Capitolul 1

Analiza cheltuielilor și a pragului de rentabilitate într-o agenție de turism

CAPITOLUL I

CONCEPTE TEORETICE

1.1 Aspecte generale legate de agenţia de turism

Agenţia de turism este o structură specializată în valorificarea ofertei turistice

către consumator, atât în sistem direct, cât şi prin intermediari1.

Agenţiile de turism au apărut după 1840 (secolul al XIX-lea), când Thomas Cook

organizează primele călătorii în grup, având drept scop social, participarea la reuniuni cu

caracter religios şi moral, cu un tarif redus, dus-întors. În primele decenii ale secolului al

XX-lea, turismul se dezvoltă organizat mai ales în Italia, Elveţia, Austria şi Franţa2.

Agenţia de turism comercializează de regulă pachete de servicii care grupează

în cadrul aceluiaşi program servicii prestate de mai mulţi prestatori şi se ocupă de

publicitatea şi promovarea acestora în scopul realizării unui profit.

În literatura de specialitate şi în terminologia Organizaţiei Mondiale a Turismului

(OMT) se foloseşte noţiunea de agenţie de voiaj, ca fiind o firmă independentă sau o

reţea de firme având ca obiect rezervarea şi comercializarea biletelor pentru mijloacele de

transport şi vânzarea produselor turistice “fabricate” de către tour-operatori.

Spre deosebire de ţările cu activitate turistică intensă şi care folosesc noţiunea

de agenţie de voiaj, în România în acelaşi scop nu este utilizat acelaşi termen (agenţie de

voiaj). În România nu se utilizeză termenul voiaj deorece, practicienii consideră că s-ar

putea face o confuzie cu agenţiile de voiaj S.N.C.F.R.

Chiar dacă cele două noţiuni “agenţie de voiaj“ şi “agenţie de turism“ nu sunt

similare în totalitate, în continuare vom folosi termenul de agenţie de turism, această

variantă fiind mai apropiată de conţinutul activităţilor care fac obiectul său de activitate.

În practica şi în Hotarârea Guvernului României nr. 513 / august 1998 agenţia de

turism este definită ca fiind o unitate specializată care organizează, oferă şi vinde pachete

1 Draica Ct., Turismul internaţional, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, pg.11;2 Ionescu I., Ionaşcu V., Popescu M., Economia întreprinderii de turism ţi comerţ, Editura Uranus, Bucureşti, 2002, pg. 32;

1


de servicii turistice sau componente ale acestora.

Agenţia de turism îşi adaptează, de obicei, oferta de produse turistice astfel încât

să satisfacă cât mai multe şi variate categorii motivaţionale ale clintelei sale şi chiar să

genereze noi motivaţii de consum turistic3.

În general, atât în România cât și în clasificările europene, în funcţie de specializare,

există două mari categorii de agenţii de turism4:

Agenţii de turism specializate numai în organizarea (producţia) de aranjamente

turistice, denumite tour-operatori (sau agenţii tour-operatoare), ele îşi

comercializează produsele prin intermediul agenţiilor din cea de-a doua categorie;

Agenţii de turism detailiste, sau agenţii de voiaj, a căror activitate constă numai în

vânzarea produselor turistice a tour-operatorilor sau a unor servicii izolate.

În practică există însă numeroase agenţii cu activitate mixtă, ceea ce denotă faptul ca

pe lângă cele două tipuri de agenții îți mai face apariția una, funcţionând ca o formă de

integrare a celor două categorii mai sus menţionate.5

Tabel 1.1 Principalele diferenţe între agenţiile de turism tour-operatoare, detailiste

şi mixte

Caracteristici principale

Agenții tour-operatoare

Agenții detailiste Agenții mixte

Funcție principală Producție Mediere,consultanță, producție

Mediere, producție consultanță

Clienți Agenții detailiste Turiști, agenti proprii

Turiști, agenții detailiste

Localizare Apartament stradal Stradal și apartament

Sediu Mare Mic Foarte micStructură Complexă Simplă Foarte complexăPersonal Specializat Polivalent Specializat și

polivalentOferta principală Pachete Servicii izolate,

pachetePachete proprii si servicii izolate

Profit Marja brută Comisioane si marja Marja si comisioaneDistribuție Extensivă Selectivă Intensivă

3 Gee, Trafalgar, Globus, Tauck, Perillo, Contiki, Insight, Collette, Cosmos, Maupintour, 1990, pg. 484 Ionescu I., Ionaşcu V., Popescu M., Economia întreprinderii de turism şi comerţ, Editura Uranus, Bucureşti, 2002, pg.167;5Stănciulescu G., Ţigu G., Tehnica operaţiunilor de turism ;Studii de caz, probleme şi întrebări de examene ;Ed.ALL, Bucureşti,1998, pag.144

2


Conform Stănciulescu6 agențiile de turism se pot clasifica după mai multe criterii și

anume:

a) după denumirea tehnică :

agenții de turism angrosiste sau tour-operetoare ;

agenții de turism detailiste ;

agenții de turism mixte

b) în funcție de traficul de turiști :

agenții emitătoare

agenții receptoare

c) după denumirea unui canal de distribuție deosebim :

agenții de turism implant

agenții de turism în sistem de franciză

agenții de turism virtuale

d) în funcție de produsele oferite :

agenții cu oferte de servicii complete ;

agenții de stimulare(inventive)

agenții comerciale

agenții pentru croaziere

agenții tip implant

agenții organizatoare de circuite

agenții organizatoare de voiaje prin poștă.

Rolul agenţiilor de turism în activitatea turistică

Informează şi oferă consultanţă despre destinaţii, servicii turistice şi voiaje.

Proiectează, organizează, comercializează şi distribuie servicii, voiaje şi produse

turistice.

Stimulează nevoia şi cererea pentru efectuarea călătoriei.

Canalizează curente turistice.

Contribuie la dezvoltarea destinaţiilor turistice.

6 Stănciulescu, G., Țigu, C, Economie și gestiune în turism, București, Ed. All Beck, pg. 226

3


Constituie un valoros izvor de informaţii despre tendinţele şi necesităţile pieţei

pentru diferiţi agenţi şi furnizori turistici.

Configurează o amplă reţea de vânzări de servicii şi produse turistice.

Funcţia agenției de turism nu se limitează la simpla vânzare “cu bucata” a

produselor din ofertele angrosiştilor şi prestatorilor, ei jucând un rol important în

promovarea turistică prin relaţii directe stabilite pe piaţă cu consumatorii finali ai

produselor turistice. Mai mult decît atât, agenţiile de turism acţioneză în calitate de

consultanţi ai clientelei lor sfătuindu-i cu privire la alegerea destinaţiilor, a categoriei de

aranjamente sau a variantelor calitative în funcţie de posibilităţile financiare, datele

individuale, şi motivaţiile potenţialilor clienţi.

