Implementarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului Capitolul 14: Asigurarea drepturilor deţinuţilor Raport de evaluare (concluzii şi recomandări) Grupul de evaluatori: Zaharia Victor Ţurcan Valeriu PNUD Moldova Proiectul “Susţinere în implementarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova” str. Sfatul Ţării, 16, bir. 2, 2012 Chişinău, Moldova Tel/Fax: (+373 22) 24 50 79 Email: [email protected]Web: www.hr.un.md
Transcript
Implementarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului
Capitolul 14: Asigurarea drepturilor deţinuţilor
Raport de evaluare(concluzii şi recomandări)
Grupul de evaluatori:Zaharia VictorŢurcan Valeriu
în colaborarea cu:Iordăchescu Vitalie
Chişinău, Aprilie 2006
PNUD Moldova Proiectul “Susţinere în implementarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova”str. Sfatul Ţării, 16, bir. 2, 2012 Chişinău, MoldovaTel/Fax: (+373 22) 24 50 79Email: [email protected] Web: www.hr.un.md
Obiectivul (1): Asigurarea condiţiilor de detenţie conform Ansamblului de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor
Activitatea (a): Crearea unor condiţii decente de detenţie a condamnaţilor şi a persoanelor aflate sub anchetă, în conformitate cu Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor.Activitatea (b): Efectuarea de măsuri sanitaro-igienice, modernizarea sistemului de încălzire, iluminare, aerisire, aprovizionare cu apă şi canalizare.
Termen: 2004-2008Executant: Ministerul Justiţiei, Departamentul Instituţii Penitenciare, Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei SocialePartener: ONG
Legislaţia Republicii Moldova, în particular Codul de Executare, include exigenţele prevăzute de Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor. Prevederile Codului de Executare sunt detaliate în actele normative subordonate: Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, Regulamentul Comitetului pentru Plîngeri, alte acte normative aprobate sau în proces de elaborare. Problema majoră apare la realizarea legislaţiei.
Ne-îndeplinirea exigenţelor legislaţiei în privinţa condiţiilor de detenţie este notorie. Din interviurile realizate cu condamnaţii şi colaboratorii sistemului penitenciar, observaţiile în teren rezultă că au fost întreprinse anumite acţiuni în vederea îmbunătăţirii situaţiei. În anul 2004 şi 2005 în toate penitenciarele au fost efectuate anumite lucrări de reparaţie curentă în încăperile de trai, depozite, alte construcţii şi edificii.
Aceste acţiuni însă nu au cuprins toate instituţiile penitenciare. În marea majoritate există deficienţe serioase în ceea ce priveşte respectarea normei de spaţiu locativ, aprovizionarea cu apă, energie electrică, încălzire în perioada rece a anului, alimentarea. Spre exemplu, majoritatea deţinuţilor sunt cazaţi în încăperi de tip dormitor (50-90 deţinuţi). În încăperi ventilaţia este insuficientă, aerisirea are loc doar prin ferestruici, iarna din cauza frigului practic nu sunt deschise ferestrele. În perioada rece a anului în dormitoare este frig. Nu în toate penitenciarele s-a renunţat la practica de încălzire prin utilizarea sobelor în centrul dormitorului. Majoritatea deţinuţilor sunt asiguraţi cu vestimentaţie şi lenjerie de pat din surse proprii. Pe parcursul mai multor ani se menţine o situaţie critică în ceea ce priveşte alimentarea deţinuţilor. Cheltielile de alimentare a deţinuţilor în anul 2002 au constituit 3,63 lei pe zi (inclusiv 3,42 lei de la bugetul de stat), în anul 2003 - 4,18 lei pe zi (inclusiv 3,65 lei de la bugetul de stat), în anul 2004 - 4,58 lei pe zi (inclusiv 4,03 lei de la bugetul de stat), în anul 2005 circa 4,99 lei, dintre care din alocaţii bugetare 3,62 şi ajutoare umanitare - 1,37 lei. Alocaţiile bugetare pentru alimentarea deţinuţilor se menţin aproape la acelaşi nivel şi nu am găsit explicaţie de ce în ultimul an au scăzut.
Rezultatele chestionării deţinuţilor din 5 penitenciare (Cricova nr. 4 şi 15, Pruncul nr. 9 şi 16, Chişinău nr. 13) indică: 11,2 % din respondenţi au menţionat condiţiile de detenţie ca fiind deosebit de grele; 37,3 % - grele; 26,4 – suportabile; 24,1 – normale; 1 % - în general bune. Nivelul nesatisfăcător de
2
asigurare a condiţiilor de detenţie este constatat şi în raportul Ministerului Justiţiei către Guvern (nr. 06/8770 din 15.11.2005), Raportul CPT (vizita 20-30 septembrie 2004), rapoartele întocmite de către organizaţiile neguvernamentale.
Este lăudabil aportul DIP care, în condiţiile unei subfinanţări, a reuşit să întreprindă un şir de măsuri în scopul ameliorării condiţiilor de detenţie. Cu toate acestea, acţiunile întreprinse au un caracter fragmentar, fiind determinate, în unele cazuri, de situaţiile de moment.
Situaţia în ansamblu, în cadrul sistemului penitenciar denotă faptul că, condiţiile de detenţie n-au cunoscut o îmbunătăţire substanţială.
Recomandări: 1. Alocarea de către Guvern a resurselor financiare necesare funcţionării
sistemului penitenciar, în vederea creării unor condiţii decente de detenţie;2. Sporirea capacităţii manageriale a personalului DIP şi a celui de
conducere a instituţiilor penitenciare în vederea gestionării eficiente a resurselor disponibile.
Obiectivul (2): Reducerea aglomerării din izolatoarele de anchetă penală, din izolatoarele de detenţie provizorie şi din penitenciare
Activitatea „Liberalizarea sancţiunilor”, inclusă în PNADO la obiectivul „Reducerea aglomerării din izolatoarele de anchetă penală, din izolatoarele de detenţie provizorie şi din penitenciare” este una pertinentă. Experienţa internaţională demonstrează că suprapopularea instituţiilor penitenciare poate fi redusă prin: revizuirea politicii penale în vederea diminuării sancţiunilor, decriminalizarea unor componenţe de infracţiuni şi în mod special, aplicarea pedepselor alternative la detenţie, precum ar fi munca în beneficiul comunităţii, probaţiunea şi medierea, ca alternativă a procesului penal clasic.
Pot fi menţionate multiple acţiuni întreprinse în acest sens. Mai multe instituţii, inclusiv DIP au menţionat că au elaborat proiecte de Lege de modificare a Codului Penal. Se încearcă a ţine cont de posibilitatea reducerii sancţiunilor pentru minorii care au săvîrşit infracţiuni, a reduce limita maximă şi cea minimă a sancţiunilor.
Pentru statele în tranziţie, una din posibilităţile reale de diminuare a infracţionalităţii, recidivei şi tratament a infractorilor este implementarea unui sistem eficient şi transparent de alternative la detenţie.
Legislaţia penală şi procesual penală prevede posibilitatea aplicării alternativelor la detenţie, dar nu există practică uniformă de aplicare şi implementare a acestora la nivel naţional:
3
- În Republica Moldova există doar un singur centru de mediere în cauze penale. În perioada februarie-decembrie 2005 de către Centrul de Mediere Chişinău, au fost mediate doar 19 cazuri, ceea ce a dus la încetarea urmăririi penale în 12 cazuri. Toate cazurile au fost preluate numai din Chişinău;
- Art. 176 al Codului de Procedură Penală prevede temeiurile şi circumstanţele de care trebuie să se ţină cont la aplicarea măsurilor preventive. Prevederi similare se conţin în art.385 CPP– chestiunile pe care trebuie să le soluţioneze instanţa de judecată la adoptarea sentinţei. O mare parte din acestea se referă direct nu atât la fapta săvârşită, dar la personalitatea învinuitului în general. Pe parcursul anului 2004 şi 2005, Institutul de Reforme Penale în colaborare cu Departamentul de Executare a întocmit referate de probaţiune presentenţială în privinţa minorilor în 3 sectoare: Chişinău, Ungheni, Cahul. Astfel, doar în 152 de cazuri, referatele de probaţiune presentenţială au stat la baza individualizării măsurii preventive şi pedepsei, ţinând cont de personalitatea învinuitului minor;
- Una din pedepse alternative la detenţie, cu o popularitate crescândă în Republica Moldova este munca în beneficiul comunităţii, fiind una din pedepsele principale stabilite de către Codul Penal. Trebuie de constat că în timp ce în anumite sectoare ponderea acestei pedepse a ajuns la 30 % din numărul total de pedepse, în alte sectoare numărul lor este redus.
Conform datelor statistice furnizate de către Curtea Supremă de Justiţie, practica aplicării pedepsei penale se caracterizează prin următorii indici:
2004 2005Persoane % Persoane %
Condamnaţi în total
12751 14103
Inclusiv: la privaţiune de libertate
3019 23,7 3193 22,6
la amendă 2046 16,0 2255 16,0Mărimea amenzii (în lei)
8506226 12073721
arest 20 0,2 122 0,9Condamnaţi condiţionat
6303 49,4 6281 44,6
Muncă neremunerată în folosul comunităţii
155 1,2 1796 12,7
Suspendarea executării pedepsei
28 0,2 25 0,2
Alte măsuri 1180 9,3 431 3,0
În anul 2005 numărul de persoane condamnate la privaţiune de libertate a sporit cu 174 persoane, deşi procentajul aplicării privaţiunii de libertate din numărul total de
4
condamnaţi a scăzut de la 23,7 pînă la 22,6%. În anul 2005 a crescut aplicarea privaţiunii de libertate faţă de minori de la 194 pînă la 224 persoane, iar procentajul aplicării măsurii date de la 10,9% pînă la 11,9%.
Ca rezultat a aplicării amnistiei, numărul persoanelor care ispăşesc o pedeapsă privativă de libertate în 2004 şi 2005 este în uşoară descreştere.
01.01.2003 01.01.2004 01.01.2005 01.10.2005
Până la 1 an 37 (0,5 %) 24 (0,3 %) 17 (0,25%) 53 (0,8 %)De la 1 - 3 ani 523 (/,0 %) 518 (6,6%) 476 (6,9 %) 542 (8,3 %)De la 3 - 5 ani 1327 (7,6%) 1424 (18,2%) 1305 (8,9%) 1307 (20,0%)De la 5 - 10 ani 3653 (48,5 %) 3743 (47,7%) 3157 (45,6%) 2557 (39,1 %)De la 10 - 15 ani 1440 (13,1 %) 1506 (19,2%) 1301 (18,8%) 1291 (19,7%)De la 15-20 ani 490 (6,5 %) 413 (5,3%) 425 (6,1 %) 522 (8,0 %)De la 20 - 25 ani - 146 (1,9%) 170 (2,5%) 199 (3,0%)Pe viată 55 (0,7 %) 62 (0,8 %) 69 (1,0%) 71 (1,1 %)Total 7525 7836 6920 6542
Este îngrijorător faptul că în anul 2005 a crescut considerabil procentajul persoanelor cu termene mari şi foarte mari de privaţiune de libertate, ceea ce va duce la sporirea de durată a numărului populaţiei penitenciare. Practica amnistiilor este doar o soluţie de moment, dar care, în evaluare de durată demonstrează ineficienţă.
