Cap10 - Managementul Timpului

CAPITOLUL 10

MANAGEMENTUL TIMPULUI

Rezumat

Autorii şi-au propus să prezinte procesele care compun managementul timpului şi gama de metode şi tehnici utilizate pentru programarea execuţiei activităţilor proiectului, monitorizarea şi actualizarea acesteia. Sunt prezentate metode clasice - graficul calendaristic - şi metode moderne de programare - tehnicile CPM, PERT, GERT. În final sunt prezentate succint câteva produse software pentru managementul proiectelor mai cunoscute şi utilizate pe plan internaţional.

Cuprins

10.1. Importanţa şi componentele managementului timpului

10.2. Realizarea programului de execuţie a proiectului

10.2.1. Obiective şi restricţii

10.2.2. Programarea prin metode clasice

10.2.3. Programarea cu ajutorul graficelor reţea

10.3. Îmbunătăţirea programului de execuţie a proiectului

10.4. Monitorizarea şi actualizarea programului

10.5. Utilizarea calculatorului în managementul timpului

271Managementul timpului

10.1. Importanţa şi componentele managementului timpului

Managementul timpului include ansamblul activităţilor necesar a fi desfăşurate în vederea asigurării realizării proiectului conform termenelor de execuţie prevăzute prin contract.

Importanţa realizării obiectivului managementului timpului este dată de efectul direct pe care eşecurile în acest domeniu le au asupra costurilor şi credibilităţii contractantului. De regulă, depăşirile termenului de execuţie, imputabile constructorului, sunt amendate prin penalizări reprezentând un anumit procent (0,5 - 10% din valoarea lucrării) sau o sumă fixă pentru fiecare zi de întârziere. Pentru beneficiar (investitor) întârzierile înseamnă amânări ale punerii în funcţiune a proiectului, creşterea riscurilor de piaţă asociate proiectului, întârzieri în recuperarea investiţiei, reducerea profitului aşteptat, deci pierderi financiare extrem de importante. În concluzie, depăşirea termenului de execuţie poate face ca un proiect considerat iniţial profitabil să se transforme într-unul neprofitabil.

Managementul timpului cuprinde următoarele procese:

Descompunerea proiectului în activităţi componente simple şi stabilirea succesiunii lor. Definirea activităţilor necesare pentru realizarea proiectului presupune identificarea activităţilor specifice care vizează realizarea elementelor identificate în cadrul descompunerii orientate pe scop a proiectului (organigrama sarcinilor). Definirea activităţilor şi stabilirea succesiunii lor este realizată de către ingineri, proiectanţi şi membrii echipei de proiect, stabilindu-se atât condiţionările între activităţi care ţin de natura lucrării executate (tehnologice), cât şi cele care ţin de organizare sau factori externi (de exemplu, furnizori sau laboratoare de expertiză tehnică şi testări);

Realizarea programului de execuţie a proiectului, prin apelarea, în funcţie de complexitatea proiectului, la metode clasice sau moderne de programare;

Monitorizarea şi actualizarea programului pe măsura executării lui, care include măsurarea şi raportarea progresului în executarea programului şi utilizarea resurselor, adoptarea de acţiuni de corecţie, actualizarea şi ajustarea programului.

272 Managementul proiectelor de construcţii

10.2. Realizarea programului de execuţie a proiectului

10.2.1. Obiective şi restricţii

Prin programarea activităţilor componente ale proiectului de construcţii se urmăreşte să se realizeze o eşalonare cât mai economică a executării acestora. Aceasta se concretizează într-un program (calendaristic şi/sau reţea) inclus în proiectul de organizare de şantier. În funcţie de complexitatea lucrărilor programate, se pot folosi metode clasice sau moderne.

Programarea execuţiei proiectului include reprezentarea grafică a programului, calculul termenelor de începere şi terminare ale fazelor şi activităţilor, precum şi al rezervelor de timp, stabilirea duratei totale de execuţie şi determinarea activităţilor critice, alocarea resurselor, nivelarea folosirii resurselor, optimizarea duratei de execuţie, realizarea de grafice comasate sau detaliate pentru fiecare activitate (lucrare, stadiu fizic) în funcţie de nivelul ierarhic sau de execuţie care urmează să utilizeze programul.

După determinarea duratei de execuţie prin analiza drumului critic se compară aceasta cu durata de realizare impusă prin contract. Dacă lungimea drumului critic este mai mare decât durata de execuţie stabilită prin contract, se reia algoritmul de programare pornindu-se de la reanalizarea activităţilor situate pe drumul critic. Operaţiunea se repetă până când durata programată devine mai mică sau egală cu durata contractată.

Programarea execuţiei lucrărilor trebuie să ia în considerare resursele disponibile pe parcursul realizării proiectului, programul de lucru (dacă se lucrează 5 sau 6 zile pe săptămână, 8, 10 sau 12 ore pe zi), constrângerile legate de intervalele de aprovizionare cu anumite materiale şi echipamente, de termenele de execuţie a unor părţi din proiect sau de finalizare a acestuia.

10.2.2. Programarea prin metode clasice

Metodele clasice de programare se pot aplica cu succes în cazul proiectelor de complexitate redusă, care sunt formate dintr-un număr mic de procese simple de lucru (aproximativ 30 - 40 ) şi folosesc resurse puţine.

Succesul unei astfel de programări este condiţionat, în mod hotărâtor, de pregătirea celor ce elaborează şi urmăresc îndeplinirea programului.

Principala metodă clasică de programare se bazează pe reprezentarea proceselor simple de lucru, la scara timpului, în cadrul graficului calendaristic


(Gantt) într-un sistem de axe, în care pe abscisă se înscrie timpul, iar pe ordonată procesele simple de lucru. Fiecare proces simplu va fi reprezentat printr-o paralelă la abscisă. Lungimea segmentului care reprezintă procesul simplu de lucru va fi dată de durata programată pentru executarea acestuia, iar începerea procesului simplu de lucru va fi stabilită în funcţie de succesiunea tehnologică proiectată, de restricţiile de durată şi de nivelul resurselor disponibile. Elaborarea graficului calendaristic se face ţinând seama de precizările din fişele tehnologice, în următoarele etape:

- împărţirea proceselor complexe de lucru în procese simple şi determinarea volumelor de lucrări ale acestora;

- stabilirea celei mai bune succesiuni tehnologice, pentru a elimina nesincronizările şi a asigura executarea în paralel a unor lucrări;

- coordonarea termenelor de realizare ale fiecărui proces de lucru, pentru încadrarea în durata de execuţie propusă.

