Capitolul 1

Analiza cheltuielilor întreprinderii

Cuprinsul capitolului

1.1. Abordări conceptale și tipologie cu privire la cheltuieli și costuri. Analiza dinamicii și stucturii cheltuielilor firmei

1.2. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii pe baza ratei cheltuielilor totale1.3. Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri pe baza nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri1.4. Analiza cheltuielilor variabile și fixe aferente cifrei de afaceri pe baza nivelului acestor cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri1.5. Analiza cheltuielilor materiale1.6. Analiza cheltuielilor cu personalul1.7. Analiza cheltuielilor cu dobânzile bancare1.8. Analiza costului pe produs

1.1. Abordări conceptale și tipologie cu privire la cheltuieli și costuri. Analiza dinamicii și stucturii cheltuielilor firmei

Cercetarea cheltuielilor firmei este deosebit de importantă, deoarece pune în evidență modul în care sunt folosite resursele (materiale, umane, financiare) şi impactul alocării acestora asupra performanţelor întreprinderii.

Conform standardelor internaționale de raportare financiară și reglementărilor contabile în vigoare, cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.

Definiţia cheltuielilor include două tipuri de cheltuieli, şi anume: cheltuieli apărute în cursul activităţilor curente, precum costul vânzărilor, salariile,

amortizarea, care corespund, de obicei, unor ieşiri sau diminuări ale valorii activelor;

pierderi, care reprezintă diminuări ale beneficiilor economice şi pot fi: realizate (rezultate din dezastre sau din ieşirea activelor pe termen lung) sau nerealizate (rezultate din deprecierea monedei naţionale în cazul unor datorii în valută).

Costul reprezintă totalitatea consumurilor de resurse pe care le efectuează întreprinderea pentru realizarea unei unităţi de produs sau a unui serviciu, în expresie monetară. Costul este un instrument important în gestiunea întreprinderii, având atât rolul de informare a managerilor asupra activităţii desfăşurate, cât şi de identificare a unor direcţii strategice de acţiune în activitatea viitoare.

Având în vedere utilitatea cunoaşterii diferitelor categorii de cheltuieli, tipologia cheltuielilor include următoarele categorii de cheltuieli:

1. Grupate după natura lor, aşa cum sunt regăsite în Contul de profit şi pierdere:

1

a) cheltuieli de exploatare, care cuprind: cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziție al

obiectelor de inventar consumate; costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi a apei consumate; valoarea activelor biologice de natura stocurilor; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;

cheltuieli cu serviciile executate de terți, redevențe, locații de gestiune şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terți (colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicații, servicii bancare şi altele;

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate; cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecția socială şi alte cheltuieli cu

personalul, suportate de entitate); cheltuielile cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau

pierdere de valoare, aferente exploatării; alte cheltuieli de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului înconjurător,

aferente perioadei; pierderi din creanțe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi penalități; donații, sponsorizări şi alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate şi alte operații de capital; creanțe prescrise potrivit legii; certificatele de emisii de gaze cu efect de seră achiziționate potrivit legislației în vigoare şi ale căror costuri pot fi determinate, aferente perioadei curente, cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente similare etc.);

b) cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind investiţii financiare cedate; diferenţe nefavorabile de curs valutar; dobânzile aferente creditelor atrase, privind exerciţiul financiar în curs; sconturi acordate clienţilor; pierderi din creanțe de natură financiară etc.

2. Grupate după comportamentul faţă de volumul producţiei:a) cheltuieli variabile, care sunt dependente de volumul de activitate şi conţin: cheltuieli

cu materii prime şi materiale aferente obţinerii producţiei, cheltuielile cu salariile personalului productiv, cheltuieli cu servicii şi lucrări prestate de terţi cu scopul obţinerii producţiei etc.;

b) cheltuieli fixe, al căror nivel este constant, pe termen limitat, în raport cu volumul de activitate, dar dependent de capacitatea de producţie şi distribuţie (valoarea mijloacelor fixe de care dispune întreprinderea); cheltuielile fixe sunt formate, în principal, din amortizare şi alte cheltuieli indirecte cu caracter fix (materiale, salariale).

Această grupare a cheltuielilor generate de activitatea unei întreprinderi este utilă în calculaţia costurilor prin metoda „direct costing“ şi în managementul strategic al firmei, deoarece permite evidenţierea pragului de rentabilitate, a siguranţei asupra rezultatelor obţinute şi a competitivităţii firmei în raport cu concurenţa.

3. Grupate după modul de identificare şi repartizare pe produs:

2

a) cheltuieli, respectiv costuri directe, afectate nemijlocit pentru realizarea unui produs sau pentru activitatea unei unităţi operaţionale (consumuri de materii prime, materiale, salarii pentru personal direct productiv etc.);

b) cheltuieli, respectiv costuri indirecte, efectuate la nivelul întregii producţii şi repartizate pe produs cu ajutorul unor criterii de repartiţie (cheltuieli de reparaţii şi întreţinere, salarii TESA, energie, apă, amortizare etc.).

Această grupare evidenţiază mecanismele interne specifice unei activităţi de producţie, stând la baza calculului costului complet cu ajutorul „metodei centrelor de analiză“ 2 (specifică controlului de gestiune). Analiza costului complet identifică relaţiile întreprinderii cu piaţa resurselor şi piaţa de desfacere. Calculul costului complet presupune trecerea prin cele trei stadii ale ciclului de producţie: aprovizionare, producţie, desfacere. Se disting, astfel, următoarele tipuri de costuri:

costul de achiziţie, specific stadiului aprovizionării, care este format din preţul de cumpărare, taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare, cheltuieli accesorii etc.;

costul de producţie, care conţine toate cheltuielile efectuate pentru transformarea stocurilor de materii prime şi materiale în produse finite: costul de achiziţie al materiilor prime şi consumabilelor, manopera directă şi alte cheltuieli directe, dar şi cheltuieli indirecte de producţie, precum energia, apa, reparaţii, întreţinere, amortizări etc. Costul de producţie se calculează pentru producţia obţinută;

costul de distribuţie care reflectă efortul total al întreprinderii de a vinde producţia; poate fi structurat în cheltuieli directe de distribuţie (cheltuieli de livrare, cu publicitatea, de transport) şi cheltuieli indirecte de distribuţie (stocaj, studii de marketing, cheltuieli generate de funcţionarea serviciului de desfacere etc.).