În concluzie, rezultă că implementarea alternativelor la detenţie a implicat nişte primi paşi, care au pus baza aplicării acestora. Astfel, pe de o parte, a fost introdus în legislaţie un cadru minimal pentru existenţa alternativelor, iar pe de altă parte a fost trasat cadrul instituţional de funcţionare a acestora, în paralel fiind iniţiată, în cadrul unui parteneriat pluripartit, consolidarea capacităţii manageriale a structurilor responsabile pentru punerea în executare a măsurilor şi sancţiunilor neprivative de libertate (consilieri de probaţiune, responsabili pentru executarea muncii comunitare, mediatori);
Statul şi-a luat angajamentul de preluare graduală a practicilor elaborate / know-how de implementare a alternativelor la detenţie. Potrivit hotărârii Comitetului Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului de la 22 decembrie 2005, în termen de 3 luni, Ministerul Justiţiei trebuie să revizuiască Regulamentul Departamentului de Executare şi să dezvolte serviciul de probaţiune şi în termen de 6 luni, să elaboreze un program comprehensiv de instruire a specialiştilor privind noile alternative la detenţie şi modul lor de supraveghere/executare
Recomandări: 1. Instituirea unui grup de lucru unic, sub egida Comisiei Juridice pentru
Numiri şi Imunităţi a Parlamentului Republicii Moldova, care ar examina iniţiativele de modificare a Codului Penal, parvenite de la diverse instituţii, în vederea formulării unei propuneri unice şi complexe de liberalizare a sancţiunilor;
2. Elaborarea de către Ministerul Justiţiei a unor propuneri de perfecţionare a cadrului juridic şi mecanismului de aplicare a probaţiunii, inclusiv:
Elaborarea proiectului de Lege cu privire la probaţiune;
5
Elaborarea Regulamentului cu privire la statutul consilierului de probaţiune;
Elaborarea Instrucţiunilor de activitate a consilierului de probaţiune în domeniul asistenţei, consilierii şi supravegherii persoanelor condamnate la sancţiuni comunitare;
3. Instituirea Serviciului de Probaţiune în cadrul Ministerului de Justiţie prin reorganizarea secţiei penale a Departamentului de Executare; Elaborarea programelor de asistenţă, consiliere şi supraveghere de către consilierul de probaţiune; Elaborarea normelor de evaluare a performanţei profesionale a consilierului de probaţiune.
4. Instruirea iniţială şi continuă a personalului Serviciului de Probaţiune: Elaborarea programului complex de instruire a consilierilor de probaţiune; Desfăşurarea cursurilor de instruire a consilierilor de probaţiune; Elaborarea manualului metodologic al consilierului de probaţiune.
5. Dezvoltarea cadrului normativ - juridic cu privire la mediere în cauzele penale:
Adoptarea legii cu privire la mediere în cauze penale; Aprobarea codului deontologic al mediatorului; Extinderea numărului de articole ale Codului Penal pentru care ar fi
posibilă aplicarea medierii şi crearea unui cadrul legislativ ce va încuraja aplicarea medierii faţă de minori.
6. Perfecţionarea mecanismului de implementare a medierii: Instituirea serviciului de mediere la nivel naţional; Instituirea consiliului de mediere in cadrul MJ (în bază de
voluntariat); Revizuirea metodologiei de evaluare a eficienţei lucrului organelor
de urmărire penală.7. Mărirea numărului de componenţe de infracţiuni pentru care se
poate aplica pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunităţii;8. Munca neremunerată în folosul comunităţii poate servi în calitate
de sancţiune alternativă amenzii în cazul în care contravenientul nu poate achita suma amenzii.
9. Informarea judecătorilor, procurorilor, ofiţerilor de urmărire penală, etc. privind beneficiile alternativelor la detenţie.
Activitatea (b): Construirea unui izolator de anchetă la Chişinău
În luna octombrie 2003, după alocarea de către Ministerul Finanţelor a sumei de 248634 lei, la solicitarea Departamentului Instituţiilor Penitenciare, Institutul Naţional de Cercetări şi Proiectări în Domeniul Amenajării Teritoriului, Urbanismului şi Arhitecturii ,,URBANPROIECT” a început lucrările de proiectare pentru construcţia Izolatorului de urmărire penală din mun.
6
Chişinău cu capacitatea de 2000 locuri, care au demarat cu efectuarea studiului de fezabilitate. Departamentul Arhitectură şi Urbanism al Primăriei mun. Chişinău a elaborat Tema de Arhitectură şi sistematizare referitor la trasarea reţelelor inginereşti. La finele anului 2004, studiul de fezabilitate a fost finisat şi prezentat pentru verificare în Direcţia verificare şi expertizare a proiectelor în construcţii a Departamentului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.
Costul lucrărilor de construcţie au fost evaluate la nivel de 250 mln. lei, sumă ce pînă în prezent n-a fost alocată. Pînă în prezent nu au fost întreprinse alte activităţi în acest sens.
Actualul izolator de urmărire penală din Chişinău datează încă din anii 1864, fiind reconstruit în anii 1950. Construcţia are un grad sporit de uzură, existînd pericolul demolării (încă din 1993 o comisie a Ministerului arhitecturii şi construcţiilor a stabilit necesitatea unei reconstrucţii capitale a blocurilor locative).
La momentul actual, reieşind din norma de spaţiu locativ pentru un deţinut de 4 m2, izolatorul dispune de circa 690 de locuri. De facto, în izolator sunt deţinuţi peste 1400 de deţinuţi, norma fiind depăşită de două ori. În general, condiţiile de detenţie din izolator (condiţiile sanitaro-igienice, aerisirea, iluminarea, încălzirea etc.) sunt extrem de dificile.
În aceste condiţii este practic indispensabilă construcţia unui nou izolator în Chişinău.
Recomandări: 1. Alocarea de către Guvern a fondurilor necesare pentru proiectare şi
construcţia Izolatorului de anchetă penală din mun. Chişinău.2. Elaborarea proiectului pentru construcţia Izolatorului de urmărire penală în
mun. Chişinău în corespundere cu regulile minime de detenţie.
Activitatea (c): Finisarea construcţiei izolatorului de anchetă din Bălţi
În or. Bălţi, în anul 1981 a fost demarată construcţia unui izolator de anchetă. Construcţia a fost stopată în anul 1995 din cauza lipsei mijloacelor financiare necesare. Prin Hotărîrea de Guvern nr. 875 din 27.09.1999 construcţia a fost inclusă în Lista obiectelor nefinalizate, construcţia cărora va continua din mijloacele bugetului de stat. Pînă în prezent alte lucrări de construcţie a izolatorului de anchetă din Bălţi n-au fost executate. La moment construcţia are un grad de finalizare de 31%.
În acelaşi timp, construcţia iniţiată, sub influenţa condiţiilor naturale, a început să se deterioreze.
Recomandări:
7
1. Alocarea de către Guvern a fondurilor necesare pentru construcţia izolatorului de anchetă din Bălţi.
2. Asigurarea măsurilor pentru conservarea construcţiei iniţiate pînă la alocarea fondurilor necesare pentru finisarea construcţiei.
3. Ajustarea proiectului Izolatorului de anchetă din Bălţi la exigenţele regulilor minime de detenţie.
Activitatea (d): Reconstruirea clădirii pentru organizarea detenţiei în închisoarea nr.17 din Rezina
Penitenciarul nr. 17 Rezina cuprinde un complex de 6 clădiri destinate detenţiei diferitor categorii de deţinuţi. La finele anului 2003, a fost pregătit pentru detenţie blocul de regim nr. 3 (sectorul de tip închis pentru detenţia condamnaţilor majori plasaţi în regimul iniţial de deţinere). Reparaţia cosmetică a fost realizată cu sursele financiare proprii.
În anul 2004 a fost dat în exploatare un bloc al spitalului de tuberculoză cu o capacitate de 100 locuri. Recent au fost date în exploatare blocul diagnostic, bucătăria, staţia de epurare a apelor reziduale a spitalului de tuberculoză.
Cu toate acestea, în penitenciar majoritatea blocurilor necesită o reparaţie capitală. În principal, sunt necesare izolarea veceurilor din celule, instalarea ventilaţiei, reparaţia cazangeriei etc.
Recomandări: 1. Alocarea de către Guvern a resurselor financiare pentru
În perioada anilor 2004-2006, în penitenciarul nr. 1 din Taraclia au fost executate o serie de măsuri de reconstrucţie a clădirilor destinate detenţiei condamnaţilor. Astfel în anul 2004 a fost dat în exploatare primul bloc de regim cu o capacitate de 100 de locuri, organizat pentru deţinerea
8
condamnaţilor în încăperi de tip celulă. În celule se deţin cîte 3-4 deţinuţi, cu norma de spaţiu locativ sub 4 m2 pentru un deţinut.
În februarie 2006, a fost dat în exploatare al doilea bloc de regim cu o capacitate de 100 locuri, de asemenea, organizat pentru deţinerea condamnaţilor în încăperi de tip celulă. Celulele sunt concepute pentru deţinerea a cîte 2, 4 şi 7 deţinuţi. Totodată, s-a încercat a respecta norma de spaţiu locativ de 4 m2 pentru un deţinut. Blocul corespunde, în mare măsură, regulilor minime de detenţie. În prezent blocul nu este populat, urmînd să se selecteze deţinuţii ce vor fi cazaţi în acest bloc.
În anul curent este planificată şi reconstrucţia blocului al treilea, care urmează să fie dat în exploatare la sfîrşitul anului 2006. Acest bloc, de asemenea, va fi reconstruit pentru organizarea detenţiei în încăperi de tip celulă cu respectare regulilor minime de detenţie.
Recomandări: 1. Cazarea deţinuţilor în blocul dat în exploatare.
Obiectivul (3): Îmbunătăţirea condiţiilor de tratament al bolnavilor de tuberculoză şi de alte boli în penitenciare
Activitatea (a): Asigurarea medicală obligatorie de stat a condamnaţilor.
Legislaţia în vigoare - Codul de executare, Statutul executării pedepsei de către condamnaţi şi alte acte normative stipulează că deţinuţii din sistemul penitenciar al Republicii Moldova beneficiază de asistenţă medicală în mod gratuit. Asistenţa medicală se acordă ori de cîte ori este necesar sau la cerere, condamnaţii beneficiind gratuit de tratament medical şi de medicamente.
