Comunicarea interpersonala este definita ca un proces global care integreaza cuvinte, mimica, priviri, gesturi si raporturi spatiale

CURS DE COMUNICARE

I Nivelurile comunicarii

II.Comunicarea interpersonalIII. Bariere in comunicareIV. Comunicare si persuasiune

V. Abilitatea social VI. Forme de comunicare

VII. Strategii de comunicare eficienta Comunicarea Comunicarea presupune transmiterea informatiei. Drept continut al comunicarii sunt considerate cunostintele stiintifice si de viata.In comunicare pot fi transmise deprinderile si priceperile. Comunicarea devine nu numai un atribut al omului,respectiv al sistemelor socio-umane se sustinea in mod traditional, ci si al sistemelor fizice si biologice, la nivelul carora se realizeaza procese de reglare.Procesul de comunicare se caracterizeaza prin frecventa si periodicitate, prin amplitudinea sau intensitate, prin natura substantial-calitativa a semnalelor si prin continutul mesajelor. Procesul de comunicare ne dezvaluie trei laturi esentiale: a) Latura cantitativa, statisticab)Latura semantica c)Latura pragmaticaa) Latura cantitativa exprima comstituirea generala de informatiei pe care procesul de comunicare dat o realizeaza pe durata desfasurarii lui. Ea se determina in functie de numarul evenimentelor elementare (independente sau dependente) si de probabilitatile lor (neconditionate si conditiomate). Latura cantitativa a procesului de comunicare nu se refera la continutul mesajului si la conditia obiectiva necesara pentru ca mesajul sa poarte o minima cantitate de informatie.b)Latura semantica a procesului de comunicare consta in stabilirea unei relatii de corespondenta designativa, pe de oparte, intre semnal si un anumit continut informational, ear pe de alta parte, intre mesajul emis de sursa tezaurul intern al destinatarului. In relatia emitent-receptor, se va realiza latura semantica a procesului de comunicare, cind primul emite un mesaj, cel de al doilea isi va modifica starea tezaurului sau intern in concordanta cu continul informational al mesajului. Latura semantica prezinta un nivel calitativ superior de prelucrare si integrare a informatiei despre obiectul comunicarii la nivelul receptorului, care trebuie sa fie special pregatit pentru aceasta. Emitentul va trebui: sa organizeze transmiterea semnalelor in asa fel, incit, sa corespunda relucrarii a destinatarului; sa codifice mesajul cu ajutorul unui alfabet pe care-l poseda si destinatarul;Sa organizeze fluxul mesajelor in corcondanta cu regulile logico-gramaticale ale limbii in care se face codificarea.Receptorul trebuie sa cunoasca dinainte alfabetul si limba in care se transmit mesajele; sa posede modelele tezaurizate ale combinatiilor-cod prin care se transmit mesajele; sa despuna de operatori de comparare a combinatiilor-cod premite si modelele sale tezaurizate; sa posede un minimu de experienta anterioara in legata cu continutul mesajelor primite. Daca reactia sau raspunsul sau concorda cu continutul informational al mesajului, se conchide ca latura semantica a comunicarii s-a realizat; daca raspunsul nu concorda se conchide ca latura semantica nu s-a realizat. c) Latura pragmatica a procesului comunicarii presupune stabilirea unei relatii intre mesajul emis de sursa si o anumita stare de necesitate sau o sarcina de reglare a receptorului. Daca mesajul respectiv contribuie la satisfacerea starii de necesitate sau la rezolvarea sarcinii de reglare date, atunci se conchide ca s-a realizat latura pragmatica; daca nu dinpotriva. Desfasurarea proceselor specifice de reglare devine posibila numai in masura in care se realizeaza latura pragmatica a comunicarii. Comunicarea pune in evidenta citeva caracteristici dupa care o putem evalua, si anume: complititudibea, promptitudinea si fidelitatea. Complititudinea este data de diferenta dintre cantitatea de informatie emisa si ce real transmisa destinatarului. Promptitudinea se masoara prin durata dintre momentul aparitiei necesitatii unui mesaj si momentul emiterii si receptionarii lui. Fidelitatea exprima gradul de corespondenta pe elimente de continut intre mesajul emis si cel real transmis si receptionat de catre destinatar. Pentru atinjerea nivelului corespunzator de fidelitate a comunicarii, se recurge la procedeul redundarii: dublarea sau triplarea numarului de semnale in codificarea mesajelor, repetarea de mai multe ori a aceluiasi mesaj; crearea unor raporturi de conditionare semantica intre secventele componente ale mesajului etc. (M. Golu Fundamentele Psihologiei II, Bucuresti 2000) Deosebim citeva forme de comunicare: -comunicarea mijlocita si nemijlocita -comunicarea de scurta durata si cea indelungata -comunicarea incheiata si cea neincheiata -comunicarea in masa -comunicarea mijlocita si nemijlocita.Comunicarea mijlocita are loc atunci cind in ea se include a treia persoana, un al treilea mecanizm obiect. Mijlocirea poate fi minima si considerata.Comunicarea nemijlocita consta in faptul ca fiecare patrticipant il percepe pe celalalt si lealizeaza contactul aplicind toate mijloacele de care dispune. -comunicarea de scurta durata si cea indelungata.Comunicarea de scurta durata cu un om necunoscut se deosibeste de actul de comunicare cu un cunoscut.Comunicarea indelungata constituie calea de spre intelegerea reciproca, dar ea este si calea spre saturatie. O comunicare indelungata creaza premise fieca pentru aparitie si consolidarea relatiilor pozitive de lucru si prietenesti. - comunicarea incheiata si cea neincheiata Drept indiciu de comunicarii serveste epuizarea continutului temei sau actiunii comune.In comunicarea neincheiata continutul temei sau actiunei comune se dovedeste a nu fi dus pina la capat, pina la rezultatul urmarit de fiecare dintre partile participante. -comunicarea in masa Are loc prin trasmiterea informatiei la radiou televiziune si presa.Continutul comunicarii in masa il constituie conceptia dominanta despre lume, aprecierea fenomenelor sociale. Demonstrarea valorilor sociale, distractii.Continutul comunicarii in masa trebuie sa atinga mintea si simtul, de aceea ea trebuie sa fie accesibila sa se bazeze pe un nivel mediu de informareal recipientului.Principalul mijloc de comunicare in comunicarea umana este limbajul care este realizat prin limba. Ca mijloc de comunicare pot fi folosite diferite semne de matematica, vocabularul Morza, gesturi, mimice...Se desting doua forme ale limbajului: intern externLimbajul extern cuprinde citeva forme specifice din punct de vedere psihologic: limbajul oral (dialogat si monologat)limbajul scrisLimbajul oral dialogat. Dialogul este comunicarea nemijlocita a doi sau mai multi oameni. El decurge sub forma de convorbire sau replici, pareri.Dialogul este un limbaj sustinut, are loc in procesul contactului imotional-expresiv al vorbitorilor.Limbajul oral monologat.Este expunerea de lunga durata, a unui sistem de ginduri si cunostinte de catre o persoana. Se desfasoara sub forma de povestire, lectie, cuvintare.Monologul poate fi utilizat in: povestirea orala lectieraportul si cuvintarea discursul in fata microfonului si camerii de teliviziuneconferinta

expunere

toast

pledoarie

Limbajul scris.A aparut mai tirziu decit cel oral. Destingem urmatoarele forme de dezvoltare a limbajului scris:Limbajul ideografic (evenimente desenate)Scrisul ieroglific (semne ale obiectelor)Scris alfabiotic legat de limbajul oral:cu grafema (semnele literei) se inseamna fonema (sunetul vorbirii) exprimarea in scris a oricarui gind.(Bogoslovschi V.V. Psihologia Generala)Scrisorile oficiale: Oferta

