Calendar National 2007_01

ISSN 1857-1549

BiBlioteca NaţioNală a repuBlicii moldova

Calendar naţional2007

chişiNău, 2007

CZU 050.9C 13

Colegiul de redacţie: dr. Iurie Colesnic, acad. Andrei Eşanu, Gheorghe Madan, dr. Ion Madan, dr. hab. Aurel Marinciuc, Valeria Matvei, Elena Sănduţă, acad. Petru Soltan (preşedinte)

Autori: Valeria Matvei (V.M.), Maria Şveţ (M.Ş.), Elena Perju (E.P.), Ion Madan (I.M.), Vlad Pohilă

Copertă şi prezentare grafică: Dragoş Popa Miu

Redactor: Vlad Pohilă

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Calendar Naţional ... / Bibl. Naţ. a Rep. Moldova; aut. : Valeria Matvei, Maria Şveţ, Elena Perju, ...; col. red. : Iurie Colesnic, ... – Ch.: BNRM, 2007. – 29 cm. – ISBN 978-9975-9954-4-3. – ISSN 1857-1549 ...2007. – 2007. – 368 p. – Bibliogr. la sfârşitul art. – Index alf. al art. p. 363-365. – ISBN 978-9975-9954-5-0 : 300 ex. - - 1. Cultură – Date memoriale.

050.9

© Biblioteca Naţională, 2007

ISBN 978-9975-9954-4-3

ISSN 1857-1549

�

Ianuarie

Reforma BNRM, demarată în 1992, a avut scopul trecerii la standardele internaţionale, provocând astfel schimbarea la faţă a întregului sistem de biblioteci. Această reformă a inclus reorga-nizarea organigramei şi sistemului de management, regândirea funcţiilor şi a priorităţilor Bibliotecii, redirecţionarea resurselor financiare, reînnoirea echipamentului, promovarea unor idei şi concepte noi, schimbarea politicii resurselor umane. Toate aceste acţiuni au contribuit la schimbarea imaginii Bibliotecii în societate şi realizarea unor performanţe deosebite.

Biblioteca Naţională este principala bibliotecă a statului res-ponsabilă de conservarea, valorificarea şi salvgardarea moştenirii culturale scrise şi numerice. Una din misiunile principale ale Bibliotecii este constituirea, păstrarea şi punerea la dispoziţia utilizatorilor a unei colecţii cât mai complete de ediţii naţionale, publicaţii străine valoroase, manuscrise, documente audiovizua-le, cartografice, multimedia etc. Colecţiile sunt completate prin drept de depozit legal, prin cumpărare, donaţii, precum şi prin schimb interbibliotecar. Anual fondul Bibliotecii creşte cu 13-15 mii de documente. Orizontul tematic şi lingvistic al colecţiilor este universal. După 175 ani de existenţă, Biblioteca Naţională deţine un fond de 2,5 milioane de unităţi, care cuprinde publicaţii în 30 limbi, stocate de la apariţia tiparului până astăzi.

Biblioteca deţine un şir de colecţii, care cuprind documente cu valoare bibliofilă: Carte veche şi rară, Moldavistica, Audivi-deoteca, Colecţia de artă şi hărţi.

Colecţia de carte veche şi rară conţine peste 21 mii de do-cumente: opere eminente prin autori, măiestrie grafică, valoare bibliofilă şi constituită din cărţi manuscrise, carte veche româ-nească tipărită în centre tipografice din ţară şi de peste hotare, cărţi în limbi străine editate până la 1725, ediţii princeps şi an-tume, cărţi cu o prezentare poligrafică şi artistică deosebită, cărţi cu ex-libris, curiozităţi tipografice, colecţii personale, publicaţii periodice etc.

Fondul de manuscrise include 166 de unităţi, 43 din ele fiind ediţii facsimile. Dintre manuscrise: un microfilm al Evangheliarului slavo-grecesc copiat la mănăstirea Neamţ în 1429 de călugărul Gavriil Uric (originalul se păstrează la Biblioteca din Oxford), De neamul moldovenilor din ce ţară au ieşit strămoşii lor, scris prin anii 1680-1691 în limba română de către Miron Costin (microfilm); copiile manuscriselor Aritmologhion (1672), Hrismologhion (1673) şi Vasiliologhion (1673) de Nicolae Milescu Spătarul.

Biblioteca deţine ediţia a doua a Cazaniei lui Varlaam (prima carte scrisă şi tipărită în Moldova, la Trei Ierarhi, în 1643), editată la Râmnic (Muntenia) în 1792; Apostolul editată la Bucureşti în anul 1683, Descrierea Moldovei a lui D. Cantemir în versiunea

BiBlioTeCa naţionalĂ la 175 de aniBiblioteca Naţională a Republicii Moldova este succesoarea

funcţională a primei biblioteci publice din Chişinău. Prima bibliotecă publică din Basarabia (Chişinău) era inaugurată în 1832, conform unei circulare a Ministerului de Interne al Imperiului Rus.

Din iulie 1830, organizatorul şi tutorele bibliotecii, doctor în drept Petru Manega, venit de la Bucureşti, a fost omul care, timp de aproape un deceniu, a căutat în oraş case potrivite pentru localul bibliotecii şi banii necesari pentru arendarea sau cumpărarea lor.

Primul bibliotecar a fost Gavriil Bilevici, un intelectual cu studii făcute la Cernăuţi, profesor la Gimnaziul nr. 1 de băieţi din Chişinău, unde a fost găzduită un timp biblioteca.

La baza fondului iniţial de carte a stat biblioteca particulară a colonelului I.P. Liprandi (428 de volume, majoritatea în limba franceză), împărţită în trei compartimente: 1.Vechii Clasici; 2. Istorie şi geografie a Rusiei şi a Franţei; 3. Artă militară.

Directorul şcolilor din regiune, Grinevici, a adaptat regu-lamentul Bibliotecii Publice din Odesa pentru biblioteca din Chişinău.

A. I. Sorokunskii, Guvernatorul civil al Basarabiei, a cerut şi ajutorul Ţării româneşti pentru formarea fondului iniţial de carte, dar numai 36 din volumele trimise de la Bucureşti au ajuns în biblioteca din Chişinău. Comitetul de cenzură a cărţii străine, care se afla atunci la Odesa, conform Statutului de cenzură aplicat din 1831, a strangulat, prin vama Sculeni, circulaţia cărţii germane, poloneze, româneşti şi franceze în această regiune după 1812, dând prioritate Moscovei şi Petersburgului în completarea fondului de carte a primei biblioteci publice basarabene.

În 1831, pentru suma de 600 de ruble anual, negustorul Bogaciov pune la dispoziţia Bibliotecii Publice din Chişinău una din casele sale. La 15 oct. 1832, negustorul I. Kriukov cumpără casa lui Bogaciov şi propune bibliotecii să prelungească până la 15 oct. 1853 contractul, în aceleaşi condiţii. După ce Petru Manega a obţinut, la 18 noiemb. 1832, banii necesari pentru reînnoirea arendei casei lui Kriukov, biblioteca a rămas acolo până în 1834, în trei camere mici, tixite cu dulapuri. Nu se cunoaşte acum locul în care se afla, Bogaciov având mai multe case în oraş.

În 1835 Petru Manega închiriază pentru bibliotecă o clă-dire nouă, construită de acelaşi negustor Bogaciov vizavi de bulevardul orăşenesc, dar fără să aibă intrare din stradă. Următorii bibliotecari – Kozlov, Saburov, Tanski – încearcă, fără să reuşească, o îmbunătăţire a condiţiilor de funcţionare a instituţiei. Presa vremii consemna în acei ani că sediul bibliotecii era în fosta clădire a Administraţiei Guberniale, astăzi pe str. M. Kogălniceanu.

Abia după 1857, noul bibliotecar Venedict Beller, profesor de germană şi matematică la Gimnaziul nr.1, a reuşit să-l convingă pe guvernatorul Fonton de Verraion că biblioteca nu mai poate rămâne în stare de provizorat. În 1860, numit în presa vremii Anul bibliotecii lui Beller, se găseşte o clădire pe măsura importanţei instituţiei. Nu se păstrează o imagine a acelei clădiri. Din 1876, conform rezoluţiei Dumei orăşeneşti, sediul bibliotecii se mută în clădirea acesteia.

În perioada interbelică biblioteca rămâne în continuare în clădirea Primăriei, fiind cea mai importantă după numărul de volume şi lucrători.

Ne lipsesc documente referitoare la soarta bibliotecii în anul 1940. Conform unui raport din 1947, citat şi de directorul instituţiei din anii ’60, Al. Chirtoacă, odată cu mutarea capitalei de la Tiraspol la Chişinău, în 1940 s-ar fi înfiinţat o Bibliotecă Publică care avea un sediu foarte bun (fosta Bibliotecă Centrală Românească) şi un fond de carte de un milion de volume în

limba rusă, care ar fi fost dus în România. Aceste informaţii ale fostului director al bibliotecii N. K. Krupskaia din Tiraspol şi apoi din Chişinău, în anii 40, Adeli Cernoviţkaia, urmează a fi verificate.

Prin Decizia Comisiei de Stat a Sovietului Comisarilor Norodnici din URSS, în oct. 1944 sunt aprobate statele de funcţii ale Bibliotecii Republicane a RSSM, care va purta numele “N. K. Krupskaia”, pe care Biblioteca Centrală din Tiraspol îl purta din 1939. Sediul bibliotecii se afla într-o simplă casă pe strada Şciusev nr. 65, ale cărei cele mai bune camere au fost ocupate mai mulţi ani de tot felul de locatari, unii dintre ei bibliotecari. Actualmente în această clădire se află Biblioteca Naţională pentru Copii Ion Creangă.

În vara lui 1961, pe timpul directoratului lui Alexandru Chirtoacă, biblioteca s-a mutat într-o clădire nouă pe str. Kievului 78 A, actualul bloc principal al Bibliotecii Naţionale de pe str. 31 August 78 A.

În 1987 Biblioteca Naţională a mai obţinut şi o parte din fosta clădire a Seminarului Teologic, actualul bloc nr. 2 al instituţiei.

Calendar naţional 2007

�

culturală pentru diferite categorii de utilizatori. Anual Biblioteca lansează circa 30 titluri de publicaţii, unele din ele devenind o carte de vizită a Editurii BNRM: “Calendar Naţional”, “Bibliografia Naţională a Moldovei” (seriile: Publicaţii oficiale, Teze de doctorat, Moldavistica), Biblioteconomia Moldovei: cadru de reglementare, Imaginea Republicii Moldova în străinătate, buletinul Cultura în Moldova, cataloage ale expoziţiilor ş.a. În cadrul Proiectului editorial-poligrafic “Moldavica”, care se desfăşoară pe parcursul a 10 ani, Biblioteca elaborează şi editează următoarele colecţii de publicaţii: “Clasicii noştri”, Plasticienii Moldovei, Compozitorii Moldovei, Clio & Byblon, Basarabenii în lume ş.a. Din 2005 produsele editoriale ale BNRM sunt accesibile pe site-ul BNRM.

BNRM desfăşoară multiple activităţi orientate spre consolidarea Sistemului Naţional de Biblioteci. În virtutea funcţiilor de centru naţional de cercetare şi dezvoltare în biblioteconomie şi bibliologie, în acest sens Biblioteca face studii şi cercetări ce ţin de istoria scrisului, cărţii şi tiparului în Moldova, istoria bibliotecilor, de sociologia cărţii şi a lecturii, analizează gradul de satisfacere a cerinţelor informaţionale şi de documentare ale utilizatorilor BNRM, efectuează Top-ul celor mai bune cărţi ale anului, participă la organizarea concursurilor republicane. BNRM desfăşoară, de asemenea, multiple manifestări ştiinţifi-ce: simpozioane anuale Anul bibliologic, Valori bibliofile, polip-ticul cultural-istoric şi ştiinţific Basarabenii în lume, conferinţe ale tinerilor bibliotecari, mese rotunde etc.

La capitolul dezvoltarea în biblioteconomie BNRM pune accentul pe oferirea unor instrumente noi de lucru pentru bibliotecile din teritoriu, asistenţa metodologică de specialitate a bibliotecilor, coordonarea activităţii Sistemului Naţional de Biblioteci, colaborarea cu bibliotecile din alte ţări. În acest scop BNRM organizează anual Seminarul Naţional al managerilor de biblioteci şi seminarele cu participare internaţională pe diferite probleme ale activităţii bibliotecilor, editează publicaţii de specialitate (revista Magazin bibliologic, Buletin bibliologic, Gazeta bibliotecarului), participă la elaborarea proiectelor de documente şi a programelor strategice de dezvoltare a bibliotecilor din Republica Moldova, recepţionează situaţiile statistice de la bibliotecile publice şi de la alte tipuri de biblioteci, asigură funcţionarea Centrului de Informare şi Documentare în Bibliologie, repartizează bibliotecilor donaţiile de carte. Din 2005 BNRM a deschis în pagina Web a BNRM “Clubul biblioteconomiştilor” care include următoarele rubrici: Forum, Biroul de consultaţii, Bursa muncii, Documente directoare, Ghi-dul bibliotecilor etc.

În ultimii ani BNRM a realizat o serie de proiecte importante: Automatizarea Bibliotecii Naţionale: digitizarea patrimoniului imprimat şi crearea bazei de date “Cartea veche a Moldovei”, Crearea Centrului tehnic de Conservare şi Restaurare, Editarea Catalogului colectiv al periodicelor străine intrate în bibliotecile mari ale R M ş.a. În prezent Biblioteca participă la realizarea proiectului Sistemul Informaţional Integrat al Bibliotecilor din Moldova (SIBIMOL).

Biblioteca dispune de o reţea de calculatoare formată din 3 servere, 57 calculatoare pentru bibliotecari, 15 calculatoare pentru utilizatori.

La Bibliotecă lucrează 285 salariaţi, dintre care 206 – perso-nal de specialitate.

În 2002 Biblioteca Naţională şi directorul ei general s-au învrednicit de distincţia internaţională “Clasa europeană a cali-tăţii” la nominaţiile “Instituţia sec. XXI” şi “Conducătorul sec. XXI” (în cadrul proiectului “UE – XXI”).

În 2005 Biblioteca a fost acceptată în calitate de membru cu drepturi depline al Fundaţiei Conferinţa Bibliotecilor Naţionale Europene (CENL).

Sediul central al BNRM: str. 31 August 1989, nr. 78 A.

Nina Negru, Svetlana Barbei

germană (1771), rusă (1789), românească (1825); Trebnicul lui Petru Movilă editat în 1646 şi ilustrat de gravorul Ilie.

În 2000 BNRM a fost desemnată ca bibliotecă depozitoare a materialelor şi publicaţiilor ONU în ţara noastră. În acest răstimp, în colecţia Bibliotecii ONU au intrat peste o mie de documente pe suport de hârtie şi electronic.

Fiind o instituţie publică de stat, BNRM asigură cetăţenilor un spectru larg de servicii prevăzute pentru o astfel de instituţie, printre care: asistenţă bibliografică şi documentară a utilizatori-lor, elaborarea instrumentelor de informare în sprijinul promo-vării resurselor informaţionale, organizarea instruirii informa-ţional-documentare a beneficiarilor etc. Anual Biblioteca oferă documente şi informaţii la circa 150000 de vizitatori, numărul documentelor consultate constituind până la 1 milion unităţi. Zilnic circa 450 beneficiari păşesc pragul Bibliotecii şi consultă în medie 2,5 mii de documente. Disponibilitatea colecţiilor este asigurată prin împrumutul documentelor în sălile de lectură, împrumutul interbibliotecar şi împrumutul documentelor la domiciliu pentru unele categorii de utilizatori. BNRM dispune de 10 săli de lectură cu 450 locuri/cititori.

Fiind o parte componentă a Bibliotecii Numerice Europene, BNRM, în 2006, a demarat procesul de creare a Bibliotecii Naţionale Numerice a Republicii Moldova, scopul căreia este salvgardarea moştenirii culturale scrise prin trecerea ei pe su-port electronic şi oferirea accesului liber pentru toţi doritorii la tezaurul naţional, conservat în diferite biblioteci, muzee, arhive de pe teritoriul Republicii Moldova. BNRM a iniţiat şi a parti-cipat la elaborarea programului naţional “Memoria Moldovei”. Cu sprijinul financiar al Fundaţiei Soros Moldova, în structura BNRM a fost creat Centrul Naţional de Conservare şi Restaura-re, cu un oficiu de numerizare a publicaţiilor vechi şi rare. În ca-drul unui proiect finanţat de guvern a fost realizat primul proiect de numerizare a primei tipărituri moldoveneşti – “Cazania” lui Varlaam. În prezent este în derulare procesul de numerizare a periodicelor vechi deosebit de solicitate de utilizatori.

În calitatea sa de centru de informare şi documentare Biblio-teca reprezintă sursa cea mai bogată de informare în Republică – prin colecţii şi sistemul de difuzare a informaţiilor. Alături de serviciile tradiţionale, Biblioteca promovează oferte de servicii noi: consultarea bazelor de date stocate în sistemul propriu, accesul la resursele informaţionale pe suport CD-ROM, DVD-ROM, accesul la Internet etc. Din 1991 informa-ţiile despre noile achiziţii ale BNRM sunt introduse în baza de date. În prezent această bază de date cuprinde peste 150 mii de înregistrări şi este accesibilă la distanţă prin pagina Web a BNRM (www.bnrm.moldova.md). Site-ul BNRM permite utilizatorilor de a beneficia şi de alte servicii: cercetarea on-line prin intermediul motoarelor de căutare, a enciclopediilor şi dicţionarelor, oferirea informaţiilor despre Bibliotecă şi resursele ei, perfecţionarea cadrelor etc. Biblioteca oferă, de asemenea, servicii informaţionale la distanţă prin intermediul poştei electronice.

Fiind una din pârghiile de culturalizare a societăţii, Biblioteca Naţională are misiunea de a contribui la valorificarea patrimoniului cultural naţional prin promovarea unor politici culturale de anvergură. Anual Biblioteca organizează mai bine de 50 programe şi manifestări culturale, printre care se numără şi binecunoscutele activităţi: Salonul Internaţional de Carte şi Presă, Salonul Literar “Mioriţa”, Salonul Muzical, Salonul de Artă, Cafeneaua filosofică, Ateneul “Moldova”. Agenda culturală cuprinde multiple expoziţii eveniment, care reprezintă un act de creaţie artistică şi ştiinţifică, organizate lunar în colaborare cu ambasadele acreditate la Chişinău şi uniunile de creaţie, vernisarea unui număr impunător (cca 100) de expoziţii tematice şi de expoziţii “Achiziţii noi”. Reproducerea integrală a expoziţiilor eveniment în mediul Internet a permis de a extinde substanţial numărul beneficiarilor.

Deopotrivă cu activităţile sus-menţionate, BNRM editează publicaţii de informare bibliografică, biblioteconomică şi

�

Ianuarie

Decenii proclamate de ONU:

2001-2010 – Deceniul internaţional de promovare a culturii păcii şi a non-violenţei în favoarea copiilor lumii.

2001-2010 – Al doilea Deceniu internaţional pen-tru eradicarea colonialismului.

2003-2012 – Deceniul Naţiunilor Unite pentru alfabetizare: Educaţie pentru toţi.

2005-2014 – Deceniul pentru educaţie în scopul dezvoltării durabile.

2005-2014 – Al doilea Deceniu al popoarelor in-digene (autohtone).

2007 a fost declarat: Anul Delfinilor - conform Programului ONU pen-

tru mediu (UNEP)Anul Internaţional Heliofizic Anul Polar InternaţionalAnul European al Egalităţii de şanse pentru toţiAnul Eugen Doga - în Republica Moldova 2007 a mai fost desemnat:

▪ Anul oraşelor Sibiu şi Luxembourg, numite Capitale Europene ale Culturii.

▪ Bogota (Colombia), a fost aleasă drept Capitala Mondială a Cărţii.

Aniversări la care se asociază UNESCO:

800 de ani de la naşterea filozofului şi poetului mistic musulman Mevlana Celaleddin Rumi, cunoscut sub numele de Rumi (Turcia, Egipt, Afganistan; 6 sept. 1207-17 dec. 1273).

250 de ani de la fondarea Academiei Ruse de Arte Frumoase (1757).

200 de ani de la naşterea lui Napoleon Orda, com-pozitor, pianist şi pictor bielarus şi polonez (19 febr. 1807- 26 apr. 1883).

100 de ani de la naşterea pictorului francez, de origine armeană, Jean Carzou (Garnik Zoulumian) (1 ian.1907- 12 aug. 2000).

100 de ani de la naşterea biochimistului armean, academician, Norhair Sisakian (25 ian. 1907-12 mart. 1966).

decenii, ani, aniversări, luni, Săptămâni, sărbători tradiţionale, naţionale, zile internaţionale (mondiale),

comemorative şi profesionale 2007

100 de ani de la naşterea scriitorului bulgar Emilian Stanev (28 febr. 1907-15 mart. 1979).

300 de ani de la naşterea scriitorului şi naturalistu-lui francez Georges-Louis Leclerc, conte de Buffon (7 sept. 1707-16 apr. 1788).

400 de ani de la prima reprezentare a operei “Orfeu”de Claudio Monteverdi (1607).

300 de ani de la naşterea dramaturgului italian Carlo Goldoni (25 febr. 1707- 6 febr. 1793).

100 de ani de la naşterea fizicianului japonez, laureat al Premiului Nobel Hideki Yukawa (23 ian. 1907-8 sept. 1981).

150 de ani de la naşterea scriitorului englez de origine poloneză Joseph Conrad (numele deplin Joseph Conrad Korzeniowski; 3 dec. 1857 - 3 aug. 1924).

50 de ani de la stingerea din viaţă a sculptorului român Constantin Brâncuşi (2 mart. 1876 - 16 mart. 1957).

* * *

Anul Nou - 1 ianuarieZiua Mondială a păcii - 1 ianuarieNaşterea lui Iisus Hristos (Crăciunul, stil vechi) - 7

ianuarieSărbătoarea Naţională “Ziua Comemorării lui

Mihai Eminescu” - 15 ianuarieZiua Unirii Principatelor Dunărene Moldova şi

Ţara Românească - 24 ianuarie (1859)Ziua Mondială a vămilor – 27 ianuarieZiua Internaţională de comemorare a victimelor

Holocaustului – 27 ianuarieZiua lucrătorului Procuraturii – 29 ianuarie Ziua Internaţională a îndrăgostiţilor – 14 februarieZiua Mondială a limbii materne – 21 februarieZiua dragostei şi a bunăvoinţei - Dragobete – 24

februarieZiua Mărţişorului – 1 martieZiua Mondială a protecţiei civile – 1 martieZiua Internaţională a salvatorului – 1 martieZiua mondială a păcii pentru scriitori – 3 martieSărbătoarea Purim - Ziua salvării evreilor din

robie, conform calendarului iudaic - 4-5 martie Ziua Mondială a eficienţei energetice – 5 martieZiua ONU pentru drepturile femeii şi pacea

internaţională (Ziua Internaţională a Femeii) – 8 martie


�

Ziua Internaţională de luptă împotriva barajelor şi pentru râuri, apă şi viaţă – 14 martie

Ziua Mondială a consumatorilor – 15 martieLuna pădurii – 15 martie-15 aprilieZiua Internaţională a astrologiei – 19 martieZiua Internaţională a Francofoniei – 20 martieZiua Internaţională pentru eliminarea discrimină-

rii rasiale – 21 martieÎnceputul săptămânii de solidaritate cu popoarele

care luptă împotriva rasismului şi a discriminării rasiale – 21 martie

Ziua Internaţională a Poeziei – 21 martieZiua Mondială a apei –22 martieZiua Mondială a meteorologiei – 23 martieZiua Internaţională de combatere a tuberculozei

– 24 martieZiua Mondială a Teatrului – 27 martieZiua Internaţională a păsărilor – 1 aprilieZiua Internaţională a cărţii pentru copii – 2 aprilie Ziua Naţională “Un arbore pentru dăinuirea noa-

stră” – prima sâmbătă a lunii apriliePesah (Paştele evreiesc) – 3 aprilieZiua Mondială a sănătăţii – 7 aprilieSfintele Paşti – 8 aprilieSfintele Paşti la catolici şi protestanţi – 8 aprilieZiua Internaţională a romilor – 8 aprilieZiua Mondială a aviaţiei şi a cosmonauticii – 12 apriliePaştile Blajinilor – 16 aprilieZiua Internaţională a monumentelor şi locurilor

istorice – 18 aprilieZiua comemorării victimelor Holocaustului – 18

aprilieZiua Mondială a Planetei Pământ – 22 aprilieZiua lucrătorului din gospodăria de locuinţe şi

deservire comunală - aprilie, a patra duminică a lunii

Ziua Mondială a cărţii şi a dreptului de autor – 23 aprilie

Ziua Mondială a protecţiei animalelor de laborator – 24 aprilie

Ziua Mondială a proprietăţii intelectuale – 26 aprilie

Ziua Mondială a Informaţiei – 26 aprilieZiua Internaţională de comemorare a muncitorilor

traumatizaţi şi accidentaţi la locurile de muncă – 27 aprilie

Ziua Mondială a siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă – 28 aprilie

Ziua Mondială a Dansului – 29 aprilieZiua Televiziunii Naţionale – 30 aprilie Ziua Internaţională a solidarităţii oamenilor mun-

cii – 1 maiZiua Internaţională a libertăţii presei – 3 maiZiua Soarelui – 3 maiZiua Europeană a persoanelor cu handicap – 4 mai Ziua mondială de luptă împotriva astmului – 4 mai Ziua Internaţională a lumânărilor aprinse (come-

morarea victimelor SIDA) – 4 maiZiua Europei – 5 maiZiua Internaţională a Crucii Roşii şi a Semilunii

Roşii – 8 mai

Zilele comemorării şi reconcilierii, în memoria celor ce şi-au pierdut viaţa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – 8-9 mai

Ziua Victoriei şi a comemorării eroilor căzuţi pentru Independenţa Patriei – 9 mai

Ziua Uniunii Europene – 9 maiZiua păsărilor şi a arborilor – 10 maiZiua Internaţională a modei – 11 maiZiua Mondială a comunicaţiilor sociale – 11 maiZiua Internaţională a asistenţei medicale – 11 maiZiua Latinităţii – 15 maiZiua Internaţională a medicului veterinar – 15 maiZiua Internaţională de acţiune pentru climă – 15 maiZiua Internaţională a familiei – 15 maiZiua Internaţională a telecomunicaţiilor – 17 maiZiua Mondială a protecţiei mediului – 17 maiZiua Internaţională a muzeelor – 18 maiZiua sportului - mai, a treia sâmbătă a luniiZiua lucrătorului culturii – mai, a treia duminică a

luniiZiua Internaţională a metrologiei – 20 mai Ziua Internaţională a arborelui – 20 maiZiua Mondială pentru diversitate culturală, pentru

dialog şi dezvoltare – 21 maiZiua Internaţională a diversităţii biologice – 22 maiZiua Sfinţilor Apostoli Chiril si Metodiu - Săr-

bătoarea alfabetului chirilic şi a culturii slave – 24 mai

Ziua Internaţională a copiilor dispăruţi – 25 maiÎnceputul săptămânii de solidaritate cu popoarele

din teritoriile aflate sub administrare străină – 25 maiZiua Ştiinţei – mai, ultima duminică a luniiZiua Internaţională pentru sănătatea femeii – 28 maiZiua Provocării („Challenge Day” – pentru mani-

festări sportive şi culturale) – 28 maiZiua internaţională a forţelor ONU de menţinere a

păcii – 29 maiZiua Mondială fără tutun – 31 maiZiua Internaţională a copilului – 1 iunieZiua emigranţilor şi a nomazilor – 2 iunieZiua amelioratorului - iunie, prima duminică a luniiZiua Internaţională a copiilor inocenţi – victime

ale agresiunii – 4 iunieZiua Mondială pentru diversitate în dialog şi

dezvoltare – 4 iunieZiua lucrătorului bancar – 4 iunie Ziua Internaţională a mediului – 5 iunieZiua grănicerului – 10 iunie Ziua lucrătorului din industria usoară - iunie, a

doua duminică a luniiZiua Internaţională împotriva exploatării copilu-

lui prin muncă – 12 iunieZiua Mondială a donatorului de sânge – 14 iunieZiua Mondială a clerului Bisericii Creştine Uni-

versale – 17 iunieZiua Mondială de combatere a deşertificării şi a

secetei – 17 iunieZiua lucrătorului medical şi a farmacistului - iunie,

a treia duminică a luniiZiua Mondială a refugiaţilor – 20 iunieZiua Soarelui – 21 iunie

�

Ianuarie

Ziua Mondială pentru pace şi rugăciune – 21 iunieZiua comemorării victimelor fascismului – 22 iunieZiua Suveranităţii Republicii Moldova – 23 iunieZiua ONU pentru serviciul public – 23 iunieZiua Mondială a Muzicii – 25 iunieZiua Internaţională a Mării Caspice – 25 iunieZiua Internaţională contra abuzului şi traficului

ilicit de droguri – 26 iunieZiua Internaţională de colaborare în favoarea păcii

şi democraţiei – 26 iunieZiua Internaţională împotriva torturii – 26 iunieZiua absolventului – ultima sâmbătă a lunii iunie Ziua inventatorului şi raţionalizatorului - iunie,

ultima sâmbătă a luniiZiua Dunării – 29 iunie Ziua Mondială a Arhitecturii – 1 iulieZiua Comemorării lui Ştefan cel Mare şi Sfânt – 2

iulieZiua Internaţională a ziaristului sportiv – 2 iulie Ziua pescarului - iulie, a doua duminică a luniiZiua Internaţională a cooperaţiei - iulie, prima zi

de sâmbătă a lunii.Ziua Mondială a ştiinţei pentru pace şi dezvoltare

– 11 iulieZiua Mondială a populaţiei – 11 iulieZiua lucrătorului din comerţ – iulie, a treia

duminică a lunii Ziua Constituţiei – 29 iulie Ziua geodezistului – iulie, ultima duminică a luniiZiua scrisului şi a culturii găgăuze – 30 iulieZiua feroviarului – august, prima duminică a luniiZiua Internaţională Medicii pentru pace – 6 augustZiua Internaţională a popoarelor indigene – 9

augustZiua Internaţională a tinerilor – 12 august Ziua lucrătorului din construcţii - august, a doua

duminică a luniiZiua financiarului – 15 augustZiua Internaţională de comemorare a comerţului

cu sclavi şi abolirii acestuia – 23 augustSărbătoarea Naţională Ziua Independenţei – 27

augustSărbătoarea Naţională Limba Noastră – 31 augustZiua Cunoştinţelor – 1 septembrieZiua Internaţională a nealinierii – 1 septembrieZiua lucrătorului din sistemul gaze – septembrie,

prima duminică a luniiZiua Armatei Naţionale – 3 septembrie Ziua lucrătorului serviciului vamal – 4 septembrie Ziua Internaţională pentru alfabetizare – 8 septembrieZiua lucrătorului din organele Securităţii Statului

– 9 septembrieZiua lucrătorului din silvicultură – septembrie, a

treia sâmbătă a lunii Ziua Mondială a frumuseţii – 9 septembrieAnul Nou evreiesc Roş Haşana (după calendarul

iudaic - anul 5768-5769) – 13-14 septembrieZiua Internaţională pentru conservarea stratului de

ozon – 16 septembrie Ziua Mondială a geologilor – 18 septembrieZiua lucrătorului aviaţiei civile – 19 septembrie

Ziua Porţilor Deschise – 20 septembrie (la ini-ţiativa Consiliului Europei, când toate muzeele se pot vizita fără taxe)

Ziua Internaţională a păcii – 21 septembrieZiua Mondială a curăţeniei – 23 septembrieZiua Internaţională împotriva exploatării sexuale

şi traficului de femei şi copii – 23 septembrieZiua Mondială a marinei – ultima săptămână a

lunii septembrieZiua Mondială a Mării – 26 septembrie Ziua Mondială a Inimii -- 26 septembrieZiua limbilor europene – 26 septembrieZiua Mondială a turismului – 27 septembrieZiua economistului – septembrie, ultima duminică a

luniiZiua Mondială a dreptului de a şti – 28 septembrieZiua Internaţională a traducătorului – 30 septembrieZiua Internaţională a muzicii – 1 octombrieZiua Mondială a oamenilor în etate – 1 octombrie Ziua Internaţională a mediului de viaţă – octombrie,

prima zi de luni Săptămâna mondială a spaţiului cosmic – 4-10 oc-

tombrieZiua bibliotecarului – 5 octombrieZiua Mondială a profesorilor – 5 octombrieZiua Mondială a educatorilor – 5 octombrieZiua Mondială a arhitecţilor – 7 octombrie Ziua Internaţională a poştei – 9 octombrie Ziua Mondială a sănătăţii mentale – 10 octombrie Ziua Internaţională pentru diminuarea dezastrelor

naturale – octombrie, a doua zi de miercuri a luniiZiua Vinului – octombrie, a doua duminică a luniiHramul municipiului Chişinău – 14 octombrieZiua Internaţonală a standardizării – 14 octombrieZiua oamenilor nevăzători – 15 octombrie Ziua Mondială a femeilor din mediul rural – 15

octombrieZiua Mondială a alimentaţiei – 16 octombrieZiua Mondială pentru eradicarea sărăciei – 17

octombrieZiua lucrătorului justiţiei – 19 octombrieZiua Mondială a misionarilor – 22 octombrieZiua lucrătorului din transportul auto – 22 octom-

brieZiua Internaţională pentru dezvoltare informaţio-

nală – 24 octombrieZiua Internaţională a Organizaţiei Naţiunilor Unite

– 24 octombrieSăptămâna dezarmării – 24-30 octombrieZiua Mondială a Cărţii – 29 octombrie Ziua automobilistului - octombrie, ultima duminică

a luniiZiua Radiodifuziunii Naţionale – 30 octombrieZiua Internaţională a Mării Negre – 31 octombrieZiua Mondială a vegetarienilor – 1 noiembrieZiua Internaţională pentru prevenirea exploatării

mediului în timp de război şi conflict armat – 6 noiembrie

Ziua Internaţională a zonelor urbane – 8 noiembrieZiua pompierului – 9 noiembrieZiua Mondială de luptă împotriva fascismului şi a

antisemitismului – 9 noiembrie


�

Ziua scrisului şi a limbii ucrainene – 9 noiembrieZiua Internaţională a tineretului – 10 noiembrieZiua Internaţională a ştiinţei în serviciul păcii şi

dezvoltării – 10 noiembrieZiua Mondială a calităţii – 11 noiembrieZiua Naţională a tineretului – noiembrie, a doua

duminică a luniiZiua Internaţională a nevăzătorilor – 13 noiembrieZiua Mondială de combatere a diabetului – 14

noiembrie Ziua Internaţională a scriitorilor întemniţaţi – 15

noiembrieZiua Internaţională pentru toleranţă – 16 noiembrieZiua Internaţională a studenţilor – 17 noiembrie Ziua lucrătorului din industrie – noiembrie, a treia

duminică a luniiZiua Mondială a copilăriei – 20 noiembrieZiua Filozofiei – 21 noiembrieZiua Mondială a televiziunii – 21 noiembrieZiua Internaţională pentru eliminarea violenţei

asupra femeilor – 25 noiembrieZiua lucrătorului din agricultură şi industria pre-

lucrătoare – noiembrie, a patra duminică a luniiZiua Internaţională de solidaritate cu poporul

palestinian – 29 noiembrieZiua Mondială împotriva pedepsei cu moartea

– 30 noiembrie

Ziua Naţională a României – 1 decembrie Ziua Mondială anti-SIDA – 1 decembrieZiua Internaţională pentru abolirea sclaviei – 2

decembrieZiua Internaţională a persoanelor cu dizabilităţi

– 3 decembrie Ziua Internaţională a voluntarilor în slujba dezvoltării

economice şi sociale – 5 decembrieZiua Internaţională a aviaţiei civile – 7 decembrieZiua Internaţională a copiilor în mass-media – 9

decembrieZiua Internaţională împotriva corupţiei – 9 decembrieZiua Internaţională a drepturilor omului – 10 decembrieZiua Internaţională a emisiunilor pentru copii – 10

decembrieZiua Internaţională a muntelui – 11 decembrieZiua carabinierului – 12 decembrieZiua energeticianului - decembrie, a treia duminică

a luniiZiua poliţiei – 18 decembrieZiua Internaţională a emigranţilor – 18 decembrieZiua ONU pentru cooperare Sud-Sud – 19 decembrieZiua protecţiei civile – 24 decembrieNaşterea lui Iisus Hristos (Crăciunul, stil nou)

– 25 decembrie

Ianuarie

�

10


Ianuarie

11

575 de ani de la stingerea din viaţă a lui ALEXANDRU CEL BUN, domn al Moldovei (cca 1375/1380 – 1 ian. 1432). (A se vedea şi CN 2000, p. 122-126).

130 de ani de la naşterea mitropolitului Basarabiei GURIE GROSU (1 ian. 1877 – 14 noiemb. 1943). (A se vedea şi CB 1997, p. 4-6, CN 2002, p. 18-19).

80 de ani de la naşterea filozofului şi profesorului ALE-XANDRU BABII (1 ian. 1927). (A se vedea şi CN 2002, p. 19-21).

70 de ani de la naşterea scenaristului şi regizorului de film VASILE PASCARU (1 ian. 1937 – 2 oct. 2004).

65 de ani de la naşterea istoricului literar VASILE CIO-CANU (1 ian. 1942 – 23 sept. 2003). (A se vedea şi CN 2002, p. 21-22).

50 de ani de la apariţia la Chişinău a revistei “NISTRUL” (1 ian. 1957) (iniţial a apărut la Tiraspol (1931) cu titlul “Octombrie”, iar din 1990 se va numi „Basarabia”).

90 de ani de la naşterea prozatoarei şi publicistei româ-ne, originară din Basarabia, VERA HUDICI (1 ian. 1917 – 28 ian. 1999).

390 de ani de la naşterea pictorului şi desenatorului spaniol BARTOLOMEO ESTEBAN MURILLO (1 ian. 1617/1618 – 3 apr. 1682).

190 de ani de la stingerea din viaţă a lui MARTIN HEI-NRICH KLAPROTH, chimist german, pionier al apli-cării chimiei în arheologie, descoperitorul zirconiului, uraniului, cromului (1 dec. 1743 – 1 ian. 1817).

120 de ani de la naşterea scriitorului DUMITRU MI-LEV (2 ian. 1887 – 18 oct. 1937).

60 de ani de la naşterea lui DUMITRU COVALCIUC, prozator, istoric literar şi folclorist român, originar din Nordul Bucovinei (2 ian. 1947).

125 de ani de la naşterea pictorului peisagist şi grafi-cianului american ROCKWELL KENT (2 ian. 1882 – 13 mart. 1971). (A se vedea şi CN 2002, p. 173-174).

130 de ani de la naşterea lui SEXTIL PUŞCARIU, lingvist şi filolog de notorietate mondială, profesor uni-versitar, redutabil animator al vieţii ştiinţifice şi culturale din România interbelică, membru titular al Academiei Române (4 ian. 1877 – 5 mai 1948). (A se vedea şi CB 1998, p. 80-82; CN 2002, p. 25-28).

120 de ani de la naşterea poetului TUDOSE ROMAN (5 ian. 1887 – 1921).

75 de ani de la naşterea lui EUGEN FLOCA, profesor, specialist în medicină (5 ian. 1932 – ?).

60 de ani de la naşterea lui SERGHEI CREŢU, ţamba-lagiu, autor de prelucrări şi creaţii muzicale originale în stil popular (5 ian. 1947).

60 de ani de la naşterea poetei şi publicistei de limbă rusă LUDMILA ŞCEBNIOVA (5 ian. 1947).

65 de ani de la naşterea lui MITROFAN CIOBAN, matematician, specialist în topologie, membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, rectorul Universităţii de Stat din Tiraspol cu sediul la Chişinău (5 ian. 1942).

100 de ani de la naşterea fizicianului român, membru corespondent al Academiei Române ION I. AGÂRBI-CEANU (6 ian. 1907 – 9 mart. 1971).

175 de ani de la naşterea lui PAUL GUSTAVE DORÉ, pictor, desenator şi litograf francez (6 ian. 1832 – 23 ian. 1883).

135 de ani de la naşterea pianistului şi compozitoru-lui rus ALEKSANDR SKRIABIN (6 ian. 1872 – 1 apr. 1915).

125 de ani de la naşterea scriitorului ceh IVAN OL-BRACHT (6 ian. 1882 – 30 dec. 1952).

365 de ani de la stingerea din viaţă a lui GALILEO GALILEI, fizician, matematician, astronom, poet, filolog italian (15 febr. 1564 – 8 ian. 1642). (A se vedea şi CN 2004, p. 61-63).

70 de ani de la naşterea lui ALEXANDRU SOCHIRE- ANSCHI, compozitor, violonist, pedagog (9 ian. 1937).

85 de ani de la naşterea biochimistului american de ori-gine indiană, laureat al Premiului Nobel, HAR GOBIND KHORANA (9 ian. 1922).

60 de ani de la naşterea scriitorului şi traducătorului de origine bulgară NICO (NICHIFOR) STOIANOV (9 ian. 1947).

85 de ani de la naşterea lui ANATOL COROBCEANU, om de stat, animator al spiritualităţii şi promotor al cul-turii naţionale (10 ian. 1922 – 16 noiemb. 1976). (A se vedea şi CN 2002, p. 31-32).

70 de ani de la naşterea graficianului de origine ucrai-neană ARI SVEATCENKO (10 ian. 1937).

50 de ani de la stingerea din viaţă a scriitoarei latino-americane, laureată al Premiului Nobel, GABRIELA MISTRAL (7 apr. 1889 – 10 ian. 1957).

170 de ani de la naşterea lui PAVEL DICESCU, moşier basarabean de elită, mareşal al nobilimii din judeţul Chişinău, senator în Duma Rusiei (12 ian. 1837 – 12 mart. 1909).

50 de ani de la naşterea lui VASILE BOTNARU, jurna-list, comentator şi analist politic, manager în mass-media, designer şi grafician (12 ian. 1957).

80 de ani de la naşterea poetului şi traducătorului PE-TRU ZADNIPRU (13 ian. 1927 – 22 sept. 1976). (A se vedea şi CB 1997, p. 7-9; CN 2002, p. 32-33).

175 de ani de la naşterea lui IVAN ŞIŞKIN, pictor, de-senator şi gravor rus (13 ian. 1832 – 8 mart. 1898).

125 de ani de la naşterea violonistului rus VLADIMIR RIMSKI-KORSAKOV (13 ian. 1882 – 25 iun. 1970). (A se vedea şi CN 2004, p. 89-91).

100 de ani de la apariţia la Chişinău a ziarului săptămâ-nal „MOLDOVANUL”, sub red. lui Gheorghe V. Madan (14 ian. 1907 – 15 oct. 1908).

80 de ani de la naşterea maestrului de balet BORIS REŞETNIKOV (14 ian. 1927-1992).

140 de ani de la stingerea din viaţă a lui JEAN AU-GUSTE DOMINIQUE INGRES, pictor, desenator şi gravor francez (29 aug. 1780 – 14 ian. 1867). (A se vedea şi CN 2005, p. 245-246).

157 de ani de la naşterea poetului naţional al românilor MIHAI EMINESCU (15 ian. 1850 – 15 iun. 1889). (A se vedea şi CN 2000, p. 27-31; CN 2002, p. 33-35; CN 2004, 188-190; CN 2005, p. 14-16; CN 2006, p. 26-29).

12


80 de ani de la naşterea poetului MIHAIL ROMAN (15 ian. 1927).

70 de ani de la naşterea istoricului şi criticului literar român, originar din Basarabia, VALERIU CRISTEA (15 ian. 1937 – 22 mart. 1999).

70 de ani de la stingerea din viaţă a prozatorului român ANTON HOLBAN (10 febr. 1902 – 15 ian. 1937).

75 de ani de la naşterea scriitorului şi filozofului italian UMBERTO ECO (16 ian. 1932).

80 de ani de la naşterea pianistului şi compozitorului român RADU PALADI (16 ian. 1927).

