Home >Mobile >calea-renasterii-jakob-

calea-renasterii-jakob-

Date post:14-Jun-2020
Category:
View:0 times
Download:0 times
Share this document with a friend
Description:
Merge bine cu Librera Reader modul Rezervați text reflow pe telefoane mobile.
Transcript:

Jakob Lorber

Jakob Lorber CALEA RENAŞTERII SPIRITUALE

Cuprins

Prefaţă

I Ultima şi cea mai importantă mărturie a lui Ioan Botezătorul referitoare la Domnul

II Conversaţia nocturnă dintre Iisus şi Nicodim pe tema renaşterii spirituale

III Extrase din Şcoala Vieţii Domnului a) Fundamentul învăţăturii Domnului b) Liberul arbitru şi iubirea în acţiune 28 c) Poarta abnegaţiei d) Prima condiţie: credinţa în cuvântul Învăţătorului 30 e) Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea lui Dumnezeu f) Conştiinţa şi influenţa îngerilor 31 g) Invitaţie la reconciliere h) Liberul arbitru trebuie să fie întotdeauna respectat 34 i) Iubirea faţă de aproape j) Despre rugăciune k) Ştiinţa corespondenţelor l) Umilinţa şi iubirea egoistă de sine 39 m) Desfrâul împiedică evoluţia spirituală 39 n) Cunoaştere şi înţelepciune – cunoaştere şi credinţă 43 o) Diferenţa dintre beatitudine şi damnare 43 p) Ce este de fapt spiritul?

IV Extrase din învăţătura Domnului referitoare la suflet 46 a) Natura şi raţiunea de a fi a materiei în procesul 47 dezvoltării sufletului b) Gradele dezvoltării sufletelor c) Procesul formării sufletului (metempsihozei) 50 d) Un exemplu al unei reuniuni de suflete animale în vederea formării unui suflet uman natural 52 e) Cele două principii care acţionează în om: materia şi 52 spiritul f) Progresul sufletului uman către perfecţiune 61 g) Progresul către adevărata viaţă, în această lume şi în 62 lumea de dincolo h) Sufletul în lumea de dincolo

V Trinitatea din om şi Împărăţia lui Dumnezeu din inima 68 omului a) Viziunea lui Oalim b) Corp – suflet – spirit c) Trinitatea divină şi cea a omului 74 d) Învierea trupului e) Împărăţia lui Dumnezeu din inima omului 82 f) Dumnezeu, Tatăl etern

VI Mântuirea

VII a) Reguli de comportament indispensabile 99 b) Drumul cel mai scurt către renaşterea spirituală 111 c) Meditaţia d) Formarea de sine e)

Contemplarea spirituală a răsăritului soarelui: 118 adevărata odihnă sabatică a inimii f) Gândirea inimii g) Dubla facultate a înţelegerii 123 h) Renaşterea sufletului i) Privirea spiritului j) Eforturile zadarnice k) Violenţa cu care trebuie asumată Împărăţia lui 136

Dumnezeu l) Calea unificării cu spiritul

VIII Renaşterea spiritului a) Alte explicaţii b) Numai miracolul coborârii Sfântului Duh poate face 148 posibilă renaşterea spirituală c) Raporturile dintre suflet şi spirit 155 d) Adevărata cunoaştere a înţelepciunii lui Dumnezeu 160 e) Micul ventricul, sediul vieţii inimii şi al facultăţii care 163 corespunde acesteia f) Cele trei grade ale perfecţiunii vieţii 165

Prefaţă

Acest mic volum conţine o selecţie de texte din scrierile lui Jakob Lorber, alese pe criteriul care reprezintă tema acestei lucrări: renaşterea spirituală.

Renaşterea spirituală nu trebuie confundată cu reîncarnarea, despre care în Marea Evanghelie a lui Ioan (VI/61, 3-4) se spune: „Oamenii din Orientul Îndepărtat mai cred încă în metempsihoză, dar această credinţă este profund viciată, întrucât lasă să se înţeleagă că sufletul uman poate intra în corpul unui animal. În realitate, nici un suflet, oricât de imperfect ar fi, nu mai poate involua (regresa)”.

Învăţătura renaşterii spirituale se referă mai degrabă la perfecţionarea continuă a omului, care reprezintă din punctul de vedere al spiritului scopul suprem al eforturilor sale. Această perfecţionare vizează însăşi existenţa omului, aşa cum reiese nu doar din toate lucrările lui Jakob Lorber, care insistă necontenit asupra acestei teme, dar şi din sute de alte texte care prezintă o învăţătură directă, primită din lumile superioare.

Scopul acestui breviar referitor la renaşterea spirituală este de a-i servi cititorului ca linie directoare pentru a înţelege mai bine noul plan al lui Dumnezeu, respectiv de a ne scoate din maniera noastră profund înrădăcinată de a gândi şi de a ne conduce către centrul nostru spiritual. Altfel spus, de a transforma tenebrele vieţii noastre terestre în acea Lumină a spiritului care străluceşte feeric, revărsând asupra noastră graţia 8

Înţelepciunii şi Iubirii lui Dumnezeu, prin descoperirea acestora în propria noastră inimă.

Domnul nu ne lasă niciodată să ne îndoim că nici chiar cea mai scurtă cale care conduce către renaşterea spirituală nu este o scurtătură. Dimpotrivă, ea poate fi lungă şi penibilă, dar oricum ar fi, reprezintă cu siguranţă cea mai bună alegere pe care o poate face omul.

