Cancelaria de Stat a Republicii Moldova

RECOMANDĂRI METODICE PENTRU AUTORITĂŢILE PUBLICE LOCALE CE ŢIN DE APROBAREA ORGANIGRAMEI, A

STATELOR DE PERSONAL ŞI CONTROLUL ADMINISTRATIV AL LEGALITĂŢII ACESTORA

Chişinău, 2013

1

CONŢINUT

CUVÎNT ÎNAINTE ..................................................................................................................................... 2

II. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND REGLEMENTAREA FUNCŢIEI PUBLICE ŞI A STATULUI DE

PERSONAL ................................................................................................................................................ 3

III. ROLUL CANCELARIEI DE STAT ÎN ASIGURAREA SUPORTULUI METODOLOGIC ŞI

EXERCITAREA CONTROLULUI ADMINISTRATIV DE LEGALITATE A ACTELOR

ADMINISTRATIVE EMISE DE AUTORITĂŢILE PUBLICE LOCALE CE ŢIN DE APROBAREA

ORGANIGRAMEI ŞI A STATELOR DE PERSONAL ............................................................................ 7

IV. ERORI DEPISTATE PE PARCURSUL ANULUI 2012 ................................................................ 11

2

CUVÎNT ÎNAINTE

Cancelaria de Stat este autoritatea publică responsabilă de coordonarea unor domenii primordiale ale politicii interne şi externe a statului, printre care îmbunătăţirea procesului de planificare strategică la nivel guvernamental, coordonarea asistenţei tehnice externe, realizarea descentralizării administrative şi financiare, reformarea administraţiei publice, promovarea şi realizarea politicii statului în domeniul serviciului public, în special al managementului resurselor umane şi sporirea capacităţilor corpului de funcţionari publici. Aici intră toată gama de procese aferente acestor activităţi: de la coordonarea procesului de elaborare a politicilor în aceste domenii, pînă la însăşi monitorizarea şi evaluarea implementării lor.

La nivelul autorităţilor publice locale monitorizarea se realizează prin controlul obligatoriu, sub aspectul legalităţii a deciziilor consiliilor locale de nivelul întîi şi ale celor de nivelul al doilea, inclusiv al actelor normative emise de Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, actelor normative emise de către pretor, primar, preşedintele raionului, Guvernatorul şi Comitetul executiv al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia. Cancelaria de Stat este responsabilă de exercitarea controlului administrativ de legalitate a actelor emise de către autorităţile administraţiei publice locale, acesta fiind exercitat nemijlocit de Cancelaria de Stat sau de oficiile sale teritoriale, conduse de reprezentanţii Guvernului în teritoriu. Controlul administrativ de legalitate vizează respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, a legislaţiei şi a altor acte normative de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelurile întîi şi al doilea.

Controlul este un important mijloc de realizare a funcţiilor de reglare şi autoreglare a întregului sistem, de continuă confruntare cu realitatea, pentru realizarea permanentă a conformităţii actelor administrative, de descoperire şi constatare a stărilor de fapt negative, a dereglărilor şi neconcordanţelor din activitatea controlată, precum şi de îndrumare a activităţii administraţiei publice locale pentru îmbunătăţirea activităţii desfăşurate.

Constatările făcute sînt materializate în acte şi operaţiuni tehnico-materiale, pentru că altfel controlul ar însemna o activitate lipsită de semnificaţie şi eficienţă. Actele întocmite în urma controlului trebuie să reflecte latura de îndrumare şi sprijin (notificările oficiului teritorial) alături de latura coercitivă, fără a se exclude reciproc sau să se absolutizeze una din ele. Latura coercitivă se exprimă prin faptul că oficiul teritorial al Cancelariei de Stat sau Guvernul este în drept să se adreseze în instanţă de judecată pentru constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea consiliului raional dacă acesta a adoptat în mod deliberat decizii repetate în aceeaşi materie, care au fost anulate de către instanţa de contencios administrativ, prin hotărîri definitive întrucît încălcau grav prevederile Constituţiei sau ale legislaţiei în vigoare.

Complexitatea sarcinilor administraţiei publice şi diversificarea continuă a impus necesitatea specializării controlului în funcţie de anumite domenii (control parlamentar, control judecătoresc, control administrativ de legalitate, control extern, control intern ş.a.), care la rîndul lor pot fi divizate în subdomenii.

