„„„„„EU SUNT CALEA, ADEVÃRUL

ªI VIAÞA. NIMENI NU VINE

LA TATÃL DECÂT PRIN MINE” .....(IOAN 14, 6)

Periodic de spiritualitate și atitudine creștină ortodoxă, editat de Parohia Înălţarea Domnului, Târgu-Jiu, judeţul GorjAnul III, nr. 21, mai, 2011

„Fericiţi cei ce locuiesc în casa Ta, Doamne;în vecii vecilor Te vor lăuda”. (Psalmi 83, 4)

Încep micul meu articol prin a mă prezenta: suntIsabela Mihaela, membră în echipa redacţională arevistei bisericii „Înălţarea Domnului” din Târgu-Jiu șicercetașă în Organizaţia Naţională „CercetașiiRomâniei” – filiala Târgu-Jiu Ecaterina Teodoroiu. Cuajutorul Bunului Dumnezeu am reușit să coordonez ostrângere de fonduri, haine și jucării pentru șapte familiinevoiașe din zona orașului Bumbești-Jiu și comunaLăzărești, iar din una dintre familiile ajutate fac partedoi cercetași.

În cadrul parohiei noastre, în urma apelului făcutde părintele Gheorghe Ionașcu în Duminica Floriilor,

Bona trebuie să aibă credinţă .............................. pag. 2Fericiţi cei ce n-au văzut și au crezut! .................... pag. 3Cum să se roage tinerii ... ..................................... pag. 4Cei ce iubiţi pe Domnul ... ..................................... pag. 4Femeile gânditoare de Dumnezeu ....................... pag. 5Shopping-ul ........................................................... pag. 6Boală și tămăduire ................................................ pag. 7Slugă și stăpân ..................................................... pag. 8Infidelitatea între un bărbat și o femeie ................. pag. 8Două chemări: la credinţă și la iubire .................... pag. 9Hristos – Lumina lumii! ........................................ pag. 10Păhărelul cu nectar .............................................. pag. 11Grupul de tineret ................................................. pag. 12Aniversare – 2 ani ............................................... pag. 12Patericul ................................................................ pag. 12Cuvânt filocalic ..................................................... pag. 12Acatistul Sf. Simon Zilotul ................................... pag. 12

am reușit să strângem fonduri să cumpărăm alimentecât să le facă masa de Paști mai bogată. Iar în cadrulorganizaţiei noastre și a trei licee din Târgu-Jiu: ColegiulNaţional „Ecaterina Teodoroiu”, Colegiul Naţional „SpiruHaret” și Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu”, amstrâns multe haine și jucării.

În săptămâna mare ne-am deplasat la acele sufleteneajutorate și am reușit să le facem sărbătorile maifericite. Alături de profesorul de religie de la Colegiul„Mihai Viteazul” din Bumbești-Jiu, Adrian Popescu, și alţi12 cercetași, am pornit dis-de-dimineaţă spre acelefamilii. Am fost primiţi cu inimile deschise și s-a văzutpe chipul fiecăruia dintre ei fericirea ce le-am adus-o.Acolo am întâlnit viitori poliţiști, actriţe și balerine. Amdescoperit că acei copii chiar se gândesc la viitorul lorși au visuri. Am realizat că generaţia mea trebuie să fieschimbarea, să reușim să îndeplinim ţelurile micuţilor.Am plecat cu sufletele înmuiate, bucuroși că am dăruitdin dragostea noastră celor necăjiţi, că le-am făcutsărbătorile pascale mai senine.

Închei prin a aminti câteva rânduri din cartea ce m-ainspirat să aleg acest nume pentru proiect: „Dăruindvei dobândi", de Nicolae Steinhardt: „Nu din prisosul,nu din puţinul tău, ci din neavutul tău, din ceea ce îţilipsește. Dăruind altuia ce nu ai – credinţă, lumină,încredere, nădejde – le vei dobândi și tu. Trebuie să-lajuţi cu ceea ce nu ai. Dând ce nu ai, dobândești și tu,cel gol, cel pustiit, cele ce-ţi lipsesc. Cu ceea ce crezică nu ai, dar care este, care va fi în tine. Mai adâncdecât adâncul sinei tale."

Isabela Mihaela

CU P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :C U P R I N S :

Dãruind vei dobândi!

C A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I IC A L E A Î N Ã L Þ Ã R I I

EditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorialEditorial

„Obiceiurile dobândite în copilărie sunt asemenealiterelor tăiate pe coaja unui copac tânăr; ele cresc, semăresc odată cu arborele, alcătuind chiar o parte dinel însuși”. (Sfântul Tihon)

2 CALEA ÎNÃLÞÃRII, Anul III, nr. 21, mai, 2011

Periodic gratuit cu apariţie lunară, în tiraj de 150 exemplare

Fondator: Biserica „Înãlþarea Domnului”, Târgu-Jiu,str. Victoriei-Sãvineºti (zona Paralela 45).Telefoane: 0723523449, 0745400586Redactori:• Preot paroh Marius-Olivian Tănasie• Preot II Gheorghe Ionașcu• Preot Constantin Runcanu• Monica Sîrbu• Radu-Bogdan Buţu• Isabela Mihaela Cârstov• Cristian-Ioan Ghiran• Ionela Neagoe• Lavinia Blîndu• Tiberiu Grigoriu.Colaboratori:• Vasile Sabo• Magdalena Sabo• Mihail Popa• Dumitra Grozaweb:www.BisericaInaltareaDomnuluiTgJiu.WordPress.roRedacþia are dreptul luãrii deciziei de publicare ºi

stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sauparþialã, dupã caz, a materialelor primite spre publicare.

Bona trebuie sã aibã credinþãBona este persoana care se îngrijește de buna creștere

a copilului. Sau așa ar trebui să se întâmple. Bona nu arerolul de a-l ajuta pe copil să crească oricum, ci cum trebuie.ªi, pentru că trăim într-o lume care pune preţ peargumente, calcule, explicaţii, căutăm o persoană cuexperienţă și cu o anumită educaţie.

Dar e oare de ajuns că îl întâlnești pe cel care estemai inteligent și mai calificat decât multe persoane dinacest domeniu de activitate, ca să spui: „Da, ea estepersoana care se va ocupa de creșterea copilului meu"?Eu cred că nu. Pentru mine cel mai important lucru estesă aibă credinţă în Dumnezeu. Sigur, e posibil să mi sespună că sunt înapoiat. Dar am mai multă încredere într-opersoană care nu trăiește cu gândul că poate ceva saucă este cineva, fără Dumnezeu.

Oare de ce, atunci când, din nefericire, părinţii nu sepot ocupa de creșterea copilului, aleargă mai întâi la rude,la cunoscuţi și în cele din urmă la străini? Pentru că îșidoresc oameni cu inimă mare. Vor să aibă un copil caresă crească cu inima deschisă tuturor. Iar creștinul,persoana în care bate inima lui Hristos, cea care îi poartăpe toţi, poate oferi acest lucru.

Vom fi mai mulţumiţi dacă, atunci când vom ajungeacasă, vom avea parte de un copil hrănit și odihnit, darcare nu mai cunoaște bucuria întâlnirii, îmbrăţișarea,sărutul? Mă tem că nu.

Nu îmi doresc să se creadă că sunt împotrivaoamenilor cultivaţi, ci doresc să spun că o bonă adevăratăeste aceea care vede dincolo de ea. Nu e de ajuns săspui asemenea fariseului: eu postesc, eu dau zeciuială,eu nu sunt ca toţi ceilalţi (Luca 18, 9-14), pentru că știmcă nu acesta s-a întors mai îndreptat la casa lui, ci vameșul.

Am convingerea că o bonă care nu va avea răspunsla anumite probleme, va fi întărită de Dumnezeu săgăsească răspuns bun. Prea ușor uităm cât de multînseamnă a crede. E de ajuns să ne amintim de femeiacananeeancă, căreia Hristos îi spune: „O, femeie, mareeste credinţa ta; fie ţie după cum voiești! Iar Evangheliaprecizează: Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela" (Matei15, 28).

Așa că nu este atât de important istoricul de genul –unde a mai lucrat, ce vârste aveau copiii de care a îngrijit,cât timp a lucrat la familiile precedente, ci faptul că e opersoană lipsită de credinţă.

O bonă care caută mai întâi banul și nu buna creșterea pruncului, nu-i creștină. Iar părinţii să așeze în ei aceastăaducere- aminte: credinţa bonei e un semn dătător desperanţă pentru buna creștere a copilului, dar nu e deajuns, dacă ea nu este sporită de propria lor credinţă.

