Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2017128

Calitatea mediului înconjurător – factor al creşterii sustenabile

Conf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL (madalinagabriela_anghel@yahoo.com)

Universitatea „Artifex” din București

Conf. univ. dr. Florin Paul Costel LILEA (fl orin.lilea@gmail.com)

Universitatea „Artifex” din București

Ec. Ștefan Gabriel DUMBRAVĂ (stefan.dumbrava@gmail.com)

Abstract În acest articol, autorii întreprind un studiu al mediului înconjurător din țările membre ale Uniunii Europene în complexitatea sa, precum și din fi ecare stat membru în mod particular. Se acordă atenție modului în care utilizarea mediului și a pământului de pe suprafața globului sunt raportate la nevoia de protecție a acestora. Autorii evidențiază o serie de aspecte în legătură cu terenul utilizat de cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene (nu se face referire și la cea de-a 28 țară care teoretic este în Brexit). Apoi ținând seama că terenul poate fi utilizat pentru agricultură, servicii, recreație și spațiu rezidențial, este ocupat de păduri, este exploatat minier sau utilizat pentru transport sau oricare alte posibilități de utilizare. În acest context se face un studiu asupra modului în care este utilizat terenul și asupra consecințelor pe care utilizarea nerațională o are asupra acestuia. Emisia de gaze în activitatea industrială și a gospodăriilor țărănești este un alt element căruia autorii îi acordă atenție, în ideea de a evidenția nivelul poluant ridicat pe care îl presupune atât activitatea industrială cât și activitatea de gospodărire țărănești. Pornind de la faptul că în activitatea economică, în procesele economice și industriale emisia de bioxid de carbon este un element evident poluant și dăunător vieții populației, se studiază situația existentă și măsurile care trebuiesc întreprinse în vederea raționalizării efectelor pe care le au aceste activități economice, foarte utile și benefi ce economiei, dar într-un fel deosebit e poluante. Se face un studiu comparativ pe statele membre evidențiind țările cu progrese deosebite în diminuarea efectelor emisiei de bioxid de carbon, precum și a altora cu sublinierile necesare în ceea ce privește întreprinderea de măsuri în vederea evitării emisiunii de bioxid de carbon. Studiul este bine prezentat însoțit de grafi ce și serii de date care atestă în mod cert concluziile pe care le putem desprinde în baza datelor certe publicate. Cuvinte cheie: mediu înconjurător, teren, emisie de gaze, resurse naturale, resurse productive Clasifi carea JEL: O13, Q24

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2017 129

Introducere În sistemul Uniunii Europene, mediul înconjurător reprezintă un element important care asigură evoluția economică a unei țări, condițiile de creștere, dar în același timp trebuie să constatăm că între mediul înconjurător și economie există o interdependență destul de serioasă. Această corelație dintre mediu și economie include impactul pe care îl are economia asupra conservării mediului, dar în același timp, reprezintă și infl uența pe care o are mediul asupra economiei. În consecință, analiza rolului mediului înconjurător trebuie să se realizeze prin a considera modul în care economia este organizată așa încât să asigure protecția mediului. Mediul economic poate fi analizat și

corelat astfel încât să se elimine activitățile poluante, să se asigure utilizarea resurselor naturale, să se creeze condițiile pentru ca guvernul și gospodăriile să desfășoare o activitate protectivă în ceea ce privește mediul înconjurător. De asemenea, un alt element este acela care se referă la costurile pe care le presupune protejarea mediului înconjurător și de aici, cât de efi cientă este

evoluția economică în condițiile în care un element important trebuie să îl constituie protejarea mediului.