Recomandările metodice elaborate cuprind succint subdomeniul controlului administrativ de legalitate a deciziilor autorităţilor publice locale privind aprobarea organigramei şi a statelor de personal, noţiuni generale privind reglementarea funcţiei publice şi a statului de personal şi erorile depistate în perioada anului 2012 în scopul uşurării activităţii autorităţilor publice locale şi a Oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

3

II. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND REGLEMENTAREA FUNCŢIEI PUBLICE ŞI A STATULUI DE

PERSONAL

În Republica Moldova, cadrul legislativ specific funcţiei publice şi titularilor acesteia are ca fundament şi s-a dezvoltat după adoptarea Constituţiei Republicii Moldova din 1994 în textul căreia apare sintagma „funcţie publică”.

Dreptul la încadrarea în serviciul public potrivit principiului egalităţii accesului la funcţia publică indiferent de rasă, naţionalitate, sex, confesiune, este instituit în art.39 din Constituţie, potrivit căruia cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor, iar oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică.

Politica în domeniul funcţiei publice, reglementarea statutului funcţionarului public, normele privind constituirea subdiviziunilor structurale ş.a., este unică, iar Guvernul, prin intermediul Cancelariei de Stat, este responsabil de realizarea politicii statului în domeniul serviciului public, în special al managementului resurselor umane şi sporirea capacităţilor corpului de funcţionari publici.

Noţiunile de funcţionar public şi funcţie publică sînt reglementate potrivit art.2 din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (în continuare Legea nr.158-XVI):

funcţionar public – persoană fizică numită, în condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică

funcţie publică - ansamblul atribuţiilor şi obligaţiilor stabilite în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor de putere publică

Pornind de la prerogativele de putere publică specificate în art.3 din Legea nr.158-XVI, se impune stabilirea concretă pentru fiecare funcţie publică a sarcinilor de bază. Sarcinile de bază stabilite pentru o poziţie permit sau nu clasificarea acesteia drept funcţie publică. Instrumentul care asigură realizarea acestui deziderat îl reprezintă statul de personal.

Potrivit art.67 al Legii nr.158-XVI, funcţiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate publică în parte în baza activităţilor care implică exercitarea prerogativelor de putere publică prevăzute la art.3 al legii prenotate. În scopul realizării acestor prevederi, autorităţile publice locale, vor completa formularul-tip al statului de personal şi îl vor înainta spre avizare în modul stabilit de Guvern.

Completarea formularului-tip al statului de personal pentru autorităţile publice locale se efectuează în corespundere cu structura şi efectivul-limită ale autorităţii publice, aprobate prin decizia consiliului raional, municipal sau local în limitele fondului de salarizare stabilit pentru anul financiar respectiv. Verificarea corectitudinii completării şi aprobării statului de personal ţine de Comisia pentru examinarea documentelor înaintate spre avizare constituită din reprezentanţii Cancelariei de Stat, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.

Definiţia statului de personal poate fi desprinsă din prevederile pct.1 al anexei nr.5 la Hotărîrea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 „Privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public”.

Statul de personal reprezintă documentul tabelar în care sînt specificate subdiviziunile structurale, denumirea funcţiilor publice sau posturilor, sarcinile de bază ale funcţiilor

4

publice sau posturilor, precum şi categoriile funcţiilor publice sau posturilor din cadrul autorităţii publice.

În acest sens, autorităţile publice locale urmează să ţină cont de faptul că statul de personal trebuie să răspundă la un şir de întrebări şi anume dacă acesta corespunde sau nu:

structurii aprobate pentru această autoritate publică,

misiunii şi sarcinilor autorităţii respective,

normelor privind instituirea subdiviziunilor structurale ale autorităţii publice,

numărului de unităţi de personal aprobat pentru autoritatea publică,

titlurilor funcţiilor publice caracteristice autorităţii publice respective conform Clasificatorului unic al funcţiilor publice

cadrului normativ în vigoare ş.a.

Se va face diferenţiere între aprobarea statului de personal completat în condiţiile anexei nr.5 la Hotărîrea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 „Privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public”

şi decizia consiliului local prin care se aprobă organigrama şi statele primăriei, ale structurilor şi serviciilor publice din subordine, precum şi schema de salarizare a personalului acestora

sau decizia consiliului raional prin care se aprobă organigrama şi statele de personal ale aparatului preşedintelui raionului, ale direcţiilor şi ale altor subdiviziuni subordonate consiliului raional, precum şi suma totală a cheltuielilor necesare pentru asigurarea activităţii lor.

Pentru a nu se crea confuzii referitor la sintagmele „statele de personal” (care de fapt reprezintă „efectivul limită”) şi „statul de personal” (completat în temeiul art.67 alin.(2) al Legii 158-XVI), decizia consiliului raional de aprobare a organigramei şi a statelor de personal, prin analogie, are tangenţe comune cu hotărîrea Guvernului de aprobare a efectivului limită şi structurii în cazul autorităţilor publice centrale. Ideea de bază, în acest sens, constă în faptul că pînă la aprobarea deciziei în cauză ea urmează a fi examinată de majoritatea actorilor implicaţi, efectuate calculele de rigoare (inclusiv referitor la posibilitatea acoperirii cheltuielilor salariale şi a altor cheltuieli necesare dezvoltării prospere pe viitor), avizată de organele cointeresate prin respectarea principiului transparenţei în procesul decizional ş.a.

