Home >Documents >Calatoriile lui Marco Polo

Calatoriile lui Marco Polo

Date post:05-Aug-2015
Category:
View:1,002 times
Download:32 times
Share this document with a friend
Transcript:

Cristina Jinga Cltoriile lui MARCO POLO Motto: O carte de drum era o crulie cu nsemnrile amnunite ale unui pilot care mai fusese nainte acolo, nregistra drumul dintre porturi, capuri, istmuri i canale. Nota adncimea i culoarea1, apei, nfiarea fundului mrii. Descria cum a ajuns acolo i cum s-a ntors: cte zile a fcut pe un anume drum, felul vntului, cnd i unde sufla, la ce fel de cureni s te atepi i dincotro; sezonul de furtuni i de vnt prielnic; unde se careneaz nava i unde se face plinul de ap; unde ntlneti prieteni i unde dumani; bancuri de nisip, recifuri, maree, refugii; n cele din urm, tot ce era necesar pentru o cltorie fr primejdii Navigatorii ce aparineau unor state ineau crile de drum secrete, ca pe un adevrat tezaur naional i era de ateptat ca ele s fie cutate cu aceeai nfocare de prieteni i de dumani. O carte de drum era bun n msura n care fusese bun pilotul care a scris-o, copistul care a copiat-o, tipograful, att de rar, care a tiprito sau nvatul care a tlmcit-o. Ca atare, o carte de drum conine erori. Unele chiar voite. N-ai cum s fii sigur pn nu te duci tu nsui acolo. Mcar o dat. James Clavell

INTRODUCERE Nomazii Un romantic german spunea: Cine nu are putere de a visa, nu are nici pentru a tri. Orice cuceritor a fost un vizionar, un stpnit de vis; i cu ct acest vis a fost mai convingtor, cu-att acel cuceritor a fost mai mare; cu ct visul a depit graniele posibilului, cu-att cuceririle vistorului au fost mai nemsurate, faima lui mai rsuntoare. Se tie c spaiul n care vieuiesc d o fizionomie specific raselor i popoarelor. Europa este mic i, dei compartimentat, nu prezint obstacole i hotare de netrecut. Astfel, de foarte devreme, popoarele ce-o locuiau au prezentat tendinele de formare a unei istorii comune. Legturile ntre diversele poriuni ale spaiului su s-au stabilit cu repeziciune. Evenimentele de o oarecare importan n-au rmas locale, ci au dat natere la reacii n tot continentul. Chiar i cele dou lanuri muntoase, Alpii i Pirineii, nu au constituit bariere care s nu poat fi depite, cucerite n timp, mai ales pentru c dulcele climat de care beneficiaz le-a ters din aspectul nfricotor. Puternica dezvoltare a oraelor de pe coaste i situaia protejat a Mediteranei au permis i-acest lucru s-a ntmplat ntr-o epoc strveche evoluia navigaiei, ceea ce a condus la creterea considerabil a posibilitilor de intercomunicare. Cu totul alta e situaia Asiei. Natura a stabilit asemenea demarcaii ntre regiunile componente i le-a lefuit ntr-o multitudine de moduri, nct abia este permis s se vorbeasc despre un continent asiatic i, mai puin nc, de o istorie a Asiei. Totui, toate fragmentele acestei mase enorme susin ansamblul. Asia este condus de o lege geopolitic, de o for centrifug care, acionnd din inima continentului, nu unete i nici nu opune regiunile, ci le disloc. Centrul continentului este ocupat de un uria masiv muntos, care-i trimite n toate direciile ramificaiile ca o enorm pnz de pianjen. Platoul tibetan formeaz spatele, Pamirul acoperiul lumii formeaz capul; lanurile muntoase pornind de la aceast linie central nchipuie picioarele marelui pianjen, ntre aceste membre muntoase se desfoar diferitele sectoare ale spaiului asiatic, marile vi i ntinsele platouri. Ele sunt udate de fluvii care, toate, coboar din spinarea masivului central spre margini. Imensitatea acestor regiuni determin evoluia istoric a celor ce

