Milwaukee Art Museum Prezentare general La 04 mai 2001, un plus mult anticipat-la Muzeul de Arta Milwaukee a deschis primul Usi pentru public. Proiectul 125 dolari milioane de dolari, proiectat de arhitectul Santiago Calatrava, a devenit un simbol pentru muzeu și orașul Milwaukee, Wisconsin chiar înainte de a fi finalizare. Acest raport prezintă un studiu de caz al proiectului. Informații generale cu privire la context arhitectural pentru adăugarea vor fi furnizate, precum și un rezumat al arhitectului stăpânirea de design structural. Un număr de elemente unice ale clădirii vor fi discutate în detaliu. În plus, designul structural complex al cladirii vor fi revizuite prin component și evaluarea de sistem, diagrame, și simplificate de analiză structurală pe calculator. The Milwaukee Art Museum Muzeul de Artă Milwaukee (MAM) isi are inceputurile sale două instituții, art Layton Galeria, cu sediul în 1888, și Institutul de Artă Milwaukee, care a fost înființată în 1918. În 1957 grupurile s-au unit, formând privat, non-profit Milwaukee Art Center, acum cunoscut sub numele de Muzeul de Arta Milwaukee. În acest moment, Centrul sa mutat în locația actuală pe malul mării Milwaukee. Arhitect finlandez Eero Saarinen, cunoscut pentru St Louis Arch lui, proiectat casa noua Centrului. Saarinen proiectat o structură unică care încorporează secțiuni în cruce, cu porțiuni în consolă plutitoare; clădirea este acum considerat un clasic în dezvoltarea arhitecturii moderne. Clădirea a fost deschisă în 1957, moment în care Institutul de Artă Milwaukee și Layton Galeria de Artă a fuzionat colecții și proiectele lor pentru a forma Centrul de Artă Milwaukee. Un adaos a fost adăugată la Art Center Milwaukee în 1975, după ce Centrul a primit o Numărul de donații și contribuții la colecția sa. Pe lângă expune spațiu, Centrul facilități suplimentare, cum ar fi un teatru, centru educațional și un mic restaurant.
Transcript
Milwaukee Art Museum
Prezentare general
La 04 mai 2001, un plus mult anticipat-la Muzeul de Arta Milwaukee a deschis primul Usi pentru public. Proiectul 125 dolari milioane de dolari, proiectat de arhitectul Santiago Calatrava, a devenit un simbol pentru muzeu și orașul Milwaukee, Wisconsin chiar înainte de a fi finalizare.
Acest raport prezintă un studiu de caz al proiectului. Informații generale cu privire la context arhitectural pentru adăugarea vor fi furnizate, precum și un rezumat al arhitectului stăpânirea de design structural. Un număr de elemente unice ale clădirii vor fi discutate în detaliu. În plus, designul structural complex al cladirii vor fi revizuite prin component și evaluarea de sistem, diagrame, și simplificate de analiză structurală pe calculator.
The Milwaukee Art Museum
Muzeul de Artă Milwaukee (MAM) isi are inceputurile sale două instituții, art Layton Galeria, cu sediul în 1888, și Institutul de Artă Milwaukee, care a fost înființată în 1918. În 1957 grupurile s-au unit, formând privat, non-profit Milwaukee Art Center, acum cunoscut sub numele de Muzeul de Arta Milwaukee. În acest moment, Centrul sa mutat în locația actuală pe malul mării Milwaukee.
Arhitect finlandez Eero Saarinen, cunoscut pentru St Louis Arch lui, proiectat casa noua Centrului. Saarinen proiectat o structură unică care încorporează secțiuni în cruce, cu porțiuni în consolă plutitoare; clădirea este acum considerat un clasic în dezvoltarea arhitecturii moderne. Clădirea a fost deschisă în 1957, moment în care Institutul de Artă Milwaukee și Layton Galeria de Artă a fuzionat colecții și proiectele lor pentru a forma Centrul de Artă Milwaukee.
Un adaos a fost adăugată la Art Center Milwaukee în 1975, după ce Centrul a primit o Numărul de donații și contribuții la colecția sa. Pe lângă expune spațiu, Centrul facilități suplimentare, cum ar fi un teatru, centru educațional și un mic restaurant.