Cheltuielile de distribuţie sunt determinate de vânzările de produse, deci este firesc să fie imputate costului producţiei vândute. Există însă şi practica de a fi repartizate asupra producţiei obţinute şi nevândute.

4. Grupate după conţinutul lor, avem:a) cheltuieli materiale, care cuprind consumuri de resurse materiale şi amortizarea

mijloacelor fixe;b) cheltuieli cu salariile şi aferente utilizării personalului (asigurări şi protecţie

socială).5. Grupate după incidenţa asupra fluxurilor de trezorerie:a) cheltuieli monetare, respectiv plătite sau plătibile;b) cheltuieli nemonetare sau calculate (amortizările şi provizioanele).

Analiza dinamicii cheltuielilor firmei se realizează pe baza procedeelor clasice în domeniu, și anume:

- modificările absolute cu bază fixă și cu bază în lanț;- indicii cu bază fixă, cu bază în lanț și medii;- ritmurile cu bază fixă, cu bază în lanț și medii.Analiza structurii cheltuielilor firmei se face prin metoda ratelor, respectiv a

ratelor de structură, prin raportarea tipurilor de cheltuieli, pe criterii de grupare, la cheltuielile totale ale întreprinderii.

3

1.2. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii pe baza ratei cheltuielilor totale

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale firmei se realizează utilizând informaţiile din contul de profit şi pierdere. În acest document de sinteză contabilă, cheltuielile, veniturile şi rezultatele întreprinderii sunt structurate după natura activităţii, respectiv exploatare și financiară.

Veniturile sunt detaliate astfel:a) Veniturile din exploatareAcestea cuprind fluxurile financiare atrase de activitatea curentă, grupate astfel: venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, executarea lucrărilor şi prestarea

serviciilor. Acest gen de venit este cunoscut sub denumirea de cifră de afaceri. Cifra de afaceri este prezentată la dimensiune netă, prin eliminarea reducerilor comerciale acordate clienţilor şi a TVA;

venituri din producţia stocată; venituri din producţia de imobilizări; venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri; alte venituri din exploatare, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate, penalități

contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, diferența dintre valoarea titlurilor primite ca urmare a participării cu mărfuri la capitalul altor entități şi valoarea mărfurilor, la data dobândirii acelor titluri etc.

b) Veniturile financiareAcestea cuprind fluxuri financiare atrase de agentul economic din activitatea strict de

natură financiară, dar complementară celei din exploatare; venituri din imobilizări financiare; venituri din investiții pe termen scurt; venituri din investiții financiare cedate; venituri din diferențe de curs valutar; venituri din dobânzi; venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare; alte venituri financiare.La rândul lor, cheltuielile de exploatare şi financiare se analizează pornind de la

structura lor.Cheltuielile de exploatare sunt aferente activităţii de producţie şi comerciale şi cuprind

următoarele elemente: consumurile de materii prime, materiale auxiliare, piese de schimb, obiecte de

inventar, energie, combustibil, apă şi altele; cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi; cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate; cheltuieli cu personalul; cheltuielile cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere

de valoare, aferente exploatării; alte cheltuieli de exploatare.Cheltuielile financiare au în structură următoarele elemente: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind investiţii financiare cedate; diferenţe nefavorabile de curs valutar; dobânzile aferente creditelor atrase, privind exerciţiul financiar în curs; sconturi acordate clienţilor; pierderi din creanțe de natură financiară etc.

4

NOTĂ: Gruparea veniturilor totale și a cheltuielilor totale în două categorii, din exploatare și financiare, s-a făcut in conformitate cu prevederile legale actuale, respectiv pe baza Ordinului Ministerului Finanțelor Publice 1802/2014, în vigoare de la 31 ianuarie 2015. Anterior ordinului menționat mai sus, gruparea veniturilor totale și a cheltuielilor totale se facea în trei categorii, din exploatare, financiare și extraordinare, conform OMFP 3055/2009.Analiza structurii resurselor consumate, altfel spus a structurii cheltuielilor, prezintă o

importanţă deosebită. Aceasta permite desprinderea unor concluzii privind comportamentul consumurilor şi contribuţia acestora la generarea de venituri. Între diversele categorii de consumuri şi venituri se stabilesc corelaţii care contribuie la obţinerea rezultatului final.

O corelaţie specifică se stabileşte între ansamblul consumurilor generate de activitatea firmei, respectiv cheltuieli totale, și veniturile totale.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza utilizând rata de eficiență a cheltuielilor totale, al cărui studiu se poate efectua prin metoda substutuirilor în lanț. Studiul va favoriza desprinderea unor concluzii şi stabilirea unor măsuri necesare creşterii performanţelor economico-financiare ale întreprinderii.

Relaţia de calcul al indicatorului rata de eficienţă a cheltuielilor totale (cheltuieli la 1.000 lei venituri totale) este:

sau

unde: – rata de eficienţă a cheltuielilor pe tipuri de activități;

Chi – cheltuielile pe tipuri de activități (exploatare, financiare);Vi – veniturile pe tiuri de activități (exploatare, financiare);gi – structura veniturilor pe tipuri de activități.În vederea exemplificării metodologiei de analiză se folosesc datele din tabelul 1.1.

Tabelul 1.1

Prevăzut Realizat

1. Venituri din exploatare mii lei 9.200 10.8102. Venituri financiare mii lei 800 6903. Venituri totale mii lei 10.000 11.5004. Cheltuieli din exploatare mii lei 6.458,4 7.458,95. Cheltuieli financiare mii lei 741,6 706,16. Cheltuieli totale mii lei 7.200 8.1657. Ponderea veniturilor din

exploatare în total venituri% 92 94

8. Ponderea veniturilor financiare în total venituri

% 8 6

9. Rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare

lei 702 690

10. Rata de eficienţă a cheltuielilor financiare

lei 927 1023,33

5

11. Rata de eficienţă a cheltuielilor totale

lei 720 710

Pentru a explica modificarea ratei de eficienţă a cheltuielilor totale se stabileşte influenţa celor doi factori astfel:

1) Influenţa modificării structurii veniturilor pe tipuri de activități:

2) Influenţa modificării cheltuielilor la 1.000 lei, pe tipuri de activități:

Reducerea cheltuielilor la 1.000 lei venituri totale cu 10 lei este rezultatul contribuţiei favorabile a structurii veniturilor cu 4,5 lei şi a cheltuielilor la 1.000 lei pe categorii de activități cu 5,5 lei.