locuiesc n interstitiile Asiei. Nu exist contact imediat sau permanent ntre formaiuni de aceeai valoare. Izbucnete, ici i colo, dintr-un focar de energie, cte un flux care treptat se stinge, din extrema izolare la care inevitabil este supus. Teritoriile care nasc vreun stat i procesele culturale de o oarecare importan sunt mult prea departe unele de celelalte ori separate de obstacole pe care nici cile de comunicaie, nici strategia nu le pot nvinge. Iar solitudinea acestor state a fost, de cele mai multe ori, fatal evoluiei. Destinele Indiei i-ale Chinei l obosesc pe cel ce le studiaz printr-o repetiie constant a acelorai evenimente. Abia prin intruziunea popoarelor strine, n general nomade, mai sunt nsufleite pentru o scurt vreme, dar nici aceasta nu conduce la echilibru de fore. Tensiunile rmn latente pn ce, la mari intervale, produc teribile explozii. Iar sectorul indian este cel mai izolat. Lanul himalayan face aproape imposibil contactul cu lumea chinez vecin. India nsi rmne pasiv n Istorie. Ai crede c jungla si adncile vi aspir toate forele strine care mai ptrund n ar. Arienii care au intrat, la un moment dat, prin poarta Munilor Hinducu au devenit, n cmpiile mnoase ale Indiei, sub influena climatului ei, o populaie sedentar i panic. Iar India, ntorcndu-si privirile din zona invaziilor nord-vesti ce, i-a reluat propria contemplare: problemele interne, ale raselor i ale castelor, au determinat aproape n exclusivitate istoria sa. Tot un popor panic, civilizat i agricultor, s-a stabilit i n bazinul chinez. Dei istoria Chinei este ceva mai animat dect a Indiei, cu siguran aceasta nu se datoreaz chinezilor. Tulburrile graniei, slab aprate, din nord-vest au fost aproape singurele cauze ale ruperilor de ritm din existena lor. Rolul politicii de mare for a fost, aadar, rezervat altor regiuni: Asiei de Sus i Asiei montane. Structura lor geografic Le-a predestinat s devin centre de energie, de istorie. Ambele dispuneau de pori de ieire n direcii diferite. Ambele au fost mnate, prin creterea populaiei i srcia solului, s-i reverse energia n afar. Deserturile i vastele stepe nu le-au permis s prind rdcini. Din astfel de zone s-au nscut rasele nomazilor, care s-au transformat n mari cuceritori. Jocul schimbrii de fore, bogat n exemple, pe care noi l numim Istorie, s-a manifestat prin lupta ntre cultivatori i nomazi. Dup trsturile acestei lupte, n-au fost numai popoare care au emigrat i s-au stabilit, state care s-

au constituit i-au disprut. Culturile au dobndit, de asemenea, caracterul lor particular din aceast ntreptrundere a celor dou componente fundamentale, din fuziunea dintre cultivatori i nomazi. Omul civilizat s-a nscut din sintez celor dou serii evolutive, reunind valorile pozitive ale ambelor. Este incontestabil c nomadul, n forma lui pur, a disprut ncetul cu ncetul de pe faa pmntului, n toate timpurile, nomazii au fost domolii n cultivatori; venii asupra acestora din urm n calitate de cuceritori, au fost absorbii i asimilai. Noul tip aprut a fost superior celor de baz. Intr-o form sublimat, nomadul continu s triasc n omul civilizat. Vitalitatea i nevoia de extindere a europeanului au motivaia n fericita combinaie a celor dou trsturi primitive. Cum altfel s-ar putea explica nevoia de migraie la europeni? Nu numai vntorii i pstorii au fost nomazi; au existat i nomazi ai mrii (vikingii, normanzii), pentru care ntinderea de ap a inut locul stepelor i deserturilor. Motivul n-a fost ntotdeauna necesitatea. n Europa, fuziunea, pn la un anumit grad, s-a realizat la o vrst precoce. Adversarii care-au luptat att de violent n timpul migraiunii germanice aveau deja n snge, i unii i ceilali, inoculate ambele tendine; n cteva secole, Europa i-a gsit locul definitiv, fr s piard imboldul de a peregrina. Sinteza a fost att de fericit i de solid nct Btrnul Continent a putut, dup aceea, s-i ntind minile spre dominaia universal. Europa i Asia de Sus apreau, pn i-n timpurile istoriei moderne, ca singurele centre ale migraiilor pmnteti. Caracterul nomad, dei s-a potolit, nu s-a stins ntru totul. S-a transformat, s-a prefcut n curiozitatea de-a afla ce este dincolo de hotarele cunoscutului, de-a cerceta trmuri i oameni. Astfel au aprut exploratorii, termen modern, puin pompos pentru cei dinti aventurieri, crora li s-ar potrivi mai degrab denumirea de cercetai. 10 Lumea nconjurtoare Consultnd izvoarele scrise, se observ c primele expuneri (presupuneri) ale omului despre lume au fost cosmogoniile. Cea mai veche dintre legendele naterii lumii este a Babiloniei. Ea stabilea originile n portul Eridu, situat ntr-o lagun cu ap dulce, la marginea Golfului Persic. Se pare c babilonenii au observat c pmntul