Speranţa mea este ca acest breviar al renaşterii spirituale şi al regăsirii lui Dumnezeu să îţi fie un tovarăş de călătorie fidel, care să te ajute să ajungi la destinaţia finală şi să te însoţească pe calea Împărăţiei Luminii.

H. E. Sponder

Meran, toamna anului 1979

Corpul omului nu va şti niciodată ce se ascunde în interiorul lui, căci el nu dispune de ochii capabili să vadă aceste lucruri. În schimb, spiritul din inima omului vede şi ştie tot ce se petrece cu acesta. De aceea, toţi oamenii ar trebui să facă efortul de a obţine adevărata renaştere a spiritului care sălăşluieşte în inima lor, întrucât fără această renaştere, nimeni nu va putea intra vreodată în Împărăţia lui Dumnezeu.

(Marea Evanghelie a lui Ioan VI/158, 12)

I

Ultima şi cea mai importantă mărturie a lui Ioan Botezătorul referitoare la Domnul „Căci Acela pe care l-a trimis Dumnezeu rosteşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-i dă duhul cu măsură.

Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”.

(Ioan 3:34-36)

Marea Evanghelie a lui Ioan I/24, 12-18 „La fel se petrec lucrurile cu Cel care a venit de la Dumnezeu, pentru a-l mărturisi pe Dumnezeu şi pentru a rosti Cuvântul pur al lui Dumnezeu. El conţine în sine infinitatea mării, fiind una cu Spiritul Divin. Atunci când Dumnezeu îşi transmite Spiritul (Duhul) Lui unei persoane, El nu i-l dăruieşte după măsura infinitului, care nu poate exista decât numai în Dumnezeu, ci după măsura pe care o găseşte în omul respectiv. Dacă omul doreşte să conserve acest Spirit, măsura lui personală nu trebuie să devină un obstacol în calea deschiderii sale interioare. Dimpotrivă, această măsură (limitare) trebuie ţinută sub control.

Cât despre Cel pe care L-aţi vizitat şi pe care L-aţi întrebat dacă este Christos, aflaţi că El posedă în El, sub aparenţa exterioară a unui Fiu al omului, Spiritul lui Dumnezeu, dar nu îl posedă după măsura umană, ci după măsura infinită a lui Dumnezeu, pe care Acesta i-a dăruit-o pentru toată eternitatea. El întrupează în Sine oceanul infinit al Spiritului lui Dumnezeu. Iubirea Lui este Tatăl Lui, încă de la originea eternităţii, iar această iubire nu rezidă în aparenţa exterioară a Fiului omului, ci în El Însuşi, care este Focul, Flacăra şi Lumina întregii eternităţi, care au ieşit din Tatăl şi sunt una cu El.

Acest Tată preaiubit îşi iubeşte Fiul etern, căruia i-a dat pe mână întreaga Sa putere. Tot ceea ce posedăm noi, după măsura noastră şi la unison cu dreptatea divină, noi am obţinut din plenitudinea Lui infinită. El Însuşi a devenit acum un om întrupat printre noi, dar Cuvântul Lui este Dumnezeu, Spiritul şi Trupul Divin, pe care noi îl numim Fiul. În consecinţă, Fiul este Viaţa oricărei vieţi, acum şi de-a pururi.

De aceea, cine îl acceptă pe Fiul şi crede în El, va avea pentru totdeauna viaţa eternă. Căci aşa cum Dumnezeu se manifestă în fiecare din Cuvintele Sale şi în Viaţa Lui perfectă şi eternă, El se manifestă deopotrivă în fiecare om care primeşte în sine Cuvântul Lui viu şi îl conservă. Cât despre cel care refuză Cuvântul ieşit de pe buzele Fiului şi care nu crede în El, acestuia nu îi va fi transmisă Viaţa eternă; el nu o va putea vedea şi nu o va putea simţi în el, iar mânia lui Dumnezeu (care reprezintă judecata lucrurilor naturale, ce nu cunosc altă viaţă decât aceea derivată din Legea imuabilă a Constrângerii) va rămâne asupra lui atâta vreme cât el va continua să refuze să creadă în Fiul.

Eu, Ioan, v-am vorbit astfel, depunând în faţa voastră o mărturie absolut autentică. Cu propriile mele mâini, eu v-am curăţat de noroiul terestru. Acum duceţi-vă şi primiţi în voi Cuvântul Lui, care echivalează cu Botezul Spiritual, fără de care toate eforturile mele vor rămâne zadarnice! Aş vrea să merg eu însumi să mă alătur Lui, dar El nu doreşte acest lucru, fapt pe care mi l-a transmis printr-un mesager interior. El mi-a cerut să rămân aici, căci eu am primit deja în spiritul meu ceea ce vouă vă lipseşte încă”.

Aprobarea Domnului „Aceasta este ultima şi cea mai importantă mărturie a lui Ioan referitoare la Mine. Ea nu mai necesită nici o explicaţie. Motivele pentru care nu a fost transcrisă în întregime în Evanghelie sunt aceleaşi: 1) în acele vremuri scribii nu notau decât aspectele esenţiale, lăsând deoparte acele lucruri care puteau fi descoperite de spiritele trezite prin propria lor putere de pătrundere; 2) în acest fel, sfinţenia Cuvântului era protejată de orice profanare. Astfel, fiecare verset din Evanghelie conţine o sămânţă închisă într-o cochilie dură, care ascunde în sine germenul vieţii eterne prin plenitudinea înţelepciunii sale incomensurabile”.

Popular Tags:

Click here to load reader

Embed Size (px)
Recommended