Importanţa aprobării deciziei corecte a consiliului local constă şi în faptul că aceasta va servi temei pentru completarea statului de personal şi aprobarea acestuia de către primar, preşedintele raionului sau conducătorul subdiviziunii structurale cu statut de persoană juridică în condiţiile pct.20 din anexa nr.5 la Hotărîrea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 „Privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public”. Astfel, e evident că deciziile consiliilor locale ce ţin de aprobarea organigramei şi a statelor de personal trebuie să corespundă cadrului normativ, iar organul competent să asigure controlul de legalitate a acestora este Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat.

Luînd în considerare recomandările pentru autorităţile publice locale, enunţate mai sus, Oficiile terotitoriale, ca instituţii competente să efectueze controlul administrativ de legalitate, urmează să efectueze controlul prin prisma principiilor stabilite în Carta Europeană a autonomiei locale şi în actele normative naţionale privind activitatea administraţiei publice locale.

5

În acelaşi timp, cu referire la Politica unică a statului în domeniul reglementării funcţiei publice şi a statutului funcţionarului public, ţinem să relevăm că în trecut a fost aprobată Hotărîrea Guvernului nr.334 din 20 martie 2003 „Cu privire la măsurile de stopare a majorării aparatului administrativ de stat” potrivit căreia se stabilea că suplimentarea statelor de personal şi încadrarea în aparatele organelor administraţiei publice centrale şi locale - atît a funcţionarilor publici, cît şi a altor angajaţi, inclusiv a personalului tehnic, finanţaţi din buget, se efectuează doar în limita efectivului de personal stabilit pentru organul administraţiei publice respectiv, coordonat cu Ministerul Finanţelor şi aprobat prin hotărîre de Guvern.

La fel, pentru autorităţile publice locale astfel de hotărîri de Guvern (la moment abrogate) au fost aprobate la 10 iunie 2003 (Hotărîrea Guvernului nr.688 „Cu privire la structura şi statele de personal ale primăriilor satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor)” şi nr.689 „Cu privire la organigrama şi statele de personal ale aparatului preşedintelui raionului, direcţiilor, secţiilor, altor subdiviziuni din subordinea Consiliului raional”), hotărîri care asigurau transparenţă în stabilirea efectivului-limită pentru autorităţile publice locale. Prevederile uneia din aceste hotărîri fiind obiect al controlului constituţionalităţii au fost declarate drept constituţionale (a se vedea Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.14 din 18 mai 2004 pentru controlul constituţionalităţii art.18 alin.(2) lit. f) din Legea nr.123-XV din 18 martie 2003 privind administraţia publică locală şi Hotărîrea Guvernului nr.688 din 10 iunie 2003 „Cu privire la structura şi statele de personal ale primăriilor satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor)”). Potrivit textului hotărîrii Curţii Constituţionale, respectînd dispoziţiile art.112 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie, Parlamentul recomandă consiliilor locale să se conducă, la aprobarea statelor de personal, de modelul aprobat de Guvern, această dispoziţie fiind justificată de faptul că autorităţile administraţiei publice locale în toate unităţile administrativ-teritoriale au acelaşi statut, aceleaşi atribuţii şi structuri. Statele de personal, aprobate de Guvern, urmează să fie corelate la necesităţile şi capacitatea financiară a colectivităţilor locale.

Odată cu adoptarea Legii nr.435-XVI din 28 decembrie 2006 privind descentralizarea administrativă, Legii nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, aceste hotărîri de Guvern au devenit caduce.

Necătînd la aceasta, în lipsa altor reglementări, în majoritatea cazurilor autorităţile publice locale se conduceau de aceste hotărîri de Guvern la aprobarea organigramei şi a statelor de personal.

Pornind de la priorităţile Guvernului trasate în documentele de politici şi modificările operate în legislaţia în vigoare, la iniţiativa Guvernului, ca urmare a consultărilor cu structurile asociative ale autorităţilor publice locale, Hotărîrile în cauză au fost abrogate la 22 februarie 2013 prin Hotărîrea Guvernului nr.133 din 20 februarie 2013 „Cu privire la modificarea, completarea şi abrogarea unor hotărîri ale Guvernului”.

În această ordine de idei, responsabilitatea privind legalitatea, oportunitatea şi calitatea actului administrativ emis la acest capitol revine în primul rînd autorităţilor publice locale, în calitate de autorităţi emitente.