Informaţiile puse la dispoziţie de către şeful Direcţiei Medicale al D.I.P. dl. V. Ţaranu relatează despre faptul că pe parcursul anului au solicitat asistenţă medicală ambulatorie circa 11581 de deţinuţi, dintre care 5360 au constituit adresări noi. La finele anului 2005, sub supravegherea medicală a unităţilor medicale din penitenciare se aflau 3057 de condamnaţi. De tratament staţionar au beneficiat 2665 de deţinuţi. Tratamentul staţionar se efectuează în Penitenciarul nr. 16 Pruncul, Penitenciarul nr. 17 Rezina (spitalul de tuberculoză), Penitenciarul nr. 13 Chişinău şi staţionarele unităţilor medicale a penitenciarelor. Totodată, 8 deţinuţi au beneficiat, în baza contractelor încheiate, de tratament specializat în Instituţiile Medico-Sanitare ale Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.
Principala problemă la acest capitol rămîne a fi problema financiară. În anul 2004 pentru asigurarea asistenţei medicale a deţinuţilor a fost alocată suma de 800 mii lei, iar în anul 2005 suma alocată a constituit 1 mln. de lei, ceia ce constituie 15% din necesităţi. Din cauza lipsei de medicamente, a materialelor pentru pansament, lipsei utilajului necesar sau uzura utilajului
9
existent este practic imposibilă efectuarea investigaţiilor medicale, dar şi a tratamentului adecvat al deţinuţilor, în special în condiţii de ambulatoriu.
În urma chestionării condamnaţilor, la întrebarea „La ce nivel este asigurată asistenţa medicală în penitenciar (consultaţia medicului, asigurarea cu medicamente etc.)” s-au obţinut următoarele răspunsuri: Foarte slab – 32 persoane sau 34,8%, Slab – 30 persoane sau 32,6%, Mediu – 28 persoane sau 30,4%, Înalt - 2 persoane sau 2,2%. Astfel au acordat calificativul slab şi foarte slab 67,4% din cei chestionaţi.
La întrebarea „Care este atitudinea personalului medical faţă de problemele medicale ale deţinuţilor?” au fost oferite următoarele răspunsuri: Absolut indiferentă – 15 persoane sau 16,3%, Indiferentă – 26 persoane sau 28,3%, Medie – 36 persoane sau 39,1%, Bună – 13 persoane sau 14,1%, Foarte bună – 2 persoane sau 2,2%. O atitudine bună şi foarte bună a personalului medical a fost remarcată de doar 16,3 %, iar atitudinea indiferentă şi absolut indiferentă au relevat-o 34,6% din cei chestionaţi.
În discuţiile realizate cu deţinuţii din penitenciarele vizitate s-a făcut referire la faptul că de multe ori cei care se adresează la medic nu primesc medicamentele necesare sau tratament adecvat, iar deţinuţii nu întotdeauna sunt informaţi ce medicamente li se administrează. Uneori este necesare să se solicite în repetate rînduri consultaţia medicului. În marea majoritate a cazurilor deţinuţii se tratează cu medicamentele pe care le primesc de la rude. Cîteva din răspunsurile deţinuţilor au fost: „am primit medicamente cu termen expirat”, „medicul mi-a zis că mă compătimeşte şi atît”, „nu pot să vă ajut cu nimic”, „spune să-ţi aducă medicamente de la libertate” etc.
În penitenciarul nr. 7 Rusca peste 74% din condamnate au indicat faptul că asistenţa medicală este asigurată la nivel „Foarte slab” şi „Slab”. Totodată ele sunt nemulţumite de faptul că vizita medicului este permisă doar între orele 10.00 – 11.00. Perioadă de timp rezervată fiind prea scurtă pentru satisfacerea tuturor solicitărilor condamnatelor. Aceasta probabil a determinat ca 49% din condamnatele chestionate să califice atitudinea personalului medical ca „Absolut indiferentă” şi „Indiferentă”.
În concluzie pot fi menţionate următoarele: Asigurarea medicală a deţinuţilor este sub limita minimă necesară. În penitenciare persistă o insuficienţă acută de medicamente şi alte materiale necesare. Utilajul medical necesar lipseşte, în cel mai bun caz este foarte uzat. Rămîne a fi o problemă şi asigurarea cu personal medical calificat. În unele cazuri aparte mai persistă şi atitudinea indiferentă a personalului medical faţă de solicitările deţinuţilor. Una dintre cauzele ce menţine situaţia acută în asigurarea medicală a deţinuţilor o constituie finanţarea infimă, la limita de 10 - 15% din necesar.
Recomandări: 1. Asigurarea de către Guvern a fondurilor necesare pentru asistenţa medicală
adecvată a deţinuţilor.2. Asigurarea subdiviziunilor medicale cu utilaj medical necesar.3. Angajarea de urgenţă a medicilor calificaţi la funcţiile vacante din instituţiile
penitenciare.4. Desfăşurarea de către secţia medicală a DIP a seminarelor cu personalul
medical referitoare la modul de interacţiune cu deţinuţii.
10
5. Intensificarea colaborării cu organizaţiile neguvernamentale din ţară şi de peste hotare în vederea suplinirii necesităţilor de medicamente şi utilaj medical.
Activitatea (b): Ameliorarea situaţiei epidemiologice de tuberculoză din penitenciare prin implementarea strategiei DOTS şi DOTS„+".
Din informaţiile puse la dispoziţie de către şeful Direcţiei Medicale al D.I.P. dl. V. Ţaranu putem constata că în sistemul penitenciar tratamentul conform strategiei DOTS are loc în Penitenciarele nr.5-Cahul, nr.11-Bălţi, nr.13-Chişinău, nr.16-Pruncul, nr.17-Rezina. Strategia DOTS este implementată din anul 2000 cu suportul Fundaţiei Caritas-Luxemburg. În prezent sunt supuşi tratamentului conform acestei strategii 495 de deţinuţi. În anul 2004 în tratament au fost incluşi 749 de bolnavi. Rezultatele tratamentului au fost următoarele: au încheiat tratamentul – 252 deţinuţi, au fost diagnosticaţi ca vindecaţi – 140 deţinuţi, rezultate nefavorabile au fost stabilite în 108 cazuri, care au fost reîncadraţi în tratamentul de categoria II DOTS, au abandonat tratamentul – 34 deţinuţi. Din cauza tuberculozei în anul 2004 au decedat – 24 persoane, în 2005 – 26 persoane.
Începînd cu anul 2003, asigurarea sistemului penitenciar cu preparate antituberculoase de I linie (specifice) este acoperită în proporţie de 100% cu suportul Fondului Global de combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei, şi Banca Mondială. Asigurarea cu preparatele antituberculoase din această sursă este asigurată pînă în anul 2008.
Din ianuarie 2006 în sistemul penitenciar a demarat implementarea strategiei DOTS+ (prevede tratarea bolnavilor cu polichimiorezistenţă). Implementarea strategiei DOTS+ se desfăşoară în cadrul Penitenciarului nr.16-Pruncul. În prezent se tratează în baza strategiei date doar 4 persoane, cu toate că există posibilitatea de tratament a 30 de persoane. Problema constă în faptul că bolnavii refuză de a urma cursul de tratament, motivînd că preparatele sunt foarte puternice iar în penitenciar nu este asigurată o alimentaţie adecvată, cauză ce poate duce la înrăutăţirea situaţiei pacientului ori chiar la deces.
Problemele principale ce necesită actualmente a fi soluţionate, în opinia dlui V. Ţaranu, sunt: lipsa alimentaţiei adecvate a bolnavilor de tuberculoză, situaţie ce duce la eşecul tratamentului; lipsa condiţiilor adecvate pentru tratamentul bolnavilor de tuberculoză (încăperi adecvate, întreţinerea, aerisire, izolarea etc.).
Din interviul realizat cu reprezentantul organizaţiei „KNCV – TUBERCULOSIS FOUNDATION”, Vitalie Moroşanu, s-a constatat că în instituţiile penitenciare strategia DOTS şi DOTS+ la nivel de tratament este asigurată în proporţie de sută la sută. Cu toate acestea datele statistice vorbesc despre o creştere continuă a numărului deţinuţilor contaminaţi cu bacilul tuberculozei. Totodată, numărul recidivelor în ultimii doi ani 2004 şi
11
2005 este într-o măsură oarecare stabil fiind de 196 de cazuri. Peste 50% dintre ei sunt cu tuberculoză activă (cu eliminare de bacili).
Totodată, s-a făcut referire şi la problemele existente în sistemul penitenciar. Una dintre acestea este întreruperea sau refuzul deţinuţilor de a primi tratamentul antituberculos ceea ce duce la apariţia cazurilor tardive. De asemenea, o problemă este lipsa medicamentelor somatice. Din cauza lipsei unui tratament adecvat a altor boli sau infecţii, la deţinuţi scade rezistenţa organismului faţă de bacilul tuberculozei. La aceasta se mai adaogă şi alimentaţia slabă din penitenciare care de asemenea este ca un catalizator în contaminarea cu tuberculoza.
Situaţia epidemiologică se menţine la un nivel alarmant. În anul 2004 la un număr de 100 mii de condamnaţi incidenţa globală (cazurile noi şi recidivele) a constituit 2629 de cazuri, iar în anul 2005 această cifră a constituit 2817 de cazuri (Conform indicatorilor epidemiologici în tuberculoză ale O.M.S. incidenţa mai mare de 1000 de cazuri la un număr de 100 mii de populaţie constituie o epidemie).
Mortalitatea în instituţiile penitenciare este într-o uşoară creştere în 2004 au decedat 67 deţinuţi, iar în 2005 – 71 deţinuţi. Tuberculoza a servit ca cauză a deceselor în 35,8% din cazuri (24 deţinuţi) în anul 2004 şi în 36,6% din cazuri (26 deţinuţi) în anul 2005.
Recomandări: 1. Soluţionarea problemei alimentaţiei adecvate a bolnavilor de
tuberculoză. Cu toate că ei primesc o alimentaţie mai bogată decît restul deţinuţilor, totuşi ea este insuficientă.
2. Crearea condiţiilor adecvate pentru tratamentul bolnavilor de tuberculoză cu eliminare de bacili în instituţiile curative ale sistemului penitenciar (încăperi adecvate, întreţinere, ventilaţie - aerisire, izolare etc.).
3. Desfăşurarea unei campanii de informare a deţinuţilor mai insistentă referitoare la pericolul tuberculozei, căile de transmitere, consecinţele abandonării tratamentului etc.
4. Identificarea surselor de finanţare a tratamentului bolnavilor de tuberculoză pentru perioada ce va urma după anul 2008.