Uneori, în graficele calendaristice pot fi înscrise date referitoare la resursele necesare executării proceselor simple de lucru programate (forţă de muncă, materiale, utilaje şi mijloace de transport, prefabricate etc.). Graficul se prezintă astfel:

Nr.Crt.

Denumirea lucrării

Un

itat

ea

de

măs

ură

Can

tita

te

Pro

du

cţia

în

m

c\om

-zi

Nr.

n

eces

ar

de

om –

zil

e

Nr.

mu

nci

tori

în

for

maţ

ie

Du

rata

lu

crăr

ii

Utilaje necesare

Eşalonare calendaristică

1 2 3 4 5 6 7 8 9 I II III IV V1 Săpături de pământ m3 960 4 240 20 122 Fundaţii de beton

simplum3 960 3 120 12 10 betonieră

250 t 3 Beton armat monolit m3 960 0.5 720 48 15 betonieră

850 Vi, braţ troliu

4 Beton armat prefabricat.

m3 680 1.5 450 12 38 macara turn BKSM

5 Zidărie cărămidă m3 1060 1.5 700 20 35 malaxor mortar

6 Izolare termică şi învelitori

m2 6600 69 968 32 30

Figura 51. Programarea pe baza graficului Gantt

Acest grafic calendaristic poate fi îmbunătăţit prin evidenţierea rezervelor libere sau totale de timp ale activităţilor necritice (aceste concepte vor fi prezentate ulterior).


Folosirea graficului Gantt asigură următoarele avantaje: este simplu şi se elaborează uşor; poate fi interpretat şi de către personalul fără pregătire specială; asigură cunoaşterea termenelor minime de începere şi de terminare a lucrărilor etc. Poate fi utilizat cu succes şi pentru realizarea graficelor de eşalonare a investiţiilor - activităţile fiind exprimate în termeni financiari, sau pentru o programare la nivel de macroactivităţi cum este programarea execuţiei unor obiecte în cadrul obiectivului de investiţii.

Eveniment 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

Terminare săpături în spaţii largi

Lansare comandă prefabricate

Lansare comandă confecţii metalice

Terminare săpături în spaţii înguste

Finalizare transport

Recepţie prefabricate

Recepţie confecţii metalice

Finalizare turnare beton

Finalizare uscare beton

Terminare montaj

Figura 52. Graficul calendaristic al reperelor importante în executarea proiectului


Principalele dezavantaje ale programării lucrărilor cu ajutorul graficului Gantt sunt: se aplică greu la lucrările complexe, deoarece nu redă legăturile tehnologice şi organizatorice dintre procesele simple de lucru; este rigid şi nu poate fi reactualizat (în cazul nerespectării duratei unei activităţi, necesitând refacerea sa completă); nu evidenţiază toate posibilităţile de suprapunere în timp a unor procese simple de lucru; nu permite cunoaşterea posibilităţilor de decalare a începerii unor procese de lucru ce nu influenţează durata totală de execuţie etc.

Se poate utiliza şi graficul calendaristic al reperelor importante în executarea proiectului. Acest grafic evidenţiază termenele maxime de apariţie a evenimentelor-reper din cadrul proiectului (Figura 52).

10.2.3. Programarea cu ajutorul graficelor reţea

Dezavantajele metodelor clasice de programare a lucrărilor, corelate cu sporirea permanentă a complexităţii proceselor de lucru din construcţii-montaj, au stimulat dezvoltarea rapidă a modelelor de cercetare operaţională. Acestea asigură o programare elastică, dinamică şi permit refacerea uşoară a programului.

Între aceste modele s-a înscris, din 1957, metoda drumului critic (C.P.M.- Critical Path Method) elaborată şi folosită în S.U.A. pentru îmbunătăţirea planurilor calendaristice la lucrările de construcţii-montaj din industria chimică. Metoda drumului critic calculează câte o singură dată de începere şi terminare, minimă (cel mai devreme) şi maximă (cel mai târziu), pentru fiecare activitate pe baza unei logici secvenţiale a activităţilor în cadrul reţelei, cărora li se ataşează durate stabilite în mod determinist. Accentul în cadrul acestei metode se pune pe determinarea rezervelor de timp, pentru a determina care sunt activităţile cu cea mai redusă flexibilitate din punctul de vedere al programării.

În 1958 s-a elaborat tehnica pentru evaluarea şi revizuirea programului (P.E.R.T - Program Evalution and Review Technique). Aceasta utilizează o logică secvenţială a activităţilor în cadrul reţelei, cărora li se atribuie durate stabilite în mod probabilistic. PERT a fost iniţial creat pentru a corespunde necesităţilor “epocii tehnologiei vaste”, în care tehnicile elaborate de Taylor şi Gantt erau inaplicabile. Oficiul Proiectelor Speciale al Marinei americane, preocupat de direcţiile de executare a unor mari programe de dezvoltare militară, a introdus PERT în sistemul său de mijloace de luptă “Steaua polară”, după ce tehnica fusese perfecţionată cu ajutorul firmei de consulting managerial “Booz, Allen & Hamilton”. Modul de lucru cu tehnica PERT este ilustrat în figura 53.

Din aceste două metode principale bazate pe teoria graficelor reţea, au derivat şi altele în care, din 1961, se urmăresc - în afara termenului - nivelul resurselor şi costul total.