Adresa

Intiparitea

Cerere

Reclamatie

Proces verbal

Afis comercial

Comanda

I. Nivelurile de comunicarePsihologii evidentiaza trei niveluri de comunicare:1. macro nivelul comunicarea este considerata una din cele mai importante laturi ale modului de viata al personalitatii, in care se reliefeaza clar continutul dominant al activitatii.2. mezanivelul -comunicarea la acest nivel presupune contacte pe o anumita tema. Realizarea temei se poate produce cu o singura persoana sau cu un grup se poate termina intr-o singura sedinta sau poate necesita citeva intilniri, acte de comunicare. Convorbirea in limitele temei are inceput, mijloc si sfirsit; Adica ea prezinta un proces. 3.micronivelul acest nivel presupune actul de comunicare, caruia ii revine rolul de unitate elementara specifica. Un astfel de act de comunicare poate fi considerat intrebare-raspuns, stringerea de mina o privire semnificativa. Comunicarea interpersonal este caracteristica cea mai important a omenirii i, n acelai timp, cea mai mare realizare a sa. Este abilitatea oamenilor de a transforma spusele fr noim n cuvinte vorbite i scrise, prin care ei sunt capabili s i fac cunoscute nevoile, dorinele, ideile i sentimentele.II.Comunicarea interpersonal este un proces complex care poate s fie descris, n termeni simplificai, prin aceea c un Emitor i un Receptor schimb mesaje ntre ei, mesaje care conin deopotriv i idei i sentimente.

Emitorul codific mesajele folosind elemente verbale, vocale i vizuale.

Cuvintele formeaz elementul verbal.Elementul vocal include tonul, intensitatea vocii i muzica limbajului.

Elementul vizual ncorporeaz tot ceea ce Receptorul vede. Poate sa vi se para surprinztor, dar elementul vizual, non-verbal, este cel mai puternic element, cel care atrage i reine in primul rand atenia Receptorului. Elementele vocale i verbale urmeaz doar dup cel vizual.

Receptorul primete mesajele i le decodeaz, punand n ordine i interpretand cele trei elementele, n funcie de propriile experiene, credine i nevoi.

DE CE AVEM NEVOIE DE COMUNICARE INTERPERSONAL?

Suntem fiine sociale.

Trim ntr-o lume n care milioane i milioane de ali oameni triesc.

Trim mpreun, muncim mpreun i ne jucm mpreun.

Avem nevoie unii de alii pentru sigurana noastr, pentru confortul nostru, pentru prietenie i dragoste.

Avem nevoie unii de alii pentru a ne maturiza prin dialog.

Avem nevoie unii de alii ca s ne ndeplinim scopurile i obiectivele.

Nici una dintre aceste nevoi nu ar putea fi satisfcut fr comunicare interpersonal.

Comunicm ca s:

Ne cunoatem

Ne mprtim emoiile unii altora

Schimbm informaii

Convingem pe alii s neleag punctul nostru de vedere

Construim relaii

Comunicarea interpersonal este seva vital a oricrei relaii. Relaiile pe care le considerm a fi bune sunt cele care au la baz o comunicare deschis, clar i sensibil.

Adevarul este ca in ziua de azi suntem capabili s trimitem mesaje de pe lun, dar ne este mult mai greu s construim si sa intretinem in bune conditii relatiile cu cei pe care i iubim.

Comunicarea ineficient cauzeaz singurtate, conflicte, probleme n familie, insatisfacii profesionale, stres psihologic, boli fizice i chiar moartea, atunci cnd comunicarea este complet ntrerupt.

PUTEM S NE MBUNATATIM ABILITILE DE COMUNICARE?

Am tri ntr-o lume perfect dac am comunica la fel ca n filmul tiinifico-fantastic Star Trek, n care domnul Spock reuea s transfere informaii de la o minte la alta, prin atingerea capetelor, printr-un proces fr cusur (fr greeli, fr coninut emoional, fr abordri personale).

Din pcate, n lumea n care trim, o astfel de comunicare mental nu este posibil. Noi trebuie s ne luptm cu un sistem imperfect, care are multiple capcane ce produc ntreruperea procesului comunicarii.

Muli oameni sunt pesimiti n ce privete abilitile lor de comunicare. Sperm c nu faceti parte dintre cei care cred c felul n care vorbesc i comunic le este un dat, aa cum este culoarea ochilor lor.

Noi credem exact contrariul i sperm s va convingem c:

Fiecare dintre noi poate nva s comunice mai bineFiecare dintre noi se poate schimba.

De fapt, schimbarea este inevitabil, fiecare dintre noi se va schimba inevitabil. Oamenii se schimb continuu, de la copilrie i pn la btrnee. Legea schimbrii spune c: lucrurile nu rmn neschimbate; daca nu se schimb n bine, atunci se vor schimba n ru.

In cazul in care conflictul nu va scadea n intensitate, cu siguran va avea loc o escaladare a acestuia. In cazul in care relaiile nu vor deveni mai puternice, cu siguran vor deveni mai slabe. In cazul in care relaiile nu vor deveni mai apropiate, cu siguran vor deveni mai distante. In cazul in care relaiile nu vor deveni mai eficiente, cu siguran vor deveni mai puin eficiente.

Este foarte important s avem abilitile de comunicare necesare pentru a putea controla schimbrile, in loc sa le lasam s ni se ntmple pur si simplu.

Oamenii care neleg procesul comunicrii au mai mare control asupra schimbarilor i mai puine eecuri.

Aceast brour v va ajuta s venii n ntmpinarea acelor schimbri pe care vi le dorii, ajutandu-va sa intelegeti mai bine procesul comunicarii interpersonale, prin descrierea urmatoarelor aspecte importante ale acestui proces:

Care sunt obstacolele din calea comunicrii eficiente, provenind din:

Felul n care mintea noastr funcioneaz

Comportamentele Emitorului

Comportamentele Receptorului

Cum sa depim obstacolele din calea comunicrii eficiente:

Ascultnd, ascultnd, ascultnd

Citind, citind, citind limbajul corporal

Vorbind

Training pentru dezvoltarea abilitilor de comunicare

III. Bariere in comunicare

Tendina de a judeca, convingerea unei persoane c cei din jurul lor nu i vor mbunti comportamentul dect dac sunt criticai.

Folosirea etichetelor de genul eti un naiv c ai fcut. Oferirea de soluii, fie direct prin sfaturi, fie indirect, prun folosirea ntrebrilor n mod agresiv, autoritar sau cu o not evaluativ

Recurgerea la ordine are ca efecte reacii de rezisten, pasive sau agresive, cu consecine asupra scderii stimei de sine a persoanei creia i sunt adresate ordinele

Folosirea ameninrilor este o modalitate prin care se transmite mesajul c dac soluiile propuse nu sunt puse n practic, persoana va suporta consecinele negative

Moralizarea include formulri de genul ar trebui sau ar fi cea mai mare greeal din partea ta s

Evitarea abordrii unei probleme importante

ncercarea de a rezolva problema comunicrii prin impunerea unor argumente logice proprii; situaiile n care o persoan ncearc n mod repetat s gseasc soluii logice la problemele unei alte persoane conduce la frustrare prin ignorarea sentimentelor i opiniilor celeilalte persoane Alte obstacole provin din:FELUL N CARE MINTEA NOASTR FUNCIONEAZ

Percepiile asupra realitii

Percepiile reprezinta modul n care noi interpretm i nelegem realitatea. Percepiile reprezinta propria noastr realitate si se formeaza parcurgnd urmtoarele etape:

Colectm informaii

Dar:

Colectm doar o mic parte din informaiile realitatii nu putem nregistra toate informaiile detectate de simurile noastre

Colectm informaiile ntr-un mod selectiv vedem doar ceea ce dorim s vedem. Cutm informaiile care s vina in intampinarea presupunerilor noastre iniiale i neglijm sau ne facem c nu observm pe cele care le contrazic.