Personalul minimal7 al unei agenţii de turism poate fi compus din patru angajaţi :

- un şef de agenţie capabil să-şi conducă întreprinderea, să ţină contabilitatea primară şi

să conceapă produse turistice dintre cele mai diferite, ţinând seama de constrângerile şi

dificultățile pieței turismului;

- un secretar care să cunoască dactilografia şi să desfăşoare minima muncă de secretariat

necesară (facturi, răspunsuri la telefon etc.);

- doi agenţi de turism (la ghişeu) care să primească clienţii şi să preia comenzile.

Pentru a putea presta servicii în condiţii de calitate şi siguranţă pentru turişti, în

conformitate cu acordurile internaţionale, agenţia de turism trebuie să obţină licenţa de

turism.

Din păcate agenţiile de turism nu au întodeauna rolul pe care ar trebui să-l aibă în

relaţiile cu clienţii. De multe ori, lucrătorii de la ghişee nu cunosc cu adevărat produsele

turistice pe care le vând, iar preocuparea acestora pentru o pregătire permanentă este

limitată. Astfel, publicul riscă să se îndepărteze de agenţiile de turism şi să se orienteze

către metodele de vânzare mai directe şi probabil mai ieftine. Dacă agenţiile de turism

sunt indinspensabile în industria turistică, ele trebuie să-şi îndeplinească cu adevărat rolul

de sfătuitor al turismului.8

Principalele activităţi ale agenţiei de turism sunt: vânzarea de bilete de

transport, vănzarea de produse turistice, vânzare serviciilor complementare. Pentru a-şi

7Stănciulescu, G., Țigu, C.,Economie și gestiune în turism, București, Ed. CH Beck, pg 2278Ispas A., Patriche D., Brătucu G., Marketing turistic, Ed. Infomarket, Braşov,1999, pg.199

4


desfăşura activitaţile o agenţie de turism este obligată să se înregistreze la Ministerul

Transporturilor şi care sunt girate de acesta.9

1.2 Indicatori de eficienţă economică specifici agenţiei de turism

Rentabilitatea poate fi definită în viziunea lui Vasile Robu, ca fiind ”capacitatea

unei întreprinderi de a obţine profit prin utilizarea factorilor de producţie şi a

capitalurilor, indiferent de provenienţa acestora”.10

Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimarea a eficienţei

întregii activităţi economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de

producţie utilizate şi a forţei de muncă, din toate stadiile circuitului economic:

aprovizionare, producţie şi vânzare.

Eficienţa economică este o categorie economică mai cuprinzătoare decît

rentabilitatea. Trebuie menționata şi următoarea afirmaţie “eficienţa economică

reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite

variante preconizate pentru utilizarea sau economisirea unor resurse intrate sau neintrate

în circuitul economic.11

În aprecierea rentabilității absolute a unei întreprinderi economice, de maximă

importanță se dovedesc sistemul de indicatorilor de rezultate și cel al indicatorilor de

rentabilitate.12

În general conceptul de eficienţă economică presupune ca o persoană, activitate

sau obiect să aibă capacitatea de a produce efectul scontat. Scopul oricărei acţiuni umane

unde este ca rezultatul să fie mai mare decât consumul de resurse. Eficienţa economică

vizează minimizarea resurselor ce revin pe o unitate de efect util; putem afirma faptul că

eficiența economică duce la performanța unei firmei, iar pentru a performa o firma are

nevoie de oameni eficienți.

9 ***, Travel Journal, Inc., 1995, pg. 85;10 Robu, V., Georgescu, N., Analiza economico-financiară, Ed. Omnia Uni, Brașov, 2000, pg. 190;11 Mărculescu, D., coord., Analiza economic-financiară a întreprinderii, ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1994, pg. 188 12 Dumitrean, E., Toma, C., Scoțescu, Gh., etc, Contabilitatefinanciară I, vol II, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2002, pg. 214

5


David Dunham iși permite să metaforizeze eficiența spunând că ”eficiența este

cea mai inteligentă formă de lene”. Tot el afirmă faptul că ”oamenii eficienți sunt cei mai

mari leneși, dar sunt niste leneși inteligenți”.

Peter Drucker13 face întotdeauna distincție între ”a fi eficace” și ”a fi eficient”. În

lucrarea ”Despre profesia de manager” el vorbește despre ”confuzia dintre eficaciatate și

eficiență”, adică dintre a face ceea ce este bine și a face lucrurile bine.

Conceptul de eficienţă economică în turism trebuie abordat din mai multe puncte

de vedere, astfel din punct de vedere al furnizorului de servicii, eficienţa poate fi prioritar

de natură economică, având în vedere o gamă largă de cheltuieli, de activităţi desfăşurate

de turişti, urmărind în special acoperirea cheltuielilor, obţinere de profit fără a declanşa în

mod obiectiv şi alte consecinţe. Privită din altă ipostază eficienţa poate fi socială

referindu-se la latura sa cuantificabila sau nu. Cuantificabil poate fi creşterea numărului

de participnţi la activităţile turistice indiferent de natura lor, iar necuantificabile ar fi

satisfacerea unor dorinte preconizate iniţial, rezultatele unor întâlniri, îmbunătăţiri în

starea de sănătate, pe plan educaţional şi altele.

Componentele eficienţei- economice şi sociale – sunt interdependente, mai ales în

cadrul agenţiei de turism, datorită contactului direct cu un număr ridicat de conumatori de

produse turistice. Eficienţa agenţiei de turism este o rezultantă a valorificării resurselor a

nivelului veniturilor şi cheltuielilor realizate, exprimându-se prin profitul obţinut şi de

indicatorii rentabilităţii.

Din raportul dintre latura economică şi cea socială rezultă obținerea unor efecte14

ale eficienţei turistice:

Efecte directe - deduse din utilizarea fiecărui factor de producţie sau

asociate fiecărui proces dconstitutiv al domeniului în ansamblul său

Efecte indirecte –induse de turism asupra altor ramuri sau sectoare ale

economiei, cît şi asupra acesteia.

13 Drucker, P., Despre profesia de manager, ed. Meteor Press, bucurești, 2006, pg 7214 Eficiența economică și socială a turismului, cursuri, domeniul Turism

6


Sursa: Economia turismului, O.Snack, P.Baron, N.Neacşu, Ed.Expert, 2001

Analiza rentabilităţii se realizează pe baza contului de profit şi pierdere, care arată

modul în care s-a ajuns la o anumită stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri

si cheltuieli.

Pentru evidenţierea eficienţei activităţii de turism este necesară construirea unui

sistem de indicatori fundamentat pe metodologia de calcul a eficientei economice, în

general,dar având în vedere structura resurselor utilizate, cu punerea în evidenţă a

efectelor generate de eforturile unităţilor de turism. Astfel avem o clasificare a

indicatorilor privind resursele intrate în circuitul economic şi o clasificare a indicatorilor

de exprimare a eforturilor.