Literature review Anghelache and Anghel (2017) au realizat o analiză referitoare mărimea și evoluția populației, pe total Uniunea Europeană, precum și pe fi ecare stat membru în parte și, mai ales, măsura în care evoluția reprezintă o garanție a resurselor de muncă. Anghelache, Anghel et al. (2017) au studiat strategia Uniunii europene în domeniul industriei, construcțiilor și serviciilor, care are la bază principiul sprijinirii unui mediu favorabil dezvoltării afacerilor. Leea și Brahmasreneb (2013) examinează relația de echilibru pe termen lung între turism, emisiile de CO2, creșterea economică și investițiile străine directe (ISD). Strand (2017) efectuează o analiză coerentă din punct de vedere analitic a factorilor care afectează valoarea pierderilor marginale ale pădurilor, concentrându-se asupra pădurilor tropicale. Angelsen (2010) face referire la politicile de reducere efi cientă a defrișărilor, precizând că o repartizare spațială a pădurilor rămase și a zonelor de producție intensive ar trebui să contribuie la reconcilierea obiectivelor de conservare și producție în viitor. Helsley and Strange (2007) consideră că numeroasele schimbări în circumstanțele economice și sociale au un impact asupra orașelor și a clusterelor din industrie, în măsura în care aglomerarea reprezintă un substitut pentru integrarea verticală. Kahn and Mansur (2013) analizează sectoarele industriale de producție care diferă în funcție de intensitatea lor energetică, raportul dintre forța de muncă și intensitatea poluării. Quamrul and Michalopoulos (2015) examinează originea climatică a difuzării agriculturii neolitice între țări și situri arheologice. Steen-

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2017130

Olsen (2012) utilizează un model multiregional de input-output pentru a evalua trei tipuri de amprente de mediu pentru statele membre ale Uniunii Europene. Seppala et al. (2011) au creat un model care poate fi utilizat pentru a analiza relația dintre fl uxurile de materiale, impactul asupra mediului și economia. Wilting and Vringer (2009) prezintă o imagine globală, comparând rezultatele pentru emisiile de CO2 sau de gaze cu efect de seră și utilizarea terenurilor pentru 12 zone ale lumii, cuprinzând 87de țări și regiuni. Bringezu et al. (2009) cuantifi că suprafața globală a terenului necesară pentru a satisface consumul german de produse agricole pentru alimentație și pentru consumul nealimentar și estimează emisiile de gaze cu efect de seră aferente, în special cele induse de schimbările de utilizare a terenurilor în țările tropicale.

Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii

1. Utilizarea mediului, a pământului existent pe suprafața globului

sau în suprafața Uniunii Europene

Terenul, pământul este elementul de bază bilogic și uman cel mai important de pe planetă. Populația locuiește pe teren iar terenul oferă condiții supraviețuirii omenirii. Agricultura, pădurile, industria, transporturile, construcțiile, locuințele și orice alt serviciu nu se poate desfășura fără a se folosi terenul și resursele economice. Terenul de asemenea este parte integrantă a ecosistemului și este greu de separat în contextul biodiversității și emanțiilor de substanțe nocive. Când vorbim despre pământ putem să avem în vedere două concepte. Un prim concept este acela că pământul se referă la acoperirea biofi zică a planetei. Al doilea concept este acela care se referă la faptul că pământul indică condițiile socio-economice de utilizare a acestuia pentru agricultură, păduri, recreere, rezidență ș.a.m.d. Pădurile și zonele ocupate cu vegetație reprezintă cam 37,1% din totalul suprafețelor de teren, aceasta referindu-ne la totalul din Uniunea Europeană. Suprafețele acoperite cu păduri sunt mult mai bine reprezentate în partea de nord a continentului și întâlnim țări cu peste 60% suprafețe acoperite cu păduri cum sunt Finlanda, Suedia sau Slovenia. Danemarca, Ungaria și alte țări din zonă sunt state care au cam 50% din total suprafață acoperită cu păduri. Vegetația naturală și agricultura domină în multe state, cum ar fi Irlanda peste 63%, Marea Britanie peste 43%, iar Malta și Belarus au aproximativ 32,6% suprafețe acoperite. Cea mai mare suprafață din teritoriu Uniunii Europene este folosită pentru agricultură. Aceasta reprezenta cam 43,5% din totalul suprafeței. Suprafețele acoperite de păduri cuprind aproximativ 32%, în timp ce pentru servicii, construcții rezidențiale sau activități de recreere, se utilizează 5,7%. În fi gura 1 sunt reprezentate grafi c în mod procentual, felul în care sunt divizate categoriile de folosire a terenului pe suprafața totală a țărilor membre ale Uniunii Europene.