Influența favorabila a modificării structurii veniturilor pe tipuri de activități se explică prin creșterea ponderii tipurilor de activități cu un nivel prevăzut al cheltuielilor la 1000 lei venituri mai mic decât nivelul mediu prevăzut pe întreprindere și prin scăderea ponderii acelor tipuri de activități cu un nivel programat al cheltuielilor la 1000 lei venituri mai mare decât nivelul mediu prevăzut pe total firmă.

Influența favorabilă a nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri pe tipuri de activități este determinată de reducerile înregistrate la activitățile cu pondere majoritară în veniturile totale, determinate, la rândul lor, de constatarea unui indice al veniturilor superior indicelui cheltuielilor.

Comportamentul diferit al celor două categorii de cheltuieli – exploatare şi financiare – creează premise pentru adoptarea unor măsuri care să determine îmbunătăţirea performanţelor economico-financiare ale întreprinderii. Cheltuielile de exploatare, care deţin ponderea majoritară în totalul cheltuielilor, trebuie să facă obiectul unor analize temeinice pentru a identifica posibilităţile de eficientizare în continuare, fără a pierde din vedere cheltuielile financiare. Întreprinderile cu o bună situaţie financiară, care apelează în mică măsură la credite, pot realiza venituri financiare însemnate din dobânzile încasate prin plasarea disponibilităţile băneşti. Întreprinderile cu un grad ridicat de îndatorare pot întâmpina dificultăţi în cazul unor disfuncţionalităţi în procesul de aprovizionare, producţie, desfacere.

6

1.3. Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri pe baza nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri

Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri se impune a fi efectuată pe baza nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri și nu a sumei totale a acestora. În continuare, se prezintă analiza factorială a nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri și consecințele modificării lor asupra principalilor indicatori economico-financiari ai firmei.

1.3.1. Analiza factorială a nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri

Analiza factorială a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri se face prin utilizarea următorului model de analiză:

gΔinflaţie

Δalți factori decât inflația c

în care:qv – volumul fizic al producţiei vândute pe produse;g – structura producţiei vândute pe produse;p – preţul mediu de vânzare unitar (exclusiv TVA);c – costul complet unitar.

Pentru aplicarea metodologiei de analiză a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri, se vor folosi următoarele date:

Tabelul 1.2- mii lei -

Prevăzut Realizat

1. Producţia vândută exprimată în preţuri de vânzare (exclusiv TVA)

40.000 42.000

2. Producţia vândută exprimată în costuri

30.000 31.920

3. Volumul efectiv al producţiei vân-dute la preţ de vânzare prevăzut

- 42.834

4. Volumul efectiv al producţiei vândute la cost prevăzut

- 32.340

5. Cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri – lei

750 760

6. Indicele general al preţurilor - % - 103

Modificarea nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri a fost influenţată de următorii factori:

7

1. Influenţa structurii cifrei de afaceri:

2. Influenţa modificării preţurilor de vânzare(exclusiv TVA):

din care:2.1. Influenţa inflaţiei:

2.2. Influenţa preţului de vânzare exclusiv efectul inflaţiei(altor factori):

3. Influenţa modificării costurilor unitare pe produse:

La întreprinderea analizată, cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri au fost depăşite cu 10 lei, ceea ce reflectă o situaţie nefavorabilă, deoarece se diminuează profitul aferent cifrei de afaceri şi alţi indicatori de eficienţă determinaţi pe baza acestuia. Se remarcă faptul că cei trei factori direcţi au avut influenţe diferite ca sens şi mărime.

Structura cifrei de afaceri a determinat depăşirea nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 5 lei, ca urmare a creşterii ponderii produselor cu o cheltuială prevăzută la 1.000 lei cifră de afaceri mai mare decât cheltuiala medie programată la 1000 lei cifră de afaceri pe total firmă și invers. Această influenţă poate fi apreciată ca favorabilă în cazul în care este

8

determinată de modificarea cererii, iar obligaţiile contractuale au fost îndeplinite faţă de toţi clienţii.

Preţurile de vânzare (exclusiv TVA) au influenţat, de asemenea, nefavorabil, contribuind la depăşirea nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 15 lei, ca urmare a reducerii lor faţă de prevederi. Modificarea preţurilor de vânzare se poate realiza în condiţii dependente de întreprindere – îmbunătăţirea calităţii produselor, poziţia pe piaţă a firmei etc. – şi independente de întreprindere – nivelul inflaţiei, raportul cerere-ofertă etc. În cazul analizat, nivelul inflaţiei a determinat reducerea cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 21,9 lei, iar modificarea preţurilor de vânzare a produselor, o depăşire a acestora cu 36,9 lei. De aici, se desprinde concluzia că managerii unităţii trebuie să adopte măsuri prin care să se îmbunătăţească calitatea produselor şi creşterea preţurilor de vânzare.

Costurile complete unitare pe produse au influenţat în mod favorabil, determinând reducerea cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 10 lei. Trebuie acordată o atenţie deosebită stabilirii contribuţiei fiecărui element de cheltuieli în vederea identificării unor noi rezerve de reducere a costurilor. Aceasta presupune studierea evoluţiei nivelului pe fiecare element de cheltuieli – materiale, salariale, de administraţie şi conducere – şi, îndeosebi, măsurile necesare în vederea creşterii eficienţei utilizării resurselor materiale şi umane. Astfel se impune analiza consumurilor specifice realizate în comparaţie cu cele normate, preţurile de aprovizionare cu materii prime, materiale, utilităţi, gradul de folosire a capacităţii de producţie, nivelul productivităţii muncii şi alte cauze care influenţează funcţionarea normală a întreprinderii ca sistem.

