+ All Categories
Home > Documents > CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Date post: 05-Jul-2015
Category:
Upload: adelina-ilie
View: 297 times
Download: 3 times
Share this document with a friend
60
CAPITOLUL 1 ÎNTREPRINDEREA CA SISTEM ADAPTIV COMPLEX Termenul de Sistem Adaptiv Complex se referă, după cum am văzut, la un sistem interdependent compus din subsisteme cuplate între ele care co-evoluează într-un mod neliniar, uneori haotic în vederea adaptării şi auto-organizării în concordanţă cu condiţiile impuse de mediul înconjurător. Întreprinderea este unul dintre cele mai bune exemple de CAS. Studiile şi aplicaţiile legate de complexitatea întreprinderii sunt la început, dar ele oferă o mare varietate de noi căi şi mijloace de a aborda şi rezolva diferite probleme legate de organizarea şi funcţionarea întreprinderilor. Sistemele complexe conţin agenţi care sunt componente sau entităţi funcţionale colaborative ale sistemului de întreprindere. Între aceşti agenţi se stabilesc interconexiuni de o mare varietate şi intensitate, alcătuind la nivelul întreprinderilor adevărate reţele care condiţionează realizarea funcţiilor şi scopurilor acestora. Funcţiile realizate de către întreprinderi le fac să aibă o strctură alcătuită din subsisteme specializate, dar care formează între ele procese şi mecanisme feedback cu ajutorukl cărora întreprinderile se pot regla şi autoregla în funcţie de evoluţioa compelxă a altor sisteme economice şi sociale din mediul lor înconjurător. Aceste bucle feedback coferă întreprinderii un caracter de sistem neliniar, deci şi posibilitatea de a funcţiona la limita haosului sau chiar în
Transcript
Page 1: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

CAPITOLUL 1

ÎNTREPRINDEREA CA SISTEM ADAPTIV COMPLEX

Termenul de Sistem Adaptiv Complex se referă, după cum am văzut, la un

sistem interdependent compus din subsisteme cuplate între ele care co-evoluează

într-un mod neliniar, uneori haotic în vederea adaptării şi auto-organizării în

concordanţă cu condiţiile impuse de mediul înconjurător.

Întreprinderea este unul dintre cele mai bune exemple de CAS. Studiile şi

aplicaţiile legate de complexitatea întreprinderii sunt la început, dar ele oferă o mare

varietate de noi căi şi mijloace de a aborda şi rezolva diferite probleme legate de

organizarea şi funcţionarea întreprinderilor. Sistemele complexe conţin agenţi care

sunt componente sau entităţi funcţionale colaborative ale sistemului de întreprindere.

Între aceşti agenţi se stabilesc interconexiuni de o mare varietate şi intensitate,

alcătuind la nivelul întreprinderilor adevărate reţele care condiţionează realizarea

funcţiilor şi scopurilor acestora. Funcţiile realizate de către întreprinderi le fac să aibă

o strctură alcătuită din subsisteme specializate, dar care formează între ele procese

şi mecanisme feedback cu ajutorukl cărora întreprinderile se pot regla şi autoregla în

funcţie de evoluţioa compelxă a altor sisteme economice şi sociale din mediul lor

înconjurător. Aceste bucle feedback coferă întreprinderii un caracter de sistem

neliniar, deci şi posibilitatea de a funcţiona la limita haosului sau chiar în regim de

haos atunci când sunt necesare anumite procese auto-organizatoare prin care ea să

devină mai bine adaptată mediului extern.

In continuare, vom trece în revistă câteva dintre cele mai importante proprietăţi

ale întrerinderii ca sistem adaptiv complex precum şi modul în care aceste proprietăţi

influenţează structura funcţională şi organizaţională a întreprinderii şi formarea

Page 2: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

diferitelor procese şi mecanisme de reglare şi autoreglare. Viziunea CAS asupra

întreprinderii necesită, în continuare, efectuarea unor studii ample care să elucideze

o serie de întrebări esenţiale pentru a înţelege pe deplin natura acestui sistem. Dintre

aceste întrebări putem aminti următoarele:

1) Ce efecte au condiţiile iniţiale asupra dezvoltării ulterioare a întreprinderii şi

a afacerilor acesteia?

2) În ce mod este întreprinderea “adaptivă”? Cum apare “adaptarea”? Care

este rolul managerului şi a proprietarului precum şi a altor deţinători de acţiuni în

această adaptare?

3) Similar, cum devine o întreprindere mai potrivită? Care sunt atributele,

capacităţile şi resursele necesare pentru a optimiza fitnessul din cadrul unui “peisaj”

particular?

4) Ce grade de conectivitate poate o întreprindere să aibă? Ce importanţă are

acest grad pentru supravieţuirea şi creşterea firmei, dar şi pentru întreaga “ecologie”

din care face parte firma? Există un grad optim de conectivitate?

5) În ce sens o întreprindere co-evoluează cu alte întreprinderi sau cu sisteme

din mediul să înconjurător? Care este rezultatul acestei co-evoluţii?

6) Cum învaţă întreprinderea despre mediul său înconjurător? Cum face ea

apel la această învăţare pentru a efectua “mutaţii adaptive”?

7) În ce măsură întreprinderile fuzionează şi creează sisteme de auto-

susţinere (de exemplu, clustere)? Ce caracteristici evoluţioniste emerg din cadrul

acestor sisteme de ordin superior?

8) Ce este reţeaua de firme? Sunt aceste reţele continue sau discontinue?

9) Ce strategii sunt utilizate pentru a îmbunătăţi poziţia pe piaţă a firmei şi deci

pentru a creşte şansele de supravieţuire?

1.1 Proprietăţile întreprinderii ca sistem adaptiv complex

Întreprinderile reprezintă un exemplu clar de CAS din economie, şi aceasta

deoarece au mai multe proprietăţi dintre care cele mai importante considerăm că

sunt următoarele:

Emergenţa: Agenţii din întreprinderi interacţionează într-un mod aleator mai

degrabă decât să fie planificaţi şi controlaţi. Din toate aceste interacţiuni emerg

Page 3: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

modalităţi de comportament specifice ale agenţilor din cadrul întreprinderii şi

comportamentul întregii întreprinderi.

Co-evoluţia: Toate întreprinderile există în cadrul mediului lor înconjurător şi

ele sunt părţi ale acestui mediu. Aşadar, pe măsură ce mediul se modifică ,

întreprinderile însăşi se modifică pentru a se asigura o mai bună potrivire. Dar

deoarece ele sunt părţi ale mediului înconjurător, când se schimbă ele modifică şi

mediul, astfel că este necesară o nouă schimbare, iar acest lucru se întâmplă

permanent.

Suboptimalitatea: O întreprindere nu trebuie să fie perfectă pentru a prospera

în cadrul mediului său înconjurător. Ea trebuie doar să fie un pic mai bună decât

competitorii săi şi orice energie consumată pentru a fi cea mai bună nu înseamnă

decât o pierdere de energie. O întreprindere odată ce a atins starea de a fi destul de

bună va trebui să crească eficienţa de fiecare dată în favoarea unei mai mari

eficacităţi.

Varietatea necesară: Cu cât mai mare este varietatea unei întreprinderi cu

atât ea este mai puternică. De fapt, ambiguitatea şi paradoxul abundă în

întreprinderi, care utilizează contradicţiile pentru a crea noi posibilităţi de a co-evolua

cu alte sisteme din mediul lor înconjurător.

Conectivitatea: Modurile în care agenţii dintr-o întreprindere sunt conectaţi şi

legaţi unul de ceilalţi este critic pentru supravieţuirea întreprinderii, deoarece ele sunt

formate din acele conexiuni care determină formarea unor feedbackuri şi mecanisme

de reglare absolute necesare pentru supravieţuire. Relaţiile dintre agenţi sunt mai

importante decât agenţii înşişi.

Reguli simple: Întreprinderile nu sunt complicate. Modelele emergente pot

avea o mare varietate de forme dar caleidoscopul de reguli care guvernează funcţiile

întreprinderii este destul de simplu. Un exemplu clasic este acela al sistemului de

alimentare cu apă care, indiferent dacă se referă la un oraş, o regiune sal chiar

întreaga lume, se bazează pe nişte reguli simple, cum ar fi, de pildă, legea curgerii

gravitaţionale a apei.

Page 4: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

Sensibilitatea la condiţiile iniţiale: Modificări mici ale condiţiilor iniţiale ale

întreprinderii pot avea efecte semnificative după ce ele trec printr-un proces

emergent cum ar fi un efect feedback. Un bulgăre de zăpadă foarte mic, de exemplu,

poate câştiga la fiecare rostogolire mai multă zăpadă şi, in final, să se transforme

într-un bulgăre gigant.

Auto-organizarea: Nu există o ierarhice de comandă şi contro într-un CAS.

Nu există planificare sau conducere, dar se manifestă un proces permanent de

reorganizare pentru a găsi cea mai bună formă în raport cu mediu înconjurător.

Sistemul este într-o continuă auto-organizare prin procese de emergenţă şi feedback.

Funcţionarea la limita haosului: Haosul are un loc aparte în teoria

complexităţii deoarece orice sistem capabil să se auto-organizeze funcţionează

departe de echilibru, la limita haosului. Un sistem aflat la echilibru nu are o dinamică

internă proprie care să-i permită să răspundă în mod adecvat mediului său

înconjurător şi încet va dispărea. Un sistem haotic încetează de a mai fi sistem. Cea

mai productivă stare este cea aflată la limita haosului unde se manifestă la maximum

varietatea şi creativitatea, conducând la noi oportunităţi.

Sisteme ierarhizate: Cele mai multe întreprinderi sunt ierarhizate în interior şi

multe întreprinderi sunt sisteme ale unor sisteme mai mari. De exemplu, un

supermarket este un sistem care are o conducere, clienţi, furnizori şi vecini. El

aparţine, la rândul său, unui sistem de magazine dintr-un oraş care aparţine unui

sistem de magazine dintr-o ţară. Deci avem de-a face cu mai multe sisteme diferite

multe dintre ele care sunt ele însele părţi ale altor sisteme de nivel mai înalt.

Figure 1.1

Page 5: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

Aplicarea complexităţii în domeniul întreprinderilor necesită într-o primă

instanţă un mod diferit de a privi însăşi întreprinderea, oamenii din cadrul ei precum

şi mediul înconjurător în care ea operează. Întreprinderea nu este decât o parte a

acestui sistem total cu care ea este conectată şi cu care interacţionează în diferite

moduri.