Activitatea (c): Aplicarea măsurilor moderne de profilaxie a contaminării colaboratorilor şi deţinuţilor cu bacilul tuberculozei
În perioada de referinţă, în instituţiile curative ale D.I.P. au fost întreprinse acţiuni în scop de profilaxie a tuberculozei. În special în penitenciarul nr. 16 Pruncul au fost separate cabinetele lucrătorilor medicali de saloanele bolnavilor, a fost instalată sistema de ventilare cu circulaţie naturală în blocul de tuberculoză. Au fost instalate 25 lămpi bactericide în toate
La un număr mediu de 18600 de deţinuţi anual.
12
saloanele de proceduri şi coridoarele staţionarului antituberculos. În unitatea medicală a penitenciarului nr.13–Chişinău în secţia de tuberculoză, de asemenea, a fost instalată sistema de ventilare.
D.I.P. a procurat peste 15 mii de măşti de protecţie, iar „Caritas-Luxemburg” a procurat şi distribuit 200 respiratoare individuale de protecţie şi 10 lămpi bactericide, care au fost instalate în saloanele de proceduri şi camerele de colectare a sputei în unităţile medicale ale penitenciarelor.
Cu toate acestea măsurile realizate nu cuprind toate unităţile curative ale sistemului penitenciar, sunt fragmentare şi nu cuprind nici întreg spectrul de măsuri profilactice: administrative (politici şi practici adecvate), măsuri inginereşti (ventilare şi aerisire corespunzătore, amplasarea saloanelor, izolarea corespunzătoare, interacţiunea cu bolnavii etc.) şi măsuri personale de protecţie. În instituţii sunt puţine respiratoare, unicele care asigură o protecţie sigură contra contaminării cu bacilul tuberculozei.
În restul penitenciarelor vizitate (nr.4, nr. 15 Cricova, nr.9 Pruncul) practic n-au fost întreprinse careva acţiuni cu scop profilactic. În timpul vizitelor efectuate, din discuţiile cu deţinuţii, s-a stabilit că în odăile comune se aflau şi condamnaţi bolnavi de tuberculoză. Este vorba de bolnavi fără eliminare de bacili. Însă, în condiţiile în care într-o odaie sunt cazaţi de la 50 pînă la 90 de condamnaţi, unde nu există ventilaţie, aerisirea are loc doar prin ferestruici, iar iarna din cauza frigului practic nu se deschid ferestrele, în camere este frig încălzirea fiind uneori doar de la o sobă, pereţii fiind umezi etc. este foarte mare riscul ca tuberculoza să devină cu eliminare de bacili.
Totodată, în rîndurile condamnaţilor persistă un nivelul scăzut de cultură sanitară. În pofida faptului că se duce o activitate de informare referitoare la pericolul tuberculozei, căile de transmitere etc. totuşi deţinuţii continuă să manifeste o atitudine indiferentă faţă de măsurile de protecţie. Rămîne a fi o problemă şi refuzul deţinuţilor de a se adresa la medic în cazurile unor simptoame ale tuberculozei, în unele cazuri, ei fiind depistaţi doar în timpul microradiofotografierii organelor cutiei toracice.
Recomandări: 1. Izolarea deţinuţilor bolnavi de tuberculoză de restul deţinuţilor.2. Instalarea sistemului de ventilaţie în spitalul antituberculos din penitenciarul
nr. 17 Rezina.3. Instalarea unui sistem de ventilare în toate spaţiile de cazare a deţinuţilor
în instituţiile penitenciare.4. Instalarea lămpilor bactericide în saloanele în care se deţin bolnavii de
tuberculoză.5. Asigurarea deplină a personalului medical cu echipament de protecţie, în
special cu respiratoare (măştile de protecţie nu asigură o protecţie adecvată împotriva bacilului tuberculozei).
6. Asigurarea transportării bolnavilor de tuberculoză cu mijloace de transport speciale sau transportarea separată a bolnavilor cu dezinfectarea ulterioară a mijlocului de transport.
Activitatea (d): Finisarea construcţiei spitalului de tuberculoză din Rezina
Lucrările de reconstrucţie a spitalului din Rezina s-au efectuat în decurs de mai mulţi ani. În anii 2004-2005 au fost date în exploatare blocul pentru
13
tratament cu capacitatea de 200 locuri, blocul diagnostic, bucătăria şi staţia de epurare a apelor reziduale. În prezent în acest staţionar se află la tratament 120 bolnavi de tuberculoză cu formă multidrogrezistentă.
Deşi construcţia a fost dată în exploatare, mai există o serie de carenţe. În primul rînd este problematic de vorbit despre respectarea în construcţie a cerinţelor referitoare la un spital de tuberculoză. În odăile condamnaţilor nu există un sistem centralizat de ventilare. Într-al doilea rînd spitalul nu este dotat cu utilajul medical necesar tratamentului tuberculozei. O problemă este şi amplasarea în clădirea spitalului a camerelor de întrevedere de lungă durată, fapt ce pune în pericol de contaminare a persoanelor civile.
Recomandări: 1. Alocarea de către Guvern a fondurilor necesare pentru finalizarea lucrărilor de construcţie.2. Dotarea spitalului cu utilajul necesar pentru tratamentul tuberculozei.3. Sporirea gradului de izolare a bolnavilor de tuberculoză cu eliminare de bacili.4. Instalarea unui sistem de ventilare centralizat în blocul spitalului.5. Izolarea încăperilor personalului medical de saloanele bolnavilor.6. Transferarea camerelor de întrevedere de lungă durată într-un bloc separat de blocul
spitalului.
Obiectivul (4): Perfecţionarea formelor de antrenare în cîmpul muncii a condamnaţilor
Activitatea (a): Organizarea activităţilor de producere în penitenciare.
În scopul încadrării în muncă a condamnaţilor, precum şi pentru sporirea volumului producţiei fabricate la întreprinderile de stat ale sistemului penitenciar, în perioada anilor 2004-2006 s-au întreprins măsuri de reanimare a nouă sectoare de producere anterior sistate şi de organizare a unor sectoare noi.
În perioada de referinţă, s-a reuşit încadrarea în cîmpul muncii la întreprinderile de stat ale sistemului penitenciar a circa 200 de condamnaţi. A sporit şi volumul producerii industriale cu 16,5%.
Pe lîngă activitatea realizată de către întreprinderile de stat, sistemul penitenciar desfăşoară o activitate de colaborare şi cu alţi agenţi economici. Merită a fi menţionată colaborarea fructuoasă cu SA „Zorile”. În prezent contracte de cooperare cu SA “Zorile” sunt încheiate de 7 instituţii penitenciare. În urma contractelor încheiate, au fost încadraţi zilnic în muncă în anul 2003 – 830 condamnaţi, în 2004 – 930 condamnaţi, în 2005 – 1030 condamnaţi, iar în anul curent lucrează la cusutul manual al încălţămintei 1050 de condamnaţi. Volumul anual al serviciilor prestate întreprinderii SA „Zorile” constituie circa 4 milioane lei.
Contracte de colaborare cu diferiţi agenţi economici (circa cu 70 agenţi) sunt încheiate de către majoritatea instituţiilor penitenciare. În special, aceste contracte se referă la oferirea braţelor de muncă pentru diferite lucrări. Majoritatea unor asemenea contracte sunt încheiate de penitenciarele de tip deschis (Penitenciarele nr. 10 Goian şi nr. 14 Basarabeasca).
D.I.P. se confruntă cu anumite dificultăţi la atragerea investiţiilor agenţilor economici privaţi pentru crearea activităţilor de producere în penitenciare. Una dintre cauze o constituie
14
îngrijorările legate de activitatea cu condamnaţii. Altă cauză constă în imposibilitatea de a investi şi crea sectoare aflate în proprietate privată pe teritoriul penitenciarului.
Conform datelor statistice oferite de D.I.P., pe parcursul anilor 2004 şi 2005 s-a înregistrat o creşteri a numărului condamnaţilor încadraţi în cîmpul muncii. Cota parte a condamnaţilor angajaţi la muncă a constituit în anul 2003 - 33,6%, în anul 2004 - 36,7%, în anul 2005 - 38,7% din numărul condamnaţilor apţi de muncă.
Actualmente, cererile condamnaţilor de a fi angajaţi la muncă depăşeşte ofertele D.I.P. a locurilor de muncă. Creşterea numărului doritorilor de a fi încadraţi în cîmpul muncii este alimentată de creşterea salariului condamnaţilor (salariul mediu zilnic s-a majorat de la 17,07 lei în anul 2003 la 21,45 lei în 2004 şi 25,17 lei în 2005) şi de calculul privilegiat al timpului de muncă al condamnaţilor.
Din interviurile realizate cu reprezentanţii societăţii civile s-a atenţionat asupra faptului că în sistemul penitenciar nu sunt excluse cazurile de încălcare a legislaţiei muncii. În special, s-au făcut referiri la antrenarea minorilor în cîmpul muncii în dauna orelor de studii sau evidenţa necorespunzătoare a zilelor lucrătoare. Totodată, mai există şi unele carenţe la modalitatea şi mecanismul de calculare privilegiată a timpului de muncă al condamnaţilor.
Recomandări: 1. Continuarea activităţilor de creare a sectoarelor de producere în penitenciare pentru
satisfacerea cererilor de angajare în muncă condamnaţilor.2. Crearea condiţiilor pentru atragerea investiţiilor agenţilor economici privaţi în sectoare de
producere din penitenciare.3. Informarea agenţilor economici privaţi referitor la existenţa unui set de reguli stricte de
încadrare în muncă a condamnaţilor ce asigură calitatea produselor şi integritatea proprietăţii.
4. Asigurarea respectării tehnicii securităţii prin aducerea la cunoştinţă a regulilor de securitate a muncii şi examinarea periodică a condiţiilor de muncă a condamnaţilor.
5. Înlăturarea condiţiilor de încălcare a legislaţiei muncii.6. Ajustarea mecanismului de calculare privilegiată a timpului de muncă a condamnaţilor.
Activitatea (b): Asigurarea penitenciarelor cu comenzi de stat.
În scopul obţinerii comenzilor, întreprinderile de stat din cadrul sistemului penitenciar sistematic, participă la licitaţiile organizate atît de instituţiile publice cît şi de întreprinderile private. De asemenea, în scop publicitar sunt difuzate informaţiile referitoare la mărfurile fabricate şi serviciile prestate de către întreprinderile de stat ale sistemului penitenciar.
Anual, D.I.P. expediază tuturor ministerelor şi departamentelor de forţă din republică scrisori de informare cu anexarea sortimentului mărfurilor şi serviciilor prestate de către întreprinderile de stat din cadrul sistemului penitenciar.
Totodată, întreprinderile de stat din cadrul sistemului penitenciar în comun cu Direcţia de producere şi activitate economică a D.I.P. cercetează posibilităţile de producere a noilor tipuri de mărfuri cu o cerere sporită pe piaţa desfacere.
