Cancer mamar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Studiu privind cancerul mamar si factorii de risc

CUVÂNT ÎNAINTE

Statistic, cancerul, reprezinta în lume, dar si în tara noastra, a doua cauza de deces.

Pentru femei, cancerul de sân se afla pe primul loc în ceea ce priveste incidenta bolii.

Ignoranta, spaima de diagnostic, lipsa educatiei sanitare, dar si a unor programe

hotarâte de preventie si screening (depistarea cancerului în rândul populatiei fara risc) fac ca

în tara noastra diagnosticul bolii sa se realizeze în stadii avansate, când tratamentul ramâne

numai paliativ si extrem de scump, în acest caz suferinta pacientei fiind imensa.

Frica de realitate, dar si prezenta unui numar din ce în ce mai mare de vânzatori de

iluzii, mult popularizati în mass-media, au ca rezultat un tratament mult mai costisitor si o

suferinta pe masura.

Toate acestea au stat la baza elaborarii lucrarii de fata, care de fapt se adreseaza pe de

o parte publicului larg, pacientei din toate clasele sociale, dar care poate fi, pe de alta parte, si

un material de educatie adresat publicului medical, fara sa-si propuna sa fie însa un studiu cu

pretentii de tratat.

Speranta noastra, a Ligii Române de Cancer, este aceea ca lucrarea va ajuta populatia

feminina - si nu numai - sa cunoasca si sa recunoasca mai usor boala, dar sa si participe în

mod activ la programele nationale de screening.

De asemenea, vrem sa atragem atentia ca nu toate leziunile sânului sunt maligne, ca

un numar mare de leziuni pot fi benigne, deci sunt leziuni noncanceroase sau precanceroase,

care, daca ramân netratate, se pot transforma în cancere.

Speram ca lucrarea sa va capteze interesul, sa va ridice nivelul de cunostinte,

convingându-va ca boala canceroasa poate fi prevenita, tratata si vindecata daca este

cunoscuta si abordata de medic la timp.

1. DEFINITIA CANCERULUI SI A CANCERULUI DE SÂN

Termenul de cancer se refera la un grup de afectiuni caracterizate prin cresterea

anormala si necontrolata a unor celule, care invadeaza tesuturile înconjuratoare si se pot

împrastia (metastaza) la distanta de tesutul sau organul din care s-au format, pe cale sangvina,

Pagina 1 din 54


limfatica sau pe alte cai. Diferitele forme de cancer pot fi clasificate în functie de tipul celular

implicat, de tesutul sau organul afectat.

Un alt sinonim pentru cancer este acela de tumora maligna (deci tumorile canceroase

sunt maligne). Dar nu toate tumorile înseamna cancer. O tumora necanceroasa este benigna,

ea nu creste si nu se întinde, asa cum face cancerul. În general, tumorile benigne nu sunt un

pericol pentru viata. Putine cancere, cum ar fi cancerul sângelui (leucemia sau hemopatiile

maligne), nu formeaza tumori.

Ce este cancerul mamar?

Majoritatea cancerelor sunt numite dupa partea corpului pe care o afecteaza când se

declanseaza. Cancerul mamar se dezvolta în tesutul sânului. El apare atât la femei, cât si la

barbati în tesutul mamar, dar cancerul sânului la barbati este mai rar.

În interiorul sânului se gasesc glandele care, dupa ce o femeie a nascut, produc si

elibereaza laptele. Glandele ce produc laptele se numesc lobuli, iar tuburile care le leaga de

mamelon se numesc ducte. Sânul însusi este format din lobuli, ducte si tesut gras, limfatic si

conjunctiv (de legatura).

Limfa este un fluid clar care contine celule ale sistemului imunitar. Transportul limfei

catre ganglionii limfatici, care au marimea unui bob de mazare, se realizeaza prin vasele

limfatice. Majoritatea ganglionilor limfatici ai sânului sunt localizati în axila. Acestia sunt

numiti ganglioni axilari.

Când celulele canceroase ajung în ganglionii limfatici, ele continua sa creasca si

cauzeaza marirea acestor ganglioni. Daca celulele canceroase au atins acesti ganglioni, este

foarte probabila împrastierea lor si în alte parti ale corpului.

Pagina 2 din 54


Exista mai multe tipuri de tumori ale sânului. Marea majoritate sunt benigne, ceea ce

înseamna ca nu sunt canceroase. Aceste tumori (umflaturi) sunt deseori cauzate de modificari

fibrochistice. Chisturile sunt pungi pline cu fluid. Termenul de "fibros" se refera la faptul ca

acesta formeaza tesutul de legatura sau tesutul cicatrizat. Modificarile fibrochistice determina

aparitia tumorilor si a durerii. Acestea sunt tumori benigne, deci tumori care apar în interiorul

sânului, dar nu metastazeaza. Ele trebuie însa tratate chirurgical. Vor fi discutate în capitolul

urmator.

Pe de alta parte, cancerul mamar implica tumorile maligne. Sunt descrise mai multe

tipuri histologice (în functie de tipul celular) de cancere.

2. LEZIUNILE MALIGNE ALE SÂNULUI

DCIS - Carcinomul ductal in situ. Este cancerul mamar detectat cel mai devreme

(prima faza), stadiul 0. Se limiteaza la ducte. Toate femeile cu cancer în acest stadiu se pot

vindeca. Cea mai buna metoda pentru a depista DCIS este mamografia.

Pagina 3 din 54


IDC - Carcinomul ductal infiltrativ (invaziv). Acest cancer se dezvolta pe traseul

laptelui în duct, sparge peretele ductului si invadeaza tesutul gras al sânului. De aici se poate

întinde si în alte parti ale corpului (poate metastaza). IDC este cel mai comun tip de cancer,

aparând la aproximativ 80% din cazuri.

LCIS - Carcinomul lobular in situ. O tumora care nu s-a împrastiat mai departe de aria

în care s-a dezvoltat se numeste in situ. Desi nu este un cancer efectiv, LCIS creste riscul de

îmbolnavire de cancer mai târziu. Din aceasta cauza, este important pentru o femeie cu LCIS

sa faca un examen fizic de doua sau trei ori pe an. La fel de importanta este si realizarea unei

mamografii în fiecare an.

ILC - Carcinomul lobular infiltrativ (invaziv). Acest cancer se dezvolta în lobul. El

poate metastaza catre alte parti ale corpului. Doar 10-15% din cancere sunt de acest tip.

Mai sunt si alte forme, mai putin comune, de cancer, pe care nu le-am descris în acest

capitol. Daca aveti unul dintre acestea, va puteti adresa pentru informatii la Liga Română de

Cancer.

3. LEZIUNILE BENIGNE ALE SÂNULUI

Sânul are doua tipuri de tesuturi - glandular si stromal (de suport).

Tesutul glandular include lobulii si ductele. În lactatie, celulele lobulilor produc

laptele, care este transportat prin ducte (canale) catre mamelon.

Tesutul stromal este alcatuit din tesut gras si fibroconjunctiv (ligamente care sustin

sânul).

Pagina 4 din 54


Oricare dintre aceste structuri pot sa prezinte schimbari care sa determine aparitia de

semne si simptome de boala. Cele doua mari grupuri de modificari ale sânului sunt tumorile

benigne si cancerele sânului.

Cele mai frecvente leziuni benigne ale sânului sunt modificarile fibrochistice,

tumorile benigne ale sânului si inflamatiile sânului.

Modificarile benigne ale sânului sunt foarte frecvente. Daca tesuturile sânului ar fi

examinate sub microscop, aceste leziuni ar fi gasite la 9 din 10 femei.

Spre deosebire de cancere, leziunile benigne nu ameninta viata, dar pot da o

simptomatologie neplacuta, iar câteva dintre acestea se asociaza cu un risc tardiv de

dezvoltare a cancerului.

Aceste modificari produc tumori sau zone sensibile si dureroase pe care le gaseste

femeia la autoexaminarea sânului sau medicul la examenul clinic al sânilor. Durerea,

scurgerile anormale - altele decât laptele - la nivelul mameloanelor pot fi caracteristice

modificarilor benigne. Unele leziuni pot sa nu produca simptomatologie si sa fie descoperite

întâmplator la mamografie.

Modificarile fibrochistice

Acestea cuprind cele doua componente ale sânului - glandulara si stromala. În trecut

erau denumite "boala fibrochistica". Deoarece aceste modificari afecteaza cel putin jumatate

din toata populatia feminina, este mai corect sa fie denumite modificari, schimbari, decât

boala. Afectiunile fibrochistice sunt comune femeilor tinere, dar ele pot aparea la orice vârsta.

Diagnosticul, pus pe baza simptomatologiei, distinge chisturi, tumefactii, arii de

îngrosare, sensibilitate sau durere. Acestea devin mai accentuate premenstrual, fiind

influentate hormonal. Câteodata aceste leziuni sunt în mod particular mai ferme, crescând

posibilitatea de a ascunde un cancer.

Microscopic, aceste modificari reflecta modul în care tesuturile sânului raspund lunar

la modificarile hormonale, modificari care pot sa indice cresterea moderata sau rapida a

riscului de a dezvolta un cancer. Modificarile descrise sunt:

Fibroza - se refera la predominenta tesutului fibros, acelasi cu tesutul din ligamente si

din tesutul cicatricial. Aria de fibroza are la palpare o consistenta ferma si dura. Fibroza nu

are impact asupra riscului de cancer si nu necesita un tratament special.

Chisturile sunt spatiile pline cu lichid, tapetate de celule glandulare. Acumularile

crescute de lichid determina aparitia macrochisturilor. Ele pot cauza durere, iar la examenul

clinic leziunea este rotunda, elastica, mobila, ultrasonografia confirmând existenta chistului.

Pagina 5 din 54


Înlaturarea fluidului prin aspiratie reduce durerea si tensiunea. Prezenta chisturilor nu creste

riscul de cancer.

Hiperplazia epiteliala (boala proliferativa a sânului) este o crestere a celulelor care

tapeteaza ductele si lobulii. Când hiperplazia afecteaza ductele este numita hiperplazie

ductala, iar când afecteaza lobulii, hiperplazie lobulara. În functie de examenul microscopic,

hiperplazia este uzuala (fara atipii celulare) sau atipica.

Hiperplazia uzuala creste foarte usor riscul pentru cancerul de sân (1,5-2 ori - fata de

riscul femeilor din întreaga populatie), în timp ce hiperplazia atipica indica o crestere

moderata (4-5 ori). Aproximativ 10% (1 din 10) din femeile cu hiperplazie ductala atipica vor

dezvolta un carcinom invaziv în 10 ani de la biopsie. Aproximativ 70% din biopsiile facute

pentru conditii benigne nu contin elemente de hiperplazie; 26% au hiperplazie uzuala si

numai 4% hiperplazie atipica.

Examenul microscopic se face prin biopsie chirurgicala sau punctie aspirativa cu acul.

Un diagnostic de hiperplazie si în mod particular de hiperplazie atipica necesita

urmarirea atenta (examen clinic, mamografie) - mai frecventa decât cea recomandata în

general.

Adenoza - se refera la largirea lobulilor care contin mai multe glande decât uzual.

Daca mai multi lobuli se gasesc unul lânga altul, aceasta colectie de lobuli cu adenoza poate

fi suficient de mare pentru a fi simtita.

Sunt mai multe denumiri pentru aceasta conditie de precancer, ce includ agregate

adenomatoase sau adenoza tumorala. Chiar daca este folosit cuvântul tumora, aceasta leziune

este complet benigna. Adenoza scleroasa este o alta forma în care exista distorsiuni ale

lobulilor prin tesut fibros. Calcificarile (depozitele de material mineral) pot sa apara în

adenoza, în adenoza scleroasa, dar si în cancere.

Biopsia aspirativa cu ac fin, dar mai ales cea efectuata pe cale chirurgicala sunt

necesare. Adenoza creste riscul pentru cancer de 1,5-2 ori.

Tratamentul. Desi s-au obtinut rezultate considerabile în recu-noasterea diferitelor

tipuri de modificari fibrochistice care pot creste riscul pentru cancer, nu s-au facut progrese în

întelegerea motivelor pentru care unele dintre aceste conditii produc simptome la anumite

femei si nici în tratamentul acestei simptomatologii.

Astfel, sunt paciente la care durerea cedeaza dupa aspiratia chistului sau dupa ingestia

de cafeina si metilxantina, ce se gasesc în cafea, ceai, ciocolata si unele bauturi nealcoolizate,

fapt nedovedit stiintific.

Pagina 6 din 54


Tinând cont de modificarile hormonale, unii medici mai recomanda scaderea

consumului de sare, diuretice sau cresterea consumului de vitamine, dar acestea nu aduc

rezultate pozitive certe.

Tratamentul cu hormoni steroizi (de exemplu contraceptive) de asemenea nu aduce un

beneficiu net.

