SOCOL IULIA SORINA

AMF III A

STUDIUL ACTUAL AL CERCETARII SI PRACTICII PRIVIND MANAGEMENTUL SI CALITATEA APEI UTILIZATE PRIN INGINERIA ALIMENTARA

Apa reprezinta un element indispensabil vietii, constituind un factor important in aproape toate procesele de productie industriala.

In industria alimentara apa are intrebuintari multiple in procesul tehnologic ca: materie prima sau auxiliara; apa de spalare; apa de sortare; apa de racire si transport al diverselor materiale.

Necesarul de apa al diferitelor subramuri ale industriei alimentare, se stabileste in functie de procesele de productie si diversitatea tehnologiilor de fabricatie (ex. abatoare 3,5 m3 de animal sacrificat; spirt de cartofi 5 m3/t; piine 0,9 m3/t etc.).

Apa potabila este definita ca fiind acea apa care prezinta caracteristici proprii consumului si care prin consumul sau nu prezinta pericol pentru sanatatea consumatorului.

Apa folosita in procesele tehnologice ale industriei alimentare, trebuie sa corespunda unor caracteristici care sa asigure calitate corespunzatoare a produselor alimentare, sa fie potabila si sa aiba caracteristici organoleptice corespunzatoare. Gustul si mirosul apei depind de compozitia chimica, temperatura si prezenta unor substante volatile.

Pentru determinarea gustului si mirosului apei se recomanda folosirea metodei 'dilutiei' sau a limitei prag, care consta in principiul din diluarea apei de analizat in proportii variabile, cu o apa de referinta (presupusa ideala din punct de vedere organoleptic) pina se va constata disparitia gustului din apa. Determinarea se face la 300C.

1

Pragul limita este dat de relatia:

P(G.M.) =

unde:

P(G.M.) - prag de gust si de miros

N - numar de ml de apa din proba supusa analizei

R - numar de ml apa de referinta adaugati pentru diluarea limita.

Prin concentratie, pragul este egal cu unitatea cind supusa analizei, fara vreo diluare cu apa de referinta, prezinta caracteristici normale.

Apa tehnologica pentru industria alimentara trebuie sa aiba caracteristici microbiologice normale. In afara conditiilor de potabilitate stabilite de STAS se recomanda absenta actinomicetelor, a bacteriilor feruginoase si manganoase care formeaza precipitate mucilaginoase in apa modificind proprietatile organoleptice.

1.1. Apa in industria conservelorIn industria conservelor, consistenta produselor vegetale conservate poate

fi infleuntata de duritatea apei. Astfel, sarurile de calciu si magneziu din apa

formeaza cu substantele pectice din fructe si legume compusi pectocalcici

sau pectomagnezici insolubili, ceea ce duce la intarirea tesuturilor vegetale.

In industria conservelor duritatea optima a apei este 5 - 70, deoarece la o duritate redusa apa are actiune corosiva asupra cutiilor de conserve, favorizind si difuzia unor substante hidrosolubile din legume, pierderile ajungind pina la 20 %. Duritatea redusa poate provoca si inmuierea la oparire a tesuturilor vegetale, ceea ce ar duce la tasarea si degradarea produsului.

2

Concentratia in ioni de hidrogen pentru apa din industria conservelor, trebuie sa fie slab alcalina (pH = 7 - 7,5) in nici un caz acida, pentru a evita corodarea cutiilor de conserve si a utilajelor.

Gazele dizolvate (O2 si CO2) activeaza si accelereaza procesele de coroziune a suprafetelor metalice, care duc la perforarea recipientelor si imprima produselor caracter toxic.

Pentru a evita raminerea aerului in spatiul liber al cutiilor de conserve se recomanda folosirea lichidelor de acoperire fierte, preincalzirea sau inchiderea sub vid.

Fierul si manganul sunt admise in concentratii de max. 0,1 mg/l deaorece pot provoca precipitate in cutiile de conserve sub forma de sulfuri (sulf provenit din tesuturile vegetale).

1.2. Apa in industria laptelui si a produselor lactateIn aceasta industrie apa este folosita la: spalarea recipientelor, utilajelor si produselor, prepararea siropurilor pentru produsele zaharate, prepararea solutiilor de clorura de sodiu la folosirea brinzeturilor.

Apa de spalare trebuie sa fie pura din punct de vedere bacteriologic, sa nu contina bacterii feruginoase, sulfo-oxidante sau sulfo-reducatoare.

Apa utilizata la spalarea untului nu trebuie sa contina Fe peste 0,5 mg/l, Mn si Cu peste 0,1 mg/l, deaorece chiar urme de metale grele pot cataliza in reactii de oxido-reducere.

Pentru spalare si dezinfectare apa se utilizeaza, in general, dupa ce in prealabil s-au adaugat substante clorigene.

Apa de saramurare - utilizata in industria brinzeturilor nu trebuie sa contina spori de mucegai si bacterii fluorescente, care descompun grasimea si duc la aparitia pe produse a unor pete verzi-galbui, miros neplacut si gust amar.

1.3. Apa in industriile fermentativeAre o importanta, in special in industria berii, unde apa este mediul in care decurg aproape toate operatiile legate de fabricare.

3

Cele mai renumite si mai tipice beri fabricate in lume isi datoreaza caracteristicile, indeosebi calitatilor apelor cu care sunt obtinute. Astfel: berea de Pilsen este obtinuta cu o apa cu duritate foarte mica; berile brune de München, Dublin sau Londra se obtin cu ape ce au un continut ridicat in bicarbonati de Ca si putini sulfati; berea de Dortmund, puternic aromata, este obtinuta cu o apa cuduritate mare continind indeosebi sulfati si cloruri, in timp ce berile amare de Burton se obtin cu ape cu continut mare in sulfat de calciu.

Compozitia chimica a apei are o importanta deosebita, depinzind mult de natura si starea geologica a straturilor strabatute de apa de precipitatie care dizolva din acestea sarurile cu care se incarca.

Apa naturala are un continut normal de saruri, de cca. 500 mg/l, cu care contribuie la sarurile minerale din bere. Deoarece cantitatea de saruri este mica, apa reprezinta o solutie foarte diluata in care sarurile se gasesc sub forma disociata de ioni.

Cei mai importanti ioni din apa naturala sunt: cationii (H+, Na+, K+, NH4+,

Ca2+, Mg2+, Mn2+, Fe2+, Fe3+, Al3+) si anionii (OH-, Cl-, HCO3-, CO3

2-, NO3-, NO2

-, SO42-,

PO43-, SiO3

2-.

Pentru fabricarea berii cei mai importanti dintre acestia sunt ionul bicarbonic HCO3

- si ionii de Ca2+ si Mg2+. Ionii de NH4+, PO4

3- si NO2- in apa denota

poluarea cu ape menajere.

Apa contine si mici cantitati de substante organice fara o importanta tehnologica, dar care in cantitati mai mari pot influenta negativ gustul berii.

Apa contine in ea, dizolvat, CO2 liber, care mentine in solutie bicarbonati de Ca si Mg, cu care este in echilibru.

Apele sunt caracterizate din punct de vedere tehnic prin duritatea lor. Aceasta este data de sarurile de Ca si Mg existente in ea. Continutul acestor saruri se exprima in grade de duritate. Un grad de duritate corespunde la 1 g oxid de calciu pentru 1 hl de apa (1ogerman) sau 1 g carbonat de Ca la 1 hl apa (1o francez).

4

Exista duritate temporara si duritate permanenta. Duritatea temporara este data de bicarbonatii de Ca si Mg.

Prin fierbere, bicarbonatii se transforma in carbonati insolubili sau greu solubili:

Ca (HCO3)2 CaCO3 + CO2 + H2O

Deci prin fierbere se indeparteaza duritatea temporara iar apa devine mai putin dura.

Alte saruri (de Ca, Mg, sulfatii, clorurile, nitratii), in timpul fierberii ramin in solutie. Acestea constituie duritatea permanenta a apei. Suma celor doua duritati (temporara si permanenta) formeaza duritatea totala.

Din punct de vedere al duritatii totale exista urmatoarea clasificare a apelor:

intre 0 - 4o - ape foarte moi

intre 5 - 8o - ape moi

intre 9 - 12o ape de duritate mijlocie

intre 13 - 18o ape dure

intre 19 - 30o ape foarte dure

Apele cu continut mai mare in bicarbonati de Ca si Mg sunt corespunzatoare pentru sorturile de bere, de culoare inchisa si cu o amaraciune slaba. Pentru sorturile de bere de culoare deschisa si cu amaraciune specifica de hamei sunt recomandate apele moi.