În 1980, Centrul a schimbat numele în Muzeul de Artă Milwaukee. Colectia muzeului a continuat să crească în timpul anilor '80 și '90, ceea ce duce la luarea în considerare a un alt mare plus.Participarea și calitatea de membru a crescut dramatic, cu aproape 200.000 de vizitatori anual.
Cu prezență mai mare, un număr record de achizitii de arta, iar noi programe fiind continuu adăugat, facilitatile MAM au devenit inadecvate. Oficialii Museum în căutarea unui stil care ar completa structura Saarinen existent a apelat la arhitectul Santiago Calatrava în 1994 pentru a proiecta noua adăugire. Calatrava a fost întrebat pentru a oferi o declarație arhitectural puternic într-o clădire-a "stabili încă funcțional Derby un standardul arhitectural pentru următorul mileniu "[1].
Proiectare extindere dinamic Calatrava a fost lansata in martie 1996. Comunitatea Milwaukee a fost entuziasmat de rezultat. Groundbreaking a avut loc la 10 decembrie 1997, precum și întregul
Proiectul de extindere a fost completă, până în octombrie 2001 (după deschiderea în luna mai a acelui an).
Quadracci Pavilionul (Figura 1) a fost prima clădire proiectată de Calatrava a fi construite în Statele Unite. De la finalizarea acestuia, un număr record de vizitatori s-au bucurat de noi galerii expoziționale, magazin muzeu mare, auditoriu în Pavilionul Quadracci, și complet renovat și reinstalat galerii de colectare permanente. În ciuda depășiri de costuri și eșecuri de finanțare care rezultă din proiectul de extindere, Muzeul prevede un prosper viitor, precum și orașul Milwaukee are un nou pictogramă malul mării.
Arhitectul
Arhitect de renume international Santiago Calatrava sa născut pe 28 iulie 1951, în Valencia, Spania și a obținut o diplomă în arhitectură de la Escuela Tecnica Superior de ARQUITECTURA. După formarea sa în arhitectură, Calatrava urmat studii post-universitare în civil inginerie la ETH (Institutul Federal de Tehnologie), în Zurich și a primit titlul de doctor în 1979.
După terminarea studiilor, Calatrava a început cariera de acceptarea inginerie mic comisioane. El a intrat, de asemenea, concursuri de design, crezând acesta era felul lui, cel mai probabil la comisioane sigure. Prima sa propunere competiție câștigătoare în 1983 a fost pentru proiectarea și construcție de Stadelhofen Gara din Zurich.
În 1984 Calatrava a proiectat și construit podul Bach de Roda comandat pentru Jocurile Olimpice Jocuri în Barcelona. Acesta a fost urmat de proiecte, cum ar fi Podul Alamillo și viaductul comandat pentru Targul Mondial de la Sevilia (1987-1992), Campo Volantin Footbridge în Bilbao (1990-1997), precum și Alameda Bridge și stația de metrou din Valencia (1991-1995).
Calatrava stabilit al doilea birou firma lui (Paris) în 1989, și al treilea său (Valencia), în 1991. Proiectul său major în Valencia, orașul de Arte și Științe, este un efort continuu. Alte notabile proiecte din această perioadă include BCE Place mall din Toronto (1987-1992), calea ferată Oriente stație în Lisabona (1993-1998, comandat pentru Expo '98), iar propunerea
câștigătoare în proiectarea concurs pentru a finaliza Catedrala Sf. Ioan Divinul din New York (1991, neconstruit).
Mai multe proiecte majore recente includ Airport Sondica, Bilbao (2000), Podul Europei,Orléans, Franța (2000), fabrica de vinuri Bodegas Ysios în Laguardia, Spania (2001), și extinderea Muzeului de Artă Milwaukee (2001).
Proiecte apropie în prezent de finalizare includ Podul Turtle Bay, Redding, California (vara anului 2004), în Atena Olimpice de la Complexul Sportiv (vara anului 2004), și Opera Valencia Casa (2004), ultima clădire mare în orașul său de Arte și Științe.
Calatrava a fost selectat recent pentru a proiecta Hristos Catedrala de lumina pentru Biserica Romano-Catolică Episcopia Oakland, California si Simfonia Centrul pentru Orchestra Simfonică din Atlanta Atlanta, Georgia - ambele comisii importante din Statele Unite.