ctiga constant n faa mrii, graie aluviunilor care ngroau Delta Eufratului. Atunci, n mod firesc, Eridu a devenit leagnul omenirii. Tot atunci s-a nscut ideea c tot Pmntul era acoperit de apa Marelui Abis (n care se identificase, natural, Golful Persic), numit i Fluviul Srat sau Amar. Concepia s-a transmis peste veacuri i Marco Polo i va zice Marea Ocean, explicnd c este una i aceeai pretutindeni, nconjurnd Pmntul. Mai trziu, pentru Europa, un pas important n deselenirea zonelor de umbr ce nconjurau lumea cunoscut va^fi fcut de cel dinti imperiu maritim, fondat n Mediterana. n jurul lui s-au concentrat toate elementele superioare de civilizaie occidental; concepia babilonean despre lume sa preluat, modificri aducndu-i-se numai n ceea ce privea zonele atinse de marinarii si. Acestea se petreceau la 2800 .H., n Creta, a crei capital, Cnossos, nfloritoare n timpul dinastiei minoice, ne-a lsat vestigii uluitoare. Dup capturarea Cnossos-ului de ctre aheeni (mijlocul secolului XV .H.) supremaia navigaiei a trecut fenicienilor, a cror activitate comercial, cu ndelungat tradiie i interese diverse, s-a extins pn n Spania, ajungnd la, Coloanele lui Hercule" (Strmtoarea Gibralar), ba chiar i dincolo de ele, ieind n Atlantic. Fiind n slujba egiptenilor, n secolul VI .H. Fenicienii au ocolit ntia oar Africa. Gsim mrturisirea lui Herodot despre aceast expediie: Primul care a dovedit c Libia (Africa) este udat din toate prile de apele mrii, mai puin regiunea n care se nvecineaz cu Asia, a fost regele Egiptului, Necho al II-lea El a trimis nite fenicieni pe mare, poruncindu-le s se ntoarc pe la Coloanele lui Hercule Fenicienii au pornit din Marea Eritreic (Marea Roie) i au ptruns n Marea Sudului (Oceanul Indian). Toamna, trgeau la rm; si-n oricare zon a Libiei debarcau, nsmnau pmntul i ateptau recolta; dup cules, plecau mai departe n al treilea an de la pornirea n aceast cltorie, au trecut pe la Coloanele lui Hercule i s-au napoiat la Alexandria. Povesteau un lucru 11 Pe care eu nu-1 cred, dar poate c altcineva o s-1 cread: i anume c, n timpul cltoriei fcute n jurul Libiei, au avut Soarele n partea dreapt". Aadar, ocolind Africa pe la sud i naintnd, totodat de la rsrit spre apus, fenicienii au avut soarele n partea dreapt, adic spre nord, ceea ce pentru un locuitor al emisferei nordice prea un lucru

extraordinar. Dei descoperirile reale ale grecilor antici privesc exclusiv Europa, i nc o mic parte din ea, rolul lor este foarte mare. Tot ceea ce au iniiat n aceast privin popoarele din Orientul Apropiat s-ar fi uitat, dac grecii nar fi preluat de la ei materialul geografic, nu 1-ar fi sintetizat si transmis urmailor. Cercetnd epopeile homerice (datnd dinainte de 900 .H.) se va putea cunoate concepia despre lume din vremea acestui poet: pmntul era un disc uria, plat, riguros circular pe margine (la fel ca pentru iudei, vezi Cartea lui Iov). Acest disc era mrginit de marele Fluviu Ocean (echivalentul Marelui Abis babilonean), nesfrit i etern, avnd totdeauna un singur sens de curgere (de la est la vest), totdeauna prin acelai vad. Herodot va marca un pas nainte n dezvoltarea gndirii despre lume, considernd rizibil aceast concepie, dei nc nu ofer alte argumente. O nou etap este marcat de miletienii Thales (secolul al Vl-lea .H.), considerat printele tiinelor naturii, i elevul su, Anaximandru (610 .H.), cel dinti care a desenat, pe baza descrierilor homerice i msurtorilor fcute cu ajutorul cadranului solar, prima hart a lumii. Ei au introdus i denumirile de Asia i Europa dei se pare c, la origine, aceste cuvinte provin din limba asirienilor, aa nsemnnd rsrit i ereb apus. La aceti doi termeni s-a adugat, mai trziu, un al treilea, numit la nceput Libia, apoi, n timpul cuceririi romane, Afriga. Mai trziu, n secolul IV .H., Aristotel, cel dinti geograf tiinific, demonstra sfericitatea Terrei prin tendina corpurilor de-a se ndrepta, n cdere, spre un centru comun, prin umbra circular pe care o proiecta Pmntul pe Lun n timpul eclipselor i prin schimbarea dispoziiei stelelor pe bolt pentru ochii cuiva care, urmnd un drum de la nord spre sud, observa constelaiile obinuite disprnd i altele noi rsrind n loc. * ncet-ncet, lumea din jur ncepea s prind contur. Cu toate temerarele ntreprinderi ale navigatorilor mediteraneeni, cea dinti cunoscut a fost Europa. Deschiderea orizontului spre Asia s-a produs relativ trziu, odat cu Alexandru Macedon. 12 Alexandru a pornit n marea sa campanie mpotriva Persiei n 334 .H.; a traversat Asia Mic i, n 333 .H., 1-a nvins pe Darius n btlia de pe

