Cuprins

Capitolul 1. Poluarea atmosferei 2

Noţiuni introductive 2

1. Studiu de caz 6

1.1. Calcularea concentraţiei teoretice de substanţe poluante la sol 6

1.1.1. Justificarea proiectului 6

1.1.2. Tema de proiect 7

1.1.3. Date de proiectare 7

1.1.4. Calculul înălţimii la care sunt evacuaţi efectiv poluanţii în atmosferă 12

1.1.5. Determinarea concentraţiei maxime teoretice de poluanţi la sol 13

1.2. Cazul II Rezolvare: 13

1.2.1. ETAPA I. Calculul înălţimii 13

1.2.2. ETAPA II. Determinarea concentraţiei C0. Concentraţia la sol pentru

sursa liniară. Concentraţia maximă la sol. 15

1.2.3. Rezultatele finale 16

Capitolul 2. Poluarea solului 17

2.1. Fenomenul poluării 18

2.2. Poluanţii solului 19

2.3. Poluarea cu reziduuri 19

2.4. Surse de poluare a solului si modul de dispersie a poluantilor 20

2.5. Desecarea terenurilor 21

2.5.1. Trasarea elementelor reţelei de desecare 22

2.5.1.1. Reţeaua de canale deschise. 22

2.5.1.2. Reţeaua de deranj. 23

2.5.2. Calculul debitelor de evacuat şi dimensionarea reţelei de desecare. 24

2.5..2.1. Calculul debitelor de evacuat. 24

Studiu de caz. Calculul debitelor de evacuat pentru zona Arad – Banat 31

1

Bibliografia 47

Capitolul 1. Poluarea atmosferei

Noţiuni introductive

Atmosfera este învelişul gazos care înconjoară pământul. În atmosferă, aerul ocupă

96% din volum, restul de 4% revenind vaporilor de apă. Aerul uscat este un amestec de gaze

format din: 78% azot, 21% oxigen, din cantităţi mici de bioxid de carbon (0,03% în aerul

normal) şi gaze rare (argon, neon, heliu).

Poluarea atmosferei este determinată de deversarea şi acumularea în aer a unor

substanţe străine care afectează în măsură mai mare sau mai mică compoziţia acestuia,

determinând variaţii ale proprietăţilor atmosferei. Prezenţa unor astfel de substanţe este

nocivă deoarece afectează şi poate chiar distruge echilibrele ecologice şi implicit viaţa

omului. Substanţele nocive eliberate în aer se dispersează în atmosferă şi sunt răspândite la

distanţe foarte mari, ca urmare a deplasării maselor de aer. O mare parte sunt preluate ulterior

de apa din precipitaţii prin intermediul căreia ajung în apele de suprafaţă (râuri, lacuri, mari şi

oceane) sau în sol. [ 1.]

Sursele de poluare atmosferică se pot grupa în două categorii: surse naturale

(erupţii vulcanice, fenomene de descompunere, uragane ş.a.) şi artificiale, rezultate în urma

activităţilor umane (transportul auto, industria chimică, metalurgică, sectorul energetic, etc.).

În funcţie de starea de agregare, poluanţii atmosferici se împart în:

gaze (CO2, CO, SO2, NO, H2S, Cl2, NH3, etc);

lichide (hidrocarburi, solvenţi organici);

solide (praf sau pulberi de metale, oxizi metalici, săruri, etc).

Poluanţii atmosferici lichizi sau solizi, sunt dispersaţi în aer sub forma unor particule

fine care îîi măresc volumul ocupat, realizând prin aceasta o activitate chimică mai intensă şi

o viteză de sedimentare mai redusă. Particulele cele mai fine, dispersate în aer capată o

stabilitate considerabilă, fapt pentru care vor persista un timp mult mai îndelungat în aer,

determinând astfel creşterea gradului de poluare. Poluanţii atmosferici produc efecte directe,

imediate cât şi efecte indirecte, pe termen lung. Astfel, spre exemplu, fenomenul de smog

(fum, ceaţă) datorat gazelor de eşapament şi compuşilor organici incomplet arşi care

2

reactionează fotochimic formând peroxiacetilnitrat, are efecte multiple: reduce vizibilitatea pe

arterele de circulaţie, determină afecţiuni respiratorii, erodează clădirile, determină degradarea

spaţiilor verzi, etc.

Efecte directe şi indirecte ale poluării atmosferei

Bioxidul de carbon provine, în cea mai mare parte din arderea combustibililor fosili.

Creşsterea concentraţiei sale în atmosferă, peste limitele normale, determină perturbarea

echilibrului ecologic prin accentuarea efectului de seră şi modificări ale climei.

Oxidul de carbon rezultat din arderea incompletă a combustibililor, din gazele

industriale sau din gazele de eşapament, este deosebit de toxic, deoarece blochează

hemoglobina, transportorul de oxigen din sânge.

Oxizii de azot, eliminaţi în aer mai ales de fabricile în care se produc acid azotic sau

îngrăşăminte pe bază de azot, sunt foarte toxici şi pot determina asfixierea prin distrugerea

alveolelor pulmonare, căderea frunzelor copacilor, reducerea vizibilităţii pe şosele şi formarea

ploilor acide.

Bioxidul de sulf rezultat din industria neferoasă, alimentară şi erupţiile vulcanice, are

efecte negative directe asupra faunei şi florei prin acidifierea solului (pH 4, 1,2-4, 4),

contribuie la formarea ploilor acide şi provoacă degradarea construcţiilor prin transformarea

calcarului în gips (CaSO4) care este mult mai solubil şi permite infiltrarea apei.

Hidrogenul sulfurat rezultat din activitatea vulcanică, din prelucrarea cărbunilor şi

rafinăriile de petrol, provoacă îmbolnăviri grave de tip neurastenic caracterizate prin

simptome de: astenie, oboseală, cefalee, ameţeală, anxietate, nervozitate, somnolenţă diurnă.

Fluorul prezent în atmosfera din apropierea fabricilor de aluminiu şi superfosfaţi,

ajuns în sol prin precipitaţii, distruge microorganismele, plantele şi insectele (albinele) şi

degradează stratul fertil afectând negativ recoltele agricole.

Pulberile industriale sunt deosebit de toxice atunci când conţin compuşi de Pb, Cd, P

şi nocive dacă sunt particule fine de silice, calcar, gips, argilă, provocând alterări mecanice ale

ţesutului aparatului respirator. Plumbul (Pb) este deosebit de nociv, deoarece micşorează

3

rezistenţa organismului la îmbolnăviri, afectează funcţiile sistemului nervos, micşorează

capacitatea de oxigenare a sângelui. [ 1.]

Între efectele indirecte, pe termen lung ale poluării atmosferei, cale mai actuale sunt:

efectul de seră,

ploile acide şi

degradarea păturii de ozon din stratosferă.

Efectul de seră constă în încălzirea suprafeţei terestre pe seama radiaţiei solare care

datorită gazelor existente în atmosferă, trec prin atmosferă în cantitate mult mai mare şi nu pot

trece în sens invers, spre spaţiul cosmic. Principalele gaze cu efect de seră provenite din

activiăţile umane sunt: bioxidul de carbon, metanul, compuşii clorofluorocarbonici, oxizii de

azot şi freonii. Creşterea ratei de emisie a lor în atmosferă determină un proces de

supraîncălzire a atmosferei şi accelerarea schimbării climei. În procesul de încălzire globală,

nu temperatura medie este cea care ucide ci extremele. Secetele neaşteptate, valurile de

caldură exagerate, uraganele devastatoare sunt doar câteva dintre fenomenele periculoase a

căror durată de desfăşurare nu vor putea fi niciodată prevăzute în întregime.