Arhitectul a primit numeroase distinctii si premii de la recunoscută pe plan international societățile arhitectura, precum si 12 doctorate onorifice până în prezent. Pentru extinderea lui a Muzeul de Arta Milwaukee, Calatrava a câștigat "Best of 2001" desemnare Time Magazine. În De asemenea, el a fost distins Premiul Internațional de iluminare Proiectare de Merit Illuminating Societatea de Inginerie de America de Nord pentru proiectarea iluminat interior al MAM expansiune [2].
Quadracci Pavilionul
Design Concept
Orașul Milwaukee a fost în căutarea pentru o "declarație arhitectural puternic într-un interesant încă clădire funcțională ", care va" stabili un standard arhitectural pentru următorul mileniu "[1]. Răspunsul Calatrava a fost de a proiecta "o stralucitoare" lanternă "pe malul lacului in centrul orasului, radiind lumină în toate direcțiile "[3]. El a ales să execute acest concept printr-un pavilion oferind un "mare, sala de receptie ", cu o", barcă, ca prova transparent de design unic, cu care se confruntă cu pereți de sticlă lac "și o", aripă ca de protecție solară frumos "[4].
Building Layout
Cinci-Nivelul Muzeul de Arta Milwaukee, inclusiv pe patru niveluri Calatrava plus, a fost cartografiat de David Arbanas a Milwaukee Journal Sentinel-Online [5,6] așa cum se arată în cifre 2-6.Quadracci Pavilionul este afișat intersectează clădirea principală, la capătul de sud.
O privire mai atentă la nivelul principal al noului plus în figura 7 arată nava, cum ar fi detaliere Calatrava imaginat (desen de Arbanas [7]).Quadracci Pavilionul este direct în conformitate cu podul pietonal.
Caracteristici structural
O descriere concisă a designului elaborat Calatrava a fost propusă de James Auer a Milwaukee Journal Sentinel-Online:
"Oțel și sticlă Quadracci Pavilion proiectului, care va servi drept marele intrare în muzeu extins, vor fi ridicate pe o grindă din beton inel imediat la sud de Galleria joase [vezi figura 8]. Șaptesprezece special A-cadre construit, variind în lungime de la 98 de metri până la aproximativ 27 de metri, au fost trucked de Portland, Ore., pentru montaj și plasarea pe locul de muncă. Montarea este programată să înceapă în această săptămână. Căpriori în formă de A au fost proiectate și calculator- personalizat-fabricate de Columbia sârmă și Iron Works, un oțel fabricant de specialitate în Portland. Împreună, ei vor da pavilionul forma, puterea și transparență. Componente pentru A-cadre au fost tăiate din foi mari de oțel placă, sudate împreună, sol și a terminat. Forme au fost determinate digital de la un model computerizat al pavilionului și structura sa de bază. Odată A-cadre au fost introduse pe grinda inel de formă ovală, geamuri va fi inserat, urmat de un oțel coloanei vertebrale trei piese.Fixă "coloanei vertebrale construcție" va top de pe A-cadre. Deasupra, două spini rotative va sprijini aripile mobile de Brise-Soleil, o protecție solară enormă care poate fi poziționată să admită sau să păstrați lumina soarelui afară. Lumina este esențială în conceptul și funcționarea pavilionului. De zi, aceasta va avea lumina naturala. La noapte, iluminare artificială va fi asigurat de puternic lumini seta scăzut în jurul fasciculul inel de beton. Astfel, a spus David Kahler, presedinte de arhitect-a-înregistrare Kahler Slater, pavilionul va fi exact la fel de architect Santiago Calatrava se imaginat inițial: o "lanternă" stralucitoare pe centrul orasului pe malul lacului, care radiază lumină în toate direcțiile. "[3]
Clădire Componente și Sistem
Zonele funcționale ale clădirii principale includ garajul, spațiul galeriei, pavilion (fascicul inel și A-cadre) și terasa spre sud. Cu excepția A-cadre, care sunt compus din oțel placă și suportul Burke Brise-Soleil, materialul structural este consolidate beton.
Cladirea sta pe o fundație mat de 0,6-m-gros se întinde de 18 m de la pereții de fundație pentru o Centru de fundație fascicul de măsurare de 2,7 m lățime de 1,4 m adâncime care se întinde lungimea. Acest fascicul la rândul său, susține arcele mai mici la fiecare 6 m care formează acoperișul garajului și etaj din aripa spațiu expozițional. Fundația pante 2,1 m pentru camerele mecanice la capatul din nord.
