Clcai pe urmele mele Principiile conducerii spirituale ITT Principiile conducerii spirituale J. Oswald Sanders Traducere de Amelia Chi^escu Cluj - 1993 Coperta: Rodica Mocan J. Oswald Sanders 1967. Aceasta edijie a fost tiparita

cu pennisiunea editurii Moody Press, 820 N. Lasalle Drive. Chicago, Illinois, USA. Drepturile in limba romana: Editura Logos, Cluj, 1993. In afara cazurilor specificate, toate citatele blljhce sint luate din verslunea Cornllescu, 1923, cu adaptarea la normele ortograflce actuate. CUPRINS

Prefaa la prima ediie Prefafi la edifia revizuitd 1. O ambijie vrednicS de cinste 2. In cautarea liderilor 3. Principiul de baza al Invajatorului 4. Conducerea ca inzestrare naturala i ca dar spiritual 5. Criterii de evaluare a capacitaii de conducere 6. Perspectiva lui Pavel asupra conducerii 7. Perspectiva lui Petru asupra conducerii

8. Calita|i esen^iale pentru conducere - 1 9. Calitaji esenjiale pentru conducere - 2 10. O cerinja indispensabila 11. Liderul i rugaciunea 12. Liderul si timpul lui 13. Liderul i lectura 14. Dezvoltarea calitajilor de lider 15. Prejul conducerii 16. Responsabilita|ile liderului 17. Teste de validare a liderului

18. Axta delegarii 19. Inlocuirea liderilor 20. Formarea noilor lideri 21. Pericolele specifice conducerii 22. Neemia - un lider exemplar 79 10 16 22 30 40 46 58

64 86 104 112 124 136 148 156 170 178 188 196 202 210 224

PREFATA LA PRIMA EDIIE Aceasta carte s-a nascut ca urmare a doua serii de mesaje rostite inaintea liderilor de la Overseas Missionary Fellowship, in Singapore, in 1964 i 1966. Atunci s-a sugerat ca aceste mesaje sa fie extinse i impartaite unui public mai larg. Autorul a incercat sa raspunda acestei solicitari. Principiile de conducere, atit

in sfera temporala, cit i in cea spirituals, sint prezentate i ilustrate folosind deopotriva Scriptura i biografiile marilor oameni ai lui Dumnezeu. Cititorul obinuit nu va avea acces la toate biografiile, de aceea autorul a ales sa includa exemple din viejile acestor oameni al caror spirit de conducere a fost mai mult decit obinuit. Acolo unde a fost posibil, au fost indicate sursele. In cazul referinjelor

din Scriptura, a fost utilizata traducerea care i s-a parut autorului a fi cea mai corecta s,i mai clara. Materialul este prezentat intr-o forma accesibila cre^tinilor incepatori, cretini in ale caror inimi Duhul Sfint lucreaza pentru a crea dorinja sfinta de a-i pune toate forjele la dispozijia Mintuitorului. Daca exista cut cu tact i diplomajie. O indatorire atit de delicata, in care corup{ia umana i lacomia erau inevitabil implicate, putea genera disensium i conflicte serioase, avind ca rezultat dezbinarea na|iunii. Maniera

plina de tact in care losua a reuit sa rezolve aceasta problema a demonstrat nu doar pricepere omeneasca, ci i o umblare intima cu Dumnezeu. Diploma^ia pe care el a dovedit-o in rezolvarea nein^elegerilor poten^iale, create de triburile lui Ruben i Gad c ^ Calcaji pe ^rmeie dele 98 Caicafi pe urrmk me.U principii ale conducerii

spiritu.aU prin construirea altarului, sa datorat atit inteligenjei sale naturale, cit sj injelepciunii citigate in coala lui Dumnezeu. William Carey era in mod incontient un veritabil diplomat. Unul dintre tovarasji sai a mSrturisit despre el: Avea arta deosebitS de a-i conduce s,i a-i indruma pe aljii, fara" a face uz de autoritate i fSra ca ceilalji sa se simta

subordonaji, aceasta maniera de a conduce nefiind ceva premeditat".15 Tactul i diplomajia ating eficienja maxima atunci cind nu au un caracter contient i studiat. CAPACITATEA DE INCURAJARE Puterea de a-i incuraja pe aljii sa slujeasca i sa se sacrifice este o nota aparte pentru un lider. Incandescenja sa ii aprinde i pe cei din jurul sau.

Charles Cowman care a objinut realizari prodigioase prin munca sa, avea, totodata, talentul de a insufla i colaboratorilor sai dragostea pentru munca. Zelul i entuziasmul lui erau molipsitoare.16 Pastorul Hsi a fost unul dintre marii lideri cretini ai Chinei. i el poseda aceasta capacitate la un inalt nivel. Cineva care a fost foarte legat de el in serviciul Domnului a fost intrebat:

,,Ai observat la el vreo atitudine specials in conducerea i influenjarea celorlalji?" El a raspuns: ,,Puterea lui in aceasta direcjie a fost remarcabila. Fara nici un efort aparent, el parea sa-i stapineasca pe to|i ceilalji. Oamenii il urmau i se incredeau in el in mod instinctiv. De asemenea avea o mare putere de inijiativa, o energie i un spirit intreprinzator extraordinare. Nimeni nu putea fi cu el fara

sa dobindeasca un nou ideal in viaja i lucrarea 15 16 S. P. Carey, William Carey, London: Hodder & Stoughton, 1923, p. 256. Lettie B. Cowman, Charles E. Cowman, Los Angeles: Oriental Missionary Cafttafi esenfiate pentru condtuxre - Z 99 cresdna".17 Neemia a manifestat de

asemenea intr-o mare masura aceasta putere. Cind a ajuns la Ierusalim, poporul era total descurajat s,i abatut. In scurt timp, el a reuit sa-i reuneasca pentru a forma o for$a de munca puternica i eficienta. Capacitatea sa de inspirajie s-a manifestat intr-o asemenea masura, incit citim: ,,poporul lucra cu inima". Este sigur nu numai ca ridicarea zidurilor nu s-ar fi terminat, dar nici nu ar fi

putut incepe fara puterea inspiratoare a lui Neemia. Generalul Mark Clark, adresindu-se clasei sale de studenji, a spus despre Winston Churchill: ,,Ma indoiesc de faptul ca altcineva in istorie, exprimindu-se atit de aspru, ar fi putut da poporului sau un asemenea sens al puterii, al exuberanjei i chiar al bucuriei". Cind Franja a cedat in faja armatei germane i Marea

Britanie a ramas singurS in lupta, edinjele Cabinetului Britanic avedu loc intr-o atmosfera de adinca triste|e, de altfel legitimata. Cind Winston Churchill a intrat i i-a vazut colegii atit de descurajaji, a spus: ,,Domnilor, socotesc ca acesta este mai degraba un lucru insuflejitor". Nu este de mirare ca a reuit sa mobilizeze intreaga napune pentru un contraatac eficient.

CAPACITATEA EXECUTWA Cel care nu are capacitate executiva, oricit de clar ar vedea iucrurile din punct de vedere spiritual, nu va fi in stare s2 traducS viziunea in ac^iune. Este adevarat ca organizarea excesiva este un pericol subtil, pentru ca se poate substitui prezenjei i lucrarii Duhului Sfint, dar organizarea nu conduce in mod obligatoriu la aa ceva. Lipsa de metoda i de

organizare ii are i ea pericolele ei; ea a fost cauza Society, 1928, p. 269. 17 Mis. Hudson Taylor, Pastorul Hsi (Pastor Hsi, London: China Inland Mission, 1949, p. 164, 167). 100 Caicafi pe umteU mete principii afe conducerii spiritual CaBtifi tsenfiate pentru cmdueett - 2 101 e^ecului muitor actiuni

promijatoaie tntreprinse pentru gloria lui Dumnezeu, In scrierea sa Cartea lui Isaia (The Book of Isaiah), Sir George Adams Smith atrage atenjia asupra cuvintului tradus in mod ambiguu .judecata'in versiunea King James i amintete ca el inseamna metoda, ordme, sistematizare, lege, As,a ca atunci cmd isaia spune: ,,Domnul este un Dumr-ezeu al judeca^ii*' (30:18),

aceasta inseamna ca, printre altele, Domnul este un Dumnezeu al metodei. Creajia Lui este perfect ordonata. Deoarece este un Dumnezeu al ordinii, E! cere celor carora le a iacredin^at conducerea ,,ca toate lucrurlle sa fie facufe decent i in ordine." ,,Este un mare adevar - scrie Smith - ca Atotputernicul i Atetcaiauzitorul este de asemenea i Atotnietodicul. Nici o reiigie nu este

completa in crezul sau i sanatoasa in influenza ei, daca nu insista in mod ega! asupra acestor lucruri".18 i noi trebuie sa ne lnsuim ordinea sj metoda lui Dumnezeu in munca noastra pentru El. Dei este adevarat ca oamenii nu pot fi organiza^i in vederea instaurarii Irapara^iei, aceasta nu justifica sbsenja planificarii atente, in dependent de calauzirea Duhului, sau absen|a

execute! iscusite a ceea ce a fost planificat pentru mintuirea lcr. Lordul Macaulay a spus ca Wesley a avut geniu pentru conducere i ca in aceasta privin|a a fost eel pu^in egal cu Richelieu. Spiritul sau de bun organizator se poate veriea inca in biserica pe rare a fondai-o. El a avut o asemenea capacitate executiva i putere de organizare, inch aceasta micare a ramas neclintita,

cbiar atunci cind a fost privatl de prezen|a i calauzirea sa. Cunoa^tersa psihologiei oameniior, capacitatea de a-i folosi in scopurile cele mai nobile, puterea de a-i conduce cu eficien|a 51 de a i-i 18 George Adam Smith, Canea lui Isaia (The Book of Isaiah, London; Hoddei & Stoughton, s.a. p. 229). ataa intr-o supunere loiala

au facut din el un mare conducator spiritual si au salvat mi^carea de cele mai serioase pericole.19 TERAPIA ASCULTARH O ureche sensibila este de mare valoare. Daca liderul vrea sa ajunga la radacina problemei care trebuie solu^ionata, el trebuie sa siipineasca arta de a asculta. Sint prea mulji vorMre^i. ,.Nu sint ascuitat - se plingea un misionar. Mi se iispunde ?nainte sa am

^aasa de a-mi expune problema." Pentru muii ascultarea este adesea a^teptarea plina de nerabdare a momentului in care cineva ii expune puncteie de vedere. Dar ascultarea este un efort autentic de a ir.teiege ce vrea sa spuna o persoana, fara a te lasa condus de prejudecaji. O problema este adesea pe jumatate solu|ionata atunci cind este expiimata. lira misionar se plingea: ,,Macar

daca m-ar fi ascuitat... Aveam atita nevoie de cineva caruia sa-i pot impart?i problema!" Sensibilitatea la nevoile altuia este exprimata mai mult prin a&cultare, decit prin vorbire. Liderii lasa frecvent impresia, deseori incontient, ca sint prea ocupa|i pentru a asculta. Fericit este omul care face impresia ca are suficient timp sa auda problemele ceiorlal^i. Timpul petrecut

ascultindu-i pe aljii este un timp bine investit. Qnd un politician de perspectiva s-a apropiat de Justice Oliver Wendell Holmes, ca sa-I intrebe cum poate cSgtiga alegerile, el i-a replicat: ,,Capacitatea de a fi in stare sa-i ascultj pe aljii intr-un mod sensibil i in^elegator este poate ce! mai eficient mecanism din lume pentru a izbuti in relajiile cu oamenii i a dezvolta prietenia cu ei. Prea

James BumSj Trezirile: legile ji liderii lor (Re\:ivals, Their Laws and Leaders, London: Hodder & Sioughton, s.a., p. 229). 102 Calcafi pe untied meCe ptincipii ale conducerii spiritual pujini practica magia alba de a fi buni ascultatori".20 ARTA DE A SCRIE SCRISORI Orice pozijie de conducere implica un numar

considerabil de scrisori. Scrisorile sint revelatoare. Noi tim mai multe despre adevaratul Pavel din scrisorile sale decit din orice alt material istoric. Scrisorile lui sint adevarate modele pentru liderii spirituali. Ele combina darul exprimarii cu prospejimea gindului i integritatea morala cu onestitatea intelectuala. Cind a trebuit sa scrie o scrisoare dificila, el i-a inmuiat tocul in lacrimi, nu in

cerneala. ,,V-am scris cu multa mihnire i stringere de inima, cu ochii scaldaji in lacrimi..." (2 Cor. 2:4). Dupa scrierea unei scrisori aspre corintenilor care pacatuisera, inima sa blindS il face sa-i puna problema unei prea mari severitaji. ,,Macar ca v-am intristat prin epistola mea, nu-mi pare rau; i chiar daca mi-ar fi parut rau - caci vSd ca epistola aceea v-a intristat (macar ca pentru pu|ina

vreme) - totui acum ma bucur, nu ca a|i fost intristaji, ci pentru ca intristarea voastra v-a adus la pocainja" (2 Cor. 7:8-9). In scrierea unei asemenea scrisori, obiectivul sau nu a fost sa invinga prin argumente, ci sa rezolve problema in mod spiritual, conducindu-i spre maturitate. Scrisorile lui Pavel abunda in incurajari, in aprecieri; sint placute i pline de

injelegere. Destinatarii lor au fost intotdeauna imbogSji^i (ex. Fil. 1:27-30). Dar aceasta nu 1-a impiedicat pe Pavel sa fie consecvent in indreptarea greelilor. ,,M-am facut oare vramaul vostru, pentru c3 v-am spus adevarul? ... O, cum a vrea sa fiu acum de fa|a la voi i sa-mi schimb glasul; caci nu tiu ce sa mai cred despre voi!" (Gal. 4:16, 20) CaHtip- esenfiaic pentru

conducere - 2 103 Este important sa" ne exprimam cu claritate in scrisori, pentru ca acestea sa fie injelese, dar mult mai important este ca ele sa fie scrise intr-un spirit de dragoste. Scrisorile sint un mod nesatisfacator de comunicare. Ele nu pot zimbi cind transmit ceva dificil, de aceea este necesara o grijS suplimentarS ca ele sa aiba un ton cald.