1.2 Întreprinderea şi mediul său înconjurător

Considerarea întreprinderii în contextul definit de mediul său înconjurător este

justificată de următoarele observaţii:

- în cadrul acesteia se desfăşoară un număr mare de activităţi, fiecare fiind

efectuată de un grup de oameni, în general specializaţi pentru desfăşurarea

eficientă a acesteia, toate acestea fiind într-un sistem variat de interdependenţe,

de regulă, riguros stabilite.

- activitatea, structura, dimensiunea, poziţia pe piaţă etc., sunt permanent în

schimbare, cu ritmuri şi intensităţi diferite - activitatea firmei se desfăşoară într-un

mediu extern foarte complex, greu previzibil, faţă de care îşi raportează acţiunile,

care cuprinde concurenţi, consumatori, acţionari, parteneri, facilităţi, taxe, legi,

condiţii de mediu etc.

- diversificarea gamei sortimentale de bunuri şi servicii oferite de firmă poate fi

asigurată doar prin mărirea numărului de activităţi, compartimente, factori de

producţie, specializări, materii prime, informaţii etc.;

- activitatea normală a firmei necesită cel puţin un sistem de reglare şi control,

care adaptează activitatea şi inputurile firmei în funcţie de outputurile acesteia şi

starea mediului extern;

- firma este un sistem care atinge eficienţe, creează specializări, obţine

produse imposibil de realizat fără conlucrarea dintre subsistemele acesteia, modifică

prin activitatea sa mentalităţile şi relaţiile umane;

- fiecare firmă contribuie la crearea şi evoluţia mediului macroeconomic, a

pieţelor şi relaţiilor economice şi sociale, prin realizarea şi vânzarea de bunuri şi

servicii, prin cumpărarea de forţă de muncă, materii prime şi capital, prin utilizarea de

servicii oferite de stat (educaţie, sănătate, apărare etc.) în schimbul plăţii taxelor şi

impozitelor etc.;

Page 6: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

- gradul de organizare al firmei creşte, în general, odată cu trecerea timpului şi

cu creşterea volumului de informaţii deţinute de aceasta.

Activitatea generală a sistemului firmei constă în obţinerea, concentrarea,

organizarea şi combinarea de resurse pentru a produce bunuri şi servicii destinate

vânzării. Aceste resurse nu pot fi deţinute în totalitate de proprietarii firmei, ele

trebuind a fi cumpărate de la deţinătorii acestora.

Existenţa firmelor este efectul constatării, pe baza experienţei societăţii

umane, că este mai avantajos pentru întreprinzători, muncitori şi ceilalţi deţinători de

mijloace de producţie, un contract general pe termen lung decât încheierea de

contracte separate, cu fiecare din aceştia.

Practic, firmele cumpăra materii prime, capital, forţă de muncă etc., de la

proprietarii acestora şi le transformă în bunuri şi servicii destinate vânzării iar

proprietarii inputurilor folosesc veniturile obţinute din vânzarea acestora pentru a

cumpăra bunuri şi servicii produse de firme. Are loc astfel un schimb permanent între

firmă şi beneficiarii factorilor de producţie prin intermediul pieţelor, fiecare

influenţându-l şi fiind influenţat de dorinţele, deciziile şi acţiunile celuilalt (figura 1.2).

Figura 1.2

Page 7: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

Mulţimea firmelor care acţionează într-o economie de piaţă formează sistemul

producătorului, activitatea acestora concretizându-se în oferta pe piaţa bunurilor şi

serviciilor şi cererea pe piaţa factorilor de producţie.

De asemenea, cele două pieţe vor influenţa acţiunile firmei, informaţiile privind

cererea de bunuri şi oferta de mijloace de producţie, precum şi preţurile acestora

având ca efect permanenta adaptare a producţiei şi structurii firmei la acestea.

Astfel, de pe piaţa bunurilor şi serviciilor firma va obţine informaţii privind cantitatea,

calitatea cerut de consumatori, preţul la care sunt dispuşi să cumpere această

cantitate, pretenţii legate de service şi aspect etc. Pe baza acestora el va decide care

este structura sortimentală şi cantitatea de bunuri pe care o va produce spre

vânzare.

Piaţa factorilor de producţie va informa firma asupra ofertei de factori de

producţie disponibili la preţul oferit de aceasta iar în funcţie de acest răspuns firma va

stabili programul de producţie optim.

Aceste influenţe se concretizează în existenţa a două bucle feed-back, având

ca efect adaptarea producţiei firmei la cererea pieţei de bunuri şi la oferta pieţei de

factori de producţie, aşa cum se vede în figura 1.3.

Figura 1.3

Page 8: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

1.3 Subsistemele cibernetice ale întreprinderii

Deoarece natura activităţii firmelor este foarte variată iar dimensiunea unei

întreprinderii va influenţa foarte mult distribuţia sarcinilor şi atribuţiilor precum şi

specializarea personalului este practic imposibil de stabilit o structură pe

compartimente valabilă pentru toate firmele.

O direcţie posibilă de studiu este listarea unui număr suficient de mare de

compartimente posibile într-o firmă, care să acopere marea parte a situaţiilor

concrete şi apoi analiza pe rând a variantelor care ar putea să apară, în funcţie de

existenţa sau lipsa anumitor compartimente.

Dacă definim subsistemele firmei după funcţiile şi scopurile pe care le

îndeplinesc acestea, atunci este necesar să facem o analiză a activităţilor

desfăşurate în general în cadrul unei firme şi apoi să identificăm compartimentul

(compartimentele) şi subsistemul (subsistemele) responsabile de îndeplinirea

fiecăreia.

Astfel, indiferent de dimensiunea şi domeniul de activitate al unei firme, este

evident că toată sau aproape toată activitatea acesteia este orientată către piaţă,

existenţa şi succesul unei firme fiind sinonime cu obţinerea profitului, încercându-se

acoperirea unei părţi cât mai mari din cererea pieţei prin vânzarea propriilor bunuri şi

servicii. În acest scop o firmă trebuie să:

− culeagă informaţii privind cererea pieţei, prin efectuarea unor studii de piaţa

sau pe baza comenzilor primite;

− să facă o analiză a cererii care să identifice factorii economici, sociali,

psihologici politici etc., ce influenţează cantitatea cerută de piaţă şi care să explice

modul în care se manifestă această influenţă;

− să determine, pe baza informaţiilor culese şi a analizei efectuate, nivelul

probabil al cererii viitoare şi să transmită, sub forma unui program de producţie,

comenzi celor care produc efectiv bunurile şi serviciile ce constituie domeniul de

activitate al firmei;

− să livreze produsele realizate către piaţa bunurilor şi serviciilor;

− să încerce sporirea vânzărilor prin activităţi de reclamă.

Toate aceste activităţi necesită, evident, existenţa unei interfeţe între firmă şi

piaţă şi un compartiment special sau un grup de persoane care să fie responsabil de

desfăşurarea eficientă a acestora.

Page 9: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

Apare deci naturală considerarea, în analiza cibernetică a firmei, a unui

subsistem al raporturilor cu piaţa care să concentreze toate resursele materiale şi

financiare ale firmei pentru a satisface o parte cât mai mare a cererii pe piaţă pentru

bunurile şi serviciile oferite de firmă.

De asemenea, este evident că orice firmă, pentru a putea oferi bunuri sau

servicii trebuie să dispună de un compartiment special sau un grup de oameni care

să producă bunurile respective, sau să presteze serviciile ce formează domeniul de

activitate al firmei. Acest grup de oameni va decide, pe baza informaţiilor primite de

la piaţă, pe baza tehnologiei existente în firmă şi a inputurilor pe care le poate obţine

firma, care este cantitatea şi proporţia optimă în care trebuie combinate inputurile

pentru a realiza cantitatea şi proporţia optimă a bunurilor şi serviciilor definite de

programul de producţie, furnizat de subsistemul raporturilor cu piaţa, care vor fi

oferite de firmă spre vânzare.

Este deci necesară considerarea unui subsistem care ia deciziile legate de

partea fizică (cantitativă) a producţiei, numit subsistemul de producţie sau

subsistemul tehnologic al firmei.

În general, orice firmă are la îndemână mai multe posibilităţi de producţie

(tehnologii), fiind necesară o analiză regulată a eficienţei tehnologiei folosite curent şi

a variantelor de a o îmbunătăţi sau a trece la altă tehnologie, pentru a asigura

folosirea unei tehnologii eficiente şi, pe cât posibil, la nivelul celor mai eficiente

tehnologii observate la firmele cu domeniu de activitate similar sau asemănător.

Este nevoie astfel de o activitate permanentă de informare cu privire la:

− concurenţi;

− producţia proprie;

− nivelul preţurilor pe piaţa produselor firmei;

− profitabilitatea cantităţilor de produse realizate pe baza tehnologiei curente;

− costul factorilor de producţie;

− posibilităţile de investiţie, etc.

Ţoate acestea implică existenţa unui subsistem dedicat acestor activităţi, a

unor instrumente corespunzătoare de analiză şi a unui grup de oameni care se

ocupă de culegerea, centralizarea, analiza, interpretarea şi transmiterea informaţiilor,

numit subsistemul preţuri-costuri-profitabilitate.

Page 10: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

Pentru a-şi putea desfăşura activitatea, orice firma are nevoie de inputuri, pe

care le procură pe pieţele specifice. În acest sens se desfăşoară permanent activităţi

de:

− studiere a pieţei factorilor de producţie, pentru cunoaşterea disponibilului de

factori şi a preţului acestora;

− obţinere a factorilor de producţie şi de sincronizare a acestora în timp şi

spaţiu cu activitatea de producţie;

− obţinere a fondurilor necesare pentru procurarea cantităţilor de factori de

producţie necesare desfăşurării producţiei;

− furnizare de informaţii privind profitabilitatea factorilor de producţie utilizaţi

către subsistemul preţuri-cost-profitabilitate, etc.

Aceste activităţi, împreună cu oamenii în sarcina cărora se află efectuarea lor

şi instrumentarul aferent, pot fi grupate în subsistemul asigurării cu factori de

producţie.

În fine, nu ne putem imagina activitatea unei firme fără existenţa unui

subsistem prin care:

− să se asigure resursele financiare necesare firmei în diferitele etape ale

activităţii sale;

− să se gestioneze resursele financiare ale firmei pe parcursul activităţii sale;

− să asigure legătura firmei cu piaţa financiară;

− să onoreze obligaţiile firmei către acţionari şi stat;

Ţinând cont de natura acestor activităţi, pentru desfăşurarea acestora este

utilizat, în general, un personal specializat (contabili, jurişti, economişti etc.) care

formează în marea majoritate a firmelor un compartiment distinct şi constituie

subsistemul financiar al firmei, privită ca sistem cibernetic.