Indicatorii privind resursele intrate în circuitul economic cuprind:

7

Efectele economico-sociale

ale activității de

Efectele economice în spaţiul funcţional al unităţii prestatoare de

Efecte economico-sociale şi educative în spaţiul activităţii umane a beneficiarilor prestatiilor turistice

Încasări din prestaţiituristice

Venitul net

Beneficiul (profitul) Taxa pe valoareaadaugată (TVA) Adaosul comercialComisionul agenţilor de tursim Prelevarea pentrusocietate

Încasări din prestaţiihoteliere Desfaceri de marfuri cuamănuntul Încasări din turismul cucetaţeni romani

Ridicarea niveluluieducativ-cultural Cresterea randamentelor intelectual-creative (cuconversiune in efecteleeconomice) Cresterea productivitatiisociale a muncii (ca urmare a fortificarii potentialului biopshic) Cresterea volumului de


Indicatori ai resurselor avansate: indicatori ai forţei de muncă, indicatori ai

fondurilor fixe, indicatori ai fondurilor circulante, indicatori ai resurselor

naturale.

Indicatori ai resurselor ocupate: indicatori ai forţei de muncă, indicatori ai

fondurilor fixe, indicatori ai fondurilor circulante;

Indicatori ai resurselor consumate: indicatori ai forţei de muncă, indicatori

ai fondurilor fixe, indicatori ai fondurilor circulante.

Calculul eficienţei economice presupune raportarea efectului la efortul unităţii de

turism15. Indicatorii construiti astfel arată gradul de folosire a fondurilor avansate de catre

firmă.

Indicatorii de eficienţă realizaţi prin raportare la fondurile consumate permit

aprecierea eficientă în funcţie de eforturile depuse de unitate.

Indicatorii de exprimare a eforturilor cuprind:

Indicatori ai forţei de muncă: numarul mediu de mersonal, numărul mediu

a personalului operativ, fond total de timp de muncă;

Indicatori ai fondurilor fixe: valoarea medie a fondurilorfixe, valoarea

medie a fondurilor fixe active;

Indicatori ai mijloacelor circulante: valoarea medie a fondurilor circulante,

valoarea medie a fondurilor de circulaţie, valoarea medie a mijloacelor

circulante;

Indicatori ai costurilor activităţii turistice: cheltuieli materiale, cheltuieli

totale aferente prestaţiilor turistice;

Indicatori globali ai fondurilor întreprinderii: valoarea medie anuală a

mijloacelor circulante.

Calculul indicatorilor de eficienţă economică presupune şi stabilirea efectelor

produse de eforturile unităţilor de turism.

În metodologia de calcul a eficienţei economice se construiesc rapoarte de genul:

efect-efort, efort-efect, efort-efort, efect-efect.

15 Mărgulescu, D., Niculescu, M., Metode de analiză economico-financiară în unităţile de turism, Ed. Sport- Turism, Bucureşti, 1985, pg. 182

8


Activitatea turistică este rezultatul a mai multe activităţi specifice, astfel că

sistemul de indicatori, metologia de calcul şi analiza se fac diferenţiat de natura

activităţii. Astfel sistemul de indicatori globali ai eficienței economice a turismului sunt:

Volumul încasărilor totale, din care devize libere;

Încasare medie pe turist și încasare medie pe zi/turist;

Cheltuieli totale;

Venitul net-profitul, determinat ca diferență între încasări și cheltuieli;

Rata de rentabilitate.

Varietatea indicatorilor implicați în calcul face posibilă determinarea unui număr

practic nelimitat de rate de rentabilitate. Ratele de rentabilitate fac parte din categoria de

eficiență de tipul efect/efort16.

1.3 Rentabilitatea. Tipologia rentabilităţii

Într-o economie deschisă şi concurenţială, urmărirea permanentă a rentabilităţii

constituie o regulă. Prin rentabilitate se înţelege capacitatea întreprinderii de a degaja un

excedent financiar din activităţile desfăşurate17. Pentru întreprindere, aceasta este condiţia

supravieţuirii şi dezvoltării. Rentabilitatea este o noţiune în special relativă: profiturile nu

pot fi apreciate în mod pertinent decât în raport cu mijloacele investite pentru obtinerea

lor. Astfel, rentabilitatea are mai multe fatete, fiecare exprimând o latură a eficienţei

întreprinderii. Pentru a supraviețui pe termen lung, o firmă trebuie să aibă capacitatea să

genereze profit. Ca indicator absolut al rentabilității, profitul, constituie atât premisa cât

și consecința unei afaceri18. Ca și profitul, rentabilitatea este o categorie economică foarte

importantă. Noțiune de rentabilitate nu poate fi separată de noțiunea de profit. Profitul se

mai poate defini ca și componentă principală a avuței unei societăți și reflectă atât

performanța întreprinderii, cât și capacitatea firmei de a reinvesti sau de a acorda

dividente.19

16 Moroșan, I., Analiza economico-financiară, Ed. ”Fundația România de mâine”, București, 2002, pg. 134;17 Andronic, B. Ct., Performanţa firmei, Ed. Polirom, Bucureşti, 2000, pg. 49;18 Dorneanu,E., C., Diagnostic financiar al firmei cotate pe piața de capital, Ed. Tipo Moldova, Iași 2008,pg. 12319 Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiza-economico financiară, Ed. Economică, ediția a2a ASE, București, 2005

9


În sens larg20, profitul este definit ca diferență dintre veniturile și cheltuielile unui

agent economic, demonstrația unei activități eficiente, tradusă printr-un rezultat pozitiv.

În sens restrâns, profitul reprezintă o parte importantă din profitul net sau din valoarea

nou creată la nivel microeconomic. El îndeplinește și rolul de instrument de conducere a

firmelor și de stimulare materială a salariaților, în vederea desfășurării unei activități

eficente.

În literatura de specialitate profitul este definit in mai multe forme, de exemplu

Franҫois Perroux numea profitul ca un motor esențial al societății, iar André Page

consideră că profitul brut reprezintă suma rezultatelor financiare pozitive, dobândite, într-

un interval de timp, de către o persoană fizică sau juridică din diferite domenii de

activitate.21

Rentabilitatea mai poate fi definită ca o ”capacitate a întreprinderilor de a produce

un surplus peste nivelul cheltuielilor”.22 Abordând rentabilitatea din punctul de vedere al

lui Bernard Colasse23, putem spune că aceasta reprezintă ”aptitudinea unei întreprinderi

de a degaja un rezultat exprimat în unități monetare”.

Analiza rentabilității pornește de la contul de profit și pierdere și de la indicatorii

economico-financiari care se pot construi de la informatiile furnizate de acesta, împreună

cu bilanțul și notele explicative la situațiile financiare24.

Conceptul de rentabilitate reprezintă principala formă de exprimare a performanţei

firmei analizate. În domeniul economic, conceptul de performanță acoperă accepțiuni

diferite, cum ar fi: creștere, rentabilitate, productivitate, randament.25

Rentabilitatea, într-o definire sintetică, exprimă capacitatea firmei de a

realizaprofitul necesar continuităţii şi dezvoltării activităţii, cât şi remunerării

capitalurilor. În economia de piaţă scopul esenţial al oricărei firmei este acela de a realiza

profit. Firmele care nu sunt rentabile sunt supuse falimentului. Profitul (beneficiu) ca

indicator absolut al rentabilităţii constituie atât premisa unor afaceri (iniţierea unei afaceri

20 Brăilean, T., Economie generală, Ed. Institutul European, Iași, 2004, pg. 8521 André Page, Ѐconomie politique, Paris, 1979, pg. 8022 Adochiței, M., Finanțele întreprinderii, Ed. Româno-americană, București, 2001, pg. 174;23 Colasse, B., La gestion financière de lʼentreprise, Ed. PUF, Paris, 1993, pg. 21324 Vâlcean, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiza economico-financiară, ediția a2a,revizuită,București, 2005, pg 244;25 Colasse, B., Analyse financière dʼentreprise, Ed. La Decouverté, Paris, 1999, pg. 23;

10


presupune o anumită investiţie) cât şi consecinţa acesteia (rezultatul aşteptat de

investitor).