Scrisorile au format o parte importanta in programul lui Pavel de susjinere a altora. S-a spus despre George Whitefield ca, dupa ce predica la mari mui{imi, statea pinS la 3 dimineaja scriind scrisori noilor converti^i. 20 World Vision, febniarie, 1966, p. 5. ...akgefi dintre voi fapte SarBati, ...plini de Vuhul Sfint... Ru aks pe Stefan, bdrSat plin de credinpa ?i de

'DuhulSfint. Fapte 6:3, 5 10 O cerin^d indispensabild Conducerea spirituals poate fi exercitata numai de oameni umpluji cu Duhul Sfint. Celeialte calificari sint i ele necesare, dar a fi uaiplut cu Duhul Sfint este o cerin^a indispensabila. Cartea Faptele Apostolilor, adevaraca sursa de inspirajie pentru principiile conduced)

spirituaic, este istoria oamenilor care au pus bazele bisericii cretine i au condus micarea misionara. Este mai mult decit semnificativ faptui ca cerin|a de baza pentru cei case ocupau chiar pozijii de mai mica responsabilitate in biserica primara era de a fi ,,piini de Duhul Sfint". Ei trsbuiau sa fie recunoscuji prin integritate i in^elepciune, dar mai ales prin spirituaiitate. Oricit de

stralucit ar fi un om ca intelect sau ca spirit administrativ, fara aceasta echipare esenjiala este incapabil de o conducere spirituala eficienta. In spatele ac|iunilor apostolilor, activitatea executiva a Duhului Sfint se vede pretvitindeni. Ca Admirustrator suprem al Bisericii i ca Strateg-ef al micarii roisionare, El este prezent pretutindeni. Este evidenjiat din plin faptui ca

Duhul Sfmt este gelos pentru prerogativele Sale i nu va delega unui om nespiritua! puterea i autoritatea Sa. Chiar persoaneie cu indatoriri temporare in biserica trebuie sa fie sub autoritatea i controlul Duhului Sfint. Selecjia lor nu trebuie facuta pe considerente de inteligen|a, talent in afaceri sau apreciere publica. Ei trebuie alei in primul rind pentru ca sint de o spirituaiitate

veritabila. Ctnd o biserica sau o alia organiza^ie cretina se indeparteaza de acest model, ajunge la o izgonire virtuala a Duhului din locul Lui de conducator. Ca urmare, El este intristat i stins, rezultatul fiind criza 106 CaCcafi pe urmefe me& principiik conduurii spirituak 0 arinfd indispensaSUa 107

spirituals i moarte. Alegerea oamenilor pentru slujbe in biserica sau intr-o activitate auxiliarS fara a lua in considerare calificarea lor spirituals, duce la o administrare cu caracter firesc. Pentru ilustrarea acestei situajii, dr. A. T. Pierson relateazS ceea ce se intimpla intr-o mare companie care vrea sa iasa de sub autoritatea directorului. Treptat, in posturile subordonate i in

locurile cheie sint introdujji oameni care se opun conducatorului, atit in metoda cit i in spirit. Ei exercitS o opozijie tacita impotriva masurilor sale, ii obstrucjioneaza planurile i pun piedici politicii acestuia. In locul cooperarii i sus| inerii, el intilneste iner^ie, indiferenja i chiar opozijie violenta, pma cind, incapabil sa mai conduct afacerile, el renunja sa mai administreze.1 Desemnarea

unor oameni cu o perspective materialists s,i seculars II impiedica pe Duhul Sfint sSi duca la indeplinire planul pe care il are cu Biserica in lume. Duhul Sfint nu-i exercita controlul asupra nici unei persoane impotriva voinjei acesteia. Cind vede ca in pozijii de conducere sint alei oameni lipsiji de dorinja de a coopera cu El, Se retrage linitit sji ii Iasa sa-i utilizeze propria

strategic, in conformitate cu standardele lor, dar fara ajutorul Sau. Biserica din Ierusalim a fost sensibila la rugamintea apostolilor i a ales apte oameni care aveau calitajile necesare. Ca rezultat al activita^ii lor pline de Duhul Sfint, problema a fost rezolvatS repede, biserica a fost binecuvintatS, iar oamenii selectaji s5 distribuie bunurile paminteti au fost repede

vazuji ca agenji ai Duhului in distribuirea binecuvintarilor cere^ti. tefan a fost primul martir pentru Hristos, iar moartea sa a jucat un mare rol in convertirea lui Saul. Filip a fost primul evanghelist laic i a fost folosit de Duhul sa produca o mare 1 A. T. Pierson, Faptele Duhului Sfint (The Acts of the Holy Spirit, London: Morgan & Scott, s.a., p. 63). trezire in Samaria.

Credinciosja in exercitarea darurilor naturale sj spirituale determina creterea eficienjei acestora i chiar multiplicarea lor. In cartea Faptelor este evidenjiat in mod clar faptul ca liderii care au influen|at semnificativ micarea cretina au fost oameni umpluji cu Duhul Sfint. Cel ce le-a poruncit ucenicilor sa atepte in Ierusalim pina vor fi imbracaji cu putere. de sus

a fost El Insusj ,,uns cu Duhul Sfint i cu putere" (10:38). Cei o suta douazeci din camera de sus au fost umpluji cu Duhul Sfint (2:4). Petru a fost umplut de Duhul cind s-a adresat Sanhedrinului (4:8). tefan, plin de Duhul Sfint, a dat o marturie irezistibila pentru Hristos i apoi a murit ca martir (6:3, 5; 7:55). Misiunea unica a lui Pavel a fost exercitata i condusa in plinatatea Duhului (9:17;

13:9). Barnaba, tovaraul sSu de misiune, a fost umplut de asemenea cu Duhul Sfint (11:24). Trebuie sa fie complet orb acela care nu observa ca umplerea cu Duhul Sfint este criteriul i echiparea fundamentals pentru conducerea spirituals. Aceti oameni au fost sensibili la conducerea Duhului, pentru ca s-au supus voinjei i controlului Lui i au fost gata sS urmeze cu bucurie indemnurile i

calauzirea Lui. Filip a parSsit fara ovaia!S, la indemnul Duhului, Samaria aflatS in plinS trezire spirituals, i a acceptat sa piece in desert. Dar ce surpriza il atepta acolo! (8:29) Duhul Sfint a fost Acela care a invins opozi|ia lui Petru i 1-a condus la Corneliu, pregStind astfel binecuvintSri de o valoare inestimabilS pentru neamuri (10:19; 11:12). Duhul i-a chemat i i-a trimis pe Pavel

sj Barnaba ca primi misionari (13:1-4). In cSlatoriile sale misionare, Pavel s-a supus restricjiilor i constringerilor Duhului Sfint (16:6, 7; 19:21; 20:22). Liderii recunoscuji ai bisericii, intruni^i in Conciliul de la Ierusalim sau supus conducerii Duhului Sfint. ,,S-a pSrut nimerit Duhului Sfint i noua" astfel au fost adoptate deciziile Conciliului (15:28). Trebuie observat ca fiecare

dintre intervenjiile Duhului avea ca obiectiv raspindirea Evangheliei intre neamuri. Marea Sa preocupare, 108 Ccfcafi ft urmtk >mk principii/e conducaii spirituaie O cerinfa indispensibila 109 atunci ca i acum, era sa dea Bteericii statutul de Biserica misionara, Nu ar trebui ca aceasta preocupare sa fie i a noastra?

O caracteristica incurajatoire a muncii misionare de acum din Asia de Est este puterea DuhuSui raanifestata in bisericile de acclo printr-o noua viziune si pasiune misionaia. De piida, bisericile japoneze au trimis sute de misionari in Jari atlt de Indepartate unele de altele cum sint Taiwanul i Brazilia. In timp ce forja misionara din Jarile vestice a ramas constanta numeric, Strategul divin trezete

bisericile Asiei pentru Trnplinirea scopurilor Sale. Sint acum mai mult de trei mii de ci"e|tini din !umea a treia care, la chemarea !ui Dumnezeu, devin misonari in alte culturi. SfatuI lui Pavel pentru liderii bisericii din Efes arata perspectlva in care trebuie vazuta slujba lor: ,,Lua|i seama dar la voi iniva i la toaia turma peste care v-a pus Duhul Sfint episcopi" (20:28). Ei nu |i-au obfinut

slujba prin selecjie apostolica sau prin alegere populara, ci prin numire divina. Ei erau raspunzatori nu numai in faja bisericii, ci i a Duhului Sfint. Aceasta le-a dat un sentiment de siguran^a i responsabilitate, precum i autoritate spiritu&la i exigenja. Scopul umplerii cu Duhul Sfint la Cincizecime a fost UBU! CU totul practic. Apostolii erau confrur)ta|i cu responsabilitaji supra

omerieti pentru care nimic, in afara puterii supranaturale, nu era trdeajuns. Plinatatea Duhului le dadea puterea de care aveau nevoie pcnlru iupta.. fara ragaz careia i se dedicasera (Luca 24:29; Efes. 6:10-18). In termeni simpli, a fi umphit de Duhul Sfint inseamni ca, prin capitulare voluntara i ca raspuns al credin^ei, personalitatea umana este umpluta,

condusa i ccntrolata de Duhul Sfint. Cuvmtul umplut vine in sprijinul ideii. Nu este vorba de a turna ceva mtr-un recipient gol i pasiv. ,,Ceea ce ia in posesie mintea, inseamna ca o umple", spune Thayer, mareie lexicograf. Acesta folosire a cuvintului se gaseste in Luca 5:26: ,,Toi au ramas... plini de frica" i in loan 16'6: ...Dar, pentru ca v-am spus aceste lucruri, intristarea v-a umpiut

inima". Frica mihnirea i-au luat ?n stapinire, excluzind celelalte emojii. Ei erau condu^i i controlaji de ele. Aceasta este ceea ce face Duhul Sfint cind ne umpie. A fi umplut cu Duhul inseamna, deci, a fi controlat de Duhul. Intelectul, emo^iile i voin^a, la fel ca i puterile fizice, devin disponibile pesstru atingerea scopurilor Lui Dumnezeu, Sub controlu! Sau, darurile

naturale sint sfin|ite i utiiizate cu eficien^a superioara. Daca nu este intristat sau impiedicat, Duhul produce roade spirituale in viafa liderului, adaugind farmec |i atrac^ie slujbei sale i putere in marturisirea sa pentru Hristos. Duhul influen^eza i umple viejiie care Ii sint daruite (loan 7:37-39). A.W.Tozer a ilustrat cu ciaritate posibilitatea superficialitatii in cautarea

aceste? experience cind a sptts: ,,Persoane!e ale caror simtari sa fost exersate in a deosebi binele de liu, nu pot dectt sa se Intris'e^e vazind suflete pline de zel care doresc sa fie umplute cu Duhul Sfint, in timp ce traiesc in neglij^nja morala i m proximitatea pacatuiui. Oricine vrea ca Duhul si iocuiasca in inima sa, trebuie sa-^i oerceteze cu atenpe viaja si sa-i recunoascS

orice pacat ascuns. Ei trebuie sa anmce afara din miraa toate lucrurile care nu sint in acord cu caiacterul iai Dumnezeu, asa cum este el revelat in Sfinteie Scriptuii... Nu este admisa nici o toierare a radui sau a glumei in lucrurile pe care 2 Dumiezeu le Umplerea cu Duhul este o expenenja esen|iala i indispensabila f>entru conducerea spirituala. i

fiecare dintre noi este umplut cu Duhul in masura in care doiete cu adevarat accst lucni. " D. J. Fant, A. W. Tozer, Harrisburg: Christian Publications, 1964, p. 73, 83. 110 Catcafi pe wmek mete principiik conducerii spirituale DARURILE SPIRITUALE Sintem inconjuraji de cretini care au daruri spirituale nedescoperite sau

nefolosite. Este responsabilitatea liderului si le descopere i sa-i ajute sa le dezvolte. Pentru a fi lider este nevoie de daruri potrivite ale naturii i ale harului. In lupta impotriva dumanilor spirituali i supranaturali, avem nevoie de o echipare supranaturala i Dumnezeu ne-o asigurS prin darurile spirituale pe care le da Bisericii. Exersarea eficienta a

oricarui dar spiritual trebuie precedata de tmbogajirea harului spiritual. In general, dar nu intotdeauna, Duhul Sfint imparte daruri, pentru care recipientul este in mod natural pregatit sS le exercite, daruri carora El le marete eficienja. Samuel Chadwick, un remarcabil predicator metodist, a spus ca atunci cind a fost umplut cu Duhul Sfint nu a primit un creier nou, ci o noua

mentalitate, nu o noua capacitate in vorbire, ci o noua eficien|a, nu un nou dicjionar, ci o nou5 Biblie. Aceleai calitaji naturale au primit o vitalizare i o energie pe care nu le traise mai inainte. Darurile spirituale nu inlocuiesc darurile naturale, ci le intensifies i le stimuleaza. Naterea din nou nu schimba calita^ile naturale, dar, cind ele sint puse sub controlul Duhului