Ploile acide rezultă din spălarea bioxidului de sulf şi oxizii de azot din aer, care revin

pe pământ sub formă de acid sulfuric şi acid azotic, substanţe extrem de corozive (uneori la

fel de acide ca şi sucul de lămâie). Ploile acide se manifestă în zone relativ îndepărtate de

locul unde s-au emis agenţii de poluare. Acestea apar mult mai intens în zonele reci ale

globului deoarece aici concentraţia amoniacului din aer, care ar putea neutraliza acizii care se

formează, este forte scazută (obţinut pe seama proceselor lente de descompunere ale materiei

organice). Aceste ploi au efecte negative prin: dizolvarea sărurilor de calciu şi magneziu din

sol, dizolvarea stratului de ceară ce protejează frunzele şi acele de conifere, atacând

membrana celulară. Astfel copacii devin mult mai puţin rezistenţi la atacul diverşilor

dăunători.

Distrugerea stratului de ozon (ecran protector de gaze cu cca. 10 ppm O3) din

atmosferă, de o grosime de câţiva mm, intensifică proprietăţile de absorbtţie ale atmosferei,

lăsând să treacă radiaţiile solare în cantităţi exagerate şi implicit o mare parte din radiaţiile

infraroşii. Emisiile de gaze poluante din activităţile umane, deteriorează patura de ozon şi

declansează efectul de seră, care la rândul său provoacă efecte în lanţ: schimbări climatice,

4

creşterea nivelului mărilor, ploi acide, poluarea aerului, apei, solului punând în pericol viaţa în

ansamblu. [ 2.]

Măsuri de prevenire şi combatere a poluării atmosferice

După conferinţa de la Rio de Janeiro (1994), aproape 120 de state au ratificat

convenţia "Constituţia privind clima pe Terra". Principalul obiectiv al acestui acord este

reducerea emisiilor de gaze ce generează efectul de seră, până în anul 2002, la nivelul

cantităţilor emise în anul 1990 şi menţinerea acestor nivele şi după anul 2000. Pentru aceasta

s-au stabilit măsuri concrete care urmăresc:

îmbunătăţirea randamentelor de ardere;

scăderea consumului de carburanţi la autoturisme (de 5l /100 km până în anul

2005);

creşterea ponderii surselor neconvenţionale de energie de la 5% la 15-16%;

limitarea despăduririlor;

reâmpădurirea zonelor puternic defrişate.

La toate acestea se mai pot avea în vedere următoarele direcţii importante:

amplasamentul întreprinderilor puternic poluante trebuie să fie ales în afara

zonelor urbane;

supravegherea permanentă a instalaţiilor aflate în regim de lucru pentru evitarea

scăpărilor, accidentelor şi pierderilor de diverse substanţe în mediu;

reducerea emisiilor de gaze la autoturisme;

utilizarea raţională a pesticidelor şi combaterea cât mai mult a dăunătorilor prin

metode biologice;

reducerea consumului casnic de combustibili inferiori prin extinderea sistemelor

centralizate de producere a căldurii şi curentului electric;

alegerea unor tehnologii noi nepoluante în industria chimică şi metalurgică;

extinderea automatizării şi calificarea forţei de muncă;

5

introducerea de sisteme tehnice şi organizatorice pentru combaterea poluării. [2.]

1. Studiu de caz

1.1. Calcularea concentraţiei teoretice de substanţe poluante la sol

1.1.1. Justificarea proiectului

Pentru amplasarea sau extinderea unui cartier de locuinţe într-o zonă aflată în

apropierea unor agenţi poluanţi este necesar şi un calcul prealabil al concentraţiei de substanţe

poluante emise în atmosferă şi regăsite la sol.

Se consideră cazul de amplasare a unor locuinţe prezentat în figura următoare:

Cei trei agenţi economici care emit poluanţi sunt:

O centrală termică (I) care arde combustibil cu conţinut de sulf. Centrala evacuează

gazele arse ce conţin şi dioxid de sulf, printr-un coş înalt.

O rafinărie de petrol notată cu II din care rezultă gaze ce conţin hidrogen sulfurat.

Evacuarea gazelor se realizează prin 2 coşuri identice.

6

O intreprindere chimică (III) care elimină clor prin luminatoare la nivelul acoperişului

la înălţimea faţă de sol. [ 3.]

Topografia locală este relativ uniformă, fără denivelări importante.Râul nu influenţează

microclimatul din zonă. Nu se cunosc variaţiile zilnice ale vitezei vântului, gradientul vertical

de temperatură, turbulenţa şi regimul precipitaţiilor. Datele meteorologice de care se dispune

(valori medii pentru un interval de 2 ani) indică o frecvenţă a vanturilor dinspre zona

industrială spre oraş cu viteza medie anuală:

1.1.2. Tema de proiect

Să se stabilească zona de la care poate fi amplasat cartierul de locuinţe, prin calcularea

concentraţiei teoretice la sol, de substanţe poluante.

Etapele de rezolvare a proiectului sunt:

1) Calculul înălţimii de evacuare a poluanţilor din cele 3 intreprinderi industriale;

2) Calculul concentraţiei maxime de poluanţi ajunşi la sol într-un punct “O” amplasat în

partea nord-vestică a zonei propuse pentru construcţia de locuinţe.

1.1.3. Date de proiectare

Datele de proiectare sunt prezentate în tabelele 1-6. Rezultatele obţinute pentru

concentraţiile de poluanţi ajunse în punctul “O“ se compară cu concentraţiile maxim admise

(CMA). Zona se consideră aptă pentru construcţia de locuinţe dacă toate cele trei concentraţii

de poluanţi sunt mai mici decât concentraţiile maxim admise pentru 24 h. [ 3]

Tabelul 1. Caracteristicile poluanţilor. [ 4.]

7

Tabelul 2. Date constructive pentru coşuri şi laminatoare [ 4.]

Tabelul 3. Distanţele de la sursele de poluare la punctul ,,O”. [3.]

Tabelul 4. Valorile factorului φ pentru diferite înălţimi de evacuare h, în condiţii

atmosferice diferite. [ 3.]

Tabelul 5. Valorile concen traţiei specifice k pentru surse punctiforme. [ 4.]

8

9

Tabelul 6. Valorile concen traţiei specifice k pentru surse liniare [ 3.]

10

11

1.1.4. Calculul înălţimii la care sunt evacuaţi efectiv poluanţii în atmosferă

Pentru calcul se utilizează formulele lui Andreev, considerând sursele de evacuarea

poluanţior (coşurile) ca punctiforme şi continue. Înălţimea până la care sunt evacuaţi poluanţii

gazoşi în atmosferă prin coş este:

, (1)

Unde: = înălţimea de evacuare a poluanţilor (m),

= înălţimea geometrică a coşului (m),

= ascensiunea jetului de gaze deasupra coşului (m).

(2) [ 5.]

Unde: = diametrul gurii de evacuare a coşului (m),

= viteza efluentului la gura coşului (m/s),

= viteza vântului la gura coşului (m/s).

12

(3)

Unde: = viteza medie anuală a vântului (m/s),

= factor de corecţie care ţine cont de rugozitatea suprafeţei adiacente şi de indicele

de turbulenţă n. variază cu înălţimea a coşului şi cu indicele de turbulenţă.

Se consideră: n= 0 pentru condiţii atmosferice stabile;

n= 0,2 pentru stabilitate relativă (turbulenţă mică);

n= 0,33 pentru instabilitate atmosferică (turbulenţă mare).

Valoarea maximă este n= 0,5.