1.3.2. Consecințele variației nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri asupra principalilor indicatori economico-financiari ai firmei

Cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri influenţează în mod direct următorii indicatori ai performanţei economico-financiare a întreprinderii:

1) asupra profitului aferent cifrei de afaceri:

relaţie ce poate fi aprofundată pe cei trei factori direcţi (structură, preţ de vânzare, cost complet);

2) asupra eficienţei activelor din exploatare:

3) asupra eficienţei utilizării mijloacelor fixe:

4) asupra eficienţei utilizării capitalului (propriu, permanent):

9

5) asupra eficienţei muncii (pe baza profitului pe un salariat):

Prin utilizarea acestor modele se poate cuantifica influenţa modificării cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri asupra unor indicatori semnificativi ai performanţei economico-financiare, se pot identifica noi direcţii de acţiune în vederea creşterii gradului de utilizare a resurselor umane, materiale şi financiare ale întreprinderii.

Aprofundarea analizei se realizează prin cunoaşterea comportamentului unor categorii de cheltuieli în funcţie de variaţia volumului producţiei, respectiv cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe. Analiza celor două categorii de cheltuieli – variabile şi fixe – favorizează desprinderea unor concluzii şi, implicit, stabilirea unor măsuri în vederea creşterii eficienţei întregii activităţi economico-financiare.

1.4. Analiza cheltuielilor variabile și fixe aferente cifrei de afaceri pe baza nivelului acestor cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri

1.4.1. Analiza cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri

Cheltuielile variabile la 1.000 lei cifră de afaceri sunt definite ca parte a cheltuielilor de producţie care se modifică în funcţie de volumul fizic al producţiei şi care pot fi direct proporţionale, progresiv variabile şi regresiv variabile. Încadrarea acestor cheltuieli într-o anumită grupă se face pe baza comportamentului lor în raport cu dinamica volumului producţiei.

1.4.1.1 Analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri

Modelul de analiză a cheltuielile variabile la 1.000 lei cifră de afaceri și sistemul de factori se prezintă astfel:

Δg

Δp

Δcv

1) Influenţa modificării structurii producţiei vândute:

10

2) Influenţa modificării preţului de vânzare:

3) Influenţa modificării cheltuielilor variabile pe unitatea de produs:

Notă: Influența modificării prețurilor de vânzare se poate aprofunda ca în cazul analizei factoriale a cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri.

Analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri favorizează desprinderea unor concluzii raţionale şi, mai ales, adoptarea unor măsuri de creştere a eficienţei activităţii.

1.4.1.2. Estimarea evoluţiei probabile a cheltuielilor variabile

În vederea întocmirii bugetului de venituri şi cheltuieli al întreprinderii pentru perioada următoare şi elaborării unor studii de fezabilitate sau de perspectivă pe mai mulţi ani, este necesară cunoaşterea evoluţiei probabile a cheltuielilor variabile în sumă totală şi a nivelului acestora la 1.000 lei cifră de afaceri.

Pornind de la comportamentul cheltuielilor variabile care, la nivelul întreprinderii, se modifică ca sumă absolută în funcţie de evoluţia volumului cifrei de afaceri, iar la 1.000 lei sau pe produs rămân neschimbate, se poate determina suma cheltuielilor variabile totale pe baza următoarei relaţii:

în care:Cvp – suma cheltuielilor variabile previzionale;CAp – cifra de afaceri previzionată;

– nivelul realizat al cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri.

În condiţiile economiei de piaţă, evoluţia preţurilor determină modificări ale indicatorilor, ceea ce necesită corectarea acestora cu indicele inflaţiei. Creşterea cifrei de afaceri poate genera modificări atât în structura acesteia, cât şi asupra cheltuielilor variabile estimate la 1.000 lei cifră de afaceri. În acelaşi timp, modificarea structurii previzionate va influenţa asupra nivelului cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri.

Pentru estimarea sumei cheltuielilor variabile se utilizează ecuaţia de regresie de tipul: y = a + bx în care:y – suma absolută a cheltuielilor variabile totale;x – cifra de afaceri.

11

1.4.1.3. Analiza reflectării nivelului cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri în performanţele economico-financiare ale întreprinderii

Având în vedere faptul că nivelul cheltuielilor variabile la 1.000 lei este parte componentă a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri, orice modificare a acestuia se va reflecta – favorabil sau nefavorabil – asupra unor indicatori ce reflectă performanţele economico-financiare ale întreprinderii, cum ar fi:

1) asupra profitului (rezultatul exploatării):

2) asupra eficienţei activelor din exploatare:

3) asupra eficienţei mijloacelor fixe:

4) asupra eficienţei utilizării activelor circulante:

5) asupra eficienţei capitalurilor (social, propriu, permanent):

6) asupra eficienţei muncii exprimată prin profitul pe salariat:

Prin utilizarea acestor relaţii se pot evidenţia efectele pe care le generează modificarea cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri asupra unor indicatori de bază ai activităţii economico-financiare şi favorizează desprinderea unor concluzii judicioase, pe baza cărora managerii unităţii pot adopta măsuri de creştere a performanţelor economico-financiare ale întreprinderii.

1.4.2. Analiza nivelului cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri

Cheltuielile fixe sau constante se apreciază în funcţie de comportamentul pe care îl au faţă de modificarea volumului fizic al producţiei. Acestea rămân aceleaşi, indiferent de gradul de folosire a capacităţii de producţie a întreprinderii. Cheltuielile fixe cuprind următoarele categorii de cheltuieli:

cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe;

12

cheltuieli cu serviciile telefonice; cheltuieli cu abonamente radio-tv; prime de asigurare; impozite şi taxe legale etc.Aceste cheltuieli sunt legate nemijlocit de existenţa întreprinderii şi se înregistrează

chiar şi atunci când activitatea este oprită temporar.O altă categorie de cheltuieli fixe se află într-o anumită relaţie cu gradul de folosire a

capacităţii de producţie a întreprinderii. Aici sunt cuprinse salariile personalului de conducere, TESA, cheltuielile cu deservire a secţiilor, cheltuielile cu protecţia mediului înconjurător, cheltuielile de birou şi alte cheltuieli administrativ-gospodăreşti.