Sfint, sint ridicate la o noua eficienta. i adeseori sint declanate capacita|i ascunse. Cel care este chemat de Dumnezeu ca lider poate fi sigur c3 Duhul Sfint 1-a echipat deja cu darurile spirituale necesare, actfel incit sa fie apt pentru slujirea acelei pSrJi a Trupului lui Hristos care i-a fost incredinjata. Este demn de notat ca nici unul dintre darurile spirituale nu se

refera la caracter. Ele sint, in principal, daruri de slujire. V& indemn dar, inainte de toate, sa face$i nigaciuni, cereri, mtjCociri, mufyumiri.. 1 Timotei 2s 1 11 Liderul i rugaciunea RugSciunea este eel dintii domeniu in care liderul spiritual trebuie sa fie maintea celor pe care ii conduce. Cu toate acestea, chiar i eel mai matur

creslin este consent de posibilitatea nelimitata de perfec|ionare a viejii de rugaciune. In aceasta privinja, nimeni nu poate afirma ca i-a atins deja jelul. C. J. Vaughan a spus odata: ,,Daca a dori sa umilesc pe cineva, l-a tntreba despre via^a lui de rugaciune. Nu cunosc nici un alt subiect care sa duca la marturisiri mai triste". RugSciunea este cea mai veche, mai universala i mai

intensa expresie a instinctului religios. Ea atinge extremele infinite, pentru ca poate fi cea mai simpla forma de vorbire, pe care i buzele copiilor o pot rosti, dar i expresia acordurilor sublime, care ajung la Cel Preainalt. Ea este, tntr-adevar, respirajia vitala a cre^tiaului. Dar, paradoxal, cei mai mul|i dintre noi stnt afectaji de o subtila aversiune fa|a de rugaciune. Noi nu sintem in

mod natural atrai spre Dumnezeu. Recunoatem cu buzele dulceaja, puterea i valoarea rugaciunii. Afirmam ca este indispensabila pentru o viaja spirituals matura. tim ca este in mod constant practical i exemplificata in Scripturi. i, cu toate acestea, prea des euam in privinja rugaciunii. Haideji sa primim incurajare din vie^ile oamenilor a caror pasiune a invins opozi|ia

naturala, devenind astfel oameni puternici ai rugaciunii. c 8 Calcati pe urmele mek 114 Ca/cafi pe urmek mek principii alt conducerii spirituak Biograful lui Samuel Chadwick a scris: ,,E1 a fost mai ales un om al rugaciunii. In fiecare dimineaja se trezea la ora ase. Avea o camaruja care era sanctuarul sau personal

pentru ora de partasje dinainte de micul dejun. El a fost puternic in rugaciunea in public, pentru ca a fost consecvent in devojiunea persona la... Cind se ruga, atepta ca Dumnezeu sa intervina. A fi dorit sa ma rog mai mult - a scris el spre sfirsjtul viejii, chiar daca astfel as, fi lucrat mai pujin; marturisesc din adincul inimii ca a dori sa mS fi rugat mai bine*".1 ,,Cind merg sS ma rog - se

confesa un eminent cretin imi simt inima atit de refractara la aceastS intenjie, iar cind sint cu El, atit de pujin doritoare sa ramin5 in prezenja Lui!" Acesta este punctul in care trebuie exercitata autodisciplina. ,,Cind ai cea mai mare indispozijie pentru rugaciune, nu ceda - ne statuiete el - ci strSduies,tete i impune-ji sa te rogi, chiar daca simji ca nu o poji face."

Stapinirea artei rugaciunii, ca a oricarei alteia, cere timp i masura de timp pe care o alocam va dovedi concepjia noastra despre important ei. Intotdeauna ne gasim timp pentru ceea ce consideram noi ca este important. Pentru cei mai mul|i aglomerarea activitajilor este. un motiv pentru scurtarea timpului de rugaciune, dar pentru Martin Luther care era extrem de ocupat, activitajile in plus constituiau un

argument irezistibil pentru mai mult timp acordat rugSciunii. Ascultaji raspunsul sau la o intrebare despre planurile pentru urmatoarea zi: ,,Munca, munca, din zori pina tirziu. Am aa mult de lucru, incit voi petrece primele trei ore ale zilei in rugaciune". Daca opinia noastra despre 1 N. G. Dunning, Samuel Chadwick, London: Hodder & Stoughton, 1934, p. Lidend? rugiciunea

115 importanja rugaciunii este asemanatoare cu a lui Luther sau cu a Dumnezeului lui Luther, vom face tot posibilul sa-i acordam mai mult timp. Desigur, este adevarat ca rugaciunea pune probleme intelectuale. Dar cei sceptici cu privire la validitatea i eficacitatea ei sint de obicei aceia care nu au pus-o la proba ori au euat in

indeplinirea condi^iilor ei. Nu exista nici o cale de a invaja despre rugaciune fara sa te rogi. Nici o filosofie nu poate invaja un suflet sa se roage. Dar celui care indeplinete condijiile, toate neclaritajile i se rezolva odata cu faptul indiscutabil al rugSciunii ascultate i al trairii experienjei pSrtaiei cu Dumnezeu. In cautarea exemplului suprem al viejii de rugaciune, liderul se va

intoarce mereu spre via|a Domnului Isus, caci credinja in rajiunea i necesitatea rugaciunii se bazeaza mai pujin pe logica i mai mult pe exemplul i invajatura Lui. Daca rugaciunea ar putea lipsi din viaja cuiva, aceasta ar fi cu siguranja viaja farS pacat a Fiului Omului. Daca rugaciunea nu ar fi necesara i nici rezonabila, ne-am atepta desigur ca ea sa fi fost omisS din viaja 51 invSfStura Sa.

Dimpotriva, aceasta a fost o trasStura dominants a vie|ii Lui i un element constant in invajatura Lui. RugSciunea a fost cea care a dat misiunii Sale claritate i patrundere. Ea a fost cea care I-a dat putere sa implineasca voia lui Dumnezeu, cea atit de perfects, dar i atit de costisitoare. Rugaciunea a netezit calea pentru Schimbarea la Faa de pe munte. Pentru Domnul Isus, rugaciunea nu a fost un

adaos impovarator, ci o necesitate placuta. D. M. Mclntyre a scris: ,,fn Luca 5:16 se gasete o afirma|ie generala care arunca o lumina clara asupra practicii zilnice a Domnului. ,,Iar El Se ducea in locuri pustii i Se ruga." Acest lucru nu era ocazional, caci exista multe relatari asemanStoare. A fost un obicei al Domnului sa Se retraga pentni rugaciune departs de oameni,

116 Cakafi pe urmek meCe principii aie amducerii spiritual? intr-un Jinut nelocuit, in pustiu. Este o surpriza pentru cititor faptul ca Unul atit de tare, atit de inzestrat cu putere spirituala, gasea necesar sa Se cupleze la sursa de putere infinita pentru a-i improspata spiritul. Pentru noi este uimitor ca Prinjul viejii, Cuvintul etern, Singurul

nascut din Tatal a trebuit sa Se protearna cu sfiala inaintea tronului lui Dumnezeu, implorind har pentru a fi ajutat la vreme de nevoie".2 Hristos obinuia sa petreaca nop{i tntregi in rugaciune (Luca 6:12). Adesea se trezea mai devreme diminea|a pentru a avea partaie cu Tatal (Marcu 1:35). Momentele critice din viaja i misiunea Sa au fost precedate de rugaciuni

speciale (ex. Luca 5:16, NASB - ,,Adesea se retragea in pustie i se ruga" afirma^ie care indica un obicei regulat). Atit prin inva|atura, cit i prin exemplu, El i-a impresionat ucenicii prin important pe care a acordat-o rugaciunii in singuratate (Marcu 6:46, Luca 9:28), Exemplul Domnului in alegerea ucenicilor este demn de urmat de catre eel caruia i sa dat responsabilitatea de a

selecta oameni pentru indeplinirea unor sarcini spirituale concrete. Atit Domnul Isus, cit i robul Sau, Pavel araia clar ca adevarata rugaciune nu este o reverie piacuta. ,,Toate rugaciunile puternice sint consumatoare de energie. Adevarata mijlocire este un sacrificiu singeros"- a scris J. H. Jowett. Isus a facut multe lucrari supranaturale fara vreun semn exterior de incordare, dar despre

rugaciune este scris; ,,...aducmd rugaciuni i cereri cu strigate mari i cu lacrimi..." (Evrei 5:7). Ce palide par rugaciunile noastre pasive i fara viaja in compara|ie cu eforturile 51 luptele din rugaciunile lui Pavel i ale lui Epafra. ,,E1... totdeauna se lupta pentru voi in rugaciunile sale" - a scris LideruCfi rugaciunca 117 1 D. M. Mclntyre, Yia\a de

rugaciune a Domnului nostru (The Prayer Life of Our Lord, London: Morgan & Scott, s.a. p. 30-31). Pavel despre Epafra (Col. 4:12). Acelorasj cretini din Colose el li s-a adresat astfel: ,,Vreau, in adevar, sa s,ti$i cit de mare lupta due pentru voi" (2:1). Cuvintul pentru lupta este un derivat al cuvintului ,,agonie". Este folosit pentru un om care trudete in munca sa pina la epuizare (Col. 1:29) sau in

cazul competijiei in arena pentru premiul dorit (1 Cor. 9:25). Se refera la ostaul care se lupta pentru viaja lui (1 Tim. 6:12) sau la un om care lupta pentru a-i scapa prietenul din pericol (loan 18:36). Luind in considerate toate acestea, este clar ca adevarata rugaciune este un exercijiu spiritual intens, care cere o inalta disciplina mintala i o mare concentrare. Este incurajator sa amintim

ca Pavel, probabil eel mai mare exponent uman i exemplu in exercijiul rugaciunii, marturisea: ,,i tot astfel i Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu tim cum trebuie sa ne rugam. Dar insusj Duhul mijlocete pentru noi cu suspine negraite" (Rom. 8:26-29). Duhul Sfint ne msojete deci rugaciunea i pledeaza in favoarea noastra. Noi putem stapini tehnica rugaciunii i putem injelege

filosofia ei; putem avea o incredere nesfirsjta in valoarea ei i in validitatea promisiunilor legate de rugaciune; putem pleda pentru ea cu seriozitate. Dar daca ignoram rolul jucat de Duhul Sfint, am euat in punctul cheie. Este necesara invajarea progresiva a artei rugaciunii, avind Duhul Sfint ca profesor. Asistenja Sa in rugaciune este menjionata in Scriptura mai frecvent decit

oricare alta dintre slujbele Lui. Rugaciunea adevarata deriva din acjiunea Duhului asupra sufletului nostru. Atit Pavel, cit i Iuda mentioneaza ca rugaciunea eficienta este ,,rugaciunea in Duhul". Expresia se interpreteaza ca rugaciune in aceeasj direcjie, despre aceleai lucruri, in acelai nume, ca i Duhul Sfint. Adevarata rugaciune se ridica inauntrul cretinului, de la Duhul Sfint, care

locuiete in el. ,,Rugaciunea in duh" poate avea 0 dubla semnifica|ie. Poate insemna rugaciune in domeniul Duhului, pentru ca Duhul Sfint este 118 Cakap. pe urmek mete principii ate conducerii spirituale LideruC fi rugaciunea. 119 sfera sj atmosfera viejii cretine. De multe ori rugaciunile noastre sint mai

mult fizice decit spirituale. Smt numai in domeniul rnin^ii, fiind produsul gindirii noastre i nu al inva^aturii Duhului. Tiparul rugaciunii adevarate este exprimat in aceasta frazS: ,,Ea folosete trupul, cere cooperarea minjii, dar se mica in domeniul supranatural al Duhului". Acest tip de rugaciune se desfasjoara in sfera cereasca. Dar ,,rugaciune in Duhul"

poate insemna i rugdeiune in puterea si energia Duhului. ,,Faceii in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni i cereri" (Efes. 6:18), Pentru ca este o indatorire supraomeneasa, rugaciunea cere mai mult decit putere umana i aceasta este suplimentata de Duhul Sfint. El este Duhul puterii la fel de mult cit este Duhul rugaciunii. Energia omeneasca a minjii, inimii i vointei nu poate avea decit

rezultate omeneti, dar rugaciunea in Duhul declaneaza resurse supranaturale. Duhul Sfint este gata sa-1 ajute pe conducatorul spiritual in slabiciunile sale fizice i morale privitoare la rugaciune. El poate conta pe asistenja Duhului pentru a se putea elibera de cele trei nandicapuri ce afecteaza rugaciunea. Primul este contiin|a necufafiei inimii sale. Pentru ca se increde in