1.1.5. Determinarea concentraţiei maxime teoretice de poluanţi la sol

Se calculează concentraţiile de poluanţi ajunse la sol în punctul “O” utilizându-se

formule de calcul simplificate. Pentru o sursă punctiformă continuă de poluant cum este cazul

coşurilor, concentraţia maximă în punctul “O” aflat la distanţa de sursă, este dată de relaţia:

(4)

în care: concentraţia la sol în punctul “O” în ;

Q este puterea sursei în g/s. Se calculează din debitul de poluant în kg/24h.

K = concentraţia specifică, respectiv concentraţia de la o sursă cu puterea Q = 1g/s

pentru o viteză a vântului Valoarea lui K este aleasă din tabelul 5 (în funcţie de

distanţa (

aleasă din tabelul 4) şi de înălţimea H de evacuare.

Pentru o sursă liniară finită cum este cazul sursei III pentru care concentraţia la sol

în “O” este:

(5) [ 5.]

în care: puterea sursei liniare în calculată astfel:

(6)

Unde: L este lungimea frontului de evacuare în m,

13

unghiul pe care direcţia sursei punct ,,O” îl face cu linia sursei.

Valoarea lui k este aleasă din tabelul 6 în funcţie de distanţa şi de înălţimea de

evacuare H. În tabelul 5 se găsesc şi valorile subliniate pentru k corespunzătoare unor

anumite înălţimi ale coşurilor şi unor distanţe maxime . Cunoscând H se află Kmax şi se

calculează concentraţiile maxime la sol, provenite de la sursa de poluare.

CmaxSO2=(7) [ 5.]

1.2. Cazul I Rezolvare:

ETAPA I

Calculul înălţimii

H = h+Δh

Δh = 1,9*D*u/v

V0 = 2,5 m/s

Sursa I ( centrala termică)

v = vo*φ=2,5*1,54=3,85

ΔhI = 1,9*6*20/3,85= 1,9*6*5,19 = 59,22m

H1 = 120+59,22 = 179,22 ~ 180m

Sursa II( rafinăria)

v= vo*φ=2,5*1,5=3,75

ΔhII = 1,9*3*2*13/3,75= 39,52 m

HII = 100+39,52 =139,52≈140m

Sursa III( intreprinderea)

HIII= 10m

Etapa 2

Determinarea concentraţiei

Sursa I

C0 = K*Q/V0 = K*104,16/2,5 = 6,0*10-3*41,664 = 0,24998mg/m3

Q = 9000 kg = 9000kg/24h = 9000*1000/24*60*60 = 9000000/86400 = 104,16g/s

14

K = 6.0

V0 = 2,5

C0SO2 =0,24998mg/m3

Sursa II

Q = 820*1000/86400 = 9,49074

K la H=140m si X0 = 4000 K = 9,8

K la H=140m si X0 = 5000 K = 7,4

K = 9,8-7,4=2,4

Astfel: între X0 = 4000m şi X0 = 5000m sunt 1000 de unităţi.

Pentru o unitate k = . Pentru 500 de unităţi, k = 0,0024 500 =1,2

Aşadar, pentru x0 = 4500m avem k = 9,8 +1,2 = 11

K = 11*10-3

C0 = K*Q/V0 = K*9,49074/2,5 = 0,011*3,7963 = 0,04176

C0SO2 =0,04176mg/m3

Concentraţia la sol pentru sursa liniară

Sursa III

C0 = K*QL/V0

Q = 35*1000/86400 = 0,40509

QL = Q/L*sinα = 0,40509/650*0,342 = 0,00021g/s*m

Pentru H = 10m şi X0 = 2400m avem k = 470*10-2

H = 10m şi X0 = 2600m avem k = 434*10-2

K = 470-434 = 36 Pentru o unitate K= 36/1000 = 0.,036

Pentru 200 unitati K= 0,036*200 = 7,2

K=470+7,2 =477,2*10-2

Concentraţia maximă la sol

Sursa I = Kmax = 11,7*0,001 = 0,00117

15

Xmax = 3600

C0max = Kmax*Q/V0 = 0,00117*92,59/2,5= 0,04333

Sursa II = Kmax = 13,49*0,001 = 0,01349

Xmax = 3500

C0max = Kmax*Q/V0 = 0,01349*8,1018/2,5 = 0,04372

Sursa III = Kmax = 226*0,01 = 22,6

Xmax = 5000

Cmax = Kmax*QL/V0 = 22,6*0,00023/2,5 = 0,00208(mg/m3)

Rezultatele finale

Tabelul 7

Poluant CMA

(mg/m3)

C0 (mg/m3) Cmax

(mg/m3)

Comparatia dintre Cmax si CMA

SO2 0,10 0,4333 0,04333 Cmax<CMA

H2S 0,01 0,04372 0,04372 Cmax>CMA

Cl2 0,10 0,00021 0,00208 Cmax<CMA

Observaţii Analizând datele din acest tabel se constată că pentru sursa II concentraţia de

poluanţi depăşeste concentraţia maxim admisa pentru 24 de ore, iar sursele I şi

III au concentraţia maximă mai mică decât CMA.

În concluzie sursa II, depăşeste CMA iar zona industrială nu poate fi

amplasată în zona rezidenţială

16

Capitolul 2. Poluarea solului

2.1. Fenomenul poluării

Poluarea reprezintă o modificare daunatoare pentru om, pentru speciile din

ecosistemele naturale sau artificiale a factorilor de mediu , ca rezultat al introducerii in mediu

a poluantilor , care reprezinta deseurile activitatii umane.

Poluarea este un fenomen complex cu urmatoarele caracteristici

- poluarea creste datorita cresterii numerice a omenirii , cresterii necesitatilor umane si

dezvoltarii de noi tehnologii

- cresterea poluarii este exponentiala ca si factorii care o genereaza

- limitele admisibile ale poluarii nu se cunosc, deoarece nu cunoastem capacitatea de

suport a ecosferei

- exista o tendinta generala de subestimare a efectelor poluarii , cauzele fiind multiple :

costul ridicat , ignoranta, intarzierea in aparitia efectelor ecologice ale patrunderii

poluantilor .

Astfel factorii mediului : apa , aerul, solul , sunt modificati in urma folosirii lor de catre om ,

aparand poluarea ca un aspect implicit al vietii, in desfasurarea careia , unele produse

rezultate din procesele fiziologice si din activitatile omului si animalelor devin reziduuri ce

pot incomoda bunul trai si buna dezvoltare a ecosistemelor in functie de natura si cantitatea

lor .

In zonele foarte dezvoltate ale societatii umane, elementele vital : aerul , apa, solul –

sunt invadate de mase de reziduuri care depasesc puterea naturala de transformare si de

integrare in factorii de mediu, care devin insuficienti si inutilizabili de catre om.

In atmosfera se revarsa fum, pulberi, gaze nocive din cosurile uzinelor, din tevile de

esapament ale automobilelor, din gurile de ventilatie ale intreprinderilor industriale si, mai

putin neglijabil din fumatul tutunului.

In sursele de apa se scurg efluenti incarcati cu resturi organice de tot felul si

microorganisme evacuate din activitati casnice sau cu substante variate provenite din

industrie.

17

Pe sol se aduna in cantitati uriase gunoaie provenite din orase sau din deseuri

industriale, care ajung uneori sa aiba consecinte directe asupra asezarilor omenesti. [ 6.]