Adrian Cocoșilăwww.crestinortodox.ro

Preotul nu poate rezistanumai cu vocaþia

La preoţie ajungem numai dacă suntem chemaţi. Mărturisesccă la examenul de admitere la Facultatea de Teologie, nu amfost întrebat de ce doresc să urmez cursurile acestei facultăţi.Să fi fost oare de ajuns recomandarea duhovnicului? Oare aș figăsit cuvintele potrivite pentru a exprima dorinţa? Nu știu. De ceîmi pun aceste întrebări? Pentru că mă tem că la admitere nuavem parte de criteriile care să spună totul. Adică să sevorbească și despre vocaţie, despre chemarea interioară. Nucred că vocaţia se descoperă în cazul de faţă prin mulţimeacunoștinţelor. Ca să scap de întrebarea: nu cumva trebuia sădevină studenţi alţii, care nu aveau atâtea cunoștinţe decât noicei ce am intrat, dar aveau vocaţie, iau seama la cuvinteleSfântului Marcu Ascetul, din Filocalie, care spune că „atunci cândvrea Dumnezeu să se împlinească un lucru, toată făptura ajutăsă se împlinească și când nu binevoiește Dumnezeu, toate sepun împotrivă".

Dar nu este de ajuns să știm că am fost chemaţi. Chemareatrebuie lucrată. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel nedescoperă: „Trebuie să vă întăriţi chemarea" (II Petru I, 10). Astaînseamnă că nu trebuie să tratăm chemarea cu lenevire, să nemulţumim doar cu faptul că am fost aleși. Cel care rămâne la ochemare nelucrată, eșuează. Deci, dacă avem și preoţi nevrednici,acest lucru nu trebuie pus pe seama lui Dumnezeu, în sensulcă nu a știut pe cine să cheme, ci pe seama celui ales, că arămas nelucrător.

Pentru a avea fii duhovnicești sănătoși, preotul trebuie să fieel însuși un fiu sănătos în faţa lui Dumnezeu. Ori preotul își pierdesănătatea sufletească atunci când Îl pune pe Dumnezeu pe loculsecundar în gândirea, simţirea și trăirea sa. Nu poţi să ajuţi pecineva să dea un sens vieţii, atât timp cât tu ești lipsit de sens.Nu întâmplător cerem în rugăciunea „Tatăl nostru” ca voianoastră să devină voia lui Dumnezeu, căci cerem prin asta sănu trăim la întâmplare.

Nouă ne este ușor să urmăm sfatul unui preot atunci cândvedem că nu există la el un dezacord între cuvânt și faptă. Cândîși face apariţia dezacordul, apare și lipsa de credibilitate. Creștinuldorește să cunoască precis dacă preotul este ce se pretinde a fi.Poporul român are o vorbă de duh în acest sens: „Ori te poartăcum ţi-e vorba, ori vorbește cum ţi-e portul."

M-aș bucura să știu că orice preot înţelege cu adevărat slujireasa, că este conștient că prin viaţa sa nu trebuie să-i înșeleniciodată încrederea lui Dumnezeu: că el poate fi cu adevăratslujitor.

Adrian Cocoșilă

3CALEA ÎNÃLÞÃRII, Anul III, nr. 21, mai, 2011

Periodic gratuit cu apariţie lunară, în tiraj de 150 exemplare

1 Mai – Duminicã – Sf. Proroc Ieremia; Cuvioºii Mucenici:Eftimie, Ignatie ºi Acachie; Cuv. Isidora – Duminica a II-a

dupã Paºti (a Sfântului Apostol Toma) – Sf. Ev. Ioan 20, 19-31„Și fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (Duminică), și ușile fiind încuiate, unde erau

adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijloc și le-a zis: Pace vouă! Și zicândacestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. Și Iisus le-azis iarăși: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Și zicând acestea, asuflat asupra lor și le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veţiţine, vor fi ţinute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venitIisus. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea înmâinile Lui semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi punemâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma,împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă! Apoi a zis luiToma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea; și nu finecredincios, ci credincios. A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! Iisus I-a zis:Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut și au crezut! Deci și alte multe minuni a făcutIisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca săcredeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.“

Fericiţi cei ce n-au văzut și au crezut!Duminica de astăzi ne pune înainte istorisirea arătării

Mântuitorului Sfinţilor Săi Apostoli, în ziua Învierii, seara, pecând Apostolii erau încuiaţi în casă de frica iudeilor, crezândcă-i așteaptă aceeași soartă ca pe Domnul. Dintre ei lipseaSf. Apostol Toma. „Am văzut pe Domnul”, i-au spus lui ceilalţiapostoli, cărora li se arătase Domnul. Dacă nu voi vedea înmâinile Lui semnul cuielor, dacă nu voi pune degetul meu însemnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui,nu voi crede, a spus Toma, arătându-și îndoiala. După osăptămână, Domnul S-a arătatdin nou, pentru a-l încredinţa peucenicul Său, fiind ei cu toţiiîmpreună, chiar și Toma fiindalături de ei. După ce Domnul ledăruiește pacea Sa, ca și când arfi fost de faţă în momentul în careToma a rostit cuvintele, ceea cearată că, după firea Sa dumneze-iască El, este pretutindeni, deci șiîn mijlocul ucenicilor Săi cândToma, presupunând că Domnulnu este de faţă, a rostit cuvinteleprin care își exprima starea denedumerire ce-l cuprinsese laauzul veștii Învierii. Toma dorea săse încredinţeze de Înviere, să seconvingă prin propriile sale simţuri: el primește însă oîncredinţare mult mai înaltă, înaintea căreia nici n-o mai bagăîn seamă pe cea a Învierii. Domnul meu și Dumnezeul meu!„ Încredinţându-mă de Dumnezeirea Ta, nu mai caut să măîncredinţez de Înviere”. Ca răspuns la mărturisireaApostolului, Domnul i-a fericit pe cei ce nu au văzut și aucrezut. Și pe noi ne-a pomenit Domnul, i-a pomenit pe toţi ceicare nu L-au văzut cu ochii trupești! Fericiţi suntem deci șinoi care, deși nu L-am văzut, credem în El. Miezul fapteieste credinţa. Este adeziunea noastră la Dumnezeu, modulprin care ne apropiem și devenim ai Lui.

Când a adus rugăciune către Dumnezeu Tatăl pentruapostolii Săi, înainte de a merge spre pătimirile cele debunăvoie pentru mântuirea noastră, Domnul și Mântuitorulnostru Iisus Hristos s-a rugat și pentru noi, pentru că i-aunit cu Apostolii Săi și pe toţi creștinii adevăraţi: „Dar nunumai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede înMine, prin cuvântul lor „(In. 17, 20). Pe Dumnezeu, Careeste nevăzut ochilor trupești, credinţa vie Îl face văzut pentruochiul sufletesc, al minţii „credinţa este încredinţarea celor

nădăjduite, dovedirea lucrurilorcelor nevăzute” (Evr. 11, 1).„Vieţuirea după poruncileDomnului ne aduce arătarea detaină a Domnului. El se aratăduhovnicește în inimă, cânducenicii Domnului – vederile ceau luat naștere în minte -- seadună în inimă și zăvorăsc ușileei, ca să nu intre acolo iudeii –gândurile vrăjmașe Domnului,care leapădă atotsfânta Luiînvăţătură”. Dar se poate puneîntrebarea: De ce nu avemcredinţă? Răspunsul poate fi cănu ne-am dat sau nu am vrut săne dăm nicio osteneală, pentru

dobândirea credinţei din auzire: „credinţa este din auzire,iar auzirea prin cuvântul lui Hristos” (Rm. 10, 17). Aceastăcredinţă este începătoare, prin ea se dobândeștecunoașterea teoretică a învăţăturii creștine. Pentru mântuireeste nevoie de „credinţa care este lucrătoare prin iubire”(Galateni 5, 6), cum spune Sf. Apostol Iacov: „credinţa,dacă nu are fapte, e moartă în ea însăși” (Iac. 2, 17) sau:„Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel și credinţafără de fapte, moartă este” (Iac. 2, 26). Să ne ajuteDumnezeu să dobândim această credinţă.