În concluzie, se poate considera că, indiferent de dimensiunea firmei şi

domeniul său de activitate, orice firmă are cel puţin următoarele cinci subsisteme:

I) subsistemul raporturilor cu piaţa bunurilor şi serviciilor (SRBS);

II) subsistemul de producţie (tehnologic) (SP-T);

III) subsistemul preţuri – cost – profitabilitate (SPCP);

IV) subsistemul asigurării cu factori de producţie (inputuri) (SAFP);

V) subsistemul financiar (SF).

Page 11: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

1.4 Mecanismele de reglare şi autoreglare ale întreprinderii

Vom face, în continuare, o scurtă prezentare a funcţiilor îndeplinite de fiecare

subsistem, a scopurilor şi obiectivelor acestora, a instrumentelor şi metodelor utilizate

şi a interdependenţelor cu celelalte subsisteme ale firmei sau componente ale

mediului exterior.

1.4.1 Subsistemul raporturilor cu piaţa bunurilor şi serviciilor (SRBS)

Aşa cum a fost arătat mai înainte, acest subsistem este cel care face legătura

dintre firmă şi piaţa bunurilor şi serviciilor oferite de firmă. Modul în care se realizează

această legătură poate fi vizualizat în figura 1.4.

Figura 1.4

Subsistemul raporturilor cu piaţa bunurilor şi serviciilor este cel prin care firma

va cunoaşte nivelul cererii pentru bunul sau/şi serviciul oferit de firmă. Evident că

este imposibilă cunoaşterea în fiecare moment a cantităţii exacte cerute pe piaţă din

bunul/serviciul analizat, făcându-se doar o estimare (pe baza volumului vânzărilor

anterioare, a volumului comenzilor concrete de la clienţi, a situaţiei economice,

sociale şi politice, a preferinţelor manifestate de cumpărători, a impactului probabil al

campaniilor de promovare a produselor etc.) a volumului probabil al cererii pentru

preţul observat pe piaţă al bunului/serviciului respectiv.

Acest volum este cel pe care subsistemul raporturilor cu piaţa îl va transmite

spre producţie subsistemului tehnologic, tradus într-un program de producţie şi va

primi de la acesta produsele finite pentru a le scoate spre vânzare pe piaţa bunurilor

Page 12: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

şi serviciilor. În funcţie de decalajul existent între preţul de producţie comunicat de

subsistemul preţuri – cost – profitabilitate şi preţul de vânzare pe piaţă va rezulta

volumul efectiv pe care îl va vinde firma pentru a-şi maximiza realizarea obiectivelor

pe termen scurt sau lung.

Se observă existenţa unui proces de reglare a întreprinderii în raport cu piaţa

alcătuit din două bucle principale de reglare, una materială (comenzi – vânzări) şi

cealalta informaţională (preţul pieţei – publicitate). Cele două bucle feedback sunt

corelate, în sensul că de buna funcţionare a uneia depinde şi funcţionarea eficientă a

celeilalte.

În cadrul SRBS se formează şi un proces de autoreglare, prin care adaptarea

întreprinderii la cerinţele pieţei se transmite mai departe către subsistemul de

producţie ce trebuie să răspundă în aşa fel încât să satisfacă cererile clienţilor

exprimate prin comenzi. Acest prioces este, în principal, reprezentat de bucla

feedback (program de producţie – produse finite) dar în realitate este mult mai

complex, deoarece poate cuprinde şi cerinţe de calitate sau de service pe care

clienţii le formulează relativ la produsele specificate în programul de producţie.

Procesul de autoreglare de mai sus are o evoluţie în timp dată de formularea

unor programe de producţie mai generale sau mai concrete, în funcţie de perioada la

care se referă programul respectiv. Putem avea astfel planul de producţie care, de

regulă, se întocmeşte anual, programe trimestriale sau lunare şi, în sfârşit, programe

zilnice sau săptămânale (programe operative - scheduling) prin care întreprinderea

îşi stabileşte pentru fiecare zi sau săptămână activităţile de producţie pe care le va

realiza pe liniile tehnologice, în secţii de producţie sau chiar pe diferite locuri de

muncă. Toate aceste planuri şi programe sunt corelate alcătuind bucle feedback sub

formă de cuib, bucklele pe terme lung încorporând bucle feedback pe termene din ce

în ce mai scurte, până se ajunge la programe zilnice sau chiar orare.

Trebuie menţionat faptul că în cadrul proceselor de reglare descrise mai sus

un rol important îl joacă informaţiile furnizate de subsistemul preţuri – costuri –

profitabilitate, mai ales informaţiile legate de preţul de producţie al produselor

planificate şi programate.

1.4.2 Subsistemul de producţie (tehnologic) (SP-T)

Aşa cum a fost arătat mai sus, subsistemul de producţie are sarcina dificilă de

a găsi, dintre toate posibilităţile de producţie, acea combinaţie inputuri-outputuri care

Page 13: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

asigură eficienţa maximă. El va primi programul de producţie de la subsistemul

raporturilor cu piaţa, va găsi, dintre combinaţiile de inputuri pe care le poate asigura

subsistemul asigurării cu factori de producţie, combinaţia optimă şi va formula

cererea de inputuri (către SAFP) şi de investiţii către subsistemul preţuri – costuri -

profitabilitate (SPCP), va fabrica, pe baza inputurilor şi resurselor băneşti primite,

produsele finite şi le va transmite către SRBS.

Aceste fluxuri au fost reprezentate în figura 1.5:

Figura 1.5

Subsistemul de producţie formează şi el cu celelalte subsisteme din cadrul

întreprinderii procese şi mecanisme feedback prin intermediul cărora se asigură, pe

de o parte, funcţionarea sa în aşa fel încât să se satisfacă cererile de produse sau

servicii ale clienţilor şi, pe de altă parte, să permită stabilirea cantităţilor şi calităţii

resurselor materiale, energetice, umane etc. necesare în procesele de producţie sau

servicii astfel încât producţia să poată fi realizată în sortimentul, volumul şi calitatea

cerute de programele de producţie. Din punctul de vedere al importanţei pentru

poziţia întreprinderii pe piaţă, acest subsistem ocupă un loc central, de funcţionarea

sa aproape de optim (suboptimală) depinzând mai departe valoarea vânzărilor,

profiturile realizate şi, în general, menţinerea întreprinderii pe piaţă.

Page 14: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

În principal, la nivelul SP-T se formează trei mecanisme feedback a căror

activitate este, evident, puternic corelată. Astfel, un prim mecanism este cel dintre

acest subsistem şi subsistemul raporturilor cu piaţă despre care am discutat anterior.

O menţiune care trebuie făcută şi care are o mare importanţă în continuare, este că

acest mecanism în timp determină şi dacă producţia fizică livrată clienţilor satisface

cât mai deplin cererile acestora. Dacă în timp se constată că în mod sistematic nu se

poate asigura întereaga cerere a pieţei bunurilor şi serviciilor, atunci această

informaţie este preluată în programele (planurile) de producţie şi ajunge prin

intermedul buclei feedback (produse fizice livrate – planuri de producţie) în cadrul

subsistemului de producţie. Pe această bază se vor contura şi realiza în continuare

anumite investiţii care au ca scop creşterea capacităţii de producţie a întreprinderii

prin reorganizări, optimizări sau chiar investiţii în noi mijloace de producţie.

Un al doilea mecanism este cel dintre subsistemul de producţie şi subsistemul

asigurării cu factori de producţie (SAFP). Pornind de la programele de producţie în

forma lor finală, subsistemul de producţie transmite SAFP necesarul de inputuri

reprezentat de materiile prime, semifabricatele, materialele, energia, resursele

umane care vor fi utilizate în cadrul activităţilor de producţie ce urmează să se

desfăşoare în perioada la care se referă respectivul program de producţie.

Subsistemul asigurării cu factori procură aceste inputuri şi le transmite în formă fizică

acelor unităţi de producţie la termenul şi în cantităţile stabilite. Această buclă

feedback este descrisă de raportul (necesar de inputuri – inputuri fizice) şi acţionează

de fiecare dată când există un program de producţie bine stabilit ce urmează a se

realiza în perioada dată.

Al treilea mecanism feedback important este cel format în tre subsistemul de

producţie şi subsistemul preţuri – costuri – profitabilitate (SPCP). Pe parcursul

desfăşurării diferitelor procese de producţie SPCP primeşte fluxuri de informaţii privind

desfăşurarea acesteia (consumuri tehnologice, forţă de muncă utilizată, consum

energetic, etc.) ce vor fi utilizate pentru determinarea preţului de producţie şi a

profităbilităţii asociate fiecărui produs realizat. În funcţie de această profitabilitate,

subsistemul de producţie îşi adaptează funcţionarea astfel încât să realizeze în

cantităţi cât mai mari produsele profitabile şi să reducă sau chiar să elimine

produsele cu pierderi (prin corecţii ale programelor de producţie). Preţurile de

producţie calculate la nivelul SPCP sunt sau nu validate în cadrul proceselor de

Page 15: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

producţie ce se desfăşoară în subsistemul de producţie şi se aduc corecţii în funcţie

de inputurile utilizate.

În cazul în care apar anumite produse care devin profitabile dar întreprinderea

nu are capacitate de producţie suficientă sau capacităţiele existente sunt depăşite

moral, întreprinderea poate realiza anumite investiţii de dezvoltare care duc la

mărirea volumului de produse ce se realizează deci şi la creşterea profitasbilităţii

generale la nivel de întreprindere. Aceste investiţii se reflectă în costurile de

producţie, deci şi în preţurile de producţie care sunt în mod corespunczător ajustate

de subsistemul de producţie (SP-T).

1.4.3 Subsistemul preţuri – costuri – profitabilitate (SPCP)

Este evident că orice decizie luată de întreprindere trebuie analizată din punct

de vedere calitativ, în ceea ce priveşte oportunitatea, profitabilitatea, posibilităţile de

aplicare concretă etc., cât şi cantitativ, în ceea ce priveşte investiţiile de care va fi

nevoie, cheltuielile implicate, posibilul profit, optimalitatea soluţiei alese etc.