140 de ani de la naşterea poetului nicaraguan RUBÉN DARIO (18 ian. 1867 – 6 febr. 1916).

75 de ani de la naşterea poetului şi eseistului VICTOR TELEUCĂ (19 ian. 1932 – 12 aug. 2002). (A se vedea şi CB 1993, p. 10-11; CN 2002, p. 36-37).

70 de ani de la naşterea lui ALEXANDRU RACU, maestru de cor, organist, violonist, compozitor şi profe-sor (19 ian. 1937).

75 de ani de la naşterea lui EUGENIU GREBENICOV, savant cu renume internaţional, specialist în domeniul dinamicii cosmice şi al fizicii nucleare (20 ian. 1932). (A se vedea şi CN 2002, p. 38).

60 de ani de la naşterea lui ION DRAGALIN, specialist în domeniul chimiei analitice, inventator şi profesor uni-versitar (20 ian. 1947).

250 de ani de la naşterea poetului şi traducătorului român IOAN CANTACUZINO (20 ian. 1757 – 3 iun. 1828).

130 de ani de la naşterea lui ŞTEFAN PETICĂ, poet simbolist, prozator, dramaturg şi publicist român (20 ian. 1877 – 17 oct. 1904). (A se vedea şi CN 2002, p. 40-41).

125 de ani de la naşterea lui FRANKLIN DELANO ROOSEVELT, om politic american, a fost preşedinte al SUA (20 ian. 1882 – 12 apr. 1945).

130 de ani de la naşterea poetului şi dramaturgului fran-cez RAYMOND ROUSSEL (20 ian. 1877 – 14 iul. 1933).

100 de ani de la stingerea din viaţă a chimistului rus DMITRI I. MENDELEEV (27 ian. 1834 – 20 ian. 1907). (A se vedea şi CN 2004, p. 39-41).

100 de ani de la naşterea generalului şi comandorului de aviaţie român, originar din Basarabia, VLADIMIR STÂNGACIU (21 ian. 1907 – ?).

80 de ani de la naşterea lui PETRU CREŢIA, eseist, poet şi traducător român (21 ian. 1927 – 14/15 apr. 1997). (A se vedea şi CN 2002, p. 39-40).

130 de ani de la naşterea pictorului flamand GUSTAV de SMET (21 ian. 1877 – 8 oct. 1943).

80 de ani de la naşterea lui ALEXANDRU ZAMOR-ZAEV-ORLEANSCHI, specialist în geometria discretă şi cristalografia matematică, profesor universitar, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Republicii Mol-dova (23 ian. 1927--1997).

175 de ani de la naşterea pictorului şi graficianului fran-cez EDOUARD MANET (23 ian. 1832 – 30 apr. 1883). (A se vedea şi CN 2002, p. 41-42).

170 de ani de la stingerea din viaţă a pianistului şi compozi-torului irlandez JOHN FIELD (26 iul. 1782 – 23 ian. 1837).

100 de ani de la naşterea fizicianului japonez, laureat al Premiului Nobel, HIDEKI YUKAWA (23 ian. 1907 – 8 sept. 1981).

100 de ani de la naşterea pictorului maghiar ENDRE DOMANOVSZKY (23 ian. 1907 – 14 mai 1975).

75 de ani de la apariţia la Bălţi (apoi la Iaşi), a revistei lunare de cultură şi literatură “CUGET MOLDOVE-NESC” (24 ian. 1932 – dec. 1943).

70 de ani de la naşterea cântăreţei de operă (soprană) LIDIA MIHAILOVA (24 ian. 1937).

70 de ani de la naşterea lui PAVEL VIZIR, profesor universitar, doctor habilitat, specialist în domeniul filozo-fiei şi metodologiei ştiinţei (24 ian. 1937).

275 de ani de la naşterea dramaturgului francez PIER-RE-AUGUSTIN CARON de BEAUMARCHAIS (24 ian. 1732 – 18 mai 1799). (A se vedea şi CN 2002, p. 43).

75 de ani de la naşterea pictoriţei române, originară din Basarabia, VIRGINIA BAROIU-BAZ (25 ian. 1932).

70 de ani de la naşterea lui CONSTANTIN ANDRIU-ŢĂ, profesor universitar, doctor habilitat în medicină (25 ian. 1937).

90 de ani de la naşterea lui ILYA PROGOGINE, chi-mist, fizician şi filozof belgian de orgine rusă, laureat al Premiului Nobel, membru de onoare din străinătate al Academiei Române (25 ian. 1917 – 28 mai 2003).

125 de ani de la naşterea prozatoarei şi eseistei engleze VIRGINIA WOOLF (25 ian. 1882 – 28 mart. 1941). (A se vedea şi CN 2002, p. 43-45).

80 de ani de la naşterea lui EUGENIU POCATILOV, specialist în domeniul fizicii corpului solid şi semicon-ductorilor, profesor universitar, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (27 ian. 1927).

75 de ani de la naşterea lui ALEXANDRU ROBU, profesor universitar, doctor habilitat în medicină (27 ian. 1932-8 dec. 2004).

75 de ani de la naşterea poetei ruse RIMMA KAZA-KOVA (27 ian. 1932).

75 de ani de la naşterea pictoriţei TAMARA ISBĂŞES-CU (28 ian. 1932).

85 de ani de la naşterea biochimistului american, lau-reat al Premiului Nobel, ROBERT WILLIAM HOLLEY (28 ian. 1922 – 1993).

140 de ani de la naşterea prozatorului şi publicistului spaniol VINCENTE BLASCO IBÁÑEZ (29 ian. 1867 – 28 ian. 1928).

125 de ani de la naşterea pictorului polonez JÓZEF TA-DEUSZ MAKOWSKI (29 ian. 1882 – 1 noiemb. 1932).

110 ani de la naşterea scriitorului rus VALENTIN KA-TAEV (29 ian. 1897 – 12 apr. 1986).

75 de ani de la naşterea scriitoarei şi traducătoarei EUGENIA BUSUIOC-MARGINE (30 ian. 1932). (A se vedea şi CN 2002, p. 49-50).

155 de ani de la naşterea lui ION LUCA CARAGIALE, prozator, dramaturg şi gazetar român, membru de onoare post-mortem al Academiei Române (30 ian. 1852 – 22 iun. 1912). (A se vedea şi CN 2002, p. 48-49).

60 de ani de la naşterea actriţei de teatru LUCIA DIMI-TRIU (31 ian. 1947).

75 de ani de la apariţia la Chişinău a revistei lunare lite-rare şi de cultură generală „VIAŢA BASARABIEI” (ian. 1932 – iul. 1944). (A se vedea şi CB 1994, p. 113-115; CN 2002, p. 51-52).

Ianuarie

1�

Domn al Moldovei (cca 1400-1432), reprezentant de seamă al familiei domnitoare în Moldova a Muşatinilor; este bunicul lui Ştefan cel Mare.

S-a născut cca 1375/1380 şi se stinge din viaţă la 1 ian. 1432, fiind înmormântat la Mănăstirea Bistriţa din ţinutul Neamţ, ctitorie a sa.

A fost fiul lui Roman I şi al Anastasiei, doamna, iar una dintre soţiile lui a fost Marina (Marena), fiica lui Mărin (Mearea), din satul Mereni, ţinutul Lăpuşnei, situat pe drumul tătăresc de comerţ Suceava-Caffa (Crimeea), care trecea prin Tighina.

I-a succedat la tron lui Iuga, luând domnia cu ajutorul lui Mircea cel Bătrân, domnul muntean, în condiţiile ri-valităţii dintre cele două mari puteri europene: Regatul Ungariei şi Regatul Poloniei.

Primul deceniu de domnie îl consacră stabilirii rela-ţiilor Moldovei cu puterile vecine pe o bază paşnică, de colaborare, necesară unei activităţi fructuoase în interior.

Politica externă are drept trăsătură dominantă raporturi-le cu Polonia, cea mai apropiată putere de Moldova. Mai întâi încheie un tratat cu Vitold, mare duce al Lituaniei. Promite apoi supunere suveranului polonez Vladislav V Jagello care îi recunoaşte suveranitatea prin actul de la 12 mart. 1402, act reînnoit la Cameniţa (1404), Liov (1407), Roman (1411). Aceste acte diplomatice anihilau orice eventuală acţiune a suveranilor săi împotriva Moldovei şi tendinţele expansioniste maghiare. Cronicarul Gr. Ure-che scria: „Alexandru Vodă facu prieteşug mare cu leşii şi legătură tare, ca să fie la ce treabă unul pre altul să ajutorească”.

Obligat de tratatul încheiat şi angajamentelor asumate, îl ajută pe regele polon în coaliţia împotriva expansiunii cavalerilor teutoni, în bătălia de la Grünwald (1410), apoi în luptele ce au urmat, din 1411, 1412 şi 1414, dar mai cu seamă în marea confruntare de la Marienburg (1422), unde trimite un corp de oaste de 400 călăreţi conduşi de spătarul Coman. Totuşi în 1412, la Lublau, a fost încheiat un tratat dintre Polonia şi Ungaria cu scopul declarat al luptei comune împotriva expansiunii Imperiului Otoman şi care conţinea o clauză rămasă secretă privind împăr-ţirea Moldovei în sfere de influenţă, motiv care a servit, în 1431, la ruperea legăturilor cu polonii, aliindu-se cu lituanii.

Politica internă promovată de domnitor prezintă o evo-luţie pe mai multe planuri urmărind dezvoltarea Moldovei. Teritoriul ţării cunoaşte cea mai mare întindere de până la acea dată: de la Ceremuş la limanul Nistrului, şi de la Mil-cov la Hotin. În 1413 a luat în stăpânire şi Pocuţia.

S-a preocupat în mod deosebit de organizarea admini-strativă (teritoriul Moldovei fiind împărţit în 24 de ţinuturi – forme de organizare ce datează înainte de întemeierea Moldovei), juridică (pe lângă legea nescrisă obiceiul pământului sau legea ţării există şi o lege scrisă, Zacon,

întocmită după legile bizantine), militară şi religioasă (una dintre realizările deosebite a fost recunoaşterea Mi-tropoliei Moldovei de către Patriarhia Ecumenică).

Perioada de linişte a domniei sale a permis dezvoltarea economică a târgurilor Moldovei, mai ales că acestea se găseau pe importantele drumuri comerciale către nordul şi centrul Europei. Un astfel de drum era cel moldovenesc care făcea legătura între Brăila, Chilia şi Cetatea Albă, de-a lungul văii Siretului, cu Cracovia şi Liov, importante oraşe din Polonia. În 1408 oferă un privilegiu comercial liovenilor (act în care este atestat şi oraşul Iaşi), apoi şi braşovenii au beneficiat de un asemenea avantaj.

Bisericile şi mănăstirile, ca şi curţile domneşti şi boiereşti, devin centre de răspândire a culturii, a ştiinţei de carte.

Epoca lui Alexandru cel Bun este marcată de personali-tatea culturală de excepţie a lui Grigore Ţamblac, călugăr erudit trimis în 1401 de Patriarhul Constantinopolului în Moldova şi care rămâne aici, câţiva ani, contribuind la înflorirea vieţii culturale.

Domnul i-a dat stareţia mănăstirii Neamţ şi l-a numit presviter al marii biserici a Moldovlahiei. Împreună cu mitropolitul Iosif organizează Şcoala Domnească de la Suceava.

Despre Alexandru cel Bun, numit astfel de urmaşi, Di-mitrie Cantemir scria că a fost „... acela care cel dintâi a făcut cunoscut străinilor numele până atunci puţin ştiut al moldovenilor”.

A se vedea şi articolul din Calendar Naţional 2000. – Chişinău, 1999. – P. 122-126.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

** BOBULESCU, C. Pentru pomenirea lui Alexandru cel Bun / C. Bobulescu. – Chişinău, 1934. – 29 p.

CONSTANTINIU, FLORIN. Tratatul de la Lublau (15 martie 1412) şi situaţia internaţională a Moldovei la începutul veacului al XV-lea / Florin Constantiniu, Şerban Papacostea. – Bucureşti, 1964. ** MATEI, DUMITRU. Alexandru cel Bun: 1400-1432 / Dumi-tru Matei. – Bucureşti, 1979.

** LONGINESCU, G. ŞTEFAN. Pravila lui Alexandru cel Bun / Ştefan G. Longinescu. – Bucureşti, 1928.

** PANAITESCU, P. P. Alexandru cel Bun: La cinci sute de ani de la moartea domnitorului / P. P. Panaitescu. – Bucureşti, 1934. – 59 p.

** ŞTEFĂNESCU, ŞTEFAN. Participarea românilor în lupta de la Grünwald (15 iun. 1410) / Ştefan Ştefănescu. – Bucureşti, 1961.

* * *Alexandru cel Bun, domn al Moldovei (1400-1432) // Enciclo-

pedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului. vol. 1: A-G. – Bucureşti, 1999. – P. 34-38.

DAVID, PETRE I. Voievodul de sine stătător: Alexandru cel Bun // Magazin istoric. – 1982. – Nr. 1. – P. 16-21.

NEGREI, ION. Activitatea ctitorească a lui Alexandru cel Bun reflectată în cronografia medievală moldovenească / Ion Negrei // Luminătorul. – 1999. – Nr. 2. – P. 34-52.

POPESCU, PETRU DEMETRU. Alexandru cel Bun // Popescu, Petru Demetru. Dicţionar de personalităţi istorice: Voievozi, princi-pi, domnitori, regi. – Bucureşti, 2001. – P. 8-12.

STAN, MAGDA. Alexandru cel Bun // Stan, Magda. 101 perso-nalităţi istorice: dicţ. – Bucureşti, 2003. – P. 11-12.

VASILESCU, VIRGIL. Alexandru cel Bun // Vasilescu, Virgil. Cârmuitorii neamului românesc. – Bucureşti, 2001. – P. 79-81.

V. M.

ALEXANDRUCEL BUN

1375/1380-1432

1�


veraHUDICI 1917-1999

Prozatoare şi publicistă română, originară din Basarabia. A devenit Hudici prin căsătorie, numele de fată fiind

Chiriac. A semnat cu pseudonimul Credinţa Coteleanu.S-a născut la 1 ian. 1917, la Coteleu, jud. Hotin. Se

stinge din viaţă la 28 ian. 1999, la Bucureşti. A urmat cursurile primare la Noua Suliţă, cele liceale –

la Hotin. La Hotin se ocupă voluntar de biblioteca şcolii. În perioada interbelică a urmat şi o şcoală de medicină, lucrând ca soră de caritate la Piatra Neamţ, Roman, apoi directoare a unui orfelinat.

Face studii la Şcoala de Literatură M. Eminescu (1957, 1960).

Este redactor la revistele Flacăra (1950-1951), Tânărul scriitor (1952-1956), apoi, la Editura pentru Literatură şi Artă - ESPLA.

Debutează cu proză la începutul anilor ’40. Până în anul 1944 a publicat schiţe, reportaje, nuvele despre Basarabia şi basarabeni (Bătrânul basarabean, Un vis neîmplinit, Remuşcarea ş. a.), semnate cu pseudonim, în ziarele Ceahlăul, Apostolul din Piatra Neamţ, ziarul Ba-cău, în Bucovina literară din Cernăuţi apoi şi în publicaţii din Bucureşti.

Este autoare a opt romane şi a unor culegeri de povestiri: Drumul spre lumină (1950), Nădejdi neîmplinite (1951), Răspântia (1957), Zile de primăvară (1961), Traista cu umbre (1970), Împăcarea (1981), Aureola iubirii (1988). A semnat şi volume de memorialistică: Din dragoste pen-tru Basarabia (1992) şi Copilul din văzduh (1995). Unele romane i-au fost traduse în limbile sârbă şi rusă. Este lau-reată a Premiului revistei Flacăra, în 1949, şi a Premiului Naţional al Fundaţiei România Mare în 1995.


HUDICI, VERA. Aureola iubirii: roman / Vera Hudici. – Bucu-reşti: Cartea Românească, 1988. – 214 p.

** HUDICI, VERA. Copilul din văzduh / Vera Hudici. – Bucu-reşti: Demnitatea Naţională, 1995.

HUDICI, VERA. Din dragoste pentru Basarabia: [memorialisti-că] / Vera Hudici. – Bucureşti: Destine, 1992. – 82 p.

HUDICI, VERA. Traista cu umbre: roman / Vera Hudici. – Bucu-reşti: Ed. Eminescu, 1970. – 234 p.

HUDICI, VERA. Zile de primăvară / Vera Hudici. – Bucureşti: Ed. pentru Lit., 1961. – 240 p.

Rec.: Macovei, Antoaneta: “Zile de primăvară” // Iaşul literar. – 1961. – Nr. 8.

** Rec.: Marinca, I. “Zile de primăvară” // Viaţa Românească. – 1961.

* * *HUDICI, VERA. “Contemporanii mei credeau în cuvântul scris

precum anticii în semnele descifrate de auguri”: interviu / consem-nare: Vlad Chiriac // Basarabenii în lume. vol. 1. – Chişinău, 2002. – P. 143-152.

HUDICI, VERA. ”Din dragoste pentru Basarabia am trăit, am suferit şi am scris, trăiesc şi sufăr şi scriu...”: interviu / consemnare: Anatol Ciocanu // Glasul Naţiunii. – 1993. – Nr. 4 (Ian.).

* * *CIOCANU, ANATOL. Scriitorii basarabeni: [Vera Hudici] /

Anatol Ciocanu // Patria tânără. – 1997. – 12 apr. – P. 10-11.

Hudici, Vera // Femei din Moldova: encicl. – Chişinău, 2000. – P. 137.

CHIRIAC, VLAD. Hudici, Vera / Vlad Chiriac // Dicţionarul general al Literaturii Române: vol: [2]: E-K. – Bucureşti, 2005. – P. 534.

V. M.

aleXaNdruBABII

1927Specialist în domeniul teoriei şi istoriei filozofiei. Doc-

tor habilitat în filozofie, profesor universitar. S-a născut la 1 ian. 1927, în or. Hotin, astăzi în reg.

Cernăuţi din Ucraina. Şi-a făcut studiile la liceul teoretic pentru băieţi din oraşul natal. A absolvit Facultatea de istorie a Universităţii din Cernăuţi (1953).


BIBLIOGRAFIE:

* Babii, Alexandru // Literatura şi arta Moldovei: encicl. vol. 1. – Chişinău, 1985. – P. 72.

Scenarist şi regizor de film. S-a născut la 1 ian. 1937, în s. Vădeni, jud. Cetatea

Albă. A decedat la 2 oct. 2004, la Chişinău. A absolvit Institutul Unional de Cinematografie, Moscova (1965). După absolvirea institutului activează în calitate de regi-zor la studioul Moldova-film.

A realizat filmele: Mariana (1967), În acea noapte (1969), Riscul (1970), Podurile (1973), Nimeni în locul tău (1977), Marele război mic (1981), Codrii (1991) etc.

Ordinul Drapelul Roşu de Muncă. Maestru în artă. Lau-reat al Premiului Naţional.

BIBLIOGRAFIE:

* ANDON, VICTOR. Vasile Pascaru / Victor Andon. – Chişinău: Timpul, 1982. – 15 p.

* * *CORCIOVESCU, CRISTINA. Pascaru, Vasile / Cristina Corcio-

vescu // Corciovescu, Cristina. 1234 cineaşti români: ghid bio-fil-mografic. – Bucureşti, 1996. – P. 270-271.

* Pascaru, Vasile // Literatura şi arta Moldovei: encicl. vol. 2. – Chişinău, 1985. – P. 120.

vaSilePASCARU

1937-2004

* Carte sau articol apărute cu caractere ruse (chirilice).** Carte (lucrare) lipsă în fondul Bibliotecii Naţionale.Notă: Sursele bibliografice în rusă şi în alte limbi slave ce utilizează caracterele chirilice-ruse au fost reproduse conform standardelor bibliografice internaţionale de transcriere în grafie latină. La citirea cuvintelor transcrise, a se ţine cont de următoarele particularităţi: â-я; č-ч; è-э; j-й; š-ш; ŝ-щ; û-ю; y-ы; ž-ж; ’ -ь; ”-ъ.

Ianuarie

1�

dumitruMILEV

1887-1937Scriitor, ziarist şi publicist, luptător pentru binele popo-

rului basarabean.Conform datelor din Autobiografia mea („Cultura”.

– 1977, 8 ian.), Dumitru Milev s-a „născut în 1887, la 2 ian., în satul Baurci-Moldovan din Basarabia, judeţul Cahul”, în familia lui Petru, viţă de bulgari veniţi în Ba-sarabia la 1809, şi Ecaterina – o moldoveancă frumoasă de pe malurile Dunării. Dumitru, mezinul, a rămas fără mamă la vârsta de patru ani şi fără tată - la opt ani. La 1896 şi-a găsit adăpost la sora mai mare Alexandra, în târguşorul Leova.

La vârsta de nouă ani, hotărî să lucreze ca salariat la că-rămidăria boierului Ianchel Davidovici şi, concomitent, vânzător de pâine la brutăria lui Constantin Dracatos şi Gherasim Divari. Aici, la stăpâni, lucra şi fratele Grigore, de la care Dumitru însuşeşte primele cunoştinţe de carte. După absolvirea şcolii de două clase din Leova (1903), pleacă la Bolgrad, unde susţine extern examenele la seminarul de cinci clase (1904). Se înrolează în armata rusă, în calitate de ostaş cu termen redus, în regimentul de infanterie 56 Jitomir (1904). La finele lui 1905 trece la Odesa, unde se încadrează în organizaţia militar-revo-luţionară din regiment.

În 1906, după multe peripeţii de militar-revoluţionar la Herson (unde a fost şi arestat), la Odesa, Atdagan (Transcaucazia) etc., D. Milev se întoarce la Leova. Lucrează în calitate de conţopist în mai multe cancelarii, apoi la brutăria grecilor. În anii 1910 - 1913 este în-văţător la şcoala parohială, însă fiind mereu hărţuit de jandarmerie, părăseşte şcoala şi se face corespondent la Bessarabskaâ žizn’.

În paginile revistei Žurnal načinaûŝih (1911), îşi pu-blică primele povestiri: Аjutor, Şlepul, Camera comună, scrise în rusă şi care reflectă tablouri realiste din viaţa Basarabiei.

Revoluţia rusă din febr. 1917 l-a găsit pe front. Foarte curând D. Milev a fost rănit. Au urmat tratamentele la spitalul din Kiev, revenirea la Leova. În dec. 1917 este demobilizat şi se întoarce la Kiev, cu speranţa de a se întâlni cu soţia. Încercările de a se aranja la lucru la Sveatoşino, baştina soţiei, de a coresponda cu ziarele kievene etc. au eşuat. În mai 1918 D. Milev s-a încadrat în mişcarea ilegală din Basarabia, iar în mai 1919, când a fost deconspirată, este judecat în cadrul procesului celor „108” şi condamnat la doi ani închisoare. În 1920, ca rezultat al revizuirii procesului celor „108” (la Iaşi) – a fost achitat.

În sept. 1920 D. Milev este aranjat la serviciu în calita-te de secretar al primăriei din Ungheni. Decide să treacă Nistrul, unde, după două luni de cercetări, a fost numit şef de club la Balta (1924). Peste un an, prin comasarea Editurii de Stat a RASSM cu redacţia ziarului Plugarul roşu a luat naştere asociaţia Presa moldovenească, în ca-

drul căreia D. Milev a fost numit, pentru început, corector (1925).

Acestea sunt împrejurările şi posibilităţile în care D. Milev şi-a început noua sa activitate literară deja în limba maternă. (Primul pas, după cum am menţionat anterior, a fost făcut în paginile revistei ruse „Žurnal načinaûŝih”). În aceste condiţii, publică în ziarul Plugarul roşu, câteva foiletoane: Oglinda Basarabiei, Din Chişinău, din puşcă-rie, alte informaţii şi materiale. În anul 1926, în acelaşi periodic, îi apare şi prima povestire: Moş Goriţă, după care au văzut lumina tiparului şi multe altele: În zori de zi, Călători, Şaizeci şi două şi jumătate, Pe două maluri ş.a., publicate în Moldova socialistă (noul nume al ziaru-lui Plugarul roşu), rev. Moldova literară, Octombrie etc. Concomitent, în calitate de colaborator ştiinţific al Comi-tetului Ştiinţific Moldovenesc, D. Milev participă activ la întocmirea şi redactartea manualelor şcolare, dicţiona-relor şi altor materiale didactice, îngrijeşte diverse scrieri ale tinerilor condeieri, traduce din opera scriitorilor ruşi: M. Gorki, A. Puşkin, A. Serafimovici ş.a.

În 1926 este numit redactor responsabil pentru literatu-ra moldovenească la Editura de Stat a Moldovei. Numele lui Milev se înscrie şi în lista iniţiatorilor inaugurării asociaţiei literare Răsăritul şi în componenţa biroului de conducere, fiind numit vicepreşedinte al asociaţiei. Participă la diverse manifestări culturale, literare şi po-litice: conferinţele scriitorilor din 1928 şi 1929, primul congres al scriitorilor din Uniunea Sovietică (1934) etc. Este numit redactor-şef adjunct al noii reviste literare - Octombrie. În 1933, în urma unei „curăţiri a rândurilor scriitorilor de preoţi, petliurişti, culaci, albgardişti” etc., a fost aprobată o nouă componenţă a redacţiei revistei Octombrie (fosta Moldova literară), redactor-şef al că-reia deveni Dumitru Milev. La 16 mart. 1937 D. Milev a luat cuvântul la şedinţa activului de partid al organi-zaţiilor regionale din Moldova şi din oraşul Tiraspol ale PC(b) din Ucraina, unde „şi-a recunoscut vina proprie în ceea ce priveşte greşelile comise de revista” condusă de el, dar demascând, concomitent, şi pe alţi „duşmani ai poporului”, ca foarte repede, să devină şi el „duşman al poporului”. La 5 sept. 1937 D. Milev a fost arestat de că-tre organele NKVD, iar la 18 oct. 1937 sentinţa ”Moarte prin împuşcare” – a fost adusă la îndeplinire.

Opera lui D.Milev e modestă ca volum. În timpul vieţii, a reuşit să pună la dispoziţia cititorului şase cărţulii de povestiri: Moş Goriţă (1927, 1935), În zori de zi (1928, 1936), Viespile încă bâzâie (1929), Călătorii (1930), Stă-nescu (1931), Şaizeci şi două şi jumătate (1931), şi piesa Două lumi (1935). Este un scriitor, o personalitate care reprezintă procesul literar moldovenesc dintr-o perioadă concretă, o perioadă de restrişte, de mari cumpene pentru poporul nostru.

Credem că a sosit timpul ca Moş Goriţă, În zori de zi, Călătorii, Pe două maluri şi câteva alte povestioare ale lui D. Milev să fie adunate în volum şi editate cu alfabet latin. Aşa cum s-a procedat până la 1987, când văzu lu-mina tiparului ultima culegere a protagonistului Pagini de proză (Chişinău, 1987).


* MILEV, DUMITRU. Opere / Dumitru Milev; pref. de V. Tolo-cenco. – Chişinău: ESM, 1958. – 223 p.

1�


* MILEV, DUMITRU. Călătorii: povestiri din viaţa Basara-biei ocupate / Dumitru Milev. – Tiraspol: Edit. de Stat a Moldovei, 1930. – XIII, 107 p.

MILEV, DUMITRU. Două lumi: (piesă în 9 tabl.) / Dumitru Milev. – Tiraspol: ESM, 1935. – 61 p.

* MILEV, DUMITRU. În zori de zi: povestire / Dumitru Milev. – Balta: ESM, 1928. – 46 p.

MILEV, DUMITRU. În zori de zi: povestire / Dumitru Milev. – Tiraspol: ESM, 1936. – 47 p.

MILEV, DUMITRU. În zori de zi / Dumitru Milev; alcăt. şi co-ment. de V. Tolocenco. – Chişinău: Lit. Artistică, 1977. – 200 p.

* MILEV, DUMITRU. Moş Goriţă: povestire / Dumitru Milev. – Balta: ESM, 1927. – 54 p.

MILEV, DUMITRU. Moş Goriţă: povestire / Dumitru Milev. – Tiraspol; Balta: ESM, 1935. – 48 p. – (Bibl. cititorului începător).

* MILEV, DUMITRU. Pagini de proză: nuvele, schiţe / Dumitru Milev; Îngr. de M. Papuc. – Chişinău: Lit. Artistică, 1987. – 205 p.

* MILEV, DUMITRU. Stănescu: povestiri / Dumitru Milev. – Ti-raspol: ESM, 1931. – 41 p.

* MILEV, DUMITRU. Şaizeci şi două şi jumătate / Dumitru Milev. – Tiraspol: ESM, 1931. – 30 p.

* MILEV, DUMITRU. Viespile încă bâzâie: (povestire) / Dumi-tru Milev. – Balta: ESM, 1929. – 96 p.

**** MILEV, DUMITRU. Moş Goriţă: povestire / Dumitru Milev //

Fântânile cresc în adânc. – Chişinău, 1978. – P. 189-207.***

* BUCIUŞCANU, G. Dicţionar moldovenesc-rus: 11000 cuvin-te; / G. Buciuşcanu; sub red. lui D. Milev şi P. Chior – Balta: ESM, 1926. – 104 p.

BUCIUŞCANU, G. Dicţionar rus-moldovenesc: 11000 cuvinte; / G. Buciuşcanu; Comisia de red. : P. Chior şi D. Milev – Balta: ESM, 1926. – 99 p.

GRIGORIEVA, D. Abecedar pentru şcoala de adulţi / D. Grigo-rieva, D. Milev. – Tiraspol: ESM, 1935. – 64 p.

GRIGORIEVA, D. Bucvari pentru cei vârstnici / D. Grigorieva, D. Milev. – Tiraspol: ESM, 1933. – 64 p.

MILEV, DUMITRU. Carte de citire pentru şcolile de adulţi cu puţină cunoştinţă de carte / Dumitru Milev. – Tiraspol: ESM, 1936. – 118 p.

PUŞKIN, A. Opere. P. I: Proză / A Puşkin; trad. din rus. de M. A. Baluh, D.P. Milev, S.P. Lehtţir. – Tiraspol: ESM, 1937. – 373 p.

***MILEV, DUMITRU. Nа rassvete: rasskazy / pеr. V. Аfanas’eva; sost.

i predisl. V. Тоlocenco. – Chişinău: Lit. Artistică, 1978. – 262 p.MILEV, DUMITRU. Моş Gоriţă: nоvеllа / pеr. V. Аfаnаs’еvа //

Коlоdcy rаstut v glubinu: antоlоgiâ sоvr. mоld. nоvеlly. – Chişinău, 1981. – P. 304-325.

MILEV, DUMITRU. Obŝaâ каmеrа: rasskaz / Dumitru Milev // Кodry. – 1977. – Nr. 6. – P. 92-100.

* * **ANDREEV, V. Dumitru Milev în limba rusă / V. Andreev //

Chişinău. Gaz. de seară. – 1978. – 4 oct.*CIOCOI, GH. Dumitru Milev: La 100 de ani din ziua naşterii /

Gh. Ciocoi // Calendar - 1987. – Chişinău, 1986. – P. 8.

*CUTASEVICI, GH. La Baurci, surâsul iernii...: La baştina lui D. Milev e sărbătoare / Gh. Cutasevici // Lit. şi arta. – 1978. – 2 febr. – P. 4.

*GRECUL, ISAC. Adept al viselor poporului / Isac Grecul // Moldova socialistă. – 1964. – 4 dec.

GRECUL, ISAC. Adept al viselor poporului: (90 de ani din ziua naşterii lui Dumitru Milev) / Isac Grecul // Nistru. – 1977. – Nr. 1. – P. 149-152.

* GRECUL, ISAC. Atunci, la începuturi: Dumitru Milev / Isac Grecul // Nistru. – 1981. – Nr. 11. – P. 80-88.

* MILEV, DUMITRU. Autobiografia mea: Publicaţie pregătită de V. Tolocenco / Dumitru Milev // Cultura. – 1977. – 8 ian.- P. 10.

* Milev, Dumitru // Literatura şi arta Moldovei: encicl.: În 2 vol. vol. 2 – Chişinău, 1986. – P. 23.

*MORARU, A. Un adevăr amar, un adevăr întârziat: [Dumitru Milev] / A. Moraru, N. Movileanu // Nistru. – 1989. – Nr. 6. – P. 139-158.

* PAPUC, M. Dimensiunile unei biografii / M. Papuc // Milev, D. Pagini de proză: nuvele, schiţe. – Chişinău, 1987. – P 5-12.

* PELIN, Z. Omagiu scriitorului Dumitru Milev / Z. Pelin // În-văţământul public. – 1978. – 8 febr.

* SOLOVIOVA, S. Creaţia lui D. Milev / S. Soloviova // Octom-brie. – 1932. – Nr. 7. – P. 131-143; Nr. 8. – P. 73-82.

* TOLOCENCO, V. Dumitru Milev / V. Tolocenco // Milev, D. Opere. – Chişinău, 1958. – P. 3-16.

* TOLOCENCO, V. Dumitru Milev / V. Tolocenco // Profiluri literare / alcăt.: R. Suveică; sub. red. lui S. Cibotaru. – Chişinău, 1972. – P. 436-443.

* TOLOCENCO, V. Dumitru Milev la o sută de ani / V. Tolocen-co // Nistru. – 1987. – Nr. 1. – P. 140-146.

* TOLOCENCO, V. Dumitru Milev (1887-1944) / V. Tolocenco // Tribuna. – 1987. – Nr. 2. – P. 39-40.

* TOLOCENCO, V. Dumitru Petrovici Milev (1887-1944) / V. Tolocenco // Luptători pentru fericirea poporului. – Chişinău, 1985. – P. 173-175.

* TOLOCENCO, V. Dumitru Milev / V. Tolocenco, C. Popovici // Moldova socialistă. – 1960. – 12 aug.

* VODĂ, GH. La Milev, acasă... / Gh. Vodă // Tinerimea Mol-dovei. – 1978. – 2 apr.

***АNDRЕЕV, V. Dumitru Мilev nа russкоm âzyке // Vеčernij

Chişinău. – 1987. – 4 оct.BELEN’KIJ, B. Vozvraŝenie iz nebytiâ / B. Belen’kij // Sоv.

Моldаviâ. – 1990. – 10, 11, 12 аpr.TOLOCENCO, V. Dumitru Мilеv / V. Tolocenco // Sоv.

Моldаviâ. – 1959. – 22 оct.ТOLOCENCO, V. „Živu v sčаstlivоj strаnе...”: (k 90-lеtiû sо

dnâ rоždеniâ pisаtеlâ Dumitru Мilev) / V. Tolocenco // Моlоdеž’ Моldаvii. – 1976. – 30 dеc.

ТOLOCENCO, V. Nеizvеstnyе strаnicy biоgrаfii D. Мilev / V. Tolocenco // Коdry. – 1975. – Nr. 10. – P. 128-131.

ТOLOCENCO, V. Pеrvyе šаgi: О pеrvyh publikаciâh D. Мilеv nа strаnicаh žurn. „Žurnаl nаčinаûŝih” i nекоtоryе dаnnyе оb ètоm žurnаlе / V. Tolocenco // Коdry. – 1977. – Nr. 6. – P. 88-91.

Ion ŞPAC

Prozator, istoric literar şi folclorist.S-a născut la 2 ian. 1947, în Oprişeni-Cernăuţi. A absolvit Facultatea de limbi străine a Universităţii

din Cernăuţi (1971). A fost şef de secţie la ziarul Zorile Bucovinei, preşedinte al cercului Arboroasa şi director al Institutului Obştesc de istorie, restituiri literare şi folclo-rice Dimitrie Onciul. Desfăşoară o activitate intensă de valorificare a moştenirii culturale a românilor din Nordul Bucovinei.

dumitruCOVALCIUC

1947

Ianuarie

1�

COVALCIUC, DUMITRU. Revoluţia de la 1848 şi lupta frunta-şilor bucovineni pentru autonomie provincială / Dumitru Covalciuc // Ţara Fagilor. vol. 7. – Cernăuţi; Târgu-Mureş, 1998. – P. 7-19.

COVALCIUC, DUMITRU. Şcoala română din Bucovina: Istorie şi realitate / Dumitru Covalciuc // Ţara Fagilor. vol. 1. – Cernăuţi; Târgu-Mureş, 1992. – P. 26-34.

COVALCIUC, DUMITRU. Un veac de luptă pentru păstrarea caracterului ortodox şi românesc al bisericii din Bucovina / Du-mitru Covalciuc // Ţara Fagilor. vol. 5. – Cernăuţi; Târgu-Mureş, 1996. – P. 51-67.

* * *BOSTAN, GRIGORE. Destin şi spirit arborosean: [Dumitru Co-

valciuc] / Grigore Bostan // Ţara Fagilor: Almanah cultural-literar al românilor nord-bucovineni / Societatea Culturală “Arboroasa” Cernăuţi; alcăt.: Dumitru Covalciuc. – Cernăuţi; Târgu-Mureş, 1996. – P. 254-261.

Covalciuc, Dumitru // Dicţionarul general al literaturii române. vol. 1: C-D / Acad. Română. – Bucureşti, 2004. – P. 427.

M. Ş.

SeXtilPUŞCARIU

1877-1948Lingvist, istoric şi critic literar român.S-a născut la 4 ian. 1877, la Braşov. Se stinge din viaţă

la 5 mai 1948, la Bran/Braşov. Studii medii la Braşov, universitare la Leipzig (1899)

şi Paris (1901). Doctor în filozofie la Universitatea din Leipzig (1899). Docenţă la Viena (1905).

Din 1919, primul rector al Universităţii Daciei Supe-rioare din Cluj.

Fondator şi director al Muzeului Limbii Române (1920), primul institut românesc de lingvistică, cu realizări funda-mentale în domeniu: Dicţionarul limbii române, Atlasul lingvistic românesc şi Anuarul Dacoromania (13 volume).

Personalitate multilaterală: profesor universitar (la 28 ani), lingvist (lexicograf, dialectolog, romanist, istoric al limbii), istoric şi critic literar (descoperitor al poetului Lucian Blaga), politician (portofoliul externelor în Con-siliul Naţional din Bucovina, membru al delegaţiei Ro-mâniei la Liga Naţiunilor), publicist, traducător. A editat volumele: Cinci ani de mişcare literară (1909), Istoria literaturii române. Epoca veche (1921, ed. a 3-a în 1936), Limba română vol. 1: Privire generală (1940), Limba ro-mână. vol. 2: Rostirea (1989). A publicat studii, recenzii şi articole în Glasul Bucovinei, Semănătorul, Tribuna, Luceafărul etc.

Membru titular (1914) al Academiei Române, membru al Academiei Saxone din Leipzig, al Academiei de Ştiinţe din Berlin, al Comitetului Permanent Internaţional de Lingvistică (1936), Cavaler al Legiunii de Onoare Fran-ceze (1937).



PUŞCARIU, SEXTIL. Braşovul de altă dată / Sextil Puşcariu. – Cluj-Napoca: Dacia, 1977. – 384 p.

Editează almanahul Ţara Fagilor (din 1992), revistele trimestriale Mioriţa (din 1992), Codrul Cosminului (din 1993), Calendarul creştin ortodox al românilor bucovi-neni ş. a. Autor al unor colecţii de folclor din Bucovina, apărute începând din anul 1992. Colaborează la vol. Fol-clor din Ţara Fagilor (Chişinău, 1993). Scrie poezii şi schiţe cu caracter istorico-documentar.


** COVALCIUC, DUMITRU. Cucule, ce pene porţi ? / Dumitru Covalciuc. – Cernăuţi: [S. n.], 1992.

** COVALCIUC, DUMITRU. Cântece de cătănie şi război / Dumitru Covalciuc. – Cernăuţi: [S. n.], 1992.

** COVALCIUC, DUMITRU. 202 cântece din Bucovina / Du-mitru Covalciuc. – Cernăuţi: [S. n.], 1996.

** COVALCIUC, DUMITRU. Legende populare din Bucovina / Dumitru Covalciuc. – Cernăuţi: [S. n.], 1995.

** COVALCIUC, DUMITRU. Poveşti şi snoave din Bucovina / Dumitru Covalciuc. – Cernăuţi: [S. n.], 1994.

Folclor din Ţara Fagilor / alcăt.: Nicolae Băieşu, Grigore Bostan, Grigore Botezatu, Ion Buruiană, Vasile Chisăliţă, Victor Cirimpei, Dumitru Covalciuc. – Chişinău: Hyperion, 1993. – 560 p.

Ţara Fagilor: Almanah cultural-literar / Societatea Culturală “Arboroasa” Cernăuţi; alcăt.: Dumitru Covalciuc. – Cernăuţi; Târ-gu-Mureş, 1992. – 144 p.

Ţara Fagilor: Almanah cultural-literar al românilor nord-bucovi-neni / Societatea Culturală “Arboroasa” Cernăuţi; alcăt.: Dumitru Covalciuc. – Cernăuţi; Târgu Mureş,

Vol. 2. – 1993. – 193 p.Vol. 3. – 1994. – 278 p.Vol. 4. – 1995. – 287 p.

* * *COVALCIUC, DUMITRU. Apa trece, pietrele rămân ?: [Golgo-

ta neamului românesc] / Dumitru Covalciuc // Ţara Fagilor. vol. 2. – Cernăuţi; Târgu-Mureş, 1993. – P. 47-51.

COVALCIUC, DUMITRU. Aron Pumnul şi intelectualitatea română din Bucovina / Dumitru Covalciuc // Ţara Fagilor. vol. 7. – Cernăuţi; Târgu-Mureş, 1998. – P. 17-19.

COVALCIUC, DUMITRU. Boierii, mazilii, ruptaşii şi alţi pro-prietari de pământ în Bucovina la 1802 / Dumitru Covalciuc // Ţara Fagilor. vol. 8. – Cernăuţi; Târgu-Mureş, 1999. – P. 10-11.

COVALCIUC, DUMITRU. Cântece şi strigături la joc; Cântece din primul război mondial; Cântece din cel de-al doilea război mon-dial: [Folclor bucovinean] / Dumitru Covalciuc // Ţara Fagilor. vol. 6. – Cernăuţi; Târgu-Mureş, 1997. – P. 199-213.

COVALCIUC, DUMITRU. Ciprian Porumbescu la procesul “Arboroasei” / Dumitru Covalciuc // Ţara Fagilor. vol. 4. – Cernău-ţi; Târgu-Mureş, 1995. – P. 59-65.

COVALCIUC, DUMITRU. Destăinuire târzie: [Golgota neamu-lui românesc] / Dumitru Covalciuc // Ţara Fagilor. vol. 4. – Cernău-ţi; Târgu-Mureş, 1995. – P. 59-65.

COVALCIUC, DUMITRU. Dimitrie Petrino, bardul Bucovinei / Dumitru Covalciuc // Ţara Fagilor. vol. 4. – Cernăuţi; Târgu-Mureş, 1995. – P. 179-185.

COVALCIUC, DUMITRU. Documente privind încercările de reromânizare a unei părţi a nordului Bucovinei în anii 20 / Dumitru Covalciuc // Ţara Fagilor. vol. 8. – Cernăuţi; Târgu-Mureş, 1999. – P. 41-49.

COVALCIUC, DUMITRU. Dor şi lacrimă de Bucovină: [istoria Bucovinei] / Dumitru Covalciuc // Ţara Fagilor. vol. 2. – Cernăuţi; Târgu-Mureş, 1993. – P. 183-184.

COVALCIUC, DUMITRU. Frământări în sânul bisericii ortodo-xe din Bucovina în perioada 1945-1995 / Dumitru Covalciuc // Ţara Fagilor. vol. 6. – Cernăuţi; Târgu-Mureş, 1997. – P. 41-70.

COVALCIUC, DUMITRU. Ne-au scos şi morţii din morminte: [din istoria Bucovinei] / Dumitru Covalciuc // Ţara Fagilor. vol. 3. – Cernăuţi; Târgu-Mureş, 1994. – P. 161-176.

1�


PUŞCARIU, SEXTIL. Călare pe două veacuri: Amintiri din tinereţe (1896-1906) / Sextil Puşcariu. – Bucureşti: Ed. pentru Lit., 1968. – 382 p.