Preot Gheorghe Ionașcu

4 CALEA ÎNÃLÞÃRII, Anul III, nr. 21, mai, 2011

Periodic gratuit cu apariţie lunară, în tiraj de 150 exemplare

Cum sã se roage tinerii pentru a obþine un soþ/soþie bunã?De curând am început să citesc o carte foarte bună:

„Familia – Ultimul bastion. Răspunsuri la întrebări aletinerilor" de Pr. Maxim Kozlov. Are 6 părţi:

I – Mirele și mireasaII – Soţul și soţiaIII – Părinţii și copiii 1. Nașterea pruncilor 2. Îmbisericirea 3. EducaţiaIV – Rudele și apropiaţiiV – Boala și moarteaVI – Familia ca mica biserică.

Momentan citesc prima parte și mi-a vibrat inima launul din răspunsurile date de autor la întrebarea:

„Cine trebuie să se roage pentru a găsi un soţ/soţiebună?”

„Tendinţa de a ruga pe Dumnezeu să îţi dea un soţ/soţie este foarte bună. Într-adevăr, experienţa bisericeascăne învaţă că un soţ bun se dă prin rugăciune și în niciuncaz nu se caută în locuri de distracţie, în ziare cu anunţurimatrimoniale și nici în timpul slujbelor din biserică. Trebuiedoar să vă rugaţi, iar Dumnezeu va face ca toate să se

întâmple firesc. Este foarte important să se știe nu cinetrebuie să se roage, ci cum să se roage. Puteţi facerugăciuni pentru un soţ bun către Mântuitorul, către MaicaDomnului, al cărei acoperământ stă deasupra oricăreifamilii creștine curate sau către acel sfânt al cărui nume îlpurtaţi sau către sfinţii care sunt exemple de căsniciecreștină autentică. Vom aminti pe Sfinţii Petru și Fevroniadin Murom sau pe Sfinţii membri ai familiei ţariste, Nicolaeși Alexandra. Dar sunt și alţi sfinţi care constituie exempleale vieţuirii unor familii creștine. Vă puteţi ruga și sfinţilorpentru care aveţi evlavie mai mare. Este însă foarte im-portant să vă rugaţi cu osârdie, adică să nu spuneţi doaro singură dată „Sfinţilor Petru și Fevronia, trimiteţi-mi unsoţ!", uitând apoi de aceasta, ci să stăruiţi în rugăciunemai mult timp, conștientizând cererea ca fiind prioritară șiașa rugându-vă Domnului și celor care I-au bineplăcut. Înal doilea rând, trebuie să vă rugaţi cu credinţa ca aceastăcerere să fie auzită de Domnul și nu să apară ca una„pentru orice eventualitate", dat fiind că întreprindem șialte acţiuni pentru a rezolva problema. Dacă nu coborâm,în cadrul sistemului nostru de valori, această rugăciunepe locul nouă sau zece, atunci ea va fi auzită și împlinită,Domnul trimiţându-ne un soţ/soţie bună și credincioasă."

http://ortodoxiacopiilor.blogspot.com/2010/11/cum-sa-se-roage-tinerii-pentru-obtine.html

„Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi pe cele rele."Psalm XCVI, 11

Când dumnezeiescul David, învăţătorul lumii, zice: „Ceice iubiţi pe Domnul, urâţi cele rele", aceasta înseamnă:„Cei ce iubiţi pe Dumnezeu, temeţi-vă de Domnul".

Fiindcă el vede că și după ce auînceput să iubească pe Dumnezeu,răutatea încearcă să-i atragă și să li sestrecoare în suflet. De aceea, pe bunădreptate, le poruncește celor ce iubescpe Domnul și au ajuns la această stare,să fie încă cu luare aminte și să urascărăutatea. Iar dacă nu v-aţi învăţat să ourâţi, trebuie să vă temeţi încă. Pentrucă, dacă n-ar fi aceasta de temut, n-arfi spus prorocul David celor ce iubescpe Hristos să o urască.

Căci, deși bucuria dată de Dumnezeueste o stare înaltă și dumnezeiască și cuadevărat plină de har, cel ce o areputând privi în ea taine mai presus defire, sufletul nostru este schimbător prin fire și nu e despărţitde lutul pământesc și de trupul ce crește din el, ca să nu seteamă totdeauna în lupta lui cu el. Ci e înjugat, în chipneînţeles, cu el și respiră oarecum împreună cu el, vrând-ne-vrând, și pătimește împreună cu el și se schimbă în uneleprivinţe împreună cu el, prin fire, încât ar putea spunecineva că nu are stăpânire asupra lui. Și trupul îi este unpotrivnic neobosit, căutând pretutindeni cârlige de carear putea să-l apuce pentru a-l răsturna.

De aceea, e nevoie de luptă și de rugăciune, din pricinafricii. Dacă Adam ar fi avut frica cuvenită în atâta covârșirea darului prorociei și asemănării cu Dumnezeu, de carese bucura, n-ar fi fost biruit cu atâta necinste, și niciSamson cel născut din făgăduinţă (Judecători XIII, 24) șipurtătorul de Dumnezeu David și mulţi alţii, între care și

minunatul Solomon.Deci, dacă aceștia, atât de mari, au avut nevoie de

temere și de luptă și de luare- aminte însoţită derugăciune, socotește cât de mult au nevoie de acesteacei ce n-au dobândit darul și lucrarea mai presus de firea Duhului? Căci ei nu s-au ridicat la dragostea extaticădumnezeiască și la beţia nebună a vederii frumuseţii luiDumnezeu.

Calist Patriarhul – crestinortodox.ro

Cei ce iubiþi pe Domnul, urâþi pe cele rele

5CALEA ÎNÃLÞÃRII, Anul III, nr. 21, mai, 2011

Periodic gratuit cu apariţie lunară, în tiraj de 150 exemplare

3 Mai – Marþi – Cuviosul Irodion, Stareþul de laMãnãstirea Lainici; Sfinþii Mucenici Timotei ºi Mavra,

soþia lui; Sf. Mucenici Diodor ºi Rodopian„În vremea aceea după Iisus au mers mulţimi multe din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea și

de dincolo de Iordan. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, și așezându-se, ucenicii Lui au venit la El. Șideschizându-și gura, îi învăţa zicând: Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ceplâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc șiînsetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cuinima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî și văvor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă și vă veseliţi, căplata voastră multă este în ceruri, că așa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.”

8 Mai – Sf. Apostol ºi Evanghelist Ioan; Cuv. Arsenie celMare – Duminica a III-a dupã Paºti (a Mironosiþelor) –

Sf. Ev. Marcu 15, 43-47; 16, 1-8„În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăţia lui Dumnezeu și

îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a și murit și, chemând pe sutaș, l-aîntrebat dacă a murit de mult. Și aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Și Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L depe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, și a prăvălit o piatră la ușamormântului. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus. Și după ce a trecut ziuasâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Șidis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Și ziceauîntre ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatrafusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă,îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul,Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi și spuneţi ucenicilor Lui și lui Petru căva merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Și ieșind, au fugit de la mormânt,că erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.”

Femeile gânditoare de Dumnezeu

Vorbind despre mironosiţele femei, vorbim despre „uceniţeleDomnului”, așa le numește Biserica în troparul glasului al IV-lea.E un titlu de drept pentru cele care au dus fidelitatea faţă deMântuitorul Hristos până dincolo de mormânt.

În toată Săptămâna Luminată am auzit o alcătuire la sfinteleslujbe: „Femeile cele gânditoare de Dumnezeu cu miruri în urmaTa au alergat, și pe Care, ca pe un mort, cu lacrimi Te căutau,bucurându-se s-au închinat Ţie, Dumnezeului Celui Viu și Paștilecele de Taină ucenicilor Tăi, Hristoase, bine le-au vestit.”

Răstignirea Domnului, Moartea și Punerea în mormântau tulburat pe ucenici care n-au dovedit credincioșiamironosiţelor. Ele s-au bucurat cele dintâi de cuvântulMântuitorului: „Bucuraţi-vă!”

Ucenicii sunt mustraţi pentru „împietrirea inimii lor”, iar elese bucură. Le lega de Domnul o duioșie mai presus de oricecuvânt omenesc. (Pe Maria Magdalena o smulsese din guragheenei).

Din viaţa Mântuitorului desprindem că între cei care i-aufăcut rău nu se numără femeile și copiii.

De la Sfânta Fecioară, Marta și Maria, femeia păcătoasăcare-I spală picioarele cu lacrimi, până la păcătoasasamarineancă sau păgâna soţie a lui Pilat, iată o întreagă suităde femei care însoţesc luminos lucrarea de mântuire a Fiului luiDumnezeu.