Astfel, orice maşină utilizată în procesul tehnologic se va uza mai devreme

sau mai târziu până la punctul în care întreţinerea ei va deveni mai costisitoare decât

înlocuirea ei cu una nouă, fiecare tehnologie existentă la un moment dat va fi

depăşită în ceea ce priveşte eficienţa de alte tehnologii nou apărute, ajungând să

devină ineficientă datorită costurilor mai mari pe care le implică şi deci apărând

necesitatea schimbării ei, fiecare produs va trebui mai devreme sau mai târziu

înlocuit cu unul mai performant etc.

În orice întreprindere va trebui să existe un grup de oameni care să analizeze

permanent profitabilitatea producţiei, pe baza informaţiilor de pe piaţa bunurilor şi

factorilor de producţie, pentru a alege permanent nivelul şi structura optimă a

producţiei, să decidă, pe baza fondurilor disponibile, nivelul investiţiilor viitoare şi să

compare permanent rezultatele concurenţei cu propriile rezultate, pentru ca firma să

rămână competitivă.

În acest sens, este nevoie de existenţa unor instrumente şi metode specifice

de analiză, de noţiuni, indicatori şi modele matematice adecvate scopului şi de

suportul logistic necesar utilizării şi aplicării acestor modele în timp real.

Personalul implicat în aceste activităţi, acţiunile acestora şi mijloacele utilizate

pentru desfăşurarea lor formează un ansamblu unitar, ele constituind un subsistem

bine conturat al firmei, numit subsistemul preţuri – costuri - profitabilitate. Relaţiile

Page 16: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

acestui subsistem cu celelalte subsisteme ale firmei şi cu mediul extern acesteia sunt

reprezentate în figura 1.6:

Figura 1.6

Subsistemul preţuri – costuri – profitabilitate formează mecanisme feedback

de reglare cu subsistemul de producţie (am descris acest mecanism mai sus, când

am vorbit despre subsistemul de producţie – tehnologic) şi cu subsistemul financiar.

El primeşte, de asemenea fluxuri de informaţii de la subsistemul raporturilor cu piaţă

bunurilor şi serviciilor, subsistemul asigurării cu factori de producţie şi de la

concurenţii întreprinderii respective (în sensul că informaţiile despre consurenţă sunt

culese, prelucrate şi utilizate pentru a stabili poziţia întreprinderii în raport cu această

concurenţă (business intelligence).

Să prezentăm mecanismul prin care SPCP stabileşte mărimea şi eşalonarea

investiţiilor, cooperând în acest scop cu subsistemul finaciar (SF). Pe baza planurilor

de producţie şi a cererii estimate, se determină un anumit necesar de investiţii pe

care SPCP Il transmite subsistemului financiar. Acesta analizează oportunitatea

investiţiilor din punct de vedere financiar, costurile financiare implicate de investiţie şi

sursele posibile de asigurare a resurselor financiare necesare. În urma procesului de

analiză finaniciară a investiţiei, se ia decizia privind mărimea acesteia şi eşalonarea

în timp a diferitelor cheltuieli implicate de realizarea investiţiei respective. Investiţiile

alocate sunt transmise înapoi SPCP care include sumele alocate calculelor legare de

profitabilitate şi preţ. Noile preţuri formate sunt apoi transmise Subsistemului de

producţie care, pe baza deciziei de investiţii adoptate, transmite subsistemului

Page 17: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

asugurării cu factori de producţie resursele care vor trebui atrase (maşini, instalaţii,

materiale, energie etc.) şi care urmează să fie procurate de pe piaţă factorilor de

producţie.

1.4.4 Subsistemul asigurării cu factori de producţie (inputuri) (SAFP)

Desfăşurarea activităţii firmei presupune un proces continuu de procurare a

inputurilor necesare fabricării propriilor produse. Această activitate are la bază o

informare cât mai detaliată asupra potenţialilor furnizori pe pieţele specifice, în ceea

ce priveşte cantităţile posibile de contractat de la aceştia, seriozităţii în ceea ce

priveşte livrarea inputurilor cât şi a fluctuaţiilor posibile ale preţurilor. Toate acestea

presupun un schimb continuu de informaţii între firmă şi piaţa factorilor de producţie

un flux permanent de inputuri dinspre piaţă spre firmă pe baza unui flux de numerar

corespunzător preţului acestora.

Controlul acestor fluxuri presupune: permanenta analiză a situaţiei de către

subsistemul preţuri costuri profitabilitate (SPCP), care va decide cât şi de la cine se vor

achiziţiona inputuri, necesitatea asigurării unei sincronizări între momentele intrării

inputurilor în firmă cu momentele livrării acestora către subsistemul de producţie şi

existenţa în timp util a fondurilor necesare achiziţionării inputurilor, menţinerii

prestigiului firmei faţă de furnizori şi asigurării lichidităţilor necesare firmei în orice

moment, de către subsistemul financiar. Toate aceste corelaţii au fost schematizate

în figura 1.7.

Figura 1.7

Page 18: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

Subsistemul asigurărării cu factori de producţie este interconectat puternic cu

celelalte subsisteme, dintre care conexiunile cu subsistemul de producţie (SP-T) au

fost deja descrise. SAFP formează cu piaţa factorilor un mecanism feedback important

pentru întreprindere, deoarece aceasta are nevoie în orice etapă a evoluţiei şi

funcţionării ei de aceşti factori. Evident că piaţa factorilor este o denumire generică

pentru o serie de pieţe ale bunurilor care reprezintă factori de producţie cum ar fi:

piaţa materiilor prime, piaţă materialelor, piaţă energiei, piaţă forţei de muncă etc.

Întreprinderea formulează prin intermediul SAFP cererea de factori ce se

materializează prin diferite comenzi pentru factorii care vor fi utilizaţi în continuare în

producţie, angajări de forţă de muncă necesară în procesele de producţie, contracte

de furnizare a energiei electrice, termice şi a altor utilităţi etc. Ca urmare a acestor

comenzi ale întreprinderii, sosesc diferite cantităţi de factori care sunt apoi introduse

în procesele de producţie, fiind eventual stocate în prealabil în depozite de materii

prime şi materiale, piese de schimb ş.a. Împreună cu cantităţile respective de factori

intră în întreprindere şi preţul de achiziţei al factorilor care va fi în continuare utilizat

pentru determinarea costurilor şi profitabilităţii producţiei de către SPCP dar şi pentru

plata factorilor. O altă buclă feedback ce se formează este cea cu subsistemul

financiar al întreprinderii care primeşte de la SAFP informaţii privind preţurile de

achiziţie ale factorilor. Subsistemul financiar analizează corectitudinea acestor

informaţii şi calculează costul factorilor care se reîntoarece la subsistemul asigurării

cu factori în vederea stabilireii pe viitor a cantităţilor şi valorii achiziţiilor de factori.

Evident că procesele feedback asociate acestui subsistem vor determina in timp

alegerea de către întreprindere de pe piaţa factorilor a acelor factori care sunt cei mai

eficienţi din punctul de vedere al proceselor de producţie.

1.4.5 Subsistemul financiar (SF)

Aşa cum s-a desprins şi din analiza celorlalte subsisteme, rolul subsistemului

financiar este de a asigura necesarul de fonduri pentru plata factorilor de producţie,

susţinerea investiţiilor, plata dividendelor, taxelor şi datoriilor etc., pe baza veniturilor

proprii şi/sau a împrumuturilor, de a analiza şi fructifica oportunităţile apărute şi de a

gestiona toate fluxurile de băneşti din întreprindere.

Legătura acestui subsistem cu celelalte subsisteme şi cu mediul extern este

reprezentată în figura 1.8.

Page 19: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

Figura 1. 8

Subsistemul financiar concentrează procesele din întreprindere prin care se

asigură una dintre cele mai importante resurse, şi anume resursele financiare. Nici o

întreprindere nu poate, practic, să+şi asigure aceste resurse din surse proprii

(vânzări, aportul proprietarilor etc.). Ea este obligată să utilizeze diferite forme de

atragere a resurselor financiare care se află pe piaţa financiară. Aceasta poate

însemna apelarea la credite de producţie, vânzarea de acţiuni, atragerea de noi

investitori etc.

Pentru a realiza procesul de asigurare cu fonduri, subsistemul financiar

utilizează diferite informaţii relative la preţul acestor fonduri pe piaţa financiară (de

exemplu dobânzi practicate de bănci la creditele acordate). Pe baza acestor

informaţii se formulează cererea de credite care precizează în esenţă mărimea

fondurilor ce vor fi imprumutate şi la ce preţ se va face acest lucru. În urma încheierii

unor contracte de creditare, întreprinderea primeşte credite care apoi sunt distribuite

pentru diferite activităţi ce necesită finanţare (procurarea de factori de producţuie,

palta salariilor şi a altor obligaţii către stat, bănci şi acţionari).

Din creditele acordate se suportă de către întreprindere şi desfăşurarea

diferitelor proiecte de investiţii în curs în funcţie de necesarul de investiţii primit de la

SPCP.

În figura 1.9 sunt reprezentate toate aceste subsisteme ale întreprinderii

împreună cu mecanismele şi buclele feedback ce se formează.

Page 20: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

Figura 1.9

Page 21: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

1.5 Reţelele sociale complexe în întreprinderi

Dacă analizăm structura fină a întreprinderii, observăm că ea este alcătuită din

diferite reţele, mai dezvoltate sau mai puţin dezvoltate, dar care au un rol important în

activităţile desfăşurate în interior sau în mediul înconjurător. Fie că este vorba de

reţele sociale, tehnologice sau de inovare, reţelele întreprinderii acţionează fie ca un

liant şi susţinăţor al diferitelor activităţi, fie ca o frână în calea realizării obiectivelor şi

scopurilor acesteia.

În continuare, vom prezenta cele mai importante reţele din întreprindere

împreună cu rolul lor în desfăşurarea diferitelor procese de reglare şi autoreglare la

nivelul subsistemelor şi a întregii întreprinderi. Există mai multe tipuri de reţele care

se constituie atât în întreprindere cât şi în afara acesteia, dar cu participarea

întreprinderii ca un tot sau a anumitor subsisteme din cadrul acesteia. De fiecare

dată când definim o astfel de reţea este important să specificăm ce reprezintă un nod

din reţeaua respectivă. De exemplu, un nod poate fi definit ca un grup constând din

mai multe persoane care pot constitui o formaţie de lucru, un serviciu funcţional, o

întreprindere, o autoritale locală, o ţară ş.a.m.d.