El, Duhul Sfint il va conduce la curS^irea cu eel mai puternic solvent, singele lui Hristos. De asemenea, liderul spiritual poate fi stinjenit de ignoran\a min{ii sale. Duhul, care cunoas,te gindi{ea lui Dumnezeu, va impartasji aceasta cunoa^tere unei minji receptive. El va da convingerea clara ca cererea lui este sau nu in acord cu voia lui Dumnezeu. Al treilea handicap este neputin^a

trupului, in special daca traiete in climatul molesjtor al tropicelor. Duhul poate invioia trupul muritor, ca raspuns la credin^a lui, facindu-1 in stare sa se ridice deasupra condijiilor fizice i climatice. In plus faja de aceste handicapuri perscnale, omul rugaciunii trebuie sa invinga opozijia subtila a lui Satan, care cauta sa opreasca sau sa deprime, sa creeze indoiala sau descurajare. In

Duhul Sfint, omul rugaciunii are un aliat ceresc impotriva adversarului supranatural. Pentru mulji, gindurile de mai sus nu sint esenjialmente noi, dar ne-am putea pune intrebarea daca puterea i asistenja Duhului Sfint in rugaciune sint pentru noi o experienja actuals i aducatoare de bucurie. Nu am alunecat cumva, in rugaciune, intr-o independenja neintenjionata

faja de Duhul Sfint? Ne rugam in Duhul i primim raspunsuri depline la rugaciunile noastre? Este foarte uor ca injelegerea intelectuala a adevarurilor spirituale sa intreaca experienja practica a realitatii i puterii lor. Rugaciunea este frecvent reprezentata in Scriptura ca o lupta" spirituals: ,,Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii i singelui, ci impotriva capeteniilor,

impotriva domniilor, impotriva stapinitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rauta|ii care sint in locurile cereti" (Efes. 6:12). In aceasta lupta a rugSciunii sint implicate trei persoane, nu doua. Intre Dumnezeu de o parte i Diavolul de alta parte, sta omul care se roaga. Cu toata slabiciunea sa, el ocupa o pozi^ie strategics intre Balaur i Miel. Puterea i autoritatea de care dispune

nu sint inerente, ci delegate lui de Hrisiosul victorios cu care este unit prin credinja. Credinja lui este rejeaua prin care victoria citigata pe Calvar impotriva lui Satan i a otilor lui ajunge la prizonieri pentru a-i elibera. Din evanghelii cititorul atent va discerne ca Isus nu a fost preocupat atit de mult de oamenii rai i de condijiile rele cu care a fost confruntat, cit de forjele diabolice din spatele

acestora. In spatele bineintenjionatului i vorbarejului Petru, in spatele trSdStorului luda, Isus a vazut mina neagra a lui Satan. ,,Inapoia mea Satano" - a fost raspunsul Domnului la bine inten^ionata, dar indrazneaja admonestare a lui Petru. Vedem in jurul nostru oameni impovara^i de pacat, in captivitatea diavolului i preocuparea noastra in rugaciune ar

trebui sS fie nu numai aceea de a ne ruga pentru ei, ci si aceea de a ne ruga impotriva lui Satan care ii Jine captivi. El trebuie silit sa slabeasca strinsoarea i lucrul aceasta nu poate fi realizat decit prin victoria lui Hristos de pe cruce. Isus S-a ocupat de cauza mai mult decit de efect 120 Cikafi pe urmek me.Ce. principii ale conducerii spirituals LideruCsi rugaciwiea

121 i liderul trebuie sa adopte aceeai metoda in rugaciunea sa. In calitate de conducator, el trebuie sa objina victorii in razboiul spiritual. Intr-o ilustra^ie, Isus il prezinta pe Satan ca pe un om puternic, bine inarmat, care Jine palatul i bunurile lui in stSpinirea sa. Inainte ca el sa fie deposedat de toate acestea sj prizonierii sai eliberaji, Isus a spus ca el

trebuie sa fie legat i infrint. Numai dupa aceasta poate avea loc eliberarea (Mat. 12:28-29). Ce inseamna ,,a-l lega pe omul tare", daca nu a neutraliza puterea lui prin puterea biruitoare a lui Hristos, pe care i-a manifestat-o pentru ,,a nimici [a anula, a face inoperante] lucrSrile Diavolului"? i cum se poate face acest luru altfel decit prin rugaciunea credinjei, care se bazeaza pe victoria de

pe Calvar i crede in repetarea ei in contextul specific al rugaciunii? Noi nu trebuie sa facem greeala inversarii ordinii stabilite de Dumnezeu i sa ateptam eliberarea inaintea dezarmarii adversarului. Autoritatea divina delegata noua poate fi exercitata cu incredere, pentru ca Domnul a spus ucenicilor Sai: ,,Iata ca v-am dat putere... peste toata puterea vrajmaului" (Luca 10:19).

Deoarece conducerea este capacitatea de a misjca i a influenza oamenii, liderul spiritual va fi prompt in descoperirea celei mai eficiente cai de a o face. Una dintre cele mai frecvent citate afirmajii ale lui Hudson Taylor este cea care exprima convingerea lui ca ,,este posibil sa miti oamenii pentru Dumntazeu numai prin rugaciune". In cursul carierei sale misionare a demonstrat acest

adevar de mii de ori. Totusj, una este sa aderi cu mintea la acest principiu i cu totul alta sa-1 pui in practica in mod consecvent. Oamenii sint obiecte dificil de mutat i este mai uor sa te rogi pentru nevoi temporare, decit pentru situa(ii ce implica complexitatea i impietrirea inimii umane. Dar chiar daca este dificil, liderul trebuie sa-i dovedeasca puterea de a influenza oamenii in direc^ia in care

crede el ca este voia lui Dumnezeu. El a pus in miinile liderului cheia acestui lacat complicat. Este gloria i demnitatea suprema a omului faptul ca el poate raspunde cu da sau nu lui Dumnezeu eel atotputernic, pentru ca el este inzestrat cu atributul voinjei libere, asemenea lui Dumnezeu. Acest fapt ridica o problema serioasa celui care studiaza subiectul rugaciunii. Daca

prin rugaciunile noastre putem afecta conduita unui om, nu este aceasta o incalcare a liberului sau arbitru? Va incalca Dumnezeu liberul arbitru al unei persoane pentru a raspunde rugaciunilor alteia? i daca rugaciunile noastre nu pot influenza viaja altcuiva, care este sensul rugaciunii? Referitor la aceasta problema, primul lucru care trebuie amintit este ace la ca

Dumnezeu este intotdeauna consecvent cu El Insusi in ac\iunile Lui. El nu Se contrazice pe Sine. Daca El promite sa raspunda rugaciunii facute cu credinja, aa va face, dar nu intr-un mod contrar naturii Sale. El va implini toate promisiunile, dar intr-un mod consecvent cu atributele i afirmajiile Sale, pentru ca nu Se poate nega pe Sine. Nici un cuvint sau acjiune nu va contrazice un alt

cuvint sau o alta ac|iune a Sa. Deci este un fapt indiscutabil ca rugdeiunea de mijlocire este o poruncd divina. Atita timp cit Dumnezeu a poruncit acest lucru, putem fi increzatori ca, daca vom implini condi|iile revelate, raspunsul va fi acordat cu siguranja, in ciuda problemelor ce par a se ridica. Evident, Dumnezeu nu considers de nerezolvat problema sau contradic^ia

dintre liberul arbitru i raspunsul Sau la rugaciune. Cind ne poruncete sa ne rugam pentru ,,impara$i i pentru to|i cei ce sint inSljaJi in dregatorii", aceasta porunca implica asigurarea ca rugaciunile noastre pot mica i influenza in mod semnificativ cursul evenimentelor. Altfel, de ce sa ne rugam? Chiar daca nu gasim un raspuns la intrebarile legate de rugaciune, avem obligajia de

a ne ruga. Mai mult, noi putem cunoaste voia lui Dumnezeu cu privire la subiectul rugaciunii i acest fapt constituie baza de plecare pentru rugaciunea facuta prin credin|a. Dumnezeu poate vorbi cu noi in mod foarte convingator prin intermediul propriilor noastre faculta^i. Avem 122 Cakap, pe urmele mete principii aie conducerii

spirituaJe Cuvintul lui Dumnezeu, care prezinta voia lui Dumnezeu in toate problemele de principiu. Avem Duhul Sfint in inimile noastre, care intervine pentru noi in acord cu voia lui Dumnezeu (Rom. 8:26-27). Daca vom cauta atent sa descoperim voia lui Dumnezeu cu privire la cererile noastre, Duhul ne va convinge cu privire la ea. Aceasta ne va face in stare sa maintain de la rugaciunea

cu speranja la rugaciunea cu credinja. Simplul fapt ca Dumnezeu pune povara rugaciunii pe inimile noastre i ne Jine in rugaciune, este prima dovada a faptului ca i-a propus sa ne asigure raspunsul. Cind George Mueller din Bristol a fost intrebat daca are convingerea ca cei doi oameni pentru care s-a rugat mai mult de cincizeci de ani vor fi mintuiji, a replicat:

,,Crede|i ca Dumnezeu m-ar fi lasat sa ma rog totj aceti ani, daca nu ar fi intenjionat sa"-i salveze?" Cei doi s-au convertit, unul cu pu|in inainte, iar celalalt dupa moartea lui George Mueller. In rugaciune avem de-a face direct cu Dumnezeu si numai intr-un sens secundar cu oamenii. Jinta rugaciunii este urechea lui Dumnezeu. Rugaciunea II influenjeaza pe Dumnezeu ca sa-i influenjeze pe oameni. Nu

rugaciunea mica oamenii, ci Dumnezeu, drum ne rugam. Rugaciunea mica bra^ul Care mis.ca lumea i ii aduce libertate. Autor necunoscut Ca sa puna in micare oamenii, liderul trebuie sa fie in stare sa-L mite pe Dumnezeu, iar El a spus ca acest lucru se va face prin rugaciunile de mijlocire. Daca inelatorului Iacov i sa dat putere ca sa se lupte

,,cu Dumnezeu i cu oamenii", este posibil ca orice lider care indeplinesjte condijiile sa se bucure de aceeasj putere (Gen. 32:28). Liderufji rugaciunea 123 Rugaciunea de acest tip este rezultatul unei relajii corecte cu Dumnezeu. Motivele pentru care rugaciunea nu este ascultata sint stabilite cu mare claritate in Scriptura i toate sint centrate pe relajia credinciosului cu Dumnezeu.