Pornind de la importanţa problemei, şi faptul că la moment nu există alte reglementări în acest sens, iar finanţarea funcţiei publice la nivel local are loc în majoritatea cazurilor din sursele alocate din bugetul de stat, se recomandă autorităţilor publice locale ca deciziile ce ţin de aprobarea sau modificarea efectivul-limită şi cheltuielile de personal ale autorităţilor publice locale, pînă la prezentarea proiectului deciziei privind aprobarea organigramei şi a statelor de personal în adresa consilierilor în temeiul art.41 din Legea nr.457-XV din 14 noiembrie 2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind constituirea şi funcţionarea

6

consiliilor locale şi raionale să fie transmise spre avizare comisiilor de specialitate ale consiliului, compartimentelor de specialitate ale primăriei şi serviciilor publice desconcentrate şi descentralizate de resort (în special Direcţiilor/Secţiilor finanţe din subordinea Consiliilor raionale).

În acest sens, ţinem să menţionăm că Ministerul Finanţelor elaborează informaţia referitor la numărul unităţilor de personal finanţate din bugetul de stat în baza Legii bugetului de stat şi Hotărîrii Guvernului cu privire la limitele numărului de unităţi de personal şi ale cheltuielilor de personal în autorităţile (instituţiile) publice finanţate de la bugetul de stat şi de la bugetele autorităţilor administrativ-teritoriale pe anul în curs. Astfel, la elaborarea proiectului de decizie se recomandă a ţine cont de informaţia în cauză.

7

III. ROLUL CANCELARIEI DE STAT ÎN ASIGURAREA SUPORTULUI METODOLOGIC ŞI EXERCITAREA CONTROLULUI ADMINISTRATIV DE LEGALITATE A ACTELOR ADMINISTRATIVE EMISE DE AUTORITĂŢILE PUBLICE LOCALE CE ŢIN DE APROBAREA ORGANIGRAMEI ŞI A STATELOR DE PERSONAL

Reieşind din politica unică a statului în domeniul reglementării funcţiei publice şi a statutului funcţionarului public şi conţinutul pct.2 al Hotărîrii Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 „Privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public”, Cancelaria de Stat este responsabilă să acorde asistenţă metodologică autorităţilor publice în aplicarea prevederilor cadrului normativ respectiv. În acest sens Direcţia reforma administraţiei publice centrale este responsabilă de elaborarea documentelor în domeniul reglementării funcţiei publice şi a statutului funcţionarului public, acordarea asistenţei corespunzătoare şi monitorizarea implementării acestora. Direcţia a elaborat recomandările metodice în cauză pentru a uşura activitatea autorităţilor publice locale şi a Oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, fiind receptivă în acordarea asistenţei corespunzătoare în caz de apariţie a întrebărilor în domeniul reglementării funcţiei publice şi a statutului funcţionarului public.

Scopul general al controlului de legalitate, exercitat de către oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat reieşind din prevederile art.61 alin.(2) şi (3) din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006, constă în asigurarea respectării Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, a legislaţiei şi a altor acte normative de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, prin verificarea actelor administrative emise de către autorităţile administraţiei publice locale, constatarea cazurilor de încălcare a legislaţiei de către aceste autorităţi în procesul decizional, notificarea şi contestarea actelor considerate ilegale, dar şi prevenirea acestor situaţii.

Potrivit art.64 alin.(1) lit. a) din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală şi pct.8 lit. g) din Hotărîrea Guvernului nr.845 din 18 decembrie 2009 „Cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat”, sînt supuse controlului obligatoriu, sub aspectul legalităţii deciziile consiliilor locale de nivelul întîi şi ale celor de nivelul al doilea, inclusiv actele normative emise de Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia.

La acest capitol, urmează a constata conlucrarea autorităţilor administraţiei publice locale cu oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, în sensul reacţionării la notificările privind modificarea sau anularea actelor administrative considerate ilegale. Ca rezultat, pe parcursul anului 2012, în baza notificărilor înaintate de către oficiile teritoriale, 69,05 % din numărul total al notificărilor au fost acceptate fără a se ajunge în instanţa de contencios administrativ (11,16 % din notificări fiind încă în proces de examinare de către APL la momentul totalizării rezultatelor de către oficiile teritoriale).

Pentru comparaţie, în anul 2011, 75,64 % din numărul total al notificărilor au fost acceptate fără a se ajunge în instanţa de contencios administrativ (14,32% din notificări fiind încă în proces de examinare de către APL la momentul totalizării rezultatelor), iar în anul 2010 au fost soluţionate pe cale extrajudiciară 71,41% din numărul total de notificări.