rul Ipsos (una dintre luptele decisive ale istoriei). Dup ce a cucerit Tirul, a anexat Egiptul (331 .H.) i a reluat drumul spre Orient. Ajungnd la Eufrat, apoi la Tigru, a reuit s-i dea lovitura de graie armatei regelui Darius, n apropiere de antica cetate Ninive. A urmat ocuparea Babiloniei i-a capitalei sale, Susa. Pn acolo, teritoriile strbtute le fuseser cunoscute i istoricilor greci. Dar, depind Susa, marele cuceritor a urcat platoul iranian i-a ocupat reedina timpurie a Ahemenizilor, Persepolis. Obiectivul urmtor a fost Ecbatana (Hamadan), fosta capital a Mediei. intind apoi spre clasica Hyrcania (Marea Caspic), creia Strabon i ludase fertilitatea rmurilor, s-a ndreptat ntr-acolo; mnat de un nestins imbold de cucerire, a urmat Fluviul Gurgan pn la cmpia Kalpoci, unde i-a pscut caii, dup mrturiile localnicilor. Neobosit, a continuat s-i extind imperiul: a mturat n calea lui Afghanistanul de astzi, a ocupat Bactra, cea mai mare dintre cetile persane, apoi a trecut Oxusul (AmuDaria) i a naintat pn la laxarte (Sr-Daria), unde a fondat cea mai ndeprtat cetate comemorativ: Alexandria Eschate (actualul Kojand), la vreo 5.600 de kilometri de Elada. Campania n Persia s-a derulat n acelai ritm. Alexandru a nlturat frontierele Imperiului Ahemenid, redimensionndu-1 i prelund ntreaga motenire a Marilor Regi. Aproape doi ani i-au trebuit lui Alexandru pentru a ncheia aceast prim etap, de supunere a provinciilor orientale ale imperiului persan. A urmat a doua etap: invazia Indiei. A traversat munii, ajungnd n bucla Indusului, unde se desfoar cmpia Pend-jabului. Aici, dup o lupt sngeroas cu Porus, regele indian, a hotrt s marcheze drept capt al imperiului su Fluviul Bias (Hyphase) i s se ntoarc aceasta pentru c veteranii pe care-i purtase dup dnsul peste tot pn atunci, la gndul naintrii pe Valea Gangelui au dat napoi. Alexandru, dup ce a explorat braele i insulele Deltei Indusului, i-a nmuiat degetele n Oceanul Indian, unde a oferit sacrificii lui Poseidon, apoi a fcut cale-ntoars. La Babilon, odat cu moartea lui Alexandru (323 .H.), cea mai mare expediie a tuturor timpurilor a luat sfrit. Nu putem tgdui c, prin construirea de garnizoane macedonene pe ntreaga suprafa a imperiului persan, prin drumurile noi aprute pe hart, ntre ceti fortificate i pretutindeni n teritoriu, campania lui Alexandru cel Mare a nsemnat un eveniment primordial al istoriei, determinnd nceputul erei de 13

Expansiune a lumii elenice, care vedea deschizndu-se naintea ei orizonturi nesfrite. Cu toate acestea, Alexandru n-a bnuit vreo o clip nici existena imperiului chinez n Orient, nici a Siberiei, n Nord. * tiina geografic a antichitii a atins o culme odat cu cercetrile i lucrrile lui Claudius Ptolemeu (secolul II) amintim faimoasa Geographike Syntaxis. Meritul su deosebit a fost tocmai sinteza informaiilor despre teritoriile cunoscute pn atunci. De la el avem informaii veridice asupra nord-estului Europei. Ptolemeu numete Europa rsritean Sarmaia i o descrie ca fiind mprit de Fluviul Tanais (Don) n dou pri: Sarmaia european i Sarmaia asiatic. Despre regiunea de miaznoapte, informaiile lui sunt confuze. La fel, cunoate prea puin Sarmaia asiatic, din care nu descrie dect Munii Hiper-boreici, ce se ntind de la vest spre est, la nord de ambele izvoare ale Fluviului Rha (Volga), pn n apropiere de Cercul Polar. Nesigure i trunchiate apar i informaiile despre China. De altfel, Imperiul Galben va rmne necunoscut i generaiilor lui viitoare, geografii greco-romani din primele secole ale erei noastre adugnd prea puine elemente noi. Se tia c de acolo venea mtasea, prin intermediul prilor. Romanii numeau mtasea sericum, iar poporului care o producea i ziceau xeres sau sines. Despre acest popor aflaser c locuiete ntr-o ar ntins, foarte ndeprtat, mult dincolo de grania cunoaterii din Asia central. Primii exploratori chinezi n afar de Seres sau Serice numele folosit de europenii care au luat contact cu poporul rii Mtsii (prin filier roman). S-au mai folosit i denumiri ca Thin, Sin, Sinae, ntlnite mai ales n povestirile navigatorilor arabi care, strbtnd ntortocheate ci maritime, ajungeau n ara condus de dinastia Tsin sau Chin. Aici, mpratul Chin-sih Huang-Ti, fondatorul dinastiei Chin, transformase sistemul feudal ntemeind un stat unit al tuturor provinciilor chineze. El s-a aprat curajos mpotriva deselor incursiuni de jaf ale triburilor Hiung-nu, pe care i-a obligat s se ndrepte cu hoardele lor spre vest. Acelai suveran a poruncit s se construiasc Marele Zid ca un lan muntos artificial, n calea 14