Mai recent s-a dezvoltat metoda grafică de evaluare şi actualizare a programului GERT (Graphical Evaluation and Review Technique) – care permite tratarea probabilistică atât a logicii reţelei, cât şi a duratelor activităţilor (unele

Dezvoltarea reţelei PERT

Controlul resurselor

Cost bugetat

Reevaluarea managerială

Resurseaccesibile

Timp acceptat

Plan şi reţea acceptate

Planuri şi grafice reţea

F E

E D

B A

C K

nu

nu

nu

da

nu

da

da

da

Figura 53. Modul de lucru cu tehnica PERT


activităţi s-ar putea să nu se realizeze deloc, altele se vor realiza doar parţial, iar altele vor fi efectuate în mod repetitiv). Se pot reprezenta activităţi nonsecvenţiale (cicluri), cum ar fi un test care trebuie efectuat de mai multe ori, şi ramuri de activităţi condiţionale, cum ar fi realizarea unei actualizări a proiectului numai în cazul în care în urma unei inspecţii au fost detectate erori. Primele două metode prezentate nu permit reprezentarea ciclurilor sau a ramurilor condiţionale. De asemenea, utilizarea graficelor standardizate poate accelera pregătirea graficelor proiectului. Ele pot include proiecte întregi sau doar porţiuni dintr-un proiect (numite subgrafuri). Subgrafurile sunt utile în cazul în care un proiect cuprinde elemente identice sau aproape identice, cum ar fi etajele unei clădiri de birouri, de exemplu.

Graful este o aplicaţie multivocă a elementelor unei mulţimi în ea însăşi, reprezentat ca o reţea plană, în care elementele mulţimii sunt legate între ele prin arce orientate. Programarea unui proces complex de construcţii-montaj prin intermediul graficului reţea presupune, în prima etapă, divizarea acestuia în procese de lucru simple, denumite activităţi, şi prezentarea lor sub formă de grafic reţea în funcţie de condiţionările tehnologice şi organizatorice stabilite.

Această etapă, denumită etapa calitativă, trebuie să fie rezolvată de o echipă de specialişti care să aibă o bogată experienţă în organizarea execuţiei lucrărilor şi care proiectează topologia graficului reţea.

A doua etapă, denumită etapa cantitativă, cuprinde determinarea duratelor activităţilor, a termenelor minime şi maxime de începere şi terminare a acestora, a rezervelor de timp, totale şi libere, şi a drumului critic. Pentru a putea realiza etapa a doua, este obligatoriu ca graficul reţea proiectat în prima etapă să nu conţină circuite sau bucle, iar fiecare activitate să înceapă numai după ce s-a încheiat activitatea (sau activităţile) ce o condiţionează şi să aibă o singură fază de plecare şi o singură fază de sosire.

Elementele graficului reţea

Principalele elemente ale unui grafic reţea sunt: activitatea, faza şi drumul

Activitatea poate fi reprezentată pe săgeţi sau în nodurile reţelei (în funcţie de cele două modalităţi de reprezentare a unui grafic reţea). Pot fi considerate activitate: un proces simplu de lucru (săpătură, turnări betoane, zidărie, etc.) care consumă timp şi resurse pentru realizarea sa; un proces natural (uscarea zugrăvelii, întărirea betoanelor etc.); o aşteptare, care consumă timp, dar nu consumă resurse; o condiţionare tehnologică sau una organizatorică


(activitate fictivă), care nu consumă nici timp şi nici resurse, dar condiţionează începerea activităţilor următoare de terminarea activităţilor anterioare acesteia.

Faza sau evenimentul reprezintă un anumit stadiu de realizare a lucrărilor şi delimitează începutul şi sfârşitul uneia sau mai multor activităţi, fără a consuma timp şi resurse. Într-un grafic reţea există câte o singură fază iniţială şi finală şi una sau mai multe faze intermediare. Numerotarea fazelor se face în ordine strict crescătoare de la stânga la dreapta, astfel încât nici o activitate să nu plece de la o fază cu număr mai mare decât cel al fazei în care ajunge. Fazele se reprezintă prin cercuri.

Drumul, într-un grafic reţea, este o succesiune de activităţi şi faze între faza iniţială şi faza finală a reţelei. Lungimea drumului se referă, de fapt, la durata acestuia şi se calculează prin însumarea duratelor activităţilor ce formează drumul respectiv.

Drumul critic, într-un grafic reţea, este drumul cu durata cea mai mare, obţinută ca sumă a duratelor activităţilor cuprinse între faza iniţială şi faza finală.

Durata critică reprezintă durata minimă în care se poate executa întregul proces complex, fiindcă ea cuprinde înşiruirea activităţilor cu duratele cele mai mari (activităţile critice). Deoarece depăşirea duratei unei singure activităţi critice duce la mărirea duratei de execuţie a întregii lucrări, personalul de conducere a producţiei trebuie să acorde o atenţie deosebită acestor activităţi.

La înscrierea activităţilor şi fazelor în graficul reţea, trebuie să se respecte următoarele reguli:

- să se traseze o singură activitate între două faze;

- în situaţia în care între două faze se desfăşoară mai multe activităţi, se introduc în grafic faze noi şi activităţi fictive;

Figura 54. Reprezentarea activităţilor într-un grafic reţea.

- la activitatea care reprezintă un proces de lucru sau un proces natural se notează, deasupra, denumirea sau simbolul activităţii şi, dedesubt, durata;

1 24

3

A

B 1 3

2

4

3

A

B

C1 2 faze

activităţi


- activităţile să nu se întoarcă, direct sau prin intermediul altor activităţi, în faza din care acestea au plecat (să nu existe bucle sau circuite), deoarece ar rezulta drumuri de durată infinită;

Figura 55. Reprezentarea buclei şi a circuitului

- reducerea duratei totale a două activităţi succesive, fără modificarea nivelului resurselor, să se facă fie prin adâncirea divizării proceselor de lucru, fie prin condiţionări organizatorice, pentru a putea suprapune în timp o parte a celor două activităţi;

- în afara fazelor iniţială şi finală, în toate celelalte faze trebuie să intre şi să iasă cel puţin câte o activitate.