Doar doua medicamente administrate sub prescriptie medicala - bromocriptina si

danazolul - sunt recomandabile pentru femeile cu simptomatologie severa, dar ele pot afecta

metabolismul hormonal si au efecte adverse serioase.

Fibroadenomul este o tumora benigna care se dezvolta din tesut glandular si stromal.

Este foarte frecventa la femeia tânara (20-30 de ani), însa poate aparea la orice vârsta.

Unele fibroadenoame sunt de dimensiuni mici, dar altele pot avea dimensiuni mari -

cu tendinta la rotunjire - si sunt bine delimitate. Pot fi unice sau multiple si foarte usor

diagnosticat mamografic sau prin biopsie.

Majoritatea medicilor recomanda înlaturarea lor chirurgicala. Câteodata este posibil

ca unul sau mai multe fibroadenoame sa creasca dupa înlaturarea chirurgicala a altora.

Tumora Phyllodes este un tip mai rar, care se dezvolta, la fel ca fibroadenomul, din

tesut stromal si glandular, diferenta dintre ea si fibroadenom rezultând din cresterea

accelerata a partii fibroconjunctive, celulele care formeaza acest tesut putând avea aspecte

anormale microscopic. În functie de aspectul acestor celule, ele pot fi benigne, maligne sau

cu potential de malignizare.

Tumora benigna se trateaza cu succes chirurgical, prin înlaturarea ei împreuna cu

tesut sanatos de 2 cm de jur împrejur. Tumora maligna se trateaza tot chirurgical, dar cu

Pagina 7 din 54


verificarea marginilor sau prin mamectomie, daca este necesar. Aceste tumori maligne nu

raspund la tratamentul hormonal, dar raspund la chimio si radioterapie.

Papilomul intraductal este determinat de cresterea tesutului glandular, dar si

fibrovascular (fibros si al vaselor sangvine). Papiloamele sunt caracterizate prin ducte foarte

largi în apropierea mamelonului, ceea ce determina secretii sangvinolente la nivelul

mamelonului. Ele se pot afla si la distanta de mamelon, în ductele mici, dar însotite de

hiperplazie epiteliala. Tratamentul este chirurgical - înlaturarea papilomului si a segmentului

unde se afla situat.

Tumora cu celule granulare apare rar în sân si mai frecvent pe piele si în gura. În

majoritatea cazurilor leziunea este benigna, de consistenta dura si dimensiuni de 1-2 cm.

Fermitatea ridica suspiciunea de cancer, dar biopsia sau punctia poate sa faca distinctia.

Aceasta leziune se trateaza chirurgical prin înlaturarea leziunii împreuna cu margini cu

structura normala, verificate histologic, din tesut sanatos, iar tratamentul este curativ si fara

risc pentru cancerul de sân.

Necroza grasa apare atunci când tesutul gras al sânului sufera modificari datorita unor

injurii - de exemplu interventie chirurgicala sau radioterapie. Leziunea devine ferma si,

deoarece cancerul de sân este ferm, aceasta nu poate fi diferentiata clinic de cancer. În acest

caz, numai biopsia sau excizia chirurgicala pun diagnosticul.

Mastitele sunt infectii care afecteaza în general sânul femeii care alapteaza. Infectia

bacteriana se face de la nivelul pielii, determinând atractia celulelor inflamatorii. Celulele

inflamatorii elibereaza substante care lupta împotriva infectiei. Acestea dau sânului un aspect

edematiat (umflat), rosu. Sânul este dureros si cald. Mastita se trateaza cu antibiotice.

Anumite cazuri de mastite sunt însotite de abcese care trebuie tratate chirurgical.

Ectazia ductala este conditia comuna care tinde sa afecteze femeile în deceniul al

patrulea si al cincilea de viata. Cel mai comun simptom este scurgerea verde sau gri,

anormala, la nivelul mamelonului, care devine dureros si rosu. Câteodata tesuturile

înconjuratoare ductelor capata un aspect dur, ceea ce duce la confuzii cu cancerul. Aceste

conditii pot disparea cu tratament antibiotic, iar daca simptomatologia persista, este necesara

îndepartatea chirurgicala.

Cancerul mamar este cel mai frecvent cancer la femei, la noi în tara fiind pentru

ambele sexe pe locul doi dupa cancerul bronhopulmonar în ceea ce priveste incidenta, iar în

ceea ce priveste mortalitatea prin cancer pe locul trei, dupa cancerul bronhopulmonar si

gastric pentru ambele sexe si pe primul loc pentru mortalitatea prin cancer la femei. Se poate

spune ca aproximativ 1 femeie din 9 va dezvolta un cancer mamar pe parcursul vietii.

Pagina 8 din 54


În SUA, ACS (American Cancer Society) arata ca în anul 2000 aproximativ 183 000

de femei se vor îmbolnavi de cancer de sân invaziv si alte 41 000 vor deceda de aceasta

boala.

În Uniunea Europeana, 250 000 de femei vor fi diagnosticate anual cu cancer de sân.

Din nefericire, în tara noastra, peste 60% din pacientele diag-nosticate cu cancer de

sân sunt în stadii avansate, III si IV, sansele lor de supravietuire fiind scazute, iar costul

tratamentului, ridicat.

Spre deosebire de tarile cu programe sustinute de diagnostic precoce, unde rata

deceselor a scazut semnificativ, la noi în tara lipsa acestor programe face ca rata deceselor sa

se mentina constant crescuta.

Un procent foarte mic din numarul pacientilor diagnosticati, tratati si decedati cu acest

diagnostic este reprezentat de barbati.

4. SUPRAVIETUIREA PACIENTELOR CU CANCER DE SÂN

CINE SUPRAVIETUIESTE CANCERULUI DE SÂN?

RATELE RELATIVE DE SUPRAVIETUIRE

În mod obisnuit, pentru a se aprecia progresul facut în depistarea precoce si

tratamentul cancerului, se utilizeaza rate de supravietuire relativa la 5 ani.

Rata de supravietuire relativa este rata observata în rândul unui grup de pacienti cu

cancer comparativ cu rata de supravietuire pentru persoanele din populatia generala, care sunt

identice cu grupul anterior din punct de vedere al vârstei, sexului, rasei si anului calendaristic

de observatie.

Ratele de supravietuire ar trebui interpretate cu precautie. În primul rând, ratele

relative de supravietuire la 5 ani se bazeaza pe pacienti care au fost diagnosticati si tratati cu

cel putin 8 ani anterior si nu reflecta exact cele mai noi progrese în tratament. În al doilea

rând, în datele de raportare a cancerului, nu sunt disponibile informatii despre: metodele de

depistare, protocolul de tratament, afectiunile sau bolile asociate si comportamentele care

influenteaza supravietuirea. Astfel, ratele de supravietuire relative nu sunt adaptate acestor

factori care influenteaza durata supravietuirii.

Ratele de supravietuire pentru femeile diagnosticate cu cancer de sân (toate studiile

combinate) sunt de:

84% la 5 ani de la diagnostic;

67% dupa 10 ani;

Pagina 9 din 54


56% dupa 15 ani.

SUPRAVIETUIREA ÎN FUNCTIE DE VÂRSTA, ÎN MOMENTUL STABILIRII

DIAGNOSTICULUI

Ratele de supravietuire relative cresc cu vârsta din momentul diagnosticarii. Femeile

care dezvolta cancerul de sân la o vârsta mai tânara de 45 de ani au o rata de supravietuire

relativa la 5 ani de 79%. Aceasta rata creste la 84% pentru femeile cu vârsta cuprinsa între 45

si 64 de ani si la 87% pentru femeile cu vârsta de 65 de ani sau mai mult.

Cercetatorii fac speculatii asupra faptului ca femeile mai tinere au rate de

supravietuire mai reduse deoarece tumorile lor ar fi mai agresive si mai putin raspunzatoare la

terapia hormonala.

SUPRAVIETUIREA ÎN FUNCTIE DE STADIUL TUMORII ÎN MOMENTUL

DIAGNOSTICARII

În general, supravietuirea este într-o relatie invers proportionala cu stadiul bolii în

momentul depistarii - astfel încât, cu cât stadiul este mai avansat, cu atât rata de supravietuire

este mai redusa.

Conform celor mai recente date publicate, ratele de supravietuire relative la 5 ani, în

functie de stadiul bolii la diagnosticare, sunt:

96,8% când cancerul este diagnosticat într-un stadiu local (limitat la sân). Numai 60%

dintre cancerele mamare sunt diagnosticate în acest stadiu. Mamografia obisnuita asociata cu

examenul clinic regulat al sânului ofera cea mai buna oportunitate de crestere a acestor

procente.

75,9% când cancerul este diagnosticat într-un stadiu regional (cancerul a diseminat la

tesutul înconjurator); 31% dintre cancere sunt diagnosticate în acest stadiu.

20,6% când cancerul este diagnosticat într-un stadiu mai avansat (cancerul a

metastazat la distanta); numai 6% dintre cancere sunt diagnosticate în acest stadiu.

Ce anume cauzeaza cancerul de sân?

Nu se stie înca cu exactitate ce anume cauzeaza cancerul de sân, dar stim ca anumiti

factori de risc sunt legati de aceasta boala. Un factor de risc este ceva care creste sansa

persoanei de a face boala. Diferitele forme de cancer au diferiti factori de risc. Anumiti

factori de risc, ca fumatul, pot fi schimbati, dar altii, ca vârsta persoanei sau istoria familiala,

nu pot fi schimbati.

CINE PREZINTA RISCUL DE A DEZVOLTA CANCER DE SÂN?

Epidemiologii utilizeaza cuvântul "risc" în multe moduri.

Pagina 10 din 54


Riscul de viata, "lifetime risk", se refera la probabilitatea ca un individ, pe parcursul

vietii sale, sa fie diagnosticat cu cancer sau sa decedeze datorita acestuia.

Riscul relativ este o masurare a puterii relatiei dintre factorii de risc si cancer. În ceea

ce priveste cancerul de sân, el compara riscul de aparitie a cancerului mamar la femeile cu o

anumita expunere sau caracteristica, cu riscul de dezvoltare a cancerului de sân la femeile

fara aceasta expunere sau caracteristica.

Riscul atribuibil, cunoscut de asemenea ca risc absolut, se refera la diferenta absoluta

în incidenta cancerului mamar la femeile cu o anumita expunere sau caracteristica, si la cele

fara aceasta expunere (care nu prezinta aceasta expunere sau caracteristica). Spre exemplu:

femeile care utilizeaza în mod curent contraceptive orale si cele care le-au folosit prima data

la vârsta de 25-29 de ani au un risc relativ de dezvoltare a cancerului de sân egal cu 1:16.

Aceasta înseamna ca ele au o probabilitate de a dezvolta cancer de sân cu 16% mai mare

decât cele care nu au utilizat niciodata contraceptive orale.

Printre 10 000 de femei care au început sa utilizeze contraceptive orale la vârsta de

25-29 de ani, numarul estimativ al cancerelor de sân ce se asteapta a fi diagnosticate dupa o

perioada de 10 ani de utilizare a anticonceptionalelor este egal cu 48,7%. Printre femeile de

aceeasi vârsta care nu au folosit niciodata contraceptive, numarul estimativ al cancerelor de

sân ce se asteapta a fi diagnosticate este de 44. Acest lucru înseamna ca: un surplus de 4,7

diagnostice de cancer de sân la 10 000 de femei (diferenta absoluta între 48,7 si 44) poate fi

atribuita folosirii contraceptivelor orale la aceste vârste.

În SUA, o femeie are un risc vital de a dezvolta cancer de sân egal cu 12,5% sau 1 din

8 si un risc vital de a deceda datorita cancerului de sân egal cu 3,5% sau 1 din 29.

Urmatorul tabel analizeaza riscul femeilor de a dezvolta cancer de sân în functie de

vârsta:

Probabilitati de dezvoltare a cancerului de sân specifice vârstei

Daca vârsta actuala

este:

Atunci probabilitatea de aparitie a cancerului mamar în

urmatorii 10 ani este:

Sau 1

din:

20 0,04% 2500

30 0,40% 250

40 1,49% 67

50 2,54% 39

60 3,43% 29

Pagina 11 din 54


Fundatia Nationala de Oncologie poate sa calculeze riscul pentru un cancer al sânului

pentru pacientele care i se adreseaza.

5. FACTORII DE RISC PENTRU CANCERUL DE SÂN

Ceea ce se cunoaste actualmente despre factorii de risc ai cancerului mamar se refera

la factori de risc care nu pot fi influentati si factori de risc si stil de viata care pot fi

influentati.

Factorii de risc ce nu pot fi modificati:

Sexul: simplul fapt de a fi femeie reprezinta un risc constant pentru cancerul de sân.

Barbatii pot face cancer mamar, dar acesta este mult mai rar.

Vârsta. Din punctul de vedere al femeii, vârsta este cel mai important factor de risc

pentru dezvoltarea cancerului de sân, riscul crescând cu vârsta.