Uceniţele purced cele dintâi la mormânt să caute pe Iisus

Cel răstignit. Maria Magdalena este înfăţișată plângând lângămormântul gol și răspunzând îngerului: „Au luat pe Domnul meuși nu știu unde L-au pus.” Pentru ea rămâne Domnul chiar dacăa murit pe Cruce, relaţia Mariei cu El rămâne unică și personală.Femeile Îl caută nu ca ceilalţi, pentru minunile Sale caretrecuseră dincolo de hotarele Ţării Sfinte, ci ca pe Răstignitullepădat, scuipat și batjocorit de toţi, mort pe Crucea făcătorilorde rele. Graba punerii în mormânt a fost socotită de ele ca cevanedeplin, ca și cum nu se făcuseră toate cele cuvenite, aupregătit miresme să meargă să-L ungă și după ziua Sabatului,dis de dimineaţă, cu frica biruită în suflete, iată-le la mormânt.Le tulbura un gând: „Cum vor putea rostogoli piatra grea de laușa mormântului?”

Ziua aceasta o putem alătura lângă sărbătoarea BuneiVestiri, o sărbătoare creștină a femeii. Mironosiţele nu au fugit,nu s-au ascuns, au purces spre locul unde trebuiau să-Lgăsească. Nu au fugit de teama ucigașilor lui Iisus, nu au fugitde Cruce.

Sunt pilde de urmat pentru femeile credincioase, ele te obligăla smerenie și mai ales la decenţă. Sfântul Ioan Gură de Aurspune: „Tu, femeie credincioasă, să ai cap pe Hristos.”

Să nu uite femeia zilelor noastre că niciuna din operele luiDumnezeu nu-i nedesăvârșită și nu are nevoie de îndreptare.

Să avem curajul mironosiţelor, mai ales când săvârșim faptacea bună, urmând exemplul lor, ne facem și noi slujitori aiDomnului: „Dar slujitorii lui Iisus Hristos atâta putere au încâtrăstignesc trupul cu patimile și cu poftele.”

Preot Marius Olivian Tănasie

6 CALEA ÎNÃLÞÃRII, Anul III, nr. 21, mai, 2011

Periodic gratuit cu apariţie lunară, în tiraj de 150 exemplare

Shopping-ul sau despre omul pãcãlitShopping, adică mersul la cumpărături, însă nu oarecum,

ci într-un mod dependent. Nimic neobișnuit până aici, însăatunci când mersul la cumpărături devine slăbiciunesufletească și patimă, lucrurile încep a fi îngrijorătoare.

Cine s-ar fi gândit la această situaţie acum câţiva ani, cândlumea încă stătea la cozi imense pentru câteva produse simpleși limitate cantitativ?! Generaţia noastră s-a văzut brusc înfaţa multor schimbări cărora nu a fost pregătită să le facăfaţă.

După o foarte scurtă căutare pe Internet, putem găsi:documentare despre shopping (pro și contra), filme cupersoane dependente de shopping, consiliere psihologicăpentru vindecarea de shopping, cât și tot felul de sfaturirudimentare.

Shopping-ul creează dependenţă! În societatea actuală,mereu se găsește ceva de cumpărat, iar nevoia de aachiziţiona ceva nou poate fi atât de ușor de satisfăcut, chiardacă de cele mai multe ori nu există decât o nevoie închipuităde un anumit produs, iar nu una reală.

În majoritatea cazurilor, persoanele afectate de shoppingsunt femei. O nevoie imposibil de controlat de a cumpăramereu pune stăpânire pe acele persoane slabe și ușor demanipulat prin reclame și oferte de genul „reduceri", „al doileaprodus gratis", etc.

Într-o lume de producători și consumatori, totul se învârteîn jurul profitului, iar nu în jurul sănătăţii trupești și mai alessufletești a omului. Reclamele sunt mai frumoase și maiatrăgătoare, numai cu oameni fericiţi, entuziasmaţi, energici,etc. Toate reclamele au același mesaj, și anume: „Toate suntatât de minunate, bucuria și fericirea sunt doar la un pas detine. Tot ce trebuie să faci este să achiziţionezi noul produs ...și vei vedea cât de bine te vei simţi."

Încă de mic, copilul este supus presiunilor din societate,iar în adolescenţă apare acea criză de identitate, care te facesă te comporţi potrivit dorinţelor grupului spre a fi acceptat ca„membru". Să nu mai vorbim despre modelele promovate deemisiunile TV și serialele difuzate zi de zi, în care atâteanonvalori și comportamente aberante sunt promovate ca „unnou stil de viaţă".

Dependenţa de shopping este poleită cu aur, însă în inte-rior ea implică multe lucruri dăunătoare. De pe urma ei au desuferit următorii: persoana în cauză, familia și prietenii, cât șisocietatea în întregul ei (atât pierderi de natură afectivă, câtși financiară). Singurii pe deplin satisfăcuţi sunt producătorii șidistribuitorii produselor de pe rafturi.

Astăzi, shopping-ul se dorește a fi cel mai bun remediuîmpotriva tristeţii, a depresiei si a singurătăţii. La cel mai micsemn de tristeţe, de plictiseală sau de singurătate, magazinelesunt luate cu asalt. Într-un magazin uriaș, unde peste tot suntreclame „fericite", oameni grăbiţi, muzică și vorbă multă, nu aicum să te simţi singur, nu-i așa?!

Pentru mulţi, shopping-ul a devenit o modalitate de a fimereu în pas cu moda, un mod de a-ţi petrece timpul liber, bachiar de a te relaxa, deci un stil de viaţă. După părerea mea,aceștia sunt cei mai săraci oameni (sufletește), fiind completrupţi de tot ce este viu și personal, odată manipulaţi șidepersonalizaţi de o industrie comercială inumană, care vreanumai să i se slujească, iar nu să slujească.

Fie că este vorba de haine, de mâncare, de electronice,de jocuri, muzică sau cărţi, linia dintre necesitate și dependenţăeste atât de fină, încât cu greu îţi poţi da seama dacă aiîncălcat-o sau nu. Numai un om foarte atent cu el însuși, carenu fuge de singurătate, aceasta fiind dorită din când în când,pentru o cât mai bună cunoaștere de sine, își poate da seamadacă „se folosește" sau „este folosit" de produsele de pe rafturi.

Produsele sunt dependente de noi, și nu invers, căci dacă noinu le mai achiziţionăm, ele dispar, fiind înlocuite cu altele,într-o nouă încercare de a ne păcăli, ca si cum am avea„nevoie vitală" de ele.

Să cumpărăm atât cât avem nevoie cu adevărat, iar nuatât cât putem cumpăra.

Două sfaturi oferite dependenţilor de shopping, aparentamuzante:

– Ocolește zonele comerciale!– Nu lua cardul la tine!Cât de odihnitoare rămân cuvintele Mântuitorului, veșnic

noi și pline de putere.„Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici

pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletulmai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi lapăsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adunăîn jitniţe, și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteţivoi cu mult mai presus decât ele? Și cine dintre voi, îngrijindu-se,poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte dece vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nuse ostenesc, nici nu torc. Și vă spun vouă că nici Solomon, întoată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia.

Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este și care mâine searuncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cumult mai mult pe voi, puţin credincioșilor? Deci, nu duceţi grijă,spunând: Ce vom mânca, ce vom bea sau cu ce ne vomîmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile;știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţimai întâi împărăţia lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toateacestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine,căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale." (Matei 6, 25-34)

Teodor Danalache

Sfânta Xenia din Sankt Petersburg

7CALEA ÎNÃLÞÃRII, Anul III, nr. 21, mai, 2011

Periodic gratuit cu apariţie lunară, în tiraj de 150 exemplare

15 Mai – Duminicã – Cuv. Pahomie cel Mare; Sf. Ahile,Episcopul Larisei – Duminica a IV-a dupã Paºti (a

Slãbãnogului) – Sf. Ev. Ioan 5, 1-15„În vremea aceea fiind sărbătoare Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor,

era o scăldătoare, care pe evreiește se numește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceaumulţime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscaţi, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se coborala vreme în scăldătoare și tulbura apa și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, deorice boală era ţinut. Și era acolo un om, care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l peacesta zăcând și știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: Voiești să te faci sănătos? Bolnavul I-arăspuns: Doamne, nu am om care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până cândvin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău și umblă. Și îndată omul s-afăcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către celvindecat: Este zi de sâmbătă și nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcutsănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul și umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tăuși umblă? Iar cel vindecat nu știa cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era înacel loc. După aceasta Iisus l-a aflat în templu și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu maipăcătuiești, ca să nu-ţi fie ceva mai rău. Atunci omul a plecat și a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-afăcut sănătos.”