Copitelor nrvailor cai ai nomazilor. Un proverb chinezesc spune: Huang-Ti a pierit, dar zidul lui dinuiete. Chinezii n-au avut cunotin de existena Asiei occidentale ori de a Europei pn n jur de 140 .H., dat la care mpratul Wu-ti (din dinastia Han, urmaa dinastiei Chin) a urcat pe tron. Perioada a fost tulburat de masiva migraie a triburilor Hiung-nu, pe de-o parte, i a populaiei lu-ci, din nordul provinciei Nan-shan. Lu-ci, mai puin pricepui ntr-ale rzboiului, dar constituind o prezen stingheritoare att pentru chinezi ct i pentru Hiung-nu, au fost nevoii s se retrag spre vest, ocupnd mai nti Sogdiana, apoi, gonii din nou, ajungnd n Bactriana. Astfel stteau lucrurile cnd, n 138 .H., mpratul Wu-ti 1-a trimis cu solie n Occident pe generalul su Chang-Kien. mpratul aflase despre prima nfrngere a lu-ci-lor de ctre Hiung-nu, care le uciseser regele, din craniul lui fcnd o cup pentru a bea n cinstea viitoarelor lor victorii. Nu tia, ns, c lu-ci fuseser nvini i alungai i a doua oar. Dorind s incite aceste triburi la revolt mpotriva hunilor, spernd c va putea obine o alian contra redutabililor dumani comuni, 1-a trimis pe Chang-Kien s-i gseasc i s le expun planurile sale. Chang-Kien n-a avut noroc. Abia a trecut hotarele cnd a fost luat prizonier de rzboinicii Hiung-nu; 1-au inut n captivitate zece ani. Reuind s evadeze, Chang s-a retras spre Fer-gana. A fost bine primit de localnici i i-a notat c numele Chinei era cunoscut i respectat de regele Ta-yuan, care dorea s ncheie o nelegere cu mpratul galben. Relundui misiunea ntrerupt, ambasadorul chinez a ajuns n apropierea Bu-harei, unde se stabilise o parte din populaia lu-ci; ns, oricte strdanii a depus, nimeni n-a vrut s aud de propunerile mpratului Wu-ti de-a lupta mpotriva hoardelor Hiung-nu. tiau c vor fi folosii ca scut i-au refuzat categoric s se lase mcelrii n folosul chinezilor. Chang a trebuit s se ntoarc. Se pare c a fost luat nc o dat prizonier de vechii si inamici, dar, pn la urm, n 126 .H., a ajuns napoi n China unde, cu toate c misiunea diplomatic i euase, a fost ascultat cu cel mai mare interes, fiindc aducea informaii senzaionale1^: dincolo de stepe i deserturi se ntindeau bogatele ri ale Asiei centrale, cu numeroase orae, cu o agricultur bine dezvoltat i un comer nfloritor. Era o adevrat descoperire de lume nou! 1) Se zice c tot el a adus n China primii butuci de vi-de-vie si primele semine de trifoi. 15

ntre timp, dinastia Han atacase semniia Hiung-nu, obinnd importante victorii; o gonise ctre nord, ceea ce a nsemnat naintarea chinezilor traversnd inospitalierul Gobi pn la Lop Nur. Wu-ti a ordonat ntrirea vechiului Zid cu metereze i zigurate, prelungindu-1 i stabilind garnizoane pentru paz. Dinastia Han a atins zenitul puterii sale m 102 .H., prin campania n Fergana, unde s-au petrecut lucruri interesante (o parte, cea anecdotic, a acestui episod e preluat i de Marco Polo). Chang-Kien raportase c n aceast regiune se creteau muli cai exceleni; erau foarte buni fugari, din rasa pur-snge care se trage din caii divini. Firete, mpratul chinez i-a dorit cteva exemplare, dar ambasadorii trimii n-au dobndit niciun mnz, cu toate c fuseser dotai cu multe daruri, printre care i o statuet a unui cal de aur, special pentru regele Ferganei. Suprai de acest eec, solii au prsit curtea regelui, profernd ameninri. Pentru mai mult siguran, regele a poruncit s fie urmrii i ucii. Aflnd de aceast msur, Wu-ti s-a nfuriat, i-a narmat oamenii i i-a trimis s pedepseasc exemplar ultragiul. Dei s-a grbit ct a putut, armata chinez, ajungnd la frontierele Ferganei dup un epuizant mar prin Deertul Gobi, n 104 .H., a suferit cea mai crncen nfrngere. Wu-ti, tenacele mprat, nu s-a lsat descurajat: n 102 .H. A trimis alte trupe, mai bine organizate, care au reuit s nving. Localnicii au propus negocieri de pace, n semn de mbunare trimindu-le chinezilor capul regelui din Fergana. Ofranda le-a fost acceptat, iar, la sfrit, Wu-ti a obinut mai multe zeci de cai de ras, exceleni, fr a pune la socoteal cele trei mii de iepe i armsari, de calitate medie. Dup victorie, nendoielnic China a mai trimis i alte ambasade, nsoite de puternice escorte, n statele din vestul Ferganei. Cadourile pe care acestea le mpreau cu larghee erau, invariabil, esturile de mtase, apreciate de strini ca foarte valoroase. Astfel, puin cte puin, prin cererea crescnd nregistrat n aceste puncte diplomatice pentru esturile chinezeti s-a stabilit pn la urm faimosul Drum al Mtsii traversa Gobi, atingnd Lop Nur i Khotan, Yarkand i Fergana; pe lng acesta, se deschisese i o variant septentrional, prin Hami i Kashgar. La nceputul ultimului secol precretin, dinastia Han a nceput s decad, relaiile cu Asia central alunecnd i ele n uitare. Cel care avea s mai imprime o dat un impuls vital a fost Pan Chao, mare general i administrator al Kashgarului. El 1-a trimis, n 97 .H., pe Kan Ying cu misiunea de-a vizita Prtia