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2017 131

Utilizarea principală a terenului după tipul de utilizare a terenului,

EU-27, 2012 (% din total suprafață)

Figura 1

Sursa: Eurostat - Key fi gures on Europe 2016, pag. 153

Se constată că peste 75% din terenurile totale sunt utilizate pentru agricultură și pentru sistemul forestier. 13 state din cele 28 membre ale

Uniunii Europene au mai mult de jumătate din suprafețe acoperite cu terenuri

destinate activității agricole. Astfel, în Irlanda peste 71% din suprafață este destinată agriculturii, în Danemarca, Marea Britanie, Ungaria, România peste 60%, în timp ce Letonia, Lituania, Estonia, Finlanda, Suedia și multe alte state aveau acoperită suprafața cu 50% teren destinat agriculturii. Suprafețe mici erau destinate construcțiilor rezidențiale, recreerii, exploatărilor miniere, transporturilor și alte activități diferite de la o țară la alta. În fi gura 2 este prezentată grafi c utilizarea primară, pe tipuri de folosiri, a terenului.

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2017132

Utilizarea terenurilor primare în funcție de tipul de utilizare a

terenurilor, 2012 (% din total suprafață)

Figura 2

Sursa: Eurostat - Key fi gures on Europe 2016, pag. 154

În cazul României, constatăm că peste 60% este destinat agriculturii, aproape 30% activității forestiere, iar alte servicii, activități recreative, construcții rezidențiale, exploatări miniere, rețeaua de transporturi și altele acopereau diferența de aproape 9 procente. Interpretarea grafi cului exemplifi că pe larg modul în care se utilizează terenul în cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Se constată că în Finlanda și Suedia pentru agricultură se utilizează foarte puțin teren, aproximativ 9 procente, ponderea cea mai mare fi ind destinată activității forestiere, deci teren acoperit cu păduri.

2. Efectul emisiei de gaze din activitatea industrială și gospodăriile

țărănești

În general, emisiunea de gaze implică trei aspecte. Emisiunea de gaze produsă de industrie și activitățile gospodărești care are ponderea cea mai mare. Aceste gaze sunt bioxid de carbon, oxid de azot sau metan. Emisiunea de gaze generată de industrie și gospodării a fost în perioada 2013-2016 a fost de 4,61 mld. tone echivalent bioxid de carbon. Tot în această perioadă electricitatea,

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2017 133

exploatarea gazelor, a condiționării unor alte activități, a avut o sferă foarte largă de emisie de gaze, care au fost de peste 26% din totalul gazelor emise. Sunt grupe de activitți care sunt însoțite de emisiunea de gaze cu efect deosebit de poluant și care trebuiesc controlate, trebuiesc limitate și reduse pentru

a putea asigura o protecșie cât mai bună a mediului înconjurător. Desigur, activitățile de transport sunt și ele poluante, mai ales cele care utilizează combustibili fosili, producând o sumedenie de efecte negative asupra calității mediului. De asemenea, problema se pune de a întreprinde măsuri de captare, de neutralizare, anulare a acestor emisiuni poluante. În fi gura 3 sunt prezentate grafi c pentru 2 ani, 2008 și 2013, emisiunea de gaze determinată de activitățile economice, evidențiindu-se procentual, ponderea emanației de gaze poluante de către activitățile desfășurate. Se constată că cea mai poluantă este producția de electricitate, gaze naturale, vapori și producția de aer condiționat care a fost de 28,6% în 2008 și 26,6% în 2013. Pe locul 2 se situează producția manufacturieră în 2008 (20,7%) și activitatea gospodăriilor în 2013 (19,6%).

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2017134

Emisiile de gaze de seră în funcție de activitățile economice

(% din total emisii, în echivalent CO2)

Figura 3

Sursa: Eurostat - Key fi gures on Europe 2016, pag. 156

Sunt prezentate în diagramă și celelalte activități și gradul de poluare, dar aceasta este procentual din totalul emisiunii de gaze. Important este ca

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2017 135

prin măsurile de protecție a mediului să se realizeze o reducere a emisiunii totale de gaze. În acest sens se utilizează și certifi catele verzi, cele care creează resurse pentru a se putea asigura o reducere a emanației de gaze, o protecție care să conserve mediul înconjurător, prezervând pe această cale condițiile de viață și de sănătate ale populației. În fi gura 4 este prezentată ponderea pe care o au emisiunile de gaze din activitățile economice poluante.

Emisiile de gaze de seră după activitatea economică și după agent

poluant, EU-28, 2013 (în mii tone echivalent CO2)

Figura 4

Sursa: Eurostat - Key fi gures on Europe 2016, pag. 157

Și din această reprezentare grafi că se constată că ponderea cea mai mare o are bioxidul de carbon emanat în special din activitățile privind producția de electricitate, a gazului, vaporilor și aerului condiționat, apoi de gospodăriile individuale, de activitatea manufacturieră, precum și de rețeaua de transporturi. În agricultură, emanația de gaze pe cele trei categorii, bioxid de carbon, metan și oxid de azot, se constată că metanul este cel mai des întâlnit, urmat de oxidul de azot și în fi nal de bioxidul de carbon care este atenuat prin procesul de fotosinteză al plantelor.