În rezultatul măsurilor întreprinse au fost obţinute o serie de contracte atît cu instituţiile publice, cît şi cu agenţi economici privaţi. Printre cele mai
15
rentabile contracte se numără: în anul 2004 Î.S. „Soroca” a încheiat un contract avantajos cu Ministerul Apărării pentru confecţionarea sîrmei ghimpate şi a plasei rabiţ.
Întreprinderea de stat „Rusca” a câştigat tenderul la confecţionarea costumelor speciale pentru necesităţile Departamentului situaţii excepţionale şi a costumelor specializate pentru dresarea câinilor.
În anul 2005, aceeaşi întreprinderea de stat „Rusca” a câştigat tenderul pentru confecţionarea uniformei militare, pentru Departamentul Trupelor de Grăniceri. Au fost încheiate două contracte în sumă totală de 401 mii lei. Întreprinderea de Stat „Soroca” a încheiat contracte cu „Casa de comerţ a D.I.P.” pentru confecţionarea sîrmei ghimpate, a lacătelor şi de coacere a pîinii în sumă totală de peste 405 mii lei.
Cu toate acestea, comenzile aflate în producere în cadrul întreprinderilor de stat ale sistemului penitenciar sunt insuficiente comparativ cu potenţialul actual existent în sistemul penitenciar.
Recomandări: 1. Diversificarea formelor de publicitate a mărfurilor fabricate şi serviciilor prestate de către
întreprinderile de stat ale sistemului penitenciar.2. Organizarea unei expoziţii a mărfurilor fabricate în sistemul penitenciar.
Activitatea (c): Susţinerea programelor de muncă a deţinuţilor pentru formarea lor profesională.
Este evident faptul că obţinerea unei calificări profesionale în timpul detenţiei sporeşte cu mult şansele de reintegrare în societate a condamnaţilor. În acest sens, este necesară susţinerea funcţionării în cadrul sistemului penitenciar a şcolilor de meserii.
Pe parcursul anilor 2004-2005 D.I.P. a întreprins o serie de acţiuni în scopul asigurării condiţiilor de funcţionare a şcolilor de meserii. În anul 2005 a fost reanimată activitatea şcolii de meserii nr. 5 de pe lîngă penitenciarul nr. 2 Lipcani, unde sunt pregătiţi tîmplari, strungari şi lăcătuşi. Începînd cu 1 septembrie 2005, instruirea profesională a condamnaţilor se efectuează în 7 şcoli de meserii. Capacitatea anuală a şcolilor de meserii este de circa 600 condamnaţi. În special, în şcoli există programe de instruire la următoarele specialităţi: maşinişti pentru tăiat piatră, sudori, electro-montori, cazangii, maşinişti-macaragii, operatori la maşinile de prelucrat lemn, cizmari, lăcătuşi, strungari, tâmplari, cusătorese.
Totodată, problema majoră pentru şcolile de meserii o constituie insuficienţa mijloacelor tehnico-materiale, fapt ce afectează procesul de instruire profesională a condamnaţilor.
O altă problemă o constituie lipsa programelor de studii la specialităţile competitive pe piaţa forţei de muncă. Există puţine şanse ca
16
după eliberare persoanele care au însuşit profesia de maşinist pe maşinile de tăiat piatră, de cazangiu sau de maşinist-macaragiu să-şi găsească un loc de muncă pe specialitate.
Recomandări: 1. Revizuirea listei de specialităţi oferite de către şcolile de meserii din cadrul
sistemului penitenciar în conformitate cu exigenţele pieţii forţei de muncă.2. Asigurarea şcolilor de meserii cu mijloace tehnico-materiale.3. Elaborarea unor programe de studii la specialităţi competitive pe piaţa
forţei de muncă.4. Încadrarea unui număr mai mare de deţinuţi în şcolile de meserii din cadrul
sistemului penitenciar prin deschiderea în fiecare instituţie penitenciară a unei şcoli de meserii, instituirea unor noi specializări şi suplinirea locurilor la specializările deja existente.
5. De inclus în calitate de executant al acestei activităţi şi Ministerul Educaţiei.
Obiectivul (5): Sporirea nivelului de securitate a condamnaţilor şi personalului
Activitatea (a): Reconstruirea parţială a clădirilor pentru a întreţine condamnaţii în încăperi de tip celulă: penitenciarul nr.6 din Soroca; penitenciarul nr.4 din Cricova; penitenciarul nr.15 din Taraclia; penitenciarul nr. 9 din Pruncul
Notă: Considerăm că la activitatea dată, în PNADO s-a strecurat o greşeală de tipar. Credem că aici este vorba de penitenciarul nr. 15 din Cricova şi nu de Taraclia. Reconstrucţia penitenciarului nr. 1 din Taraclia este indicată la activitatea e) din obiectivul nr. 2 Reducerea aglomerării din izolatoarele de anchetă penală, din izolatoarele de detenţie provizorie şi din penitenciare.
În timpul vizitelor în penitenciarele nr. 4 Cricova, nr. 15 Cricova şi nr. 9 Pruncul s-a constatat ca deţinerea condamnaţilor are loc în dormitoare mari, unde sunt plasate de la 50 pînă la 90 de paturi în două nivele. Pe teritoriul penitenciarelor nu au fost observate careva activităţi de iniţiere ori pregătire pentru reconstrucţia blocurilor în încăperi de tip celule.
În conformitate cu Concepţia reformării sistemului penitenciar, reconstrucţia penitenciarelor menţionate cît şi a altor 10 penitenciare este planificată a fi realizată în trei etape, termenul limită fiind anul 2013.
Iniţierea reconstrucţiei penitenciarelor nr. 6 Soroca şi nr. 4 Cricova este prevăzută pentru anul 2006, urmînd să fie finisate în anul 2012. Etapa I prevede alocarea a 1880 mii lei pentru penitenciarul nr. 6 Soroca şi 1550 mii lei pentru penitenciarul nr. 4 Cricova. Cu toate acestea, mijloacele financiare pentru iniţierea reconstrucţiei penitenciarelor pînă în prezent n-au fost alocate.
17
Reconstrucţia penitenciarului nr. 15 Cricova este preconizată pentru anii 2007-2012, iar a penitenciarului nr. 9 Pruncul pentru anii 2010-2013.
Totodată, în penitenciarele menţionate, deţinuţii, pe parcursul zilei cît şi după stingere, se pot deplasa liber în orice loc de pe teritoriul penitenciarului. Ei se pot ocupa nestingheriţi cu orice activităţi fără a fi supravegheaţi de colaboratorii din penitenciar. În asemenea condiţii, este pusă în pericol atît securitatea deţinuţilor, cît şi a personalului din penitenciar. Riscul ca deţinuţii să fie supuşi abuzurilor din partea altor deţinuţi este destul de mare. Astfel, plîngerile condamnaţilor faţă de tratamentul înjositor suportat din partea altor deţinuţi sunt timorate din frica de răzbunare.
Recomandări: 1. Alocarea de către Guvern a mijloacelor necesare pentru reconstrucţia
penitenciarelor în încăperi de tip celule, în conformitate cu prevederile Concepţiei reformării sistemului penitenciar.
2. Dotarea penitenciarelor cu mijloace moderne de supraveghere a deţinuţilor şi de depistare a obiectelor şi substanţelor interzise.
3. Dezvoltarea programelor socio-educative de reducere a abuzului şi comportamentului agresiv al condamnaţilor.
4. Desfăşurarea cursurilor de instrurie cu personalul penitenciar în domeniul controlului furiei şi desfăşurarea consilierilor psihologice.
5. Îndeplinirea măsurilor prevăzute în strategia de combaterea violenţei în sistemul penitenciar
Obiectivul (6): Asigurarea reintegrării sociale a condamnaţilor
Activitatea (a): Asigurarea penitenciarelor cu un număr suficient de asistenţi sociali şi psihologi
Termen: 2004Executant: Ministerul Justiţiei, Departamentul Instituţii Penitenciare, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale Partener: O.N.G., societăţile confesionale, oficiile teritoriale de ocupare a forţei de muncă, autorităţile administraţiei publice locale
În prezent în cadrul instituţiilor penitenciare activează 15 asistenţi sociali (completarea 100%) şi 28 psihologi (completarea 90 %).
Este îngrijorător faptul că deşi Codul de Executare acordă o importanţă deosebită activităţilor de reeducare şi pregătire pentru liberare, se pare că numărul de persoane care au în atribuţiile de serviciu aceste activităţi este redus. A fost desfiinţată funcţia de adjunct în domeniul educaţiei, ceea ce crează impedimente serioase la desfăşurarea activităţii educative în instituţiile penitenciare.
Nu a constituit un obiectiv al evaluării testarea capacităţii profesionale a angajaţilor în calitate de asistent social sau psiholog. Este cert însă că nu toţi angajaţii în funcţiile respective au o instruire profesională specializată pentru activitatea în instituţiile penitenciare. Pe parcursul anului 2005 au fost desfăşurate anumite acţiuni de instruire cu asistenţii sociali şi psihologii:
18
Seminar de instruire pentru colaboratorii instituţiilor penitenciare cu genericul „Acordarea asistenţei juridice şi psiho-sociale pentru copii în sistemul de justiţie penală” 01 – 02 aprilie 2005; Atelier de lucru Programe de pregătire pentru liberare a deţinuţilor, 20-22 aprilie şi 13-15 iulie 2005; Seminar instructiv-metodic Organizarea şi petrecerea activităţilor psihocorecţionale în mediul penitenciar, 6-9 septembrie 2005. În cadrul acestor activităţi nu au fost implicaţi toţi asistenţii sociali şi psihologii.
Plus la aceasta trebuie de menţionat fluctuaţia cadrelor. Din numărul total al asistenţilor sociali sau psihologi, anual, practic 5 - 6 persoane angajate la aceste funcţii se eliberează din serviciu pe diferite motive.
Recomandări: 1. Reexaminarea de către DIP a statelor de personal şi înaintarea propunerii
de a spori numărul de persoane ce activează în funcţie de asistent social şi psiholog.
2. Reinstituirea funcţiei de adjunct al şefului instituţiei penitenciare în domeniul educaţiei în vederea eficientizării lucrului socio-educativ.
3. Intensificarea colaborării DIP şi Centrului de instruire cu organizaţiile neguvernamentale în vederea elaborării unui curriculum de instruire iniţială şi continuă şi desfăşurării în baza acestuia a activităţilor de instruire a psihologilor şi asistenţilor sociali.
Activitatea (b): asigurarea dreptului la studii al condamnaţilor prin deschiderea de şcoli gimnaziale în penitenciare
Termen: 2004Executant: Ministerul Educaţiei Partener: O.N.G., societăţile confesionale, oficiile teritoriale de ocupare a forţei de muncă, autorităţile administraţiei publice locale
Art. 259 al Codului de Executare prevede că în penitenciare se organizează în mod obligatoriu învăţământul secundar general al condamnaţilor. Condamnaţii în vârstă de peste 50 ani, invalizii de gradul I precum şi condamnaţii la detenţiune pe viaţă urmează învăţământul secundar general la dorinţă.