Colectm informaiile ntr-o anumit ordine

Asezam informaiile in categorii

Aranjarea pe categorii a informatiilor este foarte folositoare, fiind o modalitate de a pune ordine n realitatea haotic din jurul nostru, tocmai pentru a o putea nelege

Dar

Aranjarea pe categorii este, in acelasi timp, periculoas, deoarece aceste categorii creaz anumite presupuneri sau predicii: Blondele sunt proaste Brbaii cu pielea nchis la culoare sunt violeni Oamenii n vrst sunt mai puin dispui la schimbare. Acestea sunt stereotipuri.

Crem propria noastra realitate

Stereotipuri i prejudeci

Stereotipul este ca o tampil, care multiplic de mai multe ori o imagine dup un singur ablon. Walter Lippmann, n cartea sa din 1920 Opinia Public, a folosit termenul pentru a descrie felul n care oamenii isi pun semenii n diverse categorii le pun tampile dup anumite caracteristici ale acestora.

A crea stereotipuri este o funcie natural a creierului nostru, prin care simplificm realitatea complex, pentru ca mintea i corpul nostru sa dezvolte rspunsuri automate la stimuli similari.

Stereotipia, n relaiile sociale, are o funcie util: prin clasificarea indivizilor le putem anticipa comportamentul i planifica reaciile.

Dar

A crea stereotipuri poate fi periculos. Stereotipurile culturale conduc la prejudeci, la opinii negative despre ceilalti. Stereotipurile i prejudecile sunt obstacole majore in comunicare i, mai mult dect att, sunt cauzele unor aciuni i emoii negative. Prejudecile care sunt bazate pe ultrasimplificarea oricrei rase de oameni ntr-un stereotip ngust i negativ, pot avea consecine tragice precum discriminarea, violena i, n cazuri extreme, genocidul.

Deseori oamenii au stereotipuri legate de:

Vrsta: toi adolescenii iubesc rockul i nu respect pe cei mai n vrst Sex: brbaii doresc un singur lucru de la femei Ras: toi chinezii arat la fel Religie: toi cei care sunt de religie islamic sunt teroriti Vocaie: toi avocaii sunt lacomi Naionalitate: toate persoanele de etnie roma sunt murdare Locuri: toi oamenii care triesc n oraul X sunt lenei Lucruri: toate ceasurile elveiene sunt perfecteStereotipurile au patru caracteristici principale(:

Sunt mult mai simple dect realitatea

Se obin mai degrab de la mediatori culturali, dect prin proprie experien

Sunt false prin insasi natura lor

Atunci cnd sunt dobndite n copilrie sunt foarte greu de schimbat i rmn cu ncpnare n mintea noastr, colorand percepiile i comportamentele noastre

O poveste tradiional vietnamez ne explic care este diferena ntre iad i rai. n iad, oamenii au beioare pentru mncat foarte lungi, care nu le ajung niciodat la gur. n rai, betioarele au aceeai lungime, dar acolo oamenii se hrnesc unul pe celalalt, ntre ei.

Astfel, nici unul dintre noi nu se poate apara n mod eficient de prejudecile care ne privesc pe noi insine, dar putem interveni pentru a i ajuta pe ceilali.

Percepiile asupra relaiilor

Putem percepe relaiile cu alii n baza a trei roluri metaforice: printe, adult i copil.

Dac un individ intenioneaz s se relaioneze cu altul, ca de la adult la adult, dar este perceput ca un printe care vorbete copilului, interaciunea dintre cei doi va crea nenelegeri i resentimente.

Cnd prietena mea m ntreab : Unde ai pus cartea?, reacia mea la simpla ei ntrebare va depinde de tipul de relaie pe care o percep.

Perspective i metaperspective

Laing a identificat trei nivele ale gndirii, care complic si mai mult comunicarea interpersonal:

Perspectiva direct

Ion nu o iubete pe Maria Maria nu l iubete pe Ion

Metaperspectiv

Ion crede c Maria l iubeteMaria crede c Ion o iubete

Metametaperspectiv

Ion crede c Maria crede c el o iubeteMaria crede c Ion crede c el o iubete

Nici unul nu dorete s l rneasc pe cellalt. Dect s comunice deschis i s rezolve nenelegerea, s-ar putea ca ei s se cstoreasc.

Dac aceast sistematizare vi se pare complicat, v spunem doar c nu e nimic n comparaie cu situaiile din viaa real.

Dac o persoan crede (n mod eronat) c unul din colegii si l displace, el ncepe s se comporte de o aa manier nct colegul respectiv ncepe s cread c persoana nu l place deloc. n acest fel, amndoi sunt convini c unul nu l place pe cellalt, dei totul se bazeaz doar pe interpretarea subiectiva a sentimentelor lor.

Atunci cnd este vorba de comunicare inter-cultural, aceste probleme sunt i mai greu de depit.

Diferena ntre sexe

Allan i Barbara Pease descriu n cartea lor De ce brbaii se uita la meci i femeile in oglinda ntr-o manier destul de amuzant - un lucru foarte serios: diferenele care exist ntre brbai i femei n felul lor de a comunica. Autorii demonstreaz c diferenele au fost create de funciile pe care brbaii i femeile le-au avut de-a lungul mileniilor, n efortul lor de a supravieui: brbaii erau vntori, iar femeile creteau copiii, concentrndu-se pe pstrarea relaiilor. Ca un rezultat direct al acestor funcii diferite, minile lor s-au specializat n feluri diferite i, cercetrile demonstreaz c:

Mintea brbailor are mai puine centre de vorbire dect cea a femeilor

Mamele, fiicele i surorile vor vorbi adeseori n numele brbailor din familie. Spre exemplu, ncercai s ntrebai un bieel de cinci ani: Ce mai faci? i, imediat, mama sau sora v vor rspunde: Foarte bine, mulumesc.

Din acelai motiv, femeile vorbesc mai mult dect brbaiiOdat nu am vorbit cu soia mea timp de ase luni povestete un brbat. Pur i simplu nu am vrut s o ntrerup.

Un brbat vorbete n medie 2000 pana la 4000 de cuvinte pe zi, ceea ce reprezint o treime din cantitatea vorbit de o femeie. Aceast diferen devine vizibil atunci cnd brbatul i femeia mnnc mpreun la mas, dupa o zi de munca. El i-a terminat rezerva de cuvinte, n timp ce ea mai are multe de spus. Ascultai-i. V sun familiar?

2.COMPORTAMENTELE EMITORULUI

Sensuri diferite ale cuvintelor

Adeseori, nu suntem capabili s alegem cuvintele potrivite pentru ceea ce am dori s exprimam. De remarcat c, pentru persoane diferite, acelai cuvnt poate s aib sensuri diferite.

Ascunderea sentimentelor i a gndurilor

Aa cum armata codific mesajele pe care le transmite, pentru motive de siguran naional i noi putem hotara s ne codificm mesajele pentru motive de securitate personal. Sau, pur i simplu, pentru c am fost instruii, nc de mici, s ne exprimm indirect atunci cnd este vorba de anumite subiecte sau sentimente.

Unul din motivele principale ale unei comunicri defectuoase este obiceiul de a face presupuneri, de a ghici.