O secțiune parțială a aripii de conectare Pavilionul Quadracci cu originalul Eero Saarinen structură este prezentată în figura 9 [8]. Elementele de nivel garaj sunt distanțate 2,9 m pe centre și supleant între elementele C și D. Elementul C este un semiarch întinde aproximativ 18m de o conexiune fixate cu centrul de grinda de fundație mat și un fascicul de transfer centru de zidurile de fundație. Elementele D sunt similare, dar sunt susținute de fasciculul de transfer centru și ziduri de fundație, fără un arc de grinda centru fundație pentru a oferi mai mult spațiu liber pentru parcare. Acest element de arc de sprijin este întărită în mod regulat, cu excepția introducerii post-tensionare pentru a rezista forței de împingere laterală produsă prin acțiunea arc atât C Element și arcadele superioare. Ca echipamentului mecanic este situat în spațiul interstitial de la plafon garaj la etaj, adâncimea porțiunii orizontale a elementelor C și D este dictate de cerințele mecanice de spațiu echipament, mai degrabă decât cerințe structurale.
152 mm grosime ușor armat, plafon din beton planseului de garaj se sprijină pe porțiunea inferioară a elementelor C și D, în timp ce betonul 203 mm grosime / compozit metallic planseu pentru Galleria mai sus este susținută pe partea de sus a acestor elemente, oferind intercalate spațiu menționat anterior.
Galeria Spatiul este găzduit într-o structură de beton arcuit-a aruncat scăzut. Arcadele sunt variabledepth hexagoane, înguste la bază și mai profunde la coroana.Galleria incadrarea este compus de trei elemente structurale - A1 est, centru B1, A1 și elemente vest - distanțate 2.9 m pe centre în direcția N-S. Orientul Elementele B1 A1 și centru sunt vizibile în figura 9. Impreuna, aceste trei elemente formează arcul superior complet, care acoperă aproximativ 33 m între conexiuni fixate la fiecare capăt. Separat, elementele A1 acționează în calitate de contraforturi și sprijini elementul centru B1, care se întinde pe aproximativ 17,6 m. Toate elementele formând arcul superior sunt consolidate. Membrii verticale ale elementului A1 sunt susținute de de C și D elemente. Pentru a limita deformarea elementelor pur și simplu acceptate D, prin transfer grinzi sunt utilizate pentru stabilitate laterală și rigidizare ca un sistem grilă prevede.
Pavilionul, construite din beton armat ușor-și prezentat în Figura 10figure 10, este suport pentru A-cadre care, la rândul său susțin mobil Burke Brise-Soleil. Badreddine descrie pavilionul ca "o masă ovală care încorporează o deschidere substanțială pentru atrium și este susținută pe patru picioare "[8]. Cele patru picioare menționate aici se referă la un set de est a orașului chei (I) și la vest set de chei (J) la pereții de fundație. Impreuna, aceste trei elemente formează arcul superior complet, care acoperă aproximativ 33 m între conexiuni fixate la fiecare capăt. Separat, elementele A1 acționează în calitate de contraforturi și sprijini elementul centru B1, care se întinde pe aproximativ 17,6 m. Toate elementele formând arcul superior sunt consolidate. Membrii verticale ale elementului A1 sunt susținute de de C și D elemente. Pentru a limita deformarea elementelor pur și simplu acceptate D, prin transfer grinzi sunt utilizate pentru stabilitate laterală și rigidizare ca un sistem grilă prevede.