Istoricul familial de cancer mamar. Desi orice istoric familial de cancer mamar poate

fi asociat cu o crestere a riscului, istoricul de cancer de sân la o ruda de gradul I de sex

feminin (mama, sora sau fiica) este asociat cu riscul cel mai crescut, în special când ruda a

fost diagnosticata la o vârsta tânara. Istoricul familial nu reprezinta riscul cel mai ridicat

pentru cancerul de sân, lucru evidentiat prin procentajul mic al femeilor care au mostenit o

predispozitie genetica pentru cancerul de sân. Mai curând, riscul ridicat este mai subtil si

probabil se explica cel mai bine prin stiluri de viata similare printre membrii unei familii si

printr-o predispozitie mostenita pentru influenta acelor factori de risc, precum factorii

hormonali asociati cu tipurile de reproducere, obezitatea etc.

Genele asociate cancerului de sân. Cancerul de sân ereditar apare la vârste tinere;

probabil este bilateral si adesea apare la mai multi membri ai unei familii de-a lungul a 3 sau

4 generatii, incluzând si femeile din latura paterna a familiei. Se considera ca aproximativ 5-

10% din cancerele de sân sunt mostenite. În 1994 au fost izolate doua gene ale

susceptibilitatii pentru cancerul de sân, BRCA1 si BRCA2. Se apreciaza ca împreuna sunt

raspunzatoare de aparitia a 40-50% din cancerele de sân ereditare. Fiecare dintre cele peste

200 de mutatii posibile poarta un risc diferit de dezvoltare a bolii si riscul poate fi modificat

de alte gene, de stilul de viata sau de factorii de mediu. În prezent, se poate estima procentajul

purtatorilor care vor dezvolta cancer de sân, mai putin decât riscul individual al unei femei.

Prevalenta estimata pentru BRCA1 în populatia generala variaza între 0,04% si 0,2%. Astfel,

se poate calcula pentru anumite populatii cu risc prevalenta mutatiilor genelor BRCA1 si

BRCA2.

Izolarea acestor gene a dus la dezvoltarea testelor comerciale de screening. Cu toate acestea,

Pagina 12 din 54


chiar printre femeile cu cancer de sân în antecedentele heredocolaterale, testele pentru genele

BRCA1 si BRCA2 pot fi negative în 90% din cazuri, daca anterior nu a fost identificata o

mutatie în familie.

De exemplu, în SUA, recomandarile provizorii pentru supra-vegherea indivizilor cu mutatii

ale genelor BRCA1 si BRCA2 implica îndrumarea si screening-ul pentru cancerul mamar

precoce, ceea ce include mamografia anuala si examenul clinic al sânului începând cu vârsta

de 25-35 de ani si autoexaminarea sânului lunar de la vârsta de 18-21 de ani. Acesta a

evidentiat faptul ca nu au existat dovezi suficiente pro si contra recomandarii mastectomiei

profilactice. De asemenea folosirea testelor genetice are implicatii imense în ceea ce priveste

obtinerea locului de munca.

Istoricul personal de cancer de sân. Un istoric de cancer mamar invaziv sau in situ

creste riscul de aparitie/dezvoltare a unui nou cancer în tesutul mamar restant în fiecare sân

cu 0,5% - 1% pe an. De asemenea, o femeie cu un cancer la un sân are sanse mai mari de a

dezvolta un cancer si la sânul celalalt, acesta putând fi diferit de recurenta de la primul.

Istoricul de afectiune benigna a sânului. Câteva studii au sugerat ca riscurile mari

asociate cu afectiunile benigne ale sânului pot fi limitate în special la femeile cu diagnosticul

de hiperplazie atipica. (Vezi capitolul "Leziuni benigne".)

Factorii menstruali. Menarha la o vârsta mica (înaintea vârstei de 12 ani), menopauza

tardiva (peste 50 de ani), vârsta înaintata la prima nastere (peste 30 de ani) pot creste riscul de

aparitie a cancerului de sân prin modificarea expunerii de-a lungul vietii la actiunea

hormonilor. Unii cercetatori sustin ca hormonii estrogeni pot promova diviziunea celulara în

tesutul mamar si pot creste riscul mutatiilor. Terapia de substitutie estrogenica pe durata

îndelungata (ERT), de exemplu 10-15 ani, poate creste riscul de aparitie a cancerului de sân.

Tratamentul radiologic în antecedente. Femeile care au avut în copilarie sau la o

vârsta tânara tratament radiologic (radioterapie) la nivelul toracelui au un risc crescut pentru

cancer.

Rasa. Rasa alba are un risc mai mare de a dezvolta cancer de sân decât femeile de

culoare, dar acestea au o rata mai mare a mortalitatii în caz de cancer. Femeile asiatice si

hispanice, dupa cum se arata în studiile nord-americane, au un risc mai mic pentru cancerul

mamar.

Factori de risc care pot fi influentati si care tin de stilul de viata si obiceiuri:

Utilizarea pilulelor contraceptive. Ramâne înca neclar rolul pilulelor contraceptive ca

factor de risc pentru cancerul de sân. Totusi, femeile care au oprit folosirea contraceptivelor

orale cu cel putin 10 ani în urma au acelasi risc ca si cele care nu au folosit niciodata pilule.

Pagina 13 din 54


Femeile trebuie sa discute riscurile si beneficiile pilulelor contraceptive cu medicii lor

curanti. De asemenea si în ce priveste tratamentul de substitutie cu estrogeni sau

estroprogestative.

Terapia de substituire cu estrogeni (ERT). Folosirea pe termen lung, peste 10 ani sau

mai mult, a tratamentului cu hormoni estrogeni (numita si terapie de substituire), pentru a

atenua efectele secundare ale menopauzei, poate sa induca o crestere usoara a riscului pentru

cancerul de sân.

Desi beneficiile ERT sunt numeroase, incluzând un risc scazut pentru afectiunile

cardiovasculare si osteoporoza, este necesara o cercetare intensa pentru a îmbunatati

întelegerea relatiei dintre ERT si cancerul mamar, atât în beneficiul femeilor care nu au avut

cancer mamar, cât si al celor tratate pentru aceasta boala.

Hormonoterapia de substituire cu durata îndelungata la femeile în perioada postmenopauzala

poate fi corelata cu o crestere usoara a riscului pentru cancerul de sân, impunând o utilizare

de scurta durata; folosirea tratamentului combinat cu progesteroni, cu estrogeni, sub

denumirea de hormonoterapie de substituire, necesita investigatii. Din aceste motive medicul

curant trebuie sa explice pacientelor avantajele si dezavantajele terapiei de substituire.

Inducerea avortului. Desi unele studii au sugerat ca un avort indus în antecedente

poate spori riscul de cancer mamar, alte studii nu au evidentiat aceasta asociere. Datele din

literatura de specialitate si un studiu prospectiv recent sugereaza ca riscul pentru cancerul

mamar probabil nu este corelat cu inducerea avortului. Deci nu exista o legatura directa între

avort si cancerul mamar.

Exercitiile fizice. Activitatea fizica poate modifica nivelurile hormonilor naturali care

afecteaza tesutul mamar si astfel reduce riscul de aparitie a cancerului de sân.

Sunt necesare studii suplimentare pentru determinarea nivelului activitatii fizice necesare

reducerii riscului si efectelor asupra ciclului menstrual.

Dieta. Relatia dintre dieta si riscul pentru cancerul de sân se afla înca în stadiul de

cercetare, deoarece datele actuale publicate sunt controversate.

Este posibil sa existe o legatura între obezitate si riscul de cancer mamar în special pentru

femeile aflate la menopauza. Legatura dintre greutatea corporala si cancerul de sân este foarte

complexa. De exemplu, se stie ca riscul este mai ridicat pentru femeile care au crescut în

greutate fiind adulte, dar nu si pentru acelea care au fost supraponderale înca din copilarie.

O analiza combinata a 7 studii tip cohorta în SUA a sugerat ca riscul pentru cancerul de sân

nu a fost asociat cu aportul de grasimi alimentare, spre deosebire de alte studii de control care

au ajuns la o concluzie opusa.

Pagina 14 din 54


Pe de alta parte, este evidenta incidenta mai scazuta a bolii în tarile unde alimentatia

traditionala este mai saraca în grasimi.

Oricum, sunt necesare studii noi pentru a clarifica impactul grasimilor si al greutatii corporale

asupra riscului de cancer si, în speta, al cancerului mamar.

Consumul de alcool. Literatura de specialitate sugereaza ca ingestia de alcool poate fi

corelata cu o usoara crestere a riscului de aparitie a cancerului de sân.

În prezent, mecanismul biologic care ar putea explica asocierea consumului de alcool si riscul

pentru cancerul de sân nu este cunoscut, desi unele studii clinice sugereaza ca alcoolul ar

putea creste nivelurile estrogenilor circulanti.

Femeile care consuma zilnic o bautura alcoolica au o crestere mica a riscului, spre deosebire

de cele care consuma doua pâna la cinci portii de bauturi alcoolice, la care riscul creste de 1,5

ori fata de cele care nu consuma alcool.

Lipsa alaptarii la sân. Anumite studii au aratat ca alaptarea copilului la ambii sâni

pâna la vârsta de 1,5-2 ani poate scadea riscul aparitiei cancerului mamar. Exista si în acest

domeniu studii contradictorii.

Expunerea la pesticide, precum DDT, a fost privita cu o atentie crescânda de catre

cercetatori, deoarece unele pesticide pot fi estrogeni, astfel încât pot mima activitatea

estrogenilor naturali.

Alti factori de risc pentru cancerul de sân sunt: rasa alba, conditiile socio-economice

favorizate si expunerea la doze mari de radiatii ionizante.

Factori care nu influenteaza riscul pentru cancerul de sân:

Fumatul. Nu a fost înca demonstrata o legatura directa între fumat si riscul de cancer

de sân, desi fumatul reprezinta un factor de risc important pentru bolile cardiovasculare si

pentru cancerul bronho-pulmonar. Din aceasta cauza, femeile care fumeaza ar trebui sa faca

tot posibilul pentru a renunta la fumat.

Mediul înconjurator. Cercetarile actuale nu au aratat o legatura clara între riscul

pentru cancerul mamar si expunerea la poluanti.

Antiperspirantele. Desi Internetul a creat rumoare prin lansarea ideii ca

antiperspirantele ar reprezenta un factor de risc pentru cancerul mamar prin împiedicarea

circulatiei limfatice din axila, nu s-au gasit dovezile stiintifice care sa sprijine aceasta idee.

6. CANCERUL MAMAR POATE FI PREVENIT?

Desi se cunosc o mare parte dintre factorii de risc legati de cancerul de sân, totusi nu

se stie cu precizie care anume provoaca cancerul mamar. Din aceasta cauza nu se poate

discuta de un anumit mod sau cale de preventie. Cea mai buna strategie este aceea de a

Pagina 15 din 54


reduce, acolo unde este posibil, factorii de risc, de a crea ghiduri de detectie si diagnostic

precoce al cancerului de sân.

Testele genetice pot spune daca unele femei au gene mutante, dar nu pot prezice care

anume dintre aceste femei va face cancer mamar. Oricum, testele genetice sunt foarte scumpe

si nu sunt acoperite de sistemele de asigurari din nici o tara. Persoanele cu rezultate pozitive

trebuie sa fie foarte atente, deoarece posibilitatea de a face un cancer mamar poate sa le aduca

numeroase prejudicii socio-economice (la angajare, la încheierea de asigurari, inclusiv în

sistem privat).

Tamoxifenul, utilizat în tratamentul cancerului mamar de foarte multi ani, ar putea

reduce, conform unor studii recente, posibilitatea îmbolnavirii pentru femeile cu risc crescut

daca este folosit timp îndelungat, desi alte studii arata ca utilizarea lui nu previne boala, ci o

trateaza atunci când leziunile sunt foarte mici.

Alt drog, Raloxifenul, cu acelasi efect antiestrogenic, dar si cu efect cardioprotector,

ar putea avea un rol în preventie.

În cazuri rare, cu motive bine întemeiate: mutatii genetice ereditare, cancer mamar

timpuriu, istoric familial - antecedente heredocolaterale de cancer mamar-, diagnostic cert al

carcinomului lobular in situ, se poate lua în discutie mastectomia profilactica (preventiva),

unde unul sau ambii sâni sunt înlaturati. Desi aceasta interventie chirurgicala reduce riscul de

cancer mamar, ea nu garanteaza ca acesta nu va aparea în tesutul restant postoperator.

Oricum, mamectomia profilactica ramâne un subiect discutat si controversat.

7. CUM POATE FI DEPISTAT CANCERUL MAMAR?

Pentru a se asigura succesul în tratament, este necesara depistarea timpurie.

Majoritatea ghidurilor internationale de preventie precizeaza urmatoarele conditii:

Femeile în vârsta de peste 20 de ani trebuie sa-si autoexamineze sânii lunar.