Unele forme de energie raspandite in mediu pot fi considerate tot factori poluanti:

cresterile de temperatura (ale apelor)

zgomotele

modificarile campurilor electrice si magnetice naturale

prezenta undelor electromagnetice naturale

In sfera psihicului se manifesta efecte poluante produse de afectarea esteticii naturale prin

distrugerea vegetatiei, degradarea reliefului natural, acumularea de reziduuri, dar si prin

constructii inestetice, reclame violente si absurde, zgomote excesive, etc . Intervine si “

explozia informationala“, folosirea excesiva a mijloacelor tehnice moderne ( radioul,

televiziunea, presa ) pentru difuzarea in masa a unor produse pseudo artistice sau suparatoare

carora li s-a atribuit calificativul“ poluare mentala“.

Procesul de degradare a factorilor de mediu de pe intinsul globului a avut in ultimele

decenii un mers ascendent continuu, o evolutie ingrijoratoare, cantitatea de poluanti fiind intr-

o continua crestere.

Poluarea este consecinta unor activitati umane si inlaturarea ei este o problema de

corectare a erorilor ce o provoaca.

2.2. Poluanţii solului :

- substante chimice - pesticide

- petrol, titei , gaze

- metale grele (Zn , Pb , Cd , Hg )

- ingrasaminte

- substante organice

- factori fizici - zgomot

- izotopi radioactivi

- caldura

- factori biologici - germeni patogeni [ 7.]

2.3. Poluarea cu reziduuri

18

Poluarea este evidenta in cazul solului . Reziduurile care nu au fost evacuate in apa si in

aer acoperta uscatul, ambianta imediata de viata a oamenilor , tocmai in locurile aglomerate

unde fiecare metru patrat e intens si multiplu solicitat, degradeaza terenurile agricole tocmai

acolo unde sunt mai fertile.

Solul este supus actiunii poluarilor dina aer si apa, fiind locul de intalnire al poluantilor:

- pulberile din aer si gazele toxice dizolvate de ploaie in atmosfera se intorc pe sol.

- apele de infiltratie impregneaza solul cu poluanti antrenandu-l spre adancime

- raurile poluate infecteaza suprafetele inundate sau irigate .

Aproape toate reziduurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la intamplare pe

sol.

Reziduurle industriale degradeaza solurile prin:

- halele de reziduuri industriale care blocheza mari suprafete de teren ce devin

inutilizabile , amplasarea nerationala producand accidente.

Exemplu: alunecarea de steril din Anglia, care a ingropat case si oameni , in cazul

acestor volume nemaiputand fi vorba de nici o vegetatie si posibilitatea

de regenerare a naturii.

- raspandirea petrolului pe so in zonele de extractie si prelucrare prin intermediul apelor

fluviale

- halele de cenusi provenite din industria metalelor neferoase ce contin urne de metale

grele toxice (Cu , Zn , Cd , Pb ) , bioxid de sulf si arsen.

Exemplu : de la o fabrica de acid sulfuric de 100 000 tone/an capacitate , rezulta

simultan 2-300 000 tone/an cenusi negre pentru depozitarea carora sunt

necesare 2-3 ha teren.

- vechea metoda de fabricare a sodei (Leblanc) care producea mari cantitati de sulfura

de calciu nevalorificabila care, oxidata si spalata de ploi, polua aerul si apele cu gaze

toxice (H2S, SO2), metoda tehnologica astazi abandonata.

2.4. Surse de poluare a solului si modul de dispersie a poluantilor

Sursele principale ale poluarii solurilor sunt :

- aplicarea pe scara larga a ingrasamintelor si pesticidelor in agricultura

- folosirea sistemelor extinse de irigatii

19

- depozitarea deseurilor solide

- depunerile atmosferice de substante toxice produse ca urmare a activitatilor umane.[6.]

Deteriorarea solurilor se realizeaza prin :

- axpansiunea agriculturii

- defrisare si eroziune

- supraexploatarea solurilor

Surse de deteriorare a solului [ 7.]

2.5. Desecarea terenurilor

Desecarea constă în evacuarea excesului de umiditate din sol sau de la suprafaţa acestuia

realizând un regim hidric, aerotermic, biologic şi nutritiv favorabil creşterii şi dezvotării

plantelor.

Evacuarea excesului de apă de la suprafaţa solului se realizează prin intermediul unei

reţele de canale deschise, iar excesul de apă din profilul solului prin reţeaua de drenaj.

Proiectarea lucrărilor de desecare cuprinde următoarele elemente:

a) trasarea elementelor reţelei de desecare;

b) calculul debitelor de evacuat şi dimensionarea reţelei. [ 8.]

2.5.1. Trasarea elementelor reţelei de desecare

2.5.1.1. Reţeaua de canale deschise.

20

INGRASAMINTEINGRASAMINTE

IRIGATIIIRIGATII

PESTICIDEPESTICIDE

EROZIUNEEROZIUNE

DEFRISAREA PADURILORDEFRISAREA PADURILOR

DEPOZITAREA DESEURILOR SOLIDE

DEPOZITAREA DESEURILOR SOLIDE

DEPUNERI ATMOSFERICEDEPUNERI ATMOSFERICE

SUPRAEXPLOATAREA SOLULUI

SUPRAEXPLOATAREA SOLULUI

EXPANSIUNEA AGRICULTURII

EXPANSIUNEA AGRICULTURII

Are rolul de a elimina, într-un timp util excesul de umiditate de la suprafaţa solului sau

din stratul superficial al acestuia, rezultat din precipitaţii, surgeri de pe terenurile limitrofe,

irigaţii, amenajări piscicole, infiltraţii prin sau pe sub diguri, etc.

Reţeaua de desecare cuprinde următoarele tipuri de canale ( fig. 25.1.) [ 7.]

C.C.T.- canale colectare terţiale ( canale de regularizare);

C.C.S.- canale colectare secundare;

C.C.- canal de centură;

C.C.I.- canale de colectare a apei din infiltraţie.

1. Canale colectare terţiale ( canale de regularizare)

Se trasează la distanţa de 200-500 m, perpendicular pe distanţa de scurgere a apelor şi

paralele între ele, pentru a delimita suprafeţe de teren dreptunghiulare de 40-60 ha. Lungimea

este de 1000 -1500 m şi panta de 0,5- 5‰.

Pe terenurile cu permeabilitate mică sau în zonele cu precipitaţii abundente se trasează

reţea de canale absorbante (şanţuri colectoare) la distanţe mai mici de 60-200 m şi cu

lungimea de 400-600 m. Această reţea are caracter provizoriu. [ 9.]

Dimensiunile minime ale secţiunii sunt: b= 0,3- 0,5 m; h= 0,3-0,5 m; înălţimea taluzurilor

1/1-1/1,5 în care secţiunea nu se cultivă şi 1/3-1/4 când se cultivă.

2. Canale colectoare secundare

Se amplasează parale cu direcţia de scurgere a apelor, la distanţa de 1000-3000 m.

Lungimea este de 1000-3000 m şi panta 0,5-5‰.

3. Canale colectoare principale.

21

Se trasează pe cotele cele mai joase ale terenului, astfel încât să colecteze apa de la toate

canalele colectoare secundare. Numărul şi lungimea aloe este în funcţie de mărimea şi forma

suprafeţei desecate.

4. Canale de centură.

Interpretează apele care s scurg de pe terenurile limitrofe. Se amplasează la distanţa de 50-

100 m faţă de baza terasei sau a versantului. Descărcarea se poate realiza în canalul colector

principal sau direct în emisar. Se execută cu taluzul amonte ( cel care primeşte apa) de 1/1,5 –

½ iar cel aval de 1/1 – 1/1,5. Panta este de 0,5- 5‰.

5. Canale de colectare a apelor de infiltraţii.

Se întâlnesc în incintele îndiguite sau limitrofe unor cursuri de apă, lacuri de acumulare,

etc. Selectează aproximativ paralel cu digul sau malul cursului de apă la o distanţă de 50-100

m, având adâncimea de 1- 2 m, fără a ajumge la straturile permeabile, pentru a nu crea

fenomenul de afuiere în zona digului.