Pentru a realiza un nivel scăzut al cheltuielilor fixe, se impune eliminarea acelor cheltuieli care nu se justifică concomitent cu adoptarea unor măsuri de creştere a volumului fizic al producţiei. Aceasta presupune exploatarea eficientă a maşinilor şi utilajelor, a capacităţilor de producţie.

1.4.2.1. Analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri

Eficienţa cheltuielilor fixe se apreciază prin nivelul lor la 1.000 lei cifra de afaceri. Cheltuielile fixe la 1.000 lei cifră de afaceri se determină după următorul model:

qv

p

Chf

în care:Chf – suma cheltuielilor fixe;Σqvp – cifra de afaceri;Cf1000 – cheltuieli fixe la 1.000 lei.

Metodologia de analiză factorială este următoarea:

1) Influenţa modificării volumului fizic al producţiei vândute:

2) Influenţa modificării preţurilor de vânzare:

3) Influenţa modificării sumei cheltuielilor fixe:

Aprecierea eficienţei cheltuielilor fixe se realizează prin determinarea indicilor celor doi indicatori. Astfel, creşterea mai rapidă a cifrei de afaceri faţă de cheltuielile fixe (ICA > IChf) conduce la micşorarea cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri faţă de nivelul prevăzut.

Pentru a asigura o reducere a cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri, managerii întreprinderii trebuie să adopte măsuri de creştere a gradului de utilizare a capacităţilor de producţie, concomitent cu găsirea de noi posibilităţi de reducere a sumei cheltuielilor fixe. Ca atare, trebuie identificate cauzele care au generat creşterea cheltuielilor fixe şi în urma analizei acestora se vor adopta măsurile corespunzătoare pentru sporirea eficienţei întregii activităţi.

13

Modificarea cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri va influenţa aceiaşi indicatori pe care i-am identificat în cazul cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri şi a cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri, respectiv:

1) asupra profitului aferent cifrei de afaceri:

2) asupra eficienţei activelor din exploatare:

3) asupra eficienţei mijloacelor fixe:

4) asupra eficienţei activelor circulante:

5) asupra eficienţei capitalurilor:

6) asupra eficienţei muncii exprimată prin profitul pe salariat:

1.4.2.2. Estimarea nivelului probabil al cheltuielilor fixe

În cazul cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri, se poate estima evoluţia lor viitoare, prin folosirea următoarei ecuații de regresie:

14

în care:x – cifra de afaceri;y – nivelul cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri.

1.5. Analiza cheltuielilor materiale

Cheltuielile materiale cuprind două mari categorii de cheltuieli: cheltuieli cu materialele (cheltuieli cu materiile prime şi materiale consumabile, cheltuieli cu energia, apa şi alte utilităţi şi alte cheltuieli materiale), care sunt cheltuieli variabile, și cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe, care sunt cheltuieli fixe .

Analiza celor două categorii de cheltuieli materiale, menționate mai sus, se impune a fi efectuată pe baza nivelului lor la 1.000 lei cifră de afaceri, în acest mod evidențiindu-se eficiența acestora.

1.5.1. Analiza factorială a cheltuielilor cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri

Analiza cheltuielilor cu materialele se realizează, metodologic, asemănător analizei cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri sau analizei cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri. Pentru aceasta se determină indicatorul „cheltuieli cu materialele la 1.000 cifră de afaceri“.

Modelul de analiză al cheltuielilor cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri este următorul:

La rândul lor, cheltuielile cu materialele pe unitatea de produs sunt influenţate de consumul specific (cs) şi de preţul de aprovizionare (p’).

Analiza factorială a cheltuielilor cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri se face pe baza următoarei scheme:

gpcm cs

p’

Metodologia de analiză a cheltuielilor cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri se realizează prin utilizarea datelor din următorul tabel:

Tabelul 1.3- mii lei -

Prevăzut Realizat1. Cifra de afaceri exprimată în

preţuri de vânzare(fără TVA)32.000 35.000

2. Suma cheltuielilor cu materialele 16.000 17.220

15

3. Volumul efectiv al producţiei vândute la preţuri programate

- 34.294

4. Cheltuielile cu materiale programate aferente volumului efectiv al producţiei vândute

- 17.010

5. Cheltuielile cu materialele recalcu-late în funcţie de volumul efectiv al producţiei vândute, consumuri specifice efective şi preţuri de aprovizionare programate

- 16.695

6. Cheltuieli cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri (lei)

500 492

La întreprinderea A, situaţia se prezintă astfel:

ΔCm1000 = 492 – 500 = - 8 lei

din care:1. Influenţa modificării structurii producţiei vândute:

2. Influenţa modificării preţurilor de vânzare:

3. Influenţa modificării cheltuielilor cu materialele pe unitatea de produs:

din care:3.1. Influenţa modificării consumurilor specifice de materiale:

16

3.2. Influenţa modificării preţurilor de aprovizionare:

Reducerea cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri este o situație favorabilă pentru firmă, efectele principale fiind: creșterea profitului brut și net, sporirea ratelor de rentabilitate, mărirea eficienței utilizării factorilor de producție etc.

Structura producţiei vândute a influenţat favorabil, în sensul diminuării cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri cu 4 lei, ca urmare a creşterii ponderii acelor produse cu cheltuieli cu materialele prevăzute la 1.000 lei cifră de afaceri de produs mai mici decât cheltuielile medii programate la 1.000 lei cifră de afaceri pe total întreprindere și invers.

Preţurile de vânzare au influenţat favorabil, în sensul diminuării cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri cu 10 lei, ca efect al îmbunătăţirii calităţii produselor, al modificării raportului dintre cerere şi ofertă etc.