PUŞCARIU, SEXTIL. Limba română. vol. 2: Rostirea / Sextil Puşcariu. – Bucureşti: Ed. Acad. Române, 1994. – 475 p.

PUŞCARIU, SEXTIL. Memorii / Sextil Puşcariu. – Bucureşti: Minerva, 1978. – 895 p.

PUŞCARIU, SEXTIL. Spiţa unui neam din Ardeal / Sextil Puş-cariu. – Cluj-Napoca: Clusium, 1998. – 400 p.

* * *100 de ani de la naşterea lui Sextil Puşcariu (1877-1948): comu-

nic. simpozionului din 14 mai 1977. – Cluj-Napoca, 1977. – 138 p.VAIDA, MIRCEA. Sextil Puşcariu – critic şi istoric literar / Mir-

cea Vaida. – Cluj: Dacia, 1972. – 293 p.* * *

ANTONESCU, GEORGETA. Generozitatea cărturarului / Geor-geta Antonescu // Steaua. – 1998. – Nr. 7-8. – P. 85-87.

ANTONESCU, GEORGETA. Sextil Puşcariu memorialist. Între erudiţie şi literatură / Georgeta Antonescu // Steaua. – 1994. – Nr. 7-8. – P. 10-11.

BERDAN, L. Temelia culturii populare în concepţia lingvistică a lui Sextil Puşcariu / L. Berdan // Limba română. – 1998. – Nr. 4. – P. 41-44.

BODEA, CORNELIA. Isidor Bodea, Sextil Puşcariu şi Bucovina / Cornelia Bodea // Memoriile secţ. de ştiinţe istorice şi arheologice a Acad. Române. – 1944. – P. 81-86.

CENUŞĂ, MIRCEA. Sextil Puşcariu întemeietorul / Mircea Cenuşă // Steaua. – 1998. – Nr. 1. – P. 42-44, 48.

CENUŞĂ, MIRCEA. Sextil Puşcariu – participant activ la Uni-rea Bucovinei cu România / Mircea Cenuşă // Astra. – 1995. – Nr. 2-3. – P. 101-102; 1996. – Nr. 1-2. – P. 124-125.

CESEREANU, DOMINIŢIAN. Sextil Puşcariu, istoric literar / Dominiţian Cesereanu // Steaua. – 1995. – Nr. 1-2. – P. 42-43.

DRAGOŞ, E. Primul rector al Universităţii Româneşti din Cluj: [Sextil Puşcariu] / E. Dragoş // Steaua. – 1998. – Nr. 7-8. – P. 77-79.

FAICIUC, ELISABETA. Rolul lui Sextil Puşcariu – primul rec-tor al Universităţii clujene – în organizarea documentării ştiinţifice în tânărul centru universitar / Elisabeta Faiciuc // Philobiblion. – 1995. – Nr. 1. – P. 145-150.

FAICIUC, ELISABETA. Sextil Puşcariu şi biblioteca Institutului de Lingvistică din Cluj / Elisabeta Faiciuc // Bibl. şi cercetarea. – 1991. – Nr. 15. – P. 106-114.

ISTRATE, GAVRIL. Sextil Puşcariu, rector al Universităţii din Cluj şi director al Muzeului Limbii Române / Gavril Istrate // Dacia literară. – 1995. – Nr. 1. – P. 22-24.

MACREA, DIMITRIE. Sextil Puşcariu / Dimitrie Macrea // Fo-rum. – 1995. – Nr. 4-6. – P. 97-99.

NICULESCU, A. Simbol al demnităţii transilvane: [Sextil Puş-cariu] / A. Niculescu // Steaua. – 1998. – Nr. 7-8. – P. 70-72.

Omagiu lui Sextil Puşcariu: grupaj de art. // Limba Română. – 1998. – Nr. 4. – P. 28-49.

POPA, MIRCEA. Sextil Puşcariu la Liga Naţiunilor / Mircea Popa // Familia. – 1995. – Nr. 4. – P. 53-56.

Puşcariu, Sextil // Dicţionarul esenţial al scriitorilor români. – Bucureşti, 2000. – P. 698.

RUSNAC, GHEORGHE. Sextil Puşcariu adept şi critic al neogramaticilor / Gheorghe Rusnac // Limba Română (Chişinău). – 2001. – Nr. 1-3. – P. 236-240.

RUSU, DORINA N. Puşcariu Sextil / Dorina N. Rusu // Rusu, Dorina N. Membrii Academiei Române: 1866-2003. – Bucureşti, 2003. – P. 691.

ŢĂRANU, ECATERINA. Sextil Puşcariu şi „Glasul Bucovinei” / Ecaterina Ţăranu // Limba Română. – 1999. – Nr. 6-8. – P. 91-93.

ŢUGUI, PAVEL. Amurgul unor academicieni celebri: Emil Racoviţă şi Sextil Puşcariu / Pavel Ţugui. – 2000. – Nr. 8-9. – P. 25-26.

Ultimii ani de profesorat ai lui Sextil Puşcariu. Documente in-edite // Dacia literară. – 1996. – Nr. 2. – P. 29-30.

VAIDA, C. Sextil Puşcariu – mentor al şcolii bibliologice clujene // Bibl. şi cercetarea. – 1988. – Nr. 12. – P. 325-331.

VASILIU, G. Sextil Puşcariu – jurnalist // Studia Universitatis Ba-beş-Bolyai. Efemeridis (Cluj-Napoca). – 1998. – Nr. 1. – P. 35-38.

V. M.

euGeNFLOCA

1932Conferenţiar universitar, doctor în ştiinţe medicale.S-a născut la 5 ian. 1932, în s. Ghidirim, Râbniţa.

A absolvit Şcoala medie Nr. 1 din Râbniţa (1950). A urmat studiile la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie N. Testemiţeanu, Facultatea medicină generală (1950-1956), doctorantura aceleiaşi instituţii (1956-1959). Teza de doctor: Schimbarea (modificarea) echilibrului acido-bazic în organism la acţiunea razelor X (USMF, 1963). Specializări şi cursuri de perfecţionare peste hotare: Moscova (sistematic, (1965-1988). A activat în calitate de asistent, conferenţiar la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie N. Testemiţeanu (1957-1994), şeful Catedrei biochimie şi farmacologie a Universităţii Libere Internaţionale (din 1995). Domeniul ştiinţific de activitate: acţiunea razelor X asupra indicilor acido-bazici şi metabolismului energetic în sarcina normală şi acţiunea razelor X în diferite perioade de graviditate.

A publicat peste 62 lucrări ştiinţifice, inclusiv 2 mono-grafii, 2 broşuri, 2 manuale, 58 lucrări publicate în reviste de specialitate: Procesele energetice în ficat în sarcina normală şi acţiunea razelor X (1979), Chimia organis-mului (1984), Activitatea dehidragenazelor NAD-depen-dente şi reductive – NAPD dependente în ficat şi uter în sarcina normală şi acţiunea razelor X (1988), Metabolis-mul energetic în organismul mamei în sarcină normală şi acţiunea razelor X (1990).

A predat cursurile universitare: Farmacie, Stoma-tologie, Medicina profilactică, Medicina generală. A participat la congrese de specialitate: Congresul unional al biochimiştilor (Taşkent, 1969; Riga, 1974), Congresul unional al medicilor laboranţi (Lugansk, 1979; Tallinn, 1985), Congresul Internaţional al medicilor laboranţi (Budapesta, 1986). Preşedinte al Societăţii republicane a medicilor laboranţi din Republica Moldova (1976-1987).

BIBLIOGRAFIE:

* IVASI, GHEORGHE. Chimia organismului / Gheorghe Ivasi, Eugen Floca. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1984. – 164 p.

* * *FLOCA, EUGEN. Ènergetičeskij obmen v organizme materi pri

normal’noj beremennosti i vozdejstvii radiacii / Eugen Floca; otv. red. L. T. Lysyj. – Chişinău: Ştiinţa, 1990. – 126 p.

* * *DRON, ION. Eugen Floca // Dron, Ion. Profesorii Universităţii

Libere Internaţionale din Moldova = Les professeurs de L’ULIM = Prepodavateli ULIM. – Chişinău, 2001. – P. 202-204.

M. Ş.

Ianuarie

1�

SerGheiCREŢU

1947Ţambalagiu, autor de prelucrări şi creaţii muzicale ori-

ginale în stil popular.S-a născut la 5 ian. 1947, la Furmanca, reg. Odesa, fos-

ta plasă Chilia Nouă, jud. Ismail. A urmat Şcoala medie de muzică din Slobozia, Tiraspol (1962-1964), apoi Şcoa-la medie de muzică Şt. Neaga din Chişinău (1964-1966), cu T. Roşcovan, şi la Institutul de Arte G. Musicescu din Chişinău (1966-1971), cu Ion Grosu (ţambal).

Cântă în ansamblul Alunelul, în Orchestra de muzică populară şi de estradă a Radioteleviziunii (1967-1971) şi Orchestra de muzică populară Folclor a Radioteleviziunii (1971-1989) din Chişinău; director artistic al Orchestrei Tinereţea a Centrului tineretului (1989-1991) şi ţamba-lagiu în Orchestra de muzică populară Fluieraş a Filar-monicii din Chişinău (din 1991). A înregistrat la Radio Chişinău muzică populară: Baladă, Melodii ciobăneşti, Doina, La vatra părintească, Melodie de dor etc.

Maestru al artei din Republica Moldova (1995).

BIBLIOGRAFIE:

Note muzicale: CREŢU, SERGHEI. Piese pentru ţambal şi pian: Man. pentru şco-

lile de muzică / Serghei Creţu. – Chişinău: Lumina, 1990. – 140 p.* * *

Înregistrări audio:CREŢU, SERGHEI. [Melodii populare: Concert]: Prelucr. pen-

tru ţambal şi orchestră / Serghei Creţu. – [S. l.]. – 1 casetă audio: stereo.

* * ** BANARIUC, SILVIA. Serghei Creţu // Femeia Moldovei.

– 1979. – Nr. 9. – P. 33.BUZILĂ, SERAFIM. Creţu, Serghei / Serafim Buzilă // Buzilă,

Serafim. Enciclopedia interpreţilor din Moldova. – Chişinău, 1999. – P. 147-148.

Poetă şi publicistă de limbă rusă. S-a născut la 5 ian. 1947, la Dubăsari. Îşi face studiile la

Facultatea de filologie a Universităţii de Stat din Moldova (1965-1970).

Activează în calitate de profesoară la o şcoală sătească din r-nul Străşeni (1970-1971), redactor la redacţia lite-ratură a Radioteleviziunii Republicii Moldova (din 1977 până în prezent). Publică versuri în ziarele republicane de limba rusă. A editat volumele: Očertan’â (1984), Ravno-denstvie (1987), Otava (1991).

Membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova (1990).

Poet. S-a născut la 5 ian. 1887, în s. Chiperceni din ţinutul

Orheiului. Se stinge din viaţă în toamna anului 1921, în s. Step-Soci, Orhei.

Din autobiografia sa: „[...] părinţii mei mazâli, plugari sărmani, văzând cât e de greu să trăieşti fără ca să ştii carte, când eram de şapte ani, m-au dat la şcoala din sat, unde în curgere de opt ani de zile am învăţat cu greu două clase în limba rusească [...]. În anul 1906, citind cel din-tâi număr al gazetei moldoveneşti „Basarabia”, nu-mi credeam ochilor, că citesc în limba mea [...]”. Părăseşte casa părintească şi vine la Chişinău, unde va sta mai mult timp şi a deprins a citi româneşte, a aflat de unde se trage neamul. Primele poezii le publică în ziarul Basarabia, la care a colaborat până în anul 1907. A fost invitat la re-dacţia Cuvântului moldovenesc, unde şi-a tipărit cele mai multe din poeziile sale (1917).

În 1912, la Chişinău, tipăreşte prima sa plachetă de ver-suri, Poezii moldoveneşti. În 1919, pe când deja suferea de o boală gravă şi orbise, cele mai reuşite din poeziile sale i-au fost adunate într-un volum, apărut cu litere chiri-lice în Editura Societăţii de gospodărie modernă şi cultură naţională Propăşirea, cu titlul Cântecul plugarului.

„Acest Kolţov al Basarabiei, a cântat viaţa ţăranului, nevoile lui; în poezia lui se oglindeşte şi epoca renaşterii poporului românesc din Basarabia, revoluţia naţională din 1917. Aşa cum au fost scrise aceste poezii, în limba poporului, fără multă artă şi fără influenţe din afară, vor rămâne ca mărturii adevărate ale sentimentelor şi gân-dirii ţăranului basarabean în timpul revoluţiei şi înainte de ea” (Ştefan Ciobanu. Cultura românescă în Basarabia sub stăpânire rusă. Chişinău, 1992. - P. 214).

Participant activ la toate manifestările politice din pe-rioada 1917-1918.


* ROMAN, TUDOSE. Cântecul plugarului / Tudose Roman. – Chişinău: Ed. de Stat a Moldovei, 1956. – 60 p.

* * *CALCEA, ANDREI. Roman, Tudose / Andrei Calcea // Calcea,

Andrei. Personalităţi orheiene. – Chişinău, 2003. – P. 151.CARDAŞ, GHEORGHE. Roman Tudose / Gheorghe Cardaş

// Cardaş, Gheorghe. Poeţii şi prozatorii Basarabiei până la Unire. – Bucureşti, 1937. – P. 572.

CIMPOI, MIHAI. Tudose Roman / Mihai Cimpoi // Cimpoi, Mihai. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. – Chi-şinău, 1997. – P. 89.

ludmilaŞCEBNIOVA

1947

tudoSeROMAN

1887-1921

BIBLIOGRAFIE:

ŜEBNEVA, LÛDMILA V. Očertan’â: Stihi / Lûdmila Ŝebneva. – Chişinău: Lit. Artistică, 1984. – 112 p.

ŜEBNEVA, LÛDMILA V. Otava / Lûdmila Ŝebneva. – Chişinău: Hyperion, 1991. – 65 p.

* * *Şcebniova, Ludmila // Femei din Moldova: encicl. – Chişinău,

2000. – P. 269.

20


CIOBANU, ŞTEFAN. Scriitori basarabeni: [Tudose Roman] / Ştefan Ciobanu // Ciobanu, Ştefan. Cultura românească în Basara-bia sub stăpânire rusă. – Chişinău, 1992. – P. 209-214.

COLESNIC, IURIE. Tudose Roman / Iurie Colesnic // Colesnic, Iurie. Basarabia necunoscută. vol. 1. – Chişinău, 1993. – P. 230-233.

COLESNIC, IURIE. Roman, Tudose / Iurie Colesnic // Colesnic, Iurie. Generaţia Unirii. – Chişinău, 2004. – P. 286.

CIOCANU, VASILE. Tudose Roman – un poet uitat ? // Lit. şi arta. – 1994. – 25 aug. – P. 4.

HANEŞ, PETRE V. Roman, Tudose / Petre V. Haneş // Haneş, Petre V. Scriitori basarabeni. – Bucureşti, 1942. – P. 328.

* LEVIT, EFIM. Tudose Roman / Efim Levit, Iosif Varticean // Istoria literaturii moldoveneşti. vol. 2. – Chişinău, 1988. – P. 650-653.

* LEVIT, EFIM. Un ţăran poet / Efim Levit // Cultura Moldovei. – 1957. – 17 febr.

LUŢCAN, ANTONIE. Lui Tudose Roman: Poezie / Antonie Luţcan // Luminătorul. – 1933. – Nr. 1. – P. 165.

** LUŢCAN, ANTONIE. Tudose Roman / Antonie Luţcan // Luminătorul. – 1933. – Nr. 3-4.

LUŢCAN, VASILE. Portrete literare: Tudose Roman / Vasile Luţcan // Viaţa Basarabiei. – 1937. – Nr. 3-4. – P. 114-116.

* PAPUC, MIHAI. Un cuvânt de reamintire / Mihai Papuc // Lit. şi arta. – 1984. – 22 noiemb.

* Roman, Tudose // Literatura şi arta Moldovei: encicl. vol. 2. – Chişinău, 1986. – P. 205.

Tudose Roman // Viaţa Basarabiei. – 1932. – Nr. 2. – P. 31.Tudose Roman // Scriitori de la “Viaţa Basarabiei”. – Chişinău,

1990. – P. 264-267.ŢOPA, TUDOR. [Tudose Roman] / Tudor Ţopa // Localităţile

Republicii Moldova. vol. 3. – Chişinău, 2001. – P. 487. V. M.

GuStave paul DORÉ

1832-1883Pictor, desenator şi litograf francez.S-a născut la 6 ian. 1832, la Strasbourg. A decedat la 23

ian. 1883, la Paris. Îşi face studiile la Liceul Charlemagne. N-a primit stu-

dii speciale în domeniul picturii. Permanent era preocupat de perfecţionarea deprinderilor profesionale. A studiat lu-crările înaintaşilor în sălile Muzeului Luvru.

A început să deseneze la vârsta de patru ani. A fost nu numai un pictor cu talent înnăscut, dar şi un muzicant înnăscut. Zugrăvea întocmai ceea ce vedea. Interpreta la vioară întocmai ceea ce auzea.

Creaţii de referinţă: Scrisoarea ilustrată (1843), Eroismul lui Heracles (1847), a ilustrat Divina Comedie (1861-1869), Don Quijote (1863), Biblia (1865); autor al tablourilor Portretul mamei (1879), Spania (1874), Lon-dra (1872) etc.


Naşterea şi viaţa lui Iisus / il. de Gustave Doré. – Bucureşti: Pai-deia, 1997. – 88 p.: il.

* * *DORÉ, GUSTAVE. Al’bom: Reprod / Gustave Dore; sost.: Lev

Arkadievič D’âkov. – Moskva: Iskusstvo, 1983. – 135 p.: il.

Fizician şi inginer român.S-a născut la 6 ian. 1907, la Bucium-Şasa, jud. Alba. Se

stinge din viaţă la 9 mart. 1971, la Cluj. Este fiul scriito-rului Ion Agârbiceanu.

A făcut studiile de specialitate la Institutul de electro-tehnică din Bucureşti (1925-1929), apoi la Facultatea de Ştiinţe din Paris, unde şi-a luat doctoratul (1934) cu teza intitulată Cercetări asupra spectrului de fluorescenţă şi de absorbţie al vaporilor de iod, devenită lucrare de refe-rinţă în domeniu.

În 1935, trimis de uzinele Malaxa, efectuează un stagiu de specializare la laboratoarele de spectroscopia metalelor ale trustului de armament Vickers-Armstrong din Londra.

Profesor de fizică generală la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti (1948) şi la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii Bucureşti (1951).

Şef al catedrei de fizică al Institutului Politehnic din Bucureşti (1955-1971).

În 1956 a înfiinţat la Institutul de Fizică Atomică (Mă-gurele-Bucureşti) un laborator de Metode optice în fizica nucleară, unde sub conducerea sa au fost abordate cerce-tări moderne şi se obţin rezultate de valoare în domeniul structurilor atomice hiperfine şi izotopice care au căpătat şi o recunoaştere internaţională. În 1962, a fost realizat primul laser românesc cu gaz (heliu-neon) cu radiaţie infraroşie, rezultatele fiind prezentate în volumul Contri-bution à l’étude des lasers aux gaz (1963). În 1969 labo-ratorul devine Secţia de Radiaţii şi Plasmă, profilându-se pe probleme de fizică şi tehnică a laserilor şi pe studiul plasmei de mare energie.

A făcut studii şi în problema luminii polarizate (Po-larizarea parţială a luminii prin emisie, 1951; Lumina polarizată, 1956).

A lăsat peste 100 de lucrări ştiinţifice publicate în reviste de specialitate din ţară şi de peste hotare, în care a prezentat rezultatele cercetărilor sale şi în spectroscopie moleculară

ION I.AGÂRBICEANU

1907-1971

DORÉ, GUSTAVE. Al’bom: Reprod / Gustave Dore; sost.: Lev Romanovič Varšavskij. – Moskva: Iskusstvo, 1966. – 79 p.: il.

* * *Doré Gustave Paul // Axis: L’Univers documentaire Hachette:

Dictionnaire encyclopédique. vol. 2. – Paris, 1993. – P. 893.Doré, Gustave Paul // Dictionnaire universel alphabétique et ana-

logique des noms propres. vol. 2. – Paris, 1988. – P. 916.Doré, Gustave Paul // The Encyclopedia Americana. vol. 9.

– Danbury, 1994. – P. 296.Doré, Gustave Paul // Grand Larousse. vol. 2. – Paris, 1994.

– P. 983.Doré, Gustave Paul // Larousse universel. vol. 1. – Paris, 1948.

– P. 566.Doré, Gustave Paul // The New Encyclopaedia Britannica. vol. 4.

– Chicago, 1993. – P. 184.* * *

Gustave Doré / pod red.: N. Radlov. – Leningrad: [S. n., s. a.]. – 151 p.: il.

Ianuarie

21

Compozitor şi pianist rus.S-a născut la 6 ian. 1872, la Moscova, în familia unui

diplomat, mama a fost pianistă; a murit la un an după naş-terea fiului. S-a stins din viaţă la 1 apr. 1915, tot acolo.

S-a înscris la Şcoala de cadeţi din Moscova, dar foarte repede a renunţat la cariera militară, în favoarea muzicii.

A studiat la Conservatorul din Moscova în clasa lui Safanov (pian), Arenski (armonie, contrapunct), Taneev (compoziţie), obţinând aici un premiu întâi pentru pian, în 1892. Fără să fi aşteptat această recompensă, începu-se o carieră de pianist care i-a atras atenţia lui Belaiev

aleKSaNdrSKRIABIN

1872-1915

şi fluorescenţa, elipsometrie, structuri hiperfine, spectros-copia hertziană, studiul laserilor şi aplicaţiile lor etc.

Profesor emerit (1964). Membru corespondent al Aca-demiei Române (1963).

A făcut parte din mişcarea internaţională pacifistă Pugwash; a fost membru al grupului permanent de lucru pentru fizica spaţială de la Moscova; a fost reprezentantul României în IUPAP (International Union of Pure and Ap-plied Physics) şi în EGAS (European Group for Atomic Spectroscopy). Vicepreşedinte al Comitetului Român de Fizică, afiliat Societăţii Europene de Fizică.

În 1990, la Bucureşti a fost înfiinţată Societatea ştiinţi-fică Ion I. Agârbiceanu – laseri în medicină.


** AGÂRBICEANU, ION I. Lumina polarizată / Ion I. Agârbi-ceanu. – Bucureşti: Ed. Acad. Române, 1956.

AGÂRBICEANU, ION I. Metode optice ale spectroscopiei hert-ziene / Ion I. Agârbiceanu, I. M. Popescu. – Bucureşti: Ed. Acad. Române, 1970. – 358 p.

* * *Agârbiceanu, Ion I. // Clujeni ai secolului 20: dicţ. esenţial.

– Cluj-Napoca, 2000. – P. 13.Agârbiceanu, Ion I. // Dicţionar de fizică. – Bucureşti, 1972.

– P. 18.Agârbiceanu, Ion I. // Enciclopedia marilor personalităţi din

istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului. vol. 1. – Bucureşti, 1999. – P. 23-24.

Agârbiceanu, Ion I. // Inventatori români. – Bucureşti, 1999. – P. 23-24.

Agârbiceanu, Ion I. // Personalităţi ale ştiinţei: mic dicţ. – Bucu-reşti, 1977. – P. 4.

IONESCU-PALLAS, NICOLAE. Agârbiceanu, Ion I. / Nicolae Ionescu-Pallas // Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii: dicţ. – Bucureşti, 1982. – P. 24.

RUSU, DORINA N. Agârbiceanu, Ion I. / Dorina N. Rusu // Rusu, Dorina N. Membrii Academiei Române: 1866-2003: dicţ. – Bucureşti, 2003. – P. 36.

VLAD, VALENTIN I. Ion Agârbiceanu (1907-1971) / Valentin I. Vlad, Nicolae Ionescu-Pallas // Academica. – 1996. – Nr. 6-8. – P. 35.

V. M.

chiar în perioada în care compozitorul compunea încă sub influenţa lui Chopin. A susţinut o intensă activitate concertistică în numeroase ţări, interpretând exclusiv lucrări proprii.

Primele turnee în Europa i-au oferit ocazia să asculte muzica lui Wagner, a lui Liszt (care i-a inspirat o lărgire a procedeelor de scriitură pianistică), a lui Strauss, De-bussy şi Ravel.

A concertat şi la Chişinău.Între 1898-1903 a predat pianul la Conservatorul din

Moscova. În persoana Verei Ivanovici (cu care avea să se căsătorească în 1897) a găsit o propagatoare ferventă: chiar după despărţirea lor, în 1905, după ce maestrul o întâlneşte pe Tatiana de Schoezer, prima lui soţie avea să continue să-i interpreteze creaţiile. După plecarea de la Conservatorul din Moscova, între turnee (Statele Unite, 1906-1907) a locuit în străinătate, mai întâi în Elveţia, apoi în Belgia, unde s-a aflat în preajma cercurilor teo-zofice din Bruxelles, care aveau să confirme aplecarea lui către misticism.

Revenind la Moscova în 1911, nu avea să mai plece de aici decât pentru concertele londoneze (1913 şi 1914).

Este un compozitor inovator, iar originalitatea lui se reflectă mai întâi în domeniul armonic. A îmbogăţit mu-zica rusă cu noi imagini artistice şi mijloace de expresie. Muzica lui, pătrunsă de patos eroic şi de înaltă tensiune dramatică, exprimă avântul revoluţionar din Rusia de la începutul sec. 20.

În ultima perioadă a vieţii în creaţia lui se manifestă elemente de simbolism mistic şi de subiectivism.

A compus lucrări pentru orchestră: trei simfonii (I – 1900, II – 1902, III – Poemul divin – 1904), un concert pentru pian şi orchestră (1897), poemul simfonic Visuri (1898), Poemul extazului (1907), Prometeu (Poemul focului, 1910), precum şi creaţii pentru pian (10 sonate, 19 poeme, 90 preludii, 26 studii, 21 mazurci, valsuri, nocturne ş. a.).

Continuând linia modală a muzicii ruse, compozitorul a îmbogăţit-o printr-o cromatizare pronunţată, creând moduri noi sau realizând o cromatizare aproape totală a tuturor elementelor de limbaj. Pe linia corespondenţelor dintre muzică şi plastică (prin elementul comun celor două arte: culoare), a imaginat asociaţia dintre sunet şi lumină (Prometeu). Prin limbaj, Skriabin se situează prin-tre promotorii muzicii contemporane.


Înregistrări audio:Aleksandr Kamenskij: fortepiano. – Leningrad: Melodiâ, 1979.

– 1 disc. – [din conţ.: Skrâbin, A. Listok iz al’boma: soč. 45: Nr. 1; Tri prelûdii: sol’ minor: soč. 27: Nr. 1; si mažor: soč. 27: Nr. 2; mi bemol’ minor: soč. 16: Nr. 4 / A. Skrâbin].

David, Ojstrah / partiâ fortepiano: Vladimir Âmpol’skij. – Mosk-va: Melodiâ, [s. a.]. – 1 disc. – [din conţ.: Skrâbin, A.; Mogilevskij, A. Noktûrn: fa diez minor: soč. 5: Nr. 1 / A. Skrâbin; A. Mogilevs-kij].

Iz sokroviŝnicy mirovogo ispol’nitel’skogo iskusstva: fortepiano: klavesin: organ / Samuil Feinberg: fortepiano. – Moskva: Melodiâ, 1980. – 1 disc. – [din conţ.: Skrâbin, A. Četyre mazurki: soč. 25; Četyre p’esy: soč. 51; Sonata Nr. 4: fa diez mažor: soč. 30 / A. Skrâbin].

SKRÂBIN, A. Fortepiannye proizvedeniâ: V. Sofronickij igraet v Muzee im. A. N. Skrâbina / A. Skrâbin. – Moskva: Melodiâ, [s. a.]. – 1 disc.

22


SKRÂBIN, A. Koncert: dlâ fortepiano s orkestrom: fa diez mi-nor: soč. 20 / A. Skrâbin; Dmitrij Baškirov; Gos. simfon. orkestr SSSR; dirižer: K. Kandrašin. – Moskva: Melodiâ, [s. a.]. – 1 disc.

SKRÂBIN, A. Pât’ prelûdij: soč. 16; Polonez: si bemol’ minor: soč. 21; Val’s: lâ bemol’ mažor: soč. 38; Četyre p’esy: soč. 51; Tri ètûda: soč. 65; K plameni: poèma: soč. 72 / A. Skrâbin; fortepiano: Igor’ Žukov. – Moskva: Melodiâ, 1981. – 1 disc.

Žemčužiny russkoj simfoničeskoj miniatûry / Gos. akad. simfon. orkestr SSSR; dirižer: Evgenij Svetlanov. – Moskva: Melodiâ, 1974. – 2 disc. – [din conţ.: Skrâbin, A. Mečty: prelûdiâ dlâ orke-stra: mi minor: soč. 24 / A. Skrâbin].

* * *

Note muzicale:SKRÂBIN, A. Polnoe sobranie sočinenij: dlâ fortepiano: v 3-h t.

/ A. Skrâbin; pod obŝej red. prof. K. Igumnova. – Moskva: Muzgiz, 1947-1953,

T. 1 / red.: K. Igumnova, Â. Milštejna. – 1947 – 278 p.T. 2 / red.: K. Igumnova, Â. Milštejna. – 1948 – 320 p.T. 3 / red.: L. Oborina, Â. Milštejna. – 1953 – 303 p.SKRÂBIN, ALEKSANDR. Izbrannye fortepiannye proizvede-

niâ / Aleksandr Skrâbin. – Leningrad: Muzyka, 1977. – 160 p.SKRÂBIN, ALEKSANDR. Ètûdy: dlâ fortepiano / A. Skrâbin;

red.: K. Igumnova, Â. Milštejna. – Moskva: Muzyka, 1967. – 100 p.SKRÂBIN, ALEKSANDR. Koncert: dlâ fortepiano s orkestrom:

op. 20: partitura / A. Skrâbin. – Moskva: Muzgiz, 1963. – 115 p.SKRÂBIN, ALEKSANDR. Koncert: dlâ fortepiano s orkestrom:

soč. 20; Mečty: dlâ simfon. orkestra: soč. 24: partitura / A. Skrâbin; red.: Û. Olenev. – Moskva: Muzyka, 1983. – 123 p.

SKRÂBIN, ALEKSANDR. Listki iz al’boma: dlâ fortepiano / A. Skrâbin. – Moskva: Muzyka, 1982. – 7 p.

SKRÂBIN, ALEKSANDR. Poèma èkstaza: dlâ bol’šogo simfon. orkestra: op. 54 / A. Skrâbin; perelož. dlâ fortepiano S. Pavčinsko-go. – Moskva: Muzyka, 1973. – 36 p.

SKRÂBIN, ALEKSANDR. Poèmy; Mazurki: dlâ fortepiano / A. Skrâbin. – Moskva: Muzyka, 1982. – 159 p.

SKRÂBIN, ALEKSANDR. Prelûdii: dlâ fortepiano / A. Skrâbin; red.: K. Igumnova, Â. Mil’štejna. – Moskva: Muzyka, 1974. – 40 p.

SKRÂBIN, ALEKSANDR. Simfoniâ Nr. 1: E-dur: s vokal’nym finalom na slova avt.: dlâ mezzo-soprano, tenora, smešann. hora i orke-stra: soč. 26: partitura / A. Skrâbin. – Moskva: Muzyka, 1971. – 151 p.

SKRÂBIN, ALEKSANDR. Sonaty: dlâ fortepiano / A. Skrâbin. – Moskva: Muzyka, 1981. – 218 p.

* * *SKRÂBIN, A. Sbornik statej: K stoletiû so dnâ roždeniâ: (1872-

1972) / A. Skrâbin; red. i sost. S. Pavčinskogo. – Moskva: Sov. kompozitor, 1973. – 547 p.

* * *BÈLZA, IGOR’. Aleksandr Nikolaevič Skrâbin / Igor’ Bèlza.

– Moskva: Muzyka, 1982. – 174 p.ČERNYJ, OSIP. Molodoj Skrâbin: Povest’ / Osip Černyj.

– Moskva: Sov. kompozitor, 1974. – 228 p.DEL’SON, V. Fortepiannye sonaty Skrâbina / V. Del’son.

– Moskva: Gos. Muz. Izd-vo, 1961. – 47 p.DEL’SON, V. Skrâbin: Očerki žizni i tvorčestva / V. Del’son.

– Moskva: Muzyka, 1971. – 430 p.DERNOVA, V. Garmoniâ Skrâbina / V. Dernova. – Leningrad:

Muzyka, 1968. – 124 p.DERNOVA, V. Poslednie prelûdii Skrâbina: issled. / V. Dernova.

– Moskva: Muzyka, 1988. – 72 p.MESHIŠVILI, È. Fortepiannye sonaty Skrâbina / È. Meshišvili.

– Moskva: Sov. kompozitor, 1981. – 271 p.MIHAILOV, M. Aleksandr Nikolaevič Skrâbin: (1872-1915):

populârnaâ monografiâ / M. Mihajlov. – Leningrad: Muzyka, 1982. – 112 p.

NIKOLAEVA, A. Osobennosti fortepiannogo stilâ A. N. Skrâbi-na: na primere proizvedenij maloj formy. – Moskva: Sov. kompo-zitor, 1983. – 105 p.

PAVČINSKIJ, S. Proizvedeniâ Skrâbina pozdnego perioda / S. Pavčinskij. – Moskva: Muzyka, 1969. – 101 p.

PAVČINSKIJ, S. Sonatnaâ forma proizvedenij Skrâbina / S. Pa-včinskij. – Moskva: Muzyka, 1979. – 235 p.

RUBCOVA, V. Aleksandr Nikolaevič Skrâbin / V. Rubcova. – Moskva: Muzyka, 1989. – 447 p.

VANEČKINA, I. “Poèma ognâ”: (koncepciâ svetomuzykal’nogo sinteza A. N. Skrâbina) / I. Vanečkina, B. Galeev. – Kazan’: Izd-vo Kazanskogo Un-ta, [S. a.]. – 168 p.

* * ** ILIE, N. Un inspirat poet al sunetelor ...: [100 de ani de la naşte-

rea compoz. şi pianistului A. Skrâbin] / N. Ilie // Moldova socialistă. – 1972. – 6 ian. – P. 4.

POGORILOVSCHI, ANDREI. O carte despre Saşa Skriabin (I): [despre cartea lui Boris Schloezer “Skriabin – artistul şi misticul”] / A. Pogorilovschi // Adevărul literar şi artistic. – 1994. – 10 apr. – P. 7.

* PREANIŞNICOV, D. Aleksandr Skriabin: [100 de ani de la naşterea compoz. rus] / D. Preanişnicov // Cultura. – 1972. – 8 ian. – P. 10.

Skriabin, Aleksandr // Dicţionar de mari muzicieni. – Bucureşti, 2000. – P. 455-457.

Skriabin, Aleksandr // Dicţionar enciclopedic ilustrat Junior: nume proprii. – Chişinău, 2004. – P. 1406.

Skriabin, Aleksandr // Dicţionar enciclopedic român: în 4 vol. vol. 4. – Bucureşti, 1966. – P. 427.

* * *BAL’MONT, K. Zvukovoj zazyv: vospominaniâ o vstreče s

A. Skrâbinym / K. Bal’mont; publ. I. Habarova // Sov. muzyka. – 1991. – Nr. 3. – P. 89-91.

HANIN, Û. Lobzaniâ panter i gien: o tvorčestve kompozitora A. Skrâbina / Û. Hanin; predisl. D. Gubina // Ogonek. – 1991. – Nr. 50. – P. 21-23.

MANDEL’ŠTAM, O. Skrâbin i hristianstvo: iz lit. naslediâ poèta / O. Mandel’štam; vstup. st. i primeč. A. Meca // Rus. lit. – 1991. – Nr. 1. – P. 64-78.

ŽITOMIRKIJ, D. Skrâbin, Aleksandr / D. Žitomirskij // Muzy-kal’naâ ènciklopediâ. t. 5. – Moskva, 1981. – P. 66-76.

E. P.

har GoBiNd KHORANA

1922Biochimist american de origine indiană, laureat al Pre-

miului Nobel. S-a născut la 9 ian. 1922. Este profesor la Universita-

tea din New York. Cercetări privind coenzimele şi acizii nucleici şi metodele chimice de sinteză a nucleotidelor. A sintetizat (1970) prima genă din drojdia de bere (Sacc-baromyces cerevisial). Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină (1968).

BIBLIOGRAFIE:

Khorana, Har Gobind // Dicţionar enciclopedic ilustrat Junior: Nume proprii. – Chişinău, 2004. – P. 743.

Khorana, Har Gobind // Personalităţi ale ştiinţei: mic dicţ. – Bu-cureşti, 1977. – P. 164.

Ianuarie

2�

aleXaNdruSOCHIREANSCHI

1937Compozitor, violonist şi pedagog.S-a născut la 9 ian. 1937, în oraşul Cerkasî, Ucraina.A studiat vioara la Şcoala muzicală din Poltava (1954-

1958).Începe activitatea profesională ca violonist în orchestra

Teatrului muzical-dramatic din Cerkasî.După absolvirea Institutului de arte G. Musicescu

(1969) din Chişinău, clasa compoziţie cu prof. Marc Copîtman, devine profesor de teoria muzicii la Şcoala de muzică Ştefan Neaga.

A compus lucrări simfonice, muzică instrumentală de cameră (o sonată pentru pian, o simfonie pentru orchestră de coarde şi timpane, o uvertură tinerească pentru orche-stră de coarde şi pian), muzică vocală (ciclul Briciuri), vocal-simfonică (poemul Tu păşeşti pe-al ţării plai), cân-tece pe versuri de C. Şişcan, A. Roşca, M. Matusovski, L. Sobeţchi, S. Ghimpu, I. Badicova, S. Belicov, Iulian Fi-lip, M. Roman ş. a., muzică pentru filme, spectacole etc. Extrem de simple intonaţional şi ritmic, cântecele lui sunt expresive, fireşti, plastice. Însoţite de un acompaniament modest la pian, cantabile, melodiile reuşesc să creeze im-presia unei bogate palete armonice.

A colaborat cu cântăreţii: M. Ivanuş, O. Ciolacu, P. Eşanu, S. Strezev, A. Lozanciuc, A. Lazariuc ş. a. La Palatul Naţional a susţinut concerte de autor.

A concertat prin republică şi a evoluat în Bulgaria. A în-registrat un disc la Casa de discuri Melodia din Moscova.

Membru al Uniunii Compozitorilor (1972). Din 1984 deţine funcţia de locţiitor al preşedintelui Comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor din RSSM. Stabilit în Israel din 1991.

Membru al Uniunii Compozitorilor din Israel (1993).Distincţii: titlul onorific Maestru în artă. Distins cu

medalia de argint A. V. Aleksandrov (1984).


Înregistrări audio:* Capela corală academică = Akademičeskaâ horovaâ kapella

„Doina” / Hudož. rukovoditel’: Veronica Garştea; dirižer: Anato-lij Žar; solist: Daniel Bojkis. – Moskva: Melodiâ, 1987. – 1 disc. – [din conţ.: Sochireanschi, A. A skol’ko im let / A. Sochireanschi, R. Ol’ševskij].

* * *Note muzicale:* NEGRUŢĂ, O. Cântece de estradă = Èstradnye pesni / O. Ne-

gruţa, A. Sochireanschi. – Chişinău: Lit. Artistică, 1979. – 119 p.* SOCHIREANSCHI, A. Atâta cer e între noi / A. Sochireanschi;

versuri de L. Sobeţchi // Cântecul moldovenesc de estradă – 84. – Chişinău: Lit. Artistică, 1985. – P. 60-64.

* SOCHIREANSCHI, A. Chem iarba... / A. Sochireanschi; versuri de L. Sobeţchi // Cântecul moldovenesc de estradă ’86. – Chişinău, 1987. – P. 42-45.

* SOCHIREANSCHI, A. Iubiţi părinţii / A. Sochireanschi; ver-suri de S. Ghimpu // Cântecul moldovenesc de estradă ’87. – Chi-şinău, 1988. – P. 3-6.

* SOCHIREANSCHI, A. Ochii tăi / A. Sochireanschi; versuri de L. Sobeţchi // Cântecul moldovenesc de estradă ’81. – Chişinău, 1982. – P. 54-57.

* SOCHIREANSCHI, A. Ora stelei / A. Sochireanschi; versuri de L. Sobeţchi // Cântecul moldovenesc de estradă - 83. – Chişinău, 1984. – P. 45-50.

* SOCHIREANSCHI, A. Podari svoë serdce: sb. pesen / A. So-chireanschi. – Chişinău: Lit. Artistică, 1986. – 78 p.

* SOCHIREANSCHI, A. Ştiam / A. Sochireanschi; versuri de E. Crimerman // Cântece de estradă. – Chişinău, 1972. – P. 32-36.

* SOCHIREANSCHI, A. Tu, verdele meu plai / A. Sochireans-chi; versuri de L. Sobeţchi // Cântecul moldovenesc de estradă ’85. – Chişinău, 1986. – P. 10-13.

* SOCHIREANSCHI, A. Živye romaški / A. Sochireanschi; stihi: I. Badikovoj // Cântecul moldovenesc de estradă - 80 = Mol-davskaâ èstradnaâ pesnâ - 80. – Chişinău, 1981. – P. 19-21.

* * ** Sochireanschi, Alexandru // Literatura şi arta Moldovei: en-

cicl.: În 2 vol. vol. 2. – Chişinău, 1986. – P. 246.* STOLEAR, ZINOVIE. Cuvânt de omagiu: tematica militară în

creaţia lui Alexandru Sochireanschi / Zinovie Stolear // Lit. şi arta. – 1985. – 21 febr. – P. 6.

ŞPITALNIC, S. Sochireanschi, Alexandru // Şpitalnic, S. Evreii în literatura, arta şi ştiinţa Moldovei: îndreptar / S. Şpitalnic. – Chi-şinău, 1995. – P. 153-154.

* * *POŽAR, S. Vernost’ glavnoj teme: [despre cântecele compoz. A.

Sochireanschi] / S. Požar // Sov. Moldaviâ. – 1990. – 26 ian. – P. 4.Sochireanschi Alexandr // Kompozitory i muzykovedy Moldavii:

Biobibliogr. spravočnik. – Chişinău, 1979. – P. 80-81.STOLÂR, ZINOVIJ. [A. Sochireanschi]: Osnovnye sočineniâ //

Stolâr, Zinovij. Moldavskaâ sovetskaâ pesnâ / Zinovij Stolâr. – Chi-şinău, 1979. – P. 239-240.

STOLÂR, ZINOVIJ. Alexandr Sochireanschi // Stolâr, Zinovij. Lûdi i vremâ: kompozitory-evrei v muz. kul’ture Moldovy / Zinovij Stolâr. – Chişinău, 2003. – P. 152-178.

STOLÂR, ZINOVIJ. Nežnyj obraz lûbvi: A. Sochireanschi. 1937; I. Nuzman 1945-1987 // Stolâr, Zinovij. Pod odnim nebom: Evrei i muz. kul’tura Moldovy / Zinovij Stolâr. – Chişinău, 1993. – P. 114-118.

STOLÂR, ZINOVIJ. Prizvanie k tvorčestvu i dobru: K 60-letiû A. Sochireanschi] / Zinovij Stolâr // Nezavisimaâ Moldova. – 1997. – 14 ian. – P. 3.

STOLÂR, ZINOVIJ. Prizvanie – pesnâ: [despre creaţia compoz. A. Sochireanschi / Z. Stolâr // Sov. Moldaviâ. – 1981. – 9 oct. – P. 4.

STOLÂR, ZINOVIJ. U istokov vdohnoveniâ: [despre seara de creaţie a compoz. A. Sochireanschi] / Z. Stolâr // Večernij Chişinău. – 1987. – 4 apr. – P. 3.