Din „Raportul privind efectuarea controlului administrativ de legalitate al actelor autorităţilor administraţiei publice locale în 2012”, către oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat au fost formulate ca recomandări:

a) întreprinderea măsurilor concrete, în scopul sporirii eficienţei activităţii oficiilor teritoriale în exercitarea atribuţiilor funcţionale în strictă conformitate cu cadrul legal existent, în special în ce priveşte controlul administrativ de legalitate;

8

b) în scopul ridicării calităţii actelor autorităţilor administraţiei publice locale, în comun cu serviciile publice desconcentrate ale ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale, continuarea organizării seminarelor metodologice de instruire pentru reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale;

c) în scopul asigurării transparenţei în activitatea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, asigurarea publicării în presa locală sau pe paginile web a autorităţilor administraţiei publice locale, a celor mai frecvente încălcări ale legislaţiei în vigoare admise de către autorităţile administraţiei publice locale la emiterea actelor administrative, precum şi a rapoartelor oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, a listei actelor modificate, completate şi abrogate ale autorităţilor administraţiei publice locale.

În cadrul efectuării controlului administrativ al legalităţii deciziilor autorităţilor publice locale ce ţin de aprobarea organigramei şi a statelor de personal Oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat asigură respectarea legislaţiei în vigoare, în special:

În materie de relaţii ale Guvernului cu organele administraţiei publice locale, formei şi conţinutului deciziilor autorităţilor publice locale:

- Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994; - Legea nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern; - Legea nr.317-XV din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale

altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale; - Legea nr.435-XVI din 28 decembrie 2006 privind descentralizarea administrativă - Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală; - Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul

funcţionarului public; - Legea nr.344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei

(Gagauz-Yeri); - Legea nr. 431-XIII din 19 aprilie 1995 privind statutul municipiului Chişinău; - Hotărîrea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 „Privind punerea în aplicare a

prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public”;

În materie de creare, stabilire a statutului şi denumirii subdiviziunilor structurale: - Legea nr.764-XV din 27 decembrie 2001 privind organizarea administrativ-

teritorială a Republicii Moldova; - Legea nr.155 din 21 iulie 2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor

publice; - Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de

demnitate publică; - Legea nr.229 din 23 septembrie 2010 privind controlul financiar public intern; - Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007; - Hotărîrea Guvernului nr.1714 din 27 decembrie 2002 „Cu privire la serviciul juridic

al autorităţilor administraţiei publice”; - Hotărîrea Guvernului nr.1001 din 26 decembrie 2011 „Privind punerea în aplicare a

unor acte legislative”;

În materie de stabilire a denumirilor de funcţii publice/posturi pentru a putea fi salarizate corespunzător şi a determina cheltuielile de personal:

- Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar (anexa nr.8);

- Legea nr.48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici;

9

- Hotărîrea Guvernului nr.331 din 28 mai 2012 „Privind salarizarea funcţionarilor publici”;

- Hotărîrea Guvernului nr.710 din 26 septembrie 2012 „Privind salarizarea personalului care efectuează deservirea tehnică şi asigură funcţionarea instanţelor judecătoreşti, a procuraturii şi a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale”;

- Hotărîrea Guvernului nr.381 din 13 aprilie 2006 „Cu privire la condiţiile de salarizare a personalului din unităţile bugetare”.

În special, Oficiile teritoriale atrag atenţia asupra normelor generale conţinute în actele enumerate mai sus descrise în cele ce urmează.

Pentru asigurarea legalităţii actului administrativ, se vor respecta următoarele condiţii:

să fie emis în baza legii şi să corespundă prevederilor legislaţiei în vigoare;

să fie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau conexe de

acelaşi nivel;

să nu depăşească limitele competenţei instituite prin actul normativ de nivel

superior (nu va contravine scopului, principiilor şi dispoziţiilor acestuia);

să fie emis de autoritatea administraţiei publice locale competentă;

să fie emis cu respectarea procedurii de votare pentru actele adoptate de organul

colegial;

să fie emis în formă scrisă şi să cuprindă alte elemente de formă (semnătura, data

emiterii, numărul, sigiliul organului emitent);

să fie semnat de persoana împuternicită în condiţiile legii;

să fie contrasemnat dacă legea o cere;

să asigure apărarea drepturilor, libertăţilor, intereselor legitime ale cetăţenilor,

egalitatea şi echitatea socială;

să fie executoriu şi opozabil tuturor subiectelor de drept vizaţi;

să fie întocmit cu respectarea tehnicii legislative şi normelor limbii literare;

să fie dat publicităţii prin intermediul mijloacelor de informare în masă, plasat pe

pagina oficială a autorităţii sau să fie afişat în locurile publice special rezervate în

acest scop;

în procesul efectuării controlului de legalitate a deciziilor consiliilor locale în care

sînt reglementări cu privire la stabilirea numărului de unităţi de personal se atrage

o atenţie deosebită aspectului ce ţine de statutul şi sursa de finanţare a acestora;

respectarea prevederilor legale privind instituirea subdiviziunilor structurale ale

autorităţii publice;

Respectarea prevederilor legale privind instituirea funcţiilor publice de conducere,

etc.