Evident că la nivelul întreprinderii un nod va fi constituit sintr-un grup de

persoane sau subsisteme care aparţin întreprinderii respective. Tipul de reţea este

dat de natura relaţiilor dintre aceste noduri, relaţii care mai sunt denumite legături. De

exemplu, relaţia de proprietate asupra întreprinderii poate genera o reţea a

acţionarilor, în care nodurile corespund fiecărui acţionar, iar legăturile reprezintă

relaţia de proprioetate pe care acesta o are cu întreprinderea (eventual legătura

respectivă poate fi reprezentată indicându-se în ce proporţie acţionarul respectiv

deţine acţiuni la întreprindere). Fiecare întreprindere are o astfel de reţea a

acţionarilor care poate să cuprindă de la un nod (întreprinderile deţinute în

proprietare de o singură persoană) şi până la milioane de noduri (societăţile pe

acţiuni). Interesant este faptul că o astfel de reţea o putem extinde, asociind fiecărui

acţionar şi alte noduri reprezentând acţiuni deţinute în alte companii, obţinându-se

astfel o reţea în care nodurile sunt companii şi legăturile sunt relaţiile de proprietate

ale acţionarilor.

Membrii unui comitet de direcţie care este ales, de regulă, la adunările

generale ale acţionarilor formează şi ei reţele de întreprindere în care nodurile sunt

membrii persoane fizice sau juridice ai acestor comitete, iar legăturile pot fi

reprezentate de relaţiile de subordonare dintre aceşti membri. Dar fiecare membru al

Page 22: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

comitetului de direcţie poate fi, la rândul său, membru în alte comitele de direcţie ale

altor întreprinderi, creindu-se astfel o reţea a comitetelor de direcţie.

În cadrul întreprinderii sunt realizate o multitudine de tranzacţii prin care se

cumpără şi se vând produse şi servicii, sunt angajaţi şi concediaţi oameni, sunt

contractate credite pe pieţe financiare, sunt platite dividende acţionarilor, se plătesc

impozite şi taxe către stat şi autorităţile locale etc. Toate aceste tranzacţii reprezintă,

de fapt, legături care se stabilesc între diferite noduri apărând astfel reţeaua

tranzacţiilor întreprinderii ce poate include sute sau mii de noduri şi legături între

acestea.

Importanţa informaţiei în întreprinderi nu mai trebuie demonstrată. Fiecare

întreprindere poate fi abordată şi prin prisma unui imens procesator de informaţie,

aceasta fiind o resursă tot atât de importantă pentru funcţionarea întreprinderii ca şi

resursa materială sau cea energetică. Se pot defini ca noduri în cadrul acestei reţele

acele unităţi în cadrul cărora se procesează şi se stochează informaţie iar legăturile

dintre aceste noduri sunt reprezentate de diferite fluxuri de informaţii care sunt

transmise între unităţile procesatoare sau de stocare din cadrul întreprinderii.

Reţeaua informaţională a unei întreprinderi reprezintă un element esenţial în buna

desfăşurare a proceselor decizionale de la nivelul subsistemelor acesteia dar şi a

întregii întreprinderi.

O altă reţea importantă a întreprinderii este reţeaua tehnologică. Această

reţea este alcătuită din noduri reprezentând factori de producţie, în timp ce legăturile

sunt reprezentate de modalităţile de combinare a acestor factori în diferite faze

(etape) ale procesului de producţie. Depinzând de complexitatea proceselor de

producţie aceste reţele pot să conţină şi câteva milioane de noduri şi legături dintre

ele. De exemplu, în producerea unui avion pot interveni câteva zeci de mii de piese

separate care, la rândul lor, sunt realizate din alte componente şi subcomponente.

O reţea tenologică nu trebuie confundată cu o reţea de producţie. Acesta din

urmă se referă la fazele (etapele) procesului de producţie între care există legături

reprezentată de relaţiile de succesiune sau simultaneitate dintre diferite faze. Cele

două tipuri de reţele sunt însă strâns dependente, fiecare etapă din cadrul unei reţele

de producţie putând fi asociată cu o reţea tehnologică. De exemplu, în figura 1.10 se

reprezintă reţeaua de producţie a automobilului corelată cu reţeaua tehnologică

asociată uneia dintre fazele procesului respectiv.

Page 23: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

Figura 1.10

Atunci când reţeaua de producţie include toate fazele (etapele) procesului de

producţie aferent unui anumit produs începând cu obţinerea materiilor prime şi

materialelor, transformarea acestora în cursul etapelor tehnologice pentru obţinerea

produsului finit şi livrarea acestuia diferiţilor clienţi, reţeaua de producţie alcătuieşte

ceea ce se numeşte lanţul ofertei (supply chain). Lanţul ofertei se referă doar la

fazele (etapele) fizice prin care trece un produs sau serviciu. Asociat acestuia putem

Page 24: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

construi lanţul valorii (value chain), în cadrul căruia se reprezintă valorile adăugate

ale fiecărei etape fizice, începând de la valoarea materiilor prime şi materialelor şi

până la obţinerea valorii totale a produsului finit livrat consumatorilor finali (preţul de

vânzare).

Lanţul ofertei poate fi extins pentru a arăta etapele prin care trece un produs în

cadrul unei întreprinderi, începând cu furnizorii ei de materii prime şi materiale,

procesele tehniologice ce au loc la nivelul întreprinderii precum şi procesele

premergătoare livrării produsului în stare finită beneficiarilor. În acest caz,

întreprinderea nu mai este privită ca fiind strct delimitată de limitele sale fizice, ci

poate fi considerată ca fiind alcătuită dintr-o fază premergătoare (pregătitoare), o

fază principală (în interiorul întreprinderii) şi o fază ulterioară de pregătire a

produsului finit pentru livrare către consumator. O astfel de viziune conduce la

conceptul de întreprindere extinsă, coeziunea dintre diferitele componente ale

acesteia realizându-se cu ajutorul lanţurilor ofertei asociate diferitelor produse şi/sau

servicii oferite de întreprindere. În figura 1.11 se reprezintă un lanţ generic al ofertei.

Figura 1.11

Atunci când întreprinderea sau corporaţia are o activitate care presupune faze

ale lanţului oferttei care se desfăşoară în alte ţări sau regiuni ale globului, se vorbeşte

despre lanţul global al ofertei ce descrie toate relaţiile dintre difereitele faze ale

procesului de producţie, indiferent de localizarea geografică a acestora. Multe dintre

produsele actuale au asociate lanţuri globale ale ofertei deoarece, de exemplu, unele

componente ale produselor se pot realiza In anumite ţări din Asia, montajul lor şi

Page 25: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

obţinerea produsului finit se realizează In SUA iar livrarea produselor către

consumatorii finali se face pe pieţe din ţări europene.

Managementul şi optimizarea lanţurilor ofertei devin extrem de importante în

aceste condiţii deoarece costurile totale ale produselor, care influenţează preţurile lor

de livrare către consumatori, dar şi livrarea lor la timpul potrivit sunt dependente de

modul în care se corelează fiecare fază (etapă) reprezentată în cadrul lanţului ofertei.

În scopul rezolvării unor astfel de probleme sunt elaborate sisteme informatice care

urmăresc produsele în toate fazele lor, de la obţinerea materiilor prime şi până la

livrarea produselor către beneficiari. Sisteme cum sunt SCM (Supply Chain

Management) şi CRM (Customer Relationship Management) sunt indispensabile în

aceste procese de management al lanţurilor ofertei difeeritelor produse realizate de

corporaţiile globale.

1.6 Procese evolutive şi auto-organizatoare în întreprinderi

Întreprinderea poate fi imaginată ca o combinaţie de gene reprezentând

procese de afaceri, tehnologie, informaţie şi management care determină mutaţii şi

evoluţia întreprinderii ca un sistem adaptiv complex. Codul DNA al unei întreprinderi

se aseamănă cu genomul uman. Diagrama din figura 1.12 exprimă aceată conceţie

genetică privind evoluţia întreprinderii:

Page 26: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

Figure 1.12: Enterprise Genetics

Transformările înregistrate de întreprindere în ultimele două decenii ale

secolului XX şi în primul deceniu al secolului XXI pot fi explicat prin combinaţiile şi

mutaţiile ce au avut loc la nivelul celor patru cromozomi deterrminanţi ai întreprinderii:

afacerile, managementul, tehnologia şi informaţia. Printre cauzele unor astfel de

mutaţii pot fi enumerate:

- creşterea cerinţelor legate de agilitatea afacerilor întreprinderii;

- inovaţiile care au loc în tehnologiile de producţie;

- transformarea informaţiei;

- influenţele diferitelor legi privind reglementarea întreprinderilor şi a mediului

de afaceri;

- schimbarea opticii privind managementul şi guvernanţa întreprinderilor,

inclusiv în ceea ce priveşte responsabilitatea socială a acestora.

Aceşti factori au făcut ca întreprinderea să evolueze rapid, trecând de la forma

Page 27: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

Sa clasică, cunoscută în epoca industrială la forme noi, din ce în ce mai perfecţionate

care prefigurează în viitor o întreprindere profund diferită de cea pe care o

cunoaştem astăzi. Principalele forme prin care a trecut întreprinderea în acest proces

de evoluţie sunt următoarele:

1) Întreprinderea total integrată;

2) Întreprinderea extinsă;

3) Întreprinderea agilă (adaptivă);

4) Întreprinderea inteligentă;

5) Întreprinderea virtuală;

6) Întreprinderea digitală (Enterprise 2.0).

Apariţia fiecărei forme poate fi perfect explicată prin multaţiile ce au avut loc în

cei patru cromozomi definitorii ai întrerpinderii sub acţiunea unei combinaţii de factori

ce au determinat astfel de mutaţii şi combinaţii în cromozomi.

Întreprinderea total integrată se referă la o întreprindere (o unitate

economică sau activitate, în special dintr-o organizaţie de afaceri) care ia în

considerare întregul ciclu de viaţă al produsului, începând cu planificarea şi

terminând cu livrarea către clientul final. O întreprindere integrată porneşte de la

înţelegerea nevoilor clianţilor şi a modului în care aceştia utilizează produsele (bunuri

şi servicii) pe toată durata ciclului de viaţă al acestora. Perspectiva end-to-end pe

care o are întreprinderea integrată permite să le ia în considerare service-ul post-

producţie şi mentenanţa produselor la clienţi având în vedere costurile totale de

deţinere şi utilizare a acestora încă din fazele iniţiale de conceptualizare şi evaluare a

oportunităţii realizării produselor respective.