Cheltuielile cu materialele pe unitatea de produs au contribuit la creșterea cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 6 lei. Aprofundarea analizei pe factori de gradul doi permite evidenţierea contribuţiei acestora. Astfel, reducerea consumurilor specifice a influenţat favorabil , determinând diminuarea cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri cu 9 lei , ca efect al măsurilor luate pentru gospodărirea judicioasă a resurselor materiale. Preţurile de aprovizionare ale materiilor prime şi materialelor au determinat creșterea cheltuielilor cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri cu 15 lei, ca urmare a majorării prețurilor de aprovizionare, care poate să fie cauzată de scăderea puterii de negociere a firmei cu furnizorii, mărirea prețurilor pe piața interna și externă, creșterea cursului de schimb valutar, în cazul importurilor etc.

1.5.2. Analiza cheltuielilor cu amortizarea

Cheltuielile cu amortizarea, ca parte a cheltuielilor materiale ale întreprinderii, au caracter de cheltuieli fixe şi sunt condiţionate de dinamica volumului producţiei ca efect al creşterii gradului de utilizare a mijloacelor fixe.

Amortizarea, ca expresie valorică a uzurii fizice a mijloacelor fixe, influenţează atât cheltuielile materiale, cât şi costurile de producţie ale întreprinderii. Creşterea gradului de utilizare extensivă şi intensivă a mijloacelor fixe se reflectă în realizarea performanţelor economico-financiare ale întreprinderii şi în reducerea cheltuielilor cu amortizarea la 1.000 lei cifră de afaceri.

Ca modele de analiză factorială a cheltuielilor cu amortizarea la 1.000 lei cifră de afaceri, pot fi utilizate următoarele:

CA Vi

Vmi

VmeA

17

g

c

TCA

Ag

cunde:

CA– cifra de afaceri;A – suma amortizării;

– valoarea medie a mijloacelor fixe;Vi – valoarea iniţială;Vmi –valoarea medie a intrărilor;Vme – valoarea medie a ieşirilor;

– cota medie de amortizare;g – structura mijloacelor fixe;c – cota de amortizare pe grupe de mijloace fixe;T – timpul total lucrat;

– productivitatea orară.

Metodologia de analiza factorială a cheltuielilor cu amortizarea la 1.000 lei cifră de afaceri se prezintă astfel:

1. Influenţa modificării cifrei de afaceri:

1.1. Influenţa modificării timpului total lucrat:

1.2. Influenţa modificării productivităţii orare:

2. Influenţa modificării sumei amortizării:

18

din care datorită:

2.1. Influenţa modificării valorii medii a mijloacelor fixe:

din care:

2.1.1. Influenţa valorii iniţiale a mijloacelor fixe:

2.1.2. Influenţa valorii medii a intrărilor de mijloace fixe:

2.1.3. Influenţa valorii medii a ieşirilor de mijloace fixe:

2.2. Influenţa modificării cotei medii de amortizare:

din care:2.2.1. Influenţa modificării structurii mijloacelor fixe:

2.2.2. Influenţa modificării cotei de amortizare pe categorii de mijloace fixe:

Pentru a se înregistra o reducere a cheltuielilor cu amortizarea la 1.000 lei cifră de afaceri, este necesară creşterea cifrei de afaceri într-un ritm superior faţă de suma amortizării:

ICA > IA

Valoarea medie a mijloacelor fixe poate înregistra creşteri pe seama reevaluării mijloacelor fixe, a realizării obiectivelor de investiţii înainte de termenul stabilit sau ieşirea din funcţiune a unor mijloace fixe după termenul programat. Se creează astfel condiţii pentru obţinerea unor producţii suplimentare.

19

La rândul său, cota medie de amortizare poate să crească pe seama modificării structurii mijloacelor fixe în favoarea acelor categorii cu o cotă de amortizare mai mare sau ca urmare a schimbării sistemului de amortizare utilizat.

În acelaşi timp, mai poate fi utilizat şi un alt model de analiză factorială a cheltuielilor cu amortizarea la 1.000 lei cifră de afaceri:

g

c

în care reprezintă eficienţa utilizării mijloacelor fixe reflectată prin valoarea mijloacelor

fixe la 1 leu cifră de afaceri (inversul cifrei de afaceri la 1 leu mijloace fixe).

Analiza factorială se desfăşoară folosnd metoda substituirilor în lanț.

1.6. Analiza cheltuielilor cu personalul

Cheltuielile cu personalul sunt rezultatul utilizării factorului uman şi reflectă o parte a valorii nou create. În cadrul acestor cheltuieli se includ cheltuielile cu remuneraţia personalului (salarii), cheltuielile cu asigurările sociale şi protecţia socială.

Cheltuielile cu personalul pot fi structurate şi analizate pe baza următoarelor criterii:1) În funcţie de elementele componente, avem: salarii tarifare (negociate); diverse sporuri acordate în funcţie de condiţiile de muncă (condiţii grele de muncă, spor

pentru condiţii nocive şi toxicitate, spor de noapte, ore lucrate suplimentar peste programul de lucru sau în zilele libere şi sărbători, cumul de funcţii, vechimea în muncă, spor de fidelitate, spor de stres, gradaţii de merit, spor pentru titluri ştiinţifice etc.);

premii; contribuţiile privind asigurările sociale şi protecţia socială.2) În funcţie de categoria de personal: conducere, personal tehnic, economic şi de altă

specialitate, administrativ şi muncitori, direct productivi şi de deservire.În analiza cheltuielilor cu salariile mai pot fi evidenţiate aspecte legate de formele de

salarizare practicate şi reflectarea lor asupra rezultatelor economice, de includerea acestora în costurile structurilor organizatorice.

Analiza cheltuielilor cu personalul are în vedere obiectivele: caracterizarea situaţiei generale a cheltuielilor cu salariile în dinamică şi pe

structură; analiza factorială a cheltuielilor cu salariile; analiza corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica salariului

mediu; analiza eficienţei cheltuielilor cu salariile.

1.6.1. Analiza situaţiei generale a cheltuielilor cu personalul

Analiza cheltuielilor cu personalul urmăreşte evoluţia în dinamică şi pe structură, în mărimi absolute şi mărimi relative. Astfel, se evidenţiază contribuţia fiecărui element la

20

modificarea cheltuielilor cu personalul pe total întreprindere sau pe structuri organizatorice: fabrici, secţii, ateliere etc. şi se stabilesc cauzele care au generat economii sau depăşiri de cheltuieli.