În acest context se recomandă autorităţilor publice locale să respecte următoarele

norme:

La stabilirea numărului de unităţi de personal pentru autorităţile publice locale:

Potrivit art.11 alin.(2) din Legea nr.435-XVI din 28 decembrie 2006 privind

descentralizarea administrativă, „capacitatea administrativă este recunoscută ca

fiind adecvată statutului legal al unei autorităţi publice locale atunci cînd cheltuielile

administrative ale acesteia nu depăşesc 30 la sută din suma totală a veniturilor

10

proprii”. Conform situaţiei existente, (informaţiei Ministerului Finanţelor) circa 90

la sută din autorităţile publice locale nu dispun de capacitatea administrativă

necesară. Astfel, la elaborarea normativelor de cheltuieli, pe unitate de personal ce

se iau în calcul la stabilirea raporturilor între bugetul de stat şi bugetele unităţilor

administrativ-teritoriale, Guvernul asigură anual finanţarea unui număr optim de

unităţi de personal şi a cheltuielilor de personal necesare pentru asigurarea

activităţii organelor administraţiei publice locale pe întreg teritoriul Republicii

Moldova. Pentru aceste unităţi de personal, anual, conform Legii bugetului de stat,

sînt prevăzute cheltuielile necesare care decurg din prevederile Legii nr.48 din 22

martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici, precum şi din

prevederile Legii nr. 158-XVI, în partea ce ţine de garanţiile sociale. Este indiscutabil

dreptul consiliului local de a decide asupra instituirii şi finanţării unităţilor de

personal angajate pe o durată determinată din contul veniturilor suplimentare şi al

altor surse, atunci cînd aceste venituri există, însă acest personal nu va avea statut

de funcţionar public, deoarece conform art.4 alin.(3) lit. c1) din Legea nr.158-XVI,

prevederile prezentei legi nu se aplică personalului angajat pe o durată determinată

din contul veniturilor suplimentare şi al altor surse.

La instituirea subdiviziunilor structurale ale autorităţii publice, se vor respecta următoarele condiţii:

subdiviziunile structurale „resurse umane”, şi „contabilitate” vor fi independente şi

nu vor fi comasate cu alte subdiviziuni structurale;

direcţia generală are un efectiv de cel puţin 18 unităţi de personal;

direcţia autonomă şi direcţia din componenţa direcţiei generale are un efectiv de cel

puţin 5 unităţi de personal;

secţia autonomă şi secţia din componenţa altei subdiviziuni are un efectiv de cel

puţin 4 unităţi de personal;

serviciul autonom şi serviciul în componenţa altei subdiviziuni poate fi instituit

dintr-o singură unitate de personal (la instituirea serviciului cu o singură unitate,

această funcţie urmează să fie funcţie de execuţie);

subdiviziunea structurală „audit intern” se instituie cu cel puţin o unitate de audit

intern în structura organizaţională a entităţii publice, dacă aceasta este autoritate a

administraţiei publice locale de nivelul doi;

La instituirea funcţiilor publice de conducere, se vor respecta următoarele condiţii:

numărul funcţiilor publice de conducere (inclusiv funcţiile de demnitate publică) în

autoritatea publică nu va depăşi 40% din efectivul-limită al acestei autorităţi;

în subdiviziunea structurală autonomă (direcţie generală, direcţie, secţie) cu 5-25

unităţi de personal se instituie o singură funcţie de “şef adjunct”, în cele cu 26-40

unităţi de personal se instituie pînă la 2 funcţii de “şef adjunct”, iar în cele cu mai

mult de 41 unităţi de personal – pînă la 3 funcţii de “şef adjunct”;

nu se instituie funcţia de “şef adjunct” în subdiviziunile structurale din cadrul

direcţiilor generale (pentru direcţia şi secţia din cadrul direcţiei generale) sau în

subdiviziunile structurale din cadrul direcţiilor (pentru secţia din cadrul direcţiei),

precum şi în servicii.

11

IV. ERORI DEPISTATE PE PARCURSUL ANULUI 2012

Folosirea incorectă a statutului de „raion” în denumirea localităţii.