Putem observa cu uurin comportamentul unei persoane, putem s i auzim cuvintele i s i vedem faptele

Dar

Putem doar presupune, putem doar sa ne imaginam ce nseamn cuvintele i faptele respective, ce ganduri si sentimente se ascund in spatele lor

Gndurile i sentimentele unei persoane sunt deseori ascunse cu foarte mare grij i, prin urmare, nu sunt observabile direct, aa cum sunt comportamentele.

Emitorul poate fi orb la emoiile sale sau orbit de ctre acestea

Emoiile ne ajut s ne conturm valorile, s ne stabilim direcia i scopul n via. Sunt o parte fundamental a motivaiilor noastre i ne dau acele chei cu care gsim soluii problemelor noastre.

Este important s ne recunoatem propriile sentimente, s fim contieni de bogia noastr interioar. Aceast abilitate ne poate ajuta s depim multe probleme de comunicare.

Uneori, n loc s fim orbi la propriile noastre emoii, suntem adeseori orbii de ctre acestea. Sentimentele intense pot bloca capacitatea noastr raional. Situatia o numim a fi sub impactul unor emoii puternice. Atunci cnd oamenii sunt condui de emoiile lor de o aa manier nct nici o logic sau voin nu pot avea vreo influen asupra lor, se comport n detrimentul lor i al altora. n asemenea situaii, o comunicare eficient poate ajuta enorm. 3. COMPORTAMENTELE RECEPTORULUI

Auzim prin propriile noastre filtre

Avem multe filtre care distorsioneaz ceea ce auzim.

Avem filtre de atenie care ne ajut s nu fim copleii de cantitatea n cretere de sunete i informaii.

Avem filtre emoionale care blocheaz sau ne distorsioneaz nelegerea realitatii.

Avem propriile noastre ateptri, care ne deformeaz comportamentul.

Atentia receptorilor pot fi cu uurin distrasa

Atunci cnd emitorul vorbete muli receptori sunt neatenti. Unul dintre motivele care stau la baza unei ascultri neatente (acelasi motiv poate sta la baza unei ascultari atente) este acela c oamenii gndesc mai repede dect vorbesc. n timp ce ascultm, avem mult timp liber pentru a ne gndi. O rat medie de vorbire este cuprinsa intre 125-150 de cuvinte pe minut. Aceast medie este mic si nceat pentru ureche i creier, care pot procesa cam de patru ori mai mult i mai repede.

Reacii care blocheaz comunicarea

Deseori, receptorii reactioneaza in moduri care, potrivit cercetarilor, conduc la blocarea comunicarii, cresterea distanei emoionale ntre oameni i descresterea eficienei celorlai de a rezolva problemele.

Evitarea preocuprilor celuilalt

Devierea de la subiect

Una din modalitile cele mai frecvente de a schimba o conversaie de la preocuprile celeilalte persoane catre propria preocupare se numete deviere. Devierea apare atunci cnd oamenilor le lipsesc abilitile de a asculta eficient. n alte situaii, devierea de la subiect apare atunci cnd oamenii se simt inconfortabil in prezenta emoiilor care se nasc n timpul conversaiei. Argumentul logic

Atunci cnd persoanele sunt stresate sau cnd sunt in conflict, a oferi soluii logice poate fi frustrant. Logica se bazeaz pe fapte i evit analiza sentimentelor. Totui, sentimentele pot s fie chiar principalul subiect al stresului sau al conflcitului. Folosirea logicii, chiar dac este nevoie cu adevrat de ea, poate fi riscanta si poate bloca comunicarea.

IV.Comunicare si persuasiuneLegile persuasiunii

Persuasiunea este procesul prin care tu convingi interlocutorul sa faca ceva. Este o activitate umana care decurge natural. Fiecare dintre noi convingem sau influentam mai mult sau mai putin, asa cum fiecare dintre noi comunicam mai intens sau mai superficial.

Indiferent ca ai dobandit abilitati de convingere sau esti inca novice, este bine sa stii ca persuasiunea eficienta are caracteristici bine definite si se bazeaza pe un set de legi. In scopul de a deveni mai convingator, este important sa cumosti aceste legi care fac din influentare o tehnica ce poate fi invatata pas cu pas. Atunci cand stapanesti legile persuasiunii, poti prezice rezultatele comunicarii tale cu cei din jur. Legile sunt universale. Ele se aplica in vanzari si in relatiile interpersonale, in comunicarea cu o persoana sau cu un grup, in comunicarea fata in fata sau prin telefon sau in scris, etc.

Ce anume determina caracterul de lege al mecanismelor persuasiunii? Comportamentele invatate de timpuriu si adanc inradacinate in felul nostru de a fi. Ele ne determina sa reactionam repetitiv si previzibil. O alta explicatie este data de mecanismele psihologice ale perceptiei. Dezvoltam un anumit mod de a privi realitatea si anumite asteptari, iar atunci cand observam lumea din jur cautam elementele care sa ne confirme asteptarile. O a treia explicatie este data de nevoile noastre profunde, pe care cautam in mod inconstient sa le satisfacem (nevoia de siguranta, de recunoastere, de apartenenta la grupuri, etc.).

Cele 10 legi ale persuasiunii sunt caramizile fundamentale cu care se construieste eficienta in comunicare. Iata o foarte scurta trecere in revista a acestora:

1. Legea reciprocitatii se refera la dorinta de a da ceva in schimb, pe care o simtim atunci cand primim ceva semnificativ pentru noi.

2. Legea contrastului se refera la perceptie: doua obiecte diferite par si mai diferite daca sunt plasate unul langa celalalt.

3. Legea prietenilor arata ca ne lasam mult mai usor convinsi de cei care ne demonstreaza ca au in vedere propriile noastre interese (de cei care se comporta ca niste prieteni adevarati).

4. Legea asteptarilor spune ca avem tendinta sa performam la nivelul asteptarilor celor pe care ii respectam.

5. Legea asocierii spune ca tindem sa apreciem produse sau servicii sustinute de oameni pe care ii apreciem (de ce ar fi Nadia Comaneci invitata sa faca reclama la lapte?).

6. Legea consecventei: cand o persoana sustine un punct de vedere in scris sau oral, va apara acel punct de vedere chiar in fata unor probe contrare foarte puternice.

7. Legea penuriei: apreciem la o valoare mai ridicata lucrurile despre care percepem ca se gasesc in cantitate limitata.

8. Legea conformismului: avem tendinta de a accepta propunerile pe care majoritatea oamenilor le considera la randul lor acceptabile.

9. Legea puterii: suntem investiti cu putere de catre ceilalti in masura in care ei percep ca avem autoritate, forta sau experienta.

10. Legea timpului: comportamentele noastre difera in functie de orientarea preponderenta a atentiei: in trecut, in prezent, respectiv in viitor.

V.Abilitatea social -capacitatea de a iniia i ntreine relaii personale, de a fi acceptai i de a ne integra n grupuri, de a aciona eficient ca membri ai unei echipe, de a influena atitudinea, prerile i comportamentul altor oameni, de a conduce oameni, n unele cazuri organizaii ntregi i de a preveni apariia conflictelor, sau, n cazul n care au loc, de a le dirija corespunztor. Cuprinde trei elemente principale:

1. dezvoltarea i meninerea relaiilor interumane

2. comunicarea cu alte persoane

3. munca mpreun cu alte persoane.

Exemple de abiliti sociale: cooperarea, negocierea, aservitatea, leadership-ul, oferirea de suport social, abilitatea de a dezvolta o reea de suport social.