6. Canale de colectare a apei rezultată de pe suprafeţele amenajate pentru irigaţii.

Au rolul de a intercepta excesul de apă provenit de pe suprafeţele irigate, datorate

precipitaţiilor care cad imediat sau în timpul aplicării udărilor, a acidentelor de exploatare,

etc. Se trasează perpendicular pe canalele distribuitoare de sector pe marginea sectoarelor de

irigat.

2.5.1.2. Reţeaua de deranj.

Elimină excesul de apă din zona sistemului radicular al plantelor. Este alcătuit din

următoarele componente:

- drenuri absorbante;

- drenuri colectoare ( de evacuare). [ 9.]

Amplasarea drenurilor se realizează astfel:

a) schema longitudinală ( fig 3.), când drenurile absorbante se amplasează paralel cu

linia de cea mai mare pantă. Este recomandată pe terenurile cu panta până la 4-

5‰.

b) schema trasversală ( fig 4.), în care drenurile absorbante sunt amplasate

perpendicular pe linia de cea mai mare pantă. Sunt indicate pe terenurile cu pante

mai mari de 4-5‰. [ 9.]

22

Schema longitudinală α-dren absorbant; b-dren colector. ( fig. 25.2.) [ 7.]

Schema transversală ( fig. 25.3.) [ 7.]

Drenurile absorbante se descarcă în drenuri colectoare care sunt paralele cu direcţia

curbelor de nivel, în cazul schemei longitudinale şi perpendicular pe acestea la schema

transversală. Lungimea drenurilor absorbante este de 150-200 m, iar distanţa dintre ele în

funcţie de panta terenului şi permeabilitatea solului ( tabelul 2.5.1). [ 7.]

Tabelul 2.5.1. Distanţa între drenurile absorbante [ 10.]

Solul Panta terenului ( ‰)

< 0,5 0,5-2 2-10 > 10Argilă şi luturi grele 20-25 25-30 35-55 55-75

Luturi mijlocii 25-30 30-40 40-60 50-80

23

Drenurile colectoare au lungimea de 800-1000 m şi se amplasează la distanţa de 150-

200 m.

Adâncimea de pozare a reţelei de deranj este în funcţie de zona climatică:

- zona umedă: 1-1,5 m;

- zona subumedă: 1,2-1,8 m;

- Zona secetoasă: 1,5-2,0 m.

Pe terenurile salinizate; reţeaua de deranj se pozează la adâncimea de 2,0-2,5 m.

Panta longitudinală a drenurilor este în funcţie de natura materialului din care sunt

confecţionate acestea.

Viteza apei în drenuri este în funcţie de tipul de sol şi prezintă următoarele valori:

- sol mijlociu: 0,2-0,1 m/s;

- sol argilos compact: 0,15-1,50 m/s;

- Sol nisipos: 0,35-0,80 m/s.

2.5.2. Calculul debitelor de evacuat şi dimensionarea reţelei de desecare.

2.5..2.1. Calculul debitelor de evacuat. [ 10.]

1. Debitul rezultat din precipitaţii căzute pe suprafaţa de desecat ( Qs)

Qs = , unde

qs= modulul scurgerii superficiale, ( l/s ha);

S= suprafaţa de desecat, ( ha).

Pentru suprafeţ până la 5000 ha modulul scurgerii superficiale se determină cu relaţia:

q= [l/s ha], unde

K= coefficient de scurgerea adimensional ( tabelul 2.);

h= precipitaţiile maxime în 24 de ore, 72 de ore sau 120 de ore ( tabelul 3.şi tabelul

4.), în mm. Se consideră precipitaţiile cu asigurarea de 10%.

T= timpul în care trebuie evacuate excesul de apă în funcţie de perioada calendaristică

şi rezistenţa plantelor la inundare, în ore. [ 10.]

Tabelul 2.5.2. Coeficienţii de scurgere specifici terenurilor de câmpie şi luncă. [ 11.]

24

Nr.crt. Luna Textura soluluigrea medie uşoară

1 Ianuarie 0,30 0,25 0,202 Februarie 0,30 0,25 0,203 Martie 0,35 0,30 0,254 Aprilie 0,30 0,25 0,205 Mai 0,25 0,20 0,156 Iunie 0,15 0,10 0,107 Iulie 1,10 0,07 0,058 August 0,08 0,05 0,029 Septembrie 0,10 0,07 0,0510 Octombrie 0,15 0,10 0,0811 Noiembrie 0,20 0,15 0,1012 Decembrie 0,30 0,25 0,20

Tabelul 2.5.3. Corelaţia între suprafaţa şi precipitaţiile maxime de calcul. [ 11.]

Nr.crt. Suprafaţa ( ha) Precipitaţii de calcul1 < 1000 maximă în 24 de ore2 1000-5000 maximă în 3 zile consecutive3 > 5000 maximă în 5 zile consecutive

Tabelul 2.5.4. Precipitaţiile maxime în 24 de ore cu diferite asigurări. [ 11.]

Nr. crt.

Localitatea Precipitaţii în 24 ore ( mm)1% 5% 10% 20%

1 Aldeş-Crişana 103 70 57 472 Arad-Banat 72 60 55 483 Baia mare 78 64 58 524 Bistriţa-Cluj 81 60 52 435 Blaj 112 72 58 486 Braşov 108 81 70 597 Balş-Olt 113 80 68 568 Bechet-Dolj 71 60 54 489 Bragadiru 105 75 68 5710 Bucureşti 82 69 69 5611 Craiova 96 74 65 5512 Călăraşi 92 72 64 5513 Constanţa 106 77 65 5314 Galaţi 98 70 60 5015 Iaşi 168 110 86 6916 Sibiu 87 69 61 5317 Timişoara 95 73 63 5318 Urzicieni 119 88 74 50

25

Valorile medii pentru timpul de evacuare a excesului de umiditate sunt următoarele:

- cereale: 1-3 zile;

- cartofi şi legumele: 1-2 zile;

- păşuni şi fânaţe: 7-10 zile.

Pentru condiţiile din România sunt utilizate valorile modului de scurgere determinate

experimental pe zone, astfel:

- zona de vest şi zona Şomeş-Crasma ( terenuri impermeabile): 0,6-0,8 l/s ha;

- câmpia Crişurilor: 0,6-0,6 l/s ha;

- Lunca Dunării: 0,3-0,6 l/s ha.

2. Debitul rezultat din precipitaţiile căzute pe suprafeţele limitrofe ( QST)

Calculul debitului rezultat din precipitaţii se determină în mod similar cu debitul de

evacuate de pe suprafaţa de desecat dar se iau valorile coeficienţilor de scurgere ( K)

specific terenurilor în pantă ( table 5.). [ 10.]

Tabelul 2.5.5. Coeficienţii de scurgere specifici terenurilor în pantă. [ 11.]

Modul de utilizare al terenului

Panta ( %)

Textura soluluiLuto-nisipoasă Lutoasă şi

luto-nisipoasăargiloasă

Pădure0-5 0,10 0,30 0,405-10 0,25 0,35 0,5010-30 0,30 0,50 0,60

Păsune0-5 0,10 0,30 0,405-10 0,16 0,36 0,5510-30 0,22 0,42 0,60

Terencultivat

0-5 0,30 0,50 0,60 5-10 0,40 0,60 0,70

10-30 0,52 0,72 0,82

3. Debitul rezultat din infiltraţii prin sau pe sub dig.

Se determină în funcţie de lungimea digului, cunoscând că pe 1 km de dig se infiltrează 8-

40 l/s ( din determinările existente). Efectuând produsul dintre lungimea digului şi cantitatea

de apă infiltrată pe 1 km de dig, rezultă debitul din infiltraţii.