Boală și tămăduire!

Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu maipăcătuiești, ca să nu-ţi fie ceva mai rău. Acestea suntcuvintele adresate de Mântuitor slăbănogului, cuvintecare ne vestesc și nouă că suntem supuși bolilor șicelorlalte necazuri care ne cuprind în tot timpul vieţiinoastre pământești din pricina păcatele noastre. „Și cândDumnezeu ne izbăvește de boală sau de alt necaz, iarnoi începem să ducem iar viaţă păcătoasă, iarășisuntem supuși unor necazuri, mai grele decât pedepseledintâi trimise asupra noastră de Dumnezeu.” Dar poateva zice cineva ce pedeapsă poate fi mai grea decâttreizeci și opt de ani de paralizie sau că nu se va înfricoșanici de alta mai grea, care ar putea dura mai mult timp.Răspunsul nu poate veni decât printr-o altă întrebare:Dar de chinurile veșnice ale iadului se va înfricoșa?„Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veșnic,care este gătit diavolului și îngerilor lui” (Matei 25, 41).Dar dacă cineva nu crede? Iadul există și de crezi și denu crezi, numai că pentru cel ce nu crede iadul începede aici, în timp ce pentru cel ce crede și împlineștefaptele credinţei, iadul nu este ceva înspăimântător,pentru că știe că în el nu este nimic care să aparţinăiadului.

Păcatul este pricina tuturor suferinţelor, necazurilorla care este supus omul atât în timp, cât și în veșnicie.Pentru că, înainte de păcat, nu exista suferinţă, nu existanecaz și nici moarte. Este cert că au fost și oameni drepţicare au suferit, dar nu pentru păcatele lor, ci suferinţelelor au fost o încercare a credinţei. Starea de cădere, decare este molipsită întreaga omenire, este izvorul tuturorpăcatelor omenești, atât ale întregii lumi, cât și alefiecăruia în parte. Sf. Ignatie Briancianinov amintește căsunt trei pedepse rânduite de dreapta judecată a luiDumnezeu întregii omeniri pentru păcatele întregii lumi.Două dintre ele au fost săvârșite deja, cea de-a treiaurmează să fie săvârșită. Prima pedeapsă a fost moartea

veșnică; acesteia i-a fost supusă întreaga omenire înrădăcina sa, în protopărinţi (primii părinţi – Adam și Eva),pentru neascultarea de Dumnezeu în Rai. Aceastăpedeapsă poate fi ridicată prin credinţa în MântuitorulHristos. Cea de-a doua pedeapsă a fost potopul, pentrucă omenirea îngăduise ca în ea trupul să aibă mai mareimportanţă ca sufletul, coborându-și viaţa la nivelulnecuvântătoarelor. Cea din urmă pedeapsă trebuie săfie stricarea și sfârșitul acestei lumi văzute, pentrulepădarea Răscumpărătorului, pentru înclinareaoamenilor spre faptele îngerilor căzuţi (diavolilor).Desigur că au existat și comunităţi care au atras asupralor pedeapsa lui Dumnezeu, pentru păcatele întregii obști,cum au fost Sodoma și Gomora. Însă noi trebuie să luămaminte la păcatele pe care le avem fiecare în parte.Luminaţi de legea lui Dumnezeu, învăţăm că Dumnezeuva răsplăti pe fiecare după faptele sale. Acest fapt neîndeamnă pe fiecare să ne eliberăm de propriile patimi,cât și de obiceiurile păcătoase ale societăţii în care trăim,pentru a scăpa de pedepsele vremelnice și veșnice alelui Dumnezeu.

Prin Botez am fost eliberaţi de robia păcatului și amdobândit libertatea de a ne împotrivi sau de a urmaîndemnurilor acestuia, astfel că nu mai suntem siliţi fărăvoia noastră spre păcat. Cei care păcătuiesc de bunăvoieîși pierd libertatea și cad sub robia păcatului propriu, adicăcel făcut după Botez. Cei care se călăuzesc după voialui Dumnezeu vor dobândi, cu timpul, deplină biruinţăasupra păcatului și implicit asupra morţii veșnice. Cel or-bit de păcatul propriu nu se poate să nu fie târât și deaplecarea obștească spre păcat. Fiecare creștin esteîndatorat astfel să lupte împotriva păcatului și să-l biruieatât în faptă, cât și în cuvânt și în gând. Toţi sfinţii aubiruit păcatul, moartea și au descoperit în sine viaţaveșnică încă din timpul acestei vieţi, deși au fost supușiunor necazuri și ispite grele. Viaţa pământească apareca o arenă unde până în ultima clipă trebuie să înfruntămnevoinţele de voie sau fără voie.

Preot Gheorghe Ionașcu

8 CALEA ÎNÃLÞÃRII, Anul III, nr. 21, mai, 2011

Periodic gratuit cu apariţie lunară, în tiraj de 150 exemplare

Slugã ºi stãpânOmul despărţit de Hristos vrea să stăpânească lumea, în

vreme ce omul care vieţuiește în Hristos dorește să-i slujească.Cel dintâi crede că prin slujirea lumii rămâne neîmplinit, în timpce creștinul vede în stăpânirea lumii ratarea asemănării cu Hristos.

Slugă e un cuvânt din ce în ce mai incomod pentru gândireaomului modern. Te face să te gândești la un instrument, la ounealtă. A fi slugă înseamnă a fi la dispoziţia cuiva. Avem alergiefaţă de acest cuvânt, nu suportăm ca cineva să fie mai presusde noi.

Stăpân e un cuvânt care ispitește. De câte ori nu ni s-a spuscă e mai important să ne îngrijim de noi, să ne dorim o viaţăconfortabilă și o carieră împlinită, că este esenţial să nu uitămde noi si că trebuie să profităm cât mai mult de ceilalţi, iar dacăobservăm că ceilalţi nu sunt interesaţi de propriile noastreîmpliniri, e bine să vestim: „trebuie să poţi, știu că poţi, să nu zicică nu poţi", ca și când ne-ar interesa traseul lor. Fură-le timpul,joacă-te cu zilele lor, fă-le agenda, acesta este mesajul reușiteiîn viaţă.

Adeseori se spune că nu poţi aplica în viaţă ceea ce sevestește în biserică: slujirea. Pentru a răzbate în viaţă, ţi se spunecă e nevoie de agresivitate, individualism, competiţie, în niciuncaz nu e nevoie de slujire.

Pentru a descoperi lumii cât de importantă este slujirea, voiaminti de episodul în care doi ucenici ai Mântuitorului, Iacov șiIoan, Îi cer să le dăruiască locuri de cinste în Împărăţia Sa, unulde-a dreapta și altul de-a stânga Sa. Hristos le răspunde: „nu știţi

ce cereţi". Prin acest răspuns, Mântuitorul a dorit să le arate căîn Împărăţia Cerurilor cel mai mare nu este purtat de ceilalţi, ciîi poartă pe toţi.

Plecând de la avertismentul dat de Mântuitor, mi-ar plăceaca fiecare credincios să treacă mai întâi pe al sau pomelnicnumele celorlalţi și la final să menţioneze numele său, să seroage mai întâi pentru ceilalţi și în cele din urmă să se roage șipentru sine. În Biserică să fie pomeniţi mai întâi cei de pe treaptade jos și pomenirea să fie încheiată cu cei din fruntea ierarhiei.Poate așa vom învăţa că în această viaţă lupta trebuie dată pentruultimul loc, căci acesta este primul în Împărăţia Cerurilor.

Biserica nu este împotriva stăpânirii, chiar ne cere să luptămpentru ea, dar ea trebuie îndreptată către propria persoană. Necere să fim stăpâni pe propria fire, să nu fim înfrânţi și robiţi deniciun păcat.

Dacă se întâmplă să fim promovaţi, trebuie să știm că suntempuși nu spre stăpânire, ci spre mai multă slujire. S-a spus că subun singur chip ne este permis să privim de sus, numai atuncicând întindem mâna spre a da ajutor.

Obiceiul ce presupune ca stareţul să spele picioarele adoisprezece din vieţuitorii mănăstirii pe care o conduce în JoiaPatimilor este de neînţeles pentru omul din zilele noastre. Esteun gest care naște din nefericire doar curiozitate și nu un îndemnla a trăi altfel viaţa. Și asta pentru că nu mai cunoaștem slujirea,ci doar stăpânirea.