Femeile între 20 si 39 de ani trebuie sa se prezinte la medic pentru examenul clinic al

sânilor la fiecare 3 ani.

Femeile de peste 40 de ani trebuie sa se prezinte anual la examenul clinic, iar la orice

suspiciune si tinând seama de indicatia medicului sa efectueze mamografia.

Femeile de peste 50 de ani, în afara examenului clinic medical anual al sânului,

trebuie sa efectueze anual examenul mamografic.

Împreuna, aceste metode ofera sansa unui diagnostic timpuriu si a vindecarii.

7.1. MAMOGRAFIA

Pagina 16 din 54


Este singura metoda eficienta de screening, atâta timp cât poate depista cancerul cu

câtiva ani înainte ca semnele si simptomele sa devina evidente pentru medic si pentru pacient.

Mamografia este o radiografiere cu raze X a sânului. Ea poate fi folosita pentru a

diagnostica boala de sân la femeia care are deja simptome, spre deosebire de screening, când

se foloseste pentru a descoperi boala în rândul femeilor asimptomatice (aparent nu au boala).

Ea se realizeaza cu ajutorul mamomatului, care este format dintr-un tub de raze X si un

sistem de contentie a sânului (doua placi care fixeaza sânul pentru câteva secunde în timpul

expunerii la raze X). Radiografierea sânului se efectueaza cu o doza foarte scazuta de radiatii,

care nu creste riscul pentru cancerul de sân. De exemplu, o femeie care îsi iradiaza sânul în

scop curativ pentru cancer primeste câteva mii de rad (care reprezinta unitatea de masura a

radiatiei), spre deosebire de o femeie care daca, începând cu vârsta de 40 de ani, si-ar efectua

anual mamografii pâna la vârsta de 90 ani, va primi doar 10 rad.

Mamografia poate fi considerata ca o amprenta a sânului, aspectul variind de la o

femeie la alta. Anumite cancere pot produce semne subtile si greu de recunoscut, încât de

multe ori este nevoie de imagini mai vechi ale sânului pentru a le putea compara.

Anomaliile mamografice caracteristice cancerului de sân includ: leziuni punctiforme,

cu aspect de crab sau stelar, densitati mici asimetrice, unele microcalcificari, distorsiuni ale

arhitecturii normale sau orice aspect de asimetrie. De asemenea, un cancer de sân poate

aparea ca o leziune rotunda "cu aspect de moneda", dar acest aspect este mai putin frecvent.

De asemenea, microcalcificarile sunt caracteristice cancerului mamar.

Screening-ul mamografic este o examinare cu raze X a sânilor femeilor

asimptomatice, cu scopul de a detecta cancerul când este cu dimensiuni mici, greu de sesizat,

atât la autocontrol, cât si de catre medic. Detectia timpurie asigura succesul tratamentului. De

obicei mamografia se realizeaza pentru ambii sâni în doua pozitii (câte 2 radiografii) pentru

fiecare sân. Pentru anumite paciente este nevoie de filme suplimentare pentru a include mai

mult tesut sau pentru a detalia imaginea.

Pagina 17 din 54


Fig. 4A. Mamografie: cancer mamar stadiul II A. Opacitate stelara densa la nivelul

sânului drept.

Fig.4B.

a) Neoplasm mamar de 10 cm.

b) Disparitia completa a tumorii dupa tratament.

c) Reaparitia tumorii dupa trei luni în acelasi sân. Opacitate stelara densa la nivelul sânului

drept

Mamografia are o sensibilitate (capacitatea de a depista cancerul când femeia care a

fost examinata are boala) mai mare (76-94%) decât cea a examenului clinic al sânului (57-

70%).

Pagina 18 din 54


Specificitatea mamografiei - capacitatea de a identifica corect o pacienta examinata ca

neavând boala atunci când nu o are - este mai mare de 90%.

Unitatile de screening moderne actuale produc imagini de o calitate superioara cu o

doza de raze X mai redusa decât echipamentul de raze X cu scop general utilizat în trecut.

Calitatea imaginii s-a îmbunatatit datorita tehnicilor noi. În ciuda acestor îmbunatatiri,

mamografia de screening poate omite 10-15% dintre cancerele mamare datorita densitatii

crescute a tesutului mamar la femeile tinere.

Screening-ul mamografic este recomandat la femeile de peste 40 de ani deoarece:

studiile statistice au aratat ca o femeie din 66, dupa vârsta de 40 ani, dezvolta un

cancer si aproximativ 13% din toate cancerele mamare apar dupa 40 de ani;

studiile recente de metaanaliza (rezultatele statistice ale mai multor studii) arata ca

17% din decesele timpurii datorate cancerului mamar apar în jurul vârstei de 40 de ani;

la femeile care au fost supuse screening-ului în jurul vârstei de 40 de ani cancerul

mamar a fost depistat în stadii timpurii, spre deosebire de cele depistate în stadii avansate la

femei care nu au fost incluse în screening.

În general, screening-ul se adreseaza femeilor asimptomatice si cu factori de risc

uzuali. Pentru femeile cu anumiti factori de risc, cu istoric familial de cancer mamar,

mamografia poate fi efectuata si înaintea vârstei de 40 de ani, pentru eventuala depistare în

stadii precoce.

Diagnosticul mamografic sau rezultatul mamografiei poate sa fie negativ, ceea ce

înseamna ca nu sunt modificari sugestive, dar ca pot exista modificari benigne -

fibroadenoame, chisturi, leziuni benigne care trebuie urmarite; de asemenea, el poate semnala

leziuni maligne (cancere) de dimensiuni mici care sa sugereze fie o interventie chirurgicala

cu examen biopsic intraoperator, fie o punctie biopsie pentru precizarea diagnosticului.

Pregatirea pacientelor înaintea mamografiei este minima. Femeile care vor face o

mamografie trebuie anuntate sa nu foloseasca deodorante cu o zi înaintea efectuarii ei,

deoarece acestea pot interfera cu razele X, aparând pe film ca spoturi de calciu sau

microcalcificari. De asemenea mamografia nu se executa în perioada ciclului menstrual. Este

bine ca aceasta sa se efectueze cu o saptamâna dupa ciclul menstrual. În plus, femeia trebuie

sa discute cu medicul despre unele eventuale interventii chirurgicale anterioare, despre

folosirea unor tratamente hormonale sau despre existenta în istoria familiala a unor cazuri de

cancer mamar.

Alte examene imagistice care se pot efectua în afara examenului de depistare:

Pagina 19 din 54


mamografia digitala - diferenta fata de cea standard consta în modul de stocare a

imaginii. Aceasta nu se realizeaza pe film, ci electronic, fiind vizualizata pe un monitor de

computer si putând fi trimisa la distanta;

mamografia stereotaxica - presupune compunerea imaginii bidi-mensionale cu

ajutorul computerului si permite efectuarea unei biopsii pentru leziunile suspecte sau

folosirea unor fire chirurgicale cu ajutorul unui ac fin pentru leziunile greu vizibile sau

nepalpabile;

ecografia sânului - efectuata cu ajutorul ultrasunetelor, pentru diferentierea leziunilor

solide de cele lichidiene, pentru detectia si evacuarea chisturilor si pentru examenul sânilor la

femeile cu sânii densi;

ductografia - utilizata pentru detectia leziunilor la nivelul mame-lonului sau canalelor

galactofore cu ajutorul unei substante de contrast;

scintigrafia sânilor, bazata pe injectarea intravenoasa a unei substante de contrast

radioactive (Technetiu SestaMIBI), care se fixeaza preferential - metoda mai putin sensibila

ca mamografia;

tomografia cu emisie de pozitroni, bazata pe injectarea unei mici cantitati de substanta

de contrast FDG (fluorodeoxiglucoza), care este metabolizata de celule, mai ales în cele

active, de exemplu în cele canceroase, asemenea zaharului;

tomografia computerizata, mai putin utila pentru diagnosticul cancerului mamar, dar

folosita pentru determinarea extensiei bolii.

7.2. EXAMENUL CLINIC AL SÂNULUI

Trebuie efectuat de catre medic sau, acolo unde nu exista medic, de catre asistenta

medicala, în fiecare an pentru femeile de peste 40 de ani. Între 20 si 30 de ani, examenul

clinic se efectueaza de catre medic o data la 3 ani.

El consta într-o inspectie a sânilor si a regiunilor învecinate în ceea ce priveste forma,

marimea, culoarea sau orice modificare anormala. Apoi urmeaza examenul palpator al

sânului si al ariilor ganglionare axilare si supraclaviculare. Examinarea se face fie în pozitie

verticala, fie în pozitie orizontala.

7.3 AUTOEXAMINAREA SÂNILOR

Pentru familiarizarea cu aspectul normal si consistenta sânilor, autoexaminarea

trebuie efectuata lunar. E important ca examenul sa se faca aproximativ în aceeasi zi a

fiecarei luni. Daca femeia se afla în perioada menstruatiei, examinarea se face în ultima zi a

menstrei, când sânii sunt mai putin sensibili la palpare si mai putin tumefiati. În caz de

Pagina 20 din 54


sarcina sau menopauza, se alege o zi la întâmplare, de exemplu prima zi din luna, în care se

va face examinarea.

Primii trei pasi se concentreaza asupra modificarilor vizibile în forma si conturul

sânilor:

Pasul

1:

Se face inspectia sânilor în fata oglinzii, cu bratele

de-a lungul corpului. Se insista asupra unor

aspecte neobisnuite, cum ar fi o zona

proeminenta, retractia pielii, escoriatiile, marirea

în volum a sânilor, orice modificare în aspectul

unui nev. Se verifica existenta unei scurgeri

mamelonare, a unor modificari în pozitia si

aspectul mamelonului.

Pasul

2:

Cu mâinile ridicate deasupra capului, se

examineaza sânii în oglinda, urmarindu-se

aceleasi obiective ca la pasul 1. Se prind palmele

la nivelul umerilor si se preseaza, cautându-se

aceleasi modificari.

Pasul

3:

Cu mâinile pe solduri, se apasa puternic si se

inspecteaza sânii. Se înclina usor corpul spre

oglinda, în timp ce umerii si coatele se împing

înainte, verificând în acest timp aparitia oricarei

proeminente sau depresiuni cutanate.

Urmatorii pasi urmaresc modificarile de

consistenta ale sânului.

Pasul

4:

Cu bratul stâng ridicat si mâna stânga pe ceafa, se

examineaza sânul stâng folosind mâna dreapta. Cu

degetele întinse, începând de la marginea externa,

se preseaza ferm în cercuri mici, miscându-se în

acelasi timp mâna în jurul sânului în cercuri din ce

în ce mai mici pâna când se atinge mamelonul. Se

stoarce usor mamelonul pentru a vedea daca apare

vreo scurgere. Trebuie acordata atentie zonei

dintre sân si axila, precum si zonei axilare. E

Pagina 21 din 54


important sa se examineze fiecare parte a sânului.

Se repeta procedura pentru sânul drept.

Pasul

5:

În pozitia culcat, cu bratul stâng sub cap si cu o

perna sau un prosop sub umarul stâng, se

examineaza sânul stâng cu mâna dreapta,

folosindu-se aceeasi miscare circulara descrisa

mai sus. Se inverseaza procedura, folosind mâna

stânga pentru sânul drept.

RECOMANDARI PENTRU SCREENING

Societatea Americana de Cancer recomanda urmatoarele pentru depistarea cancerului

de sân la femeile asimptomatice:

Vârsta de 20-39 de ani: autoexaminare lunara a sânilor, examen clinic al sânului la

fiecare 3 ani;

Vârsta de 40 de ani: autoexaminare lunara a sânilor, examen clinic al sânului,

mamografie anuala.

Din punct de vedere istoric, dovezile stiintifice care sprijina screening-ul cancerului

mamar de rutina au fost mai puternice pentru femeile cu vârsta de 50 de ani sau mai mult,

decât pentru cele de 40 de ani.

Screening-ul prin mamografii regulate a redus mortalitatea prin neoplasm de sân cu

cel putin 30% la femeile de 50 de ani sau mai în vârsta. Totusi, interpretarea rezultatelor

pentru reducerea mortalitatii la femeile cu vârsta între 40 si 49 de ani a fost un subiect mult

controversat. O data cu prelungirea duratei de supraveghere, dovezile unui beneficiu pentru

femeile de 40 - 49 de ani au devenit apropiate de cele observate la femeile cu vârsta de peste

50 de ani.

Tot în SUA, Institutul National de Cancer Bethesda face urmatoarele recomandari:

femeile cu vârsta de 40 de ani sau mai mult ar trebui supuse unei mamografii de

screening la fiecare 2 ani;

femeile cu risc înalt pentru cancerul de sân ar trebui sa ceara sfatul specialistilor atât

în ceea ce priveste necesitatea efectuarii mamografiilor de screening înainte de vârsta de 40

de ani, cât si frecventa screening-ului.