16 i-apoi Roma. Kan Ying a ajuns n Irak prin Damghan, apoi a vrut s ajung la Constantinopol prin Golful Persic, Marea Roie, Golful Akaba, de unde s porneasc pe uscat, prin Petra i Siria, ns, cnd a fost pe punctul de a se mbarca, marinarii i-au povestit c marea (Golful Persic) era foarte ntins, traversarea ei dura trei sau patru luni, putnd ajunge chiar la patru ani, dac vnturile erau potrivnice. L-au asigurat c era ceva n mare care strnea n cltor o arztoare nostalgie dup casa lui i c muli i pierdeau minile, ba chiar i vieile din pricina aceasta. Ying n-a mers mai departe. Pe la mijlocul secolului V, o ambasad chinez ajungea din nou n Iran, pe-atunci numit Po-sz i stpnit de marea dinastie a Sasanizilor. Iat un fragment din raportul ei: Po-sz are capitala la Souh-li (Ctesiphon sau Babilon) care numr mai bine de o sut de mii de locuitori. ara produce aur, argint, coral, ambr, minunate perle i sticlrie, cristale, diamante, fier, cupru, cinabru i mercur. Exist aici o pasre ca o cmil, cu dou aripi care-o ajut s zboare la rasul solului, fr s se poat ridica mai sus; se hrnete cu iarb i carne, dar poate nghii i foc s amintim c, i astzi, n Iran, struul este numit pasrea-cmil. Probabil c n primele secole ale erei noastre, vasele comerciale chinezeti mai vizitau Filipinele i unele insule din Indonezia, navigau pn la Ceylon, ajungeau n rile situate n jurul Mrii Arabici i, poate, i n Africa de rsrit. Dar, ca i navigatorii fenicieni i greci, chinezii au ajuns n Asia de Sud dup ce acolo se formaser state cu o civilizaie nalt. Cu toate aceste nceputuri promitoare, relaiile dintre Europa i Asia oriental n-au fost destul de ferm stabilite pentru a putea rezista diverselor presiuni politice, distana uria care le desprea fiind i mai mult crescut, parc, de nenumratele primejdii crora nici unii, nici ceilali locuitori n-au tiut s li se mpotriveasc. Izbucnirea prjolului terorii ttaro-mongole, care a nghiit un imens spaiu, a separat din nou inimile celor dou continente. Un alt obstacol 1-a reprezentat noua influen dobndit de religie. Dei lunga perioad a rzboiului cretin cruciat a dislocat centrul de interes al europenilor spre Palestina, cu toate nenumratele pelerinaje la Sfntul Pmnt, aceti cltori n-au ncercat s vad ce se ntindea dincolo de el. O perioad de flux religios captivant al ateniei generale a avut loc i n

China, care cunoate nflorirea budismului ncepnd din secolul V, 17 Drept pentru care ncepe seria pelerinajelor la mnstirile tibe-tane, ignorndu-se, o bun bucat de vreme, destinele celor din Vechiul Continent. La acestea se aduga i decadena cultural de care suferea Occidentul. Aprtorii fanatici ai cretinismului arseser pe rug manuscrisele antice, iaceeai soart a mprtit-o i Biblioteca din Alexandria; adesea, cte un clugr copist nepriceput tergea un text de-al lui Herodot sau de-al lui Pliniu cel Btrn pentru a mzgli n locul lui, vreun psalm sau vreo rugciune. Noiunile geografice ale anticilor erau uitate i nlocuite prin scrieri personale, inspirate din Biblie, asupra Ierusalimului, buricul pmntului, intrrii n Infern, celor patru fluvii ale Paradisului, pmntului Magpg, unde domnea Gog; se adugau la acestea i fragmente din epopeea lui Alexandru cel Mare i descrieri semifantastice ale cltoriilor pelerinilor la Locurile Sfinte. Se pierdea, aadar, puin cte puin, orice idee despre rile ndeprtate i despre marile drumuri comerciale. In timp ce ntre Europa i Asia schimburile se reduseser aproape la zero i uitaser de marile drumuri comerciale, China continua s ntrein raporturi animate cu Asia central i India. Generalii i diplomaii chinezi interveneau adesea n treburile de stat ale Asiei centrale, n timp ce cronicile lor vorbeau nu numai despre evenimentele militare, dar notau i schimbrile numelor oraelor, relatau datinile i obiceiurile popoarelor ca i minunile care se gseau la curtea potentailor din Asia. Dup secolul IV, negustorii arabi, persani i cei din Asia central joac un rol important n comerul Chinei, ar n care ajungeau fie pe pmnt, fie pe mare. S-au ntemeiat cartiere musulmane n diverse porturi i maj multe centre comerciale de-a lungul drumurilor caravanelor, n timpul dominaiei mongole, colonia musulman din China ajunsese extrem de numeroas i Marco Polo va vorbi de medicii, soldaii, administratorii i savanii mahomedani pe care i va ntlni a curtea lui Kublai. Schimbarea perspectivelor n Evul Mediu au avut loc patru evenimente cruciale, care las n umbr alte aciuni, de caracter local. Dei linia lor evolutiv este iniial distinct, ca i motivele care le-au generat, se ntreptrund la un moment dat, desfurndu-se, ntr-un fel, pe-aceeai scen, cu toate ramificaiile i