Suprapunerea în timp a unor activităţi se poate realiza:

a) situaţie iniţială

b) suprapunerea unor lucrări prin adâncirea divizării proceselor de lucru

c) condiţionări organizatorice - aşteptări

Figura 56. Posibilităţi de suprapunere în timp a două activităţi succesive

1 1 3

2

2

3

B

C

A4

0 2140 30

BA

3

4A30 21

20 10B1

A1

5 610

A2

B2 B3

10 10

10

3 4

A1

1 220

B

A

10

A2

10 10


Calculul elementelor graficului reţea

Calculul duratei activităţii se realizează determinist (în cazul metodei C.P.M. ) sau probabilistic (în cazul metodei P.E.R.T.). Deci, metoda C.P.M. poate fi folosită mai eficient la lucrări executate pe bază de proiect-tip, pentru care s-au calculat norme de muncă exacte, iar metoda P.E.R.T. la lucrări unicat, unde factorii perturbatori ce acţionează în construcţii-montaj nu permit determinarea exactă a duratei activităţii.

Calculul determinist se face cu ajutorul formulei:

daij = reprezintă durata activităţii "i-j";

Calculul probabilistic se face cu ajutorul formulei:

în care:

aij reprezintă durata optimistă, cu o probabilitate de realizare de 1/100;

bij = durata pesimistă, cu o probabilitate de realizare de 1/100;

mij = durata probabilă, apreciată de personal cu experienţă în execuţie.

Termenul minim al fazei "i" (tim) este termenul cel mai apropiat (de faza

"0") în care se încheie toate activităţile ce ajung în faza "i", sau din care încep activităţile ce pleacă din faza "i".

Termenul maxim al fazei "i" (tiM) este termenul cel mai depărtat (de faza

"0") în care se încheie toate activităţile ce ajung în faza "i", sau din care încep activităţile ce pleacă din faza "i".

Termenul minim de începere a activităţii "ij" (t ijmî) este termenul cel

mai devreme la care poate începe activitatea şi corespunde cu termenul minim al fazei "i" (din care porneşte activitatea).

Termenul maxim de începere a activităţii "ij" (tijMî) este termenul cel

mai târziu la care poate începe activitatea şi corespunde cu termenul maxim al fazei "i" (din care porneşte activitatea).


Termenul minim de terminare a activităţii "ij" (tijmt) este termenul cel

mai devreme la care se poate termina activitatea şi corespunde cu termenul minim al fazei "j" (în care se încheie activitatea).

Termenul maxim de terminare a activităţii "ij" (tijMt) este termenul cel

mai târziu la care se poate termina activitatea şi corespunde cu termenul maxim al fazei "j" (în care se termină activitatea).

Sintetizând, avem:

tijmî = ti

m = drumul maxim de la faza "0" la faza "i";

tijmt = tij

mî + daij;

tijMî = tij

Mt - daij = tjM - daij

tijMt = tj

M = valoarea minimă de la momentul final la momentul "j", calculată prin scăderea din durata critică a duratelor activităţilor.

Când sunt respectate toate termenele minime, programul se numeşte minorant, iar când se lucrează cu termenele maxime, programul se numeşte majorant. Prima posibilitate este greu de realizat, fie datorită unor factori perturbatori, fie datorită unor vârfuri neeconomice în folosirea resurselor.

A doua posibilitate se realizează uşor, însă face ca programarea să devină rigidă, deoarece majoritatea activităţilor devin critice.

Pentru asigurarea unei eficienţe economice sporite, este recomandabil să se aleagă o soluţie intermediară, care să permită o bună folosire a resurselor, concomitent cu o durată de execuţie acceptabilă.

Diferenţa dintre termenul maxim şi cel minim al fazei reprezintă rezerva de timp a fazei (Ri). Când diferenţa dintre termenele minime şi maxime ale unei faze este "0", atunci faza este critică:

Ri = tiM - ti

m

Activităţile pot avea, în funcţie de termenele minime şi maxime ale fazelor ce le delimitează şi în funcţie de durata lor, următoarele rezerve: totală, liberă, independentă, intermediară şi interferentă.

Rezerva totală de timp (Rtij) este timpul maxim cu care se poate întârzia o activitate fără a depăşi drumul critic.

Consumarea acestei rezerve duce la pierderea rezervelor de timp ale activităţilor necritice următoare (până la nivelul rezervei consumate).

Rtij = tjM - (ti

m + daij) = tijMt - tij

mt


Rezerva liberă de timp (Rlij) este timpul cu care se poate întârzia (prin mărire sau decalare) o activitate, astfel încât să nu conducă la depăşirea timpului minim al fazei următoare (şi, deci, să nu întârzie timpul minim de începere a activităţilor următoare).

Rlij = tjm - (ti

m + daij) = tij+1mî - tij

mt

Rezerva independentă de timp (Riij) se calculează atunci când activităţile sunt programate să înceapă la termene minime, astfel:

Riij = tjm - (ti

M + daij) = tjm - tij

Mt = tij+1mî - tij

Mt

Figura 57. Reprezentarea grafică a rezervelor de timp1

1 Anatol Măcriş, Vicenţiu Dumitru, “Aplicaţii ale cercetării operaţionale în probleme de conducere, organizare şi planificare a lucrărilor de investiţii şi construcţii-montaj”, Editura Academiei, Bucureşti, 1972, pg.154.

dij

dij

dij

dij

dij

dij

dij

Mt

Marja totală

Marja liberă

Marja interferentă

Marja independentă

Marja interferentă

Nodul h

Nodul iNodul j

Nodul l

Nodul m

Ml

Mint

Mi

Mind

0it

1it

0jt

1jt 2

jt

0lt 1

lt

1ht

0ht

0mt

1mt

1jt

2it


Rezerva intermediară de timp (Rintij) se calculează când activitatea începe la termene maxime, astfel:

Rintij = tjM - (ti

M + daij) = tjM - tij

Mt

Rezerva interferentă de timp (Rinterfij) se obţine ca diferenţă între rezerva totală şi rezerva liberă sau între rezerva intermediară şi rezerva independentă, reprezentând, de fapt, diferenţa între timpul maxim şi timpul minim al fazei "j".

Rinterfij = tjM - tj

m

Activităţile care au rezerva totală de timp egală cu zero sunt activităţi critice şi înlănţuirea lor de la faza iniţială la faza finală formează unul sau mai multe drumuri critice.

