

Analiza, diagnoza şi evaluarea sistemelor economice are trei dimensiuni esenţiale, care îi conferă acesteia o deosebită utilitate practică, respectiv o dimensiune descriptivă, o a doua prescriptivă, şi o a treia persuasivă / argumentativă. Aspectul prescriptiv este cel mai important deoarece el conturează implicaţiile acţiunilor prevăzute în urma analizei, respectiv asistarea persoanelor având responsabilităţi precise în selectarea deciziilor sau a politicilor de îmbunătăţire a situaţiei existente. Estimările, argumentele şi predicţiile făcute de analişti constituie suportul politicilor şi al strategiilor adoptate. Celelalte două dimensiuni ale analizei, diagnozei şi evaluării sistemelor sunt subordonate aspectului prescriptiv. Astfel, pe latura descriptivă se bazează ceea ce va fi prescris ulterior, iar aspectul persuasiv oferă o clarificare şi o explicaţie în plus pentru ca o decizie să fie adoptată. Cele trei dimensiuni nu apar niciodată în mod individual, ci într-o complexă intercondiţionare, în contextul sistemului relaţiilor de interese, la care participă clienţii, sponsorii, decidenţii şi analiştii. Având ca referinţă conceptuală şi metodologică noţiunea de sistem şi metoda abordării sistemice, analiza, diagnoza şi evaluarea sistemelor are ca obiect

Evaluarea proiectelor construite pe baza analizei şi diagnozei sistemelor

de studiu sistemele, fenomenele şi procesele economice în diversitatea lor, într-o viziune dinamică, prospectivă. Analiza, diagnoza şi evaluarea sistemelor identifică şi cercetează sistemele economice în funcţiune, le modelează comportamentul pe baza rezultatelor unor diagnoze pertinente, într-o viziune multidimensională, oferind factorilor de decizie variante, strategii şi politici fezabile, necesare creşterii eficienţei manageriale. Pe baza unei analize şi diagnoze se elaborează proiecte şi programe pentru noile sisteme, prin abordarea predictivă a conexiunilor dintre resursele existente (materiale, financiare, informaţionale ş.a.) şi obiectivele viitoare ale acestora. Analiza, diagnoza şi evaluarea sistemelor este în măsură să argumenteze soluţiile propuse pentru eficientizarea activităţii unui sistem, sau pentru rezolvarea unor probleme de interes major. Evaluarea rezultatelor obţinute în urma studiilor de analiză şi diagnoză constituie un factor de control al calităţii acesteia şi, totodată, un mijloc de închidere a conexiunii dintre teoria economică şi practica economică. Implicarea mai puternică a analizei de sistem, alături de celelalte discipline ale managementului ştiinţific, în activitatea practică la nivel micro sau macroeconomic în noul context economic, politic şi social, va contribui cu siguranţă la o mai profundă cunoaştere a mecanismelor economiei de piaţă, evidenţiindu-se şi mai clar rolul analistului de sistem în acest tip de economie.