E. P.

GaBriela MISTRAL

1889-1957Scriitoare chiliană, laureată a Premiului Nobel. Numele

adevărat Lucila Godoy Alcayaga. S-a născut la 7 apr. 1889, în orăşelul chilian Vicuña. A

decedat la 10 ian. 1957, în Statele Unite ale Americii. A fost înmormântată în ţară, unde i s-au organizat funeralii naţionale.

2�


ari SVEATCENCO

1937Grafician. S-a născut la 10 ian. 1937, în or. Krasnoarmeisk, reg.

Doneţk, Ucraina. A absolvit Institutul Poligrafic I. Fiodorov din Lvov

(1965). În 1966 se stabileşte în Moldova. Din 1966 activează ca redactor artistic la editurile Cartea Moldo-venească, Lumina, Literatura Artistică, activând cu pre-cădere în domeniul graficii de carte pentru copii.

A ilustrat cărţile Poveşti populare moldoveneşti (1977), Mincinosul fără barbă (1977), Ulciorul cu aur (1978), Fata înţeleaptă a ciobanului (1980), volumul de fabule al lui Gh. Asachi Vulpea şi cocostârcul (1979) ş.a.

BIBLIOGRAFIE:

SVEATCENCO, ARI. [Reprod.] / Arii Sveatcenco; sost.: Boris Brânzei. – Chişinău: Timpul, 1985. – 8 p.

* * ** Sveatcenco, Ari // Literatura şi arta Moldovei: encicl. vol. 2.

– Chişinău, 1986. – P. 230.* * *

Sveatcenco, Ari // Hudožniki moldavskoj sovetskoj knigi / sost.: Boris Brânzei. – Chişinău, 1977. – P. 202-203.

vaSile BOTNARU

1957Jurnalist, comentator şi analist politic, manager în

mass-media, designer şi grafician. S-a născut la 12 ian. 1957 în s. Cinişeuţi, r-nul Rezina,

în familia Ianuariei (n. Scufinschi) şi a lui Ion Botnaru. Absolvent al şcolii medii de cultură generală din satul

natal (1975), dă admiterea la secţia de ziaristică din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii de Stat din Chişinău. După trei ani de studii, se transferă la Universitatea M.V. Lomonosov din Moscova, Facultatea de Jurnalism, al cărei licenţiat devine în anul 1980. Aflarea la Moscova a constituit un bun prilej de familiarizare îndeaproape cu viaţa culturală din capitala imperiului sovietic; concomitent, acolo şi-a asimilat o percepere nonconformistă a lucrurilor.

Cariera de gazetar o începe în 1980, ca reporter la Viaţa satului, ziarul care avea ca principal destinatar populaţia rurală a republicii. Gratie aptitudinilor de designer şi fotoreporter foarte curând devine secretar de redacţie, şi astfel abandonează corvoada compunerii de reportaje pe teme inspirate din “agricultura socialistă”. În deceniul următor îşi confirmă continuu aptitudinile neordinare de designer al presei, prestând munca de secretar general de redacţie la câteva publicaţii de prestigiu în epocă: Tinerimea Moldovei (din 1983), Vocea poporului - primul ziar al sindicatelor din R. Moldova; noua formulă

Copilăria şi adolescenţa şi le-a petrecut la ţară. A urmat Şcoala Normală şi a fost învăţătoare rurală de la vârsta de cincisprezece ani.

Timp de alţi cincisprezece ani a fost profesoară la di-ferite alte şcoli elementare şi licee din Chile. La invitaţia guvernului mexican participă la reforma învăţământului, iniţiată de José Vasconcelos (1922). Desfăşoară o largă activitate diplomatică. Este trimisă în Europa pentru a-şi reprezenta ţara la Institutul pentru cooperare intelectuală de pe lângă Liga Naţiunilor (1926), iar în 1935 e numită consul pe viaţă şi ocupă această funcţie în Brazilia, Spa-nia, Portugalia, SUA şi în Italia. În perioada postbelică participă activ la lupta pentru pace.

Publică din 1903. În 1914 se afirmă ca poetă, obţinând marele premiu la Jocurile florale din Santiago de Chile pentru trei poezii din ciclul Sonetele morţii. În Mexic scrie un ciclu de poeme pentru copii, care ajung curând celebre în întreaga Americă Latină. Călătoreşte în Statele Unite ale Americii, unde publică primul său volum de poezii Dezolare, New York (1922), care-i deschide drumul spre recunoaştere universală, urmat de volumele: Duioşie (1925), Limba lui Marti (1934), Mesaj către Pablo Ne-ruda (1936), Cele mai frumoase poezii, Tăcerea pădurii (1938), Cramă (1954), Cuvântul blestemat (1950).

Poeziile îi sunt remarcate de personalităţile literare la-tino-americane ale acelui moment: Rubén Dario, Amado Nervo, Leopoldo Lugones. Faima de poetă este însoţită de o la fel de binemeritată faimă de educatoare exempla-ră. În 1945 Gabriela Mistral este primul poet al Americii Latine, care primeşte Premiul Nobel pentru literatură.


MISTRAL, GABRIELA. Italia Caminada / Gabriela Mistral. – Santiago: [S. n.], 1989. – 122 p.

MISTRAL, GABRIELA. Insomnie; Unelte: [versuri] / Gabriela Mistral // Laureaţii Premiului Nobel pentru Literatură. – Bucureşti: Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, 1983. – P. 299-302.

* MISTRAL, GABRIELA. Pământ; Trei cântece de leagăn: [ver-suri] / Gabriela Mistral // Zece poeţi moderni. – Chişinău: Cartea Moldovenească. – 1970. – P. 57-59.

* * *MISTRAL, GABRIELA. Poesias / Gabriela Mistral. – [S. l.]: La

Habana, 1975. – 279 p.* * *

* BADIU, V. Mistral, Gabriela // Enciclopedia sovietică moldo-venească. vol. 4. – Chişinău, 1974. – P. 345.

Mistral, Gabriela // Dicţionar enciclopedic român. vol. 3. – Bu-cureşti, 1965. – P. 382.

Mistral, Gabriel // Laureaţii Premiului Nobel pentru Literatură. – Bucureşti, 1983. – P. 297-302.

DANŢIŞ, GABRIELA. Mistral, Gabriela / Gabriela Danţiş // Scriitori străini: mic dicţ. – Bucureşti, 1981. – P. 390-391.

* Mistral, Gabriela // Zece poeţi moderni. – Chişinău, 1970. – P. 55-56.

* * *Mistral, Gabriela // Dictionnaire universel alphabétique et analo-

gique des noms propres. vol. 4. – Paris, 1988. – P. 2126.Mistral, Gabriela // The Encyclopedia Americana. vol. 19. – Dan-

bury, 1994. – P. 273.Mistral, Gabriela // La Grande Encyclopédie. vol. 13. – Paris,

1975. – P. 8047.Mistral, Gabriela // The New Encyclopaedia Britannica. vol. 8.

– Chicago, 1993. – P. 192. M. Ş.

Ianuarie

2�

– Nr. 26. – P. 16-19. – Consemnare de Ludmila Vasilache, grafică de Vasile Botnaru.

BOTNARU, VASILE. Desecretizarea dosarelor Securităţii: ce avem în acest moment în România şi ce nu avem în R. Moldova: Dezbateri / Vasile Botnaru, moderator şi prezentator; participă: Andreea Pop, Nicolae Negru, Vitalie Ciobanu // Contrafort. – 2006. – Nr. 9 (Sept.). - P. 16-17. – [Emisiunea “Punct şi de la capăt” – Dezbateri la Radio Europa Liberă].

BOTNARU, VASILE. “Procesul comunismului” – un Nürnberg amânat: Dezbatere / Vasile Botnaru, moderator şi prezentator; participă Adrian Cioroianu, Vasile Ciobanu, Vladimir Krîlov, Gheorghe Crăciun, Iulian Ciocan, Dumitru Diacov // Contrafort. – 2006. – Nr. 2-3. – P. 15-16. – [Emisiunea “Punct şi de la capăt” – Dezbateri la Radio Europa Liberă].

BOTNARU, VASILE. Ştiri cu busuioc: de la Televiziunea Moldovenească: [TVM rămâne o instituţie tributară regimului totalitar şi unui stil perimat de lucru] / Vasile Botnaru // Presa în oglinda presei. – Chişinău, 2005. – P. 66-68.

***BOTNARU, VASILE. Autoportret; Un rêve; Passion; Dernière

fois: [grafică] // Capitala-Magazin. – 2003. – Nr. 26. – P. 16-17. BOTNARU, VASILE. [Grafică] // Basarabia. – 1997. – Nr. 9-10.

– [Număr ilustrat cu grafică de V. Botnaru]. BOTNARU, VASILE. [Grafică] // Limba Română. – 2002. – Nr.

10. – [Număr ilustrat cu grafică de V. Botnaru]. SPINEI, VASILE. Poeme în alb-negru = Poems in blacke and

white / Vasile Spinei; graf. de Vasile Botnaru. – Chişinău, 2003. – 172 p.

SPINEI, VASILE. Păsări şi stânci = Birds and Cliffs / Vasile Spinei; graf. de Vasile Botnaru. – Chişinău, 2005. – 264 p.

*** GALAICU-PĂUN, EM. Vasile Botnaru / Em. Galaicu-Păun //

Basarabia. – 1997. – Nr. 9-10. – P. 207. – (Salon).Vasile Botnaru // Republica Moldova: 50+1 jurnalişti: Mass-

media în top – anul 2000 / Comitetul pentru Libertatea Presei. – Chişinău: [S.n.], 2000. – P. 11.

Vasile Botnaru // Mass-media în Republica Moldova: Who’s who: ghid 2003 / Comitetul pentru Libertatea Presei. – Chişinău: [S. n.], 2003. – P. 21.

YOUGOVA, DESSISLAVA. Tuşele frumuseţii şi ale graţiei: [grafica lui Vasile Botnaru], / Dessislava Yougova // Limba Română. – 2002. – Nr. 11-12. – P. 179-180.

Vlad POHILĂ

a revistei pentru copii şi adolescenţi Noi – fosta Scânteie leninistă (1989-1990). În perioada 1990-1992 deţine aceeaşi funcţie la Sfatul Ţării - primul ziar calificat drept “democrat din născare” la noi, organ de presă instituit şi editat de primul Parlament al R. Moldova, ales pe principii democratice. În anii de avânt al mişcării de emancipare naţională şi de luptă pentru democratizarea societăţii este redactor-şef la Tinerimea Moldovei, această gazeta publicând numeroase materiale în sprijinul aspiraţiilor majorităţii, de multe ori în contrasens cu linia încremenită în dogmatism sovietic a editorului oficial – Comitetul Central al Comsomolului din Moldova.

Realizează primul proiect de machetare computerizată a unui ziar de la Chişinau (Sfatul Ţării), participă la org-anizarea postului de televiziune Pro TV Chişinau.

Reia activitatea jurnalistică la Agentia de ştiri BASA-press, pe care a fondat-o împreună cu alţi câţiva colegi de breaslă în anul 1992 şi unde activează ca editor până în anul 1999, între anii 2000 şi 2004 fiind aici redactor-şef. Se impune ca un excelent ştirist, apoi şi ca un comentator politic de calitate, ceea ce îl recomandă şi pentru alte colaborări: corespondent pentru R. Moldova al redacţiei ruse a Postului de Radio Libertatea (1993-2000), director al Departamentului Ştiri la Pro TV Chişinău, corespondent (free lancer) al Agenţiei de ştiri Associated Presse (1999-2004). Scrie relatări pentru Radio Libertatea, a făcut emisiuni la noul post de televiziune Catalan, apoi la TVM. Odată cu lansarea Jurnalului de Chişinău, câţiva ani se manifestă şi în calitate de columnist al acestei publicaţii.

Din 2004 şi până în prezent este şeful Biroului de la Chişinău al Postului de Radio Europa Liberă. Este autorul (moderator şi prezentator) emisiunii duminicale, de largă audienţă, Punct şi de la capăt, în care prezintă cele mai diferite aspecte ale vieţii social-politice din R. Moldova, antrenând în realizarea ei personalităţi ale politicii, economiei naţionale, ştiinţei, culturii.

Scrie şi publică articole şi studii despre managementul jurnalistic, anumite subtilităţi ale muncii de gazetar, libertatea presei şi starea jurnalismului în R. Moldova etc. subiecte din acest spaţiu. Unele articole de V. Botnaru au fost tipărite în publicaţii de specialitate din Europa de Vest şi din Rusia (Transition, Est-Vest ş.a.).

Ca membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului (1996-2000) a militat pentru liberalizarea instituţiilor mass-media din R. Moldova, racordarea lor la standardele europene. De mai mulţi ani ţine diferite cursuri de jurnalism la facultăţile de specialitate de la Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (ULIM), Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism de pe lângă Centrul Independent de Jurnalism.

Vasile Botnaru s-a impus şi ca un talentat şi original grafician. “Dese(m)nele lui V. Botnaru au ceva din “naivitatea” şi spontaneitatea liniilor lăsate de copii pe prima zăpadă şi, în acelaşi timp, ceva din perfecţiunea studiată a hieroglifelor chinezeşti” (Em. Galaicu-Păun). Creaţiile grafice ale lui Vasile Botnaru au fost reproduse şi elogios comentate în numeroase publicaţii periodice (Basarabia, Capitala-Magazin, Limba Română ş.a.), prezentate la expoziţii de grafică. A ilustrat două plachete de versuri (hauku-uri) de Vasile Spinei.


BOTNARU, VASILE. Am-Basa-dorul: [Interviu cu directorul Agenţiei de ştiri BASA-press] / Vasile Botnaru // Capitala-Magazin.

ivaN ŞIŞKIN

1832-1898Pictor, desenator, litograf şi gravor rus.S-a născut la 13 ian. 1832, în or. Elabuga. A decedat la

8 mart. 1898, la Petersburg. Şi-a făcut studiile la Şcoala de pictură şi sculptură din

Moscova (1852-1856), la Academia de Arte din Peters-burg cu Sokrat Vorobiov (1856-1860). În anii 1862-1865 trăieşte în străinătate. Din 1873 este profesor la Academia de Arte. Membru fondator al grupării peredvijnicilor.

A creat, într-o viziune epică, imagini generalizatoare, grandioase şi puternice punând bazele dezvoltării pei-sajului realist în arta rusă. A pictat tablourile: Secara (1878), Pârăiaş în pădure (1880), Păduri în depărtare (1884), Pini luminaţi de soare (1886), Nisipuri (1887), Doborâtură de vânt (1888), Dimineaţa în pădurea de pini (1889).

A fost un mare pictor-peisagist ambulant, numit cântă-reţul pădurilor ruseşti. Vastele taigale, pădurile cu copaci seculari, cu trunchiuri viguroase, cu desişuri de nepătruns

2�


PORUDOMINSKIJ, V. Probuždenie lesa: K 150-letiû so dnâ roždeniâ I. I. Šiškina / V. Porudominskij // Koms. pravda. – 1982. – 24 ian. – P. 3.

ŜERBAKOV, B. Bogatyr’ russkoj živopisi: [I. I. Šiškin] / B. Ŝerbakov // Pravda. – 1982. – 24 mart. – P. 4.

ŜERBAKOV, B. Lesov bezbrež’e: [hudož. I. I. Šiškin] / B. Ŝerbakov // Ogonek. – 1975. – Nr. 38. – P. 25.

Šiškin, Ivan Ivanovič // Bol’šaâ sovetskaâ ènciklopediâ. T. 29. – Moskva, 1978. – P. 420.

Šiškin, Ivan Ivanovič // Enciklopediâ živopisi. – Moskva, 1997. – P. 762.

TORSTENSEN, L. Master oforta: [I. I. Šiškin] / L. Torstensen // Hudožnik. – 1982. – Nr. 1. – P. 55.

M. Ş.

Violonist rus.S-a născut la 13 ian. 1882, în or. Petersburg, în familia

compozitorului N. A. Rimski-Korsakov (1844-1908). S-a stins din viaţă la 25 iun. 1970, tot acolo.

Din 1894 a studiat vioara cu V. Zolotariov şi P. Krasno-kutski, în 1901-1905 la Conservatorul din Petersburg cu L. Auer şi N. Galkin.

În 1906 a absolvit facultatea juridică a Universităţii din Petersburg, după care, în 1910-1917, a lucrat în cancela-ria Consiliului de Stat.

În 1920-1941 – violonist în orchestra Filarmonicii din Leningrad, apoi în Teatrul dramatic A. S. Puşkin din Le-ningrad; a predat la Şcoala Pedagogică regională.

În 1944-1958 – colaborator ştiinţific al Institutului de cercetări ştiinţifice în domeniul teatrului şi muzicii, din Leningrad. Studiază arhivele lui N. A. şi ale lui A. N. Rimski-Korsakov. Membru al colegiului de redacţie a ediţiei academice a operelor compozitorului N. A. Rims-ki-Korsakov (din 1944), autor de articole şi studii, dedi-cate în special vieţii şi activităţii tatălui său.

A fost unul dintre organizatorii Casei-muzeu N. A. Rimski-Korsakov în Leningrad.

BIBLIOGRAFIE:

RIMSKIJ-KORSAKOV, N. A. Polnoe sobranie sočinenij: v 8-i t. / N. A. Rimskij-Korsakov. – Moskva: Muzgiz, 1954-1982,

T. 1: Literaturnye proizvedeniâ i perepiska / Podgot.: A. Ossovs-kij, Vladimir N. Rimskij-Korsakov. – 1954. – 400 p.

* * *ORLOVA, A. Stranicy žizni N. A. Rimskogo-Korsakova: letopis’

žizni i tvorčestva: v 4-h vyp. / A. Orlova, Vladimir Rimskij-Korsa-kov. – Leningrad: Muzyka, 1969-1973,

Vyp. 1. – 1969. – 264 p.Vyp. 4. – 1973. – 222 p.

* * *ÂMPOL’SKIJ, I. Rimskij-Korsakov, Vladimir N. / I. Âmpol’skij

// Muzykal’naâ ènciklopediâ. t. 4. – Moskva, 1978. – P. 631.RIMSKIJ-KORSAKOV, VLADIMIR N. Iz vospominanij i ma-

terialov semejnogo arhiva / Vladimir Rimskij-Korsakov // Rimskij-Korsakov: Issledovaniâ; Materialy; Pis’ma: v 2-h t. t. 2. – Moskva, 1954. – P. 113-176.

E. P.

vladimir N. RIMSKI-KORSAKOV

1882-1970

au devenit principalul motiv al peisajelor sale: Crâng de stejari, Flori la marginea pădurii, Tăierea pădurii, Desi-şul, Stejăriş, Zări împădurite, În pădurea lui Mordvinov, Un pin înzăpezit într-o noapte cu lună, Ploaie într-o pă-dure de pini etc. A mai pictat: Amiază, În mijlocul văii, Dimineaţa neguroasă, Râuri revărsate, ce seamănă cu mări etc.

Departe de ţară a pictat tabloul Vederea împrejurimilor Düsseldorfului, pentru care i s-a acordat titlul de acade-mician.

Membru al Academiei de Arte din Petersburg (1865).


ŞIŞKIN, IVAN IVANOVIČ. Al’bom: [Reprod.] / Ivan Ivanovič Šiškin; sost.: N. N. Novouspenskij. – Leningrad: Hudož. RSFSR, 1990. – 24 p.: il.

ŞIŞKIN, IVAN IVANOVIČ. Al’bom: [Reprod.] / Ivan Ivanovič Šiškin; sost.: A. N. Savinova. – Moskva: Iskusstvo, 1971. – 53 p.: il.

ŞIŞKIN, IVAN IVANOVIČ. Al’bom: [Reprod.] / Ivan Ivanovič Šiškin; sost.: O. Kruglova. – Moskva: Izobr. iskusstvo, 1976. – 45 p.: il.

ŞIŞKIN, IVAN IVANOVIČ. Al’bom: [Reprod.] / Ivan Ivanovič Šiškin; sost.: T. Ûrovoj. – Moskva: Izogiz, 1961. – 22 p.: il.

* * *Ivan Ivanovič Şişkin: Perepiska. Dnevnik. Sovremenniki o

hudožnike / Ivan Ivanovič Šiškin; sost., vstup. st. i primeč. I. N. Šuvalovoj. – Leningrad: Iskusstvo, 1984. – 478 p.: il.

KUDINOV, IVAN PAVLOVIČ. Sosny, osveŝennye solncem: Povest’ o hudož. [I. I.] Šiškine / Ivan Pavlovič Kudinov. – Barnaul: Alt. kn. izd-vo, 1973. – 143 p.: il.

PIKULEV, I. I. Ivan Ivanovič Šiškin: 1832-1898 / I. I. Pikulev. – Moskva: Iskusstvo, 1955. – 276 p.: il.

PISTUNOVA, ALEKSANDRA MIHAJLOVNA. Rodnik v lesu: Povest’ o hudož. I. I. Šiškine / Aleksandra Pistunova. – Moskva: Det. lit., 1987. – 84 p.: il.

RAZDOBREEVA, I. V. Ivan Ivanovič Šiškin / I. V. Razdobreeva. – Leningrad: Hudož. RSFSR, 1966. – 59 p.: il.

* * *FLOREA, VASILE. Şişkin, Ivan // Florea, Vasile. Dicţionar de

artă universală / Vasile Florea, Gheorghe Székely. – Bucureşti: Li-tera Internaţional; Chişinău: Litera, 2003. – P. 366.

Şişkin, Ivan // Dicţionar enciclopedic ilustrat Junior: Nume pro-prii. – Chişinău, 2004. – P. 1476.

Şişkin, Ivan // Dicţionar enciclopedic român. vol. 4. – Bucureşti, 1966. – P. 582.

* Şişkin, Ivan // Din viaţa şi creaţia renumiţilor pictori şi sculpto-ri. – Chişinău, 1964. – P. 15-16.

* Şişkin, Ivan // Enciclopedia sovietică moldovenească. vol. 7. – Chişinău, 1977. – P. 385.

* * * ČEREPANOV, Û. Očarovannyj strannik: [o hudož. I. I. Šiškine] /

Û. Čerepanov // Rosiskie vesti. – 1992. – 27 febr. – P. 12.DOLGOPOLOV, I. Ivan Šiškin: [k 150-letiû so dnâ roždeniâ hu-

dožnika] / I. Dolgopolov // Ogonek, 1982. – Nr. 7. – P. 16-18.KOLESNIKOVA, D. Ranee neizvestnaâ kartina Šiškina: [o pei-

zaže “Pervyj sneg”] / D. Kolesnikova, M. Faktorovic // Hudožnik. – 1982. – Nr. 1. – P. 48-50.

KONČIN, E. Dom v Elabuge: [o sozdanii Doma – muzeâ I. I. Šiškina] / E. Končin // Sov. kul’tura. – 1982. – 19 ian. – P. 5.

MANIN, V. O značenii tvorčestva I. I. Šiškina / V. Manin // Is-kusstvo, 1982. – Nr. 1. – P. 51-61.

PETROSÂN, G. Samyj populârnyj hudožnik Rosii: [I. I. Šiškin] / G. Petrosân // Lesn. prom-st’. – 1982. – 23 ian. – P. 3.

PISTUNOVA, A. Sredi doliny rovnye: [o tvorčestve rus. pej-zažista I. I. Šiškina] / A. Pistunova // Moskva. – 1983. – Nr. 4. – P. 173-178.

Ianuarie

2�

Publicaţie săptămânală cu subtitlul“Gazetă naţională independentă”, este cea de-a doua publicaţie periodică de limba română din Basarabia şi l-a avut în calitate de redactor, editor şi unic colaborator permanent pe Gh.V. Madan.

Primul număr al ziarului apare la 14 (27) ian. 1907, la Chişinău, fiind lansat de către autorităţile ţariste din ţinut şi urma să fie o contrapondere altei publicaţii periodice de limba română – ziarul Basarabia, care a urmat din start doctrina românismului şi cea a revoluţiei, fapt ce a provocat îngrijorarea guvernatorului Haruzin. Moldova-nul urma să contrapună doctrinei românismului pe cea a moldovenismului românofob, iar doctrinei revoluţionare – pe cea a supuşeniei docile faţă de imperiu şi împărat. Este adevărat că ziarul Moldovanul a fost o publicaţie promonarhistă, că s-a opus revoluţiei, însă a făcut-o doar parţial, în primele sale numere.

Din articolul cu caracter programatic publicat în nr. 1 al ziarului rezulta că noua publicaţie periodică îşi propunea să lupte „pentru redeşteptarea naţională şi dezrobirea economică” a românilor moldoveni din Basarabia, pen-tru ca în consecinţă „să redobândim ceea ce nu mai avem şi ni se cuvine”.

În acest context ziarul promitea să fie intransigent, ex-cluzându-se „orice abateri de la acest principiu”. Gh.V. Madan, autorul programului de activitate al ziarului, era pe deplin optimist în obţinerea izbânzii, exprimându-şi încrederea „în steaua neamului nostru”. Această activita-te urma să se desfăşoare în condiţii legale, cu metode paş-nice, respectându-se strict calitatea românilor basarabeni de „supuşi drept credincioşi ai Măriei Sale Împăratului şi cetăţeni loiali Rosiei”.

Gh.V. Madan a abordat în paginile ziarului problema cu privire la apartenenţa etnică a moldovenilor din Ba-sarabia. În articolele sale pe această temă, n-a contrapus niciodată noţiunile ”român-moldovean”, considerând-o pe cea din urmă sinonim cu prima şi, totodată, parte componentă a acesteia. Apartenenţa naţională a mol-dovenilor din Basarabia a abordat-o în articolul „Cine suntem şi de unde ne tragem noi moldovenii”, în care menţiona că Moldova de peste Prut, Muntenia, Oltenia, Banatul, Ardealul, Bucovina „sânt locuite tot de neamul nostru cu toate că ei se numesc - unii moldoveni, ca şi noi, unii munteni, bucovineni, olteni, bănăţeni, arde-leni, în sfârşit, fiecare după ţara lui, dar cu acelaşi grai, acelaşi obicei, acelaşi trecut şi sânt de acelaşi sânge şi lege cu noi”. În acelaşi articol Gh. V. Madan vorbeşte cu pioşenie despre strămoşii comuni ai românilor de pretutindeni, susţinând că „Dacii au fost unul din cele mai cinstite, viteze şi înţelepte neamuri de pe pământ”, autorul evocând, în acelaşi timp, şi marile bătălii dintre romani şi daci. Într-un mod original şi accesibil, pe în-ţelesul ţăranului român din Basarabia, el demonstrează procesul de etnogeneză a poporului român: „...şi fiindcă ostaşii rimleni erau de obicei oameni necăsătoriţi, au în-ceput a se căsători cu fetele dacilor şi din acest amestec au ieşit neamul românesc, din care facem parte şi noi,

Ziarul„MOLDOVANUL”

1907-1908

moldovenii”, autorul susţinând că „în vinele noastre cur-ge şi oleacă de sânge rusesc”. În articolul Întemeierea Moldovei, autorul anonim (probabil că Gh. V. Madan) menţiona că „românii lui Dragoş”, „care erau adăpos-tiţi în Maramureş, au descălecat Ţara Moldovei”, publi-cistul basarabean scoţând astfel în evidenţă şi caracterul eminamente românesc al Basarabiei.

Acelaşi adevăr incontestabil privind românitatea mol-dovenilor basarabeani Gh. V. Madan l-a demonstrat, în repetate rânduri, în paginile ziarului prin intermediul publicării unor fragmente din operele altor autori români care demonstrare aceeaşi axiomă. V. Alecsandri susţinea în Ţăranul moldovan că moldovenii „sunt mândri de numele său de român”, care „de la Râm se trage”, iar Mitropolitul Veniamin Costache menţiona că „ceea ce este încă şi mai de seamă e să cugetăm româneşte, când scriem şi când vorbim”. Din articolul lui I. Lupaş Treime sfântă şi nedespărţită, publicat în nr. 13, merită să fie citat un fragment la fel de semnificativ: „Limba româ-nească este viaţa neamului nostru. Legea românească a fost întotdeauna şi va rămâne pentru toate vremile tăria noastră. Iar moşia strămoşească este izvorul drepturilor noastre şi temelia cea mai de căpetenie a traiului nostru în această lume pământească”.

În paginile ziarului se urmărea şi scopul cultivării dra-gostei pentru întreg neamul românesc. Astfel în poezia lui Şt. O. Iosif Rugă, publicată în nr. 18, răsună frumosul apel, adresat inclusiv basarabenilor: „Copii răzleţi ai mândrei noastre naţii, De mai trăieşte-n voi simţire vie, Veniţi atun-ci şi vă cunoaşteţi fraţii”.

Din cartea lui Petrea Petrescu Poporul român răsuna acelaşi apel vibrant: „Iubiţi-vă naţia şi legea”. V. Alecsan-dri în Iubirea de ţară evoca frumoasele virtuţi ale poporu-lui român, care se raportau reuşit şi la românii basarabeani: „Românul îşi iubeşte ţara ca un rai, pământul unde s-a născut şi din care nici asupririle cele mai crude nu sânt în stare a-l goni”.

Acelaşi apel tulburător, adresat românilor basarabeni, răsună şi în articolul Să ne iubim neamul şi tara, semnat cu pseudonimul „Zimbrul” (probabil că e acelaşi Gh. V. Madan), apel răstălmăcit în text într-un sens mai larg: „să ne apărăm neamul şi pământul” - ce însemna nu altceva decât un îndemn la o rezistenţă faţă de politica de dezna-ţionalizare şi asimilare promovată de ţarism. Autorul arti-colului revine la problema etnogenezei românilor, demon-strând încă o dată că poporul român s-a format ca rezultat al „încuscririi” dacilor şi romanilor, iar pentru a-i cultiva cititorului basarabean demnitatea de bun român, mândria şi respectul pentru strămoşii săi, încheie cu următoarea frază: „Vom şti dară că prin vinele noastre curge sângele unora din cele mai viteze popoare din lume, sânge de daci şi de romani”. Această activitate a ziarului avea rezultate pozitive. Mărturie ne servesc unele corespondenţe din satele Basarabiei, în care autorii acestor relatări şi cores-pondenţe se considerau „după natură, chiar din neamul românesc” (nr. 47, Gh. Chiriac din Hâjdieni, nr. 50 ş. a.).

Publicarea, în cadrul rubricilor „Din străinătate” şi „De la românii de peste brazdă”, a unor frecvente şi variate ştiri despre viaţa social-economică şi spirituală a românilor din Transilvania, Bucovina, din Vechiul Regat urmărea acelaşi scop de apropiere spirituală a românilor de pe ambele ma-luri ale Prutului. Căile, posibilităţile reale de emancipare,

2�


de culturalizare a românilor basarabeni constituiau una din cele mai stringente probleme abordate în paginile ziarului. În articolul „Datoria fruntaşilor”, publicat în nr. 3 al ziarului, Gh. V. Madan, pornind de la o mai veche axiomă, expusă într-o formulare proprie şi raportată la cruda realitate basa-rabeană, susţinea că „...viitorul ţării, soarta norodului se află în mâinile fruntaşilor săi” şi „... păstrarea unui neam şi a unei limbi este o datorie nu numai pentru fiii acelui neam, ci şi pentru toată lumea...”. În cazul Basarabiei, la care se referea autorul, autorităţile ţariste ca parte compo-nentă a categoriei „toată lumea”, şi de care, depindea de fapt, soluţionarea acestei probleme, erau datoare, în viziu-nea autorului, să conserve neamul românesc din Basarabia, renunţând la politica lor de deznaţionalizare şi asimilare. Atitudinea nepăsătoare a majorităţii covârşitoare a boieri-lor, intelectualilor de viţă românească în problema salv-gardării şi emancipării populaţiei româneşti din ţinut era atât de păguboasă, încât Gh. V. Madan s-a văzut nevoit să constate cu amărăciune: „...Nu găsim destule cuvinte de dojana pentru acei fruntaşi care stau nepăsători faţă de in-teresele obşteşti”. „Noi, moldovenii, concluziona în finalul articolului Gh. V. Madan, pe lângă datoria faţă de împărat şi ţară mai avem o sfântă datorie faţă de neamul nostru, căci la începutul, la temelia fiecărui neam stă cuvântul, iar cuvântul este dat de Dumnezeu neamului şi neamul este cuvântul, este graiul în care şi prin care trăieşte tot ce este mai frumos, mai înălţător şi mai scump în fiinţa unui popor”. În articolul O datorie patriotică autorul anonim afirma: „O mare datorie a noastră însemnată şi mântui-toare” a tuturor este de a căuta să deşteptăm în cei care vin după noi iubirea de ţară, „dragostea de moşie şi de neam”. Or, tocmai lipsa unui „ideal frumos şi măreţ” constituia în viziunea lui Gh. V. Madan cauza sărăciei şi nevoilor în care lâncezea ţăranul moldovean din Basarabia. În articolul Luminătorii norodului (nr. 5), autorul anonim (probabil Gh. V. Madan), abordând problema rolului jucat de biserică şi şcoală în soarta românilor basarabeni, menţiona că preoţii, şi cadrele didactice „sunt nu numai slujitori la altar şi învă-ţători ai copiilor, ei sunt şi sfetnicii poporului”, ei trebuiau să fie şi „vor fi apostoli şi învăţători ai neamului”.

O altă problemă importantă care şi-a găsit reflectarea în paginile ziarului a fost aceea a credinţei în Dumnezeu, care, în opinia lui Gh. Bogoslov (probabil, era unul din pseudonimele lui Gh. V. Madan) din articolul Unde-i mântuirea noastră, slăbise considerabil în acea perioa-dă: „în trecut strămoşii erau foarte evlavioşi, acum au uitat cărarea la biserică. Ştefan cel Mare a câştigat în nenumăratele bătălii datorită crucii” - rezuma cu amă-răciune autorul. Ziarul, prin invocarea diferitor dovezi elocvente de credinţă creştină românească, urmărea me-reu acelaşi scop - revigorarea credinţei în Dumnezeu a românilor basarabeani. În articolul Încreştinarea poporu-lui moldovenesc, nesemnat, se menţiona: „Noi, românii... sântem cei dintâi şi cei mai vechi creştini din ţara asta...” Această problemă a fost abordată şi în alte articole. Unul din remediile propuse de ziar pentru revigorarea „smereniei înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor” era revenirea la oficierea serviciului divin în bisericile din Basarabia în limba română.

Politica de deznaţionalizare a populaţiei româneşti din Basarabia în perioada apariţiei ziarului Moldovanul atinsese proporţii ameninţătoare, devenind un fenomen cu caracter general, ce penetrase toate categoriile sociale

ale românilor basarabeni (mai puţin ţărănimea) şi toate instituţiile vieţii publice din Basarabia. Cel mai mare pericol al asimilării plana asupra tinerei generaţii de români basarabeni, supuşi deznaţionalizării şi asimilării prin intermediul şcolii. Ziarul revendicase în repetate rânduri dreptul românilor basarabeni la instruire în şcoli în limba maternă, demonstrând în acelaşi timp consecin-ţele, nefaste pentru români, ale instruirii în limba rusă. Condamnând politica de rusificare, P. Dicescu menţiona în articolul Daţi noroadelor învăţătură adevărată şi în-ţeleasă (nr. 6): „... şcoala rusească creşte pe tineret în ură şi nepăsare, din care au ieşit pornirile lipsite de patriotism de astăzi”. În articolul Trebuie învăţătură moldovenească (nr. 12), Gh. V. Madan considera că „... învăţătura ce i se dă moldovanului în şcolile ruseşti nu-i este de nici un folos, deoarece nu o înţelege şi mai mult îl prosteşte”, în timp ce străinii, rezumă autorul, datorită instruirii în limba maternă, o duceau destul de bine în Basarabia. Tocmai „lipsa de învăţătură” a românilor basarabeni era considerată de Gh. V. Madan cauza principală a sărăciei lor, făcându-i pe mulţi dintre ei, ademeniţi de propaganda ţaristă, să emigreze în Siberia, fenomen condamnat de autorul acestui articol. Luând în consideraţie această stare gravă a lucrurilor, Gh. V. Madan cerea insistent şi „cât mai neîntârziat ca pe lângă limba rusească să se înveţe în şcoli limba moldovenească. Şi numai când vom lăsa urmaşilor noştri moştenire învăţătură înţeleasă, în limba neamului nostru, atunci numai vom putea să ajungem iar stăpâni în ţara noastră strămoşească, atunci vom înceta a fi străini în pământul udat cu sângele nostru”. În arti-colul Dreptul firesc şi sfânt al moldovenilor, Gh. V. Madan revendică din nou în faţa autorităţilor dreptul la instruire în limba română pentru românii basarabeni care erau dispuşi să se dezică sau deja s-au dezis de limba română: „...lepădându-ne de limba părintească, de ne-amul nostru ne lepădăm”.

Oricât ar părea de paradoxal, ziarul Moldovanul, contrar intenţiilor autorităţilor ţariste, a fost, cu siguranţă, cea mai veritabilă publicaţie periodică românească din Basarabia de până la Unirea din 1918, graţie eforturilor lui Gh. V. Madan, prezent în paginile ziarului în toate ipostazele. Această gazetă a fost net superioară altor publicaţii perio-dice de limbă română din Basarabia din acea epocă în pri-vinţa popularizării clasicilor literaturii române, a poeţilor şi scriitorilor români din toate provinciile înstrăinate şi din regat.

Prin publicarea masivă a operelor literaţilor români, ziarul Moldovanul, devenise în Basarabia o veritabilă antologie a literaturii române. Moldovanul şi-a adus con-tribuţia şi la cultivarea conştiinţei istorice a românilor ba-sarabeni. În cadrul rubricilor Din istoria moldovenilor, Din istoria neamului, Bărbaţi însemnaţi ai neamului, Istorie etc. au fost publicate numeroase fragmente şi articole cu conţinut istoric, în mare parte reluate din operele cro-nicarilor, istoricilor munteni, moldoveni, transilvăneni, care familiarizau cititorul basarabean cu cele mai fru-moase pagini de glorie din istoria neamului românesc. Publicarea masivă a folclorului autentic românesc din Basarabia a fost un alt merit incontestabil al ziarului Moldovanul. Aproape în fiecare număr al ziarului, la rubrica Cântece, erau inserate cântece, balade, bocete populare, selectate cu grijă de Gh. V. Madan. În pa-ginile periodicului au fost publicate fragmente şi din folclorul altor provincii istorice româneşti.

Ianuarie

2�

Mai multe rubrici din ziarul Moldovanul aveau o menire practică, veneau în ajutorul ţăranului român din Basarabia cu diferite recomandări, sfaturi practice, cu un diapazon destul de variat. În cadrul rubricii Cum trăiesc moldovenii, susţinută de Gh. Teodorescu, ce apărea în fi-ecare număr, pe parcursul întregului an 1907, cititorului i se ofereau informaţii ample din domeniul agriculturii, pomiculturii, legumiculturii, creşterii vitelor. La rubrica Calendarul bunului gospodar Vasile C. Moga oferea agri-cultorilor cunoştinţele necesare privind efectuarea lucrări-lor agricole în fiecare lună a anului. Rubricile - Sfaturi folositoare, Poveţe mamelor de la ţară - includeau noţiuni de medicină şi igienă. Rubrica Semne de timp oferea ţăra-nului cunoştinţe din domeniul meteorologiei.

Ziarul Moldovanul, alături de alte publicaţii periodice de limbă română din ţinut, a jucat un rol important în procesul de trezire a conştiinţei naţionale şi de culturalizare a româ-nilor basarabeni la început de secol XX.

(Din art. „Ziarul „Moldovanul” (1907-1908) – o ve-ritabilă publicaţie de limba română din Basarabia” de Ion VARTA).


Un om, un destin : [Gheorghe V. Madan] / Acad. de Ştiinţe a Mol-dovei, Inst. de Ist. şi Teorie literară; Inst. de Etnografie şi Folclor; Fundaţia Naţională „Gh.V. Madan”; ed. îngrijită de Grigore Boteza-tu, Vasile Ciocanu, T. Macovei. – Chişinău; Truşeni, 1997. – 32 p.

***GROSSU, SILVIA. „Moldovanul” / Silvia Grossu // Grossu, Sil-

via. Presa din Basarabia în contextul sociocultural al anilor 1906-1944. – Chişinău, 2003. – P. 15-20.

MALANEŢCHI, VASILE. [„Moldovanul”] / Vasile Malaneţchi // Presa din Basarabia: analize, contexte, valori (1854-2004). – Chi-şinău, 2005. – P. 80-85.

„Moldovanul”, ziar săptămânal (14 ian. 1907-15 oct. 1918). Red.-ed.: Gh.V. Madan // Chişinău: encicl. / ed.: Iurie Colesnic. – Chişinău, 1997. – P. 320-321.

NEGRU, GHEORGHE. Cine şi de ce a publicat ziarul „Moldo-vanul” (1907-1908) / Gheorghe Negru // Presa din Basarabia: anali-ze, contexte, valori (1854-2004). – Chişinău, 2005. – P. 54-75.

NEGRU, GHEORGHE. „Moldovanul” (1907-1908) – ziar naţio-nal sau diversiune politică / Gheorghe Negru // Destin Românesc. – 2004. – Nr. 3.4. – P. 82-87.

O gazetă moldovenească de opoziţie – „Moldovanul” // O pagină din istoria Basarabiei: Sfatul Ţării (1917-1918). – Chişinău, 2004. – P. 56.

PÂNZARU, SAVA. Ziarul „Moldovanul”: Câteva constatări preliminare / Sava Pânzaru // Rev. de Etnografie şi Folclor. – 1993. – Nr. 1-2. – P. 138-142.

RĂDUICĂ, GEORGETA. „Moldovanul” / Georgeta Răduică, Nicolin Răduică // Răduică, Georgeta. Dicţionarul presei româneşti (1731-1918). – Bucureşti, 1995. – P. 283.

VARTA, ION. Presa de limbă română din Basarabia în perioada primei revoluţii ruse (1905-1907): [referire şi la ziarul „Moldova-nul”] / Ion Varta // Presa din Basarabia: analize, contexte, valori (1854-2004). – Chişinău, 2005. – P. 25-53.

VARTA, ION. Presa românească din Basarabia la începuturile sale: [referire şi la ziarul „Moldovanul”] / Ion Varta // Destin Româ-nesc. – 1994. – Nr. 4. – P. 19-31.

VARTA, ION. Ziarul „Moldovanul” (1907-1908) – o veritabilă publicaţie de limba română din Basarabia / Ion Varta // Lit. şi arta. – 1997. – 27 mart. – P. 7.

BoriS REŞETNICOV

1927-1992Maestru de balet.S-a născut la 14 ian. 1927, la Odesa. S-a stins din viaţă

în 1992, la Tiraspol. În 1949 a absolvit Şcoala de balet din oraşul natal.Lucrează conducător artistic la Casa de cultură din

Tighina (1949-1960), din 1958 – conducător artistic al ansamblului de dansuri populare Viorica de la Casa de cultură din Tiraspol.

A montat dansurile: Anotimpurile, Pentru pace şi priete-nie, Câte trei porniţi la joc, Joacă plaiul meu natal, Hora Nistrului, Soacra cu trei nurori ş. a.

Cele mai însemnate şi mai bune înscenări de dansuri moldoveneşti (Hai la horă, (1957), Hora mare, Bun e vinul ghiurghiuliu etc.) le-a realizat cu Ansamblul de dansuri populare Joc. Un rol deosebit acordă montării dansurilor altor popoare din URSS, compoziţiilor temati-ce (Dans rusesc, Hopacul, Horo, Ceardaşul).

În urma succeselor obţinute la Concursul republican de către colectivele coregrafice de amatori de la ţară, s-a hotă-rât să fie trimise la Festivalul unional şi la Festivalul al VI-lea mondial trei colective de dansuri din Republica Mol-dova, între care şi colectivul muncitoresc de dansuri din oraşul Tighina, condus de coregraful Boris Reşetnicov.

În august 1957, la cel de-al VI-lea Festival Mondial al tineretului şi studenţilor de la Moscova, colectivul munci-toresc din Tighina a cucerit Medalia de bronz.

Maestru emerit al artei din RSSM (1957).

BIBLIOGRAFIE:

CURBET, VLADIMIR. [Reşetnicov, Boris] // Curbet, Vladimir. La vatra jocului străbun / Vladimir Curbet. – Chişinău, 2005. – P. 18, 19, 22.