Determinarea drumului critic se face după aceleaşi reguli şi pentru graficele reţea cu activităţile reprezentate pe săgeţi, şi pentru cele cu activităţile reprezentate în noduri, iar rezultatele sunt identice pentru aceeaşi lucrare.

Graficele utilizate pentru programarea activităţilor proiectului pot îmbrăca diferite forme:

1. Grafice reţea cu activităţile reprezentate pe săgeţi

Dacă se proiectează graficul reţea pentru programarea şi urmărirea execuţiei lucrărilor necesare realizării unui combinat siderurgic, acesta se va prezenta ca în figura 58

Figura 58 Grafic coordonator pentru programarea lucrărilor de construcţii-montaj la un combinat siderurgic

8

3

4

2

0

2

1

1

3

Su

rsă şi reţele d

e apă

5

6

3

2

00

3

4

7

8

9

10

33

410

68 1416

7744

713

1818

12

1515

3

1

2

8

33

Su

rsă şi reţele en

ergie

Terasamente

1

32


Denumirile activităţilor sunt notate pe grafic. Pentru determinarea drumului critic, se ataşează fiecărei faze un dreptunghi format din două căsuţe în care se trec, în stânga, termenul minim şi, în dreapta, termenul maxim al fazei, calculele făcându-se direct pe grafic. Drumul critic va uni activităţile ce încep şi se încheie în faze al căror termen minim este egal cu termenul maxim. Se înscrie, mai întâi, termenul minim care este "0" pentru faza iniţială, iar pentru celelalte faze este timpul celui mai lung drum de la faza iniţială până la faza considerată. Dacă într-o fază sosesc mai multe activităţi, se alege activitatea de pe drumul cel mai lung. Aşa cum se prezintă în fig. 41, se observă că în faza 8 sosesc patru activităţi: (4-8) - care are termen minim de începere 4, plus durata 4, egal - termen minim de terminare 8 luni (duratele sunt exprimate în luni), (5-8) - care are termen minim de începere 7, plus durata 8, egal - termen minim de terminare 15 luni, (6-8) - care are termen minim de începere 6, plus durata 3, egal - termen minim de terminare 9 luni şi (7-8) - care are termen minim de începere 7, plus durata 2, egal- termen minim de terminare 9 luni. Conform regulii enunţate mai sus termenul minim al fazei 8 va fi 15 luni.

La fel se procedează pentru toate fazele şi se obţin 18 luni în faza finală 10. Termenul maxim se stabileşte în sens invers, de la faza finală la faza iniţială. În faza finală, termenul minim este egal cu termenul maxim, deoarece atât faza iniţială, cât şi faza finală fac parte, obligatoriu, din drumul critic. Pentru celelalte activităţi, termenul maxim al fazei "i" se stabileşte scăzând din termenul maxim al fazei "j" durata activităţii "ij". Când din faza "i" pornesc mai multe activităţi, termenul maxim de începere a activităţii "ij" se stabileşte ca fiind cea mai mică diferenţă între termenul maxim al fazei următoare şi durată.

Termenele minime şi maxime de începere şi de terminare ale activităţilor, rezervele totale şi libere de timp, precum şi drumul sau drumurile critice se pot calcula şi după un model ca acela prezentat în tabelul 17 în care calculele se desfăşoară ca la metoda de calcul direct pe grafic.

Astfel, pentru faza nr. 6, timpul maxim va fi 8 luni (calculat pe activitatea 6-9 ca diferenţă între timpul maxim al fazei 9, care este de 16 luni, şi durata activităţii, care este de 8 luni, şi nu 12 luni, calculat ca diferenţă între 15 luni, timpul maxim al fazei nr. 8, şi 3 luni, durata de execuţie a activităţii).


Tabel pentru calculul drumului critic şi al rezervelor de timp

Tabelul 17Nr Crt

Simbolul activităţii

a(ij)

Durata activităţii

d(ij)

Termene minime Termene maxime Termen minim de începere a activităţii următoare

Rezervă de timp

de începere

de terminare

de începere

determinare

liberăRlij

TotalăRtij

1 0-1 1 0 1 1 2 1 0 12 0-2 3 0 3 0 3 3 0 03 0-3 2 0 2 2 4 4 2 24 1-3 2 1 3 2 4 4 1 15 1-4 3 1 4 7 10 4 0 66 2-3 1 3 4 3 4 4 0 07 2-6 3 3 6 5 8 6 0 28 3-5 3 4 7 4 7 7 0 09 4-7 3 4 7 10 13 7 0 610 4-8 4 4 8 11 15 15 7 711 5-8 8 7 15 7 15 15 0 012 6-8 3 6 9 12 15 15 6 613 6-9 8 6 14 8 16 14 0 214 7-8 2 7 9 13 15 15 6 615 7-10 1 7 8 17 18 18 10 1016 8-10 3 15 18 15 18 18 0 017 9-10 2 14 16 16 18 18 2 2

2. Grafice reţea cu activităţile reprezentate în nodurile reţelei

Această metodă se întâlneşte în literatura de specialitate sub denumirea de "Metoda potenţialelor Metra" (M.P.M. - Metra Potential Method). Activităţile sunt plasate în nodurile reţelei, iar săgeţile dintre noduri reprezintă succesiunile şi condiţionările tehnologice sau organizatorice ale activităţilor.

La calculul drumului critic direct pe graficul reprezentat prin nodurile reţelei, dacă activităţile nu se suprapun în timp, (figura 60), un nod poate fi organizat ca în figura 59.

Prin această metodă se pot programa şi înşiruiri de activităţi la care pasul lanţului2 este mai mare sau mai mic decât durata activităţii. În acest fel, în graficul

2 Vezi capitolul "Elemente de organizare a proceselor de producţie pentru execuţia proiectelor de construcţii".


reţea pot fi reprezentate şi înşiruiri de activităţi care se suprapun parţial în timp sau activităţi separate printr-un interval de timp.

După cum se ştie, pasul lanţului poate fi mai mic, egal sau mai mare ca durata activităţii. Determinarea termenelor minime şi maxime de începere şi de terminare presupune folosirea algoritmilor prezentaţi la graficele reţea cu activităţile pe săgeţi, cu deosebirea că, pe lângă durata activităţii, se foloseşte pasul lanţului. Când pasul lanţului este egal cu durata activităţii, programarea nu conţine condiţionări temporale, iar săgeţile reprezintă numai succesiuni fără consum de timp.