Cheltuielile cu personalul se află în legătură directă de condiţionare cu activitatea desfăşurată de personalul direct productiv şi indirectă cu celelalte categorii de personal. În analiza cheltuielilor cu personalul, modificarea relativă a acestora se stabileşte ca diferenţă între cheltuielile cu personalul realizate şi cheltuielile cu personalul admisibile, calculate în funcţie de gradul de îndeplinire a cifrei de afaceri sau a producţiei exerciţiului.

Din această comparaţie poate rezulta o economie relativă (Cs1 < Csa) sau o depăşire relativă (Cs1 > Csa).

unde:Csa – cheltuieli cu personalul admisibile;ICA – indicele cifrei de afaceri (producţia exerciţiului).

1.6.2. Analiza factorială a cheltuielilor cu personalul

Analiza cheltuielilor cu personalul se realizează atât în mărimi absolute, cât şi la 1.000 lei cifră de afaceri, venituri din exploatare sau valoare adăugată prin utilizarea unor modele de corelaţie sau modele multiplicative.

Analiza cheltuielilor cu salariile se poate face prin utilizarea modelelor:

sh

Wa

s

s

21

1.6.3. Analiza corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica salariului mediu şi reflectarea acesteia în performanţele economico-financiare ale întreprinderii

Respectarea corelaţiei dintre creşterea productivităţii muncii şi cea a salariului mediu se reflectă în reducerea cheltuielilor cu salariile la 1.000 lei cifră de afaceri.

Corelaţia dintre creşterea productivităţii muncii şi cea a salariului mediu se reflectă cu ajutorul indicelui de corelaţie stabilit după una dintre relaţiile:

- se foloseşte numai atunci când cei doi indici au valori mai mari decât

100.

Se apreciază favorabil atunci când Ic < 1, respectiv productivitatea muncii a înregistrat un ritm superior de creştere faţă de salariul mediu.

Cu cât valoarea indicelui de corelaţie este mai mică decât 1, cu atât productivitatea muncii va înregistra un ritm de creştere mai mare decât ritmul salariului mediu şi va avea ca efect o sporire a eficienţei muncii şi a profitului din exploatare.

Respectarea corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica salariului mediu poate fi evidenţiată şi în cazul indicatorului cheltuieli cu salariile la 1.000 lei cifră de afaceri (venituri din exploatare).

Modelul de analiză este următorul:

Respectarea corelaţiei dintre creşterea productivităţii muncii şi cea a salariului mediu se reflectă asupra profitului prin utilizarea următoarei formul de calcul:

1.6.4. Analiza eficienţei cheltuielilor cu personalul

Eficienţa cheltuielilor cu personalul are în vedere determinarea următorilor indicatori:

1. Cheltuieli cu personalul la 1.000 lei venituri din exploatare:

22

2. Cheltuielile cu personalul la 1.000 lei cifră de afaceri:

3. Cheltuieli cu personalul la 1.000 lei valoare adăugată:

unde:

reprezintă forma inversă de reflectare a productivităţii anuale,

determinată pe baza veniturilor din exploatare, a cifrei de afaceri şi valorii adăugate;

– salariul mediu anual.

Analiza factorială a celor trei indicatori se realizează prin folosirea metodei substituirilor în lanţ.

Folosirea eficientă a cheltuielilor cu personalul se reflectă prin creşterea mai rapidă a productivităţii muncii faţă de salariul mediu şi conduce la diminuarea costurilor de producţie şi sporirea profitului întreprinderii.

1.7. Analiza cheltuielilor cu dobânzile bancare

Dobânzile reprezintă costuri ale capitalului împrumutat și fac parte din categoria cheltuielilor financiare. Ele nu se includ, de regulă, în costurile de producţie, dar prezintă interes pentru analiza economică, întrucât reducerea lor se regăseşte în creşterea rezultatului financiar.

Pentru analiza eficienţei cheltuielilor cu dobânzile, măsurată cu ajutorul nivelului cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri, se folosesc următoarele modele:

23

în care:Cd1000 – cheltuielile cu dobânzile la 1.000 lei cifră de afaceri;Sd – suma cheltuielilor cu dobânzile;

– soldul mediu al activelor circulante; – cota medie de participare a creditului la acoperirea activelor circulante; – soldul mediu al creditelor pe termen scurt; – rata medie a dobânzii.

Exemplu de analiză factorială a cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri pe

baza modelului b).

Modelul de analiză factorială:

unde:

gKi = structura creditelor în funcție de ratele dobânzilor;

pdi = rata dobânzii pe categorii de credite.

Pentru exemplificare folosim următoarele date:

Tabelul 1.4

- mii lei -

Nr.

crt.

Indicatori Simbol Prevăzut Realizat %

1 Cifra de afaceri CA 15.000 18.000 120

2 Suma cheltuielilor cu dobânzile Sd 101,25 138,6 136,9

3 Soldul mediu al activelor

circulante

3.750 4.950 132

4 Soldul mediu al creditelor 1.125 1.732,5 154

24

5 Cota medie de participare a

creditelor la finanţarea activelor

circulante (%)

30 35 116,7

6 Viteza de rotaţie a activelor

circulante (nr. ani)

0,25 0,275 110

7 Rata medie a dobânzii (%) 9 8 88,9

8 Rata medie recalculată a

dobânzii (%)

- 10,5 -

9 Cheltuieli cu dobânzile la 1000

lei CA (lei)

Cd(1000) 6,75 7,70 114,1

ΔCd(1000) = + 0,95 lei

1.

2.

3.

din care:

3.1.

unde:

3.2.

NOTA: Interpretarea rezultatelor analizei se va face la curs.

1.8. Analiza costului pe unitatea de produs

Costul unitar pe produs este un indicator de eficiență, de tipul efort pe efect și reprezintă unul dintre indicatorii importanţi ai activităţii firmelor. Analiza costului pe produs se realizează prin stabilirea, în mărimi absolute şi relative, a efectelor reducerii sau depăşirii principalelor categorii de cheltuieli – directe sau indirecte.