Adrian Cocoșilă

Infidelitatea între un bãrbat ºi o femeieUn sfânt spunea foarte frumos că înainte de căsătorie

diavolul îţi arată numai ce-i frumos la o femeie, ca s-o poftești șisă păcătuiești cu ea, iar după ce te căsătorești cu ea îţi aratănumai ce-i rău, ca să poftești și să păcătuiești cu alta.

Una din multele ispite ale bărbaţilor este de a se uita la femei,admirându-le, uneori chiar cu poftă. Domnul nostru Hristos nespune „că oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adultercu ea în inima lui" (reciproca este valabilă și pentru femei). Estede ajuns doar gândul și dorinţa, iar păcatul e înfăptuit.

De ce este păcat să mă uit la o femeie frumoasă? Nu e păcat.De ce este păcat să mă uit la o femeie și s-o poftesc? Pentru

că văd în femeie doar un mod egoist de a-mi satisface plăcerea,și pentru că femeia e mai întâi de toate persoană. Femeia nu edoar „bună", ci e și blândă, și-nţelegătoare, și tandră, și deșteaptă,și credincioasă. Femeia e deodată și frumoasă și cu o personalitateunică. Când o poftesc mă gândesc la femeie doar ca la o bucatăde carne și nici nu-i ceri acceptul, oricât de nostim ar părea.

E clar că niciunui bărbat nu i-ar plăcea ca prietena sau soţialui să flirteze cu alt bărbat, ba chiar s-ar supăra foarte mult și arfi gelos. Dar bărbatul nu stă tot timpul lângă femeie sa și nupoate vedea mereu ceea ce face. Cel mai bine ar fi ca el să nuflirteze la rândul lui, căci zice Domnul „ce vreţi să vă facă vouăoamenii, faceţi voi mai întâi lor", iar asta l-ar liniști cel mai mult.

Toate pornesc de la nimicuri, zicem deseori, îmi clătesc ochii,

că doar ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place (mare păcat cândzicem așa), admirăm în mintea noastră frumuseţea străină fărăa ne mulţumi doar cu cel de lângă noi.

La început cochetezi cu gândurile aparent dulci, apoi năravulcrește și nu-ţi dă pace până nu-l faci și cu fapta. Mirajul dragosteiinterzise te fascinează, îţi aduce în deșertul inimii, creat de lipsata de dragoste, o aparentă ploaie răcoritoare, binefăcătoare,dar în realitate este o ploaie acidă cu urmări asupra ta și asupratuturor celor din jur, puţin zis grave, uneori chiar ireparabile.Această pată cumplită rămâne veșnic în cartea vieţii tale.

Unii și-au dat seama de acest grav lucru, dar când a fostprea târziu, când l-au pierdut pe cel drag.

Plictiseala din familie și din relaţia dintre un băiat și o fată,care duce la înșelare (adulter) apare pentru că Dumnezeu nu eprezent între ei.

Vă pot spune din experienţă că nu te saturi niciodată depersoana iubită și nici nu te plictisești, pentru că Dumnezeu, prinîntâmplările vieţii, te așază mereu în alte și alte situaţii la caretrebuie să faceţi faţă împreună. Căsătoria e o frumoasă călătoriea soţilor împreună cu Dumnezeu. Unde nu e prezent Dumnezeu,fiind îndepărtat de soţi din dorinţa de a face păcatul, acolo aparestricăciunea, monotonia, plictiseala și dezinteresul.

Claudiu Bălanwww.ortodoxiatinerilor.ro

21 Mai – Sâmbãtã – Sfinþii Mari Împãraþi, întocmai cuApostolii, Constantin ºi mama sa, Elena – Sf. Ev. Ioan 10, 1-9

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe ușă, în staulul oilor,ci sare pe aiurea, acela este fur și tâlhar. Iar cel ce intră prin ușă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide și oileascultă de glasul lui, și oile sale le cheamă pe nume și le mână afară. Și când le scoate afară pe toate ale sale, mergeînaintea lor, și oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nucunosc glasul străinilor. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarășiIisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, dar oile nu i-auascultat. Eu sunt ușa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.”

9CALEA ÎNÃLÞÃRII, Anul III, nr. 21, mai, 2011

Periodic gratuit cu apariţie lunară, în tiraj de 150 exemplare

22 Mai – Sf. Mucenici Vasilisc ºi Marcel; Sf. Muceniþã Sofia;Sfinþii Pãrinþi de la Sinodul al II-lea Ecumenic – Duminica a

V-a dupã Paºti (a Samarinencii) – Sf. Ev. Ioan 4, 5-42„În vremea aceea a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul

său; și era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a așezat lângă fântână și era ca la al șaseleaceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseserăîn cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, caresunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns și i-a zis: Dacă ai fi știutdarul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, și ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis:Doamne, nici găleată nu ai, și fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva ești Tu mai mare decâtpărintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână și el însuși a băut din ea și fiii lui și turmele lui? Iisus a răspunsși i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai însetaîn veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veșnică. Femeia a zis cătreEl: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a zis: Mergi și cheamă pebărbatul tău și vino aici. Femeia a răspuns și a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cincibărbaţi ai avut și cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd căTu ești prooroc. Părinţii noștri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie săne închinăm. Și Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţiînchina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu știţi; noi ne închinăm Căruia știm, pentru că mântuirea din iudei este. Darvine ceasul și acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, că și Tatăl astfel deînchinători Își dorește. Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr. I-a zisfemeia: Știm că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eusunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Și se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis:Ce o întrebi, sau: Ce vorbești cu ea? Iar femeia și-a lăsat găleata și s-a dus în cetate și a zis oamenilor: Veniţi de vedeţiun om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva acesta este Hristosul? Și au ieșit din cetate și veneau către El.Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe carevoi nu o știţi. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea estesă fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni și vine secerișul?Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voștri și priviţi holdele că sunt albe pentru seceriș. Iar cel ce seceră primește plată și adunăroade spre viaţa veșnică, ca să se bucure împreună și cel ce seamănă și cel ce seceră. Căci în aceasta se adevereștecuvântul: Că unul este semănătorul și altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii aumuncit și voi aţi intrat în munca lor. Și mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii caremărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Și arămas acolo două zile. Și cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, iar femeii i-au zis: Credem nu numaipentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.”

Două chemări: la credinţă și la iubire

„Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus pe toate câte le-amfăcut! Nu cumva Acesta este Hristosul?” (Ioan 4, 29)

Taine adânci cuprinde pericopa aceasta, toate desfășurându-se în planuri suprapuse.

Vedem taina adevăratei închinări, a adevăratului cult carese cuvine adus lui Dumnezeu prin care omul intră în comuniunecu El.

Fără Revelaţie, fără Descoperirea de Sus – care este mânalui Dumnezeu întinsă omului – omul n-ar fi găsit niciodată drumulspre Dumnezeu, spre mântuire.

Pericopa aceasta ne arată dacă suntem cu adevărat pedrumul mântuirii sau într-o gravă rătăcire.

Mergând spre Galileea, Domnul a ales drumul cel mai scurt,prin Samaria. Osteniţi, Mântuitorul și ucenicii Săi, după drumulfăcut pe jos, flămânzi și însetaţi, au ajuns la marginea orașuluiSihar sau Sihem, iar aici au poposit la fântâna patriarhului Iacov.Domnul cu Lumina Sa vine în cel mai adânc întuneric de rătăcireși păcat.

Oamenii Samariei, rupând legătura cu Ierusalimul și cuTemplul, își construiseră un templu pe muntele Garizim, ajungândsă se închine „cui nu știau”. La fântâna lui Iacov, Domnul stă devorbă cu femeia samarineancă. Ucenicii nu privesc cu ochi bunidialogul acesta, căci iudeii îi considerau pe samarineni mai răidecât păgânii. După un vechi cuvânt din Talmud afirmau că „obucată de pâine dată de un samarinean este mai necurată decât

carnea de porc”. Și totuși Domnul îi vorbește, îi cere apă ca și Elsă-i dea apă, dar apă ce se face în cel care o bea „izvor de apăcurgătoare spre viaţa veșnică”. Nu știe cine îi vorbește, nici desprece apă e vorba, dar înţelege că este Proroc. Vrea să se lumineze,dorește acum un răspuns la disputa seculară dintre iudei șisamarineni: care este adevăratul loc de închinare? Și aflărăspunsul: în duh și în adevăr, închinarea adevărată a omuluiduhovnicesc, spus de Însuși Mesia Cel așteptat – „Eu sunt, AcelaCare vorbesc cu tine.” O femeie păcătoasă, care-și recunoaștestarea de decădere morală, se învrednicește de a auzi cuvinteniciodată nădăjduite de ea. Nu e de mirare că aruncă găleata,aleargă în cetate cu nespusa bucurie de a-L vesti pe Mesia. Aînţeles că Dumnezeu este duh, Fiinţă pur spirituală și adorareape care I-o aducem trebuie să fie potrivită cu Fiinţa Sa, avândcaracter spiritual.