* Reşetnicov, Boris // Literatura şi arta Moldovei: encicl.: În 2 vol. vol. 2. – Chişinău, 1986. – P. 201.

mihai EMINESCU

1850-1889Poetul naţional al românilor, personalitate de excepţie a

spiritualităţii româneşti, reprezentant de seamă al roman-tismului târziu în lirica universală.

S-a născut la 15 ian. 1850 la Botoşani (ori Ipoteşti), Mihail fiind al şaptelea copil din cei unsprezece ai lui Gheorghe Eminovici şi Ralucăi, din familia Iuraşcu. Unele mărturii fixează ca dată a naşterii 14 dec. 1849, iar forma Mihai se va impune mai târziu. Familia cobora pe linie paternă din Transilvania, de unde emigrează în

�0


Bucovina din cauza exploatării iobăgeşti, obligaţiilor militare şi a persecuţiilor religioase. Bunicii săi, Vasile şi Ioana, trăiesc în Călineştii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, sat întemeiat de emigranţii transilvăneni. Mor din cauza epidemiei de holeră din 1844, şi poetul, născut mai târziu, nu-i cunoaşte şi nu-i evocă în scrierile sale. Gheorghe, tatăl poetului, trece din Bucovina în Moldova şi îndeplineşte funcţia de administrator de moşie. Este ridicat la rangul de căminar şi îşi întemeiază gospodăria la Ipoteşti, în ţinutul Botoşanilor. Căminarul, om cu dra-goste de carte, îşi trimite băieţii şi chiar o fiică, Aglaia, să facă studii la Cernăuţi sau în Transilvania, iar pe Şerban şi pe viitorul poet, la universităţile germane.

În oct. 1858, este înscris în clasa Şcoala primară Natio-nal Hauptschule (Şcoala primară ortodoxă orientală) din Cernăuţi. Frecventează aici şi clasa a IV-a (1859/1860). Nu s-a simţit legat, afectiv, de învăţătorii săi şi nu-i evocă în scrierile sale.

În sept. 1860 se înscrie la Ober Gymnasium, liceul ger-man din Cernăuţi, înfiinţat în 1808, singura instituţie de învăţământ liceal la acea dată în Bucovina anexată Im-periului Habsburgic în 1775, şi care se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativă şi marea seve-ritate în procesul de învăţământ. Profesorii se recrutau, cu precădere, din Austria, întocmesc studii şi colaborează la publicaţiile vremii. În 1848 se înfiinţează şi o catedră de română, ocupată de Aron Pumnul, cunoscut prin Leptura-riu românesc, în patru tomuri, tipărit la Viena între 1862 şi 1865, cea dintâi istorie a literaturii române în texte.

Se înscrie în sept. 1862 din nou în clasa a 2-a, frec-ventează cursurile numai primul semestru şi se retrage, cum se arată în catalog, ca privatist. Are note foarte bune la toate materiile. I. C. Sbiera, profesor, îi dă la română calificativul vorzüglich (eminent).

Demersurile la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Pu-blice, pentru obţinerea unei burse de studii, nu sunt încu-nunate de succes. Se angajează în noiemb. 1864 la Consi-liul Permanent Judeţean Botoşani scriitor al cancelariei sale. Face corespondenţă şi întocmeşte actele oficiale. Îşi dă demisia în mart. 1865 şi o motivează prin dorinţa de a urma studiile colegiale din Gimnaziul Plenariu din Buco-vina. Destinul îl va conduce pe alte drumuri.

1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Emi-nescu.

În ian. 1866, încetează din viaţă, la Cernăuţi, Aron Pumnul, cărturar şi mare personalitate a luptei naţionale în Bucovina sub stăpânire austriacă. În broşura omagială Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti... – geniul mare al deşteptării Bucovinei este evocat în poezia de debut – La moartea lui Aron Pumnul. Tot atunci trimite la revista Fa-milia din Pesta, poezia De-aş avea, care se publică în nu-mărul din 25 febr.-19 mart. 1866. Iosif Vulcan, redactorul revistei, o însoţeşte cu o notă: „Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june de numai 16 ani, care cu primele încercări poetice ne-a surprins plăcut”. Poezia e semnată: M. Eminescu, cum va proceda de aici înainte. Tot în Familia publică O călărire în zori, Din străinătate, La Bucovina, Speranţa, Misterele nopţii, iar în Umoristul, o altă revistă a lui Iosif Vulcan, Asta vreau dragul meu, sub formă de cuplet. Începe publicarea no-velei svedice a lui Onkel Adam (Karl Anton Wetterberg) Lanţul de aur, pe care o traduce din germană. Tot acum adună material pentru romanul Geniu pustiu, pe care îl elaborează în perioada preuniversitară şi rămâne în ma-

nuscris. Călătoria în Transilvania marchează, remarca G. Călinescu, intrarea în altă vârstă.

Între 1867-1868 este în trupa lui Iorgu Caragiale, unde întocmeşte memorii către organele administrative pe care le semnează Iorgu Caragiale şi asociaţii săi, apoi trece în cea a lui Mihail Pascaly, care îl angajează ca sufleur II şi copist. În manuscrise se păstrează mai multe piese copiate de el care se jucau pe scenă. I se încredinţează şi interpretarea unor roluri mai mici. În 1869 publică în Familia poezia Junii corupţi. Se înscrie la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Viena, ca ausserordentlich (auditor extraordinar), deoarece nu avea bacalaureatul. Devine membru al Societăţii Literare Sociale România, şi se înscrie şi în Societatea Literară Ştiinţifică a români-lor din Viena; iniţiază demersuri pentru unificarea lor. Îl cunoaşte pe I. Slavici.

În semestrul de iarnă 1869-1870 frecventează cursurile de la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Viena. Are rezerve faţă de profesorii vienezi pentru atitudinea lor faţă de filozofia kantiană. Îşi începe colaborarea la Convorbiri literare, cu poezia Venere şi Madonă, căreia îi urmează Epigonii şi povestea Făt-Frumos din lacrimă (1870) şi Mortua est (1871); reţine atenţia lui Maiorescu care îi recunoaşte talentul. Are loc la 18 apr. 1871 şedinţa de unificare a celor două societăţi studenţeşti din Viena, ocazie cu care ia naştere Societatea Academică Socială Literară România jună din Viena, sunt aleşi Ioan Slavici, preşedinte, şi Eminescu secretar. Societatea, cunoscută numai sub numele de România jună se va impune ca una din cele mai importante societăţi studenţeşti. În oct. 1871 se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Viena; îşi întrerupe studiile în timpul pregătirii Serbării de la Putna şi a Congresului studenţesc. Participă în sept. 1872, pentru prima oară, la şedinţele Junimii ieşene, unde citeşte nuvela Sărmanul Dionis şi poeziile Egipetul, Înger şi demon, Floare albastră. Publică în Convorbiri literare, Egipetul, fragment din Panorama deşertăciunilor, poem de evocare a succesiunii civilizaţiei umane (oct. 1872), nuvela Sărmanul Dionis (dec. 1872 – ian. 1873).

Epocii studiilor vieneze aparţin însemnările filozofice şi de drept, precum şi marile poeme rămase în manuscris.

La 18 dec. 1872, la îndemnul lui Maiorescu, cu o ade-verinţă de absolvire a Liceului din Botoşani se înscrie la Facultatea de Filozofie a Universităţii Friedrich-Wilhelm din Berlin, primeşte peste câteva luni o bursă de la T. Maiorescu, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, pentru trecerea doctoratului. Face comentarii la texte din Schopenhauer şi Kant, începe traducerea tratatului lui Kant Critica raţiunii pure. Poartă o corespondenţă în germană cu T. Maiorescu (1874) privind trecerea docto-ratului spre a ocupa catedra de filozofie la Universitatea din Iaşi, pentru care nu se considera pregătit să ţină pre-legeri universitare.

Amână susţinerea doctoratului la Berlin, optând pentru Jena - pretext, faţă de Maiorescu, pentru întreruperea studiilor universitare. Consiliul de Miniştri îl numeşte, la propunerea lui Maiorescu, bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iaşi (10 sept. 1874), unde a desfăşurat o sus-ţinută activitate pentru îmbogăţirea Bibliotecii Centrale cu publicaţii din vechiul scris românesc.

În 1875 poartă corespondenţă cu F. A. Brockhaus, pri-vind colaborarea sa la enciclopedia germană Conversation Lexicon, prilej cu care propune introducerea de noi artico-le, neacceptată de editor.

Ianuarie

�1

Este înlocuit la conducerea Bibliotecii Centrale din Iaşi şi numit revizor şcolar peste judeţele Iaşi şi Vaslui. Activitate de un dinamism ieşit din comun: inspecţii la şcoli, asistenţă la examene, numirea şi revocarea perso-nalului didactic, conferinţe cu învăţătorii, rapoarte către prefecturi şi Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice. În aceste împrejurări îl cunoaşte pe Ion Creangă, învăţător la Şcoala Nr. 2 din Păcurari, şi este începutul legendarei lor prietenii. Cu începere din 19 mai 1875 este redactor la Curierul de Iaşi şi îşi schimbă statutul în ziarist pro-fesionist, ocupaţia convenea şi personalităţii sale. Foaie oficială, Curierul de Iaşi începe să apară în 31 mart. 1868, cu o periodicitate neregulată; Părţii neoficiale i se rezer-va o singură pagină. Publică informaţii din războiul din Balcani, cronici despre viaţa culturală ieşeană, prezentări de cărţi şi ziare, Pagina neoficială ia aspect pe publicaţie enciclopedică. La 5 ian. 1877 prezintă în Colecţionarul literar pentru ambele sexe, care apare la Piatra Neamţ, un articol unde subliniază importanţa publicaţiilor provinci-ale în valorificarea creaţiei populare. Stabilit la Bucureşti (oct. 1877) este redactor la Timpul.

Traduce primul volum al tratatului lui Eudoxiu Hurmu-zachi Fragmente zur Geschichte der Rumänen (1878), ce se va tipări în 1879 cu titlul Fragmente din istoria româ-nilor. Publică în Convorbiri literare poeziile: Povestea teiului, Singurătate, Departe sunt de tine (1878), De câte ori iubito, Rugăciunea unui dac, Atât de fragedă, Afară-i toamnă, Sunt ani la mijloc, Când însăşi glasul, Freamăt de codru, Revedere, Foaie veştedă, Despărţire (1879).

În 1880 (3 febr.) are loc şedinţa de constituire a Clu-bului politic sub preşedinţia lui Emanuil (Manolache) Costache Epureanu şi Theodor Rosetti, care întocmeşte şi dă publicităţii Programul Partidului Conservator. Nu participă la constituire T. Maiorescu, P. P. Carp şi G. Gr. Cantacuzino, pe motiv că Programul cuprindea numai ge-neralităţi, la care puteau subscrie şi adversarii politici. Clu-bul politic preia şi ziarul Timpul şi îl numeşte pe Eminescu redactor-şef. Emanoil (Manolache) Costache Epureanu îi recunoaşte marea capacitate polemică în publicistica co-tidiană. Publică Studii asupra situaţiei în câteva numere consecutive prin care îşi inaugurează activitatea la ziarul Timpul ca redactor-şef. Dezvoltă tezele din Programul Partidului Conservator în sensul concepţiei sale social-politice.

În 1881 publică în Convorbiri literare: Scrisoarea I, Scrisoarea II, Scrisoarea III şi Scrisoarea IV. Scrisoarea V se publică postum, în 1890; Scrisoarea III o reproduce în Timpul, la 10 mai, contemporanii văd în ea un pamflet antiliberal. Apare la Leipzig antologia întocmită de Mite Kremnitz Rumänische Dichtungen, cu poezii traduse de Carmen Sylva. Sunt incluse şi 21 poezii de Eminescu.

În 1882 este înlocuit la conducerea ziarului Timpul, rămânând redactor pentru partea politică, cu obligaţia să dea trei articole pe săptămână. Se înscrie în Societatea Carpaţii, cu scopul de a sprijini lupta naţională a româ-nilor de sub stăpâniri străine. Citeşte în şedinţa Junimii bucureştene poemul Luceafărul. Vede pentru prima dată Marea Neagră – nemărginire pururea mişcată. La 13 febr. 1883 are loc constituirea Societăţii Presei Române, devenind membrul ei. Revista Familia îi publică poeziile: S-a dus amorul, Când amintirile, De acum, Ce e amorul, Pe lângă plopii fără soţ, Şi dacă... şi, în 1884, poezia Din noapte. În dec. 1883 Editura Socec tipăreşte un volum de

Poezii cu un portret al poetului şi o prefaţă de T. Maio-rescu, într-o frumoasă ţinută grafică. Sunt reunite poeziile publicate între 1870 şi 1883, şi marchează consacrarea sa definitivă ca mare poet; va cunoaşte multe reeditări şi stă la baza traducerilor în limbi străine. La 24 sept. 1884, este numit subbibliotecar la Biblioteca Centrală din Iaşi.

Apare în Albumul literar din 15 mart. 1886, scos de Scietatea studenţilor universitari Unirea din Iaşi poezia Nu mă înţelegi, elaborată între 1876 şi 1880. Întocmeşte în oct. ultimul stat de plată pentru personalul bibliotecii, traduce ca bibliotecar tratatul lui Franz Bopp Kritische Grammatik der Sanscritic Sprache – demonstraţie de am-ploare a capacităţii sale intelectuale (Manuscrisul în trei caiete se păstrează la Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu din Iaşi). La 9 noiemb. 1886, este internat la ospiciul de la Mănăstirea Neamţ. Apare în numărul din dec. al Convorbirilor literare poezia La steaua, elabora-tă în 1878-1883. În ian. trimite de la Mănăstirea Neamţ poezia De ce nu-mi vii, scrisă înaintea şederii de aici şi se publică la 1 febr. în Convorbiri literare. Protestează (26 ian. 1887) împotriva iniţiativei lui Al. Vlahuţă privind lansarea de subscripţii în folosul său.

La 8 apr. 1887 părăseşte ospiciul de la Mănăstirea Ne-amţ şi se stabileşte la Botoşani, este îngrijit cu un rar devotament, de Henrieta, sora sa, şi de doctorul Francisc Iszok. În iul.-aug. se află la băile de la Hall din Austria, cu evidente ameliorări ale sănătăţii. La 1 ian. 1889, publică în Fântâna Blanduziei articolul Ziua de mâine, profesiune de credinţă în menţinerea păcii în Europa; se încheie cu acest articol activitatea sa ziaristică începută în 1870. În-cep (8 apr.) formalităţile pentru acordarea pensiei viagere; este însă prea târziu. Încetează din viaţă la 15 iun. 1889, la Institutul Caritatea, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

„Eminescu, scria Nicolae Iorga în 1909, se deosebeşte de toţi scriitorii vremii sale şi prin aceea că opera lui întreagă n-are nici cea mai slabă măsură şi supt nici un raport, caracterul local, provincial, ci numai caracterul general românesc. E cel dintâi scriitor român care scrie către toţi românii într-un grai pe care românii de oriunde îl pot recunoaşte ca al lor. Născut în colţul de către gra-niţă al Moldovei de Sus, crescut în Bucovina, apoi şcolar într-un aşezământ ardelean, în sfârşit studiind la Viena între românii din toate părţile, care supt îndemnul lui pun la cale, înaintea mormântului din Putna a lui Ştefan cel Mare, cea dintâi serbare a sufletului, a tradiţiilor, a gloriei româneşti, care sunt ale tuturor celor de sângele nostru şi de limba noastră, înfrăţit apoi cu poporul prin străbaterea adâncă a tainelor cântecului mulţimilor – Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti, una şi nedespărţită”.

„Şi oricine intenţionează să scrie câte ceva despre „sfântul preacurat al ghiersului românesc”, cum l-a denumit Tudor Arghezi pe Mihai Eminescu, se afla în faţa unei încercări dificile. Dificultatea constă mai întâi în faptul că despre marele poet s-a scris mult, adeseori cu har şi cu talent. Viaţa şi opera nici unui alt scriitor român n-a fost atât de mult cercetată şi comentată ca aceea a lui Mihai Eminescu, fenomen pe deplin justificat dacă ne gândim doar la împrejurarea că poetul „Luceafărului” a fost şi a rămas „nepereche”, în cultura românească. Din această cauză este destul de greu să spui ceva nou, sau dacă repeţi ceea ce s-a mai spus să o faci mai bine şi mai

�2


frumos. Riscul este ca, nefiind cu un talent aparte şi cu o mare capacitate de analiză, să înşiri tot felul de platitudini solemne, deseori întâlnite în bibliografia eminesciană, sau să faci un comentariu în legătură cu ce au spus alţii des-pre acest subiect, ajungând, chiar fără să vrei, în postura pe care Eminescu însuşi a anticipat-o:

Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititelNu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el, Sub a numelui tău umbră[...]O altă dificultate, poate şi mai mare, care stă în faţa ce-

lui ce-şi încearcă în universul eminescian, este sentimen-tul că orice ai spune îţi apare stângaci şi nesemnificativ în comparaţie cu măiestria de a spune a poetului. A scrie despre Eminescu este o încercare, niciodată izbutită, de a tălmăci poezia. O poezie lirică nu se lasă nici tălmăcită (Arghezi spune despre Eminescu că el nu poate fi tălmă-cit nici româneşte), nici rezumată. Ea trăieşte numai prin cuvintele cioplite direct de poet, singurele care pot să menţină atmosfera producătoare de intuiţii. Poezia este har divin şi artă a cuvântului care încearcă să sugereze stări sufleteşti şi sentimente care nu pot fi transpuse în limbajul comun. Versurile lui Eminescu învederează din plin aceste constatări şi prin aceasta, dificultatea de care am amintit de a le analiza. Din aceste motive poate cel mai bun lucru care ne rămâne de făcut este citirea nemu-ritoarelor poeme, atâta vreme cât mai ştim să le citim, să le rostim şi să le... visăm.

Vreme trece... vreme vine, Eminescu rămâne mereu aco-lo, sus, în miezul adânc de simţire şi întrupare româneas-că, atotputernic şi visător” (Vasile Bechis, Costa Mesa, California; din revista Clipa).


EMINESCU, MIHAI. Opera poetică: În 4 vol. / Mihai Eminescu. – Chişinău: Cartier, 2005. – (Poesis),

Vol. 1. – 272 p.Vol. 2. – 256 p.Vol. 3. – 302 p.Vol. 4. – 320 p.EMINESCU, MIHAI. Luceafărul; Antume / Mihai Eminescu.

– Bucureşti: Litera, 2005. – 332 p.EMINESCU, MIHAI. Manuscrisele Mihai Eminescu. vol. 2, p.

1: Manuscris românesc 2255 / Mihai Eminescu. – Bucureşti: Ed. Acad. Române; Ed. Encicl., 2005. – 210 p.

EMINESCU, MIHAI. Manuscrisele Mihai Eminescu. vol. 2, p. 2: Manuscris românesc 2255 / Mihai Eminescu. – Bucureşti: Ed. Acad. Române; Ed. Encicl., 2005. – 436 p.

EMINESCU, MIHAI. Naţiunea română: Progres şi moralitate / Mihai Eminescu. – Bucureşti: Albatros, 1999. – 671 p.

EMINESCU, MIHAI. Poezii: În 2 vol. / Mihai Eminescu. – Bu-cureşti: Ed. Acad. Române; Ed. Encicl., 2005,

Vol. 1. – XCVI, 336 p.Vol. 2. – 444 p.EMINESCU, MIHAI. Proză literară / Mihai Eminescu. – Chişi-

nău: Cartea Moldovei, 2005. – 248 p.* * *

CODREANU, THEODOR. Eminescu – martor al adevărului / Theodor Codreanu. – Bucureşti: Scara, 2004. – 276 p.

DEL CONTE, ROSA. Eminescu, sau Despre Absolut / Rosa del Conte. – Cluj: Dacia, 1990. – 460 p.

CRĂCIUN, VICTOR. Eminescu, Ştefan Vodă şi Putna / Victor Crăciun. – Bucureşti: Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de pretutindeni, 2004. – 204 p.

CRIŞAN, RADU MIHAI. Spre Eminescu: Răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocarea viitorului / Radu Mihai Crişan. – Bucureşti: Cartea Universitară, 2005. – 400 p.

CRIŞAN, RADU MIHAI. Testamentul politic al lui Mihai Emi-nescu / Radu Mihai Crişan. – Bucureşti: Cartea Universitară, 2005. – 32 p.

DOBRESCU, CAIUS. Mihai Eminescu: Imaginarul spaţiului privat. Imaginarul spaţiului public: Monogr. / Caius Dobrescu. – Braşov: Aula, 2004. – 344 p.

MORARU, LEO. Eminescu: Note pentru o monografie / Leo Moraru. – Iaşi: Polirom, 2002. – 300 p.

NOICA, CONSTANTIN. Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti / Constantin Noica. – Bucureşti: Ed. Eminescu, 1975. – 171 p.

NUCĂ, SERGIU. Cinstind pe Eminescu / Sergiu Nucă. – Chişi-nău: Prut Internaţional, 2005. – 76 p.

RUSU, MIHAI. Un Eminescu al meu: Abordare problematizată a poeziei eminesciene / Mihai Rusu. – Ed. a 2-a, rev. şi completată. – Chişinău: Pontos, 2006. – 296 p.

***GRIGORESCU, NICOLAE. Redefinirea eminescologiei ca

ştiinţă / Nicolae Grigorescu // Academica. – 2006. – Ian. (Nr. 46). – P. 10-11.

MÂRCIU, MIRCEA. Structura şi conţinutul artei în concepţia lui Mihai Eminescu / Mircea Mârciu // Academica. – 2006. – Ian. (Nr. 46). – P. 8-9.

Mihai Eminescu // Calendar Naţional 2006. – Chişinău, 2006. – P. 14-16.

SIMION, EUGEN. 15 ianuarie – Ziua poeziei româneşti / Eugen Simion / Academica. – 2004. – Ian. (Nr. 22). – P. 3-6.

SIMION, EUGEN. Ziua Eminescu – Sărbătoarea naţională a culturii româneşti / Eugen Simion / Academica. – 2006. – Ian. (Nr. 46). – P. 3-5.

SURDU, ALEXANRU. Poezie, istorie şi filozofie la Mihai Emi-nescu / Alexandru Surdu // Academica. – 2006. – Ian. (Nr. 46). – P. 6-7. V. M.

mihail ROMAN

1927Poet.S-a născut la 15 ian. 1927, la Chişinău.A absolvit Institutul Poligrafic de Stat I. Fiodorov din

Lvov, în 1964.În 1962 a debutat cu placheta de versuri După o zi de

muncă, apoi au urmat volumele: Fluier de fag (1970), Clipele (1975) ş. a.

Scrie şi pentru copii: Lia-Ciocârlia (1975), Pe cărarea din brădet (1978), Albă-ca-Zăpada şi ghiocelul (1982) etc.

Unele din versurile sale au fost puse pe muzică.

BIBLIOGRAFIE:

* ROMAN, MIHAIL. Albă-ca-Zăpada şi ghiocelul: versuri / Mihail Roman. – Chişinău: Lit. Artistică, 1982. – 43 p.

* ROMAN, MIHAIL. Clipele: versuri / Mihail Roman. – Chişi-nău: Cartea Moldovenească, 1975. – 47 p.

* ROMAN, MIHAIL. După o zi de muncă: versuri / Mihail Ro-man. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1962. – 84 p.

* ROMAN, MIHAIL. În căsuţa din poveşti: versuri / Mihail Roman. – Chişinău: Lit. Artistică, 1988. – 46 p.

Ianuarie

��

valeriu CRISTEA

1937-1999Critic şi istoric literar român.S-a născut la 15 ian. 1937, la Arad. Se stinge din viaţă

la 22 mart. 1999, la Bucureşti.A urmat Liceul G. Bariţiu din Cluj (1947-1954). În

1956 se transferă de la Facultatea de Filologie din Cluj la cea din Bucureşti (licenţa în 1962).

Profesor (1963-1964), apoi redactor (1964) la Gazeta literară şi România literară. Din 1990 e redactor şi ulte-rior redactor-şef la Caiete critice (până în 1998). Colabo-rează şi la Argeş şi Cronica.

A debutat în anul 1962 în Gazeta literară. Debut edito-rial cu vol. Interpretări critice în 1970. Activitatea foile-tonistă este dublată de studii şi eseuri: Tânărul Dostoievs-ki (1971), Pe urmele lui Don Quijote (1974), Introducere în opere lui Ion Neculce (1974), Domeniul criticii (1975), Alianţe literare (1977), Spaţiul în literatură (1979), Dic-ţionarul personajelor lui Dostoievski (vol. 1 în 1983, vol. 2 în 1992, tradus şi în limba rusă), Modestie şi orgoliu (1984), Fereastra criticului (1987) etc.

În 1988 şi-a publicat un volum de confesiuni: După amiaza de sâmbătă, iar în 1997 încă un volum de memo-rialistică Bagaje pentru paradis.

Menţionat cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1974) şi cu Premiul Uniunii Scriitorilor, în 1979 şi 1983.


CRISTEA, VALERIU. A scrie, a citi / Valeriu Cristea. – Cluj: Dacia, 1992. – 298 p.

Rec.: Simion, Eugen. Gust şi măsură / Eugen Simion // Litera-torul. – 1992. – 5 iun. – P. 3.

CRISTEA, VALERIU. Alianţe literare: 5 studii critice / Valeriu Cristea. – Bucureşti: Cartea Românească, 1977. – 492 p.

** CRISTEA, VALERIU. Bagaje pentru paradis / Valeriu Cris-tea. – Bucureşti, 1997.

Rec.: Ianoşi, I. Bagaje pentru o viaţă / I. Ianoşi // Adevărul literar şi artistic. – 1998. – 11 ian. – P. 5.

Rec.: Ioanid, I. Suferinţa e una şi indivizibilă / I. Ioanid // Adevă-rul literar şi artistic. – 1998. – 24 febr. – P. 12.

Rec.: Dimisianu, Gabriel. O luminoasă tristeţe / Gabriel Dimisia-nu // România literară. – 1997. – 10-16 dec. – P. 4.

* ROMAN, MIHAIL. Lia-Ciocârlia / Mihail Roman. – Chişinău: Lumina, 1975. – 19 p.

* ROMAN, MIHAIL. Pe cărarea din brădet / Mihail Roman. – Chişinău: Lit. Artistică, 1978. – 27 p.

* ROMAN, MIHAIL. Poezii / Mihail Roman. – Chişinău: Lit. Artistică, 1982. – 118 p.

* ROMAN, MIHAIL. Se duc cocorii: versuri / Mihail Roman. – Chişinău: Lit. Artistică, 1978. – 124 p.

* ROMAN, MIHAIL. Fluier de fag: versuri / Mihail Roman. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1970. – 83 p.

* * * Mihail Roman // Scriitorii Moldovei în lectura copiilor şi adoles-

cenţilor: dicţ. biogr. – Chişinău, 1994. – P. 238.*Roman, Mihail D. // Literatura şi arta Moldovei: encicl.: În 2

vol. vol. 2. – Chişinău, 1986. – P. 205.

CRISTEA, VALERIU. Despre Creangă / Valeriu Cristea. – Bu-cureşti: Ed. Eminescu, 1994. – 140 p.

CRISTEA, VALERIU. Dicţionarul personajelor lui Dostoievski / Valeriu Cristea. – Bucureşti: Cartea Românească, 1983. – 501 p.

CRISTEA, VALERIU. Dicţionarul personajelor lui Dostoievski. vol. 2 / Valeriu Cristea. – Bucureşti: Cartea Românească, 1992. – 470 p.

CRISTEA, VALERIU. Dicţionarul personajelor lui Creangă. vol. 1: Columna amintirilor / Valeriu Cristea. – Bucureşti: Viitorul Românesc, 1995. – 318 p.

Rec.: Dimisianu, Gabriel. Un dicţionar fabulos / Gabriel Dimisia-nu / România literară. – 2001. – 11-17 apr. – P. 5.

CRISTEA, VALERIU. Domeniul criticii / Valeriu Cristea. – Bu-cureşti: Cartea Românească, 1976. – 482 p.

CRISTEA, VALERIU. După amiaza de sâmbătă: memorialistică / Valeriu Cristea. – Bucureşti: Cartea Românească, 1988. – 320 p.

CRISTEA, VALERIU. Fereastra criticului / Valeriu Cristea. – Bucureşti: Cartea Românească, 1987. – 420 p.

CRISTEA, VALERIU. Introducere în opera lui Ion Neculce / Valeriu Cristea. – Bucureşti: Minerva, 1974. – 209 p.

CRISTEA, VALERIU. Modestie şi orgoliu / Valeriu Cristea. – Bucureşti: Ed. Eminescu, 1984. – 265 p.

CRISTEA, VALERIU. Pe urmele lui Don Quijote: impresii de lectură / Valeriu Cristea. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 212 p.

CRISTEA, VALERIU. Spaţiul în literatură: forme şi semnificaţii / Valeriu Cristea. – Bucureşti: Cartea Românească, 1979. – 484 p.

CRISTEA, VALERIU. Tânărul Dostoievski / Valeriu Cristea. – Bucureşti: Cartea Românească, 1971. – 236 p.

* * *BĂLU, ION. Valeriu Cristea – miracolul unei existenţe / Ion Bălu

// Contemporanul – ideea europeană. – 2002. – 2-9 mai. – P. 5.BRAGA, M. Dincolo de fereastra criticului [Valeriu Cristea] / M.

Braga // Braga, M. Pe pragul criticii. – Sibiu, 1992. – P. 72-76.BUDUCĂ, IOAN. Cristea, Valeriu / Ioan Buducă // Dicţionarul

esenţial al scriitorilor români. – Bucureşti, 2000. – P. 226-228.BUDUCĂ, IOAN. Cristea, Valeriu / Ioan Buducă // Dicţionarul

scriitorilor români: [vol. 1] A-C. – Bucureşti, 1995. – P. 725-727.Criticul [Valeriu Cristea] la 60 de ani // Noua revistă română.

– 1997. – Nr. 1-2. – P. 207-208.DIMISIANU, GABRIEL. Plecarea / Gabriel Dimisianu // Româ-

nia literară. – 1999. – 31 mart. – 6 apr. – P. 3.GRIGOR, A. Critic, polemist, prozator: [Valeriu Cristea] / A.

Grigor // Literatorul. – 1992. – 17 iul. – P. 7.MANOLESCU, NICOLAE. O amintire / Nicolae Manolescu //

România literară. – 1999. – 31 mart. – 6 apr. – P. 3.ORNEA, ZIGU. Cu adâncă îndurerare: [Necrolog] / Zigu Ornea

// România literară. – 1999. – 31 mart. – 6 apr. – P. 3.RAICU, CRISTIAN. Cristea, Valeriu / Cristian Raicu // Dicţio-

narul general al literaturii române. vol. 2. – Bucureşti, 2004. – P. 469-473.

ŞTEFĂNESCU, ALEXANDRU. Valeriu Cristea / Alexandru Ştefănescu // România literară. – 1997. – Nr. 2. – P. 12-13.

ZALIS, HENRI. Un confrate: Valeriu Cristea / Henri Zalis // Contemporanul – ideea europeană. – 2002. – 14 noiemb. – P. 5.

V. M.

umBerto ECO

1932Scriitor şi filozof italian. S-a născut la 16 ian. 1932, la Alessandria, un orăşel de

lângă Torino, Italia.Determinat de tatăl său să se facă avocat, este admis la

Universitatea din Torino, dar şi-a abandonat studiile de drept. A studiat filozofia la aceeaşi Universitate, obţinând

��


doctoratul în 1954, cu o teză despre Toma D’Aquino. În 1956 îi apare Problema estetică a Sfântului Toma, carte care îl consacră drept unul dintre cei mai importanţi cer-cetători ai medievalismului. Obţinând postul de Libero docente, predă estetica şi semiotica (studiul culturii ca structură de semne şi simboluri) la universităţile din Flo-renţa, Milano, Bologna (1961-1964), publicând tratate academice şi eseuri în acest domeniu.

Profesor la Universitatea din Florenţa (1966-1969) şi Milano (1969-1971), a introdus pentru prima dată în Italia un curs despre semiotica arhitecturii. Din 1971 este profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. De asemenea a ţinut cursuri la cele mai vestite universităţi din lume: New York (1969, 1976, 1996), San Diego (1975), Yale (1977, 1980, 1981), Columbia (1978, 1996), Cambridge (1990), Paris (1992, 1993, 1996), Harvard (1992, 1993), Toronto (1997) etc.

Este şi redactor-şef al prestigiosului periodic VS. Qua-derni de studi semiotici. Fiind unul dintre reprezentanţii de frunte ai avangardei culturale italiene, Eco se numără printre fondatorii revistelor Marcatre şi Quindici. Cola-borează la numeroase alte publicaţii de specialitate din Italia şi din alte ţări. Din anul 1959 este consilier editorial al celebrei edituri milaneze Bompiani.

A scris un număr impresionant de cărţi, studii şi comu-nicări. Printre lucrările sale cu caracter teoretic din dome-niul esteticii, semioticii, literaturii şi artei în general, cele mai cunoscute şi mai des traduse sunt: Opera deschisă (1962), Apocaliptici şi integraţi (1964), Problema este-tică a Sfântului Toma (1965), Poeticile lui Joyce (1966), Structura absentă (1968), Formele conţinutului (1971), Tratat de semiotică generală (1975), Cum se scrie o teză de licenţă (1977), Lector in fabula (1979), Semiotica şi filozofia limbajului (1984), Limitele interpretării (1940), Şase plimbări prin pădurea narativă (1994) etc.

Ca romancier, este autorul unor scrieri de rezonanţă universală, considerate ca aparţinând postmodernismu-lui. Cea mai renumită carte a sa, cu un succes mondial de durată, Numele trandafirului, a fost publicată în 1980 şi a fost extrem de bine primită de public şi de critică, având şi un succes comercial. Succesul lui Eco a fost amplificat şi de dramatizările şi ecranizările acestei opere. A apărut în traducere românească în 1984.

Au urmat: Pendulul lui Foucault (1988, tradus în ro-mână în 1989), Insula din ziua de ieri (1994, tradus în română în 1995), Minunile Sfântului Baudolino (2000, tradus în română în 2001) şi Misterioasa flacără a reginei Loana (2004, traducerea românească în 2005).

Prin opera sa ştiinţifică, este considerat unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale – modele ale genului. Opera lui U. Eco a cunoscut tiraje imense, traduceri în toată lumea, reeditări, ecranizări şi dramatizări.

„Umberto Eco a devenit o autoritate incontestabilă în câmpul reflecţiilor contemporane despre textul literar şi interpretarea lui. Este unanim recunoscut ca un ideolog al mişcării postmoderniste, iar romanele lui – ca modele clasicizate ale acesteia” (S. Pavlicencu).

În prezent, activează ca preşedinte al Şcolii Superioare de studii umanistice de la Universitatea din Bologna şi profesor de ştiinţe ale comunicării.

Este ales Doctor Honoris Causa a peste 50 de uni-versităţi din lume: Leuven (1985), Odense, Danemarca (1986), Loyola, Chicago (1987), New York (1987), Lon-dra (1987), Sorbona (1989), Liège (1989), Sofia (1990), Glasgow (1990), Madrid (1990), Conterbury (1992), Indiana (1993), Tel Aviv (1994), Buenos Aires (1994),

Atena (1995), Ontario (1995), Varşovia (1996), Tartu, Estonia (1996), Grenoble (1997), Moscova (1998), Ber-lin (1998) ş.a.

Membru de onoare al societăţii James Joyce (1965). Se-cretar general (1972-1979), vicepreşedinte (1979-1983), preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale pentru studii de semiotică. Membru al Academiei Universale pentru cultură din Paris (1992). Membru al Academiei de Ştiinţe din Bologna (1994). Membru al Academiei In-ternaţionale pentru Filozofie şi Artă.

A primit mai multe premii şi distincţii culturale, inclu-siv Legiunea de Onoare a Franţei, în 1993, şi Medalia de Aur pentru Merite a Italiei.


**ECO, UMBERTO. Cinci scrieri morale / Umberto Eco. – Bu-cureşti: Humanitas, 2005.

ECO, UMBERTO. Insula din ziua de ieri: roman / Umberto Eco; trad.: Şt. Mincu şi M. Mincu. – Constanţa: Pontica, 1995. – 510 p. – (Bibl. italiană).

Rec.: Umberto Eco // România literară. – 1995. – 25-31 ian. – P. 20-21.

**ECO, UMBERTO. Istoria frumuseţii / Umberto Eco. – Bucu-reşti: Ed. RAO, 2005. – 440 p.

ECO, UMBERTO. În căutarea limbii perfecte / Umberto Eco. – Iaşi: Polirom, 2002. – 304 p.

**ECO, UMBERTO. Jurnalul sumar / Umberto Eco. – Bucureşti: Humanitas, 2004.

**ECO, UMBERTO. Kant şi ornitorincul / Umberto Eco. – Con-stanţa: Pontica, 2002. – 523 p.

ECO, UMBERTO. Lector in fabula: Cooperarea interpretativă în textele narative / Umberto Eco; trad. de Marina Spalas. – Bucureşti: Univers, 1991. – 307 p.

ECO, UMBERTO. Limitele interpretării / Eco Umberto; trad. de Şt. Mincu şi D. Bucşa. – Constanţa: Pontica, 1996. – 411 p. – (Bibl. italiană).

**ECO, UMBERTO. Minunea Sfântului Baudolino / Umberto Eco. – Bucureşti: Humanitas, 2000. – 184 p.

Rec.: Bâtfoi, Dorin Liviu. Ecografii pentru sănătatea zilnică / Dorin Liviu Bâftoi // România literară. – 2001. – 29 aug.-4 sept. – P. 4.

Rec.: Popa, Catrinel // România literară. – 2001. – 5-11 sept. – P. 4.Rec.: Rogozanu, C. Cum se scrie o carte bună / C. Rogozanu //

România literară. – 2001. – 7-13 mart. – P. 6.ECO, UMBERTO. Misterioasa flacără a reginei Loana: Roman /

Umberto Eco; trad. de Ştefania Mincu. – Iaşi; Constanţa: Polirom; Pontica, 2005. – 462 p.

ECO, UMBERTO. Numele trandafirului / Umberto Eco; trad. şi postfaţă de Florin Chiriţescu. – Chişinău: Hyperion, 1992. – 479 p. – (Mari prozatori ai sec. XX).

ECO, UMBERTO. Opera deschisă: Formă şi indeterminare în poeticile contemporane / Umberto Eco. – Bucureşti: Ed. pentru Lit., 1969. – 280 p.

ECO, UMBERTO. Pendulul lui Foucault: roman: În 2 vol. / Umberto Eco; trad. de Şt. Mincu şi V. Mincu. – Constanţa: Pontica, 1991. – (Bibl. italiană).

**ECO, UMBERTO. Pliculeţul Minervei / Umberto Eco. – Bu-cureşti: Humanitas, 2004. – 362 p.

**ECO, UMBERTO. Supraomul de masă / Umberto Eco; trad. de Marina Spalas. – Constanţa: Pontica, 2003.

ECO, UMBERTO. Şase primblări prin pădurea narativă / Um-berto Eco; trad. de Ştefania Mincu. – Constanţa: Pontica, 1997. – 190 p. – (Bibl. italiană).

Rec.: Derer, D. C. Zăbovind în pădure / D. C. Derer // România literară. – 1994. – 28 sept.-4 oct. – P. 21. – [Rec. la ed. în lb. ital. din 1994].

Ianuarie

��

** ECO, UMBERTO. Trei povestiri / Umberto Eco. – Iaşi: Poli-rom, 2005. – 112 p.

***ECO, UMBERTO. Cartea, o formă de angajament / Umberto Eco

// Lettre Internationale: Ed. rom. – 1993. – Nr. 8. – P. 60-64.ECO, UMBERTO. Confesiunile semioticianului-narator: [despre

„Limitele interpretării”] / Umberto Eco // Săptămîna. – 1996. – 28 iun. – P. 20.

ECO, UMBERTO. Cum se organizează o bibliotecă publică / Umberto Eco // BiblioPolis. – 2003. – Nr. 2. – P. 50.

ECO, UMBERTO. Despre suferinţa romanescă: dialog / Umber-to Eco; Branka Bogavac Le Comte // Contrafort. – 1995. – Iun. – P. 16; Iul. – P. 15, 16.

ECO, UMBERTO. „Există şi cărţi care au ruinat lumea”: interviu / Umberto Eco // Adevărul literar şi artistic. – 1996. – 16 iun. – P. 3.

ECO, UMBERTO. [Interviu] //Adevărul literar şi artistic. – 1996. – 30 iun. – P. 3.

ECO, UMBERTO. [Interviu] //Adevărul literar şi artistic. – 1996. – 23 iun. – P. 3.

ECO, UMBERTO. [Interviu] / Umberto Eco; consemnare de D. Bignardi // Familia. – 1995. – Nr. 2. – P. 75-77.

ECO, UMBERTO. [Interviu] // Luceafărul. – 1993. – 10 mart. – P. 15,16.

ECO, UMBERTO. [Interviu] / Umberto Eco; consemnare de Lars Reichardt // Contrafort. – 2004. – 12 dc. – [Preluare din rev. spaniolă „El Semanal”].

ECO, UMBERTO. Secolul al XVII-lea a fost un secol feminin: interviu / Umberto Eco // Luceafărul. – 1996. – 15 mai. – P. 22.

***BOCIANU, L. Umberto Eco / L. Bocianu // Tineretul Liber.

– 1996. – 13 iun. – P. 6. CIOCOI, TATIANA. Despre o arhivă a procedeelor postmoder-

niste [în viziunea lui Umberto Eco] / Tatiana Ciocoi // An. şt. ale USM. Ser. Ştiinţe filologice. – 2002. – Vol. 1. – P. 207-208.

CRIŞ, M. Laboratorul de creaţie al lui Umberto Eco / M. Criş // Azi. – 1997. – 12 mai. – P. 8.

Ironia lui Umberto Eco // Azi. – 1996. – 10 iun. – P. 7.MARINESCU, L. Inteligenţa barocă a lui Umberto Eco / L. Ma-

rinescu // Luceafărul. – 1996. – 10 apr. – P. 20-23.MARINESCU, L. Umberto Eco / L. Marinescu // Literatorul.

– 1996. – 10-17 mai. – P. 15, 16.PAVEL, C. „Il Professore Umberto Eco” / C. Pavel // Meridian.

– 1996. – 17 iun. – P. 6.SAVU, C. M. Fenomenul Eco / C. M. Savu // Curierul naţional.

– 1996. – 12 iun. – P. 13. Umberto Eco // Lettre Internationale: Ed. rom. – 1995. – Nr. 15

(Toamna). – P. 63-64.Umberto Eco // Steaua. – 1995. – Nr. 1-2. – P. 62-66.Umberto Eco aşa cum l-a cunoscut Ştefania Mincu [traducătoare a

operei lui în limba română] // Universul cărţii. – 1996. – Nr. 6. – P. 6. V. M.

victor TELEUCĂ

1932-2002Poet şi eseist. S-a născut la 19 ian. 1932, în s. Cepeleuţi

(jud. Hotin, azi în jud. Edineţ). A decedat la 12 aug. 2002, la Chişinău.

A absolvit Universitatea Pedagogică Ion Creangă din Chişinău (1958). Publică versuri din 1949. Îşi începe activitatea la Ţăranul sovietic în anii de studenţie; apoi redactor la Televiziunea Moldovenească, redactor-şef la Cultura, mai apoi la Literatura şi arta. Laureat al Premiu-lui Tineretului şi al Premiului Naţional pentru literatură.



TELEUCĂ, VICTOR. Decebal: Poem / Victor Teleucă. – Chişi-nău: Universul, 2003. – 37 p.

Rec.: Cărare, Petru. Decebal şi Teleucă / Petru Cărare // Făclia. – 2003. – 12 apr. – P. 12.

Rec.: Slutu, Nina. Carte frumoasă, cinste cui te-a editat / Nina Slutu // Lit. şi arta. – 2003. – 20 febr. – P. 6.