Întreprinderea integrată consideră că fiecare client, produs şi familie de

produse în parte au aceeaşi importanţă. Se poate ca ceea ce reprezintă un avantaj în

cazul unor produse să reprezinte dezavantaje pentru alte produse. Câştigurile

obţinute în urma desfăşurării unui anumit program de producţie se pot pierde în alte

programe. Întreprinderea integrată acţionează pentru a realiza o balanţă între aceste

câştiguri şi pierderi, utilizând cât mai bine oportunităţile care se ivesc în cursul unei

afaceri. Echilibrul se realizează nu în sensul unei compensări a pierderilor cu

câştigurile realizate, ci prin definirea unui set de valori ce sunt avute în vedere la

evaluarea situaţiilor şi posibilelor soluţii. Acest set de valori trebuie să reprezinte

întotdeauna axul central al gândirii manageriale din cadrul unei întreprinderi

integrate.

Page 28: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

Întreprinderea extinsă are ca nucleu un sistem ERP sau aplicaţii software

care realizează funcţii financiare, de planificare a producţiei şi de management al

resurselor umane. Aceste aplicaţii se află în cadrul întreprinderii şi pot fi descrise ca

fiind aplicaţiile interne care utilizează fluxul intern de informaţii. O întreprindere

începe să fie extinsă când sistemele sale informaţionale încep să fie orientate către

exterior, permiţând conectivitatea cu clienţii, furnizorii şi distributorii. Cele mai multe

aplicaţii externe includ Customer Relationship Management (CRM) şi Supply

Chain Management (SCM). O companie devine într-adevăr extinsă când această

conectivitate cu partenerii săi de afaceri devine complet integrată cu sistemul său

ERP. De observat că acest pas final din evoluţia întreprinderii este cel care, de

regulă, lipseşte, deoarece sarcina de integrare este destul de rar tratată de către

integratori datorită complexităţii şi dificultăţii acesteia.

Figura 1.13

Întreprinderea agilă (adaptivă) Bas Verbruggen (2005) spune că: “O

întreprindere adaptivă este acea întreprindere care reacţionează rapid, uşor şi

eficient la schimbările din cadrul ecosistemului din care face parte”. Compania sau

întreprinderea adaptivă este o reţea co-evolutivă ale cărei noduri sunt formate din

diferite aplicaţii interne (logistice, planificarea şi programarea producţiei,

managementul resurselor umane) dar şi extinse (managementul lanţului ofertei,

Page 29: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

managementul relaţiilor cu clienţii etc) între care se formează multiple legături

(schimburi intense de informaţii, tranzacţii, prelucrarea datelor, rapoarte etc.). Faptul

că reţeaua întreprinderii adaptive are o evoluţie în timp face ca ea să răspundă din ce

în ce mai adecvat diferitelor influenţe exercitate de mediul înconjurător (ecosistem).

Ecosistemul de afaceri are un rol important în această evoluţie a întreprinderii

adaptive, el fiind cel care determină principalele procese de schimbare ale

comportamentului sau chiar a arhitecturii întreprinderii astfel încât aceasta să fie cât

mai bine adaptată la acest mediu.

Întreprinderea inteligentă trebuie să fie:

1. agilă: adică ea să poată să lanseze foarte rapid un produs în fabricaţie,

după ce primeşte, să spunem pe Web, o comandă de la un client.

2. adaptivă, auto regulatoare şi auto optimizatoare: Ea să poată să-şi ajusteze

parametrii proceselor de afaceri cheie (venit, profit etc.) la mediul de afaceri în

schimbare, pe termen scurt.

3. cu limite vagi, structură ramificată: Ea să poată să se restructureze şi să se

auto-organizeze pentru a răspunde unor nevoi dinamice.

4. auto conştientă, conştientă referitor la piaţă şi capabilă să înveţe şi să se

adapteze: Ea să poată să elimine ineficienţa internă, locurile înguste şi latente şi să

le coordoneze în raport cu schimbările de pe piaţă, de exemplu ştiind nivelul bunurilor

ce vor fi produse, corelând această informaţie cu nişa de piaţă şi apelând la o

reducere rapidă a preţului.

5. capabilă să se transforme într-o formă nouă, mai bună Acesta este un

proces pe termen lung în care ne convingem că vom ajunge la o formă finală mai

bună. El va include nu numai ajustări ale proceselor de afaceri şi parametrilor

operaţionali, dar şi schimbări structurale majore, decizii de fuziuni sau reconfigurări

drastice pe măsură ce lucrurile se schimbă la nivelul ramurii industriale, de exemplu.

Întreprinderea virtuală: Mertens, Griese [Mertens, 1998]: „O corporaţie

virtuală este o combinaţie de întreprinderi legal constituite ş/sau de indivizi care

realizează un serviciu bazat pe o înţelegere comună asupra afacerii. Entităţile

contribuie în esenţă prin competenţele lor principale şi par a reprezenta o corporaţie

unică pentru alte corporaţii. Astfel o funcţie de management central este evitată şi

sarcinile de coordonare necesare sunt acoperite prin informaţii şi tehnologie de

comunicaţii adecvate. O corporaţie virtuală este constituită pentru a realiza o misiune

şi este desfiinţată după ce o realizează.”

Page 30: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

În acest caz, cadrul de timp limitat al corporaţiei virtuale este luat în

considerare şi un management central este înlocuit prin tehnologie. Companiile

participante contribuie în principal prin competenţele lor şi acţionează unitar pentru a

obţine cea mai bună combinaţie în care toate entităţile acţionează optim pentru

realizarea misiunii comune. Aceste aspecte întăresc aspectele dinamice despre care

am mai amintit în definiţiile prezentate până acum.

Figura 1.14

Întreprinderea digitală (Enterprise 2.0) este forma cea mai evoluată de

întreprindere imaginată până în prezent. Dezvoltarea tehnologiilor bazate pe Internet

a determinat evoluţii de neimaginat anterior. Cunoscute sub numele generic de

Enterprise 2.0, aceste schimbări afectează profund poziţia întreprinderii în raport cu

mediul înconjurător format de clienţi, furnizori, tehnologii şi organizaţii. Una dintre

cele mai importante schimbări din cadrul Enterprise 2.0 este apariţia şi dezvoltarea

cloud computing, aflat în plin proces de afirmare şi dezvoltare. Cloud computing

este un exemplu de „distrugere creatoare” în sensul pe care l-a dat economistul

austriac Joseph Schumpeter acestui proces prin care, pentru a impune schimbări

radicale într-o economie este necesară mai întâi înlăturarea vechilor forme de

organizare şi funcţionare ale acesteia. Introducerea unei noi tehnologii, radical

diferită de cea anterioară în ceea ce priveşte modalităţile de utilizare ale ICT în cadrul

întreprinderilor necesită înlăturarea şi înlocuirea tehnologiei dominante cu o altă

tehnologie, total diferită care nu poate fi dezvoltată pe fundamentul vechii tehnologii.

Page 31: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

Cloud computing va avea efecte profunde asupra vânzărilor sistemelor

tradiţionale iar utilizatorii vor trebui pur şi simplu să uite modul de utilizare a acestora

şi să înveţe de la zero modul de utilizare a noii tehnologii. Companiile care au făcut

investiţii mari în tehnologia tradiţională nu vor abandona, totuşi, tehnologia

tradiţională dintr-o dată. Tranziţia la cloud computing va fi, totuşi, rapidă în

majoritatea cazurilor deoarece companiile care nu o adoptă suficient de repede riscă

să fie excluse pur şi simplu de pe piaţă.

Istoria este plină de exemple de rezistenţă la viteza cu care noile tehnologii

sunt adoptate, dar toate aceste exemple se încheie rău pentru cei care se opun

fluxului noilor cunoştinţe şi tehnologii. Cea mai bună strategie pentru oameni şi

companii în această situaţie este să se exploreze oportunităţile noii tehnologii şi să

se înceapă noi proiecte prin care să se câştige experienţă în utilizarea şi înţelegerea

puncetelor tari şi punctelor slabe ale acesteia.

Cloud computing poate fi, în primul rând, considerată ca o tehnologie

destinată reducerii costurilor deoarece acesta înseamnă dispensarea întreprinderilor

de obligaţia de a menţine şi actualiza softul destinat diferitelor aplicaţii, eliberarea

resurselor de calcul şi umane ce pot fi utilizate eficient pentru alte activităţi

aducătoare de valoare şi chiar reducerea resurselor financiare destinate introducerii

şi dezvoltării sistemelor informatice de întreprindere care pot fi pur şi simplu închiriate

de la provideri şi utilizate doar atunci când este necesar.

Pe de altă parte, cloud computing poate fi considerată în contextul mai larg al

schimbării strategiei de afaceri generale bazate pe agilitate şi adaptabilitate. Deci

cloud computing determină reducerea costurilor, dar acest lucru nu este cel mai

important aspect, prevalând faptul că valoarea reală a acestuia este modul în care

poate fi utilizat ca suport pentru o strategie generală desemnată să creeze aguilitate

în afaceri.

Întreprinderile care au o strategie de afaceri bazată pe agilitate îşi cresc

continuu abilitatea de a face schimbări continue şi ajustări în procedurile de

funcţionare astfel încât compania să poată răspunde unor noi condiţii de afaceri

nemaiîntâlnite. Se accentuează, de asemenea, explorarea continuă a unor noi

oportunităţi de afaceri împreună cu creşterea rapidă a noilor pieţe atunci când se

constată că acestea sunt profitabile.

În continuare, vom prezenta un studiu de caz referitor la o companie,

denumită GMC care este orientată către creşterea oportunităţilor utilizării propriei

Page 32: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

expertize şi a relaţiilor cu furnizorii săi pentru a lansa o nouă linie de fabricaţie

destinată realizării unor produse ce sunt adresate unei pieţe complementare celei

deja tradiţionale pentru compania respectivă. Pentru aceasta, compania doreşte să

stabilească o nouă unitate de afaceri cu ofiţerii de ramură care conduc afacerile în

principalele zone geografice. Ea doreşte, de asemenea, să localizeze ofiţeri cu

vânzarea în acesrte arii geografice şi să susţină staful de vânzare cu ajutorul unui

sistem de management al relaţiilor cu clienţii (CRM) care permite acestora să

prospecteze cererile clienţilor, să creeze prezentări de produse şi promoţii şi să

urmărească clienţii de perspectivă într-o manieră organizată şi constantă. Compania

GMC de asemenea vrea să colecteze informaţie privind vânzările şi perspectivele

acestora de la toţi ofiţerii regionali şi să o stocheze într-o singură bază de date la

carterul general al companiei pentru a permite raportarea generală şi armonizarea

dintre vânzări şi activităţile de afaceri.