Hristos nu numai că o luminează, dar odată cu venirea Sa,starea femeii se schimbă radical, ea devine un apostol, unmisionar între concetăţenii săi.

Tradiţia spune că femeia, Fotini, așa se numea, a primitcununa muceniciei în timpul lui Nero, împreună cu cei 7 copii aiei.

Este exemplul de muceniţă, mărturisitoare și luptătoare pentrucredinţă.

Viaţa ei trebuie să lumineze femeile de azi, mai ales pe mameși generaţiile tinere. Ele trebuie să fie binevestitoare ale lui Hristosși alături de preoţi să aducă mesajul de credinţă, omenie șipurtare, „apa cea vie” atât de necesară lumii decăzute în caretrăim.

Preot Marius Olivian Tănasie

10 CALEA ÎNÃLÞÃRII, Anul III, nr. 21, mai, 2011

Periodic gratuit cu apariţie lunară, în tiraj de 150 exemplare

29 Mai – Sf. Muceniþã Teodosia Fecioara; Sf. MuceniciOlivian ºi Alexandru – Duminica a VI-a dupã Paºti (a

Orbului din naºtere) – Sf. Ev. Ioan 9, 1-38„În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut un om orb din naștere. Și ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule,

cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca săse arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vinenoaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. Acestea zicând, a scuipat jos șia făcut tină din scuipat, și a uns cu tină ochii orbului. Și i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care setâlcuiește: trimis). Deci s-a dus și s-a spălat și a venit văzând. Iar vecinii și cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau:Nu este acesta cel ce ședea și cerșea? Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eusunt. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numește Iisus a făcut tină și a uns ochiimei; și mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului și te spală. Deci, ducându-mă și spălându-mă, am văzut. Zis-au lui:Unde este Acela? Și el a zis: Nu știu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Și era sâmbătă în ziua în care Iisusa făcut tină și i-a deschis ochii. Deci iarăși îl întrebau și fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei,și m-am spălat și văd. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţiiziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Și era dezbinare între ei. Au zis deci orbului iarăși: Dar tuce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb și a văzut,până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea. Și i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-anăscut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns deci părinţii lui și au zis: Știm că acesta este fiul nostru și că s-anăscut orb. Dar cum vede el acum, noi nu știm; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu știm. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă;va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acumla cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: Esteîn vârstă; întrebaţi-l pe el. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noiștim că Omul Acesta e păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu știu. Un lucru știu: că fiind orb, acum văd.Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum și n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţiiarăși? Nu cumva voiţi și voi să vă faceţi ucenici ai Lui? Și l-au ocărât și i-au zis: Tu ești ucenic al Aceluia, iar noi suntemucenici ai lui Moise. Noi știm că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L știm de unde este. A răspuns omul șile-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu știţi de unde este și El mi-a deschis ochii. Și noi știm că Dumnezeu nu-iascultă pe păcătoși; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu și face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-aauzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic. Aurăspuns și i-au zis: În păcate te-ai născut tot, și tu ne înveţi pe noi? Și l-au dat afară. Și a auzit Iisus că l-au dat afară. Și,găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns, zicând: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Și a zisIisus: L-ai și văzut! Și Cel ce vorbește cu tine, Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne! Și s-a închinat Lui.”

Hristos – Lumina lumii!

Minunea vindecării orbului din naștere este o minunenemaiauzită deoarece: „Din veac nu s-a auzit să fi deschiscineva ochii unui orb din naștere”. Dacă există organulvederii, ochiul în sine, poate exista și o speranţă că se vavindeca vreodată, dar ,când ochiul lipsește, numaiDumnezeu poate face ochi și poate dărui vedere. Precumla crearea omului, Mântuitorul arată: „căci cele ce faceAcela (Tatăl), acestea le face și Fiul întocmai” (In 5, 19).Ea ni-L descoperă pe Mântuitor ca Lumină a lumii: „Eusunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla înîntuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12). Aceastăsemnificaţie ne este arătată și de cuvintele Mântuitorului,care preced săvârșirea minunii: „Trebuie să fac, până esteziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea,când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume,Lumină a lumii sunt”. Cel ce săvârșește această minune„Își arată slava Sa”. Nu o slavă oarecare, ci o slavă care-Larată ca Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat: „șiam văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl,plin de har și de adevăr” (In. 1, 14). Cel care a primit harulvindecării Sale, căci i s-au deschis ochii, nu numai ceitrupești, ci și cei sufletești, dobândind atât vedereatrupească, cât și duhovnicească, sfârșește prin a-și mărturisicredinţa și prin a I se închina Celui Care este cu adevăratDumnezeu.

Ce se întâmplă însă cu cei ce nu vor să vadă, cu ceice „Au orbit ochii lor și au împietrit inima lor, ca să nu vadăcu ochii și să nu înţeleagă cu inima, ca nu cumva să seîntoarcă si Eu să-i vindec" (In. 12, 40). Aceștia au devenitfii ai întunericului, și prin faptul că devin unelte alestăpânitorului întunericului acestui veac, adică alediavolului, ei se fac potrivnici, vrăjmași ai lui Hristos, carese încrâncenează din ce în ce mai mult împotriva Luminii.Părintele Vasile Mihoc menţionează că „lucrarea lui satanîn inima și în viaţa celor necredincioși explică foarte binede ce nu există „atei”, care să-L lase pur și simplu în pacepe Hristos.” Ne putem întreba: dacă afirmă că nu cred înHristos, dacă Îi neagă până și existenţa, de ce seîncrâncenează împotriva Lui? Răspunsul este clar: pentrucă, lepădându-L pe Hristos și Lumina Lui, unii ca aceștianu sunt, de fapt, fără stăpân, fără „tată”. Lor le ziceMântuitorul: „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul și vreţi săfaceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigătorde oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu esteadevăr întru el” (In. 8, 44). Pentru aceasta să ne rugămca și nouă să ne deschidă și ochii, și urechile ca și noi săvedem și să auzim pe Dumnezeu: „Hristoase, lumina ceaadevărată, care luminează și sfinţește pe tot omul, ce vineîn lume: să se însemneze peste noi lumina feţei Tale, caîntr-însa să vedem lumina cea neapropiată; și îndrepteazăpașii noștri spre lucrarea poruncilor tale, pentru rugăciunilePreacuratei Maicii tale și ale tuturor sfinţilor tăi.” Amin.

Preot Gheorghe Ionașcu

11CALEA ÎNÃLÞÃRII, Anul III, nr. 21, mai, 2011

Periodic gratuit cu apariţie lunară, în tiraj de 150 exemplare

P ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a r

P ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lP ã h ã r e l u lc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a rc u n e c t a r

Ce înseamnã numele meu?Anton, Antonia – din greacă:

floare. Acest frumos nume ne amin-tește de frumuseţea și puritatea florilor,ele fiind adevărate podoabe alepământului, prin culorile vii și parfumuldelicat, prin gingășia și farmecul lor.Tot astfel omul trebuie să-și păstrezeviaţa și sufletul curate și pure ca ofloare, scăldată în lumina binecu-vântată a credinţei și ocrotită perma-nent cu dragoste și bucurie. La fel cuflorile ce au nevoie de apă și lumină șisufletul tânjește după dragoste șicredinţă și nu poate trăi fără acestea.„A însetat sufletul meu dupăDumnezeu.” (Psalmul 41, 2)

Derivate: Antoniu, Antonie, Andone,Donciu, Antoaneta, Antoanela,Antonela, Toni, Antonio și altele.

Sfântul Cuvios Antonie cel Mareeste un mare sfânt al Bisericii luiHristos, fiind un exemplu de credinţă,de smerenie și simplitate. S-a născutîn jurul anului 250, în Egipt, într-ofamilie de neam bun. La 20 de ani

rămâne orfan și, împărţind întreagaavere săracilor, se retrage în pustie,dorind o viaţă simplă, închinată luiDumnezeu, în liniște și rugăciune.Sfântul Antonie cel Mare esteconsiderat părintele vieţii monahale,deoarece a avut numeroși discipoli,care l-au urmat în pustie, ascultându-isfaturile și învăţăturile și urmându-iexemplul. Sfântul Antonie i-a uimit pecontemporani cu înţelepciunea șidragostea sa de Hristos, cu hotărâreasa și cu puterea de a se mulţumi cupuţin, fiind pentru toţi o adevăratăicoană a credinţei creștine.