Abaterile pe categorii de cheltuieli se analizează prin prisma factorilor de influenţă şi se urmăreşte determinarea posibilităţilor de reduceri.

Modelul de analiza a costului unitar pe produs este:

25

c=chm+chs+ci

1.8.1. Analiza cheltuielilor cu materiile primeşi materialele pe unitatea de produs

Analiza factorială a cheltuielilor cu materiile prime şi materialele pe unitatea de produs se realizează pornind de la următorul model:

Chm = cs × p’

în care:cs – consum specific;p’ – preţ de aprovizionare.

Stabilirea contribuţiei fiecărui factor asupra modificării costului unitar se face astfel:1. Influenţa modificării consumurilor specifice:

Δcs = (cs1 – cs0) p0’

2. Influenţa modificării preţului de aprovizionare:

Se acordă o atenţie deosebită acelor categorii de cheltuieli care deţin o pondere însemnată în structura costului unitar pe produs. În primul rând, se urmăreşte reducerea consumurilor specifice, fără a afecta nivelul tehnic şi calitativ al produsului, ca urmare a reproiectării produselor în vederea reducerii greutăţii şi gabaritelor acestora, folosirea de înlocuitori şi, mai ales, prin fundamentarea normelor de consum pe baza aplicării realizărilor cercetării ştiinţifice de către compartimentele de concepţie şi pregătire a fabricaţiei.

Preţul de aprovizionare are un rol deosebit în dimensionarea cheltuielilor şi trebuie să fie rezultatul unor negocieri cu partenerii de afaceri. De asemenea, se impune o atenţie deosebită pentru reducerea cheltuielilor de transport-aprovizionare prin folosirea la întreaga capacitate a mijloacelor de transport adecvate, precum şi evitarea apariţiei unor degradări şi pierderi în cursul operaţiunilor de încărcare, descărcare, depozitare.

1.8.2. Analiza cheltuielilor cu salariile directe pe produs

Cheltuielile cu salariile depind de normele de muncă şi tariful pe oră/manoperă, respectiv de productivitatea muncii exprimată prin timpul consumat pe unitatea de produs (t) şi cheltuieli salariale pe unitatea de timp (csh).

Modelul de analiză este:

Chs = t × csh

Influenţa factorilor se stabileşte astfel:1) Influenţa productivităţii muncii:

Δt = (t1 – t0) × csh0

sau

;

unde:

;

26

Iw – indicele productivităţii fizice a muncii.

2) Influenţa cheltuielilor salariale medii orare:

Δsh = t1 (csh1 – csh0)

sau

Reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs trebuie să fie rezultatul măsurilor de creştere a productivităţii muncii şi care urmăresc introducerea progresului tehnic, mai buna organizare a producţiei şi a muncii, ridicarea nivelului de calificare a forţei de muncă, utilizarea unor sisteme de stimulare şi cointeresare a forţei de muncă etc.

1.8.3. Analiza cheltuielilor indirecte pe unitatea de produs (Ci)

Cheltuielile indirecte pe produs deţin ponderi însemnate în structura costului unitar, ceea ce impune o atenţie deosebită acordată criteriilor de repartizare a acestora şi posibilităţilor de diminuare continuă. Cheltuielile indirecte pe unitatea de produs sunt influenţate de volumul fizic al producţiei fabricate şi de suma totala a cheltuielilor indirecte (Chi).

Metodologia de analiza este:1. Influenţa volumului fizic al producţiei:

unde:

;

Iq – indicele volumului fizic al producţiei obţinute.

2. Influenţa modificării sumei cheltuielilor indirecte:

1.8.4. Analiza costului marginal

În literatura de specialitate, costul marginal este definit ca fiind costul unei unităţi adiţionale dintr-un produs şi se calculează prin raportarea variației cheltuielilor totale (ΔCt) la modificarea producţiei (Δq), utilizându-se următoarea relaţie:

Determinarea costului marginal se foloseşte în unităţile economice din sectorul primar – industria extractivă şi agricultura – care îşi desfăşoară activitatea în condiţii mai dificile datorită mediului natural, dar care realizează produse utile economiei.

Prin compararea costului marginal cu costul mediu se pot desprinde concluzii privind utilizarea capacităţilor de producţie şi poate fi stabilit momentul în care întreprinderea realizează cele mai mici costuri. În acelaşi timp, realizarea unui echilibru relativ între costul

27

marginal şi costul mediu ca urmare a creşterii gradului de utilizare a capacităţii de producţie este rezultatul adoptării unei multitudini de decizii şi se reflectă în nivelul unor indicatori economico-financiari ai întreprinderii.

1.8.5. Analiza reflectării modificării costului pe unitatea de produs asupra principalilor indicatori ai firmei

Modificarea costului pe unitatea de produs faţă de o bază de comparație influenţează asupra următorilor indicatori:

1) asupra cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri:

2) asupra profitului aferent cifrei de afaceri (rezultatul exploatării):

3) asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate:

4) asupra ratei rentabilităţii comerciale:

5) asupra eficienţei utilizării mijloacelor fixe:

6) asupra eficienţei utilizării activelor de exploatare:

7) asupra profitului mediu pe salariat:

etc.

Prin folosirea acestor modele de cuantificare a influenţei costului unitar, managerii unităţii au posibilitate să cunoască efectele obţinute în urma măsurilor adoptate, să descopere noi rezerve de reducere a cheltuielilor, să asigure creşterea eficienţei întregii activităţi.

Reducerea costului pe produs este determinată în principal de folosirea eficientă a resurselor materiale, reflectată prin diminuarea consumurilor specifice, creşterea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie, sporirea productivităţii muncii şi eliminarea tuturor cauzelor care generează consumuri neeconomicoase.

28

BIBLIOGRAFIE

1.V.Robu, I.Anghel, E.C. Serban (coordonatori) - Analiza economico-financiara a firmei, Ed. Economica, 2014

2. G. Valceanu, V.Robu, N. Georgescu (coordonatori) - Analiza economico-financiara, editia a doua, Ed. Economica, 2005

29