3. Analiza efectului emisiunii de bioxid de carbon din activitatea

de producție

Bioxidul de carbon este gazul cel mai des întâlnit ca emanație, fi ind cel care trebuie să fi e controlat și întreprinse măsuri care să asigure reducerea pe cât posibil a acestor emanații. În orice activitate economică este exclus să întâlnim emanații reduse, deoarece procesele chimice, naturale sau din producție au ca efect producerea de bioxid de carbon. În activitățile de

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2017136

investiții, indiferent că este vorba de construcții civile sau construcția de uzine și fabrici, utilizarea de instalații, vehicule și altele, bixidul de carbon este omniprezent și de aceea, în programul Uniunii Europene se prevăd o serie de

măsuri tehnologice, care să poată asigura o reducere a acestor emanații și mai ales neutralizarea acestora. Emisiunile de bioxid de carbon pot fi analizate și din punct de vedere al evoluției economiei, în sensul că, oricâte măsuri s-ar întreprinde, acestea toate au în cele din urmă, ca efect, emisiunea de gaze poluante. Desigur, sunt o serie de precizări și o serie de date care pot analiza care este producție de bioxid de carbon pe o persoană, datele fi ind corect evidențiate în fi gura 5, în care constatăm cantitățile de gaze pe o persoană exprimate în tone pe persoană.

Emisii de CO2 – din perspectiva producției și a consumului, EU-28, 2012

Figura 5

Sursa: Eurostat - Key fi gures on Europe 2016, pag. 158

Astfel, în activitatea de producție din Uniunea Europeană, emisiunea de dixid de carbon este de 4,94 tone/persoană. Emisiunile directe realizate de gospodăriile individuale, 1,67 tone/persoană, iar exporturile, certifi catele verzi, 1,91 tone/persoană. Pe de altă parte, emisiunea de gaze este prezentată și din punct de vedere al importului care se realizează în cadrul consumului, adică consumul este din importuri, din emisiunile din gospodării sau activități domestice, interne, care se realizează în fi ecare țară, în totalul Uniunii Europene. În tabelul 1 este sintetizată situația producției și importurilor de gaze emise de producători pe diverse activități economice. Astfel, sunt prezentate gazele poluante în consumul fi nal, cel intern sau importat, formarea

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2017 137

capitalului brut intern sau importat și emisiunea globală pe total economie, atât în cifre absolute exprimate în kg CO2/persoană, cât și în procente ca total structură a tutror activităților semnifi cative, selecționate și analizate.

Emisiile de CO2 interne și importate induse de utilizarea fi nală a produselor, UE-28, 2012

Tabelul 1

Sursa: Eurostat - Key fi gures on Europe 2016, pag. 159

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2017138

4. Utilizarea materialelor și resursele de creștere a productivității

muncii

Califi carea resurselor care asigură productivitatea muncii reprezintă

o relație între activitatea economică și consumul de resurse naturale, așa încât utilizarea acestor resurse să se facă, pe cât posibil, efi cient. Resursele naturale includ biomasa, minereurile metalice, minereurile nemetalice, materiale energetice, etc. Resursele de energie sunt cele care asigură productivitatea, care se regăsește prin consumul de materiale, înregistrate în rezultatele concrete care se regăsesc în produsul intern brut realizat de fi ecare țară. În Uniunea Europeană, creșterea resurselor productive a fost de la 1,48 euro/kg în 2000, ajungând la 2 euro/kg în 2015, deci o creștere de 35,4% fi ind o ușoară creștere și în 2016. Desigur, în perioade anterioare, această pondere a fost mai redusă, dar, prin activitățile desfășurate, s-a realizat o creștere a efectului utilizării materiilor prime. În fi gura 6, Dezvoltarea resurselor productive comparativ cu produsul intern brut și consumul de materiale, se arată evoluția acestora.