Este notoriu faptul că anumită parte din condamnaţi sunt analfabeţi. Activităţile de instruire generală în sistemul penitenciar sunt însă desfăşurate la nivel nesatisfăcător.
Actualmente, în sistemul penitenciar este deschisă şi activează o singură şcoală gimnazială pentru minori în Penitenciarul nr.2-Lipcani. În Penitenciarul nr.6-Soroca activează o şcoală serală pentru deţinuţi. Totodată, lipsesc şcoli / clase gimnaziale în Izolatoarele de urmărire penală şi Penitenciarul pentru femei nr.7-Rusca. Respectiv, nici chiar minorii care se află în arest preventiv nu au posibilitate de urma învăţămîntul secundar (sau chiar primar).
La momentul actual în gimnaziul din Penitenciarul pentru minori din localitatea Lipcani elevii sunt repartizaţi în două categorii: vorbitori de limba română şi rusă. Corespunzător vârstei sunt împărţiţi în clasele a VII-a, a VIII-a
19
şi a IX-a. Împărţirea după vârstă în aceste clase face să fie mai puţin eficientă, din cauza diferenţei nivelului iniţial de pregătire al condamnaţilor. Materialele didactice pentru desfăşurarea procesului instructiv nu sunt suficiente pentru desfăşurarea eficientă a procesului instructiv, asigurarea fiind la nivel de 50% din necesitate.
Recomandări: 1. Evaluarea de către şefii de sector a nivelului de instuire generală a
deţinuţilor din toate instituţiile penitenciare.2. Deschiderea de şcoli gimnaziale în instituţiile penitenciare în care numărul
de deţinuţi analfabeţi este mare şi aceştia exprimă dorinţa de a urma studii gimnaziale.
3. Elaborarea unor programe de instruire orientate la capacităţile şi necesităţile beneficiarilor ( inclusiv pentru deţinuţii minori din Lipcani).
4. Asigurarea şcolii gimnaziale din instituţia Penitenciară nr. 2 Lipcani cu materialele didactice necesare.
5. Intensificarea colaborării cu Şcolile Generale din teritoriu în vederea angajării profesorilor pentru desfăşurarea unor activităţi de instruire generală în instituţiile penitenciare.
Activitatea (c): Asigurarea dreptului la informaţie al condamnaţilor prin crearea de reţele radiofonice în penitenciare, prin asigurarea bibliotecilor din penitenciare cu ziare şi reviste
Sisteme de radiotranslare au fost create recent în Penitenciarele nr.1-Taraclia, nr.5-Cahul, nr.11-Bălţi, nr.15-Cricova şi nr.17-Rezina. În anul 2006, un asemenea sistem se preconizează a fi instalat în Penitenciarul nr.7-Rusca. Radioficarea există şi în alte penitenciare, însă acestea sunt uzate. În anul 2004 pentru realizarea acestei măsuri prin intermediul Institutului de Reforme Penale, instituţiile penitenciare au fost asigurate cu 720 radioreceptoare. Practic în toate penitenciarele deţinuţii au posibilitatea de a audia programe radio şi chiar televizate, conform programului zilei al penitenciarului. Aparatele radio şi televizoarele sunt aduse de regulă în penitenciare de către deţinuţi, cu unele mici excepţii (în fiecare detaşament din Penitenciarul nr.7-Rusca există televizor procurat din contul instituţiei).
În prezent, toate penitenciarele sunt abonate fie din sursele proprii sau cu suportul organizaţiilor donatoare la ediţii periodice. Cu toate acestea numărul exemplarelor ediţiilor periodice este insuficient în raport cu numărul deţinuţilor. În această situaţie, condamnaţilor la dorinţă li se creează posibilitatea pentru a se abona din surse proprii la diferite ediţii periodice.
Fondul total de carte al bibliotecilor din penitenciarele republicii constituie 52363 cărţi, completat din diverse surse, marea majoritate fiind
20
literatura deja învechită. Este evidentă necesitatea completării fondului de carte cu literatură artistică, juridică, etc. Deţinuţii au posibilitatea de a frecvenţa bibliotecile fără impedimente.
Recomandări: 1. Definitivarea procesului de radioficare a instituţiilor penitenciare.2. Actualizarea fondului de carte a bibliotecilor instituţiilor penitenciare
prin suplinirea acestora cu literatură artistică, juridică, etc.3. Intensificarea colaborării instituţiilor penitenciare cu bibliotecile
municipale şi organizaţiile neguvernamentale în vederea suplinirii fondului de carte din donaţii.
Activitatea (d) Crearea unui sistem unitar şi eficient de adaptare socială (inclusiv crearea centrelor de adaptare socială) a persoanelor eliberate din detenţie
Termen: 2004-2005Executant: Ministerul Justiţiei, Departamentul Instituţii Penitenciare, Ministerul Muncii şi Protecţiei SocialePartener: O.N.G., societăţile confesionale, oficiile teritoriale de ocupare a forţei de muncă, autorităţile administraţiei publice locale
Dintr-un cumul de cauze, scopul educativ şi de reinserţie socială ulterioară a pedepsei privative de libertate se atinge doar parţial. Ispăşirea pedepsei privative de libertate nu totdeauna este planificată. Cel mai îngrijorător apare faptul că persoanele ce urmează a fi liberate din locurile de ispăşire a pedepsei privative de libertate nu beneficiază de pregătirea informaţională, psihologică şi socială pentru reinserţia socială ulterioară. Plus la toate, nu există o continuitate între serviciile acordate de către sistemul penitenciar şi serviciile de reintegrare socială după liberare.
Lipseşte un mecanism care să asigure o pregătire reală a deţinutului pentru liberarea din penitenciar. Acest segment nu este mai puţin important decât celelalte faze ale executării pedepsei privative de libertate. Anume în această perioadă trebuie să se facă o evaluare complexă a modului cum a decurs perioada de detenţie şi care sunt rezultatele petrecerii diverselor activităţi şi programe educativ - instructive cu deţinutul. Evaluarea menţionată mai sus va putea conduce la: formularea unei concluzii de evaluare a riscului de recidivă din partea condamnatului, va prezenta care sunt problemele sociale cu care se confruntă condamnatul şi care le va întâlni la liberare şi care trebuie să fie modalitatea de intervenţie. Odată evaluate, problemele sociale necesită a fi soluţionate atât în ultimile 3-6 pînă la liberare, cât şi în prima perioadă de la libertate (6 luni). Întru asigurarea unei bune reintegrări în societate a ex - deţinutului este nevoie de o colaborare între serviciul socio-educativ din cadrul instituţiei penitenciare şi serviciile de reintegrare socială (probaţiune) care, la rândul lor, urmează a focaliza activităţile instituţiilor sociale din comunitate.
Conform datelor statistice, din Sistemul penitenciar pe parcursul anului 2005 au fost liberate din detenţie 2551 persoane dintre care 1213 de persoane au fost liberate condiţionat înainte de termen. Care au fost problemele cu care s-au confruntat şi cum s-au reintegrat în societate aceste persoane agenţiile statale nu cunosc, cu atât mai mult - relaţia
21
fostului deţinut cu victima. Acestea ar fi principalele puncte ce ar trebui precăutate pentru a reuşi să obţinem siguranţa socială.
Experienţa unui număr considerabil de state (ex.: Suedia, Marea Britanie, Olanda, România, Franţa ş.a.) demonstrează eficienţa aplicării programului de pregătire pentru eliberare şi al activităţii serviciului de probaţiune în domeniul integrării sociale a deţinuţilor după liberarea din penitenciar.
Instituţia responsabilă de pregătirea pentru liberare este Serviciul activitate educativă, psihologie şi asistenţă socială a DIP: inspectorii pe lucrul social, şefii de sector; psihologii, colaboratorii secţiei speciale şi a altor servicii cointeresate. În atribuţiile acestora se includ: discuţii individuale cu deţinutul, lecţii informative, facilitarea perfectării actelor de identitate. După liberare Departamentul de Executare are sarcina de supraveghere. Acestea atribuţii, reglementate în instrucţiunile şi regulamentele actuale, condiţionează lipsa unui sistem şi mecanism eficient de reintegrare socială a foştilor condamnaţi.
Recomandări: 1. Elaborarea şi implementarea de către DIP a sistemului de planificare a
executării pedepsei privative de libertate.2. Constituirea şi funcţionarea unor echipe interdisciplinare pentru
planificarea executării pedepsei în toate instituţiile penitenciare.3. Crearea serviciului Socio - Educativ şi Probaţiune Penitenciară prin
Reorganizarea Serviciului activitate educativă, psihologie şi asistenţă socială a DIP.
4. Aprobarea Regulamentului Serviciului Socio - Educativ şi Probaţiune Penitenciară.
5. Elaborarea programelor socio-educative şi includerea unui număr cît mai mare de deţinuţi în activităţile de şcolarizare, instruire profesională, ocupaţionale care ar facilita reintegrarea socială ulterioară.
6. Elaborarea şi implementarea programelor educaţionale speciale pentru diferite categorii de beneficiari (minori, persoane analfabete, persoane cu necesităţi speciale, persoane dependente de droguri etc.)
7. Asigurarea condiţiilor necesare pentru desfăşurarea activităţilor educaţionale şi sportive
8. Crearea Serviciului de Probaţiune prin reorganizarea secţieie penale a Departamentului de Executare.
9. Dezvoltarea centrelor de reintegrare socială a ex-deţinuţilor.
Obiectivul (7): Sporirea responsabilităţii şi calificării colaboratorilor din Departamentul Instituţiilor Penitenciare
Activitatea (a): Desfăşurarea activităţii educative cu colaboratorii Departamentului Instituţiilor Penitenciare în domeniul dreptului omului
Termen: 2004-2007
22
Executant: Ministerul Justiţiei, Departamentul Instituţii Penitenciare Partener: Centrul pentru Drepturile Omului, O.N.G.
În special în anul 2005 în cadrul D.I.P. au demarat o serie de activităţi instructive în domeniul drepturilor omului. Astfel, ore cu tematica drepturilor omului au fost incluse în planurile de pregătire profesională a colaboratorilor pentru anii 2005 – 4 ore şi 2006 – 6 ore. În cadrul programei de pregătire iniţială a colaboratorilor nou-angajaţi şi în cadrul orelor de reciclare au fost introduse ore cu tematica drepturilor omului în locurile de detenţie.