Prin dezvoltarea abilitilor de comunicare i relaionare interpersonal putem preveni scderea performanelor colare, problemele emoionale i de comportament, dificultile de adaptare social.

Aspecte ale dinamicii de grup1. coeziunea grupului - dorina membrilor grupului de a fi mpreun i de a desfura

activiti mpreun. Cooperarea este o activitate orientat social n cadrul creia

individul colaboreaz cu ceilali pentru atingerea unui el comun, care nu poate fi atins

dect prin concentrarea eforturilor tuturor membrilor grupului.

Exist dou categorii de factori care cresc coeziunea grupului:

a) Factori interni:

Sistemul de norme cu ct normele sunt mai clar stabilite i rolurile mai lipsite de ambiguitate, cu att este mai probabil ca grupul s aib o coeziune ridicat;

Mrimea grupului cu ct grupul este mai mare cu att gradul de coeziune scade;

Similaritatea dintre membrii grupului - cu ct membrii unui grup sunt mai similari, (n interese, preocupri i scopuri) cu att grupul va avea un grad de coeziune mai ridicat;b) Factori externi:

Sistemul de recompense dac recompensele pentru performana grupului vizeaz grupul n ansamblul su, performana sa global, coeziunea grupului crete;

2. fenomenul conducerii (leadership) conceptul de lider se refer la orice persoan care ndeplinete oficial sau i asum spontan n cadrul unui grup funcii de conducere. Liderul grupului este centralizatorul comunicrilor de grup. Lui i sunt adresate cele mai multe mesaje i el este cel care transmite mesajele cu impactul cel mai mare. Factori de personalitate: autoeficacitate perceput, locus de control intern ( se consider responsabil pentru ceea ce I se ntmpl, nu crede c e la mna destinului), dominan, empatie i sensibilitate la nevoile celorlali, propensiunea pentru risc, nonconformismul social

Factori de dezvoltare: mediu familial suportiv, antecedente personale n activiti de conducere (cineva din familie a avut funcii de conducere)

Factori cognitivi: inteligena general, creativitate, perspicacitate, inteligena verbal, performana colar ridicat.

3. influena social modul n care individul i modific comportamentul, opiniile, n prezena real sau perceput a celorlali.

Exist trei dimensiuni bipolare ale influenei sociale:

Conformism / independen social (individul fie se las influenat de normele implicite ale grupului, fie acioneaz independent de ele);

Complian / asertivitate (fie individul accept s satisfac cerinele directe ale grupului, fie decide s rspund acestora asertiv)

Obedien, supunere / sfidare (fie individul se supune ordinelor. Solicitrilor imperative ale unei autoriti, fie le sfideaz)Factori ce influeneaz abilitatea de lider Factori de personalitate: autoeficacitate perceput, locus de control intern ( se consider responsabil pentru ceea ce I se ntmpl, nu crede c e la mna destinului), dominan, empatie i sensibilitate la nevoile celorlali, propensiunea pentru risc, nonconformismul social

Factori de dezvoltare: mediu familial suportiv, antecedente personale n activiti de conducere (cineva din familie a avut funcii de conducere)

Factori cognitivi: inteligena general, creativitate, perspicacitate, inteligena verbal, performana colar ridicat.

Eficiena procesului de comunicare este asigurat de manifestarea urmtoarelor abiliti: ascultarea activ capacitatea de a surprinde att coninutul mesajului ct i emoiile interlocutorului, pentru a asigura nelegerea ct mai acurat a mesajului;

transmiterea asertiv a mesajului;

identificarea surselor de conflict i utilizarea strategiilor specifice de rezolvare a a conflictelor;

utilizarea acestor abiliti n diferite contexte de comunicare (dialog, comunicare de grup, comunicare direct sau mediat).

orientarea pozitiv a comunicrii (pe fapte plcute, stimulatoare, afirmative)

comunicarea s fie bilateral, s permit schimbul de mesaje, punerea de ntrebri

s permit intervenia tuturor cu mesaje, s stimuleze emiterea de alternative

s faciliteze verificarea nelegerii mesajului

s fie securizant i nu prilej de abuz afectiv, emoional al unuia asupra celorlali

concordana comunicrii verbale cu cea mimico-gestual

evitarea ambiguitilor, subnelesurilor, incertitudinilor, aluziilor maximal vagi

evitarea suprapunerii, interferenelor n emiterea de mesaje (a interveniei peste cuvntul celuilalt)

comunicarea eficient presupune construirea de mesaje clare, concise i exprimate cu expresii i cuvinte uzuale .VI.Forme de comunicare 1.Comunicare nonverbalaAnaliza structurii comunicarii nonverbale impune luarea in considerare a codurilor, modelelor si scopurilor specifice implicate. In comunicarea nonverbala se folosesc seturi de semen, coduri, care prin combinare dau o anumita structura. De exemplu, semnalele vizuale pot fi associate semnalelor olfactive. De fapt, aceste semen sunt stimuli senzoriali care impresioneaza simturile omului (vaz, auz, pipait, miros). Pe baza semnelor si canalelor de transmitere s lor s-au propuis multiple clasificari ale comportamentelor noinverbale si ale comunicarii nonverbale.

In literature de specialitate se aminteste gruparea comunicarii nonverbale in trei categorii, propusa de J. Ruesch si W. Kess:

limbajul semnelor incluzand gesturile limbajul actiunilor incluzand miscarile corpului implicate in diferite activitati

limbajul obiectelor care incorporeaza dispunerea intentionata sau neintentionata a obiectelor in spatiu in vederea utilizarii lor

O alta clasificare o datoram lui R. P. Harrison care i9mparte comunicarea nonverbala in patru categorii:

coduri de executare associate miscarilor corpului, expresiilor faciale, privirii, atingerii si activitatilor vocale coduri spatio temporale referitoare la mesajele rezultate din combinarea utilizarii spatiului si timpului

coduri artefac utilizate in mesajele primate de la obiecte

coduri mediatoare referitoare la efectele speciale rezultate din interpunerea intre emitator si receptor

De exemplu Dale G. Lethers a identificat urmatoarele canale de comunicare nonverbala: expresiile faciale, miscarile ochilor, postura, proxemica, aspectul fizic, factorii suprasegmentali, precum intonatia, timbrul si volumul vocii, si atingeriule cutanate.

Clasificarea comunicarii nonverbale poate fi facuta , in principal, dupa modalitatile senzoriale implicate in receptareaa semnalelor. Mark L. Knapp considera ca domeniul comunicarii nonverbale include urmatoarele fapte: 1) cum privim 2)cum auzim (tonul vocii) 3) cum mirosim 4) cum ne miscam individual sau in conjunctie cu altii (gesturile, postura, privirea, expresiile faciale, atingerile corporale si proxemitatea) 5) cum afecteaza mediul inconjurator interactiunile umane si cum afecteaza acestea, la randul lor, mediul inconjurator (dispunerea spatiala a mobilei, temperature, prezenta altor oameni, zgomotele s.a.m.d)

Cei mai multi cercetatori accepta o clasificare rezultata din combinarea codurilor si mediilor de transmitere a mesajelor. KINEZICA asa numitul limbaj corporal include miscarile corpului, expresiile faciale si privirea. Studiul privirii poarta denumirea de OCULEZICA. Activitatile vocale alcatuiesc PARALIMBAJUL. Studiul perceptiei si al modului de utilizare a spatiului poarta denumirea de PROXEMICA, iar studiul perceptiei si al modului de utilizare a timpului este denumit CRONEMICA. Aspectul fizic artefactele si semnalele olfactive sunt considerate, de asemenea, categorii separate ale comunicarii nonverbale si sunt studiate ca atare, chiar daca se recunoaste ca oamenii transmit semnale simultan prin mai multe canale, fapt pentru care este necesara abordarea integrate a comunicarii nonverbale

Functiile comunicarii nonverbalePentru a analiza functiile comunicarii dupa parerea mea ar trebui sa gasim raspunsul la intrbarea: De ce apelam la acest tip de limbaj ?. Ar trebui sa vedem care sunt intentiile, motivele si scopurile acestei forme de comunicare.