4. Debitul rezultat din perimetrele irigate.

Se determină prin estimarea unei valori procentuale din hidromodulul brut de udare, în

funcţie de tipul de amenajare ( tabelul 6.). Valorile obţinute se exprimă în l/s ha şi se

multiplică cu suprafaţa amenajată.

26

5. Debitul rezultat din pânza freatică ( Qsb)

Qsb= qsb·x S, [l/s], unde

qsb= hidromodulul scurgerii subterane (tabelul 7.) [ 10.]

Tabelul 2.5.6. Procentul din hidromodulul brut de udare, în funcţie de tipul de amenajare.

[11.]

Nr.crt. Tipul de amenajare %

1 Amenajaări cu canale din pământ, udarea prin aspersiune 25-30

2 Amenajări cu canale din pământ, udarea prin brazde 5-15

3 Amenajări cu jgheaburi şi conducte transportabile, udare pe breazde 5-10

4 Amenajări cu conducte sub presiune, udare prin aspersiune 0-0,1

Tabelul 2.5.7. Debitul modul subteran [ 11.]

Caracteristicile solului Modulul subteran q ( l/s ha)

Kosteakov Instrucţiunile Departamentului deÎmbunătăţiri funciare

Solul cu textură grea 0,30-0,50 0,40-0,50Solul cu textură mijlocie 0,40-0,65 0,50-0,70Solul cu textură uşoară 0,60-0,90 0,70-1,00

Calculul debitelor se face pentru perioada când valorile parametrilor sunt maxime( martie-

aprilie).

Valorile rezultate sunt utilizate pentru dimensionarea reţelei de canale deschise sau de

deranj. Pentru dimensionarea drenurilor se foloseşte graficul de dimensionare (fig. 25.1.). [ 9.]

27

[ 12.]

28

[ 12.]

29

[ 12.]

30

31

Studiu de caz

Se cere trasarea şi dimensionarea unui sistem de desecare pe suprafaţa de 368,3 ha cu

exces de umiditate din zona Arad - Banat (fig 25.2.). Pe suprafaţa de 165,6 ha se va trasa şi

dimensiona o reţea de deranj, apa freatică fiind situată la mică adâncime. Textura solului este

luto-nisipoasă ( mijlocie). Precipitaţiile maxime din 24 ore cu asigurarea de 10% înregistrarea

în oraşul Arad sunt 55 mm, coeficientul de scurgere este de 0,30. În perimetrul respectiv se

scurg apele din terasa limitrofă, în suprafaţă de 500 ha cu un sol de tip nisipos-lutos, folosinţă

arabilă, având panta de 5%, K= 0,60. [11.]

1. Calculul debitelor de evacuat pentru zona Arad – Banat

Qs = qs S, in (l/s)

Qsb = qsb S, in (l/s)

Calcule de dimensionare:

1. Calculul debitelor specifice

QS = 2,8

QSL = 2,8

qif = 0,7 x 30 = 21 l/s km dig pentru 0,700 km dig

qsb = 0,60 l/s ha

2. Calculul debitelor de evacuatea) QCCT1 = qs S = 0,96 8,4 = 8,064 l/s;

S = 300 x 280 = 84000 : 10000 = 8,40 ha

I = 6,7‰; b = 0,08 m; h = 0,1 m

b) QCCT2 = 0,96 11,20 = 10,75 l/s;

S = 400 x 280 = 11,20 ha

I = 7,4 ‰; b = 0,08 m; h = 0,1 m

c) QCCS1 = QCCT1 + QCCT2 = 8,064 + 10,752 = 18,816 l/s;

I = 5 ‰; b = 0,12 m; h = 0,14 m

d) QCCT1 = 0,96 11,25 = 10,80 l/s;

S = 450 x 280 = 112500 : 10000 = 11,25 ha

I = 7,4 ‰; b = 0,08 m; h = 0,1 m

e) QCCT2 = 0,96 11,5 = 10,80 l/s;

I = 7,4 ‰; b = 0,08 m; h = 0,1 m

f) QCCT3 = 0,96 12,90 = 12,384 l/s;

32

S = 12,90 ha

I = 5,7‰; b = 0,1 m; h = 0,12 m

g) QCCS2 = QCCT1 + QCCT2 + QCCT3 = 10,80 + 10,80 + 12,384 = 33,984 l/s;

I = 3,2 ‰; b = 0,17 m; h = 0,2 m

h) QDabs = 0,6 1 = 0,6 l/s; I = 2,7 ‰; ө = 55 mm; V = 0,28 m/s

i) QDC1 = 0,6 5,8 = 3,48l/s; I = 10 ‰; ө = 118 mm; V = 0,33 m/s

j) QDC2 = 0,6 7,8 = 4,68 l/s; I = 8,6 ‰; ө = 130 mm; V = 0,35 m/s

k) QDC3 = 0,6 7 = 4,2 l/s; I = 8,8 ‰; ө = 125 mm; V = 0,34 m/s

l) QCCS3 = QDC1 + QDC2 + QDC3 = 3,48 + 4,68 + 4,2 = 12,36 l/s;

I = 4,5 ‰; b = 0,11 m; h = 0,14 m

m) QDC1 = 0,6 8,4 = 5,04 l/s; I = 8 ‰; ө = 140 mm; V = 0,35 m/s

n) QDC2 = 0,6 5,6 = 3,36 l/s; I = 8,7‰; ө = 108 mm; V = 0,33 m/s

o) QDC3 = 0,6 5,6 = 3,36 l/s; I = 8,7 ‰; ө = 108 mm; V = 0,33 m/s

p) QDC4 = 0,6 5,6 = 3,36 l/s; I = 8,7 ‰; ө = 108 mm; V = 0,33 m/s

r) QCCS4 = QDC1 + QDC2 + QDC3 + QDC4= 5,04 + 3,36 + 3,36 + 3,36 = 15,12 l/s;

I = 4,8 ‰; b =0,11 m; h = 0,14 m

s) QCCT4 = 0,96 7,65 = 7,34 l/s;

I = 6,7 ‰; b = 0,08 m; h = 0,1 m

t) QCC1 = 1,925 1100= 2117,5 l/s;

I = 0,47 ‰; b = 1,1 m; h = 1,33 m

u) QCcif = 21 0,7 = 14,7 l/s;

I = 5,7 ‰; b = 0,11 m; h = 0,13 m

v) QCCP = QCCS1 + QCCS2 + QCCS3 + QCCS4+ QCC1 + QCCT4 + QCcif = 18,81 + 33,98 +

12,36 + 15,12 + 2117,5 + 7,34 + 14,7 = 2219,81 l/s;