El nu va raspunde cererilor egoiste, nici nu va sprijini motivele impure. Perseverarea in starea de pacat inchide efectiv urechea lui Dumnezeu. El nu va tolera necredin^a, mama tuturor pacatelor. ,,i fara credin|a este cu neputinja sa fim placuji Lui" (Evrei 11:6). Intotdeauna cind este vorba de rugaciune apare condijia, explicita sau implicitS, ca motivul suprem in rugSciune este slava lui

Dumnezeu. Marejia marilor lideri din Biblie este datorata faptului ca ei au fost in acelai timp man oameni ai rugaciunii. Ei nu au fost lideri datorita gindirii stralucitoare, resurselor nesfirite, unei culturi magnifice sau inzestrari naturale deosebite, ci datorita rugaciunii consecvente prin care au putut beneficia de puterea lui Dumnezeu."3 E. M. Bounds, Rugaciunea

i oamenii care se roaga, {Prayer and Praying Men, London, Hodder & Stoughton, 1921). %dscumparafi vremea. Efeseni 5:16 12 Liderul i timpul lui Timpul a fost definit ca o perioada in care se intimpla anumite lucruri. Calitatea de lider a unui om este relevata de ceea ce se intimpla in aceasta perioada. Atit caracterul, cit i cariera unui

tinSr sint determinate, in linii mari, de modul i de persoanele cu care isj petrece timpul. El nu poate schimba orele de coala sau de serviciu, care ii sint impuse, dar timpul dinainte i de dupa acestea este la dispozijia lui. De modul in care va folosi surplusul de ore de dupa munca, masa i somn depinde daca va ajunge un om de seama sau o mediocritate. Obiceiurile formate in tinereje pot cladi

sau distruge o viaja. Ragazul dintre ore constituie o mare oportunitate sau un pericol subtil. Fiecare moment al zilei este un dar de la Dumnezeu i irebuie chibzuit cu o grija minujioasa, pentru ca timpul este viaja pusa deoparte pentru munca. Minutele i orele pot fi transformate in viaja abundenta i bogata. Michelangelo a injeles perfect acest lucru. Cu o anumita ocazie, cind era

presat sa execute o lucrare, cineva 1-a avertizat: ,,Te poate costa viaja". Raspunsul marelui artist a fost: ,,Pentru ce altceva este viaja?" Orele i zilele noastre pot fi folosite productiv pentru atingerea unor obiective. Filozoful William James a afirmat ca viaja cea mai eficienta este aceea consumata pentru ceea ce va urma dupa ea, pentru ca valoarea unei vie^i este evaluata nu in durata, ci in

daruire. Nu cit de mult traim, ci cit de deplin i cit de bine. i totui, in ciuda valorii i a posibilitajii atit de variate de 1Z6 CtUcafi pe unnek mete principii ale conducerii spirituak Liderutji timpul Ltd 127 utilizare, nimic altceva nu irosim atit de mult i de fara discernamint, ca timpul. Moise 1-a considerat de o

asemenea valoare, incit s-a rugat sa inveje sa-1 masoare in zile, nu in ani. (Ps. 90:12) Daca sintem meticulos de atenji in folosirea zilelor, anii vor avea grija de ei inii. Expresia pe care o auzim adesea pe buzele liderului este: ,,N-am timp". Citeodata este adevarat. Dar adesea este un refugiu pentru o persoana ineficienta. Ni s-a incredinjat suficient timp ca sa facem voia lui Dumnezeu i sa

tmplinim in mod complet planul Sau perfect in viejile noastre. ,,Cred ca una dintre frazele fajarnice de fiecare zi este cea prin care exprimSm nevoia noastra permanenta de timp - a spus J. H. Jowett. Noi o repetam atit de des, incit incepem sa o credem. NiciodatS eel care pretinde cd nu are timp nu este omul eel mai ocupat. Atit de compacts i sistematica este aranjarea zilei pentru un om cu adevarat ocupat, incit

daca ii faci o cerere, el va gasi o brea in program pentru a Ji-o satisface. Va marturisesc ca lucrator ca cei de !a care sper eel mai mult sa ob|in servicii suplimentare sint oamenii cei mai ocupaji." Problema nu consta in nevoia de mai mult timp, ci in utilizarea mai eficienta a timpului pe care il avem. E limpede ca fiecare dintre noi are la fel de mult timp ca oricare altcineva din lumea

aceasta. Presjedintele Americii are douazeci i patru de ore intr-o zi, aa cum avem i noi. Aljii pot avea o inzestrare mai mare, mai multa influenja sau mai mulji bani decit noi, dar nu mai mult timp. La fel ca in parabola cu talanjii (Luca i9:12-27); fiecarui slujitor i s-a incredinjat aceeai suma de bani, deci i noua ni s-a incredinjat aceeai masura de timp. Dar putini il

folosesc atit de injelept incit sa produca inzecit. Este adevarat ca nu to|i avem aceea^i capacitate, dar acest fapt este recunoscut in parabola. Slujitorul care a avut o capacitate mai mica, dar a dovedit o credincioie egala, a primit aceeai rasplatS. Noi nu sintem responsabili de capacitajile noastre, dar sintem responsabili de folosirea strategic^ a timpului nostru. Cind Pavel i-a Indemnat pe

cretinii din Efes sa ,,rascumpere vremea", el a accentuat ca timpul devine al nostru prin cumpSrare. Exista un prej.care trebuie platit pentru folosirea lui cu maxima eficienja. Pe piaja viejii, noi schimbam timpul pe ocupajii sau activity cu sau fara valoare, productive sau nu. Weymouth interpreteaza expresia prin ,,cumparaji oportunitaiile", pentru ca timpul este oportunitate i

aici sta importanja planificarii cu grija a viejii. BDac3 avansam in economia timpului, invajam sa traim. Daca euam aici, euam peste tot." Timpul poate fi pierdut i niciodata recuperat. El nu poate fi adunat, ci trebuie cheltuit. Nici nu poate fi aminat. Daca nu este folosit productiv, este irecuperabil pierdut, aa cum afirma" urmStoarele rinduri gravate pe un cadran solar:

Umbra pe care o lasa degetul meu Desparte viitorul de trecut; Inainte sta ora care se va nate In intuneric i dincolo de puterea ta, In spate este linia orei risipite care nu se mai intoarce, Care nu-|i mai aparjine; O singura ora este in miinile tale: Acest ,,acum" pe care sta umbra degetului meu.

Autor necunoscut Aa stind lucrurile, liderul trebuie sa fie meticulos de atent in selectarea prioritajilor. El nu va risipi timpul pe ceea ce este de important secundara, atita vreme cit lucrurile principale ii solicita atenjia. Ziua trebuie planificata dinainte cu grija. Daca dorinja lui este sa exceleze, trebuie ca permanent, pe de o parte sa selecteze i sa respinga, iar pe de alta parte sa se

concentreze asupra iucrurilor de importanja suprema. Un exercijiu revelator este sa Jinem o evident a modului in care am petrecut fiecare ora intr-o saptaminS i apoi sa o analizam in lumina prioritS| ilor biblice. Rezultatul poate fi surprinzStor, 1ZS Citcafi pe vtmeU meCt principii afc amducerii spiritual daca nu chiar ocant, in

termenii valorilor spirituale. Cel ce face acest experiment se poate convinge ca are mai mult timp decit folosete in mod efectiv. Dupa o alocare generoasa de opt ore pe zi pentru somn i odihna - i pu^ini au nevoie de mai mult de atit - trei ore pe zi pentru mese s,i relajii sociale, zece ore pe zi pentru munca i drum, pentru cinci zile, inca mai ramin nu mai pu^in de treizeci i cinci de ore pentru fiecare

saptamina. Ce se intimpla cu ele? Cum stnt investite aceste doua zile suplimentare pe saptamina? Intreaga contribute a unui om la Impara^ia lui Dumnezeu | ine de felul cum sint petrecute aceste ore cruciale. Ele vor hotart daca via|a sa va fi una comuna sau una extraordinara. Indraznea|a misionara Mary Slessor, care mai tirziu a fost cunoscuta sub numele de ,,regina alba din Okoyong",

a fost fiica unui be^iv. Ea a inceput sa lucreze de la virsta de unsprezece ani intr-o fabrica din Dundee, de la ase diminea^a pina la ase seara. Acest program istovitor n-a impiedicat-o sai urmeze educajia in vederea remarcabilei sale cariere. David Livingstone a lucrat intr-o fabrica de bumbac in oraul sau natal, Dumbarton, de la s,ase diminea^a la opt seara. El a

inceput sa munceasca de cind avea zece ani. Ar fi fost cu siguranja scuzat daca ar fi spus ca nu a avut timp pentru studiu. Dar atit de responsabil a utiiizat orele de rSgaz, incit a studiat latina, ajungind sa recite cu uurinta din Horajiu sj Virgiliu, inca inainte de a implini aisprezece ani. La douazeci i apte de ani a absolvit un curs de medicinS in acelai timp cu unui de teologie.1

In lumina acestor realizari i a altor exemple asemSnatoare pe care le avem inaintea noastra, nu este motivata scuza ca nu avem timp 1 !n The Christian, 29 aprilie 1966, p.10. Lideruffi timpuf lui 129 suficient pentru a realiza ceva valoros. Mai mult decit atit, Domnul Isus a lasat un model de utilizare strategics a

timpului. El S-a micat in viajS in pas ma'surat, niciodata in graba, mai intotdeauna aglomerat i adesea hfirjuit de solicitarile muljimilor. Celor ce veneau la El dup5 ajator le-a dat impresia ca nu are preocupare mai importanta decit interesele lor. Secretul seninatajii Lui a constat in siguranja ca lucreaza in acord cu planul Tatalui pentru viaja Lui - plan care a valorificat fiecare ora i a

pastrat rezerve pentru orice eventualitate. Calendarul sau a fost aranjat prin comunicarea cu Tatal, prin care a primit atit cuvintele care trebuiau spuse, cit i faptele care trebuiau facute. ,,Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatal care locuiete in Mine, El face aceste lucrari ale Lui" (loan 14:10). Preocuparea principals a lui Hristos a fost sa implineasca lucrul incredinjat Lui la

momentul respectiv. El a avut contiinja faptulai ca exista o programare in timp pentru fiecare dintre evenimentele viejii Sale (vezi loan 7:6; 12:23; 13:1; 17;1). Nici chiar mama Sa nu a avut permisiunea sa intervina in planu! divin. ,,Ce am Eu cu tine? Nu mi-a venit inca ceasul" - au fost cuvimele Sale (loan 2:4). Nici macar afec|iunea pentru Marta i Maria sau riscul in^elegerii gresjte nu L-au

influentjat sa-i devanseze programul cu doua zile (loan 11:6-9). Astfel ca, la sfirsjtul viejii Sale, a putut proclamacu simplitate: ,,Am sTrit lucrarea pe care Miai dat-o s-o fac" (loan 17:4). El i-a sfirsjt iucrarea fara nici o parte facuta in graba sau in mod imperfect din pricina lipsei de timp. A gasit ca cele douazeci i patru de ore ale zilei sint suficiente pentru a smplini voia Lui Dumnezeu.

Acest lucru este reflectat i in cuvintele mustratoare la adresa apostolilor Sai: ,,Nu sint douasprezece ore in zi?" Aceasta intrebare sugereaza increderea Sa ferma in planul Tatalui i in posibilitatea implinirii lui. Dr. J. Stuart Holden a infeles ca in aceste cuvinte este implicata atit scurtimea timpului, cit sj suficien^a lui. Exists doar 130 Caicafi pe wmek mek -

principii alt conducerii spiritual i timpid Lui 131 douasprezece ore in zi, dar exista douasprezece ore pline intr-o zi.2 Tocmai contiinja acestui lucru explica capacitatea de selectare pe care a avut-o Isus. El a petrecut timpul facind lucruri de substanja. Nu 1-a risipit pe ceea ce nu era vital. Forja caracterului Sau moral a cons tat in refuzul a

ceea ce nu era important. Noi insa putem fi cuprini de panica daca uitam numarul de ore dintr-o zi. Avem douasprezece ore pline ca sa invajam lec^iile viejii i sa indeplinim indatoririle ei. Domnul ne asigura ca vor fi suficiente. Nici o risipire sa nu fie in viaja mea; Acesta e cararea pe care Domnul meu mergea; Ci fiecare ora i putere sa fie folosite Totdeauna i deplin pentru