Paul Ekman a identificat cinci functii ale comunicarii nonverbale: repetarea spunem da si dam din cap de sus in jos, si de jos in sus; spunem cuiva ca adresa cautata este pe o strada la dreapta si in acelasi timp aratm cu mana incotro sa se indrepte

substituirea inlocuirea mesajelor verbale o fata posomorata ne spune ca persoana in cauza nu se simte bine

completarea colaborarea la transmiterea mesajelor verbale, ceea ce duce la o mai buna decodificare a lor accentuarea / moderarea - punerea in evidenta a mesajelor verbale, amplificarea sau dimpotriva diminuarea celor spuse: cand scandam sloganuri, ridicam bratul si aratam pumnul; cand admonestam un prieten expresia faciala poate arata ca nu ne-am suparat foarte rau

contrazicerea transmiterea de semnale in opozitie cu mesajele verbale; spunem ca ne bucuram ca ne-am intalnit cu o persoana cunoscuita dar privim in alta parte cand ii intindem mana, ne vaitam ca nu avem din ce trai, dar ne afisam cu bijuterii sau haine foarte scumpe

Michael Argyle ia in considerare patru functii:

exprimarea emotiilor transmiterea atitudinilor interpersonale

prezentarea personalitatii

acompanierea vorbirii

Dupa Maurice Patterson comunicarea nonverbala indeplineste mai multe functii:

transmite informatii gestioneaza interactiunile

reflecta gradul de apropiere

exercita influenta

controleaza sentimentele

faciliteaza satisfacerea unor obiective sau interese

Judee K. Burgoon, David B. Buller si W. Gill Woodall au in vedere urmatoarele functii, dincolo de rolul ei in producerea si procesarea comunicarii verbale.

structurarea interactiunii inaintea inceperii comunicarii propriu-zise, serveste drept ghid implicit pentru desfasurarea acesteioa, indicand cum se va desfasura comunicarea, ce roluri vor juca persoanele implicate in actul comunicarii

identificarea sau proiectarea identitatii sinelui functie ce se refera la modul de codificare si decodificare a mesajelor formarea impresiei modul in care sunt percepute persoanele dupa comportamentul lor nonverbal, formarea primei impresii

exprimarea si managementul emotiilor managementul relatiei de comunicare

managementul de conversatie

managementul impresiei

influenta sociala rolul comunicarii nonverbale in procesele de persuasiune

inselarea si suspiciunea de inselareFUNCTII

GESTURILE DE ILUSTRARE dubleaza prin repetare mesajul verbal, sporind sansele de intelegere corecta a lui

SUBSTITUIREA presupune inlocuirea unui cuvant sau a unei expresii verbale cu un gest sau cu o combinatie de gesture.

FUNCTIA DE COMPLETARE este evidenta cand cineva are dificultati in utilizarea codului verbal (de exemplu cand discutam cu un strain fara sa cunoastem bine limba in care se vorbeste)

ASCUNDEREA incercarea de a induce in eroare sau dimpotriva dezvaluirea reprezinta deasemeni functii ale comunicarii nonverbale, ca si reglarea de exemplu, marcarea prin dregerea vocii a inceputului comunicarii verbale sau semnalarea prin coborarea vocii ca suntem pe calea de a incheia discursul si sublinierea de exemplu pronuntarea intr-o alta tonalitate a cuvintelor cheie pentru a focaliza atentia ascultatorilor.

A) PROXEMICA SAU PERCEPTIA SI UTILIZAREA SPATIULUI

Comunicam, desigur cu mainile, cu ajutorul expresiilor faciale, al privirii dar comunicam prin modul in care folosim un anumit spatiu. Oamenii politici care tin un discurs apropioati spatial de auditorium, cu privirea indreptata spre cei carora li se adreseaza obtin un alt effect decat cei care, sa spunem se plaseaza la o distanta apreciabila fata de ei, mentin privirea in pamant, stau cu mainile la spate sau cu o man in buzunar cand isi rostesc discursul.

Pe baza studiului distantelor la animale, Edward T. Hall face masuratori ale pragurilor de receptare a vocii, delimitand patru distante innterumane;

distanta intima (intre 40 50 cm) in care poti simti prezenta celuilalt, mirosul, respiratia. Este un spatiu de protectie pentru individ, accesibil numai persoanelor foarte apropiate, partenerului, iubitei sau iubitului, celui mai bun prieten, propiilor copii. Apropierea interlocutorilor, acceptarea lor in zona distantei intime exprima o apropiere pshihologica distanta personala (intre 50 75 cm) in care indivizii isi pot atinge mainile, defineste limita contactului fizic cu ceilalti. La acest nivel nu putem detecta caldura, respiratia celuilat si in general, avem dificultati in a mentine contactul la nivelul ochilor. Daca acest spatiu este incalcat ne simtim inconfortabil, lucru sesizabil prin miscari excessive la nivelul corpului. In anumite situatii insa nu parem deranjati de aceasta invadare. Reactia fata de invadarea spatiului personal este in functie de tipul de relatie pe care o avem cu interlocutorul (daca manifestam atractie fata de acesta, gradul de toleranta este mai mare).

Distanta sociala (intre 1.5 3 m) este distanta in care pierdem detaliile privind interlocultorul. Etse distanta la care se desfasoara cele mai multe dintre interactiunile individuale obisnuite, tranzactiile afacerile cu character formal.

Distanta publica (intre 3 6 m) este distanta in care individual este protejat si poate deveni devensiv daca este atacat. La acest nivel pierdem foarte multe detalii ale comportamentului interlocutorului: expresiile fetei, directia privirii.

Luand in calcul nu numai distantele de la care poate fi receptata vocea (soaptele, vocea normala si strigatele), dar si posibilitatile de contact cutanat, temperature, mirosul, detectarea expresiilor faciale etc., Edward t. Hall si colaboratorii sai ajung la masuratori mai fine, pe care Marc Alain Descamps le prezinta in felul urmator:

distanta intima apropiata (intre 0 0.15 m) permite contactul cutanat, receptarea mirosului corporal al celuiolalt, al caldurii corpului sau. Comunicarea se face in soapta distanta intima neapropiata (intre 0.15 0.45 m) este cea la care le permite persoanelor sa se tina de mana, sa-si simta reciproc mirosul corporal. Comunicarea verbal;a este suava

distanta personala apropiata (intre 0.45 0.75 m) este distanta propice confidentelor. Se disting foarte bine trasaturile fetei, se simte slab caldura corporala a celeilalte personae, iar mirosul acesteia (parfum) nu se simte deloc

distanta personala neapropiata (intre 0.75 1.25 m) asigura perceptia exacta a celuilalt, in ansamblu si in detaliu

distanta sociala apropiata (intre 1.25 2.10 m) de la aceasta distanta discutam cu strainii, le vedem bine fata si corpul in intregul lui. Este distanta dintre vanzator sio client

distanta sociala neapropiata impune comunicarea cu voce tare, estompeaza diferentele de status. La aceasta distanta au loc discutii formale, impersionale, ca si discutiile in grupurile mici.