Rentabilitatea oferă informaţii referitoare la evoluţia eficienţei activităţii

economice a societăţii comerciale, pe baza ei făcându-se numeroase studii de analiză

economico-financiare, stabilindu-se astfel strategii de urmat pentru creşterea profitului.26

În ceea ce priveşte exprimarea rentabilităţii economice, în literatura de specialitate

opiniile sunt polarizate în două direcţii:

a) prima, în care demersurile teoretice sunt în favoarea unui singur indicator sintetic al

rentabilităţii, de regulă întemeiat pe venitul net al unităţilor şi respectiv produsul intern

brut la scara întregii economii;

b) a doua, în care se opinează pentru un sistem de indicatori, în ideea surprinderii

întregului conţinut al rentabilităţii oricărei activităţi economico-sociale (aceasta este de

fapt şi adoptată de practica economică).

Construirea sistemului de indicatori ai rentabilităţii activităţii de turism se bazează

pe principiile generale ale calculului rentabilităţii, pe structura resurselor utilizate, pe

componentele eforturilor şi efectelor.

Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul

şi ratele de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar

gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de

rata rentabilităţii. Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de eficienţă

de tipul efect/efort. Efectul reprezintă profitul sub diversele sale forme de exprimare:

brut, net, din exploatare, curent etc. Efortul se poate prezenta sub forma capitalurilor

(proprii, permanente), resurselor consumate (costurilor), activelor totale sau ale unor părţi

din acestea veniturilor.

Rata de rentabilitate caracterizează gradul de rentabilitate, singurul care

diferențiază întreprinderi cu același profit, dar cu rentabilități diferite.27

Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au o valoare

informaţională variată şi oglindesc multiplele laturi ale activităţii economico-financiare

ale firmei. Rata rentabilități, ca indicator de eficiență, poate căpăta forme diferite după

26 Bistriceanu, Gh. D., Lexicon de finanţe, bănci şi asigurări; vol III, București, Editura Economică, pg 227;27 Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar-contabil.ghid teoretic aplicativ, Ed. Ceccar, București, 2006, pg. 112

11


cum se ia în considerare profitul brut, profitul net sau profitul exploatării la numărător,

sau se schimbă baza de raportare care exprimă efortul sau cheltuiala procesului de

producție.

Principalele rate de rentabilitate28 utilizate în analiza economico-financiară a

întreprinderii sunt:

Rata rentabilității comerciale

Rata rentabilității resurselor consumate

Rata rentabilității economice

Rata rentabilității financiare

Sistemul de rate de rentabilitate reprezintă un instrument eficient utilizat în

analiza rentabilității activității în desfașurate.

Însă pentru analiza eficienţei economice agenției de turism sunt consideraţi

următorii indicatori:

rata rentabilităţii costurilor;

rata rentabilităţii financiare;

rata rentabilităţii economice;

viteza de rotaţie a activelor circulante.

Francezul Bernard Colasse, în lucrarea sa intitulată ”Analiza financiară a

întreprinderii”, consideră fiind suficient de analizat rentabilitatea din punctul de vedere al

proprietarilor, numită rata rentabilității financiare, si rentabilitatea din punct de vedere al

ansamblului aporturilor de capitaluri, numită rata rentabilității economice.29

Spre deosebire de Colasse, mulți autori consideră că tipologia rentabilității nu se

oprește aici, fiind atât de variată încât fiecare economist care analizează situația

financiară a unei firme are propria sa clasificare a rentabilității.

28 Păvăloaia, W., Paraschivescu, M. D., Olaru G. D., Radu, F., Analiză financiară-studii de caz, Ed. Tehnopress, Iași, pg. 64;29 Colasse, B., Analiza financiară a întreprinderii, Ed. Tipo Moldova, Iași 2009, pg 72;

12


1.3.1 Rata rentabilităţii costurilor

Rata rentabilităţii costurilor(Rrc)=profitul brut/total costuri*100

Analiza prin costuri reprezintă un domeniu deosebit de important în activitatea

întreprinderii, deoarece în această zonă se produc o serie de fenomene economice legate

de consumul şi utilizarea factorilor de producţie.

De modul cum se consumă şi se utilizează factorii de producţie depinde, în mare

măsură, competitivitatea produselor şi eficienţa activităţii desfăşurate.

Costurile reprezintă o categorie economică care se manifestă nemijlocit în producţia

materială, respectiv în activitatea de creare a bunurilor materiale.

Costurile reprezintă totalitatea consumurilor exprimate în formă bănească pe care

le efectuează întreprinderea în vederea realizării unei anumite producţii sau a unui singur

produs (în cazul nostru, produs sau serviciu turistic). Reducerea costurilor de producţie

constituie, acolo unde este posibil un obiectiv prioritar al oricărei întreprinderi. De aceea

este necesară analiza detaliată a principalelor categorii de cheltuieli care concură la

formarea costurilor.

Cheltuielile potrivit prevederilor art. 95 din regulamentul privind aplicarea Legii

Contabilităţii nr. 82/1991, reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru

consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de terţi, remunerarea personalului,

executarea unor obligaţii legate sau contractuale de către unitatea patrimonială,

constituirea amortizărilor şi provizioanelor, consumurilor excepţionale.30

1.3.2 Rata rentabilităţii financiare

Rentabilitatea financiară ROE (Rf) exprimă corelaţia dintre profit şi capitaluri în

calitatea lor de surse de finanţare a activităţii întreprinderii. Rata rentabilităţii financiare

măsoară, în mărime relativă, remunerarea capitalurilor acţionarilor aduse ca aport, sau a

profitului net lăsat la dispoziţia firmei pentru autofinanţare. Formula de calcul al

rentabilității financiare este următoarea:

Rentabilitatea financiară= profit net/capitaluri proprii x100

30 Georgescu, N., Robu V., Analiza economico-financiară, Bucureşti, Ed. ASE, 2001, pg. 85

13


Rata rentabilității financiare este influențată de existența a doi factori31:

folosirea în cadrul structurii de capital a întreprinderii a capitalului împrumutat;

deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile, prin posibilitatea introducerii

acestora pe cheltuielile întreprinderii și existența efectului de ”scut de impozit”.