Statutul localităţii este adoptat potrivit prevederilor Legii nr.764 din 27 decembrie 2001 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova. În situaţia în care potrivit legii denumirea localităţii nu are statut de raion, ci de oraş, aceasta se va indica corespunzător.

Potrivit informaţiei prezentate de reprezentanţii Ministerului Finanţelor este depăşită limita numărului unităţilor de personal stabilită pentru autorităţile publice de nivelul II din cadrul raionului.

Conform cadrului legal, autorităţile administraţiei publice locale beneficiază de autonomie decizională, organizaţională, gestionară şi financiară, au dreptul la iniţiativă în tot ceea ce priveşte administrarea treburilor publice locale, exercitîndu-şi, în condiţiile legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat fără a afecta caracterul unitar şi indivizibil al statului.

În calitate de exemplu:

În conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr.352 din 29 mai 2012 „Cu privire la limitele numărului de unităţi de personal şi ale cheltuielilor de personal în autorităţile (instituţiile) publice finanţate de la bugetul de stat şi de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale pe anul 2012”, pentru autorităţile publice locale de nivelul întîi şi doi din componenţa raionului X este stabilit un număr de Y unităţi de personal (inclusiv pentru învăţămînt Z unităţi).

La elaborarea normativelor de cheltuieli ce se iau în calcul în raporturile interbugetare dintre bugetul de stat şi bugetele raionului X (stabilirea numărului de unităţi de personal şi a cheltuielilor de personal pentru asigurarea activităţii organelor administraţiei publice locale), pentru autorităţile administraţiei publice locale de nivel doi sînt stabilite – B unităţi.

Este indiscutabil dreptul Consiliului raional de a decide asupra oportunităţii redistribuirii unităţilor de personal între aparatul preşedintelui şi subdiviziunile consiliului raional în dependenţă de necesităţile de dezvoltare, dar în limita efectivului total (B unităţi).

Există totuşi cazuri cînd potrivit deciziei Consiliului raional sînt instituite ca fiind finanţate din bugetul de stat cu 20 unităţi de personal mai mult (B+20) fără acoperirea financiară necesară şi fără a se coordona cu Ministerul Finanţelor cheltuielile de salarizare pentru efectivul-limită.

În acest sens, este oportun să se solicite anexarea avizelor serviciilor publice desconcentrate şi descentralizate (în special al Direcţiilor/Secţiilor finanţe din subordinea Consiliilor raionale) în temeiul art.41 din Legea nr.457-XV din 14 noiembrie 2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind constituirea şi funcţionarea consiliilor locale şi raionale la deciziile consiliilor locale ce ţin de aprobarea organigramei şi a statelor de personal.

Funcţia de vicepreşedinte al raionului este cumulată contrar prevederilor legale cu funcţia de „şef direcţie”.

Potrivit art.7 lit. c) din Legea nr.768 din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local, mandatul alesului local este incompatibil cu calitatea de funcţionar public, de angajat în subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale (aparatul preşedintelui raionului, primării, primărie şi preturile municipiului Chişinău, direcţii, secţii şi alte

12

subdiviziuni), inclusiv ale Adunării Populare a Găgăuziei şi ale Comitetului executiv al Găgăuziei. Prevederi asemănătoare se regăsesc şi în art.84 din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală.

Comasarea subdiviziunii „juridice” cu subdiviziunea „resurse umane”. Şeful subdiviziunii „juridice” nu se subordonează nemijlocit conducătorului autorităţii publice, ci şefului subdiviziunii „resurse umane” sau invers.

Potrivit pct.4 şi pct.5 din Regulamentul-cadru privind serviciul juridic al autorităţii administraţiei publice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1714 din 27 decembrie 2002 „Cu privire la serviciul juridic al autorităţilor administraţiei publice”, serviciul juridic se instituie ca subdiviziune structurală de sine stătătoare a autorităţii administraţiei publice şi se subordonează nemijlocit conducătorului autorităţii publice.

Potrivit pct.2 din Regulamentul-cadru al subdiviziunii resurse umane din autoritatea publică, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 "Privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public”, subdiviziunea resurse umane se instituie ca subdiviziune structurală autonomă, care se subordonează nemijlocit conducătorului autorităţii publice.

Denumirile folosite pentru serviciile publice descentralizate sau a subdiviziunilor structurale ale autorităţii publice nu sînt indicate corect.

Exemplu:

Denumirile subdiviziunii structurale constituită din 3 unităţi de personal şi a funcţiei

conducătorului se indică necorespunzător „Secţia cultură” şi, respectiv, „şef secţie”.

Denumirile subdiviziunilor structurale urmează să corespundă normelor prevăzute în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr.1001 din 26 decembrie 2011 „Privind punerea în aplicare a unor acte legislative”. În exemplul prezentat, denumirile corecte sînt „Serviciul cultură” şi, respectiv, „şef serviciu”.