În cadrul proiectului „Susţinere în implementarea PNADO” în anul 2005 au fost organizate o serie de training-uri în domeniul drepturilor omului destinate colaboratorilor sistemului penitenciar, cu utilizarea unor tehnici şi metodologii de instruire avansate. La training au participat următoarele categorii: şefii adjuncţi pe lucrul educativ din penitenciare – 1 grup, şefii adjuncţi de penitenciar – 1 grup, şefii de sector şi specialiştii serviciului regim şi supraveghere, şi serviciului securitate – 2 grupuri. Totodată, au fost instruiţi în calitate de formatori în domeniul drepturilor omului peste 25 de persoane din diferite subdiviziuni, care vor continua activităţile de instruire în domeniul drepturilor omului în subdiviziunile în care activează. În total la aceste activităţi de instruire au fost implicaţi 140 de colaboratori.
În acelaşi context, trebuie menţionat şi faptul că la 04 august 2005 prin ordinul Ministrului Justiţiei nr. 307 a fost aprobat Codul etic al colaboratorului sistemului penitenciar, fapt ce poate contribui la remedierea comportamentului colaboratorilor în relaţiile cu deţinuţii precum şi îmbunătăţirii imaginii colaboratorilor sistemului penitenciar în societate.
Pe parcursul unui an de zile, în sistemul penitenciar sunt citite ore cu tematica drepturilor omului: în cadrul orelor de pregătire profesională din subdiviziuni - 6 ore; în cadrul cursurilor de pregătire iniţială a subofiţerilor - 26 ore şi ofiţerilor - 8 ore; în cadrul cursurilor de perfecţionare - 4 ore; în cadrul instruirii pentru acordarea gradelor speciale şi a categoriilor de calificare cîte - 4 ore.
Anual, sunt preconizaţi de a participa la diverse cursuri de instruire circa 600 de colaboratori.
Una din probleme o constituie realizare instruirii cu utilizarea unor metode tradiţionale de instruire, fapt ce diminuează randamentul activităţilor desfăşurate.
Lasă de dorit şi diversitatea activităţilor educative în domeniul drepturilor omului.
Recomandări: 1. Elaborarea unei programe aplicative de instruire în domeniul drepturilor
omului pentru colaboratorii sistemului penitenciar. 2. Elaborarea unui ghid metodic al formatorului care ar fi utilizat de către
responsabilii DIP de instruirea personalului în domeniul drepturilor omului.3. Elaborarea unei culegeri de acte normative ce vizează respectarea
drepturilor omului în sistemul penitenciar (acte naţionale şi internaţionale, recomandări şi bune practici de aplicare).
4. Crearea condiţiilor adecvate pentru desfăşurarea activităţilor educative cu colaboratorii instituţiilor penitenciare.
5. Diversificarea activităţilor educative în domeniul drepturilor omului.
23
6. Implicarea mai activă a organizaţiilor neguvernamentale în desfăşurarea activităţilor educative cu colaboratorii sistemului penitenciar în domeniul drepturilor omului.
Activitatea (b): Formarea unui personal calificat prin implementarea de noi metodologii în pregătirea iniţială, perfecţionarea, reciclarea cadrelor, schimbul de experienţă şi instruirea în diverse instituţii de învăţămînt din tară şi străinătate
Termen: 2004-2007Executant: Ministerul Justiţiei, Departamentul Instituţii Penitenciare Partener: Centrul pentru Drepturile Omului, O.N.G.
Pregătirea iniţială a colaboratorilor nou-angajaţi în sistemul penitenciar, perfecţionarea şi reciclarea personalului are loc în Centrul de instruire al D.I.P. Instruirea în cadrul subdiviziunilor D.I.P. are loc preponderent prin utilizarea metodelor tradiţionale de instruire. Tehnicile şi metodele interactive de instruire a adulţilor în marea majoritate nu sunt aplicate din cauza insuficienţei personalului calificat.
Administraţia D.I.P. a reuşit încheierea unor contracte cu instituţiile de învăţămînt din ţară. În baza acestor contracte sunt anual acordate circa 16 burse de studii pentru colaboratorii din sistemul penitenciar.
Din instituţiile de învăţămînt de peste hotare, s-a reuşit încheierea contractului cu Şcoala militară de administrare penitenciară din Tîrgu-Ocna România, unde anual sunt instruiţi 10 colaboratori. Totodată, anual sunt purtate tratative cu partenerii din sistemul penitenciar ale altor ţări, în scopul realizării unui schimb de experienţă.
Recomandări: 1. Suplinirea funcţiilor vacante din Centrul de instruire cu personal
calificat, în scopul asigurării desfăşurării normale a procesului de instruire.2. Perfecţionarea profesorilor din cadrul Centrului de instruire în
domeniul implementării metodologiilor avansate de instruire a adulţilor.3. Cooptarea specialiştilor de înaltă calificare pentru asigurarea
procesului de instruire în cadrul Centrului de instruire.4. Pregătirea specializată a persoanelor responsabile de
perfecţionarea profesională din cadrul instituţiilor penitenciare. 5. Continuarea tratativelor cu instituţiile de învăţămînt din sistemul
penitenciar ale altor ţări, în scopul instruirii colaboratorilor D.I.P.
Activitatea (c): Crearea unui centru de reciclare şi perfecţionare a personalului din sistemul de penitenciare
Termen: 2004Executant: Ministerul Justiţiei, Departamentul Instituţii Penitenciare Partener: Centrul pentru Drepturile Omului, O.N.G.
24
În conformitate cu Hotîrărea Guvernului nr.1119 din 14.10.2004 ,,Privind unele chestiuni ce ţin de activitatea sistemului penitenciar” a fost creat Centrul instructiv al D.I.P. în cadrul căruia se desfăşoară pregătirea profesională iniţială, perfecţionarea şi reciclarea personalului sistemului penitenciar. Întru crearea condiţiilor adecvate pentru procesul de instruire, în anul 2004, cu forţele proprii, a fost efectuată reparaţia cosmetică a blocului de studii şi au fost dotate cu mobilier trei auditorii.
La începutul anului 2006, graţie suportului acordat de sistemul penitenciar din Letonia, a fost creată o clasă cu calculatoare moderne destinate instruirii.
Totuşi, datorită insuficienţei de fonduri este dificilă reparaţia capitală necesară a blocului de instruire şi a căminului, destinat cazării participanţilor la instruire. Nu există încă o sală sportivă. Lipseşte mobilierul pentru sălile de instruire şi cămin. În aceste condiţii este dificil de a asigura condiţii necesare pentru instruirea efectivului în cadrul Centrului de instruire.
Recomandări: 1. Alocarea de către Guvern a fondurilor necesare pentru asigurarea
funcţionării adecvate a Centrului de Instruire.
Obiectivul (8): Asigurarea drepturilor speciale pentru condamnaţii minori şi femei
Activitatea (a): Crearea de odăi igienice pentru deţinute în izolatoarele de anchetă penală şi în penitenciarul nr.7 din Rusca
În penitenciarul nr. 7 Rusca în anul 2004 au fost efectuate unele lucrări de reparaţie cosmetică a blocurilor sanitare. Actualmente, în trei detaşamente sunt amenajate parţial încăperi igienice care dispun de lavoare, încălzitoare electrice şi lighene.
În anul curent, în penitenciarul nr. 7 Rusca urmează să înceapă reconstrucţia capitală a blocului locativ. În acest sens conducerea D.I.P. a semnat deja acordul de finanţare de 8,5 milioane de lei (85% din necesităţi) cu Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare. Lucrările de reconstrucţie urmează să se deruleze în perioada 2006-2008.
O situaţie deplorabilă este în cazul deţinutelor din izolatoarele de urmărire penală. Din cauza lipsei mijloacelor financiare, pînă în prezent, n-au fost create odăi igienice nici într-un izolator de urmărire penală. Singura facilitate a condamnatelor este folosirea în celulă a încălzitoarelor electrice pentru încălzirea apei.
Recomandări:
25
1. Realizarea reconstrucţiei blocului locativ din penitenciarul nr. 7 Rusca în corespundere cu regulile minime de detenţie.
2. Alocarea de către Guvern a mijloacelor financiare pentru crearea odăilor igienice pentru deţinutele din izolatoarele de urmărire penală.
3. Asigurarea deţinutelor cu produse de igienă personală.
Activitatea (b): Crearea unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea fizică şi întărirea sănătăţii deţinuţilor minori
În instituţiile penitenciare minorii condamnaţi se deţin în penitenciarul nr. 2 Lipcani (băieţii) şi în penitenciarul nr. 7 Rusca (fete).
Penitenciarul de la Lipcani dispune de terenuri sportive pentru practicarea fotbalului, voleiului şi a baschetului. Există şi o sală sportivă amenajată pentru practicarea sportului în perioada rece a anului. Totuşi, sunt necesare anumite investiţii pentru reparaţie şi dotare cu echipament sportiv.
În penitenciarul nr. 7 Rusca nu există condiţii de dezvoltare fizică a condamnatelor.
Preveniţii minori în privinţa cărora a fost aplicat arestul ca măsura preventivă sunt deţinuţi în Izolatoarele de urmărire penală din penitenciarele nr. 3 Chişinău, nr. 5 Cahul, nr. 11 Bălţi, nr. 17 Rezina.
În penitenciarul nr. 3 Chişinău, una din celule a fost reparată şi reamenajată în sală sportivă. Preveniţii minori, în conformitate cu un orar stabilit, sunt transferaţi în sală pe o durată de 1-2 ore pentru a practica sportul. Totodată, este evidentă lipsa de spaţiu în sala sportivă (max. 20 m2), precum şi a inventarului sportiv. Sala este dotată cu o masă de tenis, un sac de box, două haltere mici şi o mini bară sportivă.
În penitenciarul nr. 5 Cahul a fost amenajat un teren sportiv unde preveniţii minori pot practica baschetul, mini-fotbalul şi voleiul. Cu suportul financiar al unor organizaţii obşteşti şi al confesiunilor religioase s-au desfăşurat lucrări de reparaţie a sălii sportive şi a fost amenajată cu inventar sportiv.
În penitenciarul nr. 11 Bălţi a fost creată o sală sportivă, reparată şi dotată cu echipament sportiv din donaţii.
În penitenciarul nr. 17 Rezina, preveniţii minori pot practica sportul în sala sportivă improvizată în holul blocului de detenţie. Sala dispune de o masă de tenis şi de un minim de inventar sportiv. Inventar sportiv există şi în camerele de plimbare. În curte este amenajat şi un teren pentru mini-fotbal.
În linii generale, minorii din penitenciare au posibilitatea de a practica sportul. Totuşi, mai există anumite rezerve la asigurarea cu spaţiu şi inventar sportiv al sălilor de sport.
Recomandări: 1. Alocarea de către Guvern a mijloacelor financiare pentru îmbunătăţirea
condiţiilor de dezvoltare fizică a minorilor.
26
2. Crearea condiţiilor pentru practicarea sportului în penitenciarul nr. 7 Rusca.3. Identificarea posibilităţilor de lărgire a spaţiului sălilor sportive din
penitenciare.4. Asigurarea sălilor sportive cu inventar sportiv pentru practicarea diverselor
activităţi sportive.