Rata în cauză, reflectă corelaţia dintre profitul net, ca venit al acţionarilor şi

capitalurile proprii ale întreprinderii. O rată mică poate da insatisfacție actionarilor si

poate da semn că firma duce o politică de reinvestire a profitului pentru a crește activele

și fluxul de venituri viitoare, insa o rată mare indică o subcapitalizare și un grad mare de

îndatorare a firmei.32 Analiștii descompun această rată într-un lanț de rate, un model de

descompunere poate fi:33

ROE= profit net/profit brut x profit brut/EBIT x EBIT/vânzări x

vânzări/active totale x active totale/capitaluri proprii=profit net/capitaluri proprii,

unde: EBIT este profitul înainte de plata impozitelor și dobânzilor. Însă putem afirma

faptul că analiza acestei rate se poate face și pe baza sistemului DU PONT:

ROE=Vt/At x At/kp x Pn/Vt x 100

Vt/At- viteza de rotație a activelor totale

At/Kp- factorul de multiplicare a capiatalului propriu mediu sau brațul pârghiei

financiare

Pn/At-profitul net la 1 leu venituri

Managerii au posibilitatea să acționeze asupra ratei rentabilității financiare prin

urmărirea și influențarea:

vânzările generate de utilizarea activelor

modul de finanțare a activelor din capitalul propriu și datorii

rentabilității nete a veniturilor

31 Bușe, L., Analiza economico-financiară, Ed. Economică, Bucurețti, 2005, pg. 28532 Dorneanu, E. C., Diagnostic financiar al firmei cotate pe piața de capital, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2008, pg. 14533 Brezeanu, P., Boștinaru, A., Prăjisteanu, B., Diagnostic financiar. Instrumente de analiză financiară, Ed. Economică, București, 2003, pg. 414

14


1.3.3 Rata rentabilităţii economice(ROA)

Această rată este definită de Marin Țole34 ca raport între rezultatul exercitiului

înainte de deducerea sarcinilor financiare, respectiv, dobânzilor și impozitelor și capitalul

permanent.

Această rată se prezintă sub două forme:

ROA= rezultat din exploatare/activul total;

ROA=

Avantajele induse de rata de rentabilității economice în câmpul analitic se

datorează faptului că ea este indepententă de structura financiară(gradul de îndatorare),

politica fiscală a statului prin care se impozitează profitul, precum și de elementele

excepționale.35

Noțiunea de rentabilitate economică, oricare ar fi indicatorul prin care se

calculează, este cea mai sintetică și, în consecință, cel mai dificil de interpretat.

Rentabilitatea economică a unei întreprinderi depinde de factorii multipli variați și

interdependenți, pentru care este greu de izolat efectul individual.

Între rentabilitatea economică și rentabilitatea financiară există o strânsă corelație.

Renatabilitatea financiară își are originea în rentabilitatea economică36

În literatura de specialitate, rata rentabilității economice se prezintă sub mai

multe forme:

ROA=

1.4 Analiza pragul de rentabilitate în turism

În literatura franceză, punctul critic se numește ”point mort”, iar în literatura

engleză se numește ”break-even”, acesta reprezintă acea dimensiune a activității la care

veniturile din vânzările de bunuri, lucrări și servicii sunt egale cu cheltuielile, profitul

fiind nul.37

34 Țole, M., Analiza economico-financiară. Metode, tehnici și studii de caz, Ed. Universitară, București, 2004, pg. 20535 Spătaru, L., Analiza economico-financiară. Instrumesnt al managementului întreprinderilor, Ed. Economică, București, 2004, pg. 39036

15


Pragul de rentabilitate este un indicator financiar care exprimă acel nivel de

activitate pentru care firma nu obţine nici profit nici pierdere (punctul în care încasările

firmei sunt egale cu costurile totale de producţe - fixe ş variabile). Pentru fiecare ipoteză

de preţ de vânzare această metodă permite determinarea volumului producţiei care

trebuie realizat sau a cotei de piaţă care trebuie câştigată pentru ca firma să devina

profitabilă. Pragul de rentabilitate poate fi calculat pe ansamblul întreprinderii pe diferite

produse şi activităţi. Acesta mai este cunoscut şi sub denumirea de punct mort.

Analiza pragului de rentabilitate numită si analiza cost-volum-profit este o metodă

de analiză a riscului, fiind cunoscută în literatura de specialitate și sub denumirea de

analiza riscului din exploatare.

Legată de analiza marginală, utilizarea pragului de rentabilitate, se constituie într-

un instrument deosebit de eficient în evidențierea, atât a dependenței volumului

desfacerilor de costurile de producție, cât și a veniturilor obținute de firmă-sau a

pierderilor suferite de aceasta-în raport cu diferitele volume ale vânzărilor.

Atunci când veniturile totale încasate (V) sunt egale cu costurile totale (CT),

profitul realizat (pr) va fi egal cu zero.

V = CT => pr = 0

Punctul în care se realizează această egalitate marchează ceea ce numim

"pragul de rentabilitate" al firmei turistice.

37 Spătaru, L., Analiza economico-financiară;Instrument al managementului întreprinderilor, Ed. Economică, București , 2004, pg. 393;

16 Figura nr. 1 Pragul de rentabilitate

Costuri şi

încasări

Total încasări

Costuri variabile

Costuri totale

Pierderi(-)

Profit (+)

Costuri fixe

V = CT (y) E


Cu alte cuvinte, punctul critic defineşte tocmai gradul de ocupare de la care

unitatea turistică începe să devină rentabilă, adică punctul de la care începe să obţină

profit.

17

( P rentabilitate )

Grad de ocupare 0Î min


CAPITOLUL II

18


PREZENTAREA GENERALĂ A AGENȚIEI DE TURISM

”TRAVIS TOURISM” IAȘI

2.1. Scurt istoric al agenției de turism TRAVIS TOURISM

Agenția de turism ”Travis Tourism” din Iași este o agenție tour-

operatoare(specializată în organizarea de programe și acțiuni turistice pe care le

comercializează direct sau indirect prin intermediul altor agenții de turism pe bază de

contracte sau convenții38), a apărut pe piața Iașului, în anul 2002 din ideea celor patru

asociați: Dăscălescu Dragoș, Petrescu Alexandru Ciprian, Ujică Răzvan și Olariu Radu.

De atunci și până în prezent agenția a reușit să se impună pe piața Iașului, creându-și

propria clientelă stabilă formată atât din persoane fizice cât și din persoane juridice.

Agenția aparţine societăţii ” SC Nord-Tour SRL”. Societatea a fost înfiinţată în

anul 2002 şi înregistrată în Registrul Comerţului cu numărul de ordine: J22/294/2002,

atribuit în data de 20.03.2002. Forma de organizare sub care îşi desfăşoară activitatea este

societate cu răspundere limitată, agenţia fiind constituită pentru o durată nelimitată.

Agenţia oferă o gamă largă de servicii prin intermediul unui personal foarte bine

pregătit care deţine competenţa necesară abordării fiecărei situaţii apărute. În prezent,

“Travis Tourism” are un număr de 14 angajaţi, cu studii superioare, vorbitori de limbi

străine de circulaţie internaţională (engleză, franceză, italiană), dispuşi să vină mereu în

întâmpinarea clienţilor de luni până vineri între orele 09.00 – 19.00 şi sâmbăta între 09.00

- 14.00, sau la numerele de telefon: 0232 237 171, 0745 252 005, ori adresa de e-mail:

[email protected]. Agenția are si o pagină de web www.travis.ro unde se găsesc informații

referitoare la toate ofertele agenției.