Corectarea apelor in fabricile de bere se realizeaza prin: adaugare de ghips, fierbere, adaugare de var stins, adaugare de barita si saruri de bariu, filtrare cu permutiti. Aceasta metoda se bazeaza pe schimbul ionului de Na cu ionii de Ca si Mg, in timpul filtrarii, in filtre speciale cu permutiti naturali si artificiali.

5

Permutitii naturali, denumiti si zeoliti sunt silicati de aluminiu si un metal alcalin pe care-l pot schimba usor cu un metal alcalino-pamintos si invers.

1.4. Apa in industria panificatiei si a pastelor fainoase

Apa trebuie sa aiba o duritate de 6 - 8o in cazul folosirii unor fainuri normale, deoarece o duritate mai mare influenteaza asupra consistentei pastei si duce la formarea de grunji.

Pentru fainuri cu continut redus de gluten, apa cu duritate mai mare poate ameliora desfasurarea procesului tehnologic.

In aceasta industrie, un accent deosebit se pune pe supravegherea caracterisiticilor fizico-organoleptice ale apelor, in special in legatura cu culoarea, gustul si mirosul apei, precum si pe caracteristicile biologice si bacteriologice.

Din punct de vedere chimic se admite un continut cat mai mic de substante organice, maximum urme de NH3 si azotiti, fier sub 0,2 - 0,3 mg/l, magneziu sub 0,1 mg/l. Este necesara verificarea clorului rezidual, care depasind 0,5 mg/l ar putea oxida si intari glutenul.

1.5. Apa in industria uleiurilorAceasta apa trebuie sa corespunda cerintelor generale ale apei potabile. Apa folosita la umectarea macinaturii, la prepararea reactivilor de neutralizare, la antrenarea uleiurilor cu vapori de apa, nu trebuie sa aiba mirosuri, gusturi straine si nici substante in suspensie. Continutul de fier, mangan si cupru favorizeaza oxidarea grasimilor.

Pentru apele utilizate in industria de cosmetice se recomanda utilizarea unei

ape cu continut in substante minerale cit mai mic.

1.6. Apa in industria zaharuluiApa folosita la difuziune trebuie sa asigure desfasurarea normala a

procesului de dializa prin fierbere, sa nu formeze precipitate care ar putea

astupa porii membranei celulare a taiteilor de sfecla. Apa folosita la spalarea

6

sfeclei se recomanda sa aiba o temperatura de 15 - 18oC pentru a se inlatura

pierderile de zahar.

Pentru toate subramurile industriei alimentare, se impune supravegherea

alcalinitatii si aciditatii apei, a duritatii, a continutului in fier, mangan, cupru

si oxigen.

1.7. Metode de imbunatatire a calitatii apelor

In vederea satisfacerii conditiilor cerute de diverse utilizari, corectarea

calitatii apei se realizeaza prin diferite procedee de tratare.

1.7.1. Sedimentarea naturala se aplica numai apelor de

suprafata. Ea se realizeaza in desnisipatoare. Depunerea particulelor in

desnisipatoare urmeaza legea lui STOKES care se exprima astfel:

V = ,

unde:

V - viteza de cadere a unei particule

r - raza particulei pusa in miscare

D - densitatea particulei

v - vascozitatea lichidului

d - densitatea lichidului

7

g - acceleratia gravitationala

1.7.2. Decantarea cu coagulant se aplica apelor care contin coloizi

in suspensie si a caror limpezire si decantare nu se pot realiza numai prin

sedimentare naturala.

Substantele folosite la coagulare sunt, in general, saruri ale fierului

si aluminiului. Cel mai frecvent se practica coagularea cu sulfat de aluminiu.

Operatia se realizeaza in instalatii de coagulare, camere de reactii si

decantoare.

1.7.3. Filtrarea apei reprezinta etapa finala de limpezire realizata prin trecerea acesteia printr-un strat filtrant. Materialul filtrant cel mai frecvent utilizat este nispul de coart extras din rauri, spalat si sortat.

Filtrele, dupa viteza de filtrare, pot fi lente (v = 0,1 - 0,3 m/h) sau rapide (v = 5 - 8 m/h). In intreprinderi sunt utilizate frecvent filtre ultrarapide si microfiltre.

1.7.4. Dezinfectarea apei se poate realiza prin metode fizice (cu utilizarea caldurii, radiatiilor ionice, a radiatiilor ultraviolete si a electricitatii) sau prin metode chimice cu: utilizarea clorului si a substantelor clorigene, aplicarea de oligoelemente cum sunt argintul si cuprul in concentratii de ordinul sutimilor de miligram, ozonizarea apei - ce necesita instalatii speciale in care se produc descarcari electrice de inalta tensiune in aer uscat.

1.7.5. Corectarea calitatii apei se poate face prin urmatoarele metode:

- dedurizare

- demineralizare

8

- deferizare si demanganizare

- fluorizarare.

Dedurizarea apei este necesara pentru evitarea formarii pietrei pe cazane, a depunerilor pe conducte, a unor deprecieri ale produselor etc.

Dedurizarea se poate realiza prin urmatoarele procedee: prin fierbere, pentru precipitarea bicarbonatilor de calciu si magneziu; prin tratarea cu schimbatori de ioni; prin tratarea cu var, pentru precipitarea bicarbonatilor de calciu si magneziu sub forma de carbonati.

Demineralizarea consta in eliminarea tuturor sarurilor (anioni si cationi) din ape si asigurarea unui reziduu maxim 1 mg/l. Se realizeaza prin procedee fizice (distilare, congelare) sau prin procedee fizico-chimice (utilizarea schimbatorilor de ioni).

Deferizarea si demanganizarea se realizeaza prin: aerare si limpezire, dubla filtrare, oxidare cu reactivi chimici, schimb cationic si retinere biologica.

Fluorizarea apei se realizeaza pentru evitarea carentei in fluor. Continutul de fluor optim este de 1 mg/l. La concentratii de peste 1,5 mg/l apar inconveniente.

Defluorizarea consta in reducerea continutului de fluor prin schimb ionic.

Dezodorizarea si combaterea gusturilor nedorite in apa se realizeaza prin: aerare, supraclorurare urmata de declorare, clor - amonizare sau cu carbune activ.

1. Sursele de apa si alimentarea cu apa

1.1. Sursele de apa

La proiectarea întreprinderilor din industria alimentara se va tine cont de asigurarea în zona a unei surse de apa care trebuie sa corespunda calitativ si cantitativ necesitatilor tehnologice. Alimentarea cu apa, de obicei, trebuie sa se

9

efectueze prin racordarea la reteaua centrala de alimentare cu apa a localitatii. În cazul în care în zona respectiva nu exista retea publica sau daca debitul este insuficient, întreprinderea trebuie sa se aprovizioneze din surse proprii. Este indicat ca întreprinderile sa aiba surse proprii de aprovizionare cu apa, pentru rezerve în cazuri speciale, sau când se cer apei calitati pe care reteaua publica nu le poate asigura.

Sursele proprii de aprovizionare pot fi apele de suprafata, sau apele subterane.

Sursele de apa de suprafata sunt reprezentate de apele curgatoare (râuri si fluvii) sau de lacurile naturale. În acest caz instalatiile de decantare, filtrare, dezinfectie, pompare si depozitare sunt costisitoare, captarea apei din aceste surse fiind indicata numai pentru alimentarea unor centre locuite mai mari (orase, centre industriale etc.).

Sursele de apa subterana sunt reprezentate de straturile acvifere freatice, straturile acvifere de adâncime (60-500 m) si straturile acvifere alimentate prin infiltratii artificiale si izvoare. Pentru folosirea apelor subterane, cu exceptia izvoarelor, se vor fora puturi, a caror adâncime depinde de nivelul apelor subterane si de debitul ce poate fi obtinut la nivelul respectiv.

Pentru a se evita eventualele contaminari prin infiltratii de ape de suprafata, este indicat ca puturile sa aiba o adâncime de 50-60 de metri, care asigura, în general, apa curata si fara bacterii. Puturile destinate debitelor mari (de apa) trebuie forate la adâncimi de circa 200 metri.