Distanta publica apropiata impune sa se vorbeasca tare si rar accentuanduse fiecare cuvant. O astfel de distanta se mentine intre oamenii politici, a actorilor. Comunicarea este puternic controlata.B) ARTEFACTELE

Imbracamintea, podoabele, accesoriile vestimentare comunica apartenenta persoanei la genul biologic, la o clasa de varsta, la o categorie socio economica, la o profesie sau alta. Este inmposibil sa fii imbrcat sis a nu transmiti celorlalti ipso facto cine esti si cum percepi tu lumea. Susan B. Kaiser afirma imbracamintea si infatisarea sunt simboluri vizibile care influenteaza interactiunile cu alti.

Vestimentatia: determinari geografice, istorice si culturale. Cand analizam vestimentatia in contextual comunicarii nonverbale trebuie sa luam in considerare determinarile geografice, culturale si istorice. De exemplu dela Polul Nord la Ecuator, oamenii isi protejeaza corpul impotriva gerului sau a caldurii excessive: imbraca haine adecvate, diferite in ceea ce priveste materialele, culoarea, croiala.

Hainele, symbol al identitatii personale si sociale. Gilson Monteiro spunea ca haina reprezinta oglinda sinelui, marcheaza separarea dintre clasele socialeMai mult hainel care sunt in egala masura pentru a acoperi goliciunea trupului si pentru exprimarea sinelui, ofera indicii despre caracteristicile psiho morale ale persoanelor dar si despre grupurile. Jean Chevalier si Alain Gheerbrant aratau ca pentru unele popoare orientale o cusatura dreapta semnifica integritatea psiho morala, tighelul orizontal pace in inima. Hainele si mai ales uniformele dunt un dimbol sl puterii sociale pe care o ai la un moment dat. Ele influenteaza stima de sine, dar si com[portamentul celorlalti. Referitor la puterea de influentare a hainelor cu autoritate, experimental natural proiectat de M. Lefkowitz, R.R. Blake si J.S. Mouton intr-un oras din Texas mi se pare cat se poate de revelator. Cei trei folosesc ca asociat un barbat in varsta de 31 de ani, care in cadrul experimentului avea sarcina sa treaca strada pe rosu, in timp ce alti pietoni asteptau schimbarea culorii semaforului. Cand complicele purta haine cu autoritate, respective costum de foarte buna cal;itate si cravata scumpa, trecatorii care erau la semafor l-au urmat intr-un numar de trei ori si jumatate mai mare decat atunci cand era imbracat cu o camasa ieftina si pantaloni de lucru

In modul in care ne imbracam intervin intr-o proportie sau alta de la caz la caz, atat motivatia de protejare a corpului, cat si pudicitatea si dorinta de a atrage atentia. De exmplu tinerii si tinerele merg la discoteca, imbraca haine care mai degraba sa atraga sexual decat sa le protejeze corpul; hainele purtate de tinerii din gastile de la coltul strazii nu au functie estetica. Lipsa decentei in modul de a se prezenta al unor elevi din licee sau al unor studenti pune problema violentei limbajului nonverbal.

Pornind de la imbracaminte, ne putem da seama de gustul estetic al acesteia, de firea ei: este o persoana conformista, care doreste sa treaca neobservata, sau o persoana independenta?

Imbracamintea este o forma de comunicare nonverbala (inaintea prezentarii verbale, cu ajutorul vestimentatiei se transmit informatii despre apartenenta la genul social, varsta, clasa sociala, ocupatie, origine etnica si despre caracteristicile psiho morale de personalitate).

Imbracamintea reprezinta valorile identitare de grup si exprima nevoia de a fi diferit de alti. Diferentierea imbracamintei simbolizeaza nevoia de autonomie, dorinta de a fi independent. Diferentierea imbracamintei adolescentilor fata de imbracamintea adultilor este un fenomen istoric relative recent deoarece pana la jumatatea secolului trecut hainele adolescentilor semanau foarte mult cu hainele adultilor.

Vestimentatia adolescentilor de dupa 1980 are conexiune cu vestimentatia adolescentilor din ani 50 60, pe cand vestimentatia adolescentilor de dupa 1980 este influentata de mass media datorita tehnologiilor de comunicare moderne, adolescentii tind sa imite vedetele TV, sau starurile musicale etc.

Vestimentatia si statusul social. Daca haina nu-l face pe om cel putin ea il reprezinta. Foarte bine ca o persoana cu o anumita pozitie in ierarhia social. De exemplu in Roma antica purtau toga doar oameni liberi nu si strainii sau sclavii. Toga purtata de tineri era tivita cu rosu. Toga alba era imbracata numai de tineri dupa ce implineau varsta de 17 ani, intr-o ceremonie ce va avea loc in Forum. In egiptul Antic purtau sandale numai persoanele cu pozitie sociala inalta.

Jacqueline Murray a identificat in lumea afacerilo trei tipuri de vestimentatie:

hainele specifice corporatiilor, purtate mai ales de avocati, directori si bancheri (design simplu de culoare gri sau bleumarin pentru costumele barbatesti, alb imaculat sau albastru deschis pentru camasi, iar pentru femei, bluze, rochii din bumbac ori din panza de in)

haine menite sa comunice, utilizate cu precadere de persoanele implicate in marketing, educatie, industriile in expansiune (costume si rochii practice, relaxante, semitraditionale din impletituri si tesaturi cu ochiuri largi, cu imprimeuri odihnitoare sau in dungi)

haine inovatoare, intalnite mai ales la artisti, la cei ce lucreaza in domeniul publicitatii, la vanzatorii cu amanuntulsau la propietarii de magazine de lux

Anat Rafaeli si Michael G. Pratt au operationalizat conceptual de vestimentatie organizationala luand in considerare trei dimensiuni : caracteristicile imbracamintei (culoarea, materialul si stilul vestimentatiei), omogenitatea imbracamintei si atributele comparative ale acesteia (variabilitatea si unicitatea)

C) EXPRESIILE FACIALEStudiul expresiilor faciale a debutat in a doua jumatate a secolului XIX-lea. Sa ne Amintim de celebra lucrare a lui Charles Darwin Expresia emotiilor ls om si animale. In timp s-au adunat un munte de fapte de observatie, s-au emis diferite ipoteze si s-au elaborate tehnici din ce in ce mai sofistificte pentru inregistrarea muschilor faciali din carer rezulta expresiile faciale. In anul 1965, Cand Paul Ekman a inceput sa studieze expresiile faciale, majoritatea antropologilor erau convisi de faptul ca gesturile si emotiile au fundamente culturale, ca sunt invatate in procesul socializarii. Paul Ekman porneste de la ipoteza ca expresiile faciale sunt programate ca o parte naturala a emotiilor. Pentru ca toti oamenii apartin aceleiasi specii si toti au acelasi numar de muschi faciali este de asteptat ca oriunde in lume emotiile sa se exprime in acelasi mod, sa fie recunoscute ca atare. Fiecarei emotii ii corespunde cate doua expresii faciale: una programat ereditar, aceeasi in toate culturile; alta, reprezentand o abatere de laexpresiaprogramata, variaza de la o cultura la alta. In sprijinul ipotezei universaliatii expresiilor faciale ale emotiilor, Paul Ekman invoca cercetarile lui H.C. Triandis si W.W. Lambert, care au cerut unui numar de studenti americani si greci, precum si locuitorilor unei mici localitati din insula Corfu (insula greceasca din Marea Ionica) sa acorde note de la 1 la 9 unor fotografi reprezentand personae care exprimau diferite stari emotionale, dupa cum le considera agreabile sau dezagreabile. Studentii in ciuda diferentelor entice, au dat note foarte apropiate, spre deosebire de locuitorii din mediul rural, care au introdus unele discordante in notare. Aceasta prima cercetare comparativa interculturala, care inclian balanta in favoarea tezei universalitatii expresiei emotiilor, nu a fost scutita de critici metodologice intemeiate: s-a prezentat fotografia unei singure personae (o actrita care exprima diferite emotii), nu s-a verificat implicarea in sarcina de notare a subiectilor (s-ar fi putut ca studentii sa fie mai motivate sa evalueze fotografiile), emotiile nu erau naturale (se stie astazi ca exista diferente notabile intre zambetul spontan si cel artificial).