La noi în tara, Institutul Oncologic recomanda prin cabinetele de preventie:

Pagina 22 din 54


pentru femeile de 40-45 de ani, autoexaminarea lunara a sânilor, examinarea clinca

anuala a sânilor si mamografia la 3 ani;

pentru femeile de 45-50 de ani, autoexaminarea lunara a sânilor, controlul anual de

catre medic si efectuarea unei mamografii de screening la fiecare 2 ani.

pentru femeile peste 50 de ani, autoexaminarea lunara, examinarea anuala de catre

medic si mamografii anuale.

PREVALENTA MAMOGRAFIEI

La noi în tara, aceasta nu a fost calculata. În SUA, conform datelor din 1994

apartinând Studiului National de Supraveghere a Sanatatii, 56% dintre femeile cu vârsta de

50 de ani sau mai mult si 45% dintre femeile cu vârsta de 70 de ani sau peste au raportat ca

au efectuat o mamografie cu 1-2 ani în urma. Femeile din grupa de vârsta de 50 de ani, cu un

grad educational redus, au avut cea mai mica probabilitate de efectuare a unei mamografii

recente, proportia realizarii fiind de 38-42%. Pentru tara noastra, eforturile de a intensifica

screening-ul ar trebui sa vizeze femeile mai în vârsta, cu risc, pe cele cu vârsta de pensionare

si femeile din grupurile socio-economice defavorizate.

8. CARE SUNT SEMNELE SI SIMPTOMELE CANCERULUI DE SÂN?

Cel mai comun semn de cancer de sân este aparitia unui nodul sau a unei tumori noi

în sân. Când aceasta este nedureroasa, dura si neregulata, este foarte probabil sa fie cancer.

Dar tumorile canceroase pot fi si rotunde, elastice si regulate. Exista totusi, în proportie de

pâna la 10%, si paciente care au durere în sân, dar fara o masa tumorala palpabila. Ceea ce

este important este ca atunci când apare ceva neobisnuit în sân sa va adresati medicului.

Alte semne ale cancerului de sân pot fi:

modificarile persistente ale sânului, precum: îngrosarea tegumentului (pielii),

tumefactia unei parti a sânului, iritatia sau retractia tegumentului; ulceratia sânului;

durerea la nivelul mamelonului sau retractia acestuia;

Pagina 23 din 54


Fig. 6. Cancer mamar - stadiul III. Retractie mamelonara.

eritemul (înrosirea), scarificarea sau eczematizarea mamelonului;

scurgerile sau secretiile mamelonare, diferite de laptele matern;

adenopatia axilara uni sau bilaterala;

adenopatia supraclaviculara;

edemul bratului.

Pagina 24 din 54


CE SE ÎNTÂMPLA DACA EXISTA SUSPICIUNEA DE CANCER?

Daca se evidentiaza ceva neobisnuit pe mamografia dumneavoastra sau daca doctorul

detecteaza o tumefactie mamara, vor trebui facute alte teste pentru a vedea daca este cancer.

Dupa efectuarea anamnezei (cu istoricul bolii actuale) si a unui examen fizic complet,

incluzând si un examen clinic al sânului, medicul dumneavoastra poate sugera realizarea unei

mamografii sau a unei ecografii a sânului. Uneori aceste teste imagistice pot arata daca o

tumefactie mamara este benigna.

Desi se efectueaza mai rar, o ductograma este uneori un test util în depistarea cauzei

unei scurgeri mamelonare. Daca exista o scurgere mamelonara, se poate colecta o parte din

lichid pentru a fi examinat microscopic, în scopul depistarii unor posibile celule maligne.

Singurul mod de a vedea daca într-adevar aveti cancer mamar este efectuarea unei

biopsii. În timpul biopsiei, celulele de la nivelul sânului sunt recoltate în asa fel, încât sa

poata fi studiate în laborator. Exista câteva tipuri de biopsii. În unele se utilizeaza un ac foarte

subtire pentru a extrage lichid si celule de la nivelul tumefactiei. Alte metode folosesc un ac

mai gros sau interventia chirurgicala, pentru a obtine mai mult tesut. Întrebati medicul ce fel

de biopsie se va efectua si la ce va puteti astepta în timpul procedurii si dupa aceasta.

Punctia cu ac fin si examenul citologic (în cazul unei leziuni evidente de cancer) se

pot efectua într-un cabinet medical sau în ambulatorul din cadrul unui spital.

Atunci când, clinic, leziunea este de dimensiuni mici si când la mamografie este

suspecta, pacienta este anuntata ca va suferi o interventie chirurgicala cu efectuarea unei

biopsii pentru stabilirea diagnosticului, cu examen extemporaneu (în timpul interventiei

chirurgicale) la gheata, care va pune diagnosticul de cancer sau îl va infirma.

Daca pacienta are diagnostic de cancer, interventia chirurgicala poate fi oprita,

urmând ca ulterior pacienta sa consimta la indicatia terapeutica si în acelasi timp sa discute cu

familia. Sau, daca a fost avizata si a consimtit, atunci interventia chirurgicala va continua cu

mamectomia si limfadenectomia (îndepartarea ganglionilor axilari).

Tesutul îndepartat în timpul biopsiei este examinat în laborator pentru a vedea daca

cancerul este sau nu invaziv. Biopsia este utilizata pentru a stabili tipul cancerului depistat.

Aceste tipuri de cancer au fost descrise în capitolul "Ce este cancerul mamar ?".

De asemenea, proba biopsica stabileste gradul tumoral. Acestea ajuta la stabilirea

prognosticului pacientei, deoarece cancerele cu un aspect asemanator tesutului mamar normal

tind sa creasca si sa disemineze mult mai lent. În general, un grad scazut înseamna un cancer

cu o crestere lenta, în timp ce un grad mai înalt înseamna un cancer cu o crestere mai rapida.

Pagina 25 din 54


Gradele sunt notate de la 1 la 4, 4 însemnând crestere rapida. Esantionul biopsic poate fi

testat si din punctul de vedere al receptorilor hormonali, precum cei pentru estrogen si

progesteron. Daca detine receptori pentru acesti hormoni, este desemnat ca ER-pozitiv sau

PR-pozitiv. Astfel de neoplasme (cancere) tind sa aiba un prognostic mai bun decât cele fara

acesti receptori si probabil ca vor raspunde mult mai bine la terapia hormonala. (Vezi

capitolul "Tratamentul cancerului mamar".)

Exista si alte teste care pot fi utilizate pentru a prevedea cât de repede se dezvolta un

neoplasm (cancer).

9. STADIALIZAREA

Dupa stabilirea diagnosticului de cancer, urmeaza pasul al doilea: stabilirea extensiei

bolii, adica a diseminarii neoplazice. Aceasta etapa este foarte importanta, deoarece

tratamentul propus si recomandarile pentru recuperare depind de stadiul neoplasmului. Exista

mai multe sisteme pentru stadializarea cancerului. Sistemul de stadializare utilizat la noi în

tara este cel al UICC (Uniunea Internationala de Lupta contra Cancerului), cunoscut ca

Sistemul TNM. Este cea mai frecvent utilizata stadializare pentru cancerul mamar. Sistemul

de stadializare TNM ofera trei notiuni cheie :

Litera T, urmata de un numar de la 0 la 4, descrie dimensiunea tumorii si diseminarea

la tegument sau la peretele toracic subiacent sânului. Un numar mare înseamna o tumora mai

mare si/sau extinsa la tesuturile adiacente sânului.

Litera N, urmata de un numar de la 0 la 3 , indica daca neoplasmul a diseminat în

ganglionii limfatici din apropierea sânului sau daca nodulii afectati sunt fixati pe alte structuri

din regiunea axilara (din zona subratului).

Litera M, urmata de 0 sau 1, indica daca tumora canceroasa a diseminat (metastazat)

în alte organe ale organismului sau în alti ganglioni limfatici care nu sunt situati în apropierea

sânului.

Pentru a face aceasta informatie mai clara, descrierile TNM pot fi grupate într-un set

de stadii mai simplu, notate de la 0 la IV.

În general, cu cât stadiul este mai mic, cu atât cancerul a diseminat mai putin. Un

stadiu mai mare, precum stadiul IV, înseamna un cancer mult mai serios diseminat în alte

organe.

Dupa ce va vedea rezultatele testelor, doctorul va va spune stadiul bolii

dumneavoastra. Asigurati-va ca ati cerut medicului dumneavoastra sa va explice stadiul

Pagina 26 din 54


cancerului într-un mod ce poate fi înteles. Acest lucru va va ajuta sa decideti asupra celui mai

bun tratament pentru dumneavoastra.

SUPRAVIETUIREA ÎN CANCERUL MAMAR ÎN

FUNCTIE DE STADIU

Rata de supravietuire de cinci ani reprezinta procentajul pacientelor care

supravietuiesc la cinci ani dupa diagnostic. Desigur, pacientele pot fi în viata si la peste cinci

ani de la diagnostic. Aceste rate de supravietuire la cinci ani iau în calcul pe pacientele cu

neoplasm de sân tratate pentru prima data cu peste cinci ani în urma. Femeile tratate astazi

pot avea un prognostic mult mai favorabil. Ratele de supravietuire la cinci ani sunt:

0 100%

I 98%

IIA 88%

IIB 76%

IIIA 56%

IIIB 49%

IV 16%

11.TRATAMENTUL CANCERULUI MAMAR

În tratamentul cancerului exista mai multe optiuni terapeutice. Alegerea corecta a

primei secvente terapeutice este obligatorie. Tratamentul este multimodal: chirurgical,

radiologic, citostatic si hormonal. Prima secventa terapeutica va fi aleasa de comisia de

tratament (toti medicii care vor asigura tratamentul) în functie de stadiul bolii, dar si de

optiunea dumneavoastra.

Momentul cunoasterii adevarului reprezinta de obicei un impas psihologic. Discutati

cu medicul dumneavoastra toate optiunile terapeutice si toate efectele secundare ale

tratamentului. Important este însa sa luptati cu boala, sa nu deznadajduiti si, în fata adevarului

si a realitatii, sa NU apelati la "vânzatorii de iluzii".

Mult mediatizati, acesti bioenergeticieni, naturisti, vânzatori de ceaiuri miraculoase,

de medicamente noi - nicolit, spânz, vâsc etc. - nu fac altceva decât sa întârzie diagnosticul,

permitând bolii sa avanseze atât local, cât si la distanta, timp în care speranta de viata scade,

iar suferinta dumneavoastra si a familiei este imensa.

Pagina 27 din 54


Aceasta sectiune a lucrarii de fata prezinta un rezumat al tratamentelor disponibile

pentru pacientele cu cancer mamar. Ea are menirea sa va ajute pe dumneavoastra si familia

dumneavoastra sa luati decizii corecte împreuna cu echipa medicala care va asigura

tratamentul. Nu ezitati sa puneti întrebari despre optiunile dumneavoastra de tratament si sa

cercetati informatiile din domeniu de la alte surse autorizate.

Fiecare tip de tratament are beneficii si neajunsuri. Ar putea exista efecte secundare.

Vârsta dumneavoastra, starea generala de sanatate si stadiul cancerului sunt factori ce trebuie

luati în considerare. Daca vreti sa discutati cu o alta pacienta care a avut cancer, puteti

contacta telefonic sau puteti discuta fata în fata cu o persoana înscrisa pe lista de voluntari a

fundatiei.

Cele mai obisnuite tratamente pentru cancerul de sân sunt interventia chirurgicala,

radioterapia, chimioterapia si hormonoterapia. În plus, puteti afla despre transplantul autolog

de celule stem sau de maduva osoasa, tratamente care nu se realizeaza acum în mod curent,

dar care în tara noastra probabil ca se vor efectua în cel mai scurt interval de timp.

Terapia locala si cea sistemica. Scopul terapiei locale este de a trata tumora primara.

Exemple de terapie locala sunt chirurgia si radioterapia. Terapia sistemica se administreaza

prin injectii pe cale intravenoasa, pentru a atinge celulele maligne care au diseminat dincolo

de sân. Chimioterapia, terapia hormonala si imunoterapia constituie terapii sistemice.

11.1 Chirurgia - interventia chirurgicala

Majoritatea pacientelor cu neoplasm mamar vor fi supuse unui tip de interventie

chirurgicala. Scopul chirurgiei este sa îndeparteze cât mai mult posibil din tumora maligna.

Chirurgia se poate asocia cu alte terapii, precum chimioterapia, hormonoterapia sau

radioterapia.

Interventia chirurgicala poate fi practicata, de asemenea, cu scopul de a vedea daca

neoplasmul a diseminat la ganglionii limfatici din regiunea axilara (disectie axilara ), de a

restabili un aspect cosmetic - mai aproape de normal (chirurgie reconstructiva) - si cu scopul

de a ameliora simptomele cancerului avansat. Mai jos sunt prezentate câteva dintre cele mai

uzuale tipuri de interventii chirurgicale.