3 2 4

15 6

7Figura 59. Organizarea unui nod al reţelei

Reţeaua cu activităţile reprezentate în nodurile reţelei este mai simplă, deoarece elimină activităţile fictive şi fazele introduse pentru amplasarea acestor activităţi, calculul este mai uşor, se pot modifica condiţionările tehnologice şi organizatorice fără a reface reţeaua şi, în plus, toate datele activităţii sunt redate compact şi, deci, uşor de interpretat (figura 60). Termenele minime de începere se calculează însumând la termenul minim de începere a activităţii anterioare pasul lanţului. Dacă sunt mai multe activităţi anterioare se alege suma cu valoarea cea mai mare drept termen minim de începere pentru activitatea considerată. Termenul maxim de începere se calculează scăzând pasul lanţului din termenul maxim de încere al activităţii următoare. Dacă sunt mai multe activităţi anterioare se alege ca termen maxim de începere cea mai mică diferenţă

Şi în acest caz, elementele graficului reţea pot fi calculate într-un tabel (asemănător cu cel din tabelul 17), cu deosebirea că acesta va cuprinde, în plus, trei coloane cu activităţile anterioare, activităţile următoare activităţii ce se calculează şi pasul lanţului.

3. Graficul reţea cu activităţi comasate

Graficele reţea cu activităţi detaliate sunt utile personalului ce conduce execuţia lucrărilor la nivelul brigăzilor.

Legendă:1 = Simbolul activităţii;2 = Durata activităţii;3 = Termenul minim de începere;4 = Termenul minim de terminare;5 = Termenul maxim de începere;6 = Termenul maxim de terminare7 = Rezerva totală de timp


Coordonarea activităţilor pentru un număr mare de obiecte dispersate pe multe şantiere face greoaie utilizarea graficelor reţea detaliate.



Tabel de calcul al drumului critic şi al rezervelor de timp totale şi libere prin metoda M.P.M. Tabel 17`

Activitatea Durata Activ.

preced.

Activ.

următ.

Pasul

lanţului

Tm TMTmi i+1

R

i t i t T L

A 1 - E,D 0 0 1 1 2 1,1 1 0

B 3 - F,G 0 0 3 0 3 3,2 0 0

C 2 - H 0 0 2 3 5 4 2 2

D 2 A H 1 1 3 2 4 4 1 1

E 3 A I,J 1 1 4 4 7 5,3 3 0

F 1 B H 3 3 4 3 4 4 0 0

G 3 B L,M 2 2 5 3 6 4,5 1 0

H 3 C,D,F K 1,2,1 4 7 4 7 6 0 0

I 3 E N,O 4 5 8 8 11 8,9 3 0

J 4 E P 2 3 7 9 13 13 6 6

K 8 H P 2 6 14 6 14 13 0 0

L 3 G P 2 4 7 10 13 13 6 6

M 8 G R 3 5 13 6 14 13 1 0

N 2 I P 3 8 10 11 13 13 3 3

O 1 I - 4 9 10 15 16 16 6 6

P 3 J,K,L,N - 4,7,3,2 13 16 13 16 16 0 0

R 2 M - 8 13 15 14 16 16 1 1

În vederea eliminării acestei deficienţe, s-a trecut la comasarea activităţilor, astfel încât un grup de activităţi ce pleacă dintr-o fază "i" şi se încheie într-o fază următoare "l" să fie reprezentat printr-o singură activitate, simbolizată diferit de activităţile graficului iniţial şi având durata egală cu drumul maxim dintre fazele "i' şi "l" (figura 61).


Dacă din faza "i" pornesc activităţi ce nu ajung - direct sau indirect - la faza "l" sau în faza "l" ajung activităţi ce nu au pornit - direct sau indirect - din faza "i", atunci nu se poate realiza comasarea.

Figura 61. Comasarea activităţilor într-un grafic reţea

În graficul din figura nr. 58 se poate face o singură comasare, înlocuind integral activităţile graficului cu o singură activitate, 0-10, care să aibă durata egală cu durata critică, şi anume, 18 zile. Nici o altă comasare nu este posibilă deoarece oricare ar fi fazele "i" şi "l", în şi din fazele cuprinse între acestea, intră şi ies activităţi ce fie că nu pornesc din "i", fie că nu ajung (direct sau indirect) în "l" nerespectând astfel una dintre principalele restricţii de comasare a activităţilor.

4. Graficul reţea calendaristic

Acest grafic este o proiecţie a graficului reţea la scara timpului şi cuprinde, în afara duratei activităţilor, rezervele libere de timp ale acestora.

În graficul reţea calendaristic (figura 62) drumul critic (calculat cu ajutorul tabelului 17) se reprezintă pe o paralelă la abscisă, iar lungimea săgeţilor, ce reprezintă activităţile critice, este egală cu durata activităţilor.

Celelalte activităţi se plasează în partea superioară a drumului critic, prin linii înclinate sau orizontale, astfel încât proiecţia acestora pe abscisă să dea durata activităţii. În continuarea activităţilor necritice se trec, cu linii punctate, rezervele libere a căror proiecţie pe abscisă este egală, de asemenea, cu durata rezervei.

Graficul reţea calendaristic prezintă următoarele avantaje faţă de graficul Gantt: scoate în evidenţă activităţile critice, ceea ce permite luarea tuturor măsurilor pentru respectarea duratei lor; prezintă succesiunea tehnologică a

3

4

B7

2

8

2

7

EA

5

64

A’D

G

F

HC

9

93 82

2 5

3

5

12

A I H


activităţilor; cuprinde rezervele libere de timp, ceea ce permite cunoaşterea termenului maxim de terminare a execuţiei unui proces simplu, fără a perturba timpul minim de începere a activităţilor următoare şi, deci, durata critică; permite stabilirea mai exactă a responsabilităţilor etc.