Cercetarile coordonate de Paul Ekman au demonstrate ca expresiile faciale ale emotiilor sunt universale. Studentii apartinand unor grupuri entice foarte diferite au identificat emotiile corespunzatoare expresiilor faciale.

D) ZAMBETUL SI RASUL. Numerosi filosofi si oameni de stiinta au icercat sa patrunda esenta rasului si surasului. Ch Darwin aprecia ca rasul pare sa constituie in primul rand, expresia simplei bucurii sau fericiri. Cat priveste caracterul innascut al rasului si surasului, Ch Darwin aduce in discutie cazul Laurei Bridgman care din cauza orbirii si a surzeniei, nu a putut dobandi vreo expresie prin imitare, totusi, atunci cand I s-a comunicat prin limbajul gesturilor o scrisoare de la un prieten iubit a ras si a batut din palme, iar obrajii I s-au imbujorat. Motivele pentru care omul rade sunt variate, dar mecanismul rasului este totdeauna acelasi: inspiratie adnca, scurte contractii spasmodice ale toracelui, in special al diafragmei. De aici si vorba: radeau de se tineau cu mainel de burta.In timpul rasului gura este mai mult sau mai putin larg deschisa, cu colturile mult trase inapoi, precum si putin in sus, iar buza superioara este putin ridicata. Uneori radem din tot corpul desi se spune radem din tot sufletul. Radem de ne doare burta sau ne tavalim pe jos de ras. In fond este vorba despre contractile musculare si despre stimularea secretiei unor endorfine, fapt ce mentine sau amplifica veselia. Pe astfel de date probate stintific se bazeaza terapia prin ras si pana la un punct concursurile Cine rade mai mult. Pentru al sanction ape cel care nu are dreptul sa rada de alti daca are cineva acest privilegiu! -, la romani exista zicala Rade ciob de oala sparta. Normele referitoare la ras variaza de la o cultura la alta si de la o epoca la alta, dar totdeauna rasul functioneaza ca un guardian al ordinii publice.

Paul Ekman a catalogat 18 tipuri de zambete care nu sunt stimulate. Zambetele naturale se deosebesc de cele false, artificiale, prion aceea ca dureaza mai mult si ca in performarea lor participa atat muschii fetei cat si cei ai ochilor. In cazul zambetelor false se contracta doar muschii din jurul ochilor, aparand la coada ochilor riduri, nu si muschii fetei. In lucrarea Limbajul corpului pentru manageri, Horst H. Ruckle analizeaza opt tipuri de zambete.

zambetul voit, fabricat, chinuit (colturile gurii drepte, buzele drepte si lipite). Apare si dispare repede. Poate exprima jena.

zambetul dulceag (intinderea si subtirea buzelor; insoteste universalul da)

zambetul pe sub mustata (buzele tensionate si lipite; exdprima vointa, dar si retinere)

zambetul depreciativ (colturile gurii sunt retrase putin in jos, este afisat de persoanele blazate, ironice, poate exprima acordul si dezacordul, in acelasi timp)

zambetul relaxat (lipsit de tensiune, exprima bucuria, dragostea, pretuirea celuilat).

zambetul stramb (un colt al gurii este tras in jos si celalalt in sus; exprimao amabilitate fortata, un conflict intern; este zambetul subalternului nevoit sa asculte o gluma batrana a sefului)

zambetul care exprima frica (buzele sunt trase lateral, iar gura este putin intredeschisa; colturile gurii sunt trase spre urechi)

zambetul condescendent, resemnat (rasfrangerea inainte a buzei inferioare; adesea, este insotit de inclinarera capului spre dreapta si / sau ridicarea si tremuratul umerilor1. Spaiul personal distana inter-personal acceptabil

2. Contactul vizual poate exprima o gam variat de emoii: dezaprobare, ncntare, dispre, prietenie

3. Postura corporal (ex: st cu capul n barb ngndurare, oboseal, tristee)

4. Paralimbajul: inflexiuni verbale(ridicare a vocii, coborre, monotonie), ritm verbal (rapid, lent, variat), intensitate (voce puternic, slab, cu respiraie ntretiat), ton (nazal, plngcios, teatral, linguitor), pauze (cu subneles, dezorganizate, de timiditate, ezitare)

5. Expresivitatea facial

6. Gesturile 2.Comunicarea verbala:

Pasiva Agresiva

Asertiva

Comunicarea

pasivComunicarea

asertivComunicarea

agresiv

Caracte-

ristici Se evit abordarea problemelor care apar n procesul de promovare personal (critici, conflicte)

Sunt ignorate drepturile personale n comunicare (dreptul de a fi ascultat, de a i exprima prerea)

Drepturile celorlali sunt considerate ca fiind mai importante dect drepturile proprii

Apare nencredere n propriile fore i n eficiena promovrii personale Se discut i se clarific problemele care apar n procesul de promovare personal (critici, conflicte)

Sunt respectate i susinute activ drepturile personale n comunicare (dreptul de a fi ascultat, dreptul de a-i exprima prerea)

Este recunoscut att importana drepturilor proprii ct i a celorlali

Se dezvolt ncredere n forele proprii i n eficiena promovrii personale

Sunt abordate ntr-o manier agresiv i ineficient dificultile de promovare personal

Drepturile personale n comunicare sunt susinute fr a ine seama de drepturile celorlali

Drepturile personale sunt considerate mai importante dect drepturile celorlali

Se dezvolt comportamente de ostilitate, blamare i acuzare a celorlali

Comunicarea

pasivComunicarea

asertivComunicarea

agresiv

Caracte-

ristici Se evit abordarea problemelor care apar n procesul de promovare personal (critici, conflicte)

Sunt ignorate drepturile personale n comunicare (dreptul de a fi ascultat, de a i exprima prerea)

Drepturile celorlali sunt considerate ca fiind mai importante dect drepturile proprii

Apare nencredere n propriile fore i n eficiena promovrii personale Se discut i se clarific problemele care apar n procesul de promovare personal (critici, conflicte)

Sunt respectate i susinute activ drepturile personale n comunicare (dreptul de a fi ascultat, dreptul de a-i exprima prerea)

Este recunoscut att importana drepturilor proprii ct i a celorlali

Se dezvolt ncredere n forele proprii i n eficiena promovrii personale

Sunt abordate ntr-o manier agresiv i ineficient dificultile de promovare personal

Drepturile personale n comunicare sunt susinute fr a ine seama de drepturile celorlali

Drepturile personale sunt considerate mai importante dect drepturile celorlali

Se dezvolt comportamente de ostilitate, blamare i acuzare a celorlali

VII.Strategii de comunicare eficienta Utilizarea mesajelor la persoana I pentru a descrie problema

Ascultarea activ a descrierii problemei din punctul de vedere al celeilalte persoane

Reflectarea sentimentelor pentru a nelege i a clarifica ceea ce simte cealalt persoan

Generarea a ct mai multe soluii posibile mpreun

Analiza alternativelor i alegerea variantei potrivite

Obinerea unui angajament

Planificarea datei la care se face evaluareaP

P

A

A

C

C

Comportament

Gnduri

Sentimente