Apa se scoate cu pompe electrice, iar apa pompata poate fi trimisa direct în conductele ce alimenteaza punctele de utilizare sau la un rezervor de unde se distribuie.

Alegerea surselor de apa se face în urma unor studii, care tin seama de debitul si calitatea apei necesare consumatorilor si de eficienta economica a investitiilor.

1.2. Protectia sanitara a apei

10

Pentru pastrarea calitatilor apei si pentru prevenirea riscului im-purificarilor, sursele de apa trebuie protejate cu amenajari denumite zone de protectie sanitara, care, în general, sunt formate din trei perimetre ce se stabilesc în conformitate cu normativele în vigoare.

Cele trei perimetre ale zonei de protectie sanitara a captarilor sunt:

- perimetrul de regim sever în care nu este permis sa se construiasca locuinte si/sau constructii anexe si în care nu au acces persoanele fara interes de serviciu. Zona se pr 24424r1720y evede cu îndiguiri si cu paza permanenta;

- perimetrul de restrictie, situat în jurul zonei de regim sever, în care se pastreaza o salubritate perfecta si se interzice utilizarea terenului în scopuri care ar putea reduce debitele (despaduriri etc.) sau ar altera calitatea apei (depozite de gunoi etc.). Acest perimetru se marcheaza pe teren prin borne cu inscriptii;

- perimetrul de observatie cuprinde zona în care organele sanitare fac observatii sistematice asupra starii sanitare a oamenilor.

Zonele de protectie sanitara au rolul de a stabili perimetrele în care se

impun conditii speciale în vederea prevenirii contaminarii si impurificarii

apei de catre diversi factori cum ar fi: balti, depozite de gunoaie, retele de

canalizare, grupuri sanitare (closete) sau orice instalatii sau depozite

insalubre. Pentru apele din cursurile naturale si izvoare se vor lua masuri

pentru a nu le polua cu ape reziduale industriale si menajere. Oprirea

deversarii în bazinele de apa a apelor uzate neepurate, provenite de la

întreprinderile de industrie alimentara, este stipulata în normativele legale

de functionare a acestora, deci este obligatorie.

11

Pentru protectia sanitara a apei, personalul care deserveste instalatiile de aprovizionare cu apa potabila trebuie sa aiba controlul medical la zi în carnetul de sanatate si sa poarte, în timpul lucrului, echipamentul sanitar de protectie. Angajatii depistati cu diferite afectiuni (deci cu contraindicatii medicale) la controlul medical periodic obligatoriu vor fi scosi pentru a preveni contaminarea apei.

Întreprinderile de industrie alimentara care au surse proprii de aprovizionare cu apa (puturi) sunt obligate sa ia masurile necesare pentru respectarea conditiilor de protectie sanitara prevazute pentru fiecare perimetru al zonei conform normativelor legale în vigoare.

Pentru prevenirea contaminarii si impurificarii apei potabile, întreaga retea de distributie trebuie sa fie mentinuta în bune conditii de functionare, evitând pierderile pe retea, eliminând posibilitatea de impurificare prin deteriorarea acesteia ca si contactul cu punctele critice de insalubrizare (haznale, conducte de canalizare, closete, gropi de gunoaie etc.).

Fântânile arteziene din curtile întreprinderilor vor fi protejate în timpul iernii contra înghetului.

1.3. Caracteristicile apei naturale

În functie de gradul de dispersie, impuritatile întâlnite în apa pot fi împartite în trei grupe:

- particule grosiere cu dimensiuni mai mari de 100 x 10-9 m;

- particule coloidale cu dimensiuni cuprinse între (1 si 100) x 10-9 m;

- particule moleculare cu dimensiuni mai mici de 1 x 10-9 m.

Particulele grosiere si coloidale formeaza cu apa un sistem eterogen, iar

particulele moleculare dispersate în solutie formeaza un sistem omogen.

Între aceste categorii de particule nu exista limite clare.

12

Nisipul, argila, precum si alte particule de origine minerala si/sau de origine anorganica, antrenate din sol în apa în timpul ploilor, topirii zapezii sau revarsarii râurilor reprezinta materiile grosiere dispersate care produc turbiditatea apei. Sedimentarea acestor particule este posibila daca densitatea lor este mai mare decât cea a apei.

Particulele coloidale din apa sunt reprezentate de compusi ai siliciului, aluminiului, fierului si de substante organice rezultate din descompunerea organismelor vegetale si animale. Aceste particule nu sedimenteaza.

Solutiile de saruri, acizi si baze constituie sistemele dispersate molecular. Ionii cei mai frecvent întâlniti în apa sunt: Ca2+, Mg2+, Na+, Cl-, SO4

2-, HCO3-, HSiO3-. Alti ioni se gasesc în apa naturala doar ca urme.

Ionii de calciu sunt cei mai abundenti în apele slab mineralizate, sursa de baza fiind calcarul.

Ionii de magneziu provin din descompunerea dolomitei în prezenta dioxidului de carbon.

Dintre metalele alcaline, ionii de sodiu se gasesc în cantitate mai mare în apele naturale. Concentratia acestora creste cu cresterea continutului mineral al apei.

Ionii de clor sunt prezenti în aproape toate apele naturale.

Ionii sulfat sunt foarte raspânditi, ca si cei de clor, concentratia lor fiind mai mare în apele de adâncime comparativ cu cele de suprafata. Gipsul reprezinta sursa de baza a acestora.

Ionii de hidrogen (H+) si ionii hidroxil (OH-) din apa, provin din disocierea apei precum si ca rezultat al disocierii acizilor si bazelor.

Ionii bicarbonat si/sau carbonat se gasesc suplimentar pe lânga dioxidul de

carbon dizolvat si moleculele nedisociate de acid carbonic.

13

Compusii cu azot se gasesc sub forma de ioni de amoniu (NH4+), ioni

nitrat si nitrit, sursele principale fiind produsele rezultate din procesele de descompunere a materiei organice de natura vegetala si/sau animala.

Compusii fierului se gasesc sub forma de ioni bi- si trivalenti, sub forma de solutii reale, forma coloidala sau în suspensie.

Compusii cu siliciu sunt prezenti în apa sub diferite forme cu grade de dispersie diferite.

În apele naturale uneori pot fi întâlniti cationii aluminiului (Al3+), manganului (Mn2+) si foarte rar ai potasiului (K+).

Cele mai raspândite gaze din apa sunt azotul, oxigenul si dioxidul de carbon.

1.4. Alimentarea cu apa

Sistemul de alimentare cu apa cuprinde instalatii si amenajari pentru: captarea apei din sursele naturale, tratarea în vederea corectarii caracteristicilor apei, înmagazinarea si distribuirea apei. Instalatiile de captare si statiile de pompare se amplaseaza în vecinatatea sursei de apa.

Locul de captare, în cazul apelor de suprafata, este un golf sau cel în care cursul este linistit, dar suficient de adânc pentru ca posibilitatea de sedimentare sa fie mica. Transportul apei captate în statia de pompare se face gravitational prin conducte sau canale din beton, de unde este trimisa în statia de tratare si apoi în fabrica. De obicei aceste conducte sunt montate si îngropate în pamânt pentru a preveni înghetarea pe timp de iarna a apei. Capacitatea de pompare a pompelor, precum si marimea instalatiilor si amenajarilor depinde de marimea si capacitatea de prelucrare a fabricii. Materialele din care sunt confectionate conductele, armaturile, aparatele de masura si control depind de calitatea care trebuie asigurata apei folosite într-un anumit proces tehnologic.

În cazul surselor de apa subterana, studiul hidrogeologic va urmari: debitele minime si maxime ale sursei; structura geologica a bazinului; analizele

14

fizice, chimice si biologice ale apei, precum si pericolul de inundare a zonei de captare.

Parteneriatul Global al Apei (GWP), fondat în 1996, este o reţea internaţională deschisă pentru toate organizaţiile implicate în managementul resurselor de apă: instituţii guvernamentale din ţările dezvoltate sau în curs de dezvoltare, agenţii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, bănci de dezvoltare bi şi multi-laterale, asociaţii profesionale, institute de cercetare, organizaţii neguvernamentale şi sectorul privat.