Spanning 8,8 m în direcția NS și 41,6 m în direcția EW, pavilionul sprijină, de asemenea grinda spate ședere (prezentată în purpuriu, în figura 10) și debarcader est pentru a ramas pe cablu pod pietonal situat la cavitatea pod bumerang. Datorită formei și profunzimea acest element, și pentru a anticipa mai bine abateri verticale, pavilionul a fost modelat ca o grindă cu zăbrele în analiza cu element finit (prezentată ca gri în figura 11). [8]
Post-tensionare a fost încorporată în coarda de sus a pavilionului pentru a controla deviere și cracare, precum și pentru a rezista forța de extragere a pod pietonal "bumerang" culee, (prezentată ca roșu în figura 12)
Încadrarea din atrium de sticlă, format din rigid A-cadre și construirea coloanei vertebrale, se bazează pe culmea pavilion și fascicul de ședere înapoi. Aceste elemente încadrarea sprijin reciproc.Clădire coloanei vertebrale este o 635 mm dia., țeavă de oțel de 13 mm grosime.A-cadru este construit cu o variabilă adâncime canal secțiune transversală, cu o rețea de înclinat membrilor cu bracing conectat la un al doilea grup de membri verticale. Membrii verticale, în picioare 1,4 m de pavilion, sunt fixate în jurul perimetrului furnizarea de stabilitate laterală a întregului ansamblu A-cadru și transferându-l la fasciculul inel. Pe lângă acești membri, 17 sprijinindu-A-cadre conecta la coloanei vertebrale clădiri, care se înclină 48.36 grade spre pavilionul (paralel cu ramas pe cablu pod stâlp). [8]
Burke Brise-Soleil
Mobil Burke Brise-Soleil constituie elementul semnătura adăugării Calatrava, odihnindu-se pe partea de sus a uluitoare de sticlă și oțel atrium deasupra Pavilionul Quadracci. Acest Element dispune de două foarte mari aripi, fiecare compus din aripioare tub dreptunghiular 36 de oțel cu o lățime constantă secțiune transversală a 330 mm, dar variind în lungime, profunzime, iar grosimea (figura 13 [9]), care sunt legate rigid de distanțiere din oțel. Fiecare aripa este susținută de o coloană vertebrală rotație, la care sunt conectate toate aripioarele. Cele două tepii rotative sunt la rândul lor susținute de coloanei vertebrale de construcție, și 11 perechi de actuatori hidraulici rândul său, tepii rotație de 90 de grade la complet deschis sau închide aripi. Acest mecanism este descris mai detaliat în figura 14 [9].
Cea mai mare provocare în proiectarea de Burke Brise-Soleil a fost de a înțelege comportamentul cu vânt pe structura. Un studiu tunel de vânt a fost realizat folosind un 1: aeroelastică 400 Modelul care a inclus de protecție solară, o porțiune a structurii de bază, și înconjoară cladiri din centrul orasului Milwaukee. [8]
Pedestrian Bridge
Oriented pe aceeași axă ca și la nivelul coloanei vertebrale pavilion, un pod pietonal suspendat cablu se întinde pe 71 m peste Lincoln Memorial Drive și servește ca o legătură între centrul orașului Milwaukee la noi intrare din MAM (figura 15). Nouă cabluri blocat spiralate și 18 cabluri înapoi sejur sprijine 10 deschideri principale ale podului. 15 m intervalul spate este susținută de două bare de otel ancorate la pavilionului, în timp ce cele nouă cablurile din față sunt suportate de către pilonul oțel de 60-m-lung înclinat. Stâlp este circulară în secțiune transversală și variază în diametru pe toată înălțimea sa.
După cum arată în figura 15, ilustrată de Arbanas [10], secțiunea principală a podului de cinci fețe celulă oțel închise cu o structură a subliniat piele, de măsurare 0,6 m adâncime și 5 m
lățime, cu o 0.6- m mare parapet. Celula nu are grinzi interne sau grinzi și acționează ca un element tubular rezistente vii încărcare, mort și vânt.Accentuarea permite mai multe sarcină transversală cu mai puțin deformare."Bumerang" punte opritorul este format din tablă de oțel placă sudat și este ancorat în partea de sus la sfârșitul de vest a fasciculului inel pavilion și sprijină bază stâlp. [8]
În proiectul său pentru extinderea Muzeul de Arta Milwaukee, Calatrava angajeaza beton armat pentru marea majoritate a elementelor. El echilibrează cu atenție forțelor din cadrul membrilor utiliza serie de arcuri și conexiuni fixate. În plus, materialul din beton se pretează bine la realizarea neted aspectul, curge ca arhitectul găsit potrivit pentru acest proiect.
Expansiunea muzeu a fost proiectat cu un accent puternic pe orizontală realizat prin segmente arcuite alungite, creând galerii deschise de mari dimensiuni. Ca urmare, forțe de compresie domina constructii sectiunii transversale. Pentru acest model, beton este în mod clar cea mai potrivită Material pentru flexibilitatea de formă și de eficiența structurală în compresie.