Noua linie de produse va avea nevoie de anumite particularizări pentru a

răspunde cererilor clienţilor individuali astfel încât ea să corespundă cât mai bine

acestor nevoi, bar GMC nu doreşte ca să îi cheme pe toţi cei care se ocupă de

vânzări în diferite zone geografice pentru a relata inginerilor care sunt aceste

modificări, de aceea intenţionează să organizeze videoconferinţe. În trecut nu a avut

această posibilitate, schimbul de informaţie dintre diferiţi ofiţeri de zonă şi cartierul

general făcându-se prin intermediul e-mailului sau cu ocazia unor adunări generale

care sunt, însă, destul de rare.

Prin videoconferinţe se doreşte ca ofiţerii de vânzări aflaţi în zonele în care

sunt clienţi pentru produsele respective să poată transmite direct inginerilor, care iau

parte direct la videoconferinţe, care sunt acele informaţii de importanţă deosebită în

reconfigurarea liniei de fabricaţie şi realizarea noilor produse. În acest fel, ofiţerii de

vânzare vor putea uşor intervieva clienţii – cu participarea inginerilor din

videoconferinţă – pentru a colecta informaţia necesară configurării produselor dorite.

În mod obişnuit, acest lucru ar fi complicat. Managerii noii unităţi de afaceri vor

cere un raport grupului IT al companiei. Acesta ar trimite un analist de afaceri pentru

a evalua cererea şi a studia cerinţele unităţii de afaceri. Apoi, cererea va fi prioritizată

fată de alte unităţi de afaceri şi, dacă unitatea de afaceri va avea prioritate în faţa

altor cereri ale altor unităţi de afaceri, se vor aloca resurse IT pentru realizarea

raportului privind noile produse. În orice caz, unitatea de afaceri va trebui să aştepte

până când se vor aloca fonduri în vederea realizării raportului cerut şi acest lucru are

Page 33: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

loc, de regulă, în ciclul de afaceri următor după care va putea intra în funcţiune

unitatea IT. Când fondurile şi resursele IT devin disponibile, va putea să înceapă un

proces de stabilire şi dezvoltare a software-ului necesar sau evaluarea soluţiilor

utilizând software disponibil. Acesta va trebui achiziţionat şî instalat, iar utilizatorii vor

trebui instruiţi cum să lucreze cu el. În tot acest timp, luni sau chiar ani, s-ar putea ca

fereastra de ioportunitate privind noile produse să se închidă iar tot efortul făcut până

în acel moment să fie inutil.

În acest caz, devine evident avantajul utilizării unor servicii de cloud computing

ceea ce ar reduce timpul necesar începerii activităţilor în câteva ore sau zile. Sunt,

de asemena înlăturate cheltuielile implicate de achiziţionarea softului, instalării

acestuia şi testării pe anumite date experimentale. Deoarece aceste cheltuieli nu sunt

privite de companie ca fiibnd investiţii, se reduce costul total de operare, ceea ce, în

finakl, determină reducerea preţului de vânzare al produsului. În cazul în care

produsul va avea succes pe piaţă, se va obţine un venit din vânzare mai mare decât

în cazul neutilizării cloud computing.

Scăderea costurilor vânzărilor în această nouă unitate de afaceri într-un mod

care ar face posibilăşi profitabilă dezvoltarea producţiei de noi produse şi servicii face

posibilă extinderea vânzărilor în teritoriu, în loc să se urmărească proiecte marişi să

se concureze pentru un segment de piaţă cât mai mare. Acest lucru duce la beneficii

nete ale strategiei de afaceri agile, strategie care se întâlneşte cu o nouă tehnologie

şi provoacă avantaje competitive evidente.

Cloud computing are un mare potenţial de reducere a costurilor în anumite

situaţii, dar este important ca compania să urmărească strategia de afaceri iniţială

care era orientată către profilarea regională a vânzărilor. Numai aşa se va dovedi

faptul că aplicarea cloud computing determină la nivelul companiei respective

beneficii nete în privinţa costurilor şi veniturilor din vânzare.

Utilizând tehnologia cloud pentru a permite formarea de noi unităţi de afaceri ce aduc

noi produse pe piaţă şi îmbunătăţesc capacitatea companiei de a se extinde

gengrafic creează noi fonduri şi oportunităţi pentru întreprinderile mici şi mijlocii

multinaţionale.

Astăzi, susţinute puternic de tehnologia cloud, IMM cu activitate internaţională

pot mai uşor să devină globale decât acum 10 ani când infrastructura IT nu le

permitea să susţină operaţiuni globale. De exemplu, IMM pot acum deschide noi

birouri de vânzare în ţări de oriunde pe glob şi pot organiza campanii de vânzare

Page 34: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

locale într-un mod care era de neconceput în trecut. Deschiderea unor astfel de

birouri în străinătate astăzi înseamnă pur şi simplu a instrui oameni din ţara

respectivă pentru a utiliza un pachet CRM bazat pe cloud şi un sistem de

teleconferinţe tot bazat pe tehnologia cloud. Specialiştii pot să instruiască ofiţerii de

vânzare pentru utilizarea suportului tehnic fără să zboare peste tot în lume pentru a

se întălni cu clienţii şi utilizatorii.

1.8 Principalele direcţii de evoluţie ale întreprinderii viitorului (concepţia

europeană)

Pentru a face faţă competiţiei globale, întreprinderile europene vor fi obligate

să se concentreze pe anumite elemente specifice care să le confere un avantaj

competitiv major prin inovarea pe termen lung la nivelul proceselor de fabricaţie.

Creşterea eficienţei costurilor (inclusiv factori cum ar fi oferta de materii prime şi

materiale, transportul şi costul forţei de muncă), înalta performanţă şi îmbunătăţirea

robusteţii într-un context de creştere a variabilităţii produselor şi creşterea continuă a

volumului producţiei realizate reprezintă factori cheie în realizarea unei supremaţii

europene în domeniul producţiei industriale.

Scenariile economice în domeniul competiţiei pe pieţele globale cer atingerea

unei înalte competitivităţi a sistemelor de producţie, ceea ce înseamnă în esenţă

orientarea acestei părţi importante a economiei în funcţie de anumite cerinţe

generale, cum ar fi:

a) eficienţa costurilor, cu adoptarea extensivă de standarde în domeniul

utilajelor, echipamentelor şi dispozitivelor de comandă şi control şi utilizarea masivă a

metodelor flexibile;

b) consumul optimizat de resurse prin utilizarea energiei şi proceselor

materiale şi maşinilor eficiente, surselor de energie regenerabile şi managementului

inteligent al energiei cu utilizarea extensivă a energiei şi căldurii disipate;

c) scurtarea ciclului de realizare a noilor produse aduse pe piaţă (de la

concept la noul produs) încorporând aplicaţii ICT;

d) creşterea preocupărilor pentru conponente / bunuri cu o valoare adăugată

mare prin utilizarea unor tehnologii de prelucrare şi utilizarea de noi materiale;

Page 35: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

e) adaptabilitatea / reconfigurarea printr-o metodă modulară utilizată în

sistemele de producţie, pentru a maximiza autonomia şi capacitatea de interacţiune a

maşinilor şi reutilizarea continuă a infrastructurilor existente;

f) o mai mare şi stabilă calitate a produselor prin creşterea robusteţii

proceselor şi preciziei în realizarea produselor, ceea ce asigură o mentabilitate mai

uşoară a proceselor;

g) creşterea productivităţii în condiţiile îmbunătăţirii condiţiilor de siguranţă şi

ergonomice, printr-o integrare optimă în proiectarea întreprinderilor a unor spaţii de

lucru optimizate în vederea asigurării bunăstării umane;

h) creşterea reutilizării sistemelor de producţie în vederea obţinerii

întreprinderilor globale interoperabile, care sunt capabile să ofere servicii şi să

dezvolte produse oricând şi oriunde, independent de tehnologii, cultură sau limba

utilizată în diferite locaţii de producţie;

i) noi produse, necesitând noi tehnologii de producţie adaptate noilor factori

care condiţionează dezvoltarea umană.

Aceste cerinţe trebuie să conducă către transformarea actualelor întreprinderi

în întreprinderile reutilizabile, modulare, inteligente, digitale, virtuale, uşor de adaptat,

uşor de operat, uşor de menţinut şi înalt fiabile care vor fi întreprinderile viitorului.

1.8.1 Producţia sustenabilă

În Europa sustenabilitatea a devenit un obiectiv strategic. Competitivitatea

industriei europene poate fi îmbunătăţită prin implementarea cunoaşterii cheie privint

noi aplicaţii ale diferitelor tehnologii şi discipline. Totuşi, industria producătoare este

necesar să fie capabilă să proiecteze şi să producă bunuri utilizând o metodă

sustenabilă. „Sustenabil” în termenii producţiei înseamnă eficient energetic cu un

impact minim asupra mediului, respectarea restricţiilor de reglementare şi

îndeplinirea cerinţelor de siguranţă şi sănătate, în timp ce se asigură profitabilitatea

creşterii economice. Susţinerea „des-industrializării” sau reciclarea avansată a

deşeurilor din producţiei şi procersele de producţie este de asemenea necesară.

Industria europeană a evoluat către un model care este extrem de neprietenos

cu mediul inconjurător. Acest lucru necesită reproiectarea sistemelor de producţie

astfel încât ele să aibă un efect minim dăunător asupra mediului şi societăţii.

Sustenabilitatea este acum în centrul cerectării în domeniul producţiei şi sistemelor

de producţie. Schimbările din mediul înconjurător sum ar fi schimbările climatice şi

Page 36: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

raritatea resurselor sunt sursă atât pentru restricţiile cât şi oportunităţile dezvoltării

tehnologice. Cercetarea în domeniu trebuie să satisfacă atât cerinţele de mediu cât şi

pe cele ale clienţilor, generând produse cu valoare adăugată, procese şi tehnologii

care îndeplinesc cerinţele funcţionale ca şi condiţiile de creştere, sănătate publică,

siguranţă ocupaţională şi protecţia mediului înconjurător.

În acest sens, următorele metode trebuie dezvoltate:

1) Un nou model de eco-fabrică (impact pe termen scurt): utilizarea optimală

a fluxurilor de energie, reducerea impactului asupra mediului şi îmbunătăţirea

eficienţei utilizării resurselor va fi baza pentru un nou tip de producţie verde.