Sediul social al societăţii NORD-TOUR este în municipiul Iaşi, Bulevardul

Independenţii nr. 27, bloc C1-5, scara C2, etaj 2, ap 8, judeţul Iaşi. De asemenea,

societatea are o filială în Suceava și de curând a deschis un nou birou la București.

38 Monitorul Oficial al României, partea I, Anul V, nr. 154, din 08.07.1993

19

http://www.travis.ro/

mailto:[email protected]


De asemenea NORD-TOUR are şi un sediu secundar în municipiul Iaşi, strada

Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 1, judeţul Iaşi în care se concentrează majoritatea activităţilor

firmei, în special relaţiile cu clienţii.

Prin poziţionarea sediilor sale agenţia urmăreşte acoperirea unui număr cât mai

mare de consumatori, precum şi evidenţierea acesteia în raport cu celelalte societăţi cu

acelaşi profil sau cu profil asemănător.

Misiunea agenție de turism TRAVIS TOURISM este de a anticipa şi satisface

nevoile consumatorilor oferind produse de calitate în turismul intern şi internaţional.

Agenţia TRAVIS TOURISM este afiliată la A.N.A.T.(Asociaţia Naţională a

Agenţiilor de Turism din România) şi este din aprilie 2003 acreditată I.A.T.A.

(International Air Transport Association), iar din anul 2006 colaborează pentru o

promovare mai bună a produselor turistice cu Austrian Airlines care a acordat agenției

statul de ”Austrian Travel Partner”.

În anul 2008 a primit locul 1 în Top Profit România, judeţul Iaşi, domeniul 63:

Activităţi anexe şi auxiliare de transport, activităţi ale agenţiilor de turism.39

Pentru a putea oferi servicii de calitate, firma se bazează pe relaţii de afaceri

stabilite cu parteneri de încredere, din ţară şi străinătate, printre care sisteme profesionale

de rezervări de bilete de avion, toate companiile aeriene care operează în România (prin

contracte directe sau prin intermediul IATA), companii de transport rutier internaţional,

agenţii şi hoteluri din ţară şi străinătate, companii de asigurări, companii de asigurări

auto.

2.2 Obiectul de activitate al agenției tour-operatoare Travis Tourism

În actul constitutiv al societaţii S.C Nord Tour S.R.L este menţionat faptul că

obiectul de activitate principal conform codificării (ordin 337/2007 publicat în Monitorul

Oficial, partea I nr. 239/03.05.2007) este 7911 - Activităţi ale agenţiilor turistice.

De asemenea agenţia desfăşoară şi activităţi secundare printre care se numără

conform codului CAEN :

4939 - Alte transporturi terestre de călători;

39 http://w.w.w financiarul .ro;

20


5221- Activităţi de servicii anexe pentru transporturi terestre;

5222 - Activităţi de servicii anexe pentru transportului pe apă;

5229 -Alte activităţi anexe transporturilor;

5520 - Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată;

5590 - Alte servicii de cazare;

6621 - Activităţi de evaluare a riscului de asigurare şi a pagubelor;

6622 - Activităţi ale agenţilor şi broker-ilor de asigurări;

6629 - Alte activităţi auxiliare de asigurări şi fonduri de pensie;

6820 - Închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate;

7490 - Alte activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice n.c.a;

7711 - Activităţi de închiriere şi leasing cu autoturisme şi autovehicule rutiere

uşoare;

7912 - Activităţi ale tour-operatorilor;

7990 - Alte servicii de rezervare şi asistenţă turistică.

Succesul firmei este asigurat şi de diferenţierea faţă de firmele concurente prin

includerea în obiectul de activitate a unor servicii ce variază de la prestaţii simple până la

cele complexe, după cum urmează:

rezervări de locuri de cazare în diferite staţiuni din România;

rezervări de bilete pentru spectacole, concerte sau manifestări sportive;

ticketing rutier (TOURING-EUROPABUS, TRANS-EUROPA, ATLASSIB şi

EUROTIME);

ticketing aerian (KLM, AIR FRANCE, BRITISH AIRWAYS, SWISSAIR,

AUSTRIAN AIRLINES, OLIMPYC AIRWAYS, CSA, MALEV, ALITALIA,

LUFTHANSA, TAROM, DAC AIR);

organizări de sejururi, serii de odihnă şi tratament în staţiuni montane şi pe

litoralul Mării Negre;

organizări de conferinţe, simpozioane, cocktail-uri;

tururi de 1-18 zile pe diferite trasee turistice, istorice şi culturale în România sau

străinătate;

agroturism;

excursii de studiu şi tematice pentru elevi, studenţi sau diverse instituţii;

21


servicii rent a car;

închirieri de autocare şi microbuze;

asigurare de ghizi, translatori şi personal de însoţire pentru grupuri de turişti sau

turişti individuali;

asistenţă turistică pentru obţinerea de vize turistice;

consultanţă şi informare turistică.

2.3. Evoluția indicatorilor economico-financiari ai agenției în perioada 2006-2010

Eficienţa agenţiei de turism TRAVIS TOURISM se reflectă cel mai bine în

rezultatele financiare ale acesteia înregistrate pe parcursul anilor, făcându-se o analiză a

principalilor indicatori, care indică profitabilitatea activităţii desfăşurate.Vom analiza

situaţia financiară a agenţiei fiind luate în considerare veniturile, cheltuielile, cifra de

afaceri, profitul, situaţia activelor corporale, necorporale, numărul personalului şi

evoluţia numărului de angajaţi de la an la an.

În tabelul nr. 2.1, prezentăm în principalii indicatori financiari ai agenției în

perioada 2006-2010.

Tabelul nr. 2.1 Indicatori financiari (2006-2010)

Anul Cifră de

afaceri

(RON)

Venituri

(RON)

Cheltuieli

(RON)

Profit net

(RON)

Număr

angajaţi

2006 1126794 1367828 1025445 275369

2007 1774940 2116732 1667789 350598 13

2008 2766982 3128502 2721778 317169 16

2009 2239100 2471573 2568898 4858 15

2010 14

Din tabelul de mai sus se poate observa faptul că agenţia a înregistrat cel mai

mare profit în anul 2007 şi anume 350598 RON, iar cel mai mic în anul 2009 şi anume

22


4858 RON.

Această scădere a profitului s-a datorat crizei financiare care a afectat și acest

domeniu de activitate și anume turismul. De asemenea putem constata, tot din tabelul de

mai sus, că cifra de afaceri cea mai mare a fost în anului 2008, când aceasta a fost de

2766982 RON, iar cea mai scăzută a fost în anului 2006, când s-a înregistrat o cifră de

afaceri de 1126794 RON, odată cu vechimea în domeniu cifra de afaceri a crescut

considerabil.

Ca urmare a activității pe care agenția a desfășurato în perioada analizată, 2006-

2010, numărul de angajați a înregistrat o creștere în 2008 cu 2 persoane, pentru ca în

2009 ca urmare a efectelor crizei financiare numărul de angajați să se reducă cu o

persoană.