Lumpectomia: îndepartarea numai a formatiunii tumorale împreuna cu o zona de tesut

sanatos adiacent. Aproape totdeauna este urmata de sase saptamâni de radioterapie.

Pagina 28 din 54


Mastectomia partiala: îndepartarea a mai mult de un sfert din sân. De obicei, dupa

aceasta operatie se administreaza radioterapie externa pe o durata de sase saptamâni. Pentru

majoritatea femeilor, lumpectomia si mastectomia partiala sunt la fel de eficiente ca si

mastectomia propriu-zisa. Nu exista nici o diferenta în ratele de supravietuire la pacientele

tratate prin una sau prin alta dintre aceste proceduri. Alti factori pot influenta alegerea celui

mai bun procedeu chirurgical.

Mastectomia simpla sau totala: în aceasta interventie chirurgicala se îndeparteaza

întregul sân, dar fara ganglionii limfatici axilari sau tesutul muscular subiacent sânului.

Mastectomia radicala modificata: îndepartarea întregului sân si a unor ganglioni limfatici din

zona axilara.

Mastectomia radicala modificata: îndepartarea întregului sân si a unor ganglioni

limfatici din zona axilara

Pagina 29 din 54


Mastectomia radicala: extirparea extensiva a sânului, ganglionilor limfatici si a

musculaturii peretelui toracic. Astazi aceasta interventie se practica rar, deoarece

mastectomia radicala modificata s-a dovedit la fel de eficace, dar cu o mutilare redusa si

efecte secundare mai putine.

Disectia axilara: extirparea ganglionilor limfaFumatul la copii

tici axilari (din regiunea subratului) pentru a se observa daca neoplasmul a diseminat

la nivelul lor, ceea ce poate ajuta la stabilirea altor decizii terapeutice. Un posibil efect

secundar al acestei metode este tumefierea (umflarea) bratului, denumita limfedem. Apare la

1-2 din 10 femei cu neoplasm mamar. Femeile care prezinta limfedem, senzatie de strângere

sau durere la nivelul bratului trebuie sa anunte imediat medicul. Adesea exista alte masuri

pentru a reduce sau preveni efectele tumefactiei.

Biopsia ganglionara "santinela": prin aceasta procedura se introduce o substanta

radioactiva sau "colorant"-marker în regiunea tumorala. Substanta este transportata pe cale

limfatica la primii ganglioni limfatici (santinela) care primesc limfa de la nivelul tumorii.

Daca neoplasmul a diseminat, este foarte probabil ca acesti ganglioni sa contina celule

maligne. Daca ganglionii santinela contin celule neoplazice, se extirpeaza mai multi

ganglioni. Disectia ganglionara avansata nu este necesara daca acesti ganglioni nu contin

celule maligne.

Chirurgia reconstructiva sau chirurgia implantului mamar: aceste proceduri nu se

adreseaza cancerului. Ele se practica pentru a restabili aspectul aproximativ normal al

Pagina 30 din 54


sânului. Daca veti suferi o mastectomie si va gânditi la reconstructia sânului, trebuie sa va

adresati unui chirurg plastician înaintea interventiei chirurgicale. Exista câteva optiuni

privitoare la momentul si tipul interventiei chirurgicale de reconstructie. De asemenea exista

metode noi de reconstructie, cu ajutorul implantelor care pot fi realizate în cadrul Institutului

National de Oncologie Bucuresti.

11.2. Chimioterapia

Se refera la utilizarea unor medicamente citotoxice pentru distrugerea celulelor

maligne. De obicei drogurile se administreaza intravenos sau pe cale orala. O data ajunse în

fluxul sangvin, medicamentele ating toate partile organismului. Daca chimioterapia se

administreaza dupa chirurgie (terapie adjuvanta), poate reduce sansa de reaparitie a

cancerului mamar. Chimioterapia este folosita de asemenea ca tratament principal la

pacientele cu neoplasm diseminat în momentul diagnosticului sau la cele care disemineaza

rapid dupa tratamentul initial.

Chimioterapia neoadjuvanta: se administreaza înaintea interventiei chirurgicale,

adesea cu scopul de a produce reducerea tumorii, facând-o astfel mai usor de extirpat.

Un alt avantaj al chimioterapiei neoadjuvante este ca medicul poate observa raspunsul

tumoral la medicamente (citostatice). Daca tumora nu se reduce în dimensiuni, se folosesc

alte citostatice.

Chimioterapia se administreaza în cicluri de 1-5 zile, fiecare perioada de tratament

fiind urmata de o perioada de refacere (3 saptamâni). Cura totala dureaza de la 3 la 6 luni.

Frecvent, este mult mai eficient sa se foloseasca mai multe droguri în loc de unul singur. Cele

mai uzuale asocieri sunt:

ciclofosfamida, methotrexat, fluorouracil (CMF);

ciclofosfamida, doxorubicin (adriamycin), fluorouracil (CAF);

epirubicin (farmorubicin), ciclofosfamida, cu sau fara paclitaxel (Taxol) sau docetaxel

(Taxoter );

doxorubicin (adriamycin), urmat de CMF.

Efectele secundare ale chimioterapiei depind de tipul medicamentelor, de doza

administrata si de durata tratamentului. Efectele secundare temporare pot include urmatoarele

simptome:

greata si voma;

pierderea apetitului (inapetenta);

caderea parului (alopecia);

uscaciunea gurii sau a mucoasei bucale;

Pagina 31 din 54


modificari ale ciclului menstrual;

un risc crescut de infectie, datorita scaderii numarului de leucocite;

sângerari sau echimoze;

astenie.

Majoritatea efectelor secundare dispar la terminarea tratamentului. Oricine are

probleme datorita efectelor secundare trebuie sa se adreseze medicului sau asistentelor,

deoarece exista multe modalitati de a le ameliora.

11.3. Radioterapia

Radioterapia este tratamentul cu radiatii de energie înalta (precum razele X)

administrat în scopul de a distruge sau reduce celulele canceroase. Radiatiile pot fi emise de

aparate externe (iradiere externa) sau pot fi emise de materiale radioactive plasate direct în

tumora (iradiere interna sau implant radioactiv) - mai putin folosite la noi în tara.

Frecvent, pentru tratamentul cancerului de sân este folosita iradierea externa. De

obicei, pacientele sunt tratate 5 zile pe saptamâna, în ambulator, pe o perioada de 6

saptamâni. Fiecare sedinta dureaza câteva minute. Tratamentul în sine este nedureros.

Radioterapia poate fi utilizata preoperator, pentru reducerea dimensiunilor tumorale, sau

postoperator, pentru distrugerea celulelor neoplazice restante la nivelul sânului, al peretelui

toracic si al axilei si pentru prevenirea recidivelor locale sau în tratamentul adenopatiilor

supraclaviculare.

Principalele efecte secundare ale radioterapiei sunt: tumefactia si senzatia de greutate

la nivelul sânului, eritemul cutanat asemanator arsurilor solare în aria de tratament si

fatigabilitatea. Modificarile tesutului mamar si ale tegumentului dispar de obicei în 6-12 luni.

La unele paciente, dupa radioterapie sânul devine mai mic si mai ferm. Radioterapia nu se

efectueaza în timpul sarcinii, deoarece poate fi nociva pentru fetus.

11.4. Tratamentul endocrin

Tratamentele endocrine includ acele tratamente care se adauga sau interfereaza cu

actiunea hormonilor pacientelor. La femeile cu tumori cu teste pozitive pentru receptorii

estrogenici si progesteronici se poate administra tratament endocrin pentru a bloca efectele

estrogenilor si cresterea celulelor maligne în tesutul mamar.

Hormonul feminin, estrogenul, poate accentua dezvoltarea celulelor maligne A la

unele femei. Un medicament precum Tamoxifenul, care blocheaza efectul estrogenului, se

administreaza pentru a împiedica aceasta dezvoltare. Tamoxifenul se administreaza sub

forma de comprimate, pe o durata de 5 ani. Studii recente au indicat ca, în functie de vârsta

lor, pacientele cu neoplasm mamar incipient beneficiaza de pe urma acestui medicament.

Pagina 32 din 54


Exista si alte medicamente care sunt utilizate uneori pentru blocarea efectelor

estrogenului. Luati-va masuri de siguranta întrebând medicul despre efectele secundare ale

oricarui tratament hormonal pe care îl urmati.

Un alt drog, Raloxifene, blocheaza de asemenea efectele secundare ale estrogenului la

nivelul tesutului mamar si al neoplasmului mamar. Actualmente, este testat pentru a observa

daca poate reduce riscul femeilor de a dezvolta un cancer mamar. Nu este recomandat ca

tratament hormonal pacientelor care au fost deja diagnosticate cu neoplasm mamar.

Hormonoterapia cuprinzând Tamoxifen, progesteroni, amino-glutetimid, estrogeni si

androgeni este mai eficienta la pacientele aflate la menopauza decât la cele ce parcurg

perioada premenopauzala. Femeile aflate în perioada premenopauzala sunt supuse

ovarectomiei (efectuata chirurgical, radiologic sau farmacologic-medicamentos), dupa care

primesc tratament cu Tamoxifen. Restul tratamentelor hormonale se administreaza atunci

când apar metastaze.

Rezultatele Grupului Colaboratorilor Trialurilor Clinice pentru cancerul de sân

incipient arata ca, printre femeile diagnosticate înainte de 50 de ani, cele care au fost supuse

ovarectomiei sau castrarii radiologice (inhibitiei ovariene prin iradiere) au avut o

supravietuire semnificativ mai buna decât cele care nu au efectuat aceste tratamente.

11.5. Transplantul de maduva osoasa autologa si de celule stem sangvine din sângele

periferic

Utilizarea dozelor foarte mari de chimioterapice sau de iradiere externa pentru a

distruge celulele canceroase determina si distrugerea celulelor stem hematopoietice din

maduva osoasa. Lezarea celulelor stem din maduva osoasa reduce numarul leucocitelor, ceea

ce face ca pacienta sa fie mai susceptibila la infectii, unele chiar fatale. Transplantul de

maduva osoasa (BMT) sau transplantul de celule stem sangvine (PBSC) poate fi folosit

pentru a readuce aproape la normal nivelul celulelor stem hematopoietice dupa doze mari de

chimioterapice.

În aceste procedee sunt îndepartate înainte de începerea chimio-terapiei unele celule

stem ale pacientei. Celulele stem pot fi obtinute fie din fluxul sangvin circulant, fie din

maduva osoasa. Ele sunt readministrate pacientei dupa chimioterapie. Curând celulele stem

se restabilesc si refac capacitatea organismului de a produce celule sangvine.

Transplantul de celule stem ofera unele avantaje fata de transplantul de maduva

osoasa, deoarece BPSC poate fi folosit chiar daca celulele maligne au diseminat la nivelul

maduvei osoase.

Pagina 33 din 54


În majoritatea cazurilor, celulele stem pot fi colectate în ambulator si pacienta nu va

necesita anestezie generala.

Transplantul de maduva osoasa sau de celule stem poate fi folosit ca terapie adjuvanta

la unele paciente cu un risc crescut de recurenta sau în tratamentul bolii avansate. Eficacitatea

acestui tratament este înca în studiu. Actualmente, aceste proceduri sunt efectuate ca parti ale

trialurilor clinice.

11.6. Imunoterapia

Presupune tratamente noi, foarte costisitoare, unele imposibil de suportat de sistemul

de asigurari sociale. Acest tratament nu a fost înca înregistrat la noi în tara, dar este posibil sa

urmeze a fi înregistrat în foarte scurt timp.

Trastuzumapul (herceptinul) se ataseaza de o proteina promotoare a cresterii, ca

HER2/neu, care este prezent în cantitati mici pe suprafata celulelor mamare normale si a

celulelor maligne. Unele neoplasme mamare au o cantitate mare din aceasta proteina, care

determina dezvoltarea si diseminarea mai rapida a cancerului. Herceptinul poate opri proteina

HER2/neu de a determina cresterea celulelor neoplazice, ajutând totodata sistemul imun sa

atace mai eficient celulele canceroase.

Herceptinul se administreaza în general dupa ce hormonoterapia sau chimioterapia

standard nu mai sunt eficiente, dar actualmente se fac studii pentru a vedea daca nu se poate

asocia si primului ciclu de chimioterapie. Efectele sale secundare sunt medii, cuprinzând

frisoane, slabiciune, greata, varsaturi, tuse, diaree si cefalee.

12. TRIALURILE CLINICE

Sunt cunoscute ca studii clinice asupra unor noi tratamente promitatoare. Un trial

clinic se efectueaza numai în cazul în care exista motive sa se presupuna ca un nou tratament

poate fi valoros pentru paciente. Tratamentele utilizate în trialurile clinice se dovedesc a avea

beneficii reale în unele cazuri. Principalele întrebari la care vor trebui sa raspunda cercetatorii

sunt:

Va avea efect tratamentul?