GWP a fost creat pentru a dezvolta Managementul Integrat al Resurselor de Apă (IWRM), care are scopul de a asigura dezvoltarea coordonată şi managementul apei, terenului şi a resurselor aflate în raport cu ele prin maximizarea bunăstării economice şi sociale fără a compromite durabilitatea sistemelor vitale ale mediului. GWP promovează IWRM prin crearea de forumuri la nivel global, regional şi naţional, menite să susţină factorii implicaţi în implementarea practică a IWRM. Guvernarea Parteneriatului include şi Comitetul Tehnic (TEC), un grup de profesionişti recunoscuţi internaţional şi de oameni de ştiinţă calificaţi în diferite domenii ale gospodăririi apei. Acest comitet, ai cărui membri vin din diferite regiuni ale lumii, oferă suport tehnic şi sfaturi pentru celelalte ramuri ale guvernării şi pentru Parteneriat ca un întreg. Comitetul Tehnic a fost însărcinat cu dezvoltarea unui cadru analitic pentru sectorul apei şi cu propunerea de acţiuni care să promoveze un management durabil al resurselor de apă.

Comitetul Tehnic menţine şi deschide un canal cu Parteneriatele Regioanle de Apă (RWP-uri) din toată lumea, pentru a înlesni aplicarea la nivel regional şi naţional a IWRM. Adoptarea şi aplicarea IWRM la nivel mondial necesită schimbarea felului în care afacerea este condusă de către comunitatea internaţională a resurselor de apă, în mod particular modul în care sunt făcute investiţiile.

Pentru a efectua schimbările de natură şi de scop sunt necesare noi modalităţi de adresare a aspectelor conceptuale, globale şi regionale şi noi agende ale acţiunilor de implementare. Aceste serii, publicate de Secretariatul Global GWP din Stockholm au fost create pentru a disemina documentele

15

scrise şi întocmite de către Comitetul Tehnic pentru a adresa agenda conceptuală. A se vedea în spatele coperţii lista publicaţiilor din această serie.

Gospodărirea apei urbane este acum la graniţa unei revoluţii ca răspuns la creşterea rapidă a cerinţelor urbane pentru apă precum şi nevoia de a face sistemele de apă urbană mai rezistente la schimbările climatice. Creşterea competiţiei, conflictele, deficitele, deşeurile şi degradarea resurselor de apă fac imperativă regândirea conceptelor convenţionale – trecerea de la o abordare care încearcă să gestioneze izolat aspecte diferite ale ciclului de apă urbană la o abordare integrată susţinută de toţi factorii interesaţi.

Acest Document Informativ de actualitate elaborat de către Dr. Akiça Bahri, membru al Comitetului Tehnic, ajută înţelegerea modificărilor şi directivelor lor principale. Oferă o descriere detaliată a Managementului Integrat al Apei Urbane (IUWM). Documentul ne prezintă cum IUWM, adăpostit într-un cadru mai general al managementului integrat al resurselor de apă (IWRM), poate contribui la securitatea apei într-un bazin sau bazin de recepţie prin alinierea sectorului de apă urbană cu alimentarea de apă rurală,

16

agricultura, industria, energia şi mediul. De asemenea, documentul oferă o îndrumare privind implementarea IUWM – care acoperă politica, finanţarea şi opţiunile de management şi progresele tehnologice.

Akiça, care este Coordonatorul Facilităţii de Apă din Africa la Banca Africană de Dezvoltare, are un interes de lungă durată asupra modului cum poate contribui o abordare mai integrată pentru gospodărirea apei şi apei uzate la atingerea cerinţelor de apă şi la protecţia mediului. În ţara sa de origine Tunisia şi în altă parte, Akiça a lucrat în domeniul tratării şi reutilizării apei şi în domeniul aplicării biosolidelor pentru producţia de recoltă şi a acordat consultanţă privind politica şi legislaţia pentru reutilizarea apei şi managementul biosolidelor. Ea este autoarea a numeroase lucrări şi rapoarte privind acest subiect, inclusiv Gospodărirea unui alt aspect al ciclului de apă: Transformarea apei uzate într-un bun cu valoare.

Provocările cu care se confruntă majoritatea oraşelor de astăzi sunt descurajatoare, iar gospodărirea apei este una dintre cele mai serioase preocupări. Apa potabilă din surse pure este rară, alte surse de apă trebuie să fie tratate la cost mare, iar volumul de apă uzată este în creştere. Locuitorii de la oraşe din multe zone ale lumii duc lipsă de apă de calitate bună şi se îmbolnăvesc datorită bolilor pe bază de apă. Aşa cum oraşele caută surse noi de apă din amonte şi descarcă efluenţii lor în aval, locuitorii din împrejurimi suportă efectele. Ciclul hidrologic şi sistemele acvatice, inclusiv serviciile ecosistemelor vitale, sunt perturbate.

Aceasta este situaţia de astăzi; ziua de mâine va aduce efecte intensificate ale schimbările climatice şi dezvoltarea continuă a oraşelor. Evenimente meteorologice extreme, de la secete prelungite la furtuni tropicale violente, sunt gata să copleşească infrastructura de apă urbană şi cauzează suferinţă extremă şi degradarea mediului. Managmentul integrat al apei urbane (IUWM) promite o abordare mai bună decât sistemul actual, în care alimentarea cu apă, sanitaţia, apele pluviale şi apele uzate sunt gospodărite de către entităţi izolate şi toate patru sunt separate de planificarea utilizării terenului şi de dezvoltarea economică. IUWM solicită alinierea dezvoltării urbane şi managementul bazinului pentru a îndeplini obiectivele economice, sociale şi de mediu durabile.

17

Planificarea pentru sectorul apei este integrată cu alte sectoare urbane, precum utilizarea terenului, locuinţe pentru populaţie, energie şi transport pentru a depăşi fragmentarea în formularea politicii publice şi în luarea deciziilor. Relaţiile transsectoriale sunt consolidate printr-o cultură a lucrului în comun, exprimarea obiectivelor colective şi a beneficiilor respective şi negocierea diferenţelor de putere şi resurse. Sunt incluse în mod special sectorul informal urban şi populaţiile marginalizate.

Procesul începe cu politici naţionale clare privind managementul integrat al apei, susţinut de legislaţia în vigoare, pentru a ghida consiliile locale. IUWM cuprinde toate aspectele managementului apei: mediu, economic, social, tehnic şi politic.

O abordare de succes solicită angajarea comunităţilor locale în rezolvarea problemelor de management al apei. Abordările privind colaborarea ar trebui să implice toţi factorii interesaţi în stabilirea priorităţilor, luarea de acţiuni şi asumarea responsabilităţii. IUWM include evaluări pentru a determina cantitatea şi calitatea unei resurse de apă, a estima cerinţele actuale şi viitoare şi pentru a anticipa efectele schimbărilor climatice.

Recunoaşte importanţa eficienţei utilizării apei şi eficienţei economice, fără de care operaţiunile privind apa nu pot fi durabile. De asemenea recunoaşte faptul că diferite tipuri de apă pot fi utilizate pentru scopuri diferite: surse de apă dulce (ape de suprafaţă, ape subterane, apă de ploaie) şi apa desalinizată pot alimenta utilizarea domestică, de exemplu, iar apele uzate (ape negre, maro, galbene şi gri) pot fi tratate corespunzător pentru a satisface cerinţele din agricultură, industrie şi mediu. Cu tehnologii efieciente noi de desalinizare, apa sărată a devenit o sursă de apă accesibilă. Recuperarea şi reutilizarea apei închide bucla dintre alimentarea cu apă şi eliminarea apei uzate. Integrarea acestor două funcţii de gospodărire a apei solicită o perspectivă de planificare, un cadru instituţional de susţinere, coordonarea infrastructurii şi facilităţilor, protecţia sănătăţii publice, tehnologie de tratare a apelor uzate şi amplasarea adecvată pentru utilizările finale, fiabilitatea procesului de tratare, administrarea întreprinderilor de servicii publice pentru apă, acceptarea şi participarea publică.

18

Opţiunile sunt noi tehnologii pentru tratarea apelor uzate şi noi modele de afaceri, precum parteneriate publice-private şi cooperarea cu sectorul privat. Sub IUWM, preţurile şi alocările apei reflectă costurile reale de dezvoltare şi furnizare a alimentării cu apă şi de menţinere a sistemului.

Apa este o resursă naturală esenţială pentru zonele urbane în curs de dezvoltare din lume. Consumatorii comerciali, rezidenţiali şi industriali deja pun cereri considerabile privind această resursă, care deseori solicită tratare, şi care poate fi localizată la distanţă mare de oraş şi care este aproape întotdeauna cerută de multiple sectoare. Deficitul de apă conduce la conflicte privind drepturile la apă. În bazinele de recepţie urbane, competiţia cu agricultura şi industria se intensifică în oraşele extinse în dimensiune şi cu influenţă politică.