TELEUCĂ, VICTOR. Ninge la o margine de existenţă: Poezii, reflecţii şi alte deziceri de sine / Victor Teleucă. – Chişinău: Cartea Moldovei, 2002. – 308 p.

Rec.: Roibu, Nicolae. Încercarea de a nu muri / Nicolae Roibu // Timpul. – 2003. – 21 mart. – P. 14.

* * * TELEUCĂ, VICTOR. Decebal / Victor Teleucă // Viaţa Basara-

biei. – 2002. – Nr. 3. – P. 7-22.TELEUCĂ, VICTOR. Definiţia vieţii, după mine, ar fi încercarea

de a nu muri: [interviu cu scriitorul Victor Teleucă] / consemnare: Mihail Gh. Cibotaru // Luceafărul. – 2002. – 11 ian. – P. 8-9.

TELEUCĂ, VICTOR. Doar eu, care sunt: [versuri] / Victor Tele-ucă // Accente libere. – 2004. – 30 sept. – P. 5.

TELEUCĂ, VICTOR. Eminescu: [omagiu] / Victor Teleucă // Lit. şi arta. – 2004. – 15 ian. – P. 4.

TELEUCĂ, VICTOR. Eminescu şi posteritatea / Victor Teleucă // Moldova Suverană. – 2001. – 13 ian. – P. 3.

TELEUCĂ, VICTOR. Mă bucur de toamnă: [versuri] / Victor Teleucă // Florile dalbe. – 2005. – 22 sept. – P. 1, 8.

TELEUCĂ, VICTOR. O altă limbă mai frumoasă nu-i: [versuri] / Victor Teleucă // Florile dalbe. – 2005. – 1 sept. – P. 8.

TELEUCĂ, VICTOR. Improvizaţia nisipului; Dimineaţa încă nu şi-a strâns stelele: [versuri] / Victor Teleucă // Phoenix. – 2005. – Iun.-Aug. (Nr. 1). – P. 16-17.

TELEUCĂ, VICTOR. Pătrate negre: [versuri] / Victor Teleucă // Lumină lină. – 2003. – Nr. 3. – P. 115.

TELEUCĂ, VICTOR. Piramida singurătăţii: [versuri] / Victor Teleucă // Accente libere. – 2004. – 23 sept. – P. 5.

* * *CIOBANU, RAISA. Tentat de necunoscut: [Victor Teleucă] /

Raisa Ciobanu // Lit. şi arta. – 2005. – 4 aug. – P. 1.Victor Teleucă: In memoriam: [grupaj de articole] // Limba Ro-

mână. – 2002. – Nr. 7-9. – P. 77-113.BOTEZATU, ELIZA. Poetul şi lupta cu minotaurul / Eliza Bote-

zatu // Moldova Suverană. – 2002. – 19 ian. – P. 3.BOTEZATU, ELIZA. Victor Teleucă în ultima piramidă / Eliza

Botezatu // Săptămîna. – 2002. – 20 sept. – P. 15.CĂRARE, PETRU. Piramida lui Teleucă / Petru Cărare // Lit. şi

arta. – 2002. – 5 dec. – P. 4.CIBOTARU, MIHAIL GH. “Eu nu mai sunt. Am fost ? N-am

fost...”: [in memoriam] / Mihail Gh. Cibotaru // Lit. şi arta. – 2002. – 23 aug. – P. 14.

CODREANU, THEODOR. Transmodernismul lui Victor Tele-ucă / Theodor Codreanu // Lit. şi arta. – 2004. – 1 ian. – P. 4.

DOLGAN, MIHAIL. Victor Teleucă: “tortura negăsirii” sau tentaţia discursului metafizic / Mihail Dolgan // Lit. şi arta. – 2002. – 17 ian. – P. 4.

MUSTEAŢĂ, TRAIAN. Serată omagială: Victor Teleucă la 70 de ani [de la naştere] / Traian Musteaţă // Făclia. – 2002. – 26 ian. – P. 6.

NEGRIŞ, ALEXANDRU. Călător în împărăţia eului: [poetul Victor Teleucă] / Alexandru Negriş // Capitala. – 2002. – 19 ian. – P. 8.

ROŞCA, NICOLAE. Dumnealui: [scriitorul Victor Teleucă] / Nicolae Roşca // Accente libere. – 2004. – 23 sept. – P. 5.

��


IOAN CANTACUZINO

1757-1828Unul din pionierii poeziei române moderne. Fiu al clucerului Răducanu Cantacuzino şi al domniţei

Ecaterina, fiica fostului domnitor al Moldovei Ioan Ma-vrocordat, s-a născut la Constantinopol la 20 ian. 1757. Peste doi ani părinţii se transferă cu traiul la Bucureşti, unde Ioan primeşte o educaţie aleasă. În timpul războiului ruso-turc din 1767-1774 Ioan este înrolat, la vârsta de 15 ani, în armata rusă, se distinge la asaltul Silistrei şi este avansat în gradul de locotenent.

În 1774 Răducanu Cantacuzino moare, Ioan şi fratele lui mai mic Nicolae rămân sub tutela unchiului lor, banul Mihail Cantacuzino, cu care se refugiază în Rusia.

După 9 ani, în 1784 tinerii revin în Muntenia, ca apoi să treacă în Moldova, unde domnea unchiul lor după mamă Alexandru Mavrocordat, care-i acordă lui Ioan rangul de spătar. Ioan participă activ şi la războiul ruso-turc din anii 1788-1791, la terminarea căruia el se mută pentru tot-deauna în Rusia. Ecaterina a II-a îi conferă titlul de cneaz, rangul de polcovnic, şi-i dăruieşte o moşie pe malul drept al Bugului, unde în 1792 Ioan şi fratele său Nicolae în-temeiază o localitate numită Cantacuzovca. Ioan Canta-cuzino se încadrează activ în viaţa aristocraţiei Imperiului Rus, trăieşte la Sankt Petersburg şi Odesa, iar ultimii ani îi petrece la Cantacuzovca, unde avea o bogată bibliotecă, îşi redactează memoriile, scrie versuri şi traduce din ope-ra scriitorilor europeni. Decedează la 3 iun. 1828.

G. Călinescu menţionează în monumentala sa lucrare Istoria literaturii române: „Un oarecine, muntean după limbă, care-şi dă numai iniţialele S. C., tipări în ultima de-cadă a veacului XVIII o cărticică de Poezii noo, alcătuită mai mult pentru petrecere de vreme de fapt în mare parte tălmăciri şi ecouri din Metastasio, cardinalul de Bernis, Marmontel, Pope şi Delille, din La Fontaine chiar: Un greere cântând vara,/ Noaptea, la zori, la prânz, sara,/ El să găsi totodată, / În iarnă făr’dă bucată”.

După terminarea războiului ruso-turc (1788-1791) teri-toriul dintre Bugul de sud şi Nistru a fost anexat de către Rusia. Centru al acestui teritoriu devine vechiul oraş mol-dovenesc Dubăsari; aici se afla împuternicitul împărătesei Ecaterina a II-a generalul Kahovschi. Printr-un decret al Ecaterinei a-II-a lui Mihail Strilbiţchi, renumit tipograf şi gravor, pentru serviciile deosebite acordate Rusiei i se acordă pământuri, o pensie de 300 ruble în scopul des-chiderii unei tipografii pentru tipărirea cărţilor în limbile rusă, română, franceză etc. De acum în 1792 tipografia lui M. Strilbiţchi funcţiona.

euGeN GREBENICOV

1932Fizician, matematician, astronom, profesor universitar.S-a născut la 20 ian. 1932, în com. Slobozia Mare, jud.

Ismail, România, într-o familie de preot şi învăţător.Începe studiile în satul natal ca mai apoi să le continue

la Şcoala medie din Cahul, pe care o absolvă în 1949. În acelaşi an devine student la Universitatea M. V. Lomono-sov din Moscova, Facultatea de Matematică şi Mecanică, pe care o absolvă cu menţiune în 1954. Face apoi doctorantura la aceeaşi Universitate şi în 1959 susţine teza de doctor, iar în 1967 şi pe cea de doctor habilitat.

Şi-a dedicat activitatea fizicii teoretice şi experimenta-le, astronomiei, ciberneticii, algebrei, supercalculatoare-lor (între anii 1993 şi 1997 a ocupat funcţia de director ştiinţific al Universităţii de Supercalculatoare a Acade-miei Ruse) şi aviaţiei.

A fost cercetător ştiinţific (1958-1962) la Universitatea de Stat din Moscova, apoi şef de catedră Analiza mate-

Simpozion ştiinţific [consacrat poetului şi eseistului Victor Tele-ucă, cu prilejul aniversării a 70 de ani de la naştere, desfăşurat în incinta Acad. de Ştiinţe a Moldovei] // Moldova Suverană. – 2002. – 22 ian. – P. 3.

SUCEVEANU, ARCADIE. Elegia metafizică: [despre creaţia poetului Victor Teleucă] / Arcadie Suceveanu // Sud-Est cultural. – 2004. – Nr. 3. – P. 27-30.

ZBÂRCIOG, VLAD. “Întoarcerea dramaticului Eu” sau Con-ştiinţa ascuţită a armoniei / Vlad Zbârciog // Lit. şi arta. – 2002. – 17 ian. – P. 5.

M. Ş.

Cunoştinţa cu Mihail Strilbiţchi cneazul-poet Ioan Can-tacuzino a putut-o face prin mijlocirea lui Gavriil Bănules-cu-Bodoni, viitorul mitropolit al Chişinăului şi Hotinului, pe atunci arhiepiscop al Ecaterinoslavului şi Hersonului.

În scurta Predoslovie la culegerea sa Cantacuzino recu-noaşte că poeziile incluse arată şi oareşicum fiinţa tine-reţilor. Dar după cum menţionează Efim Levit, cea mai intensă perioadă din activitatea literară a lui I. Cantacuzi-no s-a desfăşurat abia după stabilirea definitivă în Rusia, îndeosebi în anii 1792-1796, când acesta şi-a înmănun-cheat versurile originale şi unele traduceri în placheta in-titulată Poezii noo. Aceasta a apărut sub iniţialele I. C. în tipografia lui M. Strilbiţchi la Dubăsari, în 1796. Om de o vastă cultură, I. Cantacuzino era ataşat organic de viaţa spirituală din Principatele Române. Culegerea cuprinde câteva poezii de dragoste (Tânguire, Păs depărtat fiind de Tica), versuri idilice (Cântecul grădinăresc, Cântecul păstoresc), cât şi stihuri satirice şi traduceri. Placheta se termină cu poezia Răsuflare, unde poetul e conştient de dificultatea adaptării limbii scrise la cerinţele versificaţiei moderne. Speră, că prin eforturile scriitorilor va veni şi perfecţiunea dorită: „Că scriitorii împodobesc, Limba, patria-şi slăvesc. Fie aceasta acuş cercare Mustră altor spre’ndemnare”.

BIBLIOGRAFIE:

CĂLINESCU, GEORGE. Istoria literaturii române. De la origini până în prezent. – Ed. a II-a, revăz. şi adăug. / Ediţ. şi prefaţă de Al. Piru. – Bucureşti: Ed. Minerva, 1986. – 1058 p.

Cantacuzino, I. (I. C.), p. 55-56.CHIRIAC, VLADIMIR. Bratstva živye rodniki: Kniga v Molda-

vii XVII – načala XIXVV. (Ist.-knigovedčeskij očerk) / Vladimir Chiriac. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1986. – 125 p.

Despre Ioan Cantacuzino, p. 88.* * *

* LEVIT, EFIM. Ioan Cantacuzino / Efim Levit // Cercetări de istorie literară. – Chişinău, 1978. – P. 21-36.

* LEVIT, EFIM. Ioan Cantacuzino / Efim Levit // Istoria lite-raturii moldoveneşti. În 3 vol. vol. I. De la origini până la 1840. – Chişinău: Ştiinţa, 1986. – P. 392-397.

I. M.

Ianuarie

��

matică la Universitatea Prietenia popoarelor „Patrice Lumumba” din Moscova (1962-1969); şef al Departa-mentului Matematică la Institutul de fizică teoretică şi experimentală de pe lângă Ministerul Construcţiilor de Maşini al ex-URSS (1969-1978); director al Centrului de Calcul de la Universitatea M. V. Lomonosov din Moscova (1978-1988) şi şef catedră algebră şi analiză a Institutului de Aviaţie din Moscova (1978-1983), director adjunct al Institutului Probleme de Cibernetică al Academiei de Ştiinţe a URSS-Rusiei (1988-1997); şef Departament Analiză neliniară al Academiei de Ştiinţe din Rusia, Centrul de Calcul (1997-2003); şef catedră la Univer-sitatea din Sedlice (Polonia) (1996-2003). Din 1997 e colaborator ştiinţific principal al Centrului de Calcul A. A. Dorodniţîn al Academiei de Ştiinţe a Rusiei.

Este autorul a peste 25 de monografii (unele în colabo-rare) şi a peste 250 de articole ştiinţifice în diverse reviste. (Câteva din rezultatele ştiinţifice: rezolvarea problemei generale a două centre fixe. Soluţia acestei probleme con-ţine baza teoriei mişcării sateliţilor artificiali. Graţie aces-tei rezolvări s-a obţinut o metodă foarte eficientă şi foarte exactă de prognozare a dinamicii sateliţilor artificiali în anii ’60, ’70. Pentru comparaţie: timpul necesar pentru calculul poziţiei prognozate a satelitului prin această me-todă era de 500-1000 ori mai scurt decât timpul care era necesar în SUA pentru aceeaşi operaţiune. Acest rezultat a devenit clasic şi este inclus în mai multe manuale şi monografii).

Este autorul monografiei Nicolaus Copernic, apărută la Moscova în 2 ediţii: 1973 şi 1982, şi care a fost tradusă în 18 limbi. Laureat al Premiului de Stat al ex-URSS (1971) pentru ştiinţă. Laureat al Premiului Consiliului de Miniş-tri al ex-URSS, pentru ştiinţă (1983).

Premiul Academicianul N. M. Krîlov al Academiei de Ştiinţe a Ucrainei (1999). Medalia de Aur a Expoziţiei ex-URSS (1980).

Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Rep. Moldova (1991). Membru al Academiei Internaţionale de Ştiinţe neliniare (2002).

Doctor Honoris Causa al Universităţii din Cluj (1993). Profesor al Republicii Polonia (2000). Doctor Honoris Causa al UTM (2003). Membru al Uniunii Internaţionale de Astronomie (1969). Membru al Uniunii Internaţionale de Astronomie (1969). Membru în Consiliul naţional al Rusiei pentru probleme de mecanică teoretică şi experi-mentală (1976).

Sub conducerea sa au susţinut tezele de doctor peste 40 de discipoli (ruşi, români, polonezi, evrei, kazahi, armeni, tătari etc.), inclusiv 7 din Republica Moldova.

În anul 1992, printr-o hotărâre a Comitetului Internaţio-nal de Astronomie, o planetă mică din Sistemul Solar, cu numărul 4268, a fost numită Steaua Grebenicov.

A se vedea şi Calendar Naţional 2002. – Chişinău, 2002. – P. 38.


GREBENIKOV, E. A. Kačestvennye issledovaniâ differen-cial’nyh uravnenii nebesnoj mehaniki: Dissert. doktora / E. A. Grebenikov. – Moskva: Izd-vo MGU, 1967. – 270 p.

GREBENIKOV, E. A. Konstruktivnye metody analiza neli-nejnyh sistem / E. A. Grebenikov, Û. A. Râbov. – Moskva: Nauka, 1979. – 530 p.

GREBENIKOV, E. A. Matematičeskoe modelirovanie v nelinej-noj mehanike. – Moskva, 1984. – 126 p.

GREBENIKOV, E. A. Metod usredneniâ v prikladnyh zadačah / E. A. Grebenikov. – Moskva: Nauka, 1986. – 260 p.

GREBENIKOV, E. A. Metod usredneniâ v issledovaniâh rezo-nansnyh sistem differencial’nyh uravnenij / E. A. Grebenikov, Û. A. Metropol’skij. – Moskva. Nauka, 1992. – 214 p.

** GREBENIKOV, E. A. Metody kompûternoj algebry v pro-bleme mnogih tel / E. A. Grebenikov, D. Kozak-Skovorodnik, M. Âkubak. – Izd. 2-e. – Moskva, 2002.

GREBENIKOV, E. A. Nikolaj Kopernik [Nicolaus Copernic]. – Izd. 2-e. – Moskva: Izd-vo MGU, 1982. – 146 p.

GREBENIKOV, E. A. Novye kačestvennye metody v nebesnoj mehanike / E. A. Grebenikov, Û. A. Râbov. – Moskva: Nauka, 1971. – 432 p.

GREBENIKOV, E. A. Poiski i otkrytiâ planet / E. A. Grebenikov, Û. A. Râbov. – Izd. 2-e. – Moskva: Nauka, 1984. – 225 p.

GREBENIKOV, E. A. Problema treh tel v nebesnoj mehanike / E. A. Grebenikov, V. G. Golubev. – Moskva: Izd-vo MGU, 1985. – 240 p.

GREBENIKOV, E. A. Rezonansy i malye znamenateli v nebes-noj mehanike / E. A. Grebenikov, Û. A. Râbov. – Moskva: Nauka, 1978. – 180 p.

GREBENIKOV, E. A. Vvedenie v rezonansnuû analitičeskuû dinamiku / E. A. Grebenikov, Û. A. Metropol’skij, Û. A. Râbov. – Moskva: Ânus-K, 1999. – 301 p.

GREBENIKOV, E. A. Vvedenie v teoriû rezonansnyh sistem / E. A. Grebenikov. – Moskva: Izd-vo MGU, 1987. – 180 p.

Spravočnoe rukovodstvo po nebesnoj mehanike i astrodinamike. – Izd. 2-e, dop. i pererab. / [soavt.: E. A. Grebenikov]. – Moskva: Nauka, 1976. – 850 p.

* * *GREBENIKOV, E. A. New constructive methods for analysis of

resonant system / E. A. Grebenikov // Izvestiâ AN Resp. Moldova. – 2003. – Nr. 1 (41). – P. 69-77.

GREBENIKOV, E. A. O suŝestvovanii novogo klassa točnyh rešenij v ploskoj n’ûtonovoj probleme mnogih tel / E. A. Grebeni-kov, A. N. Prokopenâ // Voprosy modelirovaniâ i analiza v zadačah prinâtyh rešenij / VC RAN. – 2004. – P. 39-56.

GREBENIKOV, E. A. Obŝij algoritm generacii diferencial’nyh uravnenij ograničennyh zadač kosmičeskoj dinamiki / E. A. Gre-benikov // Sbornik trudov meždunarodnogo naučnogo seminara Applications of the Mathematica system to social processes and mathematical physics (Prest, 3-6 iun. 2003). – Brest, 2003. – P. 27-32.

GREBENIKOV, E. A. Teorema Arnol’da-Mozera i problema ustojčivosti v novyh modelâh kosmičeskoj dinamiki / E. A. Grebe-nikov, D. Kozak-Skovorodkin, M. Âkubâk // ŽVM i MF (Moskva). – 2003. – T. 43, Nr. 2. – P. 203-211.

GREBENIKOV, E. A. Teoremy ob ustojčivosti stacionarnyh rešenij ograničennoj problemy desâti tel dlâ rezonansnogo slučaâ tret’ego porâdka / E. A. Grebenikov, N. I. Zemcova, E. V. Ishanov // Voprosy modelirovaniâ i analiza v zadačah prinâtyh rešenij / VC RAN. – 2004. – P. 3-16.

* * *GREBENICOV, E. Fiecare om are soarta lui dată de Dumnezeu:

Interviu / E. Grebenicov; a consemnat: S. Vicol // Glasul Naţiunii. – 1996. – Iul. (Nr. 28). – P. 7.

GREBENICOV, E. [Interviu] // Lit. şi arta. – 2004. – 5 aug. – P. 3.* * *

DABIJA, NICOLAE. Omul cu nume de stea: [Eugen Grebeni-cov] // Lit. şi arta. – 2004. – 5 aug. – P. 1.

* [Eugen Grebenicov] // Calea spre comunism (Vulcăneşti). – 1974. – 28 sept.; 1985. – 26 febr.

Eugen Grebenicov // Foaie matematică. – 2003. – Nr. 6. – P. 70-71.

Eugen Grebenicov // Lit. şi arta. – 1991. – 19 dec. – P. 7.

��


Eugen Grebenicov // Localităţile Republicii Moldova. vol 3. – Chişinău, 2001. – P. 38.

Grebenicov, Eugen // Membrii Academiei de Ştiinţe a Moldovei: 1961-2006: dict. – Chişinău, 2006, – P. – 321-322.

* MARIN, A. Succesul: [Eugen Grebenicov] / A. Marin // Cultu-ra. – 1967. – 6 mai. – P. 8-9.

MARIN, GHEORGHE. Eugen Grebenicov // Săptămîna. – 2006. – 23 iun.

MARINCIUC, AUREL. Eugen Grebenicov: un savant din elita mondială / Aurel Marinciuc // Memoria refugiului. – Chişinău, 2002. – P. 65-69.

* PAŞA, M. Clubul “Busola”: [Eugen Grebenicov] / M. Paşa // Moldova. – 1969. – Nr. 4. – P. 16.

PĂSAT, MITICĂ. Stea în lume. Stea în ceruri: [Eugen Grebeni-cov] / Mitică Păsat // Lit. şi arta. – 2002. – 4 apr. – P. 8.

* TUREA, LARISA. Zodia zorelui de ziuă: [Eseu despre E. Gre-benicov] / Larisa Turea // Ţie, Patrie, îndatoraţi rămânem: Culeg. – Chişinău, 1986. – P. 54-60.

* * *** Pozdravlâem ûbilârov: (E. Grebenikov – 70 let) // Uspehi

mehaniki. – 2002. – T. 1, Nr. 1. V. M.

Specialist în domeniul chimiei analitice, inventator şi profesor universitar.

S-a născut la 20 ian. 1947, în familia gospodarilor-răzeşi Petru şi Nina Dragalin din com. Baxani, Soroca.

Face studii la Universitatea de Stat din Moldova, Fa-cultatea de Chimie, specialitatea chimie analitică (1964-1969). Obţine doctoratul la Universitatea de Stat din Odesa, susţinând teza Structura glicozidelor sterioidice ale Yucca filamentosa L. (1976). După absolvirea uni-versităţii activează la Institutul de Chimie al Academiei de Ştiinţe din Moldova, iniţial ca laborant, iar ulterior cercetător ştiinţific superior (1983 – prezent). Din 1990 deţine titlul de conferenţiar universitar în chimie organi-că. Direcţiile principale ale activităţii sale ştiinţifice sunt: analiza şi sinteza compuşilor organici de origine vegetală şi microbiană; separarea şi determinarea structurii glico-zidelor steroidice din seria spirostanului şi furostanului analiza cromatografică şi elaborarea tehnologiilor de obţinere a uleiurilor eterice, aromatizatorilor, compoziţii-lor odorifere şi esterilor acizilor graşi etc. A contribuit la pregătirea specialiştilor în domeniul său de cercetare, cu aplicarea metodelor de analiză şi sinteza organică, înles-nind perfectarea tezelor de curs, licenţă şi doctorat.

Colaborează în proiecte internaţionale de cercetare cu specialişti din Moldova şi Universitatea Blaise Pascal, Franţa: proiect NATO EST CLG 979245 (2002-2004), Complementarity of the Photoand Biodegradation Pro-cesses for Pollutants Removal from Aquatic Compart-ments, un grant CNRS-2005 al ambasadei prin Alianţa Franceză, un proiect INTAS-Moldova nr. 05-104-7596 (2006-2008) Devlopment of Combined Technologies for

ION DRAGALIN

1947

the decontamination of Organic polutants from aquatic compartments: use of solar energy and immobilized cells.

Rezultatele investigaţiilor sale, unele în colaborare cu cercetători din diverse domenii, s-au materializat în circa 100 de lucrări, inclusiv 46 articole ştiinţifice, 29 de ediţii internaţionale, 35 teze şi comunicări la conferinţe şi sim-pozioane internaţionale de specialitate. Este autor al unor lucrări de prestigiu: Compuşi cu schelet carbonic nou, Regrupări chimice noi pe suport solid de sulfocationiţi, Compoziţii noi şi tehnologii de obţinere a odoratelor, aromatizantelor, preparatelor farmaceutice şi de protec-ţie a plantelor etc., care au fost confirmate de 15 invenţii brevetate, o treime fiind implementate, altele pe cale de aplicare în practică. Aceste realizări au fost apreciate şi la expoziţii şi saloane internaţionale de inventică: Moscova (1984, medalie de bronz), Geneva (1999, 2001, aur, ar-gint), Bucureşti (1999, aur), Chişinău (2005, 2006, aur). Insigna Izobretatel’ SSSR (1982).


DRAGALIN, ION. Ciclizarea acidului E, E-farnesic şi esterului lui metilic cu cationiţi / Ion Dragalin, Pavel Vlad // Materialele ale celei de-a XXII-a sesiuni ştiinţifice. Olăneşti, Râmnicu Vâlcea. 1996. – Vol. 1. – secţ. 1. – 1996. – P. 138-140.

DRAGALIN, ION. Perspectivele folosirii microorganismelor în valorificarea concretului de salvie (Salvia sclarea l) / A. Cincilei, Ion Dragalin, S. Tolocichina, T. Dvornicova, Pavel Vlad // Bul. Acad. de Şt. a Rep. Moldova. Ştiinţe biologice, chimice şi agricole. – 2003. – Nr. 2. – P. 117-120.

DRAGALIN, ION. Regruparea norambreinolidei catalizată de sulfocationit în xilen / Ion Dragalin, Alexandru Dragalin, Pavel Vlad // An. şt. ale Univ. de Stat din Moldova. Ştiinţe chimico-bio-logice. – 2001. – Vol. 1. – P. 230-231.

* * *DRAGALIN, ION. Biologičeskie osobennosti, urožajnosti i

himičeskij sostav masel Tagetis signata Bartl. pri vyraŝivanii v Moldavii / M. V. Bodrug, Ion Dragalin, Pavel Vlad // Rastitel’nye resursy. – 1983. – Vol. 19, Nr. 3. – P. 323-327.

DRAGALIN, ION. Èfirnye masla barhatsev / Pavel Vlad, Ion Dragalin, M. V. Bodrug // Izv. AN MSSR. Ser. biol. i him. nauk. – 1979. – Nr. 5. – P. 14-26.

DRAGALIN, ION. Himičeskaâ harakteristika Protoyuccozida E / Ion Dragalin, P. K. Kintiâ // Himiâ prirodnyh soedinenij. – 1975. – Nr. 6. – P. 806-807.

DRAGALIN, ION. Himičeskaâ struktura Yuccozida H iz hornej Yucca filamentosa L / Ion Dragalin, P. K. Kintiâ // Himioterapiâ opuholej v SSSR. – 1975. – Vyp.19. – P. 14-20.

DRAGALIN, ION. Izmenčivost’ soderžaniâ i sostava èfirnogo masla polyni limonnoj, introducirovannoj v Moldavii / M. V. Bo-drug, Ion Dragalin, Pavel Vlad // Bul. Acad. de Şt. a Rep. Moldova. Şt. biologice şi chimice. – 1990. – Nr. 2. – P. 54-57.

DRAGALIN, ION. Novyj sposob polučeniâ rozovogo masla / N. V. Sergeeva, Z. I. Sviderskaâ, M. N. Šeršnëv, A. A. Desâtnik, A. G. Russo, Ion Dragalin, P. L. Ceban, Pavel Vlad / Izv. AN MSSR. Ser. biol. i him. nauk. – 1981. – Nr. 6. – P. 77-79.

DRAGALIN, ION. Produkty prevraŝeniâ sklareola XI. Obrazo-vanie (3aR, 4S, 6aR. 10aS)-3a,4,7,7-tetrametilpergidro-trans-nafto-[8a,1-b] – furana pri vzaimodejstvii biciklogomofarnezan-8a,12-diola s kationoobmennoj smoloj / Pavel Vlad, M. N. Colţa, Ion Dragalin, L. A. Zadorožnaâ, V. E. Sibirceva, L. M. Sitnova // Jurnal obŝej himii. – 1988. – Vol. 58, Nr. 10. – P. 2289-2297.

Ianuarie

��

DRAGALIN, ION. Produkty prevraŝeniâ sklareola XII Obrazo-vanie tricikliceskogo gomotrikinenovogo uglevodoroda pri vzaimo-dejstvii biciklomofarnezan-8α, 12-diola s kationitom / Pavel Vlad, Ion Dragalin, L. A. Zadorožnaâ, S. T. Malinovskij, V. E. Sibirceva // Žurnal obŝej himii. – 1990. – Vol. 60, Nr. 6. – P. 1401-1412.

DRAGALIN, ION. Produkty prevraŝeniâ sklareola XIII. Gomo-tri k inanovyj uglevodorod s novym uglerodnym skeletom – pro-dukt reakcii biciklogomofarnezan-8α, 12-diola s kationitom KU-23 / Pavel Vlad, L. A. Zadorožnaâ, Ion Dragalin, S. T. Malinovskij, B. E. Zavodnik // Žurnal obŝej himii. – 1992. – Vol. 62, Nr. 9. – P. 2112-2122.

DRAGALIN, ION. Produkty prevraŝeniâ sklareola XIV. Tetragi-dopiranovye okisnye soedineniâ s peregruppirovannym biciklogo-mofarnezanovym uglerodnym skeletom – produkt reakcii biciklo-gomofarnezan-8α, 12-diola s kationom KU-23 / Pavel Vlad, L. A. Zadorožnaâ, Ion Dragalin, S. T. Malinovskij // Žurnal obŝej himii. – 1992. – Nr. 9. – P. 2123-2136.

DRAGALIN, ION. Produkty prevraŝeniâ sklareola XV. Tetragi-duguranovye soedineniâ s peregruppirovannym biciklogomofarne-zanovym uglerodnym skeletom – minornye komponenty produktov vzaimodejstviâ biciklogomofarnezan-8α, 12-diola s kationitom KU-23 / Ion Dragalin, L. A. Zadorožnaâ, Pavel Vlad // Žurnal obŝej himii. – 1993. – Vol. 63, Nr. 6. – P. 1424-1427.

DRAGALIN, ION. Produkty prevraŝeniâ sklareola XVI. (1R,2-S,4aR,8aS)-1 Karboksimetil-1,2,5,5-Tetrametil-cisdecalin – pro-dukt transformacii biciklogomofarnezan-8α, 12-diola / Pavel Vlad, L. A. Zadorožnaâ, Ion Dragalin, S. T. Malinovskij // Žurnal obŝej himii. – 1993. – Vol. 63, Nr. 10. – P. 2378-2384.

DRAGALIN, ION. Produkty prevraŝeniâ sklareola XVII. Pro-dukty reakcii sklareola s kationom KU-23 / Ion Dragalin, A. A. Panasenco, L. A. Zadorožnaâ, M. N. Colţa, Pavel Vlad // Bul. Acad. de Şt. a Rep. Moldova. Şt. biologice şi chimice. – 1996. – Nr. 1. – P. 64-70.

DRAGALIN, ION. Sintez drim-9(11)-en-8α i 8β-olov iz dri-menola / K. I. Kučkova, A. N. Arâcu, Ion Dragalin, Pavel Vlad // Himiâ prirodnyh soedinenij. – 2005. – Nr. 2. – P. 152-155.

** DRAGALIN, ION. Stroenie i protivoopuholevoe dejstvie stereoidnyh glikozidov iz cornej Ûkki nitčatoj / Ion Dragalin, P. P. Kinitiâ, E. Puhal’skaâ // Himioterapiâ opuholej v SSSR. – 1976. – Vyp. 21-22. – P. 89-95.

** DRAGALIN, ION. Stroenie stereoidyh glikozidov kornej ûkki nitčatoj / G. V. Lazurevskij, P. K. Kintiâ, Ion Dragalin // Do-klady AN URSS. – 1975. – Nr. 2. – P. 481-483.

DRAGALIN, ION. Udobnyj sintez drimenola i ego okislenie dioksidom selena / K. L. Kučkova, A. N. Arâcu, Ion Dragalin, Pa-vel Vlad // Izv. RAN. Ser. himiâ. – 2004. – Nr. 12. – P. 2745-2748; Russian Chemical Bulletin: International Edition. – 2004. – Vol. 53, Nr. 12. – P. 2862-2865.

* * *** DRAGALIN, ION. Complex approach to the problem of

persistent organic pollutants degradation in water environment / V. Covaliov, O. Covaliova, A. Cincilei, G. Mailhot, P. Besse, A. M. Delort, M. Bolte, Ion Dragalin // Environmental Engineering and Management Jornal, Gh. Asachi Technical University of Iassi. – 2004. – Vol. 3, Nr. 4. – P. 603-610.

** DRAGALIN, ION. Steroidal saponis of „Yucca filamentosa L.”: Yuccoside C and Protoyuccoside C / Ion Dragalin, P. K. Kintiâ // Phytochemistry. – 1975. – Vol. 14. – P. 1817-1820.

** DRAGALIN, ION. Study of the fungal degradation of benzot-hiazoles, persistet organic pollutants / A. Cincilei, S. Tolocichina, Ion Dragalin, A. M. Delort, P. Besse // Proceedings of the Inter-national scientific conference-Biology, Sistematics and Ecology of fungi in natural and agricultural ecosistems. – Minsk: Izd. Pravo i Ekonomika, 2004. – P. 288-292.

* * * Dragalin, Ion // Cercetători şi inventatori din Republica Moldo-

va: (Prezentare succintă): Partea 2. – Chişinău, 2003. – P. 57.Ion Dragalin // Localităţile Republicii Moldova. vol. 4. – Chişi-

nău, 2002. – P. 648. M. Ş.

FraNKliN delaNo ROOSEVELT

1882-1945Om politic american. A fost cel de-al treizeci şi doilea

preşedinte al SUA şi singurul căruia i s-au încredinţat patru mandate succesive.

S-a născut la 20 ian. 1882, într-o familie bogată din Hyde Park, New York. Fiu al uneia dintre cele mai in-fluente familii din America. Se stinge din viaţă la 12 apr. 1945, la Warm Springs, Georgia.

Din anul 1900 a urmat cursurile Universităţii Harvard, apoi Facultatea de Drept a Universităţii Columbia (până în 1907).

Şi-a început cariera politică cu alegerea sa în senatul din New York, ca democrat, în anul 1910.

În timpul administraţiei lui Woodrow Wilson a primit primul său post guvernamental: ministru adjunct al Mari-nei (1915-1921). La sfârşitul Primului Război Mondial, a reprezentat SUA la Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920). În 1921 se îmbolnăveşte de poliomielită, deve-nind, practic, infirm. Totuşi, nu a renunţat la cariera poli-tică, reuşind în 1928 să fie ales în postul de guvernator al statului New York, post în care a fost apoi reconfirmat în urma alegerilor din 1930.

În această perioadă, în SUA izbucneşte Marea criză eco-nomică ce se va întinde pe durata mai multor ani şi va cu-prinde, în cele din urmă, marea majoritate a statelor lumii. În calitate de guvernator, a impus o serie de măsuri care să atenueze efectele Crizei. În acest scop, în 1931, este înfiin-ţată prima asociaţie americană pentru sprijinirea şomerilor Temporary Emergency Relief Administration – TERA (Ad-ministraţia de ajutor temporar pentru nevoiaşi).

În 1932 candidează la preşedinţia SUA. În discursul rostit cu această ocazie, preconiza promovarea unei noi politici, numită New Deal (Noua Orientare). Această politică a fost tipică pentru primele două mandate prezi-denţiale (1932-1936, 1936-1940). În linii mari New Deal a urmărit amplificarea rolului statului în economia ame-ricană, susţinerea de către stat a categoriilor sociale defa-vorizate, refacerea creditului, controlul bancar, relansarea producţiei etc. Toate măsurile economico-sociale aplicate în perioada New Deal au fost comunicate opiniei publice chiar de către preşedinte, fie prin discursuri, fie prin emi-siunile radiodifuzate, începând cu 12 mart. 1933, numite Convorbiri la gura sobei.

În politica externă, a urmat, până la declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, tendinţa izolaţionistă do-minantă în opinia publică americană.

SUA au refuzat implicarea în problemele legate de agresiunile statelor europene fasciste. În 1935 Congre-sul SUA a adoptat Legea de neutralitate care prevedea neimplicarea SUA prin export de armament către state aflate în război, interdicţie anulată în 1940, sprijinind cu armament Anglia. La cererea sa, în iun. 1940 a fost iniţiat programul american de cercetare pentru produce-rea bombei atomice. În aug. 1941 a fost semnată Carta

�0


vladimir STÂNGACIU

1907-?General şi comandor de aviaţie. S-a născut la 21 ian. 1907, în com. Susleni, jud. Orhei.A absolvit Şcoala militară de aeronautică română, obţi-

nând gradul de sublocotenent aviaţie; Academia Militară din Livurne (Italia), secţia Aeronautică şi Institutul de arme sub ape şi aviaţia de suprafaţă navală. La 16 iun. 1928 efectuează, la Constanţa-Mamaia, primul său zbor pentru obţinerea brevetului de pilot de hidroavion. În sept. 1935 participă la ruta aviatică Constanţa-Istanbul-Atena-Constanţa. Primeşte gradul de căpitan (1938). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a participat ca aviator militar. Participă la luptele pentru eliberarea Basa-rabiei (1941), ca pilot la Regimentul 1 Vânătoare.

A participat la luptele de pe fronturile din Marea Ne-agră şi litoralul adiacent – Odesa, Nikolaev, Crimeea, Novorosiisk, Marea Azov (1941-1943). Este căpitan la Centrul Militar de Pilotaj (1942-1944). I se conferă gra-dul maior de aviaţie (1944). A luptat pe Frontul de Vest: Ungaria, Cehoslovacia, Austria, Germania (1944-1945) în funcţie de şef al asistenţei tehnice a Corpului Aerian Român de Aviaţie şi pilot în grupul 1 de Comandament greu. A efectuat 5865 de zboruri din care 3046 pe hidroa-vion numai pe mare, restul în aviaţia de uscat pe avioane militare şi civile. În unul din zborurile de luptă avionul a fost doborât lângă Tricet – din şase membri ai echipajului a scăpat numai el.

După război a fost pilot al aviaţiei marine militare timp de 18 ani, din 1972 în aviaţia de uscat. A fost consilier în Ministerul Transportului Autonaval şi Aerian, a activat în calitate de conferenţiar la Institutul Politehnic din Bucu-reşti, catedra Construcţie aeronautică (1948-1964). După ieşirea la pensie a activat în aviaţia civilă ca director ge-neral al aviaţiei civile române şi vicepreşedinte al Ligii aeronautice române.

Disticţii: Crucea de Război a Cehoslovaciei, Coroana Italiei clasa Cavaler, Crucea de Război italiană, Crucea de război cu spade de flotă a Greciei, medalia Victoria a URSS, ordinul Vulturul German, cavaler al ordinelor Steaua României şi Coroana României cu Spade şi pan-glică de Virtute militară, Virtutea Aeronautică clasa 3, Crucea de Aur cu Spade.

BIBLIOGRAFIE:

CALCEA, ANDREI. Stângaciu, Vladimir / Andrei Calcea // Cal-cea, Andrei. Personalităţi orheiene: dicţ. encicl. – Chişinău, 2003. – P. 134-165.

Atlanticului, punându-se bazele alianţei Naţiunilor Unite care a cuprins statele ce au luptat împotriva Germaniei, Italiei şi Japoniei până la sfârşitul celui de-al Doilea Răz-boi Mondial, fiind semnată la Washington, la 1 ian. 1942 Declaraţia Naţiunilor Unite.

Atacul japonez de la 7 dec. 1941 asupra bazei america-ne Pearl Harbor din insulele Hawaii a constituit prilejul pentru implicarea efectivă a SUA în război. Congresul american declară război Japoniei, iar la 11 dec. 1941 Germaniei şi Italiei. Roosevelt a participat personal la Conferinţele interaliate de la Teheran (unde problema principală a constituit-o deschiderea celui de-al doilea front în Europa) şi Ialta (unde s-au pus bazele organizării postbelice a Europei).


** LUDWIG, EMIL. Roosevelt: Studii despre fericire şi putere / Emil Ludwig. – Bucureşti: Cugetarea, 1938. – 300 p.

* * *ÂKOVLEV, NIKOLAJ N. Izbrannye proizvedeniâ [o Fr. D.

Roosevelt] / Nikolaj N. Âkovlev. – Moskva: Meždunar. otnošeniâ, 1988. – 734 p.

ÂKOVLEV, NIKOLAJ N. Franklin D. Roosevelt: čelovek i poli-tik: Novoe pročtenie / Nikolaj N. Âkovlev. – Moskva: Meždunar. otnošeniâ, 1981. – 414 p.

ČAKOVSKIJ, A. B. Neokončennyj portret: Roman [posvâŝen Fr. D. Roosevelt] / A. B. Čakovskij. – Moskva: Sov. pisatel’, 1985. – 367 p.

IVANOV, SERGEJ V. „Vojna s bednost’û F. D. Roosevelt”: Social’nye programmy “novogo kursa” v SŠA / Sergej V. Ivanov. – Saratov: Izd-vo Sarat. un-ta, 1989. – 148 p.

* * *Franklin Delano Roosevelt // Personalităţi care au schimbat

istoria lumii: De la Primul Război Mondial până în prezent. – Bu-cureşti, 2004. – P. 86-89.

GAVRILIU, L. Franklin Roosevelt / L. Gavriliu // România mare: Almanah. – Bucureşti, 1992. – P. 55-63.

PARAIRE, PHILIPPE. Franklin D. Roosevelt / Philippe Paraire // Paraire, Philippe. Mari lideri ai istoriei mondiale. – Chişinău, 1999. – P. 200.

Roosevelt – cel mai iubit dintre preşedinţi // Săptămîna. – 1998. – 11 dec. – P. 3.

STAN, MAGDA. Roosevelt Franklin Delano / Magda Stan, Cris-tian Vornicu // Stan, Magda 101 personalităţi şi evenimente istorice: dicţ. – Bucureşti, 2003. – P. 152-155.

* * *GOODWIN, DORIS KEARNS. Franklin Delano Roosevelt:

Runner UP / Doris Kearns Goodwin // Time. – 1999. – Vol. 154, Nr. 27. – P. 62-81.

SCHLESINGER, jr. ARTHUR. Feeling pretty plaintive: [Roo-sevelt Franklin] / Arthur jr. Schlesinger // TLS (Times Literary Supliment). – 1998. – 3 iul. (Nr. 4970). – P. 11.

* * *The Fireside Chats of Franklin Delano Roosevelt [resursă elec-

tronică] // www.ebook.mall.com/ebook/15054-ebook.htmFireside Chats: Radio Addresses to the American People 1933-

1944 [resursă electronică] // www.ebook.mall.com/ebooksFireside Chats eBooks by Franklin Delano Roosevelt [resursă

electronică] // www.ebook.mal.com/ebooksFranklin Delano Roosevelt’s 1 st. Inaugurae Summary [resursă

electronică] // www.ebook.mall.com/ebooks V. M.

Ianuarie

�1

aleXaNdru ZAMORZAEV-ORLEANSCHI

1927-1997Specialist în geometria discretă şi cristalografia ma-

tematică, doctor habilitat, profesor universitar, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

S-a născut la 23 ian. 1927, în or. Leningrad. A decedat în 1997, la Chişinău.

A absolvit Facultatea de matematică şi mecanică a Universităţii din Leningrad, specialitatea Matematică (1950). A susţinut teza de doctor în ştiinţe fizico-matema-tice cu tema: Generalizarea grupurilor Feodorov (1953) şi pe cea de doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice: Teoria antisimetriei şi diverse generalizări ale ei (1972). În 1961 i s-a conferit gradul de conferenţiar universitar, iar din 1974 de profesor universitar la Catedra geometrie superioară.