Este mai eficient decât cel pe care îl folosim acum?

Ce efecte secundare determina?

Beneficiile depasesc riscurile?

Care pacienti vor gasi acest tratament ca fiind benefic?

În timpul curei de tratament, medicul dumneavoastra v-ar putea sugera sa participati

la un trial clinic. Un trial clinic se face numai când exista motive sa se presupuna ca

Pagina 34 din 54


tratamentul aflat în studiu poate avea valoare. Aceasta nu înseamna ca în cazul

dumneavoastra nu exista speranta si ca doctorul face un ultim efort.

Trialurile clinice se fac în mai multe trepte, denumite faze. Fiecare faza este

desemnata sa raspunda anumitor întrebari. Întrebati medicul daca exista un trial clinic potrivit

cazului dumneavoastra. Apoi cititi tot ce puteti despre acel trial. Exista riscuri si beneficii.

Nimeni nu stie dinainte daca tratamentul va fi mai bun decât cele standard sau ce efecte

secundare vor aparea. Este dreptul dumneavoastra de a participa la trial. Dupa ce v-ati asociat

la început din proprie initiativa unui trial, sunteti libera sa iesiti din studiu oricând doriti si din

orice motiv.

13. UNELE ÎNTREBARI PENTRU MEDICUL DUMNEAVOASTRA

Deoarece va confruntati cu aceasta boala si cu tratamentul ei, trebuie sa aveti o

discutie libera, deschisa cu medicul dumneavoastra. Trebuie sa puneti orice întrebare aveti în

minte, indiferent cât de importanta este. Iata câteva întrebari pe care le puteti pune:

Vreti sa notati pe hârtie tipul exact de cancer pe care îl am?

Pot avea o copie dupa buletinul histopatologic?

Cancerul a diseminat în ganglionii limfatici sau în alte organe?

Ce stadiu are neoplasmul? Ce înseamna aceasta?

Ce optiuni terapeutice am? Ce îmi recomandati? De ce?

Care sunt riscurile sau efectele secundare ale diferitelor tratamente?

Voi putea avea copii dupa tratament?

Cât va dura fiecare cura terapeutica?

Voi întrerupe lucrul? Pentru ce perioada ?

Voi fi în stare sa ma întorc singura acasa dupa tratament sau voi avea nevoie de

ajutor?

Ce sanse de reaparitie a cancerului sunt dupa tratamentul recomandat de

dumneavoastra?

Ce ar trebui sa fac pentru a fi pregatita pentru tratament?

Trebuie sa urmez o dieta speciala?

Ce tipuri de operatii de reconstructie a sânului sunt posibile în cazul meu?

Voi intra în menopauza dupa tratament?

Ce sanse de supravietuire am?

Pagina 35 din 54


14. URMARIREA PACIENTELOR CU CANCER MAMAR DUPA ÎNCHEIEREA

TRATAMENTULUI

Ultima zi de tratament poate sa ofere sentimente contradictorii - fericire, îngrijorare,

frica de recurenta bolii, de ce se va întâmpla în continuare. Ati auzit sau ati întâlnit femei care

s-au vindecat de cancer sau au avut perioade de remisiune pentru câtiva ani sau decenii, dar

ati întâlnit de asemenea femei la care cancerul a reaparut dupa mai putin de câteva luni sau

câtiva ani dupa terminarea tratamentului. Când nu mai sunteti sub tratament, probabil ca va

întrebati cum sa va oferiti cea mai buna sansa de a ramâne în remisiune. Probabil ca va puneti

întrebari de genul: ce teste ar trebui sa fac pentru a-mi purta mai bine de grija? cât de des

trebuie sa fiu controlata de doctorul meu în vederea prevenirii reaparitiei cancerului? pe ce

perioada?

Urmarirea si controlul medical periodic uzual la noi, la trei luni, de catre echipa care a

tratat bolnavul sau de medicul curant sunt obligatorii. Exista câteva teste care, efectuate

fiecare individual, au valoare limitata, dar care pot fi parti componente ale planului de

urmarire a pacientelor cu cancer mamar.

Ceea ce este important de retinut este ca fiecare femeie care a avut cancer mamar este

diferita si orice ghid sau tratat de urmarire post-terapeutica nu înlocuieste aportul medicului

sau al echipei de medici curanti. Decizia finala a urmaririi va fi luata de pacienta si de

medicul curant, bazata pe circumstantele individuale ale fiecarei paciente.

De cele mai multe ori, recurenta este descoperita chiar de paciente, marea majoritate a

cazurilor fiind detectate între vizitele medicale planificate. Deci, o data ce tratamentul s-a

încheiat, este important sa aveti în vedere anumite semne si simptome care pot anunta

recurenta.

Daca întâlniti unul dintre aceste simptome, este important sa mergeti la doctorul

dumneavoastra imediat, pentru a va evalua si a putea începe eventualul tratament. Aceste

simptome includ:

Durere cronica a oaselor sau articulatiilor.

Iritari, înrosiri sau umflari ale pielii la nivelul cicatrici operatorii sau toracice.

Noi tumori în sânii dumneavoastra sau modificari ale acestora.

Dureri în torace si orice dificultati în respiratie.

Dureri abdominale persistente, cresteri în dimensiuni ale taliei.

Schimbari de greutate, în special pierderi în greutate.

Pagina 36 din 54


Legatura dintre dumneavoastra si medicul care v-a tratat si va urmareste trebuie sa fie

solida, sa va simtiti confortabil în discutiile cu acesta si sa-i urmati sfaturile, prezentându-va

cu regularitate la controale.

Supravegherea evolutiei bolii

Majoritatea cazurilor de cancer de sân recurent apar în primii cinci ani de la

terminarea tratamentului primar. Examenul fizic si medical sunt cele mai comune metode

pentru a descoperi recurenta. Deci unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie sa-l

faceti este continuarea îngrijirii si mentinerea unei comunicari oneste cu doctorul

dumneavoastra. Eforturile dumneavoastra combinate va vor ajuta sa detectati recurenta din

timp.

TESTE RECOMANDATE PENTRU URMARIREA DE RUTINA

Autoexaminarea sânilor. Ar trebui efectuata lunar o autoexaminare a sânilor, care sa

includa o cercetare atenta pentru a descoperi daca au aparut tumori, înrosiri sau aderente. Este

foarte important sa fie corect efectuata în functie de tipul interventiei chirurgicale

(mamectomie cu sau fara reconstructie, implant ori lumpectomie). Daca nu v-ati

autoexaminat niciodata singura sânii si ati suferit o operatie, probabil veti dori sa primiti

instructiuni de la doctorul dumneavoastra sau de la asistenta despre felul cum se realizeaza

corect acest lucru, pentru a putea face diferenta dintre leziuni noi, tesutul normal al sânilor si

eventualul implant.

Anamneza bolii. Medicul dumneavoastra trebuie sa faca o anamneza riguroasa la

fiecare trei luni în primii trei ani de dupa tratamentul primar, aceasta deoarece în 60% pâna la

80% din acest interval de timp apar recurente. Anamneza pentru urmatorii doi ani trebuie

facuta la fiecare sase luni. Dupa cinci ani, doctorul dumneavoastra va face acest lucru anual.

Examenul fizic trebuie efectuat cu atentie la fiecare trei luni în primii trei ani dupa

terapia primara, apoi la fiecare sase luni pentru urmatorii doi ani. Dupa aceasta perioada,

examenul fizic se poate face anual.

În timpul examenului fizic, doctorul va cauta sa observe orice schimbari fizice referitoare la

starea dumneavoastra generala de sanatate si/sau orice simptome care ar putea sugera

recurenta cancerului ori extensia lui spre alte parti ale corpului. În intentia de a realiza un

examen atent al sânilor, doctorul dumneavoastra va cerceta foarte atent întregul perete toracic

si ariile ganglionare adiacente. Doctorul va cauta de asemenea orice modificari pulmonare

sau neurologice, mariri de dimensiune ale ficatului sau sensibilitati ale oaselor care ar putea

însemna metastaza. De exemplu, va va întreba despre starea dumneavoastra de sanatate în

Pagina 37 din 54


general sau despre orice alte simptome neobisnuite pe care le-ati avut. Probabil va va ausculta

inima si plamânii, la fel cum va va controla abdomenul, gâtul sau alte zone pentru a semnala

eventualele modificari.

Mamografia. Orice femeie cu un diagnostic precedent de cancer mamar ar trebui sa

faca anual o mamografie. Daca ati suferit o lumpectomie, ar trebui sa faceti prima

mamografie dupa sase luni de la încheierea tratamentului radiologic, apoi anual sau când va

este ceruta de doctorul dumneavoastra. Daca ati suferit o mastectomie, trebuie sa faceti o

mamografie si la sânul ramas. Unii doctori pot prescrie o mamografie si la tesutul ramas în

zona mastectomiei. Similar, se poate prescrie mamografie si daca aveti un implant.

Examenul pelvian. Fiecare femeie ar trebui sa efectueze un examen pelvian-

ginecologic la intervale regulate. Pentru majoritatea femeilor, acesta trebuie sa fie anual.

Daca ati suferit o histerectomie abdominala sau ovarectomie (extirparea ovarelor), el poate fi

facut mai rar. Daca luati sau ati luat Tamoxifen ca metoda de preventie, puteti manifesta un

risc crescut pentru cancer uterin (de endometru) si doctorul va va întreba în mod special

despre scurgerile vaginale sau sângerari. Aceste întrebari vor fi puse de asemenea în timpul

anamnezelor de rutina facute si la urmatoarele vizite. De obicei nu este nevoie de un chiuretaj

biopsic.

Daca sunteti într-o conditie fizica buna si nu aveti nici un simptom, exista câteva teste

ce nu se recomanda de rutina pentru examinarile urmatoare, deoarece nu au demonstrat ca

influenteaza supravietuirea. Unele dintre acestea pot da rezultate eronate, fals pozitive, iar

altele sunt foarte scumpe si nu sunt suportate de casele de asigurari, motiv pentru care trebuie

platite suplimentar de catre pacient.

TESTE NERECOMANDATE PENTRU CONTROLUL DE RUTINA LUNAR,

DAR RECOMANDATE PENTRU CONTROALELE EFECTUATE LA SASE LUNI SAU

UN AN

Radiografia toracelui este indicat sa fie folosita lunar pentru controlul toracelui si al

plamânilor. Efectuat la sase luni, ea poate evidentia însa determinarile secundare pulmonare

(metastazele pulmonare, pleurale, limfatice si osoase).

Scintigrama osoasa este un test folosit la evaluarea întregului sistem osos, se

efectueaza la sase luni - un an pentru determinarea metastazelor osoase.

Ecografia abdomenului superior (ficat) foloseste undele de înalta frecventa pentru

cercetarea existentei tumorilor solide sau chistice în ficat. Poate decela metastazele hepatice.

Tomografia computerizata (CT) se refera si la tomografia axiala computerizata,

folosita la determinarea extensiei bolii în cancerul mamar.

Pagina 38 din 54


Markerii tumorali pentru cancerul mamar ( CA 15-3; CA 27-29 sau TAG 72)

reprezinta un test care mareste posibilitatea de supraveghere si aparitie a recurentelor.

Examenele de laborator sangvine (hemoleucograma, teste biochimice) masoara

nivelul hemoglobinei, hematocritului (procentul de globule rosii din sânge), leucocitelor (cu

formula leucocitara), trombocitelor si testele de coagulare.

Biochimia sangvina se refera la teste pentru functiile ficatului si ale rinichilor, pentru

nivelul albuminei si al calciului.

Cum am spus si mai înainte, fiecare persoana este diferita, iar dumneavoastra

împreuna cu doctorul dumneavoastra sunteti cei ce vor decide care dintre aceste teste sunt

mai apropiate în cazul dumneavoastra.

Examenele de rutina, care trebuie efectuate cu regularitate, si examenele speciale sunt

indicate de medici în functie de boala dumneavoastra si de starea dumneavoastra reala de

sanatate.

CONTRIBUŢIA PERSONALĂ

STUDIU STATISTIC EFECTUAT PE RAZA JUDEŢULUI ARGEŞ ÎN PERIOADA

2000 - 2003

Repartiţia pe medii de provenienţă a numărului total de cazuri de cancer mamar în

anul 2000

Anul Nr. total de cazuri Nr. cazuri în mediul

urban

Nr. cazuri în mediul

rural

2000 136 51

85

Pagina 39 din 54


Datele înregistrate plasează incidenţa cancerului mamar ca fiind comparabilă cu

media statistică multianuală la nivel naţional şi cu datele din literatura de specialitate,

preponderentă per ansamblu în mediul rural, frecvenţa cazurilor fiind legată de condiţiile de

mediu, status hormaonal, bolile precanceroase ca stări favorizante ale apariţiei cancerului

mamar, dar şi un grad mai mare de adresare către medic a bolnavilor din mediul urban pentru

a preveni acest neoplasm. Din punctul de vedere al distribuţiei se constată o mare

variabilitate, cu o omogenitate scăzută a bolnavelor luate în studiu, datorită modului aleator

în care s-au constituit loturile (după momentul depistării bolii).