Cu o cerere de apă pentru sectoarele industrial şi domestic ce se aşteapttă să se dubleze până în 2050 (UNDP, 2006), competiţia de-a lungul zonelor urbane, periurbane şi rurale se va înrăutăţi cel mai probabil. În acelaşi timp, datorită schimbărilor climatice, se aşteptă ca evenimente meteorologice extreme şi mai frecvente să modifice calitatea, cantitatea şi sezonalitatea apei disponibile pentru centrele urbane şi împrejurimile lor. Oraşele localizate lângă corpurile de apă pot fi supuse riscului dezastrelor legate de schimbările climatice. Ca răspuns la astfel de ameninţări, administratorii de apă revizuiesc practicile convenţionale deoarece caută metode eficiente de a asigura bunăstarea oamenilor protejând în acelaşi timp integritatea bazei de resurse.

Obiectivele managementului apei urbane sunt de a asigura accesul la infrastructura şi serviciile de apă şi sanitaţie; de a gospodări apa de ploaie, apa uzată, drenarea apei pluviale şi scurgerile de poluare; de a controla bolile legate de apă şi epidemiile; şi de a reduce riscul pericolelor legate de apă, inclusiv inundaţii, secete şi alunecări de teren. În tot acest timp, practicile de gospodărire a apei trebuie să prevină degradarea resursei. Strategiile convenţionale de gospodărire a apei urbane s-au străduit cu toate acestea să satisfacă cerinţa pentru apa potabilă, sanitaţie, tratarea apei uzate şi alte servicii legate de apă. Unele oraşe deja se confruntă cu un deficit acut de apă şi cu deteriorarea calităţii apei.

Managementul integrat al apei urbane (IUWM) oferă un set de principii care sprijină practica de management al resurselor mai

19

bine coordonat, sensibil şi durabil. Este o abordare care integrează resursele de apă, sectoarele care consumă apă, serviciile de apă şi baremele de gospodărire a apei:

Recunoaşte sursele alternative de apă. Diferenţiază calităţile şi folosinţele potenţiale ale resurselor de

apă. Vede stocarea, distribuţia, tratarea, reciclarea şi eliminarea apei ca

parte a aceluia şi ciclu de gospodărire a resursei. Caută să protejeze, conserve şi să exploateze apa la sursă. z

Reprezintă utilizatorii din alte zone decât cele urbane care depind de aceeaşi sursă de apă.

Aliniază instituţiile oficiale (organizaţii, legislaţie şi politici) şi practicile neoficiale (norme şi convenţii) care guvernează apa în şi pentru oraşe.

Recunoaşte relaţiile dintre resursele de apă, utilizarea terenului şi energie.

Urmăreşte simultan eficienţa economică, echitatea socială şi durabilitatea mediului.

Încurajează participarea tuturor factorilor interesaţi.

Sub IUWM, gestionarea ofertei şi gestionarea cererii sunt elemente complementare ale unui singur proces. Nu există un singur model adecvat pentru toţi şi nici nu este suficientă o singură metodă. Mai degrabă, o combinaţie de abordări reflectă condiţiile socio-culturale şi economice locale. Transformarea practicii instituţionale înrădăcinată în oraşele mari poate fi dificilă. Cele mai mari oportunităţi pentru IUWM de a obţine rezultate se află în schimb cu oraşele mici şi mijlocii (mai puţin de 500 000 locuitori), ale căror efecte asupra resurselor de apă vor deveni din ce în ce mai importante în următoarele decenii. Infiltrarea unei abordări diferite pentru managementul resursei în guvernarea acestor oraşe este şi posibilă şi benefică.

Apele uzate urbane reprezintă o încărcare semnificativă de poluare. În cazul în care facilităţile de sanitaţie sunt inadecvate, toate canalele disponibile devin căi pentru eliminarea apelor uzate. Doar un procent estimat de 8% din

20

oraşele din Africa folosesc salubrizarea canalizată (Strauss, 2006). Raportul Programului Comun de Monitorizare WHO-UNICEF (2010) arată că, în 2008, aproape 255 milioane (sau 85%) locuitori din mediul urban din Africa sud-Sahariană au tehnologii de sanitaţie la faţa locului, constând cel mai mult în latrine sub formă de groapă, toalete cu scurgere şi fose septice - şi numărul acestora tot creşte.

Defecarea deschisă este de asemenea comună. Prin urmare, materiile fecale degradează cursurile de apă şi râurile, în special în Sudul Global. Cel mai mult apele uzate rămân netratate. Apele uzate urbane devin periculoase în special atunci când sunt amestecate cu ape industriale netratate, o practică comună în multe părţi ale lumii. În cele mai multe oraşe ale Africii sud-Sahariene, apa grea – apa de la baie, spălătorie, care poate fi reutilizată fără tratare pentru anumite scopuri – este drenată în canale, unde este amestecată cu ape pluviale extrem de poluate, deşeuri solide şi excreţii de la defecarea deschisă înainte de intrarea în corpurile de apă naturale (Jiménez şi alţii, 2010).

Poluarea microbiană, cauzată de expunerea la deşeuri animale, eliminarea necorespunzătoare a apelor uzate şi facilităţile neadecvate de sanitaţie, reprezintă cel mai important contaminant care afectează sănătatea umană. Într-adevăr, îndeplinirea ţintei privind sanitaţia a Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului oferă o provocare mai mare decât s-a aşteptat, iar canalizarea universală este considerată a fi un obiectiv imposibil de atins, chiar şi pe termen lung. Între 1990 şi 2006, procentul oamenilor fără sanitaţie îmbunătăţită a scăzut cu doar 8 procente. În Africa, s-a estimat că 500 milioane de oameni încă nu au sanitaţie adecvată (ONU-WWAP, 2009; WHO şi UNICEF JMP, 2010). În Pakistan, doar 2% din oraşele cu populaţie mai mare de 10 000 aveau staţii de tratare a apei uzate; în aceste oraşe, mai puţin de 30% din apa uzată a fost tratată.

În general, dezvoltarea tratării apei menajere întârzie faţă de extinderea conexiunilor de canalizare. În multe părţi ale lumii, reglementarea apei uzate este complicată de suprapunerea liniilor de autoritate dintre sănătate, agricultură şi alimentarea cu apă şi operatorii de salubritate. În plus, circumstanţele locale deseori limitează tipurile de tratare sau strategiile de reducere a riscului care pot fi introduse în mod realist. În multe părţi ale Sudului Global, de exemplu, sistemele de sanitaţie pe bază de apă şi facilităţile de reducere a poluării nu pot fi durabile.

21

Ghidurile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (WHO, 2006a) oferă un cadru de management preventiv integrat pentru siguranţa de-a lungul lanţului de la generarea apelor uzate la consumul de produse crescute cu ape uzate şi excremente şi recunosc faptul că tratarea apelor uzate nu este singura componentă posibilă dintr-o abordare integrată de management al riscului. Tehnologiile stricte şi costisitoare de tratare, totuşi nu sunt universal fezabile sau rezonabile (ONU-WWAP, 2009).

Problemele deficitului de apă, agravate de calitatea slabă a apei, pot limita volumul de apă disponibilă pentru utilizări specifice. De obicei degradarea apare din activităţile umane – agricultura intensivă, industria grea şi urbanizarea rapidă – care denaturează ciclurile naturale ale apei şi procesele din spectrul rural-urban. În oraşe, de exemplu, concentraţia de zone impermeabile construite înseamnă că mai puţină apă se infiltrează în apele subterane. Fluxurile de bază ale cursurilor de apă sunt afectate iar volumul scurgerilor de suprafaţă creşte. Fluxurile de apă pluvială care rezultă pot transporta cantităţi mai mari de poluanţi, care reduc calitatea apei (Palaniappan şi alţii, 2010).

Poluarea din surse difuze (ex. agricultura sau scurgerile din minerit) se poate infiltra nedetectată în acvifere, afectând ecosistemele din aval şi sursele de apă potabilă. Efectele metalelor grele nu sunt limitate la degradarea rezervelor de apă potabilă din aval; ele pot afecta, de asemenea, calitatea produselor alimentare destinate pieţelor urbane. Utilizarea efluenţilor din minele de zinc pentru irigaţii, de exemplu, poate conduce la acumularea de cadmiu în boabele de orez (ONUWWAP, 2009). Cei mai frecvenţi poluanţi ai apei sunt microbii, nutrienţii, metalele grele şi chimicalele organice.