Gravity Loads
Pentru a ilustra transferul de sarcină de transport de marfă gravitație, o diagramă simplificată a crucii clădirea principal secțiune este prezentată în figura 16. loturile acoperiș sunt prezentate să se dezvolte într-un împingere orizontală de-a lungul din trei părți secțiune arcuit, transferul direct de pereți de fundație. Secțiunea semiarch C1 este parțial susținută de grinda de fundație centru printr-un elegant dublu-fixat conexiune. Post-tensionare prin acest element rezista forței de împingere laterală produsă de arcuindu acțiune atât acest element și arcadele superioare. Pietriș umple, în plus față de parcare garaj etaj lespede, contribuie la sarcina mort podea.
Pentru a studia secțiunea transversală a expansiunii MAM mai atent, un model simplificat a fost construite în cadrul programului structural modelare analiză Multiframe 2D [11]. Figura 17 arată arcadele și elementele de bază non-uniforme aproximat prin mai multe segmente de linie dreaptă. Rosturilor rigide sunt indicate cu cercuri solide, în timp ce îmbinările și suporturi fixate sunt reprezentate de cercuri deschise. Rigiditatea fasciculului de transfer central dintre elementele 4 și 16 este reprezentată de un suport dată.
În plus față de greutatea proprie a membrilor, sarcinile moarte și vii de pe acoperiș și etajele au fost aproximată prin loturile uniforme distribuite bazate pe o lățime de 9,5 cm afluent. estimate loturile includ 50 lb / ft3 pentru zăpadă, 16 lb / ft3 pentru acoperiș sarcină în direct, 50 kg / ft3 pentru podea de beton și acoperiș încărcare mort și 100 lb / ft3 pentru sarcina ocupare live. Sarcina pe acoperiș pentru analiză este luat ca 1100 LF / ft și sarcină utilă de 1500 kg / ft așa cum arată în figura 18.
Dimensiunile membre au fost determinate de adâncime relativ și momentul relativă de inerție la încovoiere. Reacțiile rezultate relative, forțe de forfecare, momente, și deviațiile sunt furnizate graphic în cifre 19-22. Figura 19 ilustrează predominanța forțe de comprimare prezentate ca violet în elementele de arc. Dimensiunea blocurilor asupra membrilor indică dimensiunea relativă a forțelor. De asemenea, arată că pot exista tensiuni în unii membri cadru prezentate în apă, inclusiv parte de podea și componentele verticale.
Figura 20 prezintă forfecare transversală în elementele componente ca verde. Cum era de așteptat,sprijină în zidurile de fundație arată cel mai înalt nivel de forfecare care corespunde cu forță de reacție.
Figura 21 prezintă distribuția momentul de îndoire în elementele componente. Există foarte puține îndoire în membrii arc, precum și membrii care sunt în primul rând în tensiune. Cel mai mare clipă îndoire apare la perete de fundație în elementul C. Acest membru are posttensioning armare, probabil pe partea de sus a rezista îndoire în sus.
Figura 22 prezintă forma deformată în raport cu dimensiunile relative ale membrilor și
încărcare distribuită (exagerat). Elementul A1 prezinta cel mai deformarea, dar reală membru este construit cu o secțiune mai adânc decât modelat, din cauza pantei acoperisului.
Aceste diagrame indică faptul că est și vest A1 elementele de arc servi drept contraforturi care redirecționa loturile din jumătatea superioară a structurii până la elementele C.
Aceste elemente C flux sarcinile până la fundația grindă de fundație centru și mat, după cum sa discutat în secțiunile anterioare.
Deși rezultatele obținute aici variază oarecum de cea care a fost prezentat în figura 16, se sunt destinate numai pentru a oferi o aproximare generală a comportamentului structural. De exemplu, efectul de post-tensionare nu a fost considerată și ar avea un impact semnificativ asupra încărcăturii distribuție prin elementul C1. Arches si elemente de bază non-uniforme nu au fost pe deplin modelate, și de transport de marfă se presupune că au distribuții uniforme.
Lateral Load Resistance
În scopul de a investiga rezistența laterală a secțiunii modelat, o sarcină de vânt de 200 lb / ft perpendicular pe acoperișul a fost asumat sufla de pe stânga și ridicarea pe dreapta. Acoperisul vii încărcare și sarcina de zăpadă au fost eliminate, în timp ce sarcinile morți au rămas. Momentele de îndoire crește în membrii stânga și centru-stânga sectiunea etaj modificări față de tensiune la compresie. Pereții de fundație trebuie să transfere forța de reacție orizontală la solului înconjurător sau conexiune rigidă la baza peretelui. Figura 23 arată deviat forma sub vânt lateral.