Dar ne uimește și pe noi, astăzi, cuminunile și ajutorul pe care îl arată faţăde toţi cei care îl cheamă în rugăciunilelor. Sfântul Antonie cel Mare nu este doarprotectorul călugărilor și al maicilor, ci aloricărui creștin iubitor de Dumnezeu, elajutând cu harul și rugăciunile sale oricesuflet aflat la strâmtoare. SărbătoareaSf. Cuvios Antonie cel Mare este pe datade 17 ianuarie.

GhicitoriGhic itoriGhic itoriGhic itoriGhic itoriColorat e ca o floare,Trupul fin și mic el are,Zboară vara pe câmpie,Spuneţi ce-ar putea să fie?

(elerutulf)

Îngerul pãzitorde Dumitra Groza

Îngerul meu păzitor,Vino iute-n ajutor.Păzește-mă permanent,Însoţește-mă discret.

Știu că mă iubești nespus,Că te-a trimis Cel-de-Sus.Să mă aperi de cel răuȘi te rogi la Dumnezeu.

Pentru mine-n orice zi,Cât pe lume eu voi fi,Chiar de la Sfântul botez,Nu-ncetezi să mă veghezi.

Eu te rog să fii cu mine,Să mă-nveţi să fac doar bine,Să fiu harnic și cuminteȘi de-acuma înainte!

Să lucrez doar fapte bune,Să vă bucuraţi de mine:Tu în Cer, la Domnul Sfânt,Părinţii, jos, pe pământ.

„Dacă vrei să-i educi pe alţii, educă-te mai întâi pe tine însuţi în Duhul luiDumnezeu.” (Sf. Vasile cel Mare)

„Dumnezeu ţi-a dat averea ca să cumperi cu ea Cerul”. (Sf. Ioan Gură de Aur)„Cine pe săraci ajută, pe Dumnezeu împrumută.” (proverb românesc)

Când trăiţi numai pentru voi,sunteţi lumânarea neaprinsă, care nuși-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţilumină și căldură, atunci aveţi un sens.Pentru asta trebuie să vă jertfiţi, sădaţi ceva: dragostea, adevărul,bucuria, încrederea și toatesentimentele nobile pe care le purtaţiîn inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi

mai mici… Asta e o iluzie. Înlăuntrulvostru e mereu lumină. Gândiţi-vă, cupace în suflet, că sunteţi ca olumânare aprinsă. Eu sunt numai osimplă lumânare aprinsă. Singurăluminez mai puţin. Dar când suntemmai multe împreună, lumina și căldurasunt mult mai puternice. Doamneajută!

12 CALEA ÎNÃLÞÃRII, Anul III, nr. 21, mai, 2011

Periodic gratuit cu apariţie lunară, în tiraj de 150 exemplare

Duminică, 1 mai: Studiu biblic – Evanghelia dupăMatei, cap. 14.

8 mai: Politeţea nu costă, dar le cumpără pe toate!15 mai: Film – Interviu cu părintele Adrian Făgeţean.22 mai: Acatistul Sf. Împăraţi Constantin și Elena.29 mai: Discuţii pe teme filocalice.

INFO: 0727.78.16.91

Întâlniri ale Grupului parohialde tineret „Înãlþarea Domnului”

Cuvânt filocalicMântuitorul sufletului și al trupului este Hristos. Cel

ce pășește pe urmele Lui se slobozește de păcat.Domnul și Dumnezeul nostru este Iisus Hristos,

mintea care urmează Lui nu va rămâne în întuneric.(Talasie Libianul – Filocalia IV)

Acatistul Sfântului ApostolSimon Zilotul (10 mai)

Condacul 1

Pe cel ce cu râvnă apostolească a așezat în sufleteoamenilor învăţăturile înţelepciunii cu laude să-lfericim pe Simon de Dumnezeu grăitorul. Că înainteaScaunului Slavei stă și împreună cu ceilalţi Apostoliîn ceruri se veselește, rugându-se neîncetat pentrunoi, cei ce-l cinstim și ne închinăm Sfintelor saleMoaște, cântându-i: Bucură-te Sfinte ApostoleSimone, de Dumnezeu râvnitorule.

Icosul 1

Împreună cu Domnul Hristos, din Galileea, ai fost,Apostole Sfinte, iar înainte de chemarea ta la Apostolat,bună învăţătură primind și legea cu frică respectând, aifăcut parte din tagma Zeloţilor. La vârsta căsătorieiajungând, mireasă ţi-ai ales și nuntă la Cana Galileii aifăcut, unde Domnul împreună cu Maica Sa și UceniciiSăi au venit, iar apa în vin a prefăcut, minune pe carevăzând-o L-ai urmat pe Hristos, pentru care noi telăudăm, zicând:

Bucură-te, cel ce din Canaa Galileii împreună cuDomnul ai fost;

Bucură-te, cel ce dintre zeloţi la Apostolat ai fostchemat;

Bucură-te, cel ce, ca mire, pe Mirele Hristos L-ai primit;Bucură-te, cel mai cinstit dintre toţi câţi în Cana Galileei

au fost;Bucură-te, cel ce i-ai bucurat pe toţi cei ce la nuntă au

venit;Bucură-te, pricinuitorule al celei dintâi minuni a lui

Hristos;Bucură-te, cel ce din vinul cel minunat ai gustat;Bucură-te, că atunci bucuria minunii Dumnezeirii ai

aflat;Bucură-te, cel dintâi grăitorule al minunilor lui Hristos;Bucură-te, cel ce Nunta prin venirea lui Hristos, Taină

ai arătat;Bucură-te, între miri, cel dintâi de Hristos binecuvântat;Bucură-te, cel ce la nunta ta și pe Apostoli i-ai chemat;Bucură-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu

râvnitorule!

PatericulA fost întrebat avva Mios de un ostaș dacă primește

Dumnezeu pocăinţa. Iar el, după ce l-a sfătuit cumulte cuvinte, a zis către dânsul: „Spune-mi, iubite,de ţi se va rupe haina, o lepezi afară?”. Zis-a: „Nu, cio cos și o port”. Zis-a către dânsul bătrânul: „Decidar, dacă îţi este milă de haină, lui Dumnezeu nu-Iva fi milă de zidirea Sa?”. Avva Mios

Aniversare – 2 ani(...) pentru că, azi, tinerii sunt tot mai triști, mai

deznădăjduiţi, mai debusolaţi, mai asaltaţi din toatepărţile de ispite și patimi de tot felul, mai departe deDumnezeu... Astfel, avem nevoie să strângemrândurile, să luptăm de aceeași parte a baricadei, săne sprijinim reciproc pe asprul drum al mântuiriisufletelor noastre, să ne îmbărbătăm în clipele greleale vieţii, să întindem o mână de ajutor celui dintrenoi „căzut între tâlhari”, care, singur, nu mai crede,nu mai are puterea să se ridice din păcat, să punăiar început bun, după ce a căzut a nu știu câta oară...Oare nu tinerii pot înţelege cel mai bine tinerii? Avemaceleași năzuinţe, aceleași frământări, aceleași ridicări... și aceleași căderi, uneori ... Ori, așa cum un cărbuneîncins, dacă este depărtat de ceilalţi cărbuni aprinșidin foc, se va răci, așa și tânărul zilelor noastre, careîncă mai caută pe Dumnezeu, are nevoie să se afleprintre tineri credincioși, asemenea lui, ca să nu sepiardă, să nu se „răcească”, să păstreze aprins foculcredinţei, oricât de firav ar fi el. La mulţi ani cu folospentru sufletele noastre tinere!

Radu Buţu

Numai puterea divină poate dezrădăcinapăcatul și relele care îl urmează, pe când omului îieste imposibil să dezrădăcineze păcatul cu puterilesale. Datoria omului este să se opună, să se lupteși să se bată (cu păcatul), însă singurul care-l poatedezrădăcina este Dumnezeu. Pentru că dacă omulputea face aceasta, ce nevoie era de venireaDomnului? Că după cum nu este posibil ca ochiulsă vadă fără lumină, să vorbească cineva fărălimbă, să audă fără urechi, să meargă fără picioareși să lucreze fără mâini, tot așa nu este posibil săse mântuiască cineva fără Hristos, nici să intre înÎmpărăţia cerurilor.

Sfântul Macarie Egipteanul– Omilii duhovnicești