Activitatea (c): Asigurarea procesului instructiv-educativ pentru fetele din penitenciarul din Rusca
În penitenciarul nr. 7 Rusca, minorele nu sunt încadrate în procesul instructiv din considerentul că nu este asigurată funcţionarea unei şcoli gimnaziale. În pofida eforturilor depuse de D.I.P. în colaborare cu Ministerul Educaţiei n-a fost atins un rezultat favorabil.
Totuşi, minorele din penitenciar au posibilitatea să studieze calculatorul. Computerul, un singur exemplar, a fost donat de către o organizaţie obştească.
În penitenciar minorele au posibilitatea să însuşească meseria de cusătoreasă.
Printre alte activităţi educative se numără implicarea minorelor în organizarea şi desfăşurarea concertelor, în special în zilele de odihnă sau la sărbători.
Recomandări: 1. Deschiderea unei şcoli gimnaziale în penitenciarul nr. 7 Rusca.2. Diversificarea activităţilor educative pentru minorele condamnate.3. Organizarea în penitenciar a diverselor cercuri tematice.
Activitatea (d): Asigurarea procesului instructiv-educativ de la distanţă pentru adolescenţii care vor să-şi continue studiile ori să dobîndească o altă profesie decît aceea oferită în penitenciar
Cu toate că administraţia penitenciarului este obligată la solicitarea condamnatului să creeze condiţii pentru instruirea ori continuarea studiilor la distanţă a condamnaţilor, totuşi în penitenciare nu există posibilităţi tehnice pentru organizarea procesului instructiv-educativ de la distanţă. Penitenciarele nu dispun de calculatoare şi de conexiune la reţeaua Internet. Totodată, în sistemul penitenciar nu există un mecanism viabil de asigurare a
27
acestui drept al condamnaţilor. Nici instituţiile de învăţămînt nu dispun de programe de instruire la distanţă.
Pînă în prezent nici un condamnat nu şi-a manifestat dorinţa de a-şi continua studiile ori să dobîndească o altă profesie decît cea oferită în penitenciar.
Recomandări: 1. Examinarea oportunităţii creării unui mecanism de asigurare a
procesului instructiv-educativ la distanţă în penitenciare. În funcţie de oportunitate, elaborarea de către Ministerul Educaţiei a programelor de instruire la distanţă şi asigurarea în penitenciare a condiţiilor tehnice pentru instruirea la distanţă a condamnaţilor.
Activitatea (e): Pregătirea de asistenţi sociali şi angajarea lor în instituţiile pentru copiii delincvenţi
Pentru instruirea asistenţilor sociali din instituţiile penitenciare, în incinta Centrului instructiv al DIP, pe parcursul lunii septembrie a anului 2004 s-au organizat cursuri de instruire iniţială. În colaborare cu Institutul Reforme Penale au fost organizate două seminare de instruire cu genericul ,,Pregătirea pentru liberare a deţinuţilor” care au avut loc la 28-30.06.04 şi 24-25.11.04. De asemenea, cu sprijinul instituţiei nominalizate a fost organizată o vizită de studiu în România (20-26.04.04), unde asistenţii sociali s-au documentat cu activitatea de acordare a asistenţei sociale deţinuţilor. În anul 2005, luna aprilie, de către Institutul Reforme Penale a fost organizat un seminar cu tematica ,,Acordarea asistenţei juridice şi social-psihologice delincvenţilor minori”. La seminar au participat colaboratorii aparatului educativ DIP, educatorii din Izolatoarele de urmărire penală şi Penitenciarul nr.2 din or. Lipcani.
În anul 2004, în Penitenciarul nr.2 din or.Lipcani a fost angajat în serviciu un asistent social, care dispune de experienţă de activitate în acest domeniu. Este de remarcat şi faptul, că prin suportul financiar al Institutului Reforme Penale s-a obţinut angajarea suplimentară a doi specialişti în acest penitenciar – un psiholog şi un asistent social, precum şi a unui asistent social în Penitenciarul nr.7 din com. Rusca pentru definitivarea unor programe specializate de lucru cu minorii. Din ianuarie 2006 IRP a încetat finanţarea a acestor unităţi.
Rămîne a fi îngrijorătoare abordarea fragmentară a instruirii specializate a specialiştilor ce activează în instituţiile pentru minori. Instituţiile de învăţămînt nu oferă instruire specializată privind activitatea în instituţiile penitenciare. Centru de Instruire nu dispune de programe specializate, iar intervenţiile organizaţiilor neguvernamentale sunt limitate.
Recomandări:
28
1. Intensificarea colaborării DIP şi Centrului de instruire cu organizaţiile neguvernamentale în vederea elaborării unui curriculum de instruire iniţială şi continuă a specialiştilor care lucrează cu copii delincvenţi.
2. Desfăşurarea în baza curriculumului de instruire a activităţilor de instruire iniţială şi continuă a specialiştilor care lucrează cu copii delincvenţi.
3. Admiterea în funcţie a specialiştilor care lucrează cu copii delincvenţi numai după urmarea cursurilor specializate de instruire.
Activitatea (f): Dezvoltarea sistemului de depunere a plîngerilor de către copiii delincvenţi
În conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, deţinuţii pot adresa plîngeri administraţiei penitenciarului, sau organelor ierarhice superioare – DIP, Ministerul Justiţiei. Legislaţia în vigoare creează posibilităţi reale deţinuţilor pentru a se plînge şi organelor procuraturii, Guvernului, Parlamentului, Centrului pentru Drepturile Omului, etc, iar, începînd cu 01 ianuarie 2006 şi Comitetului pentru plîngeri.
În scopul creării condiţiilor de depunere a plîngerilor, în penitenciare, inclusiv în cele unde se deţin minori, au fost montate lădiţe poştale, care sunt deservite de angajaţii Poştei Moldovei, cu excepţia Penitenciarului nr.13–Chişinău, unde scrisorile se scot din lădiţe de către colaboratorii penitenciarului şi sunt trecute prin cancelarie.
Rămîne a fi îngrijorătoare situaţia în ceea ce priveşte intervenţiile reale ca urmare a depunerii plîngerilor. Marea majoritate a deţinuţilor intervievaţi au menţionat că nu au impedimente la depunerea plîngerilor (deşi uneori sunt „rugaţi” să nu „încleie plicul”), dar nu totdeauna au primit răspuns la plîngerile adresate sau în urma depunerii plîngerilor nimic nu s-a schimbat.
Comitetul pentru plîngeri, deşi trebuie să funcţioneze începînd cu 1 ianuarie 2006, acest mecanism de examinare a plîngerilor deţinuţilor încă nu funcţionează, deoarece nu dispune de sediu, respectiv adresă la care ar putea fi expediate plîngerile. Formal Comitetul pentru plîngeri a fost instituit prin Hotărîrea Guvernului nr.77 din 23 ianuarie 2006 .
Recomandări: 1. Raportarea simestrială către Comisia pentru Drepturile Omului şi
Minorităţile Naţionale şi Comitetul Coordonator pentru elaborarea şi realizarea PNADO a intervenţiilor reale realizate de către Comitetul pentru Plîngeri, DIP, Ministerul Justiţiei, organele procuraturii, Centrului pentru Drepturile Omului la plîngerile condamnaţilor.
2. Instituţionalizarea efectivă a Comitetului pentru Plîngeri prin acordarea de sediu, adresă juridică, angajarea unui aparat administrativ, stabilirea procedurilor de lucru, aprobarea regulamentului intern de activitate a
29
comitetului, etc. Din considerente de asigurare a nepărtinităţii şi credibilităţii, Comitetul pentru Plîngeri nu poate avea aceeaşi adresa juridică cu DIP sau Ministerul Justiţiei.
3. Includerea, începînd cu 1 iulie 2006, în bugetul de stat a mijloacelor necesare pentru funcţionarea Comitetului pentru Plîngeri
4. Informarea condamnaţilor despre adresa juridică a Comitetului pentru Plîngeri
5. Asigurarea cu hîrtie şi pixuri în vederea oferirii efective a posibilităţii de depunere a plîngerilor de către condamnaţi
Activitatea (g): Implicarea mai activă a societăţii civile în procesul derulării activităţilor din penitenciare
În contextul implicării mai active a societăţii civile în procesul derulării activităţilor din penitenciare, în anul 2004-2005 DIP a colaborat cu mai multe organizaţii obşteşti: Institutul de Reforme Penale, Consorţiumul pentru Prevenirea Torturii, Asociaţia Femeilor de Afaceri „Femida”, Centrul media pentru tineret, SIDO, CREDO, LADOM, Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului, SIEDO. Aceste organizaţii vizitează instituţiile penitenciare, desfăşoară seminare de instruire a colaboratorilor instituţiilor penitenciare, contribuie la amenajarea încăperilor pentru desfăşurarea diverselor activităţi, contribuie la asigurarea cu echipament, inventar sportiv, completarea fondurilor de carte a bibliotecilor, etc.
O activitate productivă în procesul de educaţie al condamnaţilor a fost desfăşurată în 2004 şi 2005 de către confesiile religioase: Biserica Ortodoxă din Moldova (Mitropolia Moldovei), Uniunea Bisericilor Creştinilor Evanghelişti - Baptişti, Biserica Adventiştilor de Ziua a Şaptea, Uniunea Bisericilor Creştinilor Credinţei Evanghelice (Cultul Penticostal), Comunitatea „Biserica Păcii”, Uniunea Bisericilor Creştine Libere (Cultul Harismatic), Biserica Biblică. Vizitele confesiilor religioase au drept scop determinarea duhovnicească a deţinuţilor.
Merită a fi menţionată şi implicarea unor agenţii interguvernamentale
internaţionale şi organizaţii neguvernamentale internaţionale: PNUD, Misiunea OSCE în Republica Moldova, UNICEF, Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie, Biroul din Republica Moldova, Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare, USAID, Penal Reform International, Caritas Luxemburg, KNCV.
Merită a reitera importanţa stabilirii unor parteneriate durabile. În acest sens, DIP a devenit mai cooperant şi accesul în instituţiile penitenciare este facilitat în caz de necesitate.
Recomandări: 1. Organizarea unor şedinţe comune a DIP şi reprezentanţilor
organizaţiilor neguvernamentale în vederea coroborării activităţilor şi planurilor de activităţi desfăşurate în instituţiile penitenciare.
30
2. Prealuarea de către DIP a unor bune practici de activitate, elaborate de către ONG în actviitatea cotidiană a instituţiilor penitenciare.
![Suport pentru asigurarea respect rii drepturilor de proprietate …elearning.agepi.gov.md/pluginfile.php/452/mod_book... · 2019-04-10 · Biroul ONU pentru Droguri ]i Criminalitate](https://static.documente.net/doc/80x56/5e2876ef4376f15f55478c04/suport-pentru-asigurarea-respect-rii-drepturilor-de-proprietate-2019-04-10-biroul.jpg)