5. Graficul calendaristic cu evidenţierea rezervelor libere de timp

Întrucât programarea lucrărilor cu ajutorul graficului reţea prezintă dificultăţi de citire, s-a trecut la transcrierea graficului reţea în grafic Gantt îmbunătăţit, prin ataşarea rezervelor libere sau totale de timp la activităţile necritice.

Pentru exemplificare, să considerăm activităţile necesare pentru executarea lucrărilor aferente instalării unei barăci din elemente prefabricate, necesară pe un şantier:

Activităţi necesare pentru lucrările de instalare a unei barăci

Tabelul 18

Cod activitate

Denumirea activităţii Durata (zile)

0-1 Săpături în spaţii largi 4

0-2 Comandă prefabricate beton 1

0-3 Comandă confecţii metalice 1

1-2 Săpături în spaţii înguste 3

1-4 Transport rutier al pământului la 5 km 4

2-6 Aprovizionare prefabricate beton 3

3-6 Aprovizionare confecţii metalice 3

4-5 Turnare beton 2

5-6 Proces natural de uscare a betonului 6

6-7 Montare prefabricate beton şi confecţii metalice

4


Determinarea drumului critic şi a rezervelor de timp cu ajutorul tabelului

Tabelul 19Nr

crt

Simbol Durata Termene minime Termene maxime Termen minim de începere a activităţii următoare

Rezerve timp

începere terminare începere terminare liberă totală

1 0-1 4 0 4 0 4 4 0 0

2 0-2 1 0 1 12 13 7 6 12

3 0-3 1 0 1 12 13 1 0 12

4 1-2 3 4 7 10 13 7 0 6

5 1-4 4 4 8 4 8 8 0 0

6 2-6 3 7 10 13 16 16 6 6

7 3-6 3 1 4 13 16 16 12 12

8 4-5 2 8 10 8 10 10 0 0

9 5-6 6 10 16 10 16 16 0 0

10 6-7 4 16 20 16 20 20 0 0

Figura 62. Grafic reţea calendaristic

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19

0

3

1 4 5 6 7

2

20


10.3. Îmbunătăţirea programului de execuţie a proiectului

După realizarea programului poate fi necesară comprimarea duratei de execuţie a proiectului în vederea încadrării în termenul de execuţie prevăzut. În acest scop se pot folosi tehnici cum sunt:

Analizarea posibilităţilor de reducere cu costuri minime a duratelor activităţilor. De regulă orice reducere a duratei unei activităţi antrenează creşteri de costuri şi trebuie luate decizii prin compararea pierderilor care s-ar înregistra ca urmare a depăşirii duratei de execuţie cu depăşirile de costuri generate de încercările de reducere a duratei activităţilor (de exemplu: lucrul în mai multe schimburi, achiziţionarea unor tehnologii mai productive, suplimentarea formaţiilor de lucru sau a numărului componenţilor unei formaţii de lucru etc.);

Accelerarea executării lucrărilor prin desfăşurarea în paralel a unor activităţi care în mod normal se realizează succesiv (de exemplu, demararea executării construcţiei în paralel cu procesul de proiectare a acesteia). Această metodă prezintă riscuri mari şi determină adesea refacerea unor lucrări.

Programul rezultat necesită, în multe cazuri, mai multe resurse, în anumite perioade, numite "vârfuri în consum", decât sunt disponibile pentru realizarea sa. În astfel de situaţii se procedează la alocarea resurselor şi la nivelarea resurselor. În urma nivelării resurselor se înregistrează adesea depăşiri ale duratei totale de execuţie programate iniţial. Există însă şi posibilitatea realizării unei nivelări a resurselor în condiţiile unor constrângeri legate de durata de execuţie, caz în care activităţile sunt reprogramate doar în limitele rezervelor libere de timp de care dispun.

10.4. Monitorizarea şi actualizarea programului

Monitorizarea progresului înregistrat se face prin compararea realizărilor efective (în termeni temporali) cu cele programate. Este util să se stabilească încă de la demararea proiectului procedurile de modificare a programului, incluzând documentele justificative şi aprobările formale necesare.

Puţine proiecte se derulează cu exactitate conform planului. Schimbările care apar pot determina reevaluarea duratelor anumitor activităţi, modificări în succesiunea activităţilor sau analizarea unor programe alternative. Actualizarea programului se face în cazul în care este necesară realizarea de modificări ale


proiectului solicitate de client sau au avut loc întârzieri. Nu toate întârzierile conduc la decizia adoptării unor acţiuni corective. De exemplu, o întârziere importantă la o activitate necritică poate avea un impact minor asupra duratei totale de execuţie a proiectului, în timp ce o întârziere mult mai mică la o activitate critică sau subcritică poate necesita acţiuni imediate pentru readucerea procesului în parametrii programaţi.

10.5. Utilizarea calculatorului în managementul timpului

Un management al proiectelor eficient solicită ca informaţiile relevante să fie obţinute, analizate şi reanalizate într-o manieră rapidă şi oportună. Astăzi, specialiştii în managementul proiectelor şi echipele de proiect dispun de o gamă largă de produse software pentru urmărirea şi controlul proiectelor.

Produsele software de management al proiectelor conţin, în afară de programarea duratelor şi termenelor de realizare a activităţilor cu ajutorul graficelor reţea, şi posibilitatea programării costurilor şi resurselor (forţă de muncă, utilaje, materiale). Suplimentar, în afara programării activităţilor, se poate realiza şi un proiect de control al acestora, prin care se pot compara programările iniţiale cu cele actualizate şi se pot elabora rapoarte de stare comparative între situaţia reală existentă şi cea corespunzătoare planificării iniţiale.

Un avantaj evident al introducerii programelor automate de planificare a activităţilor constă şi în faptul că, datorită vitezei mari de calcul, se pot introduce mai multe variante de simulare a desfăşurării acestora, în vederea alegerii variantei optime, cu efectele economice cele mai favorabile. Astfel pot fi variate situaţiile privind disponibilităţile, costurile şi programarea termenelor de realizare a activităţilor şi se poate stabili desfăşurarea optimă a activităţilor.