Eutrofizarea este îngrijorarea predominantă privind calitatea apei din întreaga lume. Este cauzată de excesul de concentraţii de nutrienţi – în primul rând fosfor şi azot – de la scurgerile agricole, canalizarea menajeră, efluenţii industriali şi derivaţii atmosferici ai arderii combustibililor fosili şi de la incendii. Mercurul, plumbul şi alte metale grele din activităţile industriale şi minerit, centralele electrice pe bază de cărbune şi depozitele de deşeuri, se pot acumula în ţesuturi umane şi alte organisme. Substanţele din produsele farmaceutice şi de îngrijire personală – inclusiv anticoncepţionalele, analgezicele şi antibioticele – se arată în apă în concentraţii crescute.

22

Aceste apariţii de poluanţi sunt următoarea provocare pentru sisteme de apă urbană. Cu progresele în domeniul ştiinţei şi tehnologiei au apărut cunoştinţe despre noi contaminanţi şi impactul lor asupra sănătăţii umane şi mediului. A fost identificată apariţia unui număr de contaminanţi (ex., chimicale care afectează sistemul endocrin, compuşi farmaceutic activi, produse de îngrijire personală şi microorganisme rezistente la substanţe dezinfectante). Efectele lor pe termen lung asupra oamenilor şi ecosistemelor sunt necunoscute, deşi unele sunt considerate a imita acţiunile hormonilor naturali din diverse specii şi determină preocupări privind sănătatea publică şi de mediu (ONU-WWAP, 2009).

Aceşti contaminanţi devin mai concentraţi în condiţiile deficitului de apă. Pe baza cunoştinţelor privind apariţia contaminanţilor şi evoluţia impactelor lor, vor fi puse în desfăşurare standarde mai stringente de calitate a apei şi la rândul său va creşte presiunea asupra consumurilor de apă. Lumea este declarată a fi în pragul unei crize de calitate a apei (Corcoran şi alţii, 2010).

Datele complete privind încărcătura de poluare şi modificările de calitate a apei lipsesc în multe părţi ale lumii, astfel încât prejudiciul rămâne necunoscut (ONU-WWWAP, 2009).

Tranziţiile urbane care sunt acum în curs – şi persistenţa lor dincolo de limitele oraşului – înseamnă că centrele urbane sunt unităţi critice de management al apei. O nouă abordare este clar necesară.Managementul integrat al apei urbane nu este un set de remedieri rapide pentru probleme izolate de management al apei urbane. Mai degrabă, reîncadrează relaţiile oraşului cu apa şi alte resurse şi elaborează un concept privind modurile în care acestea pot fi supravegheate.

În esenţă, IUWM: zcuprinde toate sursele de apă dintr-un bazin urban: apa albastră (apele

de suprafaţă, apele subterane, apa transferată, apa desalinizată), apa verde (apa de ploaie), apa neagră, maro, galbenă şi apa gri (apele uzate), apa recuperată, apele pluviale şi apa virtuală;

egalează calitatea diferitelor surse (ape de suprafaţă, ape subterane, diferite tipuri de ape uzate, apă recuperată şi ape pluviale) cu calitatea necesară pentru diferite utilizări;

23

ia în considerare stocarea apei, distribuţia, tratarea, reciclarea şi eliminarea ca un ciclu în locul activităţilor discrete şi în consecinţă planurile de infrastructură;

planifică protecţia, conservarea şi exploatarea resurselor de apă la sursa lor;

ia în considerare alţi consumatori, din alte medii decât cele urbane, ai aceloraşi resurse de apă;

recunoaşte şi caută să alinieze seria de instituţii oficiale (organizaţii, legislaţie şi politici) şi neoficiale (norme şi convenţii) care guvernează apa în şi pentru oraşe; şi

caută să echilibreze eficienţa economică, echitatea socială şi durabilitatea mediului.

Apa din mediu, prin conţinutul său în substanţe dizolvate, poate provoca coroziunea elementelor de construcţie sau alte fenomene neplăcute, cum ar fi colmatarea instalaţiilor termice ce folosesc o apa dură. La preparareabetoanelor şi mortarelor sunt evitate apele cu conţinut ridicat de sulfaţi, deoarece aceştia pot reacţiona in timp cu produşii de hidratare a cimentului, cu producerea expansiunii sulfatice, ce conduce la distrugerea structurii de întărire.

ADMINISTRATIA NATIONALA ,,APELE ROMANE” numita in continuare A.N.,,Apele Romane” reprezentand administratorul si gestionarul unic al resurselor de apa din Romania are implementat si mentine un Sistem de Management Integrat, in conformitate cu standardele: ISO 9001 :2008, ISO 14001:2004 , OHSAS 18001:2007 prin care promoveaza o politica orientata spre satisfacerea permanenta a cerintelor clientilor si partilor interesate fata de produsele si serviciile oferite, de reducere a impacturilor negative ale activitatilor sale asupra mediului si de reducere a riscurilor privind securitatea si sanatatea in munca pentru proprii angajati, vizitatori, subcontractanti prin desfasurarea activitatilor in conditii de siguranta.

Aceasta politica este adecvata scopului de baza al societatii care are la baza urmatoarele principii:

24

● Dezvoltarea durabila a utilizarii si valorificarii resurselor de apa;

● Imbunatatirea permanenta a calitatii serviciilor oferite;

Corectitudine si promptitudine in asigurarea serviciilor; Consolidarea increderii beneficiarilor serviciilor de gospodarire a apelor,

a utilizatorilor potentialelor resurselor de apa si a partenerilor implicati in gestiunea resurselor de apa;

Loialitate fata de partenerii si colaboratorii A.N.,,Apele Romane”si fata de Autoritatea Centrala de gospodarire a apelor.

Obiectivele strategice ale ADMINISTRATIEI NATIONALE ,,APELE ROMANE” sunt :

Protectia, conservarea si restaurarea resurselor de apa de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice, pentru atingerea starii bune a apelor.

Asigurarea exploatarii in siguranta a lucrarilor din infrastructura Sistemului de gospodarire a apelor, in vederea evitarii intreruperii serviciilor specifice de gospodarire a apelor si a unor calamitati cauzate de fenomene hidro-meteorologice extreme sau accidente la lucrari hidrotehnice.

Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii de gospodarire a apelor corespunzator cerintelor utilizatorilor si beneficiarilor de servicii specifice de gospodarire a apelor prin alocarea resurselor materiale si umane adecvate.

Implementarea directivelor si reglementarilor Uniunii Europene in domeniul apelor, conform Directivei Cadru a Uniunii Europene 60/2000.

Cresterea nivelului calitativ al serviciilor specifice de gospodarire a apelor.

Implementarea unui Sistemului Integrat de Management la nivelul intregii organizatii ANAR in conformitate cu cerintele standardului ISO 9001 :2008/ ISO 14001:2004 si OHSAS 18001:2007 .

Angajarea conducerii la varf in satisfacerea cerintelor si implementarea de actiuni pentru imbunatatirea continuua a eficacitatii sistemului.

Comunicarea politicii in cadrul organizatiei si constientizarea tuturor angajatilor privind rolul acestora in realizarea politicii si obiectivelor, cunoasterea cerintelor de protectie a mediului si a obligatiilor in domeniul sanatatii si securitatii ocupationale.

Evaluarea comtinua a satisfacerii cerintelor clientilor si preocuparea pentru indeplinirea acestora.

25

Conformitatea cu legislatia actuala privind protectia mediului , securitatea si sanatatea in munca si cu alte cerinte aplicabile la care organizatia a aderat.

Imbunatatirea continua a performantelor de mediu, prevenirea poluarii in activitatile sale.

Imbunatatirea continua a performantelor de sanatate si securitate ocupationala, asigurarea sanatatii si securitatii la toate locurile de munca prin minimizarea sau eliminarea riscurilor pentru intregul personal, prevenirea ranirii si imbolnavirii profesionale.