Dezvoltarea resurselor productive comparativ cu produsul intern brut și

consumul de materiale, EU-28, 2000-2015

Figura 6

Sursa: Eurostat - Key fi gures on Europe 2016, pag. 160

Constatăm că cea mai importantă creștere a avut-o productivitatea utilizării resurselor, care a crescut din 2000 până în 2015 cu aproximativ 36%, apoi creșterea produsului intern brut, care a crescut în aceeași perioadă cu aproximativ 20 de procente, și reducerea consumului de materiale interne care, cu unele fl uctuații în perioada 2003-2009, a început să scadă fi ind o depreciere în 2015 față de 2000, de aproximativ -17 procente. În grafi cul 7 sunt sintetizate , pe categorii de consumuri de materiale, valorile producției exprimate în tone/locuitor.

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2017 139

Consumul intern de materiale pe principalele categorii de materiale, 2015 (tonnes per capita)

Figura 7

Sursa: Eurostat - Key fi gures on Europe 2016, pag. 161

În Finlanda ponderea este cea mai mare, aproape 30%, urmează Estonia, Luxemburg, ș.a.m.d. România având un consum de minerale nemetalifere de

aproximativ 18%, apoi de biomasă de aproximativ 5%, și minereuri de metal

sau materiale energetice fosile în cantități destul de rezonabile. Interpretarea se poate face și pentru celelalte state, pe care le avem reprezentate în acest grafi c.

Concluzii Corelația dintre mediu și economie se poate reduce și la relația cât de importantă și mare este producția și consumul de resurse naturale și energie, astfel încât să se realizeze protecția mediului înconjurător. Programe privind protecția mediului înconjurător la nivelul Uniunii europene au fost stabilite încă din 1970. Programele de protejare a mediului înconjurător se referă la măsurile cuprinse în Decizia 1386 din 2013 a Parlamentului European și Consiliului în care se stabilesc condițiile în care, conform titlului programului, putem supraviețui bine în limitele de protejare a planetei. Programele privind protejarea mediului înconjurător se întind până în 2020 și acestea cuprind liniile directoare existente în inițiativele strategice de până acum, respectiv efi ciența utilizării mediului, strategia biodiversității și nevoia de a reduce emisiunile de carbon.

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2017140

Bibliografi e 1. Angelsen, A. (2010). Policies for reduced deforestation and their impact on

agricultural production. Proceedings of the National Academy of Sciences, 107(46), 19639-19644

2. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2017). Analysis of population development - labour resources of member states of the European Union. Management&Gouvernance, 17, January-June 2017, 95-110

3. Anghelache, C., Anghel, M.G. et al. (2017). European Union Strategy For Industry, Trade And Services Development. Romanian Statistical Review, Supplement, 8, 145-158

4. Bringezu, S. et al. (2009). Global implications of biomass and biofuel use in Germany – Recent trends and future scenarios for domestic and foreign agricultural land use and resulting GHG emissions. Journal of Cleaner Production, 17, Supplement 1, S57-S68

5. Helsley, R.W. and Strange, W. C. (2007). Agglomeration, Opportunism, and the Organization of Production. Journal of Urban Economics, 62 (1), 55-75

6. Kahn, M. E., and Mansur, E. T. (2013). Do Local Energy Prices and Regulation Affect the Geographic Concentration of Employment?. Journal of Public Economics, 101, 105-114

7. Leea, J. W. and Brahmasreneb, T. (2013). Investigating the infl uence of tourism

on economic growth and carbon emissions: Evidence from panel analysis of the European Union. Tourism Management, 38, 69-76

8. Quamrul, A. and Michalopoulos, S. (2015). Climatic Fluctuations and the Diffusion of Agriculture, The Review of Economics and Statistics, MIT Press, 97 (3), 589-609

9. Seppala, J. et al. (2011). An assessment of greenhouse gas emissions and material fl ows caused by the Finnish economy using the ENVIMAT model. Journal of Cleaner Production, 19 (16), 1833-1841

10. Strand, J. (2017). Modeling the marginal value of rainforest losses: A dynamic value function approach. Ecological Economics, 131(C), 322–329

11. Steen-Olsen, K. et al. (2012). Carbon, Land, and Water Footprint Accounts for the European Union: Consumption, Production, and Displacements through International Trade. Environmental Science & Technology, 46 (20), 10883 -10891

12. Wilting, H. and Vringer, K. (2009). Carbon and land use accounting from a producer’s and a consumer’s perspective – an empirical examination covering the world. Economic Systems Research, 21 (3), 291-310

13. *** Eurostat - Key fi gures on Europe 2016