I = 0,44 ‰; b = 1,14 m; h = 1,37 m

3. Calculul de dimensionare al canalelora) QCCT1 = 8,064 l/s = 0,008 m3/s

Vn = K Q0,1 = 0,57 x 0,0080,1 = 0,35 m/s

K = 0,68 sol luto-argilos, 0,62 sol lutos, 0,57 sol luto-nisipos, 0,53 sol nisipo-lutos

b) QCCT2 = 10,75 l/s = 0,0107 m3/s

Vn = K Q0,1 = 0,57 0,01070,1 = 0,36 m/s

c) QCCS1 = 18,81 l/s = 0,0188 m3/s

Vn = K Q0,1 = 0,57 0,01880,1 = 0,38 m/s

d) QCCT1 = 10,80 l/s = 0,0108 m3/s

33

Vn = K Q0,1 = 0,57 0,01080,1 = 0,45 m/s

e) QCCT2 = 10,80 l/s = 0,0108m3/s

Vn = K Q0,1 = 0,57 0,0108 0,1 = 0,45 m/s

f) QCCT3 = 12,38l/s = 0,0123 m3/s

Vn = K Q0,1 = 0,57 0,01230,1 = 0,36 m/s

g) QCCS2 = 33,98 l/s = 0,0339 m3/s

Vn = K Q0,1 = 0,57 0,03390,1 = 0,40 m/s

h) QCCS3 = 12,36 l/s = 0,0123 m3/s

Vn = K Q0,1 = 0,57 0,01230,1 = 0,36 m/s

i) QCCS4 = 15,12 l/s = 0,0151 m3/s

Vn = K Q0,1 = 0,57 0,01510,1 = 0,37 m/s

j) QCCT4 = 7,34 l/s = 0,00734 m3/s

Vn = K Q0,1 = 0,57 0,0073 0,1 = 0,34 m/s

k) QCC1 = 2117,5 l/s = 2,1175m3/s

Vn = K Q0,1 = 0,57 2,11750,1 = 0,61 m/s

l) QCCif = 14,7 l/s = 0,0147 m3/s

Vn = K Q0,1 = 0,57 0,01470,1 = 0,37 m/s

m) QCCP = 2219,81 l/s = 2,2198 m3/s

Vn = K Q0,1 = 0,57 2,2198 0,1 = 0,61 m/s

4. Determinarea elementelor de constructie ale canalelorCalculele se efectueaza similar pentr toate tipurile de canale.

a) = = 0,02 m2 V = 0,30 x 8,0640,1 = 0,36

= 0,14h = Kh = 0,740 0,14 = 0,10 mb = Kb = 0,613 0,14 = 0,08 mR = KR = 0,370 0,14 = 0,05 m

m = 1n = 0,025

=

I = ‰

b) = = 0,02 m2 V = 0,3 x 1075,20,1 = 0,38

= = 0,14

h = Kh = 0,740 0,14 = 0,10 m

b = Kb = 0,613 0,14 = 0,08 m

R = KR = 0,370 0,14 = 0,05 m

34

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

c) = = 0,04 m2 V = 0,3 x 10,81,60,1 = 0,4

= = 0,2

h = Kh = 0,740 0,2 = 0,14 m

b = Kb = 0,613 0,2 = 0,12 m

R = KR = 0,370 0,2 = 0,07 m

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

d) = = 0,02 m2 V = 0,3 x 10,80,60,1 = 0,38

Q = 10,80 : 1000 = 0,108

= = 1,14

h = Kh = 0,740 1,14 = 0,1 m

b = Kb = 0,613 1,14 = 0,08 m

R = KR = 0,370 1,14 = 0,05 m

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

35

e) = = 0,02 m2 V = 0,3 x 10,80,60,1 = 0,38

Q = 10,80 : 1000 = 0,108

= = 1,14

h = Kh = 0,740 1,14 = 0,1 m

b = Kb = 0,613 1,14 = 0,08 m

R = KR = 0,370 1,14 = 0,05 m

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

f) = = 0,03 m2 V = 0,3 x 12,3840,1 = 0,38

= = 0,17

h = Kh = 0,740 x 0,17 = 0,12 m

b = Kb = 0,613 0,17 = 0,10 m

R = KR = 0,370 0,17 = 0,06 m

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

g) = = 0,08 m2 V = 0,3 x 33,9840,1 = 0,42

=0,28

h = Kh = 0,740 0,28 = 0,2 m

b = Kb = 0,613 0,28 = 0,17 m

R = KR = 0,370 0,28 = 0,10 m

m = 1

n = 0,025

36

=

I = ‰

h) = = 0,002 m2 V = 0,3 x 0,060,1 = 0,28

= 0,04

h = Kh = 0,740 0,04 = 0,029 m

b = Kb = 0,613 0,04 = 0,024 m

R = KR = 0,370 0,04 = 0,014 m

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

i) = = 0,009 m2 V = 0,3 x 3,480,1 = 0,33

= = 0,09

R = KR = 0,370 0,09 = 0,033 m

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

j) = = 0,013 m2 V = 0,3 x 4,680,1 = 0,35

= 0,11

R = KR = 0,370 0,11 = 0,04 m

m = 1

n = 0,025

37

=

I = ‰

k) = = 0,012 m2 V = 0,3 x 4,20,1 = 0,34

= 0,1

R = KR = 0,370 0,1 = 0,037 m

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

l) = = 0,032 m2 V = 0,3 x 12,360,1 = 0,38

= 0,19

h = Kh = 0,740 0,19 = 0,14 m

b = Kb = 0,613 0,19 = 0,11 m

R = KR = 0,370 0,19 = 0,07 m

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

m) = = 0,014 m2 V = 0,3 x 5,040,1 = 0,35

= 0,11

h = Kh = 0,740 0,11 = 0,081 m

b = Kb = 0,613 0,11 = 0,067 m

38

R = KR = 0,370 0,11= 0,004 m

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

n) = = 0,010 m2 V = 0,3 x3,360,1 = 0,33

= 0,10

R = KR = 0,370 0,1 = 0,037 m

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

o) = = 0,010 m2 V = 0,3 x3,360,1 = 0,33

= 0,10

R = KR = 0,370 0,1 = 0,037 m

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

p) = = 0,010 m2 V = 0,3 x3,360,1 = 0,33

= 0,10

R = KR = 0,370 0,1 = 0,037 m

39

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

r) = = 0,038 m2 V = 0,3 x 15,120,1 = 0,39

= 0,19

h = Kh = 0,740 0,19 = 0,14 m

b = Kb = 0,613 0,19 = 0,11 m

R = KR = 0,370 0,19 = 0,07 m

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

s) = = 0,02 m2 V = 0,3 x 7,340,1 = 0,36

= 0,14

h = Kh = 0,740 0,14 = 0,10 m

b = Kb = 0,613 0,14 = 0,08 m

R = KR = 0,370 0,14 = 0,05 m

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

t) = = 3,3 m2 V = 0,3 x 2117,50,1 = 0,64

40

= 1,81

h = Kh = 0,740 1,81 = 1,33 m

b = Kb = 0,613 1,81= 1,1 m

R = KR = 0,370 1,81= 0,66 m

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

u) = = 0,035 m2 V = 0,3 x 14,70,1 = 0,39

= 0,18

h = Kh = 0,740 0,18 = 0,13 m

b = Kb = 0,613 0,18 = 0,11 m

R = KR = 0,370 0,18 = 0,06 m

m = 1

n = 0,025

=

I = ‰

v) = = 3,46 m2 V = 0,3 x 2219,810,1 = 0,64

= 1,86

h = Kh = 0,740 1,86 = 1,37 m

b = Kb = 0,613 1,86 = 1,14 m

R = KR = 0,370 1,86 = 0,68 m

m = 1

n = 0,025

=

41

I = ‰

Distanţa dintre canalele colectoare terţiale: DCCT=200-500 m;

Lungimea canalelor colectoare terţiale:LCCT=1000-1500 m.

Dimensiunea drenurilor s-a efectuat utilizând monograma din figura 1.

25.1

Distanţa dintre drenurile absorbante: Dabs=16 m;

Lungimea drenurilor absorbante:LDA=150-200 m.