Manualul Sistemului de Management Integrat Calitate-Mediu-Sanatate si Securitate Ocupationala are un dublu scop si anume:

Reprezinta documentul cadru de lucru al angajatilor ADMINISTRATIEI NATIONALE ,,APELE ROMANE”, cuprinsi in Sistemul de Management Integrat;

Reprezinta documentul de prezentare si cartea de vizita a ADMINISTRATIEI NATIONALE APELE ROMANE in fata beneficiarilor, a partilor interesate, precum si a organismelor de certificare a Sistemelor de Management ale Calitatii, Mediului si Sanatatii si Securitatii Ocupationale.

Domeniul de aplicare al Manualului Sistemului de Management Integrat este constituit din activitatile de servicii in domeniul gospodaririi apelor; prin aplicare se creaza conditii pentru gestiunea eficienta a resurselor de apa precum si pentru protectia si restaurarea calitatii apelor de suprafata si subterane, inclusiv a ecosistemelor aferente.

Ca document cadru de lucru al angajatilor ADMINISTRATIEI NATIONALE ,,APELE ROMANE”, Manualul Sistemului de Management Integrat serveste urmatoarelor scopuri imediate:

Cunoasterea de catre fiecare angajat a politicii promovate de conducerea ADMINISTRATIEI NATIONALE,,APELE ROMANE”.

Analiza periodica, la diferite niveluri de coordonare si conducere, a stadiului Sistemului de Management Integrat implementat.

26

Utilizarea sa ca document de referinta al Sistemului de Management Integrat, conform cerintelor SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 14001:2005 si SR OHSAS 18001:2008, exprimate atat in manual cat si in celelalte documente de sistem (proceduri de sistem, proceduri si instructiuni specifice de lucru, fisa de proces).

Realizarea, prin intermediul inregistrarilor calitatii, mediului si sanatatii si securitatii ocupationale prevazute in Manualul Sistemului de Management Integrat si in proceduri, a doua verigi importante din Sistemul de Management Integrat:

responsabilizarea fiecarui angajat pe activitatea desfasurata; trasabilitatea proceselor si implicit a serviciilor prestate de ANAR;

In ceea ce priveste Manualul Sistemului de Management Integrat (MSIM), ca document de prezentare a organizatiei, catre parteneri: beneficiari, colaboratori, parti interesate, organisme de certificare, se pot face urmatoarele consideratii:Administratia Nationala "Apele Române" are ca obiect de activitate si atributii urmatoarele:

gospodarirea unitara a resurselor de apa de suprafata si subterane si protectia acestora împotriva epuizarii si degradarii;

protectia, conservarea si restaurarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterane si a ecosistemelor acvatice pentru atingerea stări bune a apelor;

administrarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, completarea si modernizarea Sistemului National de Gospodarire a Apelor aflat în administrarea sa;

coordonarea exploatarii lacurilor de acumulare, pe bazine hidrografice, indiferent de detinatorul acestora; dispunerea in perioadele de ape mari, în caz de poluari accidentale, precum si în caz de introducere a restrictiilor în alimentarea cu apa, a masurilor operative obligatorii în legatura cu exploatarea acestora;

elaborarea si urmărirea aplicării Planurilor de folosire a apei si de evacuare a apelor uzate în perioadele hidrologice normale;

elaborarea balantei apei, pe bazine hidrografice si la nivelul tarii, elaborarea si urmărirea aplicării Planurilor de restrictii si folosire a apei în perioade deficitare, precum si coordonarea elaborarii de catre utilizatorii de apa, a Programelor de restrictii în alimentarea cu apa în caz de seceta;

organizarea si desfasurarea activitatii de urmarire a comportarii in timp a constructiilor hidrotehnice, din administrare;

27

stabilirea programului de masuri pentru fiecare unitate hidrografica in vederea atingerii unei stari bune a apelor;

realizarea registrului zonelor protejate in conformitate cu prevederile legislatiei, armonizata cu Directivele Uniunii Europene;

administrarea albiilor minore ale apelor, a cuvetelor lacurilor si baltilor in starea lor naturala sau amenajata, a falezei si plajei marii, a zonelor umede si celor protejate aflate in patrimoniu;

administrarea, exploatarea si intretinerea infrastructurii Sistemului National de Veghe Hidrologica si Hidrogeologica;

monitorizarea starii si evolutiei cantitative si calitative a apelor; efectuarea de analize fizico-chimice, biologice si bacteriologice pentru

apa, sedimente si biota; elaborarea diagnozelor si prognozelor hidrologice si avertizarea in caz de

producere a fenomenelor hidrologice periculoase; reprezentarea Romaniei la Organizatia Meteorologica Mondiala, pe linie de hidrologie;

administrarea, exploatarea si intretinerea Sistemului National de Monitorizare a Calitatii Resurselor de Apa;

producerea de energie electrica in Microhidrocentralele aflate in patrimoniul ANAR (licenta acordata in conformitate cu Legea 318/2003);

tratare si transport apa potabila(ESZ.Prahova-SC) avizarea lucrarilor ce se executa pe ape sau au legatura cu apele,

eliberarea autorizatiilor de gospodarire a apelor; controlul utilizatorilor de apa si a lucrarilor construite pe ape si in

legatura cu apele, din punct de vedere al functionarii si al incadrarii in prevederile avizelor si autorizatiilor de gospodarire a apelor;

apararea impotriva inundatiilor prin lucrarile de gospodarire a apelor aflate in administrarea sa si constituirea stocului de materiale si mijloace specifice de aparare impotriva inundatiilor aferente acestora;

asigurarea secretariatelor tehnice permanente in domeniul apararii impotriva inundatiilor; participarea la coordonarea actiunilor de gestionare a situatiilor de urgenta generate de inundatii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la constructiile hidrotehnice si poluari accidentale si la pregatirea populatiei pentru apararea impotriva inundatiilor prin exercitii periodice de simulare;

28

avertizarea si interventia in caz de producere a fenomenelor hidrologice periculoase,accidente la constructiile hidrotehnice din administrare si poluari accidentale;

elaborarea Planurilor de aparare impotriva inundatiilor, fenomenelor meteorologice periculoase,accidentelor la constructiile hidrotehnice si poluarilor accidentale, a celor pe bazine hidrografice precum si acordarea asistentei tehnice la elaborarea de catre utilizatorii de apa si comitetele locale pentru situatii de urgenta a planurilor proprii de aparare;

participarea in caz de producere a poluarilor accidentale la activitatile operative de avertizare a utilizatorilor de apa si a autoritatilor administratiei publice din aval, de eliminare a cauzelor si de diminuare a efectelor si monitorizarea propagarii undei poluante;

colaborarea permanenta cu comitetele locale pentru situatii de urgenta, cu unitatile de ordine publica, cu autoritatile publice teritoriale, pentru sanatate si altele, pentru inlaturarea cauzelor si efectelor poluarilor accidentale;

elaborarea si urmarirea aplicarii Planurilor bazinale de prevenire si de inlaturare a efectelor poluarilor accidentale, coordonarea elaborarii de catre utilizatorii de apa a planurilor proprii de prevenire si de combatere a poluarilor accidentale, precum si asigurarea unei protectii sporite si imbunatatirea mediului acvatic prin masuri specifice de reducere progresiva a poluarii;

interventia si scopul reducerii treptate a poluarii apelor subterane si a prevenirii poluarii ulterioare a acestora;

evaluarea daunelor produse si a valorii serviciilor executate de Administratia Nationala "Apele Romane", pentru monitorizarea si combaterea poluarii accidentate si recuperarea acestora de la poluatori;

participarea la conservarea, protejarea si restaurarea ecosistemelor acvatice si la protectia faunei si florei acvatice;

constituirea si tinerea la zi a Fondului National de date hidrologice, hidrogeologice si de gospodarire a apelor, prin validarea de fond si stocarea datelor si a informatiilor specifice colectate de unitatile proprii, de alte unitati specializate, autorizate si de utilizatorii de apa;

realizarea de anuare, sinteze, studii si cercetari de hidrologie, hidrogeologie, gospodarire a apelor si de mediu, instructiuni si monografii, studii de impact, scheme cadru de amenajare, bilanturi de mediu;