A activat la Universitatea de Stat din Moldova în ca-litate de: lector superior la Catedra geometrie şi algebră (1953-1958), şef interimar al Catedrei geometrie şi alge-bră (1958-1960), conferenţiar (1961-1967), colaborator ştiinţific superior (1967 – 1969), conferenţiar (1969-1973). A exercitat funcţia de şef al Catedrei geometrie superioară (1973-1992). Profesor titular al Catedrei de geometrie (1992-1996). A predat cursurile normative: Geometria analitică; Bazele geometriei; Matematica elementară; Algebra superioară; Geometria diferenţială; Istoria matematicii şi cursurile speciale: Teoria antisime-triei şi a generalizărilor ei; Teoria grupurilor discrete de simetrie; Geometria neeuclidiană; Geometria proiectivă. Cercetări privind simetria, antisimetria şi generalizarea lor. A fondat şcoala ştiinţifică de geometrie din Chişinău, a introdus noţiunile şi a elaborat teoriile antisimetriei de gen diferit şi P-simetriei, a elaborat principiile clasificării P-simetriilor, teoria simetriei de asemănare şi a simetriei conforme.

Autor a peste 100 de lucrări ştiinţifice, inclusiv patru monografii: Teoriâ prostoj i kratnoj antisimetrii (1976); Teoriâ diskretnyh grupp simetrii (1977); Cvetnaâ simme-triâ, ee obobŝeniâ i priloženiâ (1978); P-simmetriâ i ee dal’nejšee razvitie (1986). A pregătit 10 doctori în ştiinţe fizico-matematice şi 2 doctori habilitaţi în ştiinţe fizico-matematice.

Rezultatele ştiinţifice îşi găsesc aplicaţie atât în crista-lografie şi fizica cristalelor, cât şi în fizica teoretică.

Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Mol-dovei (1989). Laureat al Premiului E. Feodorov al Acade-miei de Ştiinţe a ex-URSS (1973), laureat al Premiului de Stat al RSSM în domeniul ştiinţei şi tehnicii (1974), Om Emerit al Republicii Moldova (1977). Diploma Prezidiu-lui Sovietului Suprem al RSSM.


ZAMORZAEV, ALEXANDRU. Teoria grupurilor discrete de simetrie: Lucrare didactică / Alexandru Zamorzaev, Alexandru Palistrant, A. Lungu. – Chişinău: USM,

Partea 1. – 1991. – 105 p.Partea 2. – 1992. – 99 p.

* * *ZAMORZAEV, ALEKSANDR MIHAJLOVIČ. Cvetnaâ sime-

triâ, ee obobŝeniâ i priloženiâ / Aleksandr Mihajlovič Zamorzaev, È. I. Galârskij, Alexandru Palistrant. – Chişinău: Ştiinţa, 1978. – 274 p.

ZAMORZAEV, ALEKSANDR MIHAJLOVIČ. Geometričeskie aspekty teorii grupp: (Lekcii po speckursu) / Aleksandr Mihajlovič Zamorzaev. – Chişinău: [S. l.], 1978. – 60 p.

ZAMORZAEV, ALEKSANDR MIHAJLOVIČ. Teoriâ di-skretnyh grupp simetrii: Lekcii po speckursu / Aleksandr Mihaj-lovič Zamorzaev, Alexandru Palistrant. – Chişinău: [S. l.], 1977. – 101 p.

ZAMORZAEV, ALEKSANDR MIHAJLOVIČ. Geometričeskie aspekty teorii grupp: (Lekcii po speckursu) / Aleksandr Mihajlovič Zamorzaev. – Chişinău: [S. l.], 1976. – 283 p.

* * *ZAMORZAEV, ALEKSANDR MIHAJLOVIČ. Diskretnye

gruppy sžatoj izometrii / Aleksandr Mihajlovič Zamorzaev, L. Ursu // Issledovaniâ po algebre, geometrii i ih priloženiâ. – Chişinău, 1986. – P. 71-77.

ZAMORZAEV, ALEKSANDR MIHAJLOVIČ. Dvumernye točečnye gruppy giperkristallografičeskih P-simetrii i nekotorye ih mnogomernye primeneniâ / Aleksandr Mihajlovič Zamorzaev // Izv. AN RM. Mat. – 1995. – Nr. 2. – P. 27-30.

ZAMORZAEV, ALEKSANDR MIHAJLOVIČ. Geometričes-kaâ klassifikaciâ P-simmetrij / Aleksandr Mihajlovič Zamorzaev, Alexandru Palistrant // Dokl. AN SSSR. – 1981. – T. 256, Nr. 4. – P. 856-859.

ZAMORZAEV, ALEKSANDR MIHAJLOVIČ. K polnomu vyvodu mnogocvetnyh dvumernyh i sloevyh grupp / Aleksandr Mi-hajlovič Zamorzaev, Alexandru Palistrant // Kristallografiâ. – 1971. – T. 16, Vyp. 4. – P. 681-689.

ZAMORZAEV, ALEKSANDR MIHAJLOVIČ. Nekotorye svojstva mnogomernyh grupp konformnoj simmetrii / Aleksandr Mihajlovič Zamorzaev // Mat. issled. / AN MSSR. In-t mat. – 1990. – Vyp. 119. – P. 85-96.

ZAMORZAEV, ALEKSANDR MIHAJLOVIČ. O četyrëh-mernyh rešëtkah Brave / Aleksandr Mihajlovič Zamorzaev, B. Ce-kinovskij // Kristallografiâ. – 1968. – T. 13, Vyp. 2. – P. 211-214.

ZAMORZAEV, ALEKSANDR MIHAJLOVIČ. O gruppah kvazisimetrii (P-simetrii) / Aleksandr Mihajlovič Zamorzaev // Kristallografiâ. – 1967. – T. 12, Vyp. 5. – P. 819-825.

ZAMORZAEV, ALEKSANDR MIHAILOVIČ. O sil’nom izo-morfizme grupp i izomorfizme P-simmetrii / Aleksandr Mihajlovič Zamorzaev // Izv. ANRM. Mat. – 1994. – Nr. 1. – P. 75-84.

ZAMORZAEV, ALEKSANDR MIHAJLOVIČ. Obobŝenie krista-lografičeskih P-simmetrij s kratnoj antisimmetriei / Aleksandr Mihaj-lovič Zamorzaev, V. S. Pači // Algebraičeskie struktury i geometriâ. – Chişinău, 1991. – P. 54-67.

ZAMORZAEV, ALEKSANDR MIHAJLOVIČ. Primenenie obobŝënnoj antisimetrii i cvetnoj simmetrii k vyvodu novyh diskretnyh grupp geometričeskih preobrazovanij / Aleksandr Mi-hajlovič Zamorzaev // Sistema. Simmetriâ. Garmoniâ. – Moskva, 1988. – P. 227-244.

ZAMORZAEV, ALEKSANDR MIHAJLOVIČ. Prostranst-vennye gruppy P-simmetrii i ih priloženiâ / Aleksandr Mihajlovič Zamorzaev, Alexandru Palistrant // Sovremennyj gruppovoj analiz: Metody priloženiâ. – Baku, 1989. – P. 98-106.

* * *Alexandru Zamorzaev: Biobibliogr. / alcăt.: S. Ermilov, V. Ţurcan;

Univ. de Stat din Moldova; Bibl. Centrală Universitară. – Chişinău, 1996. – 30 p.

* * *Zamorzaev, Alexandru // Rusnac, Gheorghe. Profesorii Univer-

sităţii de Stat din Moldova: dicţ. ist.-biogr. / Gheorghe Rusnac, Valeriu Cozma. – Chişinău, 2001. – P. 216-217.

Zamorzaev-Orleanschi, Alexandru // Academia de Ştiinţe a Re-publicii Moldova – 50. – Chişinău, 1996. – P. 174-175.

M. Ş.

�2


hideKi YUKAWA

1907-1981Fizician-teoretician şi profesor universitar japonez.

Laureat al Premiului Nobel pentru fizică (1949).S-a născut la 23 ian. 1907, la Tokyo, în familia Ogawa.

A adoptat numele de familie al soţiei sale la căsătoria cu Sumi Yukawa. Se stinge din viaţă la 8 sept. 1981, la Kyoto, Japonia.

A studiat fizica la Universitatea Imperială din Kyoto (1929) şi la Universitatea din Osaka (1938), unde obţine titlul de doctor.

Între anii 1929 şi 1932, de sine stătător, a studiat teoria cuantică. A adus contribuţii în fizica nucleară şi la funda-mentarea teoriei mezonilor.

În 1932-1933 e conferenţiar la Universitatea din Kyoto, deţine acelaşi post şi la Universitatea din Osaka (1933-1939). Între 1939 şi 1970 a fost profesor la Universitatea Imperială din Kyoto, unde a fondat o şcoală ştiinţifică a fizicienilor-teoreticieni din Japonia. Începând din 1946 a editat aici revista de limbă engleză Progress of Theoreti-cal Physics. A activat şi în SUA, la Institutul de Cercetări fundamentale al Universităţii din Princeton (1948-1950) şi profesor invitat, la Universitatea Columbia din New York (1950-1953).

Revenit în 1953 în ţara sa, e numit director al Insti-tutului de Cercetări Ştiinţifice fundamentale în fizică. Începând cu anul 1954, ca savant, ca japonez şi ca repre-zentant al omenirii, a participat la mişcarea oamenilor de ştiinţă împotriva pericolului nuclear şi pentru interzicerea bombei atomice. În lucrarea de pionierat On the Inter-action of Elementary Particles, publicată (1935) într-o revistă japoneză, în limba engleză, pentru a explica na-tura forţelor nucleare a emis (la numai 27 de ani) ipoteza existenţei particulei numite mezon având masa egală cu aproximativ două sute mase electronice, confirmată de C. D. Anderson. Mezonul (numit acum pion) a fost des-coperit în razele cosmice în 1947 (C. F. Powel ş. a.), cu aproape aceeaşi masă ca cea prezisă de Yukawa. Motiva-ţia acordării Premiului Nobel: For his prediction of the existence of mesons on the basis of theoretical work on nuclear forces.

În paralel cu elaborarea lucrărilor ştiinţifice, a publicat şi cugetări filozofice: Creativity and Intuition: A Physicist Loks at East and West (1975)

A mai fost distins şi cu Premiul Imperial al Acade-miei de Ştiinţe din Japonia (1940), Medalia de Aur M. V. Lomonosov a Academiei de Ştiinţe a ex-URSS (1964), Ordinul Pentru Merite al guvernului R. F. Germania (1967), Ordinul Soarelui Răsare – decoraţie japoneză de stat (1977).

A fost membru al mai multor academii şi societăţi, inclusiv Academia de Ştiinţe din America, Societatea Fizicienilor din Japonia, Societatea Regală din Londra, Academia de Ştiinţe a ex-URSS (1966).


** YUKAWA, HIDEKI. Scientific Works. – Tokyo, 1979.** YUKAWA, HIDEKI. Selected Works of Hideki Yukawa: [În

5 vol.]. – Tokyo, 1971.

** YUKAWA, HIDEKI. Creativity and Intuition: A Physicist Looks at East and West. – Tokyo: Kodomsha International Ltd, 1973.

** YUKAWA, HIDEKI. Introduction to Quantum Mechanics. – Tokyo, 1947.

** YUKAWA, HIDEKI. Introduction to the Theory of Elemen-tary Particles: [În 2 vol.]. – Tokyo, 1948.

* * *BROWN, L. M. Hideki Yukawa and the Meson Theory //

Physics Today. – 1986. – Dec. – P. 55-62.POPESCU, IOAN-IOVIŢ. Yukawa, Hideki / Ioan-Ioviţ Popes-

cu, Ion Dima // Popescu, Ioan-Ioviţ. Premiile Nobel pentru fizică: (1901-1998). – Bucureşti, 1998. – P. 165-167.

Yukawa, Hideki // Dicţionar de fizică. – Bucureşti, 1972. – P. 493.Yukawa, Hideki // Personalităţi ale ştiinţei: Mic dicţ. – Bucu-

reşti, 1977. – P. 309.* * *

Yukawa, Hideki [resursă electronică] // www.n-t.org/nl/fz/yukawa.htm

Yukawa, Hideki [resursă electronică] // www.peoples.ru/science/physics/yukawa.index.html

Yukawa, Hideki [resursă electronică] // www.krugosvet.ru/articles/95/

Yukawa, Hideki [resursă electronică] // www.alhimik.ru/great/yukawa.html

V. M.

reviSta „CUGET MOLDOVENESC”

1932-1937; 1938-1943

Cuget moldovenec – revistă cu subtitlul Foaie lunară a Societăţii Culturale Naţionale „George Enescu”. A apă-rut între ian. 1932 – dec. 1937 la Bălţi şi între ian. 1938 – dec. 1943 la Iaşi, în frunte cu Marc Valuţă în calitate de director, Petru Stati – prim redactor şi Mihail Horn – ad-ministrator. Periodicitatea planificată – 12 numere pe an, practic, însă, apăreau numere duble sau triple.

Programul de activitate este formulat în Cuvânt-înainte din primul număr al revistei în felul următor: Răsfrânge-rea conştiinţei neamului românesc, obijduit altădată, dar menit de aici înainte, faţă de răgazul ce i s-a dat unei propăşiri mai frumoase şi mai desăvârşite. Cu alte cuvin-te, revista tindea să contribuie la cultivarea spiritului ro-mânesc, la trezirea interesului pentru literatura naţională, pentru istoria şi cultura neamului.

În primii ani de activitate revista avea o orientare tradi-ţionalistă, o tendinţă de a răspunde la cerinţele cotidiene, nu se deosebea nici prin materialele publicate şi nici prin exteriorul său: format mare (22x30 cm), pagini puţine (20-40 p.), hârtie de calitate proastă etc.

Majoritatea materialelor tratau probleme locale, izvo-râte din viaţa rurală. Cu toate acestea, noua revistă a fost bine primită de către cititori şi de către colegii ziarişti de la alte periodice.

Cu timpul se observă o lărgire a orizonturilor tematice şi o apropiere de realităţile cotidiene. Pentru a ne familia-riza câtuşi de puţin cu atmosfera epocii reproducem câte-va detalii din Nr. 5-7 (mai-iul.) al revistei din anul 1935.

Pe foaia de titlu a numărului sunt plasate fotografia regelui Carol al II-lea şi poezia lui Petru Stati, intitula-tă Regele tuturor Românilor. Urmează Cuvânt despre Episcopia Hotinului şi imaginea Omagiu P.S. Visarion, Vlădică de Hotin la sfinţirea Catedralei din Bălţi. Dintre celelalte documente nominalizăm articolul Câteva aspec-te de folclor, semnat de cercetătoarea şi folclorista Tatia-na Găluşcă; câteva poezii de A.G. Delafântânele şi Titus

Ianuarie

��

Nicolau, precum şi un ciclu de schiţe şi nuvele: Fiindcă s-au certat odată doi copii de Valeriu Grecu şi Copilul Neamului de Gh. N. Cârţu etc. Numărul se încheie cu o pagină de Folclor basarabean şi cu rubrica Varia, alcătui-tă din două recenzii şi un crochiu consacrat lui Alexandru David-bibliograful (1910-1935).

Perioada bălţeană, în genere, se caracterizează prin nuvelele, schiţele şi studiile folcloristice ale Tatianei Găluşcă, prin povestirile lui Gh. Cârţu, prin versurile poeţilor: A. G. Delafântânele, Petru Stati, Nicolae Coban, Al. Vicol şi mulţi alţii, precum şi prin pagina de Folclor basarabean, prezentă în fiecare număr al revistei bălţene, care oferă cititorilor diverse cântece populare de dragoste, de dor, de singurătate şi jale, culese în cele mai multe cazuri de Nicolae Pălămaru.

Cuget moldovenesc, ca şi alte periodice din acei ani (1935-1937), mereu se ciocneşte de Problema culturii Moldovei de Răsărit, care a rămas în urma timpului, dibuind mereu în întuneric. Procesul intregrării literaturii basarabene în spaţiul românesc stârnea diverse discuţii în presa din provincia basarabeană, dar şi în cea din capitala ţării. Astfel, scriitorul şi publicistul Nicolai Costenco, într-o cronică în Viaţa Basarabiei (1937. – Nr. 3-4. – P. 122-123), semnată cu pseudonimul Rafail Radiana, scrie următoarele: „Revista Cuget moldovenesc este un produs semnificativ a ceea ce vrem noi să numim antibasarabe-nism. Antibasarabenism în sensul că nu se dă posibilitate elementelor băştinaşe să se afirme pe teren literar-cul-tural. Nu admite şi nu va admite nici un basarabean, ca în provincia noastră să se facă începuturile de ridicare spirituală sub apostolatul unor oameni venetici, străini prin instinct – nu conştient, care presupune interes, – de aspiraţiile naţionale şi interesele particulare a basarabe-nilor”. Şi mai departe: „Prin noi înşine, – asta e lozinca momentului de faţă a tinerilor basarabeni” (P. 122).

După 1937, când redacţia trecuse la Iaşi, revista cu înce-tul îşi schimbă şi mai mult orientarea, se lărgeşte tematica publicaţiilor, apar şi colaboratori noi – Aurel Stino, I. Ma-nolache, E. Râşcanu ş. a., păstrând totodată şi pe cei vechi. „În ceea ce priveşte stilul, semnalează Mariana Dabija, observăm puternica influenţă a povestirii sadoveniene şi predilecţia pentru ample descrieri de natură, alături de confesiuni, relatări la persoana întâia în jurnale, scrisori intercalate naraţiunilor obiective…”

Consultând mai multe reviste din perioada ieşeană te convingi că ea şi-a schimbat vădit şi potenţialul informativ, a crescut esenţial volumul, a devenit mai atractivă, a sporit cantitatea articolelor de critică şi istorie literară, etnografie, istorie, filozofie etc., mai ales începând cu anul 1941.

În numărul 4-5 din 1940, spre exemplu, putem citi articolele: Naţionalismul antisemit al lui Creangă de D. Florea-Rarişte, Ţinutul Bălţilor de Gh. Cârţu, A. C. Cuza – duşman al fostelor partide de Gr.V. Coban, Concepţia religioasă în poezia lui Petru Stati de Const. Nonea ş.a. Reproducem din cuprinsul Nr. 1-3 din 1941: povestirea Drumuri şi popasuri basarabene de Gh.A. Cuza; un ar-ticol de istorie literară – Literatura română şi naţionalis-mul de Edgar Papu; versuri de Corneliu Dabija; un episod diplomatic în 1914-1915 [rus-român-polon] de Emil Dia-conescu; versuri de Petru Stati; un mic profil Din viaţa lui Calistrat Hogaş de Gh. Ungureanu, o povestire de Gh. Cârţu – Hora lui Irimie; versuri de Fulga Dan; schiţa Moartea lui Eugen Dominic de Aurel Ivănescu; traduceri din Louis Voitelain; povestirea A căzut o stea de Gheor-ghe Mihail-Dragoş; Tremuricii de Eusebiu Camilar, Din alăute japoneze: traduceri de Aurel George Stino; O mare amatoare de arte [Madame Viorel] de Gr. Coban; Strofe

de D. Florea-Rarişte; Gh.A. Cuza, poetul evlaviei moldave – studiu de Const. Nonea; Versuri de Sevastia Popovici; Din lirica latină de Petru Stati; Însemnări psihologice de V. Pavelcu; Versuri de A.G. Delafântânele; articolul Viaţa păstorească în Basarabia de T. Găluşcă. Compartimentul Varia: Oameni. Aspecte. Comentartii este alcătuit din pa-ragrafele: Note germane de Aurel Ivănescu; Note italiene de Valeriu Buţureanu şi Aspectele vieţii internaţionale de I. Fr. Botez. Mai sunt două rubrici: Vitrina cărţilor şi Re-vista revistelor, în care găsim diverse adnotări şi recenzii la noutăţile editoriale şi revistele epocii.

Confruntând cuprinsul şi conţinutul, dar şi înfăţişarea revistei din cele două perioade (bălţeană şi ieşeană) ale existenţei sale ne atrage atenţia, în primul rând, exterio-rul, estetica, volumul superior al variantei ieşene, faţă de cea bălţeană. Iar aceste avantaje atrag după sine şi altele: varietatea tematică, calităţile artistice, stilul documente-lor publicate, precum şi contingentul de autori.

De observat, că schimbările spre bine în editarea Cuge-tului moldovenesc se explică prin posibilităţile financiare sporite din ultima perioadă (ieşeană) a existenţei sale, care s-au manifestat prin creşterea volumului revistei (de la 20-26-40 până la 160-180 pagini), a colectivului de colaboratori şi autori. Pentru exemplificare reproducem, numele semnatarilor din Nr. 4-5 al anului 1936 (perioada bălţeană) şi al anului 1942 (perioada ieşeană).

Anul 1936. – Nr. 4-5. – 24 p.: Petru Stati, Ioan Za-levschi, Ion Paltin, Valeriu Grecu, Alexandru Pogonat, A.G. Delafântânele, V. Luţcan, Tatiana Găluşcă, Maria Delacozia, Gh.N. Cârţu, Victor Buta, Ghina Comana, Ni-colae V. Coban, Stelian Doru, Traian I. Cristescu, Simion Varzaru = 16 autori.

Anul 1942. – Nr. 4-5. – 158 p.: Şt. Bârsănescu, cu stu-diul Iaşii: Sens şi destin (p. 5-26 = cu revista din 1936), Gh.A. Cuza, I. Minea, George Lesnea, Artur Gorovei, Ioachim Silvestru, Emil Diaconescu, Aurel Gheorghe Sti-no, Eusebiu Camilar, Gh.N. Cârţu, Petru Stati, Petru P. Andrei, D. Alistar, I. Manolachi, Mihail Chirtoagă, M.Gr. Constantinescu, Nicolae Rainu, V. Pavelcu, Virgil Egloge (traduceri), Edgar Papu, Maria Delacozia, Simion Varza-ru, Olga Comănescu, George-Mihail Dragoş = 25 autori.

Nucleul colectivului redacţional (conducerea) s-a păstrat pe tot parcursul existenţei sale. Autorii cei mai productivi, mai responsabili şi mai apreciaţi: Petru Stati, A.G. Dela-fântânele, Gheorghe N. Cârţu, Tatiana Găluşcă, Al. Vicol ş.a. au susţinut programul şi orientarea ei, i-au rămas de-votaţi publicându-şi lucrările lor: poezii şi poeme, poves-tiri, schiţe, fragmente de romane, nuvele, studii şi articole de critică şi istorie literară, studii de istorie basarabeană, de filozofie, teologie etc.

Anume aceste calităţi ale managerilor revistei au contri-buit la realizarea, fie şi parţială, a angajamentelor formula-te în programul de activitate (din Nr. 1 a revistei, 1932): de a cultiva spiritul românesc şi de a trezi interesul pentru literatura naţională, pentru istoria şi cultura neamului. Vorbind mai la general, de pe poziţiile de astăzi, putem afirma că revista Cuget moldovenesc constituie o sursă informaţională de valoare în vederea studierii istoriei literare din epoca respectivă.

Reţinem şi părerea academicianului Mihai Cimpoi cu privire la revista în cauză: „Neavând un concept structu-ral bine precizat, revista are mai degrabă un caracter de magazin literar, de tutti frutti amalgamate. Poezii publică Magda Isanos, Mircea Streinul, Nicolae V. Coban, V. Luţ-can, Eusebiu Camilar, G. Lesnea, A.G. Delafântânele, Al. T. Stamati, D. Florea-Rarişte, I. Buzdugan, cel mai amplu prezentat fiind Petru Stati; prozatorii cei mai im-

��


portanţi sunt: Tatiana Găluşcă, D. Iov, Al Vicol. Printre colaboratorii din ultima fază ai revistei îi găsim pe Eugen Coşeriu, Petre V. Haneş, Emanuil Bucuţă, Onisifor Ghibu, Radu Vulpe, Gr. Scorpan, Valeriu Grecu, Edgar Papu, şi Petru Stati (cu studii literare). Două numere speciale sunt închinate lui Eminescu (1939. – Nr. 8-12) şi B.P. Hasdeu (1933. – Nr. 7-8)” (A se vedea şi Lit. şi arta. – 1998. – 16 apr. – P. 4.)

BIBLIOGRAFIE:

BÂTCĂ, VERONICA. Nucleu de românism la Bălţi – “Cuget moldovenesc”: 65 de ani de la apariţie / Veronica Bâtcă // Ţara. – 1997. – 4 noiemb. – P. 4.

CIMPOI, MIHAI. Reviste interbelice / Mihai Cimpoi // Lit. şi arta. – 1998. – 16 apr. – P. 4.

CIMPOI, MIHAI. „Cuget moldovenesc” / Mihai Cimpoi // Cim-poi Mihai. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. – Ed. a 3-a, rev. şi adăug. – Bucureşti, 2002. – P. 102- 103.

DABIJA, MARIANA. „Cuget moldovenesc” (1932-1943): reviste uitate, reviste necunoscute / Mariana Dabija // Lit. şi arta. – 1994. – 20 oct. – P. 8.

[DAVID, ALEXANDRU]. Reviste: [Referire la „Cuget moldo-venesc”] / Alexandru David // Viaţa Basarabiei. – 1932. – Nr. 11. – P. 63-64. – Semnat: Al. D.

RADIANA, RAFAIL. [Costenco N.] Revista revistelor: [Refe-rire la „Cuget moldovenesc”] / Rafail Radiana // Viaţa Basarabiei. – 1937. – Nr. 3-4. – P. 122-123.

[TERZIMAN, ALEXANDRU]. Reviste: [Referire la „Cuget moldovenesc”] / Alexandru Terziman // Viaţa Basarabiei. – 1932. – Nr. 7. – P. 61-62. – Semnat: A.T.

VATAMANU-CIOCANU, MARIANA. „Cuget moldovenesc” / Mariana Vatamanu-Ciocanu // Dicţionarul general al literaturii româ-ne. vol. 2. – Bucureşti, 2004. – P. 510-511.

Ion ŞPAC

Doctor habilitat în filozofie, profesor universitar, mana-ger al învăţământului filozofic.

S-a născut la 24 ian. 1937 în s. Ciorna, jud. Orhei (azi, r-nul Rezina), în familia ţăranilor gospodari Ion şi Elena Vizir.

A absolvit Scoala Pedagogică din Orhei (1955), apoi Institutul Pedagogic Ion Creangă din Chişinău, Faculta-tea Fizică şi Matematică (1960).

În 1967 P. Vizir îşi începe activitatea la catedra de filo-zofie, USM, într-o perioada când datorită iniţiativei veni-te din partea marelui om de cultură, devenit şef de catedră, rusului A.V. Şceglov, au fost selectate cadre băştinaşe cu studii superioare pentru predarea filozofiei în limba româ-nă. A lucrat în calitate de lector, în perioada 1969-1972 - doctorand. Lector superior (1972), conferenţiar (1973), profesor universitar (1991).

În 1972 susţine teza de doctor în filozofie cu tema De-terminarea şi indeterminarea - categorii ale dialecticii, iar în 1990 şi pe cea de doctor habilitat în filozofie cu tema Analiza metodologică a nivelului cunoştinţelor ge-neral-ştiinţifice.

Timp de 10 ani (1987-1997) a îndeplinit funcţia de şef al Catedrei filozofie şi psihologie.

Activitatea teoretică a lui P. Vizir include cinci mono-grafii şi 75 de studii şi cercetări. A analizat profund pro-cesele şi fenomenele integrative în ştiinţa contemporană, pentru prima dată în literatura de specialitate este argu-mentată temeinic ideea referitor la apariţia în sistemul cunoştinţelor ştiinţifice a unui nivel specific de cunoştinţe - nivelul cunoştinţelor general-ştiinţifice, de natură ne-filozofică. Specificul acestui nivel de cunoştinţe constă în aceea că el întruchipează însuşiri şi ale cunoştinţelor filozofice, şi ale celor particular-ştiinţifice, deosebindu-se calitativ atât de unele, cât şi de altele. În unitatea acestor însuşiri sistemul cunoştinţilor general-ştiinţifice, elemen-tele de bază ale căruia sunt categoriile, principiile, modu-rile de abordare, metodele, legile, teoriile, problemele ge-neral-ştiinţifice, îndeplineşte rolul de filozofie aplicativă în cunoaşterea ştiinţifică.

A fost argumentată ideea că pe măsura aprofundării proceselor integrative în sistemul ştiinţei şi intensificării legăturii acestora cu procesele asemănătoare din diverse-le domenii ale activităţii vitale a societăţii se conturează clar tendinţa spre apropierea tot mai strânsă a principiilor logico-gnosiologice, metodologice, umanistice şi axio-logice de reglementare a activităţii ştiinţifice, rezultat al cărui fapt, în ultimă instanţă, este încadrarea organică în sistemul ştiinţei a omului în toată complexitatea şi inte-gritatea sa, contribuind la asigurarea locului cuvenit, des-toinic al Omului în armonia universală a exigenţei.

A participat la organizarea unor forurilor ştiinţifice în ţară şi peste hotare, inclusiv Congresul XVI Mondial al filozofilor (Düsseldorf, Germania, 1978); Conferinţa in-ternaţională Omul în lumea contemporană (1996); Alecu Russo - ostaş al propăsirii (1994).

A predat şi predă următoarele cursuri: Filozofia, Istoria filozofiei, Ontologia generală, Ontologia socială, Etica profesională a juristului, Metodologia ştiinţei, Logica, Filozofia ştiinţelor naturii. A pregătit 7 doctori în filozofie. Medalia Meritul civic (1997). Membru corespondent al Academiei de Cosmonautică K. Ţiolkovski din Moscova.


Materialele conferenţei ştiinţifice „Omul în lumea contempora-nă” (19-20 oct. 1995) / red. coord. Pavel Vizir, Dumitru Căldare. – Chişinău: USM, 1995. – 154 p.

*VIZIR, PAVEL. Categoriile fundamentale ale dialecticii mate-rialiste. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1977. – 125 p.

Rec.: Fonari, E. Contribuţii la răspândirea cunoştinţelor filozofi-ce // Moldova socialistă. – 1979. – 10 apr.

*VIZIR, PAVEL. Dialectica materialistă - metodologia generală a ştiinţei. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1980. – 160 p.

VIZIR, PAVEL. Dialektika opredelennosti i neopredelennosti / Pavel Vizir, A. Ursul; pod. red. A. Ŝeglova. – Chişinău: Ştiinţa, 1976. – 124 p.

* * *CĂLDARE, DUMITRU. Gândirea filozofică în lumea antică / D. Căl-

dare, M. Chiticari; red. resp.: P. Vizir. – Chişinău: USM, 1994. – 196 p.Curs de lecţii la filosofie: (pentru studenţii inst. de învăţ. supe-

rior) / red.: P. Vizir. – Chişinău: Universitas, 1991. – 226 p.*VIZIR, PAVEL. Libertatea morală şi activitatea socială a perso-

nalităţii. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1983. – 158 p.Rec.: Bârliba, C. Rusandu, I. // Chişinău: Gaz. de seară. – 1986.

– 9 sept.VIZIR, PAVEL. Metodologčeskij analiz obŝenaučnogo znaniâ.

– Chişinău, 1990. – 37 p.VIZIR, PAVEL. Cunoştinţele general-ştiinţifice: structura şi

funcţiile lor. – Chişinău, USM, 1990. – 50 p.

pavel VIZIR

1937

Ianuarie

��

VIZIR, PAVEL. Pogresul tehnico-ştiinţific şi factorul uman. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1987. -- 185 p.

VIZIR, PAVEL. Specificul cunoaşterii sociale. – Chişinău: USM, 1991. – 52 P.

***VIZIR, PAVEL. Alecu Russo – mitologie şi cunoaştere // Alecu

Russo - ostaş al propăşirii: materiale ale sesiunii şt. – Chişinău, 1994. – P. 50-52.

VIZIR, PAVEL. El metodo dialectico-materialisto y los metodos scientificos generales // La dialectica y los metodos sciencificos generales de investigasion. – La Habana, 1982. – P. 35-40.

VIZIR, PAVEL. La interrelacion entre los metodos y los enfo-ques scientificos generales del conocimiento // La dialectica y los metodos sciencificos generales de investigacion. Tomo 2. -- La Habana, 1982. – P. 50-55.

VIZIR, PAVEL. Les notions scientifiques generales comme for-mes de generalisation mediatisant la liaison entre le conception du monde et les sciences speciales // Materialy XIV Meždunarodnogo filosofskogo kongressa. – Moskva, 1978. – P. 100-108.

VIZIR, PAVEL. Nekotorye osobennosti obŝenaučnogo znaniâ // Dia-lektika v naukah o prirode i čeloveke. – Moskva, 1983. – P. 50-54.

VIZIR, PAVEL. Obŝenaučnye ponâtia kak formy obobŝeniâ, oposreduûŝie svâz’ mirovozzreniâ i častnyh nauk // Metodologičes-kie voprosy sovremennoj nauki. – Chişinău, 1978. – P. 30-36.

VIZIR, PAVEL. Omul - produs al culturii şi făuritorul ei // Mate-rialele conf. şt. „Omul şi lumea contemporană”. – Chişinău, 1995. – P. 10-15.

***Pavel Vizir // Rusnac, Gheorghe. Universitatea de Stat din

Moldova (1996-2006). vol. 2 / Gheorghe Rusnac, Valeriu Cozma. – Chişinău, 2006. – P. 11-12, portr.

ŢAPOC, VASILE. Profesorul Pavel Vizir sexagenar // File de Filozofie: Revistă teoretico-metodică, cultural-ştiinţifică şi infor-mativă. – Chişinău, 1997. – Nr. 1-2. – P. 187-189, portr.

Pavel Vizir [n. 24 ian. 1937, s. Ciorna, jud. Orhei] // Rusnac Gheorghe. Profesorii Universităţii de Stat din Moldova 1946-2001: Dicţ. istorico-biogr. / Gheorghe Rusnac, Valeriu Cozma. – Chişi-nău, 2001. – P. 204-215, portr.

I. M.

coNStaNtiN ANDRIUŢĂ

1937Specialist în domeniul bolilor infecţioase, profesor uni-

versitar, doctor habilitat în medicină, Om emerit al Repu-blicii Moldova.

S-a născut la 25 ian. 1937, în s. Măgurele, jud. Ungheni, într-o familie de ţărani înstăriţi.

A absolvit şcoala medie din orăşelul Corneşti. A urmat Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie Nicolae Tes-temiţeanu, Facultatea medicină generală (1955-1961). Îşi începe cariera de medic practician în spitalul din s. Selişte, r-nul Nisporeni, unde timp de doi ani activează ca medic-şef. Studiază ca doctorand al Catedrei de boli infecţioase (1963-1966). Susţine teza de doctor în medicină cu tema Caracteristica clinică şi de laborator a formelor fruste şi anicterice de hepatită epidemică (1967). Continuă să ex-ploreze asiduu problema hepatitelor virale, cercetările sale fructificându-se prin susţinerea tezei de doctor habilitat în medicină cu tema Izoenzimele la bolnavii de hepatite vira-le A şi B şi importanţa lor în clinica şi patogenia acesteia

(1982). Un timp este asistent al Catedrei de boli infecţioase, apoi conferenţiar, titular al acestei catedre a Institutului de Medicină din Chişinău (1984). Este recunoscut ca pedagog exigent şi animator al căutărilor îndrăzneţe în domeniu. Se antrenează în activitatea de ameliorare a procesului de instruire, angajându-se în elaborarea şi redactarea progra-melor didactice şi indicaţiilor metodice pentru lectori şi studenţi (în două limbi).

Pentru facilitarea muncii de însuşire a terminologiei medicale în limba română, limba prelegerilor medico-universitare, profesorul C. Andriuţă a alcătuit un dicţionar rus-român cu termeni din domeniul bolilor infecţioase.

Continuă să exploreze o temă de mare importanţă în Moldova. Elaborările sale sunt probate şi implementate în practica serviciilor acordate în clinica de boli conta-gioase şi în alte unităţi sanitare de profil din republică. Este angajat şi în multe alte colaborări cu colegii de breaslă. Cercetează aspectele clinico-epidemiologice ale altor infecţii: febra tifoidă, salmonelozele, rickettsiozele, toxoplasmoza, malaria, trichinoza, antraxul, botulismul, holera, difteria, iersinioza, borrelioza, erizipelul, febra Q, infecţia meningocică, infecţia HIV / SIDA etc.

Este autorul câtorva elaborări inedite pentru diagnosticul hepatitei virale delta (coinfecţia şi suprainfecţia), al formelor fruste, anicterice şi subclinice de hepatită virală A, al limfore-ticulozei benigne, infecţiei Sudoku. S-a implicat în combate-rea şi lichidarea mai multor izbucniri şi tensiuni epidermice, inclusiv pentru holeră, difterie, leptospiroza, febra Q, toxiin-fecţii alimentare, dizenterie, antrax etc.

Pe parcursul celor 44 ani de rodnică prestaţie a publicat 470 lucrări ştiinţifice şi didactice, inclusiv articole ştiin-ţifice în domeniu, patru ghiduri practice, trei monografii, un manual, un dicţionar.

Deţinător a 30 brevete de inovaţii şi 2 de invenţii. Sub conducerea distinsului savant au fost susţinute 6 teze de doctor şi doctor habilitat în medicină. Participă la simpozioane şi conferinţe naţionale şi internaţionale cu comunicări ştiinţifice. Ia parte activă la popularizarea medicinei, fiind prezent la peste 200 de emisiuni de radio şi televiziune.

Fiind infecţionistul de frunte al Ministerului Sănătăţii, din anul 1979 până în 2006, profesorul s-a preocupat în permanenţă de calificarea profesională a detaşamentului de medici infecţionişti din republică. Împreună cu condu-cerea Spitalului Clinic T. Ciorbă şi cu colaboratorii cate-drei ce o conduce, a inaugurat Centrul Republican de to-xoplasmoză şi Cabinetul de dispensarizare a persoanelor ce au suportat hepatite virale: secţiile de terapie intensivă, baroterapie, examinare ultrasonografică.

A editat lucrările: Izoenzimele la bolnavii cu hepatite vira-le A şi B (1987), Zooantroponezele şi profilaxia lor (1989), Registru terminologic rus-moldovenesc în domeniul bolilor infecţioase (1990), Hepatita virală Delta (1993), Produse cu acţiune antivirală de origine vegetală, apreciată cu Me-dalia de Aur la Salonul Internaţional de noutăţi tehnice din Bucureşti (1999), Bolile infecţioase şi parazitare (în viziune populară) (2000), Patogenia, tabloul clinic, diagnosticul şi tratamentul helmintiazelor (2001) în colab., Materiale didac-tice în bolile infecţioase, tropicale şi parazitare (2004). Este membru al colegiului de redacţie ştiinţifică a lucrării Proble-mele actuale în patologia infecţioasă (2001) şi unul din auto-rii lucrării Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţeanu” la 60 de ani (2005). E un specialist

��


infecţionist cunoscut şi în România, Rusia, Letonia, Lituania, Estonia, Ucraina, Bulgaria etc.

C. Andriuţă scrie şi versuri pe teme insolite. Este autorul a peste trei sute de poezii dedicate diferitelor boli infecţioase care se întâlnesc în Moldova şi în lume. Medicul Constantin Andriuţă, în versurile sale, caută să rămână devotat fiinţei umane, Omului. Dedică poezii unor remarcabili oameni de ştiinţă, profesorilor: Gh. Paladi, Gh. Ghidirim, I. Reznic, I. Şleahov, I. Marin, M. Cojocaru, C. Spânu, V. Pântea, V. Bortă, I. Drobinski, V. Vangheli etc. Nu este indiferent faţă de problema apei, aerului, pământului şi a limbii române: Sărmana limbă, Sfântul soare, Apa - izvorul vieţii, Aerul e necesarul vieţii, Pământul, care ne ţine în spate, Românilor basarabeni, Chişinău, oraş frumos etc. Profesorul afirmă că scrie versuri pentru că ele reprezintă o modalitate mai uşoară de a înţelege o maladie. În poezii sunt descrise pe înţelesul tuturor maladiile infecţioase. A publicat 9 cărţi de poezie: Vai de steaua noastră (2000), Pastile de sănătate (2001), De-dicaţii, omagieri, comemorări, Pastile antiinvazive (2002), Chipul tău, Pastile antimaladii tropicale (2003), Poezii în anotimpuri (2004), Pastile antimaladii infecţioase tropicale şi parazitare (2005).

Angajarea socială a reputatului savant: infecţionist principal al Ministerului Sănătăţii, preşedintele Societăţii Infecţioniştilor din Republica Moldova, preşedintele Co-misiei de atestare a medicilor infecţionişti, preşedintele Comisiei ştiinţifice a Ministerului Sănătăţii, membru al prezidiului Consiliului de experţi al Ministerului Sănă-tăţii, membru al Comisiei Extraordinare Antiepidemice pe lângă Guvernul Republicii Moldova, membru al Co-misiei republicane de combatere a infecţiei HIV/SIDA, preşedintele Comisiei de concurs a USMF Nicolae Tes-temiţeanu, vicepreşedintele Consiliului ştiinţific pentru susţinerea tezelor, membru al Senatului şi al Consiliului Ştiinţific al USMF, membru al consiliului redacţional al revistei Curier medical etc. Multe din angajările obşteşti menţionate C. Andriuţă le execută şi în prezent. A fost distins cu multe diplome şi medalii, inclusiv ordinul Glo-ria Muncii (1996) şi titlul onorific Om emerit al Republi-cii Moldova (1995).


ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Bolile infecţioase şi parazitare: (În viziune populară) / Constantin Andriuţă, M. Magdei, A. Andriu-ţă. – Chişinău: [S.n.], 2000. – 304 p.

*ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Zooantroponezele şi profilaxia lor / Constantin Andriuţă, V. Pântea, E. Mihnevici. – Chişinău: Car-tea Moldovenească, 1989. – 72 p.

Despre situaţia epidemiologică, măsurile de combatere şi profila-xia pneumoniei atipice cu sindrom respirator acut sever / Constan-tin Andriuţă, I. Ababii, P. Galeţchi, V. Prisăcaru et al. – Chişinău, 2003. – 31 p.

Epidemiologia, tabloul clinic şi supravegherea epidemiologică în bruceloză / Constantin Andriuţă, M. Magdei, V. Chicu, V. Prisăcaru et al. – Chişinău: [S. n.], 2001. – 19 p.

Etiologia, epidemiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosti-cul de laborator, tratamentul, măsuri de combatere şi prevenire a strongiloidozei / Constantin Andriuţă, M. Stancu, V. Sohoţchi, V. Dumbravă et al. – Chişinău, 2005. – 22 p.

Etiologia, epidemiologia, tabloul clinic, diagnosticul, tratamentul şi profilaxia hepatitei virale A / Constantin Andriuţă, C. Spânu, C. Râmiş, V. Prisăcaru et al. – Chişinău, 2004. – 42 p.

Evaluarea Sistemului Naţional de supraveghere a maladiilor in-fecţioase în Republica Moldova: Ghid practic / Constantin Andriu-ţă, V. Chicu, O. Beneş, C. Râmiş et al. – Chişinău, 2003. – 60 p.

Infecţia cu virusul gripei aviare AH5N1 / Constantin Andriuţă, P. Scoferţa, C. Spânu, V. Prisăcaru. – Chişinău, 2005. – 16 p.

Îngrijirea paliativă a persoanelor infectate cu HIV şi bolnave de SIDA / Constantin Andriuţă, G. Rusu, V. Pântea, Şt. Gheorghiţă et al. – Chişinău: [S. n.], 2001. – 32 p.

Materiale didactice în bolile infecţioase, tropicale şi parazitare: Ghid practic / Constantin Andriuţă, V. Pântea, T. Holban, I. Rusu. – Chişinău, 2004. – 128 p.

Patogenia, tabloul clinic, diagnosticul şi tratamentul helmintiazi-lor: Ghid practic pentru studenţi şi rezidenţi / Constantin Andriuţă, V. Pântea, T. Holban et al. – Chişinău: CEP „Medicina”, 2001. – 72 p.

Protocoale Naţionale privind acordarea asistenţei medicale şi a tratamentului în infecţia HIV şi SIDA / Constantin Andriuţă, G. Rusu, Şt. Gheorghiţă et al. – Chişinău, 2005. – 146 p.

Registru terminologic rus-moldovenesc în domeniul bolilor in-fecţioase / alcăt.: Constantin Andriuţă. – [S.n.], 1990. – 37 p.