În figura 2.2, redăm evoluția principalilor indicatori analizați în perioada celor 5

ani, 2006-2010.

În figurile următoare fig. 2.3, fig. 2.4, fig. 2.5 și fig. 2.6 prezentăm evoluția

fiecărui indicator financiar în perioada 2006-2010.

23


Figura 2.3. Evoluția grafică a cifrei de afaceri în perioada 2006-2010

După cum putem observa și din reprezentarea grafică (figura 2.3), cifra de afaceri

în perioada analizată, 2006-2010, a înregistrat o creștere din 2006 până în 2008, în anul

2008 față de 2007 de 55,90%, iar în anul 2008 față de 2006 de 145,5%, aproximativ

dublu și jumătate. De asemenea agenția de turism TRAVIS TOURISM în anul 2008 a

obținut cea mai mare cifră de afaceri pentru perioada analizată în sumă de 2766982 RON.

În timp ce în anul 2009 agenția a înregistrat o scădere a cifrei de afaceri de la 2766982

RON în 2008 la 2239100 RON în 2009, iar în 2010........

Scăderea cifrei de afaceri în 2009 față de 2008 s-a datorat efectelor crizei

financiare mondiale care a afectat și populația României prin reducerea salariilor și

disponibilizări ale salariaților, ceea ce a avut ca efect renunțarea de către populație la

sejururi turistice.

Toate acestea au determinat reducerea cifrei de afaceri a agenției, însă conducerea

operativă speră că o dată cu diminuarea efectelor crizei financiare globale cererea de

produse turistice să crească și astfel să se înregistreze o creștere a vânzărilor de astfel de

produse în perioada următoare.

24


Figura 2.4. Evoluția grafică a veniturilor în perioada 2006-2010

După cum putem observa și din evoluția grafică (figura 2.4) veniturile, la fel ca și

cifra de afaceri au înregistrat din 2006 până în 2008 o creștere remarcabilă, în anul 2008,

fiind în sumă de 1011770 RON, după care în anul 2009, acest indicator financiar a scăzut

față de 2008 cu 21%, anul trecut, în 2010, acest indicator...................

Tot criza financiară mondială a fost cauza scăderii veniturilor, la fel ca și în cazul

cifrei de afaceri.

Pentru a face față acestei odioase crize financiare, managementul agenției TRAVIS

TOURISM, a decis scăderea prețurilor la produsele turistice comercializate, pentru a

înregistra o creștere a volumului vânzărilor de pachete turistice.

Figura 2.5 Evoluția grafică a cheltuielilor în perioada 2006-2010

25


După cum putem observa și din evoluția grafică (figura 2.5), volumul cheltuielilor

a crescut de la an la an, de la 1025445 RON în 2006 la 2721778 RON în 2008. Această

creștere a cheltuielilor s-a datorat pe de o parte investiților pe care agenția le-a făcut în

anul 2008, atât în echipamente de birou și software, cât și în identificare de noi piețe de

desfacere (circuite turistice). Iar pe de altă parte creștere a cheltuielilor s-a datorat

creșterii numărului de personal de la 13 la 16 angajați, ceea ce a determinat o creștere a

cheltuielilor cu salariile și contribuțiile sociale. Însă în anul 2009 volumul cheltuielilor a

scăzut odată cu apariția crizei financiare, iar în 2010 volumul cheltuielilor...............

Figura 2.6. Evoluția grafică a profitului net în perioada 2006-2010

După cum putem observa și din evoluția grafică (figura 2.6), profitul net înregistrat

de agenția de turism TRAVIS TOURISM, pentru perioada 2006-2010 s-a aflat într-o

creștere în primii doi ani analizați, apoi a urmat o scădere treptată a profitului din 2007 în

2008 dar și o scădere bruscă din 2008 în 2009, înregistându-se un profit doar de 4858

RON. Această scădere s-a datorat atât investițiilor pe care agenția le-a efectuat în anul

2008, dar mai ales a crizei financiare care a afectat veniturile agenției.

Ca efect al reducerii prețurilor la produsele turistice, agenția se așteapă la o creștere

a volumului vânzărilor de produse turistice, înregistrând astfel o creștere a veniturilor

având ca rezultat o creștere a profitului net la sfârșitul anului 2010.

Pentru a-şi putea desfăşura activitatea în bune condiții, agenţia TRAVIS

26


TOURISM deţine următoarele active, destinate să servească o perioadă îndelungată în

activitatea agenției şi care nu se consumă la prima utilizare.

a) Active necorporale:

cheltuieli de constituire (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare;

cheltuieli de prospectare a pieţei şi publicitate legate de constituirea sau

dezvoltarea unităţii;cheltuieli de altă natură legate de înfiinţarea şi extinderea

activităţii unităţii patrimoniale);

cheltuieli de dezvoltare (cheltuieli ocazionate de efectuarea unor lucrări sau

obiective de cercetare strict individualizate, care reprezintă garanţia realizării

eficienţei scontate de pe urma acestora pentru necesităţile proprii ale unităţii

patrimoniale);

licenţa;

programe informatice;

fondul comercial.

b) Active corporale:

spaţiile în care agenţia îşi desfăşoară activitatea (sediul principal şi punctele

de lucru);

mijloace de transport (automobilele din departamentul rent-a-car, autocarele);

mobilier (birourile personalului, scaune, mese,dulapuri etc.);

aparatură birotică;

calculatoare, imprimante, fax-uri;

telefoane fixe şi mobile;

aparat de aer condiţionat;

alte imobilizări corporale.

Din analiza principalilor indicatori economico-financiari putem să concluzionăm

că efectele crizei financiare s-au resimțit și în activitatea desfășurată de către agenția de

turism TRAVIS TOURISM.

27


2.4. Structura organizatorică la agenția TRAVIS TOURISM

Managementul firmei este asigurat de către managerul general, asta evidențiindu-

se în organigrama societății(fig. 2.1). Ierarhia poziţiilor ocupate de angajaţii firmei nu

este foarte complicată, având o structură relativ simplă şi uşor de controlat, deoarece

dimensiunile firmei nu sunt foarte mari.

D-nul Cristian Alexandru Petrescu, s-a aflat printre cei patru asociați chiar de la

înființarea firmei, acesta fiind la conducere. Acesta este şi astăzi la conducerea agenţiei,

ocupând funcţia de director general, coordonând întreaga activitate. Stilul de

management adoptat de echipa managerială este cel democratic, permiţând participarea

subalternilor la stabilirea obiectivelor şi repartizarea sarcinilor, promovând climatul

inovativ. Angajaţii sunt încurajaţi să-şi dezvolte ideile, să fie creativi şi să aibă iniţiativă,

chiar dacă pentru aceasta firma cheltuieşte sume importante. Managerii încurajează

încercările, angajaţilor cu idei acordându-le autonomie în experimentare.

Elementele sistemului de valori pe care pune accent firma TRAVIS TOURISM

sunt: serioazitatea, creativitatea (libertate în realizarea şi promovarea unor programe

turistice noi), egalitatea între angajați, autorealizarea, disciplina, îndeplinirea

responsabilităţilor, performanţa, autonomia individuală, democraţie.