29

elaborarea si tinerea la zi a cadastrului apelor si a drepturilor de folosire a apelor;

inventarierea si tinerea la zi a patrimoniului de interes public si privat al Statului aflat in administrare;

elaborarea Planurilor de management si gestiune a resurselor de apa pe bazine hidrografice in conformitate cu prevederile Directivei cadru 60/2000 a Uniunii Europene in domeniul apelor;

intocmirea, in mod corelat, pe ansamblul fiecarui bazin hidrografic, de propuneri de lucrari noi de amenajare, necesare satisfacerii cerintelor de apa, protectiei calitatii apelor si restaurarii cursurilor de apa, precum si prevenirii actiunii distructive a apelor;

urmarirea promovarii si executarii de lucrari noi in domeniul gospodaririi apelor din alocatii bugetare, in calitate de ordonator secundar al cheltuielilor de capital;

asigura promovarea si executarea lucrarilor de intretinere si reparatii a lucrarilor de gospodarire a apelor din administrare;

realizarea de lucrari de amenajare a cursurilor de apa si a altor lucrari de investitii, acordarea asistentei tehnice de specialitate;

analiza de impact a activitatii umane asupra situatiei apelor de suprafata si a apelor subterane;

constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute de legislatia in domeniul gospodaririi apelor;

instituirea regimului de supraveghere speciala la folosinte in conditiile legii si urmarirea realizarii acestuia;

efectuarea de audituri, inspectii, expertize, consultanta, receptia calitatii serviciilor si lucrarilor de constructii si montaj si a lucrarilor de punere in siguranta a constructiilor hidrotehnice;

realizarea sistemului informatic si de telecomunicatii in unitatile sistemului de gospodarire a apelor; elaborarea de produse software in domeniul gospodaririi apelor, hidrologiei si hidrogeologiei;

participarea la activitatile internationale de schimb de date si informatii, la reuniuni tehnico-stiintifice, studii si proiecte in domeniul gospodaririi apelor, hidrologiei si hidrogeologiei;

asigurarea aplicarii prevederilor conventiilor si a altor acorduri internationale din domeniul apelor la care Romania este parte si a implementarii prevederilor legislatiei armonizata cu Directivele Uniunii Europene, in domeniul gospodaririi apelor;

30

initierea de actiuni de cooperare tehnico-stiintifica in domeniul gospodaririi apelor, hidrologiei si hidrogeologiei cu agenti economici si autoritati publice din tara si din strainatate;

aplicarea mecanismului economic specific domeniului gospodaririi cantitative si calitative a apelor;

valorificarea complexa a apelor ca resursa economica, cu potentialele si uzufructul acestora, realizarea serviciilor specifice si comune de gospodarire a apelor si executarea acestora pe baza de contracte economice incheiate cu beneficiarii;

asigurarea functiilor de unic prestator al serviciilor specifice de gospodarire a apelor;

propunerea de contributii, plati si tarife pentru serviciile specifice de gospodarire a apelor si de actualizare a acestora conform legislatiei in vigoare;

efectuarea altor servicii comune de gospodarire a apelor, de hidrologie, hidrogeologie, analize de laborator, asistenta tehnica, reparatii la constructii hidrotehnice etc.;

valorificarea potentialului hidromecanic, hidroenergetic din administrarea proprie si a namolului din lacurile naturale si asigurarea potentialului turistic si de agrement al Dunarii, raurilor, lacurilor, al marii teritoriale, al plajelor apelor de suprafata si al plajei Marii Negre;

gestionarea brevetelor si a documentelor privind protectia proprietatii intelectuale pentru care Administratia Nationala "Apele Romane" este titulara;

pregatirea si perfectionarea personalului prin diverse forme de instruire; promovarea imaginii Administratiei Nationale ,,Apele Romane” in

context economic si social, activitati de informare directa si de sensibilizare a publicului si mass-media in problemele apei; editarea, tiparirea si comercializarea de publicatii tehnice in domeniul apelor;

urmarirea corelarii lucrarilor si activitatilor desfasurate pe ape sau in legatura cu acestea cu prevederile schemelor cadru de amenajare si gospodarire a bazinelor hidrografice;

asigurarea secretariatelor tehnice ale comitetelor de bazin si participarii publicului la luarea deciziilor in domeniul gospodaririi apelor si furnizarea de informatii corespunzatoare cu privire la masurile planificate si prezentarea de rapoarte privind evolutia punerii in aplicare a acestora;

gestioneaza Fondul Apelor potrivit dispozitiilor legale in vigoare;

31

orice alte activitati ori servicii necesare realizarii obiectului principal de activitate.

Procese de management

Analiza managementului – procesul de analiza a Sistemului de Management Integrat este un proces complex de analiza, in urma caruia sunt luate masuri / decizii ale managementului / actiuni preventive, pentru imbunatatirea continua a SIM, proces documentat in procedura de lucru „Analiza managementului”, cod PL-02.

Elaborarea deciziilor – procesul de initiere, elaborare si emitere a DECIZIILOR, in vederea realizarii acestora intr-un sistem unitar, precum si modul de monitorizare a acestora din punct de vedere a trasabilitatii in timp si respectiv punerea in aplicare a prevederilor acestora. Se aplica in procesul de elaborare a deciziilor – de organizare, tehnice, comerciale, resurse umane, financiar-contabile, constituire comisii, etc. - in cadrul ANAR, fiind aplicabila la nivelul tuturor compartimentelor functionale.

Intocmirea Planului de activitate al ANAR - are drept scop întocmirea Planului Anual de Activitate al ANAR pentru anul următor – obţinerea unei imagini sintetice asupra tuturor activităţilor şi preocupărilor din cadrul organizaţiei.

Realizarea B.V.C. al ANAR - are drept scop elaborarea si urmarirea Bugetului de Venituri si Cheltuieli anual al ANAR ca instrument de planificare financiara. Procesul constituie componenta a procesului de bugetare al administratiei.

Intocmirea documentatiei pentru obtinerea de finantare externa – stabileste modul in care se deruleaza si se tine sub control procesul de solicitare si obtinere a fondurilor de finantare externa in vederea modernizarii si/sau retehnologizarii unor obiective gestionate de catre ANAR. Se aplica tuturor obiectivelor de investitii realizate pentru ANAR de catre terti, cu fonduri obtinute prin finantare externa prin Serviciu P.I.U.

32

Evidenta mijloacelor fixe - scopul este acela de a reda modul în care se înregistrează şi se ţine evidenţa mijloacelor fixe din cadrul organizatiei. Acest proces se aplică tuturor compartimentelor din cadrul organizatiei, care sunt dotate cu utilaje, mobilier, aparatură de lucru şi de verificare ce intră în categoria de mijloc fix.

Inventarierea patrimoniului organizatiei – scopul este acela de a prezenta totalitatea operaţiunilor necesare organizării şi efectuării inventarierii patrimoniului organizatiei. Inventarierea patrimoniului urmăreşte stabilirea situaţiei reale a întregului patrimoniu al organizatiei precum şi bunurile deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii bilanţului contabil care trebuie să asigure o imagine fidelă şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute.

Intretinerea parcului auto – defineste modul in care se realizeaza actiunile preventive in vederea evitarii defectiunilor accidentale a autoturismelor si autovehiculelor, cu scopul de mentinere a acestora in buna stare de functionare, finalitatea fiind asigurarea capacitatii de transport necesare desfasurarii in bune conditii a activitatilor si proceselor din cadrul ANAR, fara afectarea mediului sau sanatatii si securitatii angajailor. Procesul este documentat in procedura PL-29.

Mentenanta echipamentelor din dotare – procesul descrie responsabilitatile, autoritatea si mecanismele prin care se urmareste comportarea echipamentelor si utilajelor din cadrul organizatiei, cu exceptia mijloacelor de transport si autoutilajelor, in timpul exploatarii pentru :- Identificarea si semnalarea oricarei abateri de la parametrii de

functionare proiectati ai utilajului- Inspectia si analiza tehnica a starii utilajului, stabilirea masurilor

operative pentru revenirea la o functionare normala- Elaborarea planului de revizii si reparatii anual si urmarirea relizarii

acestuia,in scopul realizarii conformitatii cu cerintele a produsului/serviciului, conformitatii de mediu si de a celei de sanatate si securitate ocupationala.

33

Procedura se aplica tuturor echipamentelor si utilajelor din dotarea ANAR, cu exceptia mijloacelor de transport si a utilajelor auto.

Asigurarea su mentinerea structuirii informatice – procesul descrie responsabilităţile, autorităţile şi mecanismele in vederea conducerii şi controlului activităţilor de service, reparaţii şi inspecţii ale echipamentelor de calcul.

Asigurarea resurselor financiare pentru sustinerea activitatilor proprii.

34