Printre programele mai cunoscute şi utilizate pe plan internaţional amintim:

1. Microsoft PROJECT. Acesta permite modelarea interactivă şi, plecând de la diverse reprezentări (Gantt, PERT, calendar etc.), administrarea evoluţiei proiectelor. Activităţile sunt clasificate în activităţi principale şi activităţi subordonate. Această clasificare poate fi modificată imediat, la orice nivel de organizare; cu ajutorul mouse–ului este posibil de intervenit grafic asupra diagramei alese pentru înscrierea sau ştergerea unei activităţi şi observarea incidentelor temporale şi financiare ale unei asemenea decizii, în aceeaşi măsură în care numărul filtrelor ne permite evidenţierea numai a informaţiilor pertinente


după o apreciere rapidă, asupra simulării în curs, în funcţie de criteriile de eficienţă maximă prestabilite de utilizator. Se pot genera rapoarte standardizate şi adaptate, inclusiv alocări şi nivelări ale folosirii resurselor, rapoarte financiare şi privind resursele.

2. TIME LINE permite planificarea şi urmărirea proiectelor, calcularea duratei de execuţie a unui proiect şi a consumului de resurse necesare. TIME LINE generează totodată şi rapoarte de costuri plecând de la datele de început şi de sfârşit ale proiectului. Vizualizarea resurselor sub formă de histograme conduce la posibilitatea anulării conflictelor de resurse prin decalarea activităţilor în timp. O funcţie de simulare permite testarea mai multor scenarii şi modificarea acestora. Cu ajutorul programului TIME LINE se poate realiza gestiunea simultană a mai multor proiecte şi combinaţia elementelor acestora, permiţând gestiunea de asamblare în funcţie de eventualele priorităţi. Utilizatorul poate compara planul iniţial cu avansarea reală a activităţilor şi poate exporta fişierele în LOTUS, dBASE, MULTIPLAN sau altele.

3. HARVARD TOTAL PROJECT MANAGER permite realizarea şi urmărirea proiectelor în ceea ce priveşte: timpul, planul şi bugetul. Acest program de calcul furnizează planul de lucru, permite afectarea resurselor şi determinarea costurilor. El furnizează graficele PERT şi Gantt precum şi costurile, afişând automat nivelul resurselor, încărcarea resurselor şi graficele de repartizare a acestora, oferind reprezentarea simultană a funcţiilor pe ecran datorită utilizării ferestrelor multiple, lucrului în structură împărţită. Permite patru tipuri de condiţionare a activităţilor, lucrul cu subproiecte legate, afişarea rezultatelor financiare şi programarea forţei de muncă. Utilizatorii pot exporta fişiere direct în LOTUS, dBASE III sau crea fişiere ASCII.

4. SUPER PROJECT EXPERT este un program de construcţie şi ordonare a proiectelor destinat microordinatoarelor. Oferă patru moduri de lucru: diagrame PERT pentru vizualizarea dependenţelor dintre activităţi, tabloul recapitulativ al activităţilor, diagrame Gantt şi diagrame descriptive ale structurii proiectului. SUPER PROJECT pune în evidenţă drumurile critice ale diagramelor şi permite modificări ale proiectului care se repercutează asupra altor scheme şi tabele care sunt toate legate. SUPER PROJECT poate genera până la 9 niveluri de activităţi şi poate păstra gestiunea datelor, ca termene “cel mai devreme” şi “cel mai târziu”. Calendarul detaliat al proiectului poate fi de asemenea vizualizat.


5. PROJECT SCHEDULAR 5 este un program de gestiune a proiectelor având la bază metoda CPM. Permite stabilirea calendarului, evaluarea costurilor şi a resurselor disponibile. O interfaţă grafică ajută la punerea în funcţiune a următoarelor facilităţi: diagrame de reţele în reprezentările grafice corespunzătoare; o reprezentare a proiectului sub diferite forme (grafice, diagrame, liste de activităţi cu toţi parametrii); posibilitatea încadrării într-un calendar prestabilit; alegerea unităţilor de timp (de la minut la lună); rezumat sub formă de tabel al diverselor activităţi componente şi al condiţionărilor lor.

Termeni cheie

- programarea lucrărilor

- grafic calendaristic (Gantt)

- grafic calendaristic cu evidenţierea reperelor importante în executarea proiectului

- grafic reţea

- metoda drumului critic

- rezervă de timp

- activităţi comasate

- C.P.M.

- P. E. R.T.

- graf

- etapă cantitativă

- etapă calitativă

- fază (eveniment)

- drum

- drum critic

- durata activităţii

- termen minim

- termen maxim

- program minorant

- program majorant

- rezervă de timp

- activităţi comasate

- grafic reţea calendaristic

- monitorizarea programului

- actualizarea programului

- produse software de management al proiectului

Întrebări

1. Ce procese cuprinde managementul timpului?

2. Care sunt etapele parcurse pentru elaborarea unui grafic calendaristic?

3. Ce elemente se pot regăsi într-un grafic calendaristic?


4. Care sunt cele două etape în elaborarea unui grafic reţea şi în ce constă fiecare dintre ele?

5. Care sunt elementele graficului reţea şi cum se determină mărimea acestora?

6. Ce restricţii se impun la elaborarea unui grafic reţea pentru programarea lucrărilor?

7. Ce reprezintă, cum se calculează şi la ce serveşte rezerva totală de timp?

8. Ce reprezintă, cum se calculează şi la ce serveşte rezerva liberă de timp?

9. Prin ce se caracterizează drumul critic într-un grafic reţea?

10. Ce deosebiri se înregistrează între graficele reţea cu activităţile reprezentate pe săgeţi şi cele cu activităţile reprezentate în nodurile reţelei ?

11. Ce reprezintă şi la ce serveşte graficul reţea cu activităţi comasate?

12. Ce reprezintă şi la ce serveşte graficul reţea calendaristic? Ce avantaje are faţă de graficul Gantt?

13. În ce constă monitorizarea şi actualizarea programului de execuţie a proiectului?

14. Ce produse software pentru managementul proiectelor cunoaşteţi şi ce probleme rezolvă acestea?

Date post:	13-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	mirabeladiaconu
View:	315 times
Download:	5 times

Cap10 - Managementul Timpului

Documents