Agenția de turism TRAVIS TOURISM este o firmă etică deoarece promovează

prin cultura managerială un echilibru între profit şi etică, practicând un management

moral. Managementul firmei este orientat către respectarea principiilor privind

importanţa clienţilor şi a calităţii serviciilor oferite, respectarea prevederilor legale,

securitatea informaţiilor interne, datoria faţă de comunitate şi cointeresarea angajaţilor.

28


Fiind membră ANAT, agenția a adoptat codul de etică a acesteia pe care îl

respectă fiecare angajat al companiei.

Agenţia de turism touroperatoare TRAVIS TOURISM îşi desfăşoară activitatea

sub conducerea directorului general Cristian Petrescu şi a asociaţiilor săi: administrator

Dragoş Dăscălescu, reprezentant marketing Adrian Grădinaru şi reprezentant ticketing

Răzvan Ujică.

Structura organizatorică a agenţiei, cuprinde mai multe birouri, care participă

direct la activitatea propriu-zisă sau desfășoară activități calitative. Acestea sunt:

a) biroul de marketing;

b) biroul de ticketing;

c) biroul turism intern/extern;

d) biroul de rent-a-car;

e) biroul de contabilitate.

(a) Biroul de marketing este condus de Adrian Grădinaru, având ca misiune

promovarea agenţiei de turism, prin cucerirea de noi segmente de clienţi şi sporirea

vânzărilor, crearea de site-uri. Este o parte foarte importantă a firmei, întrucât face

legătura cu mediul extern şi se bazează foarte mult pe relaţiile publice.

(b) Biroul de ticketing, beneficiind de acreditare I.A.T.A. (International Air

Transport Association) şi de softuri profesionale de rezervări on-line (Worldspain,

Amadeus), oferă clienţilor posibilitatea de a achiziţiona la un preţ avantajos, bilete de

avion către orice destinaţie posibilă şi la orice companie aeriană. Acest lucru este posibil

datorită agenţilor TRAVIS, care oferă consultanţă fiecărui client în parte pentru a putea

beneficia de o informare promptă şi corectă cu privire la: curse aeriene, oferte speciale,

meniuri speciale, programe de fidelizare, orare de zbor, servicii la sol şi la bord,

proceduri de reconfirmare, asistenţă la tranzit, tarife şi bagaje, transport de animale, vize

de tranzit si servicii speciale.

(c) Biroul de turism intern/extern este unul foarte complex datorită faptului că

aici se elaborează un deviz estimativ al costului călătoriei, se fac rezervări la mijloacele

de transport și cazare, se încheie contracte cu diverși furnizori, pentru furnizarea de

servicii turiștilor individuali sau grupurilor de turiști și nu in ultimul rȃnd se intră în

contact cu clientul, pentru ai pune la dispoziție ceea ce caută.

29


(d) Biroul de rent-a-car: oferă un serviciu relativ nou pe piața Iașului și anume

cel de a închiria un autoturism confortabil cu sau fără șofer pe o perioadă de timp. Acest

departament vine în ajutorul oamenilor de afaceri pentru a le putea oferi o mai mare

libertate de mișcare.

(e) Biroul de contabilitate: personalul are grijă ca agenția să-și desfășoare

activitatea în condiții legale, cu un grad de rentabilitate cȃt mai ridicat.

Deşi sunt repartizaţi în diferite departamente angajaţii agenţiei TRAVIS

TOURISM lucrează deseori împreună, pentru a acoperi cele mai exigente gusturi şi

preferinţe ale consumatorilor.

După cum reiese şi din organigrama societăţii, firma TRAVIS TOURISM a optat

pentru o structură a personalului relativ simplă, fiecare angajat având sarcini specifice,

precise cu privire la responsabilităţile şi atribuţiile sale în agenţie.

În cadrul agenţiei de turism TRAVIS TOURISM, conform organizării agenţiei pe

birouri, există următoarea structură de personal:

un director general cu studii superioare;

un administrator cu studii superioare;

3 reprezentanți ai departamentul de marketing cu studii superioare ;

2 agenţi de ticketing care au studii superioare şi cursuri Amadeus ;

un economist cu studii superioare;

reprezentant al departamentului de transport cu studii superioare;

2 şoferi autocar cu atestate;

3 agenţi turism cu studii superioare.

Atât ca dimensiune, cât şi ca nivel de calificare, personalul firmei are o structură

favorabilă desfăşurării unei activităţi eficiente. De asemenea toţi angajaţii deţin carte de

muncă. Totuşi fiecare salariat are o fişă de post în care sunt precizate aspecte legate de

atribuţiile sale în agenţie. Conform fişei postului, fiecare angajat are anumite sarcini cum

ar fi:

a) Director General:

conduce întreaga activitate a agenţiei;

organizează verifică şi controlează activitatea birourilor şi compartimentelor;

selecţionează şi încadrează personalul agenţiei ;

1


analizează fondurile de investiţii ale agenţiei ;

face demersuri pentru contractarea de credite.

b) Agentul de turism:

studiul programelor de voiaj ;

formarea itinerariilor;

alcătuirea devizului estimativ al costurilor pentru serviciile prestate;

studiul modalităţilor de executare şi vânzare a voiajelor;

păstrarea în fişiere structurate a informaţiilor referitoare la hotelurile existente.

itinerariile vizitelor şi excursiilor cuprinse în oferta agenţiilor corespondente,

mersul trenurilor şi cursele aeriene regulate, la vize, paşapoarte, asigurări.

c) Economistul are ca atribuţii:

îndeplineşte sarcinile de efectuare a contabilităţii primare;

gestionează întregul patrimoniu al agenţiei;

îmtocmeşte bugetul de venituri şi cheltuieli;

întocmirea bilanţurilor contabile pe trimestru şi pe an;

urmăreşte efectuarea la timp a plăţilor taxelor şi impozitelor.

d) Agentul de ticketing:

caută cea mai bună şi mai scurtă rută aeriană pentru destinaţia propusă de client;

caută să obţină cel mai bun preţ;

consiliază clientul în legătură cu ruta dorită.

2.5. Relația agenției cu mediul extern2.5.1 Furnizori

2.4.2 Concurenti

2.4.3 Clienti

2


CUPRINS

CAPITOLUL I................................................................................................2

CAPITOLUL I: CONCEPTE TEORETICE...................................................2

1.1 Aspecte generale legate de agenţia de turism........................................2

1.2 Indicatori de eficienţă economică specifici agenţiei de turism..............6

1.3 Rentabilitatea. Tipologia rentabilităţii.................................................10

1.3.1 Rata rentabilităţii costurilor...........................................................14

1.3.2 Rata rentabilităţii financiare..........................................................14

1.3.3 Rata rentabilităţii economice.........................................................16

1.4 Analiza pragul de rentabilitate în turism.............................................16

3

Date post:	04-Aug-2015
Category:	Economy & Finance
Upload:	anca-spinu
View:	242 times
Download:	1 times

Capitolul 1

Economy & Finance