Din cauza complexității, proiectarea dala mat, precum și parametrii de proiectare din cele pavilion, A-rame, grinzi de apel, și Burke Brise-Soleil a fost realizat prin element finit Analiza model. O ilustrare a acestui model a fost prezentat în figura 11. vânt sau de transport de marfă laterale trebuie fi transferate de la cadrele A la baza lor în planul grinzii inel cât și suplimentar distribuite piloni și în cele din urmă la fundatie. Fasciculul inel și elementele orizontale ale pavilionului sunt suficient de rigide pentru a transfera forțele celor patru piloni. Dacă nu a fost în măsură să facă acest lucru nu ar fi denaturare sau încărcare semnificative la un singur dig.
După cum sa menționat, efectul vântului asupra Burke Brise-Soleil a fost evaluat pentru a înțelege încărcare transferat la nivelul coloanei vertebrale în timp ce bazându-se pe rezistență și de sarcină transferul laterală a Aframes. Această structură este complexă din cauza non-
uniformitatea secțiuni transversale, așa cum fiecare este proiectat pentru a conice după cum este necesar pentru a gestiona momente generate în cadrul structurii. Dar este evident că dimensiunea secțiune crește cu momentul de încovoiere în majoritatea membrilor. În locurile în care creștere a dimensiunii secțiune ar fi imposibil oțel sau estetic nedorit, post-tensionat armare oferă sprijin suplimentar.
Fundația și solului
Deoarece masa de apă de la Lacul Michigan este deasupra nivelului de garaj de parcare, un covoraș fundație a fost conceput pentru a distribui sarcina pe o suprafață mai mare a solului saturat (având scădea tensiunea rulment permis) și să reziste la presiunea hidrostatică. Clădirea este proiectat să plutească în sol și se bazează pe greutatea proprie a structurii de stabilitate. De fapt, o Strat de 0,6 m-gros de pietriș pentru greutatea adăugată a fost plasat pe partea de sus a planseului mat pentru a asigura o factor de siguranță adecvată împotriva flotabilitate. Palplanse au fost conduse la de-apă zona si permite constructii [8], după care apa a fost lăsat din nou (cu impermeabilizare pe loc). Pereții de fundație sunt destul de gros cu privire la adâncimea mat (a se vedea figura 9), care poate fi datorita orientarii primar din această secțiune a clădirii fiind paralel cu malul și vanturile predominante, în plus față de respingerea lui exterior împinge de la sarcinile structurale.
Rezumat
Acest raport a cuprins un studiu de caz de un plus de recent la Muzeul de Artă Milwaukee de arhitect renumit și inginer Santiago Calatrava. Proiectul, care a devenit un icon pentru muzeu și orașul Milwaukee, a primit laude ca o capodopera de design de viclean și ingineria structurală avansat.
O scurtă istorie a Muzeului de Artă Milwaukee a fost prezentat, la fel ca fundal arhitectului. Acesta a fost urmat de mai multe informații detaliate cu privire la proiect, în special Quadracci Pavilion și galerii atașate. În plus față de aspectul de construcție și podea planurilor, architectural caracteristici, inclusiv Burke Brise-Soleil și podul pietonal suspendat cablu au fost prezentate în detaliu. O explicație simplă a sistemului structural a fost pus mai departe cu diagrame de însoțire. Rezultatele unei analize bidimensional pe bază de calculator structurală secțiune transversală a clădirii au fost prezentate cu privire la loturile de gravitație și de transport de marfă laterale, ca urmare a vântului.În cele din urmă sistemul de fundație și condițiile de sol au fost prezentate.
Calatrava imaginat "o stralucitoare" lanternă "pe malul lacului in centrul orasului, radiază lumină în toate traseu. "[6] Quadracci Pavilion Lui atinge acest obiectiv, printr-o complexă, dar elegant și bine executată soluție structurală în beton, oțel, și sticlă. Apare Rezultatul final, atât puternic și fără efort, și exploatează potențialul de design dinamic prin structural expresie.
Bibliography
[1] “The building” (2004). Milwaukee Art Museum.
http://www.mam.org/thebuilding/index.htm.
[2] “Milwaukee Art Museum” (2004). Santiago Calatrava. http://www.calatrava.com/.
[3] Auer, J. (2000, March 3). “Entering a new era.” Milwaukee Journal-Sentinel Online.