Dumnezeu. Autor necunoscut Din perspectiva acestei generajii supratensionate este izbitor faptul ca in evanghelii nu exista nici un indiciu ca intreruperile au tulburat seninatatea Fiului lui Dumnezeu. Pujine lucruri produc mai multa agitate i tensiune intr-o viaja ordonata ca intreruperile neateptate sj nedorite. Pentru Domnul astfel de lucruri nu au fost

privite ca intreruperi ale viejii Sale divin programate. Acestea au fost prevazute in planul Tatalui i El nu a fost deranjat de ele. In acea vreme cind ,,nu era ragaz decit pentru a minca", El a gasit timp pentru a indeplini ceea ce Dumnezeu voia sa faca. Adesea, presiunile care vin asupra liderului spiritual sint rezultatul asumarii de responsabilita^i care nu au fost intenjionate de Dumnezeu; aadar, el nu se

poate atepta sa primeasca putere suplimentara de la Dumnezeu pentru a le indeplini. Un om ocupat a relatat cum stapinete el problema intreruperilor. ,,Pina acum cijiva ani - marturisea el am tost intotdeauna deranjat de intreruperi, ceea ce era o adevarata dovada de egoism din partea mea. Oamenii obinuiau sa intre spunind: Am de pierdut doua ore intre doua trenuri i m-am

gindit sa vin sa te vad. Acest lucru ma deranja. Apoi Dumnezeu m-a convins ca El trimite oameni in drumul nostru. El 1-a trimis pe Filip la famenul etiopian. El 1-a trimis pe Barnaba la Saul din Tars. Acelasj lucru se aplica i astazi. Dumnezeu trimite oameni in calea noastra. Aa ca atunci cind cineva intra, eu spun: Domnul trebuie sa te fi trimis aici. Haide sa incercam sa aflam de ce te-a

trimis. Sa ne rugam in legatura cu aceasta. Propunerea conduce la doua lucruri. Situeaza discu^ia la un alt nivel, pentru ca Domnul Dumnezeu este implicat in discu^ie. De asemenea, scurteaza intrevederea. Daca persoana tie ca tu cau^i un motiv din partea lui Dumnezeu i daca nu are nici unul, in curind va pleca spre pauni mai verzi. Deci luaji intreruperile ca din mina lui

Dumnezeu. Atunci ele vor fi parte integrants a programului vostru pentru ca Dumnezeu il aranjaza aa cum dorete El." Pentru cretinul in stare de veghe, intreruperile sint oportunitaji divine. Aceasta se potrive^te cu afirma^ia lui Pavel ca Dumnezeu are un plan pentru fiecare via^a i toji am fost creatj pentru ,,faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca

sa umblam in ele" (Efts. 2:10). Prin rugaciune zilnica i comuniune, liderul trebuie sa descopere detaliile planului divin i sa-i aranjeze lucrul in acord cu acestea. Fiecare jumatate de ora trebuie sa aiba partea ei de utilitate. Multe companii cer managerilor ca vineri seara sa conceapS ^i sa dezbata planurile pentru viitoarea saptamina. John Wesley si F. B. Meyer, oameni care au

realizat o munca incredibila sj au exercitat o influenza uriasja in lume, obinuiau sa-i imparta timpul in perioade de 2 J. Stuart Holden, Evanghelia celei de a doua $anse (The Gospel of the Second Chance, London: Marshall Brothers, 1912, p. 188). 132 Cafcafi pe urmeJe mek principii ait conductrii spiiituaie

cinci minute i se straduiau sa faca fiecare perioadit cit rnai eficienta.3 Pujini dintre noi ar putea sau ar vrea sa atinga aceasta performan^a, dar fiecare ar putea beneficia de aceasta lec$ie, chiar daca este mai pu{in arabi|ios sau disciplinat. Este incredibil ce mult se poate citi in rninutele dintre diferitele activitaji, perioade de timp care altfel ar fi pierdute. Faceji un experiment saptamina

urmatoare. O exemplificare concreta a rnodului in care F. B. Meyer a rascumparat timpul, folosindu-se de ocaziiie care i se ofereau, este inregistrata in biografia sa: ,,Daca avea de facut o lunga calatorie cu trenul, se posta in col^ul compartimentului, deschidea servieta construita astfel incit sa poata fi folosita ca o masu^a de scris i se punea pe lucru scriind articole, indiferent la tot ce il

tnconjura. Adesea, la diverse conven^ii sau chiar la intilniri de comitet, cind procedura nu solicita atenjia lui, deschidea servieta i incepea sa raspunda la scrisori". Un alt om foarte zgircit cu timpul sau a fost W. E. Sangster. Fiul sau a scris despre el: ,,Timpul sau nu a fost niciodata risipit. Diferen^a dintre un minut i doua minute era considerabila pentru el. Aparea din birou

i imi spursea: Fiule, vad ca nu faci nimic acum. Am exact douazeci i doua de minute. Hai sa facem o plimbare. Apoi ieea din casa intr-o asemenea viteza, incit eu trebi'ia sa fug ca sa1 ajung. Discutam despre problernele curente (cinci minute), despre perspectivele echipei de fotbal Surrey in campionatul districtua! (doua minute), despre necesitatea trezirii spirituale (cinci minute), despre

monstrul din Loch Ness (doua minute) i despre sfintul William Romaine (trei minute). Imediat ce LideruCfi timpul lid 133 terminam de vorbit despre aceste lucruri eram din nou acasa".4 Exista pu|ine lucruri care pot aduce un lider con^tiincios intr-o stare de vinova|ie mai mare decit folosirea necorespunzatoare a tirnpului. El trebuie sa caute

o solute de echilibrare in aceasta privinja. Daca nu va gasi un raspuns satisfacator la aceasta problema, va lucra intr-un ciimat de continua tensiune. Chiar dupS ce a facut tot ce-i statea m putere pentru a-sj indeplini obliga^iile, tot vor mai ramine vaste dontenii in care nevoile nu au fost satisfacute. Nu fiecare solicitare de ajutor este in mod necesar o chemare de la Dumnezeu, pentru ca nu

putem raspunde la orice chemare. Daca liderul isj planifica in mod sincer ziua in prezenja Domnului sj face tot ce ii sta in putinja pentru a implini planul, el poate i trebuie sa renun|e la celelalte solicitari. Responsabilitatea lui se extinde numai asupra a ceea ce este sub controlu! sau. Restul poate fi incredin^at dragostei i competen|ei Tataiui ceresc. Aminarea, ho^ul de timp, este una din cele mai

puternice arme ale Diavolului, folosit pentru a-S deposeda pe cres,tin de motenirea eterna. Este un obicei absolut fatal pentru liderul spiritual. Este o minciuna puternica i subtila care se potrivete foarte bine cu inclinajiile naturale i cu Hpsa de tragere de inima innascuta pentru deciziile importante. Luarea i respectarea deciziilor implica intotdeauna un considerabil

efort moral. In loc de a face efortul mai uor, aminarea are efectul opus. Decizia va fi mai greu de luat miine, iar circumstantele se pot schimba in aa masura, incit va fi prea tirziu pentru a decide in mod avantajos. ,,Urzica nu va mai crete daca o smulgi acum." Fa acum ceea ce ai de facut este un principiu de acjiune care i-a condus pe mulji la succes lumesc i care nu este mai pujin adevarat

W. Y. FulJerton, F. B. Meyer, London: Marshall, Morgan & Scott, s.a., p.70. 4 Paul E. Sangster, Doctor Sangster, London: Epworth, 1962, p.314. 134 Catcafi pe urmek mete principii ate conducerii spintu.aU in domeniul spiritual. Cea mai folositoare metoda de a invinge tending de aminare este aceea de a pune termene limita pentru cititui unei

carp, scrierea unei scrisori dificile sau a unui articol, indeplinirea unei sarcini i apoi refuzul neclintit de a depai aceste termene. Un cititor impatimit, care era i un om mult mai ocupat dectt majaritatea dintre noi, era intrebat in mod constant de catre prietenii sai: ,,Cum de ai timp pentru aceasta?" El replica intotdeauna: ,,Nu am timp, mi-1 fac".5 In The Sunday School Times, 22 noiembrie 1913, p.

713. Cindvei veni, adu-mL. cdrfi/k, mai aks cete. dz pieCe. 2 Timotei 4:13 Cititid W face pe am si fk desavirsit, vorbituC, sd fie pregatit, iar scrisuC, sa fie precis. Bacon 13 Lidend i lectuta Sfatul lui Pavel pentru Timotei, nia bine seama la citire", se refera, fira

indoiala, la citirea in public a Vechiului Testament. Aceasta porunca este insS valabila i pentra alte domenii ale lecturii. Carjile pe care Pavel a dorit ca Timotei sa i le aduca au fost, probabil, citeva lucrari ca istoria evreilor, xplicarea exegetica a Legii i Profejilor i, pesemne, cijiva poeji p3gini, din care obinuia sa citeze in predicile i scrisorile sale. Pavel a dorit sa-si petreaca

ultimile saptamini sau Iuni din viaja cu eel mat mare folos, studiind din carjile iai prejioase. El a ramas pina la capit un om al studiului. Exista o intimplare similara in iegatura cu William Tyndale in tiropul deten|iei sale, cu pu|in inainte de a fi martirizat, in anul 1536. Ei a scris guvenatorului-ef, soiicitind nite lucruri: n...o caciula mai calduroasa, o bucata de stofa pentru a-mi petici jambierele... Dar, mai

presus de orice, va rog staruitor i implor clemen|a dumneavoastra pentru a vorbi cu procurorul sa mi se permita favoarea de a avea Biblia ebraica, Gramatica ebraica sj Dicjionarul ebraic pentru a-mi petrece timpul in studiu". Atit Pavel, cit i Tyndale iau dedicat zilele dinaintea martirajului lor studiului scrierilor vechi. US Caicafi pe urmefc mtk -

principii ok conducerii spirituaU Acest capitol vine sa sublinieze faptul ca preocuparea principals i interesul suprem al liderului spiritual trebuie sa fie ca, prin studiul perseverent sj iluminarea Duhului Sfint, sa ajunga la stapinirea Cuvlntuiui lui Dumnezeu, Totusj, ne vom referi in continuare la lecturile suplimentare ale liderului spiritual.

Omul care dorete sa creasca spiritual sj intelectual va fi In mod constant intre car^i. Avocatul care vrea sa aiba succes in profesia sa trebuie sa fie la curent cu cele mai importante cazuri sj cu schimbarile legii. Medicul trebuie sa urmareasca in mod continuu descoperirile din dbmeniul sau. Tot astfel, liderul spiritual trebuie sa stapineasca" Cuvintul lui Dumnezeu sj principiile Sale

sj sa cunoasca la fel de bine ce se petrece in gindirea celor ce a^teapta de la el calauzire. Pentru a realiza aceasta, el trebuie ca, pe linga contactele personale, sa citeasca cit mai mult sj in mod selectiv, Astazi, practica lecturilor din literatura cretinS sj clasica este intrun declin series. In era in care oamenii au mai mult timp liber ca oricind in istoria lumii, mul|i susjin ca nu au timp sa citeasca.

Aceasta scuza nu este valabila pentru liderul spiritual. John Wesley a avut o mare pasiune pentru citit sj eel mai mult a facut-o in a. Uneori calarea o suta cincizeci de km. sj frecvent optzeci de km. pe zi. i-a insusjt astfel cunotin^e temeinice din cele mai diverse domenii. Avea obiceiul sa calatoreasca cu un volum de tiinja, istorie sau medicina proptit pe suportul de la a sj, in

acest mod, a parcurs mii de volume. Dupa Noul Testament in limba greaca, trei mari lucrari au ocupat complet mintea sj inima lui Wesley in timpul cit a stat la Oxford. ,,Din perioada aceea a inceput studiul zelos al carjilor Urmarea lui Hristos (Imitatio Cristi), Trairea si moartea sfintd (Holy Living and Dying), Chemarea serioasd (The Serious Call). Aceste trei carji au devenit calauzele sale spirituale".1 El

le-a spus pastorilor mai ! Alexander Whyte, Treisprezece aprecieri (Thirteen Appreciations, London: Oliphants, 1913, p. 364). liderutji Cectura 139 tineri din societa|ile Wesley, fie sa citesca, fie sa paraseasca misiunea! Hotarirea de a petrece eel pu^in o jumatate de ora pe zi citind carji de valoare, care sint o hrana pentru suflet i

dezvolta mintea i spiritul, ii va rasplati din bel^ug pe cei care au fost inclina^i sa se limiteze la lectura unor car|i superficiale sau repovestite. In seriile de articole din The Alliance Weekly cu subiectul ,,Uzul sj abuzul car^ilor", Dr. A. W. Tozer a spus citeva lucruri pare merita aten^ia: ,,De ce cretinul de astazi gasete intotdeauna citirea marilor autori mai presus de puterile sale? Cu siguran^a, capacitatea intelectuala nu

scade de la o generate la alta. Noi sintem la fel de ageri ca i parinjii notn i orice lucru pe care 1-au facut ei il putem face sj noi, daca sintem suficient de interesaji sa depunem acest efort. Cauza majora a declinului calitativ al literaturii cretine actuale nu este de ordin intelectual, ci spiritual." Pentru a te bucura de o carte religioasa buna, este necesara o anumita dedicare fa^a de Dumnezeu i o

anumita detaare faja de lume, pe care pu|ini cretini le au. Parinjii Bisericii Primare, misticii, puritanii nu sint greu de in^eles, dar ei loeuiese pe inaljimi, unde aerul este tare i rarefiat sj unde numai eel indragostit de Dumnezeu poate ajunge... Un motiv pentru care oamenii nu sint in stare sa-i injeleaga pe marii clasici cre^tini este acela ca ei incearca sa-i in|eleaga fara cea mai mica intense de a

practica cele citite".2 2 A. W. Tozer, ,,Uzul i auzul carjilor" (,,The Use and Abuse of Books", The Alliance Weekly, 22 febniarie 1956, p. 2). i iecwa 140 Cakafi pe umuk mek principii ok conducerii spirituaJe DE CE SA CITIM ,,Citete pentru a umple din nou fintinile inspirajiei", a fost sfatul lui Harold J.