2) Producţia unor produse verzi (impact pe termen mediu): aplicarea unei

strategii preventive integrate pentru procese şi produse pentru a creşte eficienţa

generală prin conservarea resurselor şi energiei, în scopul eliminării emisiilor şi

rezibuurilor prin tratament şi reciclare la punctele lor sursă.

Sustenabilitatea, echilibrând efectul asupra mediului, creşterea economică şi

bunăstarea socială, va fi asigurată prin încorporarea cerinţelor de mediu în

proiectarea sistemelor de producţie, proceselor de producţie sustenabile şi un lanţ al

ofertei eco-prietenos.

Noi metode pentru obţinerea modelelor Eco-Fabricii şi Produselor Verzi:

- proiectarea şi producţia produselor sustenabile cu reducerea drastică a

utilizării resurselor;

- dezvoltarea de procese de producţie avansate bazate pe resurse

regenerabile, dacă este posibil şi care satisfac cerinţele de siguranţă şi ergonomice

pentru operatori şi utilizatori.

Acestea vor avea efecte pe trei planuri:

1) Impact prietenos asupra mediului înconjurător: soluţii specifice pentru

minimizarea impactului asupra mediului şi pentru siguranţă şi ergonomicitatea

utilizării tehnologiilor de către operatori şi utilizatori;

2) Creşterea economică: soluţii tehnologice pentru a determina reducerea

costurilor prin managementul optimizat al resurselor şi procese de producţie

eficiente;

3) Bunăstarea socială: siguranţa şi asigurarea ergonomică a facilităţilor de

producţie noi ca şi noi modalităţi de interacţiune între maşini şi fiinţele umane care

redefinesc rolul omunui în mediul de producţie.

Page 37: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

Pe fiecare dintre aceste trei planuri sunt gândite măsuri de cercetare şi

dezvoltare ce vor schimba profund natura şi rolul întreprinderilor în viitor.

(a) Impactul prietenos asupra mediului

Noul model al Eco-fabricii, utilizând tehnologii pentru utilizarea eficientă a

resurselor şi o producţie curată, poate duce la reducerea drastică a consumului

energetic prin monitorizarea condiţiilor de producţie şi resurselor utilizate în

producţie, înlocuirea şi updatarea echipamentelor, sisteme de configurare pe baza

necesităţilor de producţie diferenţiate, utilizarea unor dispozitive multi-funcţionale şi

chiar prin simpla asigurarea că echipamentul utilizat este reciclat după utilizare.

(b) Creşterea economică

Îmbunătăţirea sustenabilităţii producţiei prin noi procese şi tehnologii,

încorporând în acelaşi timp şi cerinţele clienţilor. Se vor promova soluţii cu un înalt

potenţial în funcţie de reducerea costurilor susţinute de metode decizionale avansate

şi corelate cu optimizarea resurselor şi eficienţa echipamentelor.

(c) Bunăstarea socială

Obiectivul principal în acest domeniu este dezvoltarea de noi fiorme de

interacţiune între procese, maşini şi fiinţele umane în aşa fel încât viitoarele fabrici să

poată fi operate profitabil şi în acelaşi timp să constituie un mediu stimulator pentru

angajaţi şi să le permită acestora obţinerea de cunoaştere şi îndemânare prin

învăţarea de-a lungul întregii vieţi active. Istoria producţiei industriale relevă faptul că

cultura oamenilor dintr-o fabrică este un factor determinant al succesului. În noua

Eco-fabrică mediul creat va asigura cele mai bune condiţii pentru a putea realiza

produse cu un ciclu de viaţă foarte scurt şi o mare variabilitate, pentru a suporta

posibile creşteri şi descreşteri ale ciclului economic, pentru o rapidă adaptare a

capacitătilor de producţie şi pentru dezvoltarea cunoaşterii.

1.8.2 Producţia inteligentă prin încorporarea ICT

Contribuţia ICT în producţie are ca scop îmbunătăţirea eficienţei, adaptabilităţii

şi sustenabilităţii sistemelor de producţie şi integrarea acestora cu modelele şi

procesele de afaceri agile într-o industrie globalizată, cerând continua schimbare a

producţiei, produselor şi volumelor. Integrarea ICT în liniile de producţie şi mediul

industrial necesită eforturi de cercetare şi inovare intense. Aspectele de integrare vor

juca un rol cheie în generarea şi utilizarea unor sisteme de producţie inteligente în

diferite sectoare industriale.

Page 38: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

ICT reprezintă elementul cheie al îmbunătăţirii sistemelor de producţie la trei

nivele:

1) producţia agilă şi customizarea tehnologiilor de control automat, planificare,

simulare şi optimizare a proceselor, robotizarea şi utilizarea mijloacelor pentru

obţinerea unei producţii sustenabile (fabricile agile);

2) Crearea valorii din operaţiile reţelizate globale incluzând managementul

global al lanţului ofertei, legătura producţie – servicii şi managementul activelor de

producţie distribuite (fabricile virtuale);

3) O mai bună înţelegere şi proiectare a sistemelor de producţie care includ

simularea, modelarea şi managementul cunoaşterii începând cu nivelul de

concepere al produsului şi până la mentenanţa şi chiar dezasamblarea/reciclarea

acestuia (fabricile digitale).

Fabricile agile (smart factories) sunt orientate către producţia agilă şi

customizarea acesteia. Situri de producţie viitoare pentru o mare varietate de

produse vor oferi capacităţi de producţie flexibile, cu un ciclu de producţuie scurt şi

variabilitate mare a posibilităţilor de a produce. Acestea vor asigura produse efciente

energetic, robuste şi la costuri minime care vor încorpora dispozitive ICT simple şi

sigure. Dezvoltări importante vor avea loc în ceea ce priveşte automatizarea şi

controlul maşinilor şi utilizarea tehnologiei de calcul de către angajaţi direct în

producţie.

Fabricile virtuale vor asigura crearea valorii, producţie şi logistica integrată

reţelelor globale. ICT poate asigura încorporarea în producţie a cunoaşterii exacte şi

utile din datele relevante, facilitând astfel luarea de decizii şi crearea valorii prin

operaţii conectate global.

Fabrica digitală asigură proiectarea şi managementul ciclului de viaţă al

produsului utilizând mijloace ICT. În acest fel, produsul va fi conceput, proiectat,

produs, distribuit, utilizat şi reciclat sub controlul unor mijloace ICT care vor furniza, în

fiecare etapă a ciclului său de viaţă, care este modalitatea cea mai eficientă de

realizare a diferitelor activităţi pe care le implică realizarea etapei respective. În acest

mod, produsele nu vor mai fi pur şi simplu, aruncate la întâmplare în mediul

înconjurător ci vor fi atent monitorizate şi dirijate astfel încât să se asigure maxima

satisfacere a cerinţelor clienţilor dar şi evitarea poluării intense a mediului

înconjurător cu efecte devastatoare asupra condiţiilor climatice şi utilizării resurselor.

Page 39: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

1.8.3 Producţia de înaltă performanţă

Criza economică actuală a avut un efect puternic asupra noilor investiţii în

producţie şi echipamente industriale, în oparticular la nivelul IMM-urilor datorită

scăderii drastice a profitabilităţii acestora. S-a dovedit faptul că sunt necesare

sisteme de producţie flexibile, robuste, sigure şi eficiente în privinţă costurilor. Acest

lucru nu poate fi obţinut, însa, doar prin tehnologie avansată. Optimizarea sistemelor

de producţie complexe trebuie să incorporeze simultan muncitorii umani, maşinile

avansate, ICT şi utilizarea resurselor.

Îmbunătăţirea performanţelor proceselor de producţie, înţelegând aici toate

componentele acestora, trebuie să asigure prin investiţii succesive în echipamente

de producţie posibilitatea reconfigurării rapide şi simple a acestora de la producţia de

serie mică la cea de serie mare, sau de la capacităţile de producţie mici la cele de

dimensiuni mari prin utilizarea unor tehnologii flexibile cum ar fi unităţile de producţie

modulare. Mai mult, noile soluţii vor trebui să aducă integrarea suportului ICT

necesar prin simplificarea şi creşterea uzabilităţii acestora.

1.8.4 Introducerea în producţie de noi materiale

Viitoarele întreprinderi vor lucra tot mai mult cu noi materiale care vor avea

avantaje privind funcţionalitatea, greutatea redusă, efect scăzut asupra mediului

înconjurător şi eficienţă energetică. Noile materiale vor putea să fie asamblate în

structuri complexe care includ macro-micro-nano scala, combinaţii materiale multiple

cum ar fi structuri sandwich şi compozite şi materiale inteligente incluzând integrarea

tehnologiilor bazate pe senzori şi actuatori în cadrul materialelor (de exemplu textilele

inteligente). În alte cazuri, vor fi utilizate materiale inspirate de natură ce vor fi

integrate mai eficient cu materialele noi şi convenţionale, pentru a răspunde nevoilor

noilor ramuri ale bio-industriei şi bio-tehnologiilor. Materialele reciclabile vor

reprezenta de asemenea o pondere importantă datorită potenţialului mare în ceea

ce priveşte reducerea costurilor şi a impactulkui asupra mediului.

Multe sectoare industriale importante din Europa vor suferi profunde schimbări

datorită modificării materialelor utilizate. De exemplu, industria transporturilor va

utiliza materiale cu greutate redusă cum ar fi oţelurile ultra-uşoare sau aliajele bazate

pe nichel. Noi materiale compozite vor fi utilizate în industria energiei solare,

crescând ponderea acesteia în producţia de energie. Vor fi reduse la minimum

pierderile în cadrul ciclurilor de producţie. În industria textilă şi de încălţăminte noui

Page 40: CAPITOLUL 1 a Cibernetica Economica

Capitolul 1 –Întreprinderea ca Sistem Adaptiv Complex

metode de croire şi producţie 3D în fabrici automate vor asigura pierderi minime de

materiale odfată cu obţinerea unor produse customizate la maximum (customizarea

de masă) şi cu o funcţionalitate ridicată.

Integrarea dispozitivelor electronice, de exemplu utilizarea sistemelor de

control şi a senzorilor electronici, customizarea produselor inteligente, cum ar fi

împachetarea inteligentă, creşterea utilizării dispozitivelor laser ş.a. vor conduce la

obţinerea de componente cu calităţi superioare şi uzabilitate sporită.

Se va dezvolta industria inspirată de natură care va furniza noi materiale

multifuncţionale tuturor celorlalte industrii. Utilizarea materialelor la micro/nano scală

va permite obţinerea unor produse de înaltă calitate şi funcţionalitate.


Recommended