Adâncimea de pozare a drenurilor absorbante H=1,15 m;

Distanţa dintre drenurile colectoare:Dc=150-200 m;

Lungimea drenurilor colectoare: LDC= 800-1000 m;

Adâncimea drenurilor colectoare H= 1,25 m;

Adâncimea canalelor colectoare CCS2 şi CCS4, h=1,35 m;

Distanţa dintre drenurile absorbante se determină cu relaţia:

H= adâncimea drenurilor până la nivelul apei, m;

Z= adâncimea de drenaj m;

D= distanţa dintre două drenuri, m;

α= unghiul format de coarda curbei de depresiune cu orizontala ( tabelul 8.);

a= diferenţa de nivel între nivelul apei în dren şi capătul curbei de depresiune ( 3-5 cm pe solurile cu textură mijlocie şi 10-12 cm pe cele cu textură grea);

β= coefficient de tasare ( tabelul 2.5.8). [ 10.]

Tabelul 2.5.8. Valorile unghiului α şi ale coeficientului de trasare β, în funcţie de textură [ 11.]

Tipul de sol tg α βSol nisipos 0,005-0,025 0,05Sol nisipos-lutos 0,02-0,05 0,05Sol argilo-nisipos 0,03-0,07 0,05-0,1Sol argilos 0,05-0,10 0,1-0,15Sol argilos greu 0,06-0,12 0,1.0,15Turbă de şes 0,03-0,10 0,2-0,25z = 0,8 m

h = 0,3 m

a = 0,05 m

H = z + h + a = 0,8 + 0,3 + 0,05 = 1,15 m

42

D =

tgα = 0,05 pentru teren luto- nisipos

β = 0,02 pentru teren luto – nisipos tab. 2.5.8

D = = 24 m

D = 24 m

5. Stabilirea profilului transversal prin canalul colector principal (fig. 25.3)

1. Stabilirea profilului transversal prin canalul principal.

a) lăţimea la fund a canalului, CCP

QCCP = 2,219 m3/sVn = 0,61 m/sb = 1,14 m

Tabelul 25.9. Valorile înălţimii de siguranţă. [ 10.]

Q(m3/s) 0-0,15 0,15-0,50 0,50-1,30 1,3-1,6 1,6-2,9 2,9-5,0 5,0-11,0hs (m) 0,20 0,25 0,30 0,35 0,40 0,45 0,50

b) adâncimea apei în canal, h1= 1,1 m;

c) coeficientul de taluz m=1;

d) înălţimea de siguranţă, hs = 0,40 m. ( tabelul 25.9.);

e) adâncimea totală a canalului, h1 = 1,37 (pct. 4, v),

H=h1 + hs = 1,37 + 0,40 = 1,77 m;

f) m x h1=1 x 1,37=1,37 m;

g) m x H=1 x 1,77 =1,77 m;

h) B1= b + 2mh1 = 1,14 + 2 x 1 x 1,37 =3,88 m;

i) B2= b + 2 mH = 1,14 + 2 x 1 x 1,77 = 4,68 m.

6. Calculul volumului de săpătură.

a) Volumul de săpătură CCP.

Vs=ωCCP·LCCP= 3,46 m2·x 1000 m =3460 m3

b) Volumul de săpătură CCS1

Vs=ωCCS1·LCCS1= 0,04 m2·x 500 m = 20 m3

c) Volumul de săpătură CCT1

Vs=ωCCT1·LCCT1= 0,02 m2·x 300 m = 6 m3

7. Calculul pantei terenului pe traseul canalelor de desecare.

43

a) ‰

b) ‰

c) ‰

8. Stabilirea profilului longitudinal prin canalele de desecarea) Stabilirea cotelor terenului CCP.

CT1=78,4 m;

CT2=78,0 m;

CT3=77,5 m;

CT4=77,4 m;

b) Stabilirea cotei fundului canalului CCP

CF1=78,4 - 1,77 = 76,63 m;

CF2=78,0 - 1,77 = 76,23 m;

CF3=77,5 - 1,77 = 75,73 m;

CF4=77,4 - 1,77 = 75,63 m.

c) Stabilirea cotei nivelului apei în CCP.

CNA1= CF1-h1= 76,63 + 1,37 =78 m;

CNA2=CF2- h1=76,23 + 1,37 =77,6 m;

CNA3=CF3- h1=75,73 + 1,37 =77,1 m;

CNA4=CF4- h1=75,63 + 1,37 =77 m.

H = 1,77 m

d) Stabilirea cotelor terenului CCS1

CT1=79,6 m;

CT2=79,5 m;

CT3=79,0 m;

CT4=78,5 m;

CT5=78,4 m.

e) Stabilirea cotei fundului canalului CCS1

CF1=79,6 - 0,55 = 79,05 m;

CF2 =79,5 - 0,55 = 78,95 m;

CF3=79,0 - 0,55 = 78,45 m;

CF4=78,5 - 0,55 = 77,95 m;

CF5=78,4 - 0,55 = 77,85 m.

f) Stabilirea cotei nivelului apei în CCS1.

CNA1 = CF1-h1 = 79,05 + 0,15 = 79,20 m;

CNA2 = CF2- h1 = 78,95 + 0,15 = 79,10 m;

44

CNA3 = CF3- h1 = 78,45 + 0,15 = 78,60 m;

CNA4 = CF4- h1 = 77,95 + 0,15 =78,10 m;

CNA5 = CF4- h1 = 77,85 + 0,15 = 78,00 m.

H = 0.55 m

g) Stabilirea cotei terenului CCT1

CT1=79,6 m;

CT2=79,5 m;

CT3=79,0 m;

h) Stabilirea cotei fundului canalului CCT1.

CF1=79,8 - 0,15 = 79,65 m;

CF2 =79,5 - 0,15 = 79,35 m;

CF3=79,0 - 0,15 = 78,85 m.

i) Stabilirea cotei nivelului apei în CCT1.

CNA1 = CF1-h1 = 79,65 + 0,40 = 80,85 m;

CNA2 = CF2- h1 = 79,35 + 0,40 = 79,75 m;

CNA3 = CF3 - h1 = 78,85 + 0,40 = 79,25 m.

H = 0,15 m

CNA3CCT1= 79,25 m → CNA1CCS1= 79,20 m → CNA5CCS1= 78,00 m → CNA1CCP= 78 m.

Bibliografie

45

1. Poluarea şi protecţia mediului - Dr Matei Barnea, ing. Corneliu Papadopol,- Editura

Stiinţifică şi Enciclopedica , Bucureşti , 1975

2. http://www.iatp.md/mediu-sanatate/ozon.html

3. Ecologie şi protecţia mediului - Irina Teodorescu , Geta Rişnoveanu , Claudia Manuela

Neguţ - Editura Constelaţii , Bucureşti , 2001

4. http://www.mirceaghebri.go.ro/Referate/Poluarea.htm#2

5. http://www.x3m.ro/ScoalaOnline/geografie/factori.html

6. Răuţă, C., Cârstea, S., Nastea, S., Principalele criterii de indentificare şi

caracterizare a solurilor poluate şi a surselor de poluare a acstora, Analele ICPA, volumul 44,

Bucureşti, 1980

7. SILVICA ONCIA ,.”ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE” Editura Orizonturi

Universitare Timişoara 2004

8. Constantin E., Mărăcineanu Fl.- Rolul îmbunătăţirilor funciare în dezvoltarea rurală

durabilă, Ed.Cartea Universitară, Bucureşti, 2005

9. Ceauşu N. şi col. - Îmbunătăţiri funciare, E.D.P., Bucureşti, 1976

10. Savu P. şi col. - Îmbunătăţiri funciare şi irigarea culturilor. Lucrări practice.

Ed.Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, 2005

11. Mărăcineanu Fl. - Drenaj agricole, USAB-AMC, Bucureşti, 1994

12. Răuţă, C., Cârstea, S., Poluarea şi protecţia mediului înconjurător, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1979

46