Repartiţia pe grupe de vârstă şi medii de provenienţă a cazurilor de cancer mamar în

anul 2000

Anul Sub 1 an

Total cazuri Nr. cazuri în mediul

urban


rural

2000 - - -

Anul 1 – 14 ani

Pagina 40 din 54



urban


rural

2000 - - -

Este normală această lipsă a cazurilor la categoriile de vârstă menţionate, în

conformitate cu datele din literatura de specialitate şi mai ales legat de faptul că la aceste

categorii de vârstă factorii declanşatori ai neoplaziei mamre nu sunt prezenţi.

Anul 15 – 64 ani


urban


rural

2000 59 23 36

O scădere a numărului de cazuri noi de îmbolnăvire faţă de perioada anilor `80,

datorată schimbării obiceiurilor sexulae şi modificării datelor patologiei bolii canceroase în

general. Faţă de mediile multianuale la nivel naţional valorile sunt situate sub medie, dar nu

cu o diferenţă semnificativă statistic (valoarea indicilor testului t de semnificaţie sunt situaţi

sub 0,01).

Pagina 41 din 54


Se observă o discretă preponderenţă pentru bolnavii de această categorie de vârstă

provenienţi din mediul rural, dar datele nu sunt suficient de relevante pentru a atrage o

concluzie legată de un specific clar, diferenţele nefiind suficient de semnificative.

Dispersia este mare, datorită lipsei de omogenitate a lotului luat în studiu, prin selecţia

aleatorie.

Anul Peste 65 ani


urban


rural

2000 77 28 49

La lotul de bolnave din categoria de vârstă> 65 ani se înregistrează valori la fel de

mari ca cele înregistrate la nivel naţional. Se detaşează grupul provenind din mediul rural,

unde expunerea la factorii favorizanţi legaţi de mediu, ca şi gradul mai scăzut de educaţie

sanitară şi igienă reprezintă factori favorizanţi care explică această distribuţie.


anul 2001

Pagina 42 din 54



urban


rural

2001 132 34 98

Anul 2001 este caracterizat prin valori de aceeaşi incidenţă, comparabilă cu media

statistică multianuală la nivel naţional şi cu datele din literatură, distribuţia fiind net

predominantă pentru bolnavii proveniţi din mediul rural. Tendinţa se păstrează comparabilă

cu cea de la nivel naţional şi cu cea din anii precedenţi (neprezentată în lucrare).

Ca distribuţie se constată aceeaşi mare variabilitate, datorită lipsei de omogenitate a

bolnavelor luate în studiu şi faptului că s-au luat în discuţie bolnavi prezentaţi în mod aleator

la medic.


anul 2001

Anul Sub 1 an

Pagina 43 din 54



urban


rural

2001 - - -

Anul 1 – 14 ani


urban


rural

2001 1 1 -

Un singur caz de carcinom gastric la categoria de vârstă 1-14 ani este insuficient

pentru a putea trage o concluzie statistică mai ales legat de faptul că la aceste categorii de

vârstă factorii declanşatori ai neoplaziei mamare nu sunt prezenţi.

Anul 15 – 64 ani


urban


rural

2001 41 17 24

Pagina 44 din 54


Acestei categorii de vârstă îi revin cele mai multe cazuri. Această dsitribuţie

semnifică situarea în parametri înregistraţi ca medie specifică naţională multianuală pentru

categoria de vârstă 15-64 ani. Adresabilitatea bolnavelor este la acelaşi nivel ca şi în cazul în

cazul altor tumori maligne, neoplasmul mamar având avantajul că este superficial si usor de

depistat. Distribuţia omogenităţii arată aceeaşi dispersie ridicată, parametrii fiind bruţi, iar

valorile lor neajustate, datorită modului aleator de selectare a lotului luat în studiu.

Anul Peste 65 ani


urban


rural

2001 90 16 74

Pagina 45 din 54


La lotul de bolnavele din categoria de vârstă > 65 ani se înregistrează valori

comparabile cu cele înregistrate la nivel naţional, datorită unor fenomene nesemnificative

statistic. Se înregistrează o incidenţă net în favoarea bolnavelor provenite din mediul rural e

comparativă cu cele din urban, ceea ce denotă o mai bună depistare din partea medicilor de

familie din rural, ca şi o ofensivă a factorilor determinanţi şi favorizanţi ai acestei neoplazii.


anul 2002


urban


rural

2002 145 50

95

Pagina 46 din 54


Per total se constată o netă preponderenţă a cazurilor provenite din rural, cu o

diferenţa statistică globală semnificativă (pragul de semnificaţie al testului t) ceea ce mă

determină să consider că factorii favorizanţi agregaţi în mediul rural şi-au spus cuvântul.

Faţă de anul precedent se constată o tendinţă constatntă a distribuţiei statistice a

morbidităţii cancerului mamar în judeţul Argeş.

Parametrii dispersiei prezintă o mare neomogenitate datorată modului întâmplător în

care s-a constituit lotul luat în studiu.

Repartiţia pe grupe de vârstă şi medii de provenienţă a cazurilor de cancer gastric în

anul 2002

Anul Sub 1 an


urban


rural

2002 - - -

Anul 1 – 14 ani

Total cazuri Nr. cazuri în mediul Nr. cazuri în mediul

Pagina 47 din 54


urban rural

2002 - - -

Acelaşi aspect al lipsei de cazuri la corelarea grupelor de vârstă cu mediul de

provenienţă, relevant pentru buna prevenire şi mai slaba incidenţa statistică menţionată în

literatura de specialitate.

Anul 15 – 64 ani


urban


rural

2002 52 29 23

O echilibrare a valorilor pentru această categorie de vârstă pe cele 2 medii de

provenienţă semnifică faptul că nu au apărut factori de eroare care să distorsioneze rezultatele

înregistrate.

Din punctul de vedere al dispersiei se înregistrează din nou o slabă omogenitate a

bolnavilor care fac parte din lotul luat in studiu.

În dinamică se înregistrează valori comparabile cu cele din anul precedent precum şi

cu cele de la nivel naţional şi din literatura de specialitate.

Pagina 48 din 54


Anul Peste 65 ani


urban


rural

2002 93 21 72

La această categorie de vârstă se înregistrează clar valori mai mari decât media

naţională multianuală, ceea ce dovedeşte un profil caractersitic mai special al bolnavelor din

judeţul Argeş pentru anul luat în studiu. În plus se observă o netă predominanţă a bolnavilor

provenind din mediul rural, unde factorii favorizanţi îşi spun din nou cuvântul.

Analiza în dinamică arată un trend ascendent, din care se poate spune că există o mai

bună depistare a cazurilor. Supravieţuirea bolnaveilor până la aceste vârste înaintate este un

indicator de bun management al bolii.

Repartiţia pe medii de provenienţă a numărului total de cazuri de cancer gastric în

anul 2003

Anul Nr. total de cazuri Nr. cazuri în mediul Nr. cazuri în mediul

Pagina 49 din 54


urban rural

2003 136 94

42

Per total se constată preponderenţa cazurilor provenite din mediul urban, cu

inversarea profilului în teritoriu, iar diferenţa statistică globală este semnificativă (pragul de

semnificaţie al testului t> 0,01). În dinamică faţă de anii anteriori se poate constata aceeşi

tendinţă, în valori absolute, dar cu inversare în valori procentuale reciproce în favoarea

mediului urban.

Distribuţia din punctul de vedere al omogenităţii este caracterizată printr-o mare

dispersie, datorită diferenţelor semnificative între parametrii luaţi în studiu în formarea

loturilor (medii de provenienţă şi de lucru, vârsta, sexul, modul de viaţă etc.).


anul 2003

Anul Sub 1 an

Pagina 50 din 54



urban


rural

2003 - - -

Anul 1 – 14 ani


urban


rural

2003 - - -

Acelaşi aspect al lipsei de cazuri la corelarea grupelor de vârstă până la 14 ani, cu

mediul de provenienţă, relevant pentru buna prevenire şi mai slaba incidenţa statistică

întâlnită la nivel naţional.

Anul 15 – 64 ani


urban


rural

2003 42 28 14

Iată un aspect caracteristic pentru distribuţia statistică a anului 2003, cu inversarea

tendinţei pentru anii precedenţi în sensul predominanţei cazurilor în mediul urban, contrar

aşteptărilor.

Profilul uşor diferit pentru acest an în teritoriul judeţului Argeş denotă probabila

implicare a unei surse de factori favorizanţi apărută în decursul anului 2003, care ar trebui

identificată şi combătută.

Anul Peste 65 ani


urban


rural

2003 94 66 28

Pagina 51 din 54


Acelaşi aspect se menţine şi pentru bolnavele din această categorie de vârstă, unde se

înregistrează clar valori mai mari decât media naţională multianuală, ceea ce dovedeşte un

profil caracteristic mai special al bolnavilor din judeţul Argeş pentru anul luat în studiu. În

plus se observă o netă predominanţă a bolnavilor provenind din mediul urban.

INTERPRETAREA REZULTATELOR

Din studiul statistic efectuat pe raza judetului Arges in perioada 2000-2003 se observa

o incidenta crescuta a cazurilor provenite din mediul rural. Aceasta se datoreaza in primul

rand obiceiurilor sexuale si nu in ultimul rand unei igiene precare si unei educatii sanitare

deficitare.

Durata de supravietuire in urma tratamentului citostatic este mai indelungata la

femeile din mediul urban.

Media de varsta este de obicei peste 50 de ani, fiind exceptionale imbolnavirile la la

tinere, iar peste 65 de ani incidenta cancerului este relativ crescută.

Pagina 52 din 54


Pentru anul 2003 s-a observat insa o inversare a preponderentei cazurilor de

imbolnaviri – mai frecvente in mediu urban. Aceasta se datoreaza intr-o oarecare masura

fumatului, stresului si mai ales poluarii la care sunt supusi subiectii.

Cancerul este una din cele mai agresive boli. Noţiunea de cancer înglobează toate

varietăţile de tumori maligne ce se caracterizează printr-o creştere rapidă şi atipică, cu

tendinţa de invadare a ţesuturilor vecine şi apoi de însămânţare a altor regiuni ale

organismului. Cancerul se manifestă prin tulburări multiple şi o evoluţie care variază de la

luni la ani de zile. Tratamentul este eficace numai în stadiile precoce ale afecţiunii.

CONCLUZII

Deşi incidenţa cancerului mamar a scăzut în ultimii ani, numărul femeilor

diagnosticate cu neoplazie a crescut simţitor.

Este o boală agresivă, supravieţuirea fiind practic inexistentă.

Riscul de recidivă chiar şi după gastrectomia curativă este mai mare de 80%.

Majoritatea pacientelor sunt diagnosticate cu boală avansată, cu prognostic şi

supravieţuire reduse.

Tratamentul cancerului gastric constă în combinaţia chirurgie, imunoterapie,

chimioterapie şi tratament hormonal. Operat în stadiu incipient nu se face chimioterapie în

condiţiile în care nu sunt invadaţi ganglionii regionali; în caz contrar se fac se fac lunar câte 4

serii cu citostatice .

Orice diagnostic al cancerului mamar în stadiile timpurii măreşte supravieţuirea

îmbunătăţind prognosticul , de aceea eforturile medicului trebuie focalizate în screening-ul

cancerului mamar. Depistarea precoce se recomandă ca acţiune de rutină deoarece cancerul

mamar satisface condiţiile biologice pentru sceening; aceasta se efectuează în primul rând la

populaţia cu risc crescut. Metodele constă în general în mamografie.

Rezultatele actuale în cancerul mamar au devenit satisfăcătoare datorită eforturilor

actuale de ameliorare diagnostică şi terapeutică.

Ameliorarea rezultatelor este sperată a se obţine prin utilizarea chimioterapiei

neoadjuvante şi radioterapiei externe.

Pagina 53 din 54


La ameliorarea rezultatelor se speră a contribui noile citostatice , chimioterapia

postoperatorie în formele rezecabile şi utilizarea factorilor de creştere hematopoietici în

formele metastatice.

Intelegerea biologiei cancerului mamar ofera posibilitatea unor rezultate favorabile in

cazurile diagnosticate precoce.

Profilul judetului Arges in planul parametrilor statistici este asemanator cu cel

inregistrat la nivel national.

Corelarea intre biologia cancerului si abordarea sa clinica si epidemiologica reprezinta

metoda cea mai potrivita pentru un diagnostic precoce si tratament corect.

Pagina 54 din 54

http://www.tocilar.ro/

Date post:	06-Feb-2016
Category:	Documents
Upload:	aletix
View:	98 times
Download:	5 times

Cancer mamar

Documents