colateralele implicite. Cel dinti este avntul pe care l ia islamul n secolul VII. Urmtorul este cucerirea mongol a Asiei centrale i a Rusiei. 18 Al treilea este reprezentat prin seria de fapte, direct sau indirect legate ntre ele, care ncepe odat cu primele pelerinaje cretine ducnd la formarea Regatului Latin la Ierusalim i a Imperiului Latin de Rsrit. Al patrulea nu este propriu-zis o cucerire, ci mai degrab o cutare: aceea a rii pe nume Cathay, din Orientul ndeprtat. * Mahomed, profetul arabilor, a generat valul de cucerire n care s-a avntat ptima poporul su i n care a alunecat rapid bolnava lume ce-1 nconjura. Imperiul persan fusese fcut una cu pmntul, Imperiul Bizantin s-a vzut alungat din cele mai bogate provincii ale sale; sub califi (titlul asumat de succesorii lui Mahomed), imperiul nou creat a depit, ca dimensiuni, tot ceea ce reuiser s stpneasc Darius sau Alexandru, cci se ntindea de la graniele Chinei i vadul Fluviului Indus pn n Maroc, n 711 arabii traverseaz Gibraltarul numele arab pe care l poart de atunci ncoace aceast strmtoare i cuceresc n cteva luni Peninsula Iberic, invadnd Frana i abia putnd fi oprii de Carol Martel, n btlia de la Tours (732). Stabilindu-se de-a lungul principalelor drumuri comerciale de uscat, care legau Europa de rsrit, prin Asia central sau prin Caucaz i Podiul Iranului, cu India, precum i n lungul prii apusene a marelui Drum al Mtsii, ei sunt intermediarii comerului dintre principalele centre ale lumii. Corbiile arabe, construite din cocotier, uoare, cu fundul plat, navigau de obicei de-a lungul coastelor i numai navigatorii experimentai ndrzneau s traverseze cu ele Oceanul, n-tr-unul din porturile Strmtorii Ormuz, muli arabi i transbordau mrfurile pe joncile sau pe marile corbii comerciale chinezeti. Pe acestea din urm se aflau totdeauna mbarcai i soldai, ca s le apere de piraii aciuai n golfurile insulelor asiatice. Din Ormuz, negustorii mergeau tot de-a lungul rmului nordic al Mrii Arabici pn n India, apoi de-a lungul coastei Malabarului spre Ceylon. De aici, se ndreptau spre Coromandel. Uneori, ajungeau pn la Delta Gangelui, cotind spre rmurile Indochinei. De cele mai multe ori mergeau pn la gura de vrsare a Kistanului, traversau Golful Bengal i naintau pn la Insulele Adamane ori, mai departe, spre Suma-tra. De aici,

drumul continua, prin Strmtoarea Malacca i Marea Chinei de Sud, pn n China. Probabil c punctul cel mai nordic atins de arabi era portul Ganpu (lng Han-Ciu). 19 Din rile asiatice ajungeau n Europa foarte multe i foarte preioase mrfuri, n general se vindeau nu produse locale, ci altele aduse de peste mri, din India, la Bagdad sau purtate prin Marea Roie spre Istmul Suez. De la Bagdad i de pe rmul sudic al Suezului mrfurile indiene erau transportate cu cmilele n Siria sau n Alexandria, n aceast perioad, Alexandria cunoate cea de-a doua nflorire (dup epoca elenistic) i devine unul dintre cele mai nsemnate porturi din Mediterana. Principalele mrfuri indiene ce se vindeau aici erau esturile scumpe, fildeul, pietrele preioase i perlele, dar mai ales mirodeniile, n Europa medieval vitele se tiau n mas toamna trziu, cnd ncepea s dispar nutreul din puni. Carnea se sra i se pstra n butoaie, n aceste condiii, se foloseau din plin condimentele pentru a alunga mirosul neplcut i de aceea erau att de cutate n pieele din vest i aproape la fel de preuite ca i aurul. ^Mirodenii tropicale nu gseai dect n Asia de sud i sud-est. n comer, primul loc l ocupa piperul. Era rspndit aproape n toate regiunile tropicale ale Asiei, dar se cultiva cu precdere pe coasta Malabarului, unde mai gseai i ghimbir i camfor. Indonezia furniza cuioarele i nucoara, iar Ceylonul, scorioara. Tot acest comer indian cu Europa era monopolizat de arabi. n afar de intermedierea comercial, arabii au mai jucat un rol important prin descoperirile geografice pe care le-au fcut cunoscute europenilor. Ei au adus informaii bogate despre Peninsula Arabic, au mbogit cunotinele anticilor despre Iran, India i Asia. Au fost cei dinti care au furnizat Occidentului date destul de precise despre China de Nord (Cathay) i China de Sud (regatul Chin), despre Indochina i Malaia. tiau de e-xistena Indoneziei, cunoteau Java, Sumatra i alte insule. Lucrrile geografilor arabi din aceast perioad au stat la baza ntocmirii tratatelor i hrilor de mai trziu, remarcndu-se prin concizia i realismul informaiilor. Prima lucrare pstrat pn n zilele noastre, Cartea drumurilor si a rilor, dateaz de la mijlocul secolului IX i aparine persanului Ibn Hordadbeh; Hordadbeh a cltorit puin, dar, profitnd de poziia privilegiat pe care o avea la curtea califului din Bagdad, a strns i-a