Utilizarea parcovirinei în tratamentul hepatitelor virale A şi B / Constantin Andriuţă, C. Spânu, T. Holban et al. – Chişinău, 2005. – 28 p.

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Teste-miţeanu” la 60 de ani / Constantin Andriuţă, V. Andrieş, Zinaida Anestiadi et al. – Chişinău: CEP Medicina, 2005. – 448 p.

Volume de versuri:ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Chipul tău / Constantin Andriuţă.

– Chişinău: CEP „Medicina”, 2003. – 102 p.ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Dedicaţii, omagieri, comemorări

/ Constantin Andriuţă. – Chişinău: CEP „Medicina”, 2002. – 98 p.ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Pastile antiinvazive / Constantin

Andriuţă. – Chişinău: CEP „Medicina”, 2002. – 92 p.ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Pastile antimaladii infecţioase

tropicale şi parazitare / Constantin Andriuţă. – Chişinău: CEP „Me-dicina”, 2005. – 238 p.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Pastile antimaladii tropicale / Constantin Andriuţă. – Chişinău: CEP „Medicina”, 2003. – 204 p.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Pastile de sănătate / Constantin Andriuţă. – Chişinău: CEP „Medicina”, 2001. – 88 p.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Poezii în anotimpuri / Constantin Andriuţă. – Chişinău: CEP „Medicina”, 2003. – 128 p.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Vai de steaua noastră / Constantin Andriuţă. – Chişinău: CEP „Medicina”, 2000. – 78 p.

***ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Afectarea pulmonilor în SIDA

/ Constantin Andriuţă, S. Cojocari // Revista „AIDS/HIV info”. – 2000. – Nr. 6. – P. 8.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Aspectele clinice, epidemiologice şi evolutive ale botulismului pe parcursul mai multor ani în Repu-blica Moldova / Constantin Andriuţă, V. Pântea, E. Mihnevici, A. Andriuţă et al. // Supravegherea epidemiologică în maladiile acute pentru Republica Moldova: (Materialele Conf. şt. jubiliare) – Chi-şinău, 2000. – P. 94-95.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Caracteristica clinică, epidemio-logică, biochimică, serologică şi imunologică a HVB acute AgHBs negative / Constantin Andriuţă, Gh. Cuşnir, Gh. Plăcintă, A. Roşca et al. // Curierul medical. – 2005. – Nr. 6. – P. 29-33.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Cele bune să se-adune, cele rele să se spele: [interviu cu Constantin Andriuţă, prof. universitar, şef Catedră boli infecţioase a USMF „Nicolae Testemiţeanu”] / con-semnare: Emilia Malai // Natura. – 2002. – Dec. (Nr. 12) P. 12.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Consideraţii privind aspectele clinice şi epidemiologice ale botulismului pe parcursul a 27 ani în Republica Moldova / Constantin Andriuţă. I. Botezatu, E. Mihne-vici, V. Pântea et al. // An. şt. ale USMF „Nicolae Testemiţeanu”. – 2004. – Vol. 2. – P. 762-769.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Consideraţii privind leptospiroza la adulţi în ultimii 10 ani / Constantin Andriuţă. Iu. Botezatu, V. Deatişen, T. Holban et al. // An. şt. ale USMF „Nicolae Testemiţea-nu”. – 2002. – Nr. 2. – P. 548-551.

Ianuarie

��

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Gripa aviară – maladie foarte periculoasă / Constantin Andriuţă, L. Iarovoi // An. şt. ale USMF „Nicolae Testemiţeanu”. Probleme actuale în medicina internă. – 2005. – Vol. 3b. – P. 320-326.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Hepatitele virale acute la consu-matorii de droguri pe cale intravenoasă / Constantin Andriuţă, T. Holban, V. Deatişen // Al 8-lea Congres Naţional Boli infecţioase. – Mangalia, 2000. – P. 62-63.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Hepatita virală B acută AgHBs-negativă / Constantin Andriuţă, A. Roşca, S. Cojocaru // Curier medical. – 2005. – Nr. 1. – P. 17-19.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Hepatitele virale de etiologie mixtă / Constantin Andriuţă, T. Holban, C. Spânu // Materialele Congresului V al epidemiologilor, igieniştilor şi microbiologilor din Republica Moldova. vol. 2b. – Chişinău. – 2003. – P. 118-120.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Particularităţi ale statusului imun hepatita virală B acută AgHBs-negativă / Constantin Andriuţă, Gh. Cuşnir, A. Roşca et al. // An. şt. ale USMF „Nicolae Testemiţeanu”. Probleme actuale în medicina internă. – 2005. – Vol. 3 b. – P. 309-312.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Particularităţi clinice ale difteriei la copii şi adulţi în epidemia din Republica Moldova / Constantin Andriuţă // Curierul medical. – 1996. – Nr. 4. – P. 36.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Rezultatele evaluării tratamentu-lui cu pacovirină a bolnavilor cu hepatită virală acută / Constantin Andriuţă, C. Spânu, T. Holban, V. Deatişen // Jurnal de medicină preventivă (Iaşi). – 2000. – Vol. 8, Nr. 2. – P. 144-145.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Suntem la capitolul mortalitate de curioză hepatică: [interviu cu Constantin Andriuţă, şeful catedrei de boli infecţioase a USMF „Nicolae Testemiţeanu”] / consemnare: Rodica Trofimov // Timpul. – 2002. – 1 noiemb. – P. 17.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Unele aspecte clinico-epidemio-logice ale antraxului în Republica Moldova / Constantin Andriuţă, I. Botezatu, Gh. Plăcintă // An. şt. ale USMF „Nicolae Testemiţea-nu”. – 2003. – Vol. 2. – P. 543-545.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Unele aspecte epidemiologice şi clinice ale HIV/SIDA / Constantin Andriuţă, S. Cojocari // Revista „AIDS/HIV info”. – 2000. – Nr. 5. – P. 6-7.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Unele aspecte epidemiologice şi clinice ale HIV/SIDA / Constantin Andriuţă, S. Stratulat // Revista „AIDS/HIV info”. – 2000. – Nr. 6. – P. 7.

ANDRIUŢĂ, CONSTANTIN. Variola sau ciupitul de vărsat – o maladie extrem de contagioasă / Constantin Andriuţă // Curier me-dical. – 2003. – Nr. 5. – P. 33.

Aspecte privind clinica, diagnosticul şi tratamentul antraxului / Constantin Andriuţă, V. Deatişen, Antonina Negară, Ana Friiuc // Curier medical. – 1998. – Nr. 3. – P. 27-29.

Impactul aplicării terapiei antivirale în hepatitele virale cronice asupra evoluţiei infecţiei prin virusurile hepatitice B, C, şi D / Ro-dica Gâlcă, Constantin Andriuţă, V. Pântea, V. Gâlcă // Profilaxia - strategia principală a sănătăţii publice. – Chişinău, 2002. – P. 273-275.

Particularităţi clinico-epidemiologie şi de laborator ale febrei Q în raioanele de sud ale Republicii Moldova / Constantin Andriuţă, Iulita Botezatu, V. Deatişin // Curier medical. – 1998. – Nr. 9-10. – P. 14-17.

Tablou clinic al holerei el tor / Constantin Andriuţă, Iulita Bote-zatu // Curier medical. – 1996. – Nr. 4. – P. 12-16.

***Constantin Andriuţă // Universitatea de Stat de Medicină şi

Farmacie „Nicolae Testemiţeanu” la 60 de ani. – Chişinău, 2005. – P. 110

CUZUIOC, ION. O pasiune durabilă: [medicul şi poetul Constan-tin Andriuţă] / Ion Cuzuioc // Lit. şi arta. – 2005. – 13 ian. – P.8.

Profesorul universitar Constantin Andriuţă la 60 de ani // Curier medical. – 1996. – Nr. 6. – P. 56.

M. Ş.

euGeNiu POCATILOV

1927Specialist în domeniul fizicii corpului solid şi semicon-

ductorilor, profesor universitar, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

S-a născut la 27 ian. 1927, în or. Odesa. A absolvit Fa-cultatea de fizică şi matematică a Universităţii de Stat din Moldova, specialitatea Fizică (1950).

În 1961 susţine teza de doctor în ştiinţe fizico-matema-tice cu tema: Problemele interacţiunii electronului cu os-cilaţiile optice şi centrele de impuritate în semiconductori, iar în 1971 şi pe cea de doctor habilitat: Procese polaromi-ce şi dispozitive-relaxative, condiţionate de imperfecţiuni-le reţelei. Din 1950 activează la Universitatea de Stat din Moldova în cadrul Catedrei fizică (1950-1953) şi al Cate-drei fizică teoretică (din 1953 până în prezent). În 1973 i se conferă titlul de profesor universitar. Predă cursurile nor-mative: Termodinamica, Fizica statistică şi cursurile spe-ciale: Teoria grupurilor şi aplicarea ei în fizică; Integrarea după traiectorii în mecanica cuantică şi fizica statistică. Efectuează cercetări ştiinţifice în domeniul fizicii semicon-ductorilor şi dielectricilor; cercetează fenomenele optice şi cinetice în structuri cu dimensiuni reduse.

Autor a peste 275 de publicaţii, dintre care: Non – equi-librium properties of charge carriers with arbitrary coupling to the lattice in semiconductors (în colab.); monografiile: Proprietăţile cinetice şi optice ale semicon-ductorilor în câmpuri puternice (în colab., 1986); Exitaţii vibronice, polaroni şi exitoni în structurile şi în suprafe-ţele multistratificate (în colab., 1990); Photoluminiscence of spherical quantum dots (în colab., 1998). A publicat manuale şi lucrări metodice: Issledovanie termodinami-českih i kinetičeskih svojstv poluprovodnikov, metodami integrirovaniâ po traektoriâm v fazovom i koordinatnom prostranstvah (1986), Osnovy integrirovaniâ po traek-toriâm vikovskih simvolov (1989); Kinetičeskaâ teoriâ poluprovodnikov (coaut., 1991).

Este posesorul a 13 invenţii, descoperiri, printre care: Fenomene de distribuire a polaritonilor superficiali în-tinşi spaţial în suprafeţele binare. A pregătit 20 de doctori în ştiinţe fizico-matematice.

Membru al Societăţii Fizicienilor din Republica Mol-dova. Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1989). Laureat al Premiului de Stat al Moldo-vei în domeniul ştiinţei şi tehnicii (1987). Distins cu Me-dalia de argint Academicianul P. L. Kapiţa a Academiei de Ştiinţe a Rusiei (2000).


POKATILOV, EVGENIJ. Issledovanie termodinamičeskih i kinetičeskih svojstv poluprovodnikov s pomoŝ’û integrirovaniâ po traektoriâm: (Učeb. posobie) / Evgenij Pokatilov, Vladimir Fomin; Kišin. gos. un-t, kaf. teoret. fiziki. – Chişinău: USM, 1988-1991,

��


Č. 1: Osnovy integrirovaniâ po traektoriâm v fazovom i koordi-natnom prostranstvah. – 79 p.

Č. 2: Osnovy integrirovaniâ po traektoriâm vikovskih simvolov. – 1989. – 79 p.

Č. 3: Kinetičeskaâ teoriâ poluprovodnikov. – 1991. – 80 p.POKATILOV, EVGENIJ. Kritičeskie i optičeskie svojstva polu-

provodnikov v sil’nyh polâh / Evgenij Pokatilov, Vladimir Fomin, S. Klimin; Pod. red. D. Zubareva. – Chişinău: Ştiinţa, 1986. – 242 p.: il.

POKATILOV, EVGENIJ. Kolebatel’nye vozbuždeniâ, polârony i èksitony v mnogoslojnyh sistemah i sverhrešetkah / Evgenij Po-katilov, Vladimir Fomin, S. Beril. – Chişinău: Ştiinţa, 1990. – 277 p.: il.

* * *Pocatilov, Eugeniu // Rusnac, Gheorghe. Profesorii Universităţii

de Stat din Moldova: 1946-2001: dicţ. ist.-biogr. / Gheorghe Rus-nac, Valeriu Cozma. – Chişinău, 2001. – P. 160-161.

Pocatilov, Eugeniu // Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova – 50. – Chişinău, 1996. – P. 159.

Pocatilov, Eugeniu // An. şt. ale Univ. de Stat a Moldovei. Şt. reale. – 1997. – P. 308-310.

M. Ş.

aleXaNdru ROBU

1932-2004Profesor universitar, medic, doctor habilitat.S-a născut la 27 ian. 1932, în Orhei. A decedat la 8

dec. 2004 la Chişinău. Şi-a făcut studiile la Colegiul de medicină din Orhei (1948-1950), Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie N. Testemiţeanu, specialitatea: Me-dicină generală (1950-1956). În 1959 a absolvit aspiran-tura la Catedra de fiziologie patologică a aceluiaşi insti-tut. Susţine teza de doctor în medicină cu tema Procesele metabolice în organe hematopatice (Sankt Petersburg, Rusia, 1962), teza de doctor habilitat cu tema Intervelaţii endocrine în stresul traumatic (Moscova, 1984).

A activat la Universitatea de Stat de Medicină şi Far-macie N. Testemiţeanu, Universitatea de Stat a Moldovei, la Catedra de fiziologie a omului şi animalelor unde a pus bazele unui laborator endocrinologic care posedă metode contemporane de cercetare. Universitatea Liberă Interna-ţională, Facultatea medicină generală. Şef al laboratorului Patofiziologia sistemului endocrin al Institutului de Fi-ziologie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, Predă cursuri universitare: Fiziopatologia (1956 – 2003). Domeniul ştiinţific de activitate: fiziopatologia sistemului endocrin.

A publicat peste 175 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 3 monografii, 1 manual. A pregătit 18 doctori în medicină şi 3 doctori habilitaţi în medicină. Publică monografiile: Vzaimodejstvie meždu èndokrinnym kompleksom pri stres-se (1982), Hormonul melanocitostimulator şi adaptarea (coaut., 1983), Stress i gipotalamičeskie gormony (1989). A participat la mai multe congrese, simpozioane şi confe-rinţe naţionale şi internaţionale de specialitate. Expert al Comisiei Superioare de Atestare din Republica Moldova (1990-1995). Membru al Consiliului specializat de susţine-re a tezelor de doctor şi doctor habilitat: Academia de Ştiin-ţe a Republicii Moldova, specialitatea veterinărie. Membru al Societăţii ştiinţifice a fiziologilor din Moldova.


ROBU, ALEXANDRU. Stress i gipotalamičeskie gormony / Alexandru Robu. – Chişinău: Ştiinţa, 1989. – 220 p.

ROBU, ALEXANDRU. Vzaimootnošeniâ èndokrinnyh kom-pleksov pri stresse / Alexandru Robu. – Chişinău: Ştiinţa, 1982. – 207 p.: il.

* * *Alexandru Robu // Bul. Acad. de Şt. a Rep. Moldova. Şt. biologi-

ce şi chimice. – 1992. – Nr. 2. – P. 74-75.DRON, ION. Alexandru Robu // Dron Ion. Profesorii Universită-

ţii Libere Internaţionale din Moldova = Les professeurs de L’ULIM = Prepodavateli ULIM / Ion Don, Dragoş Vicol. – Chişinău, 2001. – P. 205-206.

M. Ş.

rimma KAZAKOVA

1932Poetă rusă. S-a născut la 27 ian. 1932, la Sevastopol. A absolvit

Facultatea de istorie a Universităţii de Stat din Leningrad (1954). Următorii şapte ani a locuit la Habarovsk. Acti-vează în calitate de lector şi profesoară. Lucrează la ziar şi la studioul cinematografic.

Debut editorial cu volumul de versuri Vstretimsâ na Vosto-ke (1958). Membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia (1959).

A publicat volumele: V tajge ne plačut, Ruslo, Poverit’ snegu, Strana Lûbov’ , Pomnû, Sûžet nadeždy etc. Este una din cele mai apreciate poete din Rusia. Versurile sale sunt traduse în mai multe limbi din Europa şi Asia, in-clusiv în română.


KAZAKOVA, RIMMA. Izbrannye proizvedeniâ: V 2-h t. / Rim-ma Kazakova. – Moskva: Hudož. lit., 1985,

T. 1: Stihotvoreniâ. – 447 p.T. 2: Stihotvoreniâ. – 446 p.KAZAKOVA, RIMMA. Izbrannaâ lirika / Rimma Kazakova.

– Moskva: Molodaâ gvardiâ, 1964. – 31 p.KAZAKOVA, RIMMA. Elki zelenye: Stihi / Rimma Kazakova.

– Moskva: Molodaâ gvardiâ, 1969. – 175 p.KAZAKOVA, RIMMA. Lirika / Rimma Kazakova. – Bacu:

Âzyčy, 1989. – 79 p.KAZAKOVA, RIMMA. Nabelo: Stihi / Rimma Kazakova.

– Moskva: Sov. pisatel’, 1977. – 160 p.KAZAKOVA, RIMMA. Pâtnicy: Kniga novyh stihov / Rimma

Kazakova. – Moskva: Sov. pisatel’, 1965. – 98 p.KAZAKOVA, RIMMA. Pomnû / Rimma Kazakova. – Moskva:

Sov. Rossiâ, 1974. – 239 p.KAZAKOVA, RIMMA. Poverit’ snegu: Stihi / Rimma Kazako-

va. – Taşkent: [S. n., s.a.]. – 75 p. KAZAKOVA, RIMMA. Probnyj kamen’: Novaâ kn. stihov /

Rimma Kazakova. – Moskva: Sov. pisatel’, 1982. – 144 p.KAZAKOVA, RIMMA. Ruslo: Izbrannye stihotvoreniâ / Rimma

Kazakova. – Moskva: Hudož. lit., 1979. – 430 p.KAZAKOVA, RIMMA. Snežnaâ baba / Rimma Kazakova.

– Moskva: Sov. pisatel’, 1972. – 95 p.KAZAKOVA, RIMMA. Sojdi s holma: Novaâ kn. stihov / Rim-

ma Kazakova. – Moskva: Sov. pisatel’, 1984. – 157 p.KAZAKOVA, RIMMA. Stihi / Rimma Kazakova. – Moskva:

Sov. Rossiâ, 1962. – 95 p.

Ianuarie

��

KAZAKOVA, RIMMA. Strana Lûbov’: [stihotvoreniâ] / Rimma Kazakova. – Moskva: Molodaâ gvardiâ, 1980. – 207 p.

KAZAKOVA, RIMMA. Sûžet nadeždy: Novaâ kn. stihov / Rim-ma Kazakova. – Moskva: Sov. pisatel’, 1991. – 205 p.

KAZAKOVA, RIMMA. Tam, gde ty: stihi / Rimma Kazakova. – Moskva: Sov. pisatel’, 1960. – 141 p.

KAZAKOVA, RIMMA. V tajge ne plačut: stihi / Rimma Kaza-kova. – Habarovsk: [S. n.], 1965. – 128 p.

* * *KAZAKOVA, RIMMA. „Â – poèt iz naroda”: [interv’û s Rim-

moj Kazakovoj] / besedovali: A. Ŝipov i E. Ul’čenko // Knižnoe obozrenie. – 1995. – 20 iun. (Nr. 25). – P. 19.

KAZAKOVA, RIMMA. Â polukrovka, čem i goržus’: [otryvki iz interv’û Rimmy Kazakovoj čikagskoj gazete „Reklama” i drugim émigrantskim gazetam i kommentarii k nim E. Evtušenko] // Lit. gaz. – 2004. – 9 iun. – P. 16.

KAZAKOVA, RIMMA. Dojti do serdca: [beseda s poètessoj Rimmoj Kazakovoj] / zapisala: L. Šamenkova // Izvestiâ. – 1983. – 13 sept. – P. 3.

KAZAKOVA, RIMMA. Otrazit’ dviženie dušy: [beseda s poètessoj Rimmoj Kazakovoj] / zapisala Û. Mihajlova // Uči-tel’skaâ gaz. – 1977. – 1 ian. – P. 3.

KAZAKOVA, RIMMA. Sčast’e deânie: [beseda s poètessoj Rimmoj Kazakovoj] / zapisala L. Kudrâvskaâ // V mire knig. – 1981. – Nr. 3. – P. 62-64.

KAZAKOVA, RIMMA. „Speška – eŝe ne uskorenie...”: [beseda s poètessoj Rimmoj Kazakovoj] / zapisal: A. Ŝuplov // Kn. obozre-nie. – 1987. – 13 noiemb. – P. 6.

KAZAKOVA, RIMMA. Utomlenie žaždy: [Rimma Kazakova – o vremeni i o sebe, o knigah i sud’be poèta v Rossii] / besedu vela I. Merzoeva // Biblioteka. – 1996. – Nr. 3. – P. 10-13.

* * *GOLKIN, B. Poèziâ stala odinokim delom: [Rimma Kazakova] /

B. Golkin // Rabočaâ tribuna. – 1998. – 18 febr. – P. 4.Kazakova, Rimma // Russkie pisateli 20 veka: bibliogr. slov.

– Moskva, 2000. – P. 324-325. ZVONAREVA, L. Kak vetočku, sud’bu perelomilo: [tvorčestvo

Rimmy Kazakovoj] / L. Zvonareva // Kn. obozrenie. – 1997. – 11 mart. – P. 8.

M. Ş.

roBert William HOLLEY

1922-1993Biochimist american, laureat al Premiului Nobel.S-a născut la 28 ian. 1922. A decedat în 1993. Profesor la Universitatea Cornell. A studiat chimia

proteinelor şi a acizilor nucleici, codul genetic şi funcţiile sale în procesele de biosinteză. A purificat acidul ribonu-cleic şi a determinat precis structura sa chimică.

Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină (1968).

BIBLIOGRAFIE:

Holley, Robert William // Dicţionar enciclopedic ilustrat Junior: nume proprii. – Chişinău, 2004. – P. 641.

Holley, Robert William // Personalităţi ale ştiinţei: mic dicţ. – Bucu-reşti, 1977. – P. 146.

* * *Holley, Robert William // The Encyclopedia Americana. vol. 14.

– Danbury, 1994. – P. 296.Holley, Robert William // The New Encyclopaedia Britannica. vol. 6.

– Chicago, 1993. – P. 10.

reviSta „VIAŢA BASARABIEI”

1932-1944

Revistă lunară, editată de Asociaţia culturală Cuvânt Moldovenesc. Director al revistei şi preşedinte al Aso-ciaţiei: Pan Halippa. Direcţiile şi programul de activitate ale periodicului sunt formulate în Un cuvânt- înainte, în care directorul revistei scrie: „... am dori ca „Viaţa Basarabiei” să fie acea revistă românească de cultura generală, care să cultive pe cetitorul basarabean pentru scrisul şi literatura românească” (V. B. – 1932. – Nr. 1. – P. 3). Mai apoi, imediat după apariţia primului număr, în Un cuvânt de mulţumire (V. B. – 1932. – Nr. 2. – P. 2) să completeze: „Viaţa Basarabiei vrea să fie o revistă de cultură românească şi, în măsura puterilor, de îndrumare în cultura generală. Ea vrea să cuprindă domenii cât mai întinse şi să fie de folos cât mai multor doritori de adevăr, frumos şi bine”.

Aşadar, Viaţa Basarabiei este o revistă de cultură gene-rală şi de literatură, care a apărut lunar din ian. 1932 până în mai-iul. 1944, mai întâi la Chişinău (1932-1940), apoi la Bucureşti (iul. 1940 – iul. 1944). În anii 1932-1934 redacţia era efectuată de Al. Terziman, iar din mart. 1934 până la finele lui 1937 redactor-şef este N. Costenco, împărţind această misiune cu poetul Vasile Luţcan. De la 1 ian. 1938 Viaţa Basarabiei este redactată de Vasile Neaga, Nic. Spătaru, Petre Ştefănucă, T. Ştirbu, Nicolae Moroşan, E. Gane, P. Mihailovici ş. a. În perioada bu-cureşteană revista este redactată de Sergiu Matei Nica şi Octav Sargeţiu.

Conform programului anunţat, conducerea revistei acordă o atenţie chibzuită căilor şi metodelor de lucru, punând pe prim-plan cadrele. În apelul său către „con-deiele cunoscute şi la acele care până acum n-au avut cu-rajul publicităţii”, conducerea roagă „să brăzdeze adânc, de-a lungul şi de-a curmezişul, Basarabia virgină, spre a scoate în evidenţă însuşirile poporului ei şi spre a pregăti terenul, unde va creşte şi va înflori sufletul românesc ba-sarabean...” (V. B. – 1932. – Nr. 1. – P. 3). Apelul a fost auzit. Deja la apariţia numărului doi al revistei admini-straţia cunoştea foarte bine contingentul de colaboratori.

Printre aceştia se aflau oameni de vază, reprezentanţi ai diferitelor sfere de activitate: istoricieni, jurişti, poli-ticieni, scriitori, ziarişti, preoţi, protoierei, avocaţi, pro-fesori şi conferenţiari universitari, membri ai Academiei Române, învăţători etc., care locuiau în diferite colţuri ale Basarabiei şi ale României. Au colaborat mai bine de 70 de persoane: Const. Alexandrescu, Arbore, A. Boldur, Toma Bulat, Ecaterina Cerchez, Ştefan Ciobanu, Petre Constantinescu-Iaşi, Sergiu Cujbă, Pavel Cuzminschi, Profir Fală, Axentie Frunză, Gala Galaction, Onisifor Ghibu, Vasile Ghenzul, Petre Haneş, Vasile Harea, D. Iov, Anton Luţcan, Vasile Laşcu, Gh. Madan, Liviu Ma-rian, Donar Munteanu, Gheorghe Năstase, N. I. Niculiţă, Ioan Pelivan, N. Popovschi, T. Porucic, Const. Popescu, Nichita Smochină, Const. Teodorescu, Ştefan Usinevici, Elena Vasiliu-Hasnaş ş. a. Pe parcursul anilor, lista se completa mereu cu talente tinere ca Nicolai Costenco, Vasile Luţcan, Nic. Spătaru, T. Ştirbu ş. a.

�0


În cei aproape 13 ani de existenţă revista a publicat cir-ca trei mii (2895) de documente textuale (articole, studii, poezii, povestiri, romane, documente de arhivă etc.) şi încă vreo 300 de materiale iconografice (fotografii, reproduceri de artă, reproduceri din natură: clădiri, monumente; hărţi, tablouri, desene etc.), care aveau menirea să trezească interesul pentru literatură naţională şi pentru limba vie a poporului, pentru istoria şi cultura acestui neam, să promo-veze talente autentice, să practice o critică sănătoasă şi să desfăşoare o amplă activitate de culturalizare.

Aceste aspecte se întrevăd, cât se poate de reliefat, în majoritatea materialelor: opere literare, studii şi artico-le de istorie, de istorie şi critică literară sau lingvistică, investigaţii în domeniul învăţământului, agriculturii şi economiei, diverse eseuri, cronici şi portrete de creaţie, recenzii la multiple noutăţi editoriale de valoare.

Din punctul de vedere al aranjării materialelor revista e concepută din două compartimente. Primul, de bază, cuprinde scrieri literare (poezii, poeme, povestiri, roma-ne etc.), articole, studii, note de călătorie, documente de arhivă şi alte lucrări, care iau în dezbatere probleme de istorie, economie, cultură, ştiinţă, etnografie, agricultură ş. a., deseori plasate la rubrici tematice: Cronica eco-nomică, Documente inedite, Politica de stat... Partea a doua, intitulată, Cronica, găzduieşte diverse materiale cu caracter informativ-auxiliar: recenzii, cronici şi profiluri de creaţie, necrologuri etc.

Tematica materialelor din ambele compartimente s-a dovedit a fi foarte variată. Ele se prezintă astfel, dacă le grupăm după domeniile abordate: Bibliografie, presă ~ 240 documente; Filosofie, psihologie, morală ~ 50; Reli-gie ~ 40; Sociologie, statistică, demografie ~ 60; Econo-mie ~ 40; Statul şi dreptul ~ 30; Educaţie, învăţământ ~ 30; Cultură ~ 30; Limbă, lingvistică ~ 20; Ştiinţe natura-le, Medicină. Tehnică. Agricultură ~ 40; Artă ~ 90 doc.; Folclor. Folcloristică ~ 70 doc.; Istorie, teorie şi critică literară ~ 600 doc.; Literatură artistică ~ 1020 documente, dintre care 720 – versuri şi 300 – proze; Istorie. Geogra-fie. Arheologie. Etnografie. Biografii ~ 500 documente.

Revista a publicat opere literare ale peste 250 de scrii-tori, circa 200 de limbă română, iar ceilalţi – reprezentanţi ai literaturilor: austriacă, bulgară, evreiască, franceză, grecească, indiană, italiană, poloneză şi rusă. Aspecte din viaţa şi opera a circa încă 200 de autori români şi 30 străini şi-au găsit reflectare în paginile revistei. Peste 100 de personalităţi din alte domenii au fost consemnate prin diverse forme: recenzii, cronici, profiluri de creaţie, necrologuri etc.

O atenţie deosebită acordă revista trecutului zbuciumat al poporului român şi în special al românilor din Basara-bia. Elocvente în acest sens sunt documentele legate de numele lui M. Eminescu, V. Alecsandri, B. P. Hasdeu, A. Mateevici şi ale altor oameni de cultură, ştiinţă şi literatură ce întruchipau simbolul libertăţii dreptăţii şi fraternităţii, precum şi studiile şi articolele semnate de Al. Boldur, P. Constantinescu-Iaşi, Şt. Ciobanu, T. Poru-cic, N. Moroşan, N. Smochină (M. Florin), V. Ghenzul, Teodor Ştirbu ş. a., care aduceau idei şi concepţii noi în tratarea patriotică a istoriei şi vieţii de atunci a ţinutului dintre Prut şi Nistru.

Merită a fi evidenţiate materialele ce tratează aspecte tematice, semnalate anterior, legate, să zicem, de religie,

economie, istorie, literatură etc., în măsura limitelor de spaţiu. Ani în şir a activat la Chişinău istoricul şi poli-ticianul P. Constantinescu-Iaşi. Articolele sale, publicate în paginile revistei (Biserica din Buiucani, Biserici de lemn, Cimitire vechi, Manuscrisele de la Mănăstirea Noul Neamţ, Un vechi iconostas) ilustrează cât se poate de bine preocupările autorului: descrierea din punct de vedere istoric, artistic şi educativ a lăcaşelor şi obiectelor sfinte. Tabloul lăcaşelor sfinte şi esenţa activităţii acestora sunt completate de mai multe recenzii la cărţile de profil. Astfel, Pan Halippa recenzează cartea lui Gh. Bezviconi Viaţa bisericească a Odesei, 1794-1943, Paul Mihail – cartea Preoţi de mir adormiţi în Domnul de N. Popescu, Anton Ţurcanu ne prezintă cartea lui Nichifor Crainic Ortodoxie şi etnocraţie etc. Concomitent, Viaţa Basara-biei găzduieşte o seamă de articole esenţiale: Mănăstirea Căpriana – centru de sprijin al revoluţionarilor bulgari în secolul al XIX, de Paul Mihailovici (Mihail), Rolul re-ligiei în viaţa poporului român din Basarabia, de Nicolae Popovschi, Biserica din Brătuşeni, de A. Sava ş. a.

Şi viaţa economică a Basarabiei şi-a găsit reflectare de proporţii în studiile de specialitate găzduite de paginile revistei. Unul dintre autorii economişti cei mai rodnici a fost T. Ştirbu cu studiile: Banca Municipiului Chişinău, Bilanţul economic al Basarabiei pe anul 1932, Interesul economic în conflictul italo-abisinian, Realitatea econo-miei româneşti ş. a. Impresionează şi studiile cercetăto-rului-economist V. Ghenzul, prezent în revista cu şase articole consacrate problemelor cooperaţiei: Lichidarea cooperaţiei de credit, Autonomia cooperaţiei şi, în spe-cial, Din viaţa cooperaţiei a jud. Cetatea Albă, ultimul publicat în Nr. 3, 6-7, 8-9 din 1938.

Un loc aparte în paginile revistei revine Institutului Social Român al Basarabiei, înfiinţat în noiemb. 1934, scopul de cercetări al căruia era de a face pârtie de lumi-nă asupra satelor şi oraşelor care cer să fie îndrumate pe calea culturii şi progresului (V. B. – 1934. – Nr. 12. – P. 62). Multe din materialele revistei ilustrează direct sau indirect anumite aspecte din activitatea institutului: Cercetările monografice ale Institutului Social Român din Basarabia la Popeştii de Sus, jud. Soroca de P Şte-fănucă, Spiritualitatea satului basarabean sub domnia bolşevismului de V. Chicu şi alte articole, care descriu în detalii starea materială, socială şi politică a mai multor sate basarabene (Copanca, Nişcani).

Domeniul în care Viaţa Basarabiei şi-a câştigat merite incontestabile rămâne, totuşi, literatura artistică, cu criti-ca şi istoria literară. Printre scriitorii mai des prezenţi în paginile revistei pe prim-plan trebuie înscrişi: Gheorghe V. Madan, Nicolai Costenco, Pan Halippa, Vasile Luţcan, Octav Sargeţiu, Nicolae Spătaru, Alfred Tibireanu, Elena Vasiliu-Hasnaş, Lotis Dolenga, Magda Isanos, Bogdan Istru, Matei Nica, Nicolae Popovschi, Sergiu Sârbu, scrierile cărora intenţionau să îndreptăţească doleanţele lui Pan Halippa, directorul revistei, de a oglindi sufletul moldoveanului basarabean. Deoarece problemele literare din Basarabia interbelică sunt relativ bine studiate, pro-punem pentru consultare teza de doctorat a cercetătoarei Alina Ciobanu, sau autoreferatul tezei pentru obţinerea gradului şt. de doctor în filologie, ambele cu acelaşi titlu: Revista „Viaţa Basarabiei” şi contextul românesc din anii ’30 (Ch., 1993. – 13 p.).

Ianuarie

�1

O contribuţie importantă revine revistei Viaţa Basara-biei în domeniul investigaţiilor istorice: a găzduit în pagi-nile sale articole, studii, documente cu privire la diverse aspecte ale istoriei, cuprinzând atât disciplinele auxiliare: etnografie, arheologie etc., cât şi istoria propriu-zisă a Ba-sarabiei, a României în ansamblu şi cea universală.

Prezintă interes articolele şi documentele ce se referă la istoria localităţilor basarabene: satele Buiucani, Năpădeni, Cubolta, Nârnova, Râşcani, Târnova; oraşele Chişinău, Bălţi, Comrat, Soroca, Bolgrad; judeţele Bălţi, Tighina, Orhei ş. a., materiale semnate de autori cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi: Petre Constantinescu-Iaşi, Alexandru Da-vid, I. Friptu, Teodor Holban, Dumitru Iov, Gheorghe Năs-tase, Teodor Păduraru, Teodor Parucic, A. Weltman ş. a.

Mereu în atenţia oficialităţilor, politicienilor, cercetă-torilor, dar şi ziariştilor pe tot parcursul apariţiei revistei, s-a aflat problema Unirii Basarabiei cu România din 1918. S-au scris mai multe studii monografice, articole, recenzii semnate de autorii N. Dăscălescu, Al. Crăciunescu, V. V. Haneş, D. Cazacu, I. Inculeţ, N. Costenco ş. a. Nu mai puţin fierbinţi s-au dovedit a fi şi evenimentele din 28 iun. 1940. Ce-i drept, cu acest prilej s-au scris mai multe măr-turisiri şi amintiri decât cercetări istorice. Printre semna-tari figurează Al. Bardier, Artur Gorovei, Vasile Chicu, N. Crevedia, Pan Halippa, N. Smochină ş. a.

O problemă mereu actuală în paginile revistei a fost şi viaţa moldovenilor din Transnistria. Multe materiale din subdiviziunea dată se evidenţiază printr-o tratare ştiinţifi-că, dar şi sentimentală: Un popor care piere: Moldovenii de peste Nistru de Ion Dumitraşcu, Situaţia din Republica Moldovenească şi Sovietele, Emigraţia şi Republica Mol-dovenească: Contribuţii asupra politicii actuale, semnat de M. Florin (numele adevărat – N. Smochină), Basa-rabia şi Transnistria şi Cultura naţională în Republica Moldovenească a Sovietelor, ambele de N. Smochină, precum şi alte articole de I. Ursu, N. P. Vaidomir ş. a. Cel mai elocvent în acest sens pare să fie totuşi studiul critic Cu privire la istoria Transnistriei, semnat de Al. Boldur care face o analiză critică a lucrărilor apărute în deceniul trei al secolului XX, pe tema istoriei Transnistriei. De ob-servat, printre autorii cărţilor recenzate figurează: I. Nis-tor, C. Giurescu, N. Smochină, M. Macovei, O. Ghibu, I. Zavturi, E. Diaconescu, P. Iliin, N. Vaidomir, I. Mailat, Gh. Bezviconi ş. a.

Alte domenii de activitate: arta, ştiinţa, folclorul, în-văţământul, medicina, agricultura etc. Iată descrierea bibliografică a doar două articole, ambele aparţinând aceluiaşi autor – I. Cornea: 1. Tuberculoza în Basarabia şi Chişinău: Elemente statistice şi realizări profilactice (V. B. – 1933. – Nr. 6. – P. 45-70) şi 2. Aspecte actuale ale tuberculozei în Chişinău şi Ţinutul Nistru (V. B. – 1939. – Nr. 7-8. – P. 81-90).

Viaţa Basarabiei constituie până astăzi o sursă de in-formaţie extrem de valoroasă.


CIOBANU, ALINA. Revista „Viaţa Basarabiei” şi contextul românesc din anii ’30: Autoref. al tz. pentru obţinerea gradului de doctor în filologie / Alina Ciobanu // AŞ a RM, Inst. de Ist. şi Teorie Literară. – Chişinău, 1993. – 13 p.

CIOBANU, ALINA. Revista „Viaţa Basarabiei” şi contextul literar românesc din anii ’30: Tz. pentru obţinerea gradului şt. de doctor în filologie / Alina Ciobanu // AŞ a RM. Inst. de Ist. şi Teorie Literară. – Chişinău, 1993. – 170 p.

Scriitori de la „Viaţa Basarabiei”: Poezie, proză, critică şi pu-blicistică literară / select. de Alexandru Burlacu şi Alina Ciobanu. – Chişinău: Hyperion, 1990. – 320 p.

ŞPAC, ION. „Viaţa Basarabiei” 1932-1944: Cercetări bibliogr. şi informative / Ion Şpac // Acad. de Şt. a Rep. Moldova. Bibl. Şt. Centrală, Bibl. Mun. „B. P. Hasdeu”; Ed. îngr. de Lidia Kulikovski. – Chişinău: Pontos, 2002. – 326 p.

* * *BÂTCĂ, V. O revistă iluministă – „Viaţa Basarabiei” / V. Bâtcă

// Ţara. – 1997. – 23 sept. – P. 4.BOBOC, M. Păşind pragul revistei „Viaţa Basarabiei” / M. Bo-

boc // Glasul Naţiunii. – 1999. – 26 noiemb. – P. 24-25.BURLACU, AL. O revistă de gândire şi simţire românească / Al.

Burlacu // Moldova Suverană. – 1992. – 6 febr.BURLACU, AL. „Viaţa Basarabiei”: promovarea spiritului

autohton / Al. Burlacu // Burlacu, Al. Critica în labirint. – Chişinău, 1997. – P. 52-61.

CIMPOI, M. Reviste interpostbelice: „Viaţa Basarabiei” / M. Cimpoi // Lit. şi arta. – 1998. – 12 febr. – P. 4.

CIOBANU, ALINA. Revista „Viaţa Basarabiei”: atitudini „ge-neraţioniste” / Alina Ciobanu // Ştiinţa. – 1992. – Nr. 9 (noiemb.). – P. 5.

CIOBANU, ALINA. Revista „Viaţa Basarabiei”: program şi realitate. Un deceniu de activitate, cinci decenii de anonimat / Alina Ciobanu // Curierul de seară. – 1992. – 27 febr.

CIOBANU, ALINA. Revista „Viaţa Basarabiei” şi ideea specifi-cului naţional (I) / Alina Ciobanu // Rev. de lingvistică şi şt. literară. – 1993. – Nr. 5. – P. 3-12.

COLESNIC, IURIE. Teodor Păduraru: [Dascăl, avocat, misionar şi director administrativ al revistei „Viaţa Basarabiei” (1893-1974)] / Iurie Colesnic // Colesnic, Iurie. Basarabia necunoscută. vol. 1. – Chişinău. – 1993. – P. 218-223.

CORBU, H. Revista „Viaţa Basarabiei”: Între românism şi ba-sarabenism / H. Corbu // Corbu, H. Deschideri către valori: Studii. Eseuri. Atitudini. – Chişinău: Cartea Moldovei, 2003. – P. 157-205; Săptămîna. – 2001. – 23 mart. – P. 12-13.

COSTENCO, N. Revista „Viaţa Basarabiei” – program de activi-tate: [Discuţie] / consemnare de A. Ciocanu, N. Costenco // Glasul Naţiunii. – 1991. – 9 mai.

DATCU, I. Revista „Viaţa Basarabiei” (1932-1944) / I. Datcu // Rev. de lingvistică şi şt. literară. – 1994. – Nr. 1. – P. 120-124.

MALCOCI, L. Activitatea Institutului Social Român Basarabia, oglindită în rev. „Viaţa Basarabiei” (1934-1940) / L. Malcoci, V. Mândru // Economie şi sociologie = Èkonomika i sociologiâ. – 1993. – Nr. 2. – P. 72-77.

MARCU, N. Materiale de interes etnografic, publicate în revista „Viaţa Basarabiei” (1932-1944) / N. Marcu // Imagini şi permanen-ţe în etnologia românească: Materialele Primului simpozion naţio-nal de etnologie (România. Sighetu Marmaţiei, 12-15 sept. 1991). – Chişinău, 1992. – P. 241-246.

SURUCEANU, T. Revista „Viaţa Basarabiei” şi promovarea spi-ritului autohton / T. Suruceanu // Glasul Moldovei. – 1998. – 7 apr. – P. 3; Curierul de seară. – 1992. – 23 sept.

ŞPAC, I. Alexie Mateevici: Ecouri de la „Viaţa Basarabiei” / I. Şpac // Ştiinţa. – 1993. – Nr. 3 (mart.). – P. 8-9; Magazin bibliolo-gic. – 1993. – Nr. 2. – P. 25-27; Biblioteca: Revistă de bibliologie şi ştiinţa informării (România). – 1993. – Nr. 11. – P. 43-45.

ŞPAC, I. Critica şi istoria literară în paginile revistei „Viaţa Ba-sarabiei” / I. Şpac // Rev. de lingvistică şi şt. literară. – 1994. – Nr. 3. – P. 100-107; Nr. 5. – P. 104-114.

ŞPAC, I. Ecouri eminesciene în paginile revistei „Viaţa Basara-biei” / I. Şpac // Ştiinţa. – 1993. – Nr. 1. (Ian.). – P. 9.

�2


ŞPAC, I. Nicolai Costenco la „Viaţa Basarabiei”: Referinţe bio-bibliografice / I. Şpac // Ştiinţa. – 1993. – Nr. 12. – P. 6-7; 1994. – Nr. 1-2. – P. 12-13.

ŞPAC, I. Probleme filosofice, psihologice şi juridice în paginile revistei „Viaţa Basarabiei” / I. Şpac // Rev. de filosofie şi drept. – 1994. – Nr. 3. – P. 56-62.

ŞPAC, I. Probleme de istorie la „Viaţa Basarabiei” / I. Şpac // Cugetul. – 1993. – Nr. 34. – P. 61-69.

ŞPAC, I. Revista „Viaţa Basarabiei” – importantă sursă de infor-maţii / I. Şpac // Magazin bibliologic. – 1992. – Nr. 1. – P. 53-60.

ŞPAC, I. Un autor de la „Viaţa Basarabiei”: Teodor Porucic: (120 de ani de la naştere) / I. Şpac // Curierul de seară. – 1998. – 12 mart. – P. 3.

Ion ŞPAC

Date post:	06-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	georgel
View:	138 times
Download:	2 times

Calendar National 2007_01

Documents