Ockenga, cars a luat un geamantan plin de cSrji in luna de miere!3 Celebra regula a lui Bacon pentru lectura era: ,,Citete nu pentru a contrazice sau a combate, nu pentru a crede sau a lua drept bun, nici pentru a gasi un subiect pentru conversajie sau pentru ua discurs, ci penfru a cintari i a analiza. Unele car^i trebuie gustate, alteie inghijite i doar citeva, rnestecate i digerate".4

Un alt scriitor a fost de parerea ca, daca citim doar pentru a ne incarca memoria, doar pentru a ne simji superiori sau a fi considered intelectuali, atunci este nefolositor j chiar mai rau decit nefolositor. Liderul spiritual trebuie sa citeascS cu folos, pentru tnviorare spirituald, iar aceasta va influenza mult modul In care isj va selecta carjile. Sint autori care ne

hranesc emotional ^i intelectual si ne ridica" pe tnal^imi. Carole care ofera indemn i inspirafie trebuie pastrate cu drag. Liderul trebuie sa citeasca pentru stimularea glndirii i este indicat sa aiba ia dispozi^ie, printre aitele, i car|i care il implica Intr-o gimnastica a mintji - lucrari care sa solicite intelectul i sa stimuleaze naterea glndurilor i ideilor proaspete.

El trebuie sa citeascS pentru a-i cultiva stilul In care predica, in care ii invaja pe al^ii i in care scrie. Pentru aceasta sint eser.iale scrierile care ne largesc vocabularul, ne Jnvaja sa glndim, ne instruiesc in arta -comunicSrii convingatoare i patrunzatoare. Dr. Tozer Ii recomanda pe ,,John Bunyan pentru simplitate, Joseph Addison pentru 3 Harold J. Ockenga, Cristianity Today, 4 martie

1966, p. 36. 4 Francis Bacon, in The Alliance Weekly, 14 martie 1956, p. 2.ul

claritate i eleganja, John Milton pentru nobleje i stil elevat, Charles Dickens pentru prospejime i Francis Bacon pentru concizie i demnitate" Bacon insui a afirroat ca ,,istoria fi face pe oameni, injelepji; matematica subtili;

filozofia, profunzi; morala, demni; logica i retorica capabili sa argumenteze". De asemenea liderul trebuie s5 citeasca pentru a acumula informaiii., Niciodata nu au existat informa^ii atlt de vaste ca astazi, la di&pozijia oricarui cititor. Informajiile se asimileaza in principal prin lectura. Deci iideruS trebuie sa citeasca pentru a Jine pasul cu generajia sa i pentru a fi informal in domeniul sau.

Este important sa citim pentru a avea comuniune cu mirii!e marilor oameni. Parta^ia cu cei mai atari i mai sfiny oameni poate fi pastrata prin intermediu! car|ilor lor. Puterea benefica a unei singure car|i este imposibil de estimat. In cartea Curiozitaii ale literaturii (Curiosities of Literature) Benjamin Disraeli intituleaza un capiiol ,,Omul unei singure car^i" s,i da un

numar de exemple despre influenza marcanta a unei singure carji in vie^ile unor oameni. Citind biografiile unui mare numar de cre^tini pe care Dumnezeu i-a folosit intr-un mod unic in secolul trecut, autorul a remarcat faptul ca iarai i iarai o anume carte a adus o criza in viaja lor i a produs o revolujie in lucrarea lor. Cartea este Frelegeri despre trezirile religioase (Lectures on Revivals of Religion) de

Charles G. Finney. Pe de alta parte, cine poate masura puterea malefica a unei singure car^ii ca Mein Kampfa lui Hitler? Cine poate masura dezastrul spiritual provocat de lucrarea Cinstitfa{a de Dumnezeu (Honest to God) a Episcopului Robinson? A. W. Tozer, in The Sunday School Times, 22 noiembrie 1913, p. 713. 142

CE SA CITIM Cakap. pe urmeie meie principii ak conducerii spiritual Daca este adevarat ca omul este caracterizat de prieteniile sale, nu este mai pujin adevarat ca si cardie pe care le citete ti reflects caracterul, fiindca ele sint o expresie vizibila a setei sj aspirapilor sale launtrice. Numarul mare de carp, atit laice ctt sj religioase care exista astazi, cere in mod

imperativ discernamint in lectura. Nu ne putem permite sa citim decit ceea ce este mai bun sj de maxim ajutor pentru implinirea misiunii noastre. Cu alte cuvinte, lectura noastra va fi reglata de ceea ce sintem si facem sau de ceea ce inten^ionam sa facem. Un batrin scriitor care a adoptat pseudonimul Cladius Clear a sugerat ca un iubitor al carjilor sj le-ar putea eticheta ca pe oameni. Pujine

ar fi Jubitele" sj pe acestea le-ar lua cu el daca ar fi exilat. Pe altele, mai multe decit cele din prima categorie, le-ar numi ,,prietene", iar pe cele mai multe le-ar desemna drept ,,cunotin^e", carji cu care are relajii ocazionale.6 Mathew Arnold a fost de parere ca ceea ce s-a scris mai bun pina acum in domeniul literaturii se gases,te in aproximativ cinci sute de carji. Daniel Webster

a preferat sa stapinesca bine citeva carji decit sa citesca fara discernamint. Convingerea lui era ca studierea i stapinirea perfecta a celor mai mari scriitori, care au dat nas,tere valorilor perene ale literaturii engleze, este mai de folos decit rasfoirea unui mare numar de carji efemere. El a susjinut ca in aceste scrieri trebuie sa incercam sa in|elegem inima omeneasca cu aspira^iile sj

tragediile ei, cu speranjele sj dezamagirile ei. Filozoful englez Hobbes a spus cindva: ,,Daca as, fi citit la fel de multe car^i ca al^i oameni, a cunoate la fel de pu^ine lucruri". Samuel Brengle i-a manifestat astfel preferin^ele in domeniul poeziei: Cladius Clear, in The Life of Faith, 26 noiembrie 1913, p. 1443. lidendji tectura 143

,,Imi plac poe|ii ale caror scrieri dezvaluie o mare pasiune i un caracter moral - cum sint Tennyson i Browning. Lucrarile altora au Sumina, dar eu prefer luminii flacara. Shakespeare? O minte clara ca o raza de soare - dar fara pasiune, lumina fara caldura. Shelley? Keats? Intr-un anume sens ei sint poeji perfec|i. Dar nu ma mica. Frumuseje? Da, dar i multe vorbe. Exista o

diferenja infinita intre frumusejea sfinjeniei i sfin^enia frumusejii. Prima duce spre inaljimi i splendori, spre formarea unui caracter dumnezeiesc, iar cealalta conduce adesea, chiar prea adesea, spre o orgie de senza|ii".7 Sir W. Robertson Nicoll, mulji ani redactor ef la The British Weekly, considera biografia drept cea mai atragatoare forma a scrisului, pentru ca biografia

transmite personalitate. Nu poji citi viaja marilor personalitaji, barbaji %i femei, fara ca inspira^ia sa se aprinda i sa se inal|e. ,,Vie|ile admirabile ale marilor oameni ne amintesc faptul ca s,i ale noastre pot deveni la fel." Cine poate evalua forja de motivajie care se degaja din biografiile marilor oameni ai credin^ei cum sint William Carey, Adoniram Judson, Hudson Taylor, Charles Studd sau

Albert Simpson? Joseph W. Kemp, care a desfaurat o activitate deosebit de bogata in domeniul invajaturii i predicarii, avea intotdeauna o biografie buna la indemina. Ransome W. Cooper sus^ine: ,,Citirea unei biografii bune constituie o parte importanta a educajiei cretine. Ea asigura un numar nesfirit de exemple care pot fi urmate. Cresiinul va invaja

sa-i evalueze caracterul, sa intrezareasca scopul propriei vie|i, sa decida cum sa-1 atinga i sa aprecieze de cita lepadare de sine este nevoie pentru a la aspirajiile fara valoare; el va invaja continuu despre felul cum C. W. Hall, Samuel Logan Brengle, New York: Salvation Army, 1933, p. 144 CaCzafi pe urmeCe mete 7

principii spiritual

ale

conducerii

intervine Dumnezeu intr-o via^a dedicata pentru a-i implini planul". In privinja carjilor, ceea ce-i muliume^te pe cei aflaji sub conducere nu trebuie sS-1 satisfeca i pe lider. El nu se va muljurni cu lectura ca"rjilor uoare sau a celor aflate pe linia speciality lui. Muriel Ormrod recomanda: ,,Este bine ca tntotdeauna sa

ne fixam un obiectiv nu foarte uor de atins. Trebuie sa incercam sa ne diversificam lectura -nu numai din scriitor cu care sintem de acord, ci i din cei cu care sintem gata sa ne batem. Sa nu-i condamnam ca nu au aceeasj opinie cu noi, caci punctele lor de vedere ne stimuleaza sa cautam adevarul i sa le apreciem parerile in lurnina Scripturii. Sa ne ferim de a comenta sau de a critica

scriitorii de care am auzit la a doua sau la a treia mina, fara ca noi inline sa le fi citit lucrarile.,. Nu va temeji de idei noi - dar nici nu intraji prea uor sub stapinirea lor".8 Pujina invajatura este un lucru periculos. Bea cu sete, nu gusta doar din izvor; Inghi^iturile mici otavesc mintea; Numai daca bem din plin ne vom vindeca. Alexander Pope Liderul trebuie deci sa se

cufunde in lumea carjilor care Tl vor echipa pentru o mai inalta calitate a slujirii i a conducerii in imparajia lui Dumnezeu. i (ectwa Muriel Ormrod, The Reaper, august 1965, p. 229.u5

CUM SA CITIM Intr-un anume sens, lectura este definita ca studiu dupa un material scris sau tiparit i aceasta implies nu numai a descifra simbolurile, ci i a

medita la ideile pe care ele le exprima. ,,Este uor s5 citeti. Este mult mai greu s8 pastrezi roadele lecturii. i atunci, ce folos avem din lectura, daca* nu atingem acest scop?" Cind poetul Southey i-a spus unei batrine doamne quaker cum invaja" el gramatica portugheza in timp ce se spalS, cum fnvaja altceva in timp ce se imbracS, i cum in timpul micului dejun patrunde deja intr-un alt

domeniu s,i aa mai departe, umpllndu-i pe deplin ziua, ea 1-a intrebat calm: ,,i cind mai gindiji?" Este posibil sa citim fara sa gindim, dar nu vom avea nici un folos daca citim astfel. Charles H. Spurgeon is,i sfStuia studenjii: ,,Incercaji sa stapiniji continutul de idei al carjilor pe care le ave|i. Citi|i-le temeinic. Insistaji asupra acestora pina cind patrundeji in esen^a lor i v-o insu^iji

la perfecjie. Citiji-le i recitiji-le, mestecaji-le i digera|i-le. Lasaji-le sa va patrunda. Chitf atent de citeva ori o carte buna, luaji notice i analizaji-o. Studentul va observa ca o carte pe deplin stapinita, va avea o influent mai mare asupra min^ii sale decit douSzeci de car|i rJsfoite. Pu|ina invSjStura i multa mindrie vin din lectura superficiala. Unii oameni sint handicapaji in gindire

din pricina ca renunja la meditate de dragul cititului. Pentru lecturi motto-ul vostru sa fie: mult, nu multe".9 Urmatoarele reguli pot face lectura mai semnificativa s,i cu 9 Helmut Thielicke, Intilnire cu Spurgeon {Encounter with Spurgeon, Philadelphia: Fortress, 1963, p. 197). c 10 _ Calcali pe urmele mele 146

Catcafi pe wmete mete principii ate conducerii spirituate beneficii pe termen lung: * Citete pu^in din ceea ce trebuie sa ui|i imediat, fiindca aceasta te va ajuta doar sa-Ji formezi deprinderea uitarii. Exercita acelasj discernamint in alegerea car^ilor ca i in alegeiea prietenilor. * Citete cu creionul i caietul la indemina. Daca nu ai o memorie deosebit de

buna, mult din ceea ce ai citit este pierdere de timp. Formeaza-Ji un sistem de a lua noti|e i vei fi uimit sa constaji ce mult \\i va ajuta memoria. * Fa-Ji un caiet de citate in care sa notezi tot ce este deosebit, interesant i merita sa fie insemnat. Poji adauga la acestea comentarii i critici personale. In acest fel se pot pastra i indexa materialele pentru a fi de fobs in viitor.