Denumirile funcţiilor publice de conducere sînt indicate incorect: „locţiitor şef secţie”, „contabil şef adjunct”, „şef adjunct” (pentru direcţie).

Denumirile funcţiilor urmează a fi indicate cu respectarea prevederilor Clasificatorului unic al funcţiilor publice.

În exemplele prezentate urmează să se indice denumirile corecte: „şef adjunct secţie”, respectiv, „specialist principal”, „specialist superior” sau „specialist” (în loc de „contabil şef adjunct”) dacă aceasta este funcţie publică de execuţie. Denumirea funcţiei adjunctului conducătorului (indicată incorect „şef adjunct”) urmează a fi completată cu cuvîntul „direcţie” – „şef adjunct direcţie”.

Pentru posturile de deservire tehnică ce asigură funcţionarea autorităţii publice (din cadrul subdiviziunilor structurale responsabile de logistică, secretariat) denumirile acestora sînt indicate incorect „specialist principal” „specialist superior” sau „specialist”.

Potrivit pct.17 din anexa nr.5 la Hotărîrea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 „Privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public”, în categoria de „post de deservire tehnică ce asigură funcţionarea autorităţilor publice” intră posturile ale căror sarcini presupun desfăşurarea activităţilor auxiliare de secretariat, gospodărire şi deservire, iar în această categorie se includ şi posturile de conducere care coordonează desfăşurarea activităţilor auxiliare respective.

13

De aceea, denumirile acestora urmează să corespundă prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.710 din 26 septembrie 2012 „Privind salarizarea personalului care efectuează deservirea tehnică şi asigură funcţionarea instanţelor judecătoreşti, a procuraturii şi a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale”.

Deşi este instituită subdiviziunea structurală „Secţia Contabilitate”, constituită din 5 unităţi de personal, funcţia de contabil-şef nu se regăseşte, iar în unele cazuri şeful adjunct al secţiei, fiind în subordinea şefului de secţie, deţine funcţia de contabil-şef.

Potrivit art.13 alin.(3) lit. b) şi alin.(4) din Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007, se constituie secţii (servicii) de contabilitate ca subdiviziuni structurale conduse de contabil-şef care se subordonează nemijlocit conducătorului autorităţii publice şi are dreptul la a doua semnătură pe documentele de casă, bancare şi de decontare, datoriile financiare, comerciale şi calculate.

La instituirea subdiviziunii structurale Secţia contabilitate, contabilul-şef va conduce subdiviziunea în cauză, iar denumirea funcţiei va fi „şef secţie, contabil-şef”).

Denumirea şi categoria funcţiei din cadrul serviciilor constituite dintr-o singură unitate de personal se indică incorect „şef serviciu”.

Potrivit pct.1 din anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr.1001 din 26 decembrie 2011 „Privind punerea în aplicare a unor acte legislative”, la instituirea serviciului cu o singură unitate, această funcţie urmează să fie funcţie de execuţie. Denumirea funcţiei urmează a fi redenumită (ex: „specialist principal”, „specialist superior” sau „specialist”).

Nu se instituie unitatea de audit intern în autoritatea publică locală de nivelul doi.

Potrivit art.19 alin.(1) din Legea nr.229 din 23 septembrie 2010 privind controlul financiar public intern, managerul entităţii publice organizează funcţia de audit intern instituind o unitate de audit intern în structura organizaţională a entităţii publice, dacă aceasta este organ central de specialitate al administraţiei publice sau autoritate a administraţiei publice locale de nivelul doi.

Se instituie funcţia de „auditor intern principal” şi „auditor intern superior” pentru personalul transferat din funcţia de „controlor revizor principal” fără ca funcţionarul public să deţină „certificatul de calificare a auditorului”.

Pentru a fi numit în funcţia de „auditor intern principal” şi „auditor intern superior” candidatul trebuie să întrunească o condiţie specifică, prevăzută de Legea nr.155 din 21 iulie 2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice, şi anume: deţinerea „certificatului de calificare a auditorului” eliberat de Ministerul Finanţelor.

Nu se respectă coraportul dintre numărul funcţiilor publice de conducere şi cel al funcţiilor publice de execuţie.

Potrivit pct.9 din anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr.1001 din 26 decembrie 2011 „Privind punerea în aplicare a unor acte legislative”, la elaborarea deciziei consiliului local trebuie să se ţină cont de faptul că numărul funcţiilor publice de conducere (inclusiv funcţii de demnitate publică) pentru fiecare autoritate publică cu statut de persoană juridică nu va depăşi 40% din efectivul-limită.