prelucrat o mulime de rapoarte ale funcionarilor i negustorilor despre rile asiatice de pn la China i despre cile comerciale arabe. Valoroase sunt, de altfel, i informaiile despre rui i popoarele slave din Rsrit. Ibn Rusta (sau Ibn Dasta) ne-a lsat o expunere foarte popular de geografie, intitulat Cartea comorilor, preluat apoi i 20 mbogit de Ibn Fadhlan i cunoscut sub titlul de Cltorie pe Volga unul dintre cele mai complete izvoare despre istoria medieval a popoarelor din jurul Volgi. Fadhlan a avut ansa s fac parte dintr-una din soliile arabe trimise la Volga (921-922), cu aceast ocazie strbtnd Iranul, trecnd prin Buhara i Koresm, traversnd platoul deertic Ustiurt si cmpia de lng Marea Caspic, ajungnd pn la izvoarele Kamei, n Bolghar, capitala strmoilor bulgarilor. Amintim n treact i de Massudi (? 956), istoric i geograf egiptean, de la care ne-au rmas dou lucrri: Punile de aur si minele de diamante i Comunicri si observaii ambele alctuind un bogat material despre natura, istoria i etnografia rilor vizitate (adic Orientul Apropiat i Mijlociu, Asia central, Caucaz si Europa de rsrit, Africa oriental, pn la Madagascar, Java i China). Opera sa este o sintez a tuturor noiunilor geografice ale timpului, influenate de alexandrinul Ptolemeu, bazate pe experiena navigatorilor. Incontestabil, cel mai mare geograf al secolului XIV a fost Ibn Battuta (1304-1377). Nscut n Tanger, din 1325 pleac, pe uscat, n interese comerciale spre Alexandria. A vizitat Egiptul, urcnd pe Nil pn la prima cataract; a vizitat Siria, regiunile de grani ale Asiei Mici, locurile sfinte din Arabia de Vest i Irakul. A stat doi ani la Mecca, apoi a pornit spre sud pn a Yemen, de-acolo pe mare pn la Strmtoarea Mozambic tot n scopuri comerciale. La ntoarcere, cltorind pe mare, Battuta a ajuns pn la Zanzibar i n Ormuz, vizitnd Insulele Bahrein i Iranul de Sud, apoi n Egipt. Prin Siria i Asia Mic a ajuns la Sinop, port la Marea Neagr, a trecut marea, debarcnd n sudul Crimeei, de-aici ndreptndu-se spre Sarai-Berke, capitala Hoardei de Aur (1333), pe cursul inferior al Volgi. Era deja un negustor bogat, n nord, a atins oraul Bolghar, se pare pentru a achiziiona blnuri, dar nu s-a hotrt s ptrund mai adnc n ara Beznei: Am renunat la aceast expediie din pricin c era foarte primejdioas i, de asemenea, pentru c acolo nu erau de ateptat ctiguri serioase.

Din Srai, Battuta a nsoit o solie ttar la Constantinopol. Trecnd prin Sarai-Berke a luat drumul spre Koresm. Dup un drum de 40 de zile pe lng Marea Caspic, a ajuns la Ur-ghenci; apoi, n alte 18 zile, la Buhara. A vizitat Samarkandul, a cotit spre sud, a traversat Amu-Daria, apoi Munii Hinducu, cobornd pe Valea Indusului mijlociu pan la DeM. Acolo, civa ani este negustor i funcionar al sultanului din Delhi, care stpnea toat India de Nord. n 1342, Ibn a fost trimis de sultan n China, dar, pe drum, a fost jefuit. A trit, o vreme, de HAN AELE H3rf3 marilor 03 lat o r ii din Evul M&diu tg O\*i, tv y-r. T-T^ v j *. * S^ ^ ^f- "\__ ^ ks ^l-&r Gubroek P0/o (fZ7

of 335/335
Cristina Jinga Călătoriile lui MARCO POLO Motto: O carte de drum era o cărţulie cu însemnările amănunţite ale unui pilot care mai fusese înainte acolo, înregistra drumul dintre porturi, capuri, istmuri şi canale. Nota adâncimea şi culoarea1, apei, înfăţişarea fundului mării. Descria cum a ajuns acolo şi cum s-a întors: câte zile a făcut pe un anume drum, felul vântului, când şi unde sufla, la ce fel de curenţi să te aştepţi şi dincotro; sezonul de furtuni şi de vânt prielnic; unde se carenează nava şi unde se face plinul de apă; unde întâlneşti prieteni şi unde duşmani; bancuri de nisip, recifuri, maree, refugii; în cele din urmă, tot ce era necesar pentru o călătorie fără primejdii… Navigatorii ce aparţineau unor state ţineau cărţile de drum secrete, ca pe un adevărat tezaur naţional şi era de aşteptat ca ele să fie căutate cu aceeaşi înfocare de prieteni şi de duşmani. O carte de drum era bună în măsura în care fusese bun pilotul care a scris-o, copistul care a copiat-o, tipograful, atât de rar, care a tipărit-o sau învăţatul care a tălmăcit-o. Ca atare, o carte de drum conţine erori. Unele chiar voite. N-ai cum să fii sigur până nu te duci tu însuţi acolo. Măcar o dată. James Clavell
Embed Size (px)
Recommended