* Verifica pe eft posibil datele istorice, tiin|ifice etc. 51 nu lasa sa-|i scape nici un cuvint al carui sens sa nu-1 fi in^eles. * Citeste variat, pentru ca mintea o ia atit de uor pe drumuri batatorite! Diversitatea este la fel de relaxanta pentru minte ca i pentru trup. * In masura in care este posibil, coreleaza-Ji lecturile - asociaza istoria cu poezia, biografia cu romaneie

istorice, astfel incit, daca citeti istoria razboiului civil american, sa citeti i biografiile lui Lincoln i Grant s,i poeziile scrise de Walt Whitman despre Abraham Lincoln. Preotul Yates da un sfat in legaturS cu lectura, foarte folositor pentru cei ce sint gata sa-1 urmeze. Acest sfat, formulat in acest secol al vitezei, li se va parea unora ca Jine de perfecjiune. El sugereaza ca orice carte

buna necesita trei lecturi. Prima trebuie sa fie rapida i continua. Subcontientul va lucra i o va lega de ceea ce tim deja in legatura cu subiectul respectiv. Apoi faJi timp sa te gindeti ce fel de contribute a adus cunos,tinelor tale. A doua lecturS trebuie sa fie atenta i detaliata, pentru a putea gindi la fiecare punct nou i a lua notice ce \\\ vor folosi mai tirziu. Dupa un interval de timp, a treia citire va fi

relativ rapida i continua, insojita de o scurta analiza Liderutji Cectura 147 la sfirsjtul car|ii, cu notarea paginilor de referin|a pentru diverse subiecte i ilustra^ii. Preotul unei mici parohii din Lumsden in Scoria, s-a inconjurat cu nu mai pujin de aptesprezece mii de volume, pe care le-a rasfoit cu mare incintare. Dar fiul sau a spus despre el i despre carjile sale: ,,Desi a

consumat mult timp i truda pentru predicile sale, el nu a reusjt sa constraiasca o punte de legatura intre acestea |i lecturiie sale".10 lata un pericol de care un lider trebuie sa fie conslient. In mod ideal, o carte este un canal prin care ideile pot circula de la o minte la alta. Preotul din Lumsdena venit sa sape acest canal intre lecturi i propria sa viaja spirituals, dar congrega^ia sa nu s-a bucurat de

beneficiul pe care 1-ar fi putut avea din cunotin|ele lui vaste. Liderul trebuie sa construiasca acest canal intre ceea ce citete i ceea ce spune sau scrie, astfel incit i al^ii sa beneficieze de roadele lecturilor sale. Un preot de |ara din Australia, o cunotin|a de-a autorului, este un mare iubitor de carji. Inca de la inceputul lucrarii sale, el a decis sa formeze o congregate cu solide

cunotin|e biblice i teologice. El a reus.it sa transmits membrilor bisericii dragostea sa pentru car^i i i-a familiarizaf treptat cu lucrari religioase din ce in ce mai grele s,i mai profunde. Rezultatul este ca in acei district un numar de fermieri i-au adunat biblioteci de care nu s-ar ruina nici un lucrator al Evangheliei. Avind asemenea exemple, mul|i alji lideri spirituali ar putea transmite bisericilor

lor aprecierea pentru anumite carji spirituale, calauzindu-i pe membrii lor intr-un adevarat curs de lecturi selective. ' Sunday School Times, 22 noiembrie 1913, p. 715. (Daca ejti Cider, strdduieftete sa conduci Romani 12:8, NEB 14 Dezvoltarea capacita$ilor de lider Fiecare cretin are ob!iga{ia

de a face tot ce depinde de el pentru cauza lui Dumnezeu. Daca potenjialul sau ca lider poate fi Imbunatajit, el trebuie s-o faca. Pentru ca nimeni nu tie ce poate aduce viitorul, trebuie sa ne pregatim in toate modurile posibile pentru oportunitS^ile care se pot ivi. Nu orice cretin este chemat sau calificat sa ocupe cea mai inalta pozijie de pe scara ierarhica, dar toji cretinii sint lideri in masura in care

ii influenjeaza pe cei din jurul lor. Fiecare, daca vrea, isj poate imbunataji capacitatea de conducere. Primul pas pentru a atinge acest scop este descoperirea s,i corectarea punctelor slabe din acest domeniu, concomitent cu cultivarea celor tari. Au fost exprimate diverse motive pentru a explica ponderea conducerii de nivel mediocru in lucrarea cretina; examinarea urmatoarelor

intrebari poate conduce la descoperirea domeniilor ce pot fi imbunatajite i intarite. Ne lipsesc scopurile clar definite, care sa ne ridice i sa ne stimuleze, care sa ne intareasca credinja i sa ne unifice activita|ile vie|ii? Stntem timizi in credinja, ezitanji sa facem pai care implica riscuri in interesul Imparajiei lui Dumnezeu? Preferam, de obicei, solu^ii sigure? Avem un zel efervescent sau un entuziasm

ponderat? Un lider entuziast va crea oameni entuziati. ovaim sa ne confruntam cu o situajie dificila sau ne expunem cu curaj? Obi^nmrn sa aminam lucrurile cu speran|a ca problema se va rezolva de la sine? Se intimpla deseori ISO Ca/cafi pe urmete meie principii ate conducerii spiritual* caHtafilor de [tier 151

aa. Un lider mediocru amina deciziile, dialogurile sau scrisorile dificile. Intlrzierile nu rezolva nirnic, ci mai degraba complica lucrurile. Inijiem ac^iuni de anvergura, dar carora le lipsesie profunzimea i ne risipim in prea multe activity, objinind astfel, numai rezultate superficiale? STRADUIESTE-TE SA CONDUCI Romani 12 inseamna mult pentru un lider. Capitolul

incepe in versetul 1 cu o consacrare la timpul aorist: ,,Aduce|i-va trupurile voastre (odata pentru totdeauna) ca o jertfa vie, sfinta". Aceasta porunca de baza este urrnata de alte treizeci i ase de indemnud la timpul prezent, care arata rezultatele ce decurg din acest act initial. Doua dintre ele suit relevante in mod special pentru tema noastra. Primul este: ,,Daca eti lider, stmduie$te~te sa conduci!"

(v. 8, NEB, s.n.) sau ,,Daca eti chemat sa conduci, fa-o cu rtvna" (Barclay, s.n.). Aici sintem indemna|i sa ne tndeplinirn responsabilitatile de lider cu hotarire sj cu zel. Nu este loc pentru lene sj indulgenja. Trebuie sa ne exercitam conducerea cu toata straduinja, daruindu~ne cu trup i suflet acestei lucrari. Procedam noi aa? Avem zel in modul nostru de conducere? Acest lucru a

fost o caracteristica a Domnului nostru. Cind ucenicii L-au vazut aprins de o minie fara pacat sj de o irid-ignare dreapta din cauza pingaririi Casei Tatalui Sau, ei i-au adus aminte ca este scris: ,,Rivna pentru Casa Ta ma maninca" (loan 2:17). Atit de intens a fost zelul cu care i-a indeplinit responsabilitatea Sa divina, incit prietenii Sai au spus: ,,i-a ieit din min|i", iar dumanii - ,,Are drac"

(Marcu 3:21; loan 7:20). O intensitate 1 un zel similar au marcat slujba apostolului Pavel in fiecare stadiu al viejii sale. Adolph Deissman a scris despre el: ,,Lumina de pe drumul Damascului a gasit un suflet piin de material iflfiamabil in tinarul persecutor. Vedem flacarile crescind in timp sj simtim incandescen|a focului care nu i-a pierdut din stralucire nici cind Pavel a inaintat in virsta.

To^i trebuie sa dorim aceasta cres.tere a intensitatii pe masura ce imbatrinim, dar ea nu are loc de la sine. Orice flacara tinde sa se stinga s,i sa devina un taciune intunecat. Focul trebuie ipcontinuu alimentat cu combustibil". fnainte de convertirea sa, zelul arzator, dar greit direc|ioaat, 1-a condus pe Pavel la acte teribile de cruzime pe care nu sj le-a iertat niciodata. ,,Am

persecutat Biserica lui Dumnezeu" spune el cu cainja. Dar acelasj zel, cura^it de Duhul Sfint, pastrat in houa sa viata, 1-a condus la incredibile realizari in interesul Bisericii pe care cautase sa o distruga. Datorita umplerii sale cu Duhul Sfint, mintea i-a fost continuu preocupata de adevarurile lui Dumnezeu, inima sa a ars de dragostea Lui, iar voinja lui a fost aprinsa de entuziasm pentru

gloria lui Dumnezeu. Nu e de mirare ca oamenii erau gata sa-1 urmeze pina la moarte. El i-a exercitat in mod continuu conducerea. A facut-o cu intensitate i cu zel i acest spirit i-a transformat pe cei ce l-au urmat. PASTREAZA-TE LA PUNCTUL DE FIERBERE Al doilea timp prezent din Romani 12 pe care il vom lua in considerare se afla la versetul 11: ,,Zelul sa nu-ji

slabeasca niciodata, fii injldcarat in Duhul, slujete Domnului" (RSV, s.n.) sau ,,Nu fi indolent in munca, pastreaza-te lapunctul de fierbere prin Duhul Sfint, fa slujba de rob pentru Stapinul tau" (Harrington C. Lees, s.n.). Una este sa descoperi domeniile in care eti slab i cu totul alta sa le remediezi. In acest verset ni se da dinamica unui zel constant: Pastreaza-te la punctul de

fierbere prin Duhul Sfint", Pentru cei mai mul|i lideri nu este greu sa ajur.ga la punctul de fierbere in ocazii speciale. Cei mai multi au avut experienja exaltarii spirituale, a apropierii speciale de Damnezeu, i-au simjit inima arzind i au avut rezultate extraordinare in lucrarea lor; dar problema este cum sa ramina 152 CaJcafi pe urme.it mete principii aie condutxrii

spiri.tu.afe la acest nivel. Versetul comunica posibilitatea pastrarii acestei incandescence in Duhul. Aceasta inseamna ca sursa care ne aduce in clocot este Duhul Sflnt. Cretinul lui Bunyan a descoperit acest secret atunci cind a vizitat casa Talmacitorului. El a fost uimit vazind flacarile ridicindu-se mai sus, desi cineva turna apa peste ele. A

in^eles ce se intimpla cind a vazut pe altcineva, in spatele zidului, care turna ulei. Am invajat oare i noi acest secret? In disertajia Sa clasica despre rugaciune, Isus a facut o promisiune deosebita: ,,Deci daca voi, care sinteji rai, tiji sa da|i daruri bune copiilor votri, cu cit mai mult Tatal vostru Cel din ceruri va da Duhul Sfint celor ce I-L cer!" (Luca 11:13) Acest verset

ridica probleme pentru cei care cred ca oricine se increde in Hristos pentru mintuire primete Duhul Sfint. ,,Daca nu are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui." Daca fiecare credincios are Duhul Sfint, ce vrea Isus sa spuna in Luca 11:13? Raspunsul se afla in gramatica versetului. In Noul Testament englez cuvintul ,,Duhul Sfint" se gasete de optzeci i opt de ori. In limba greaca el are

articol hotarit numai de cincizeci sj patru de ori. In celelalte treizeci i patru de cazuri il gasim cu articol nehotarit, insemnind deci ,,Duh Sfint". Acesta este cazul in Luca 11:13. H. B. Swete este de parerea ca acolo unde avem articol hotarit, referinja este la Duhul Sfint ca Persoana. Dar unde nu avem articolul hotarit, referinja nu este la Persoana, ci la acjiunile Duhului Sfint.

Aceasta interpretare arunca o alta lumina asupra problemei. Isus i-a asigurat ucenicii ca pot cere oricare dintre acjiunile Duhului Sfint de care au nevoie pentru a-i indeplini lucrarea in Trupul lui Hristos i Tatal le-o va acorda. Te foloseti tu de aceasta promisiune uimitoare? Ai nevoie de dragoste, de putere, de curaj sau de injelepciune? ,,Cu cit mai mult Tatal vostru Cel din

ceruri va da [acjiunile] Duhului Sfint celor ce I-L cer" (s.n.). in acelasj sens, Isus le-a spus: ,,Cere$i, > vi se va da" (Luca 11:9). care urau IScomia i n