Calatoria Inimii- Calea Maestrului Interior

8/18/2019 Calatoria Inimii- Calea Maestrului Interior

1/27

Articles from Calatoria Inimii- CaleaMaestrului Interior

Dragoste și Trezire

2015-06-29 16:06:06 Calato ria Inimii

[capt ion id="at t achment _10811" align="alignlef t " widt h="102"] Orost ire de Horia Francisc Turcanu în numele HEFT, însoțită de picturile luiTomasz Alen Kopera[/capt ion]

Nenumărate sunt formele Iubirii. La capetele spectrului formelorIubirii, părând complet diferite, sunt dragostea omenească,densă, corporală, pasională, uneori animalică și cealaltă, iubireapentru divinitate, iubirea ”spirituală”, descarnată, metafizică. Șitotuși, ambele sunt forme ale deschiderii, ale conexiunii, alesentimentului de unificare, ambele sunt moduri de disoluție aformei, a structurii, a identificării. Timp de milenii, iubireaomenească și Iubirea cu I mare s-au exclus una pe cealaltă. A

fost o expresie a dualității, a rupturii interioare, a dihotomiei între natura noastră profundă, de ființe spirituale și forma densăa corpului și a acestei lumi. Un timp imemorial umanitatea aintuit despre sine că aparține unei dimensiuni rafinate a Creațieiși s-a considerat exilată în spațiile dense ale materiei pentru ovinovăție primordială. De aceea, formele iubirii între doi oameniau fost proscrise, în vreme ce iubirea pentru spați i le rafinate aleexistenței a devenit religie. Această dualitate a mers până într-acolo încât ne-am negat corporalitatea, sexualitatea

și am luptat

împotriva lor, densitatea a devenit un spațiu al ”păcatului” și alexilului, în vreme ce divinitatea a fost imaginată ca neavând nicio legătură cu această lume a plângerii , a durerii și a singurătăți i .Ruptura interioară a Inimii s-a manifestat într-o experiențăumană duală. Pământul, corporalitatea, densitatea acestei lumi în care ne-am considerat exilați a devenit teritoriul ”răului”, învreme ce spațiile rafinate ale ființei au devenit teritorii îndepărtate, care trebuie căutate și pe care le putem găsi doar

înafara acestei lumi. După moarte. Atât de profundă a f ostaceastă ruptură interioară, încât nici un moment nu ne-a trecutprin cap că celebrul text ”totul este una” ar putea fi valabil șipentru noi.

http://www.calatoriainimii.net/2015/06/dragoste-trezire/http://www.calatoriainimii.net/2015/06/dragoste-trezire/http://www.calatoriainimii.net/2015/06/dragoste-trezire/http://www.calatoriainimii.net/2015/06/dragoste-trezire/http://www.calatoriainimii.net/2015/06/dragoste-trezire/http://www.calatoriainimii.net/2015/06/dragoste-trezire/http://www.calatoriainimii.net/2015/06/dragoste-trezire/http://www.calatoriainimii.net/2015/06/dragoste-trezire/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/http://www.calatoriainimii.net/wp-content/uploads/2015/06/h-timbru.jpghttp://www.calatoriainimii.net/2015/06/dragoste-trezire/http://www.calatoriainimii.net/


2/27

[caption id="attachment_10793" align="aligncenter" width="550"]

Zero căt re Unu: ”Nașterea ta est e o t rădare, urlă inima f emeii către f iul săuabia născut , sabia din mâna t a est e o cruce răsturnat ă, privirile t ale căutându-mi țâța sunt săbiile verzui ale părăsirii, pe mine m-am părăsit, născându-te.”[/caption]

Iubirea este conexiune, este curgere și fluiditate, estedesființare a barierelor și a identității, este comuniune șidizolvare a separării. Pe de-altă parte experiența umană aseparării, a identității, a formei este în întregime despreidentificare și structură. Aflați în această stare de Conștiențălimitată, am crezut că Iubirea a dispărut. A rămas doar o intuițiea acelei lumi din care proveneam și o îndelungată căutare. Păreacă lumea densității ne absoarbe și ne ține prizonieri, corpurilenoastre păreau o capcană infernală care separă de ”adevăratanoastră natură”, de Sufletul nostru. Rare au fost momentele încare umanitatea încarnată a perceput că densitatea este formaultimă de expresie a Divinului, că experiența umană esteDivinitate încarnată, că formele corporale sunt în aceeași măsurăaparținătoare Întregului ca și orice altceva din această mareCreație.


http://www.calatoriainimii.net/wp-content/uploads/2015/06/tomasz-alen-kopera-c13-986.jpg


3/27

”Viața mea se scurge cu f iecare răsuf lare dăruită de t ine acest ei lumi, lacrimilemele se fac izvoare în stâncile acestei planete blestemat e, numai pentru catu să mă bei într-o bună zi, căutându-mă, trupul meu se f ace colină de pământ

rotunjit ca un pântec numai pent ru ca t u, iubitul meu, să ai pe ce să-ți sprijinitălpile în t impul marilor tale băt ălii, inima mea se sf âșie și curge odat ă cu norii,pent ru ca într-o bună zi ploaia să- ți spele sângele de pe f ață, amint indu-ți.Nemăsurat de dulce este această moarte de a t e f i pe aceastălume.”[/caption]

Într-un fel, experiența încarnării în trup este o extraordinarălecție despre Iubire și despre natura existenței. Ne-am prăbușit în identitate pentru a o transcende. Ne-am scufundat în formăpentru a învăța în această stare despre esențe. Ne-am adâncit înrigiditatea unui ”eu” și a unui ”tu”, pentru a învăța că suntem, înultimă instanță, expresi i ale unei singure Conștiințe.

Dragostea între doi oameni este o imensă poartă pentru a merge

http://www.calatoriainimii.net/wp-content/uploads/2015/06/Tomasz-Alen-Kopera-1976-Polish-Magical-Surrealism-painter-TuttArt@.jpg


4/27

dincolo de granițele ego-ului, pentru a ieși din singurătate și dinnebunie, pentru a transcende granițele iluziei și pentru adesființa separarea. Este o formă primară a Iubirii , dar în esență,iubirea între doi oameni, pe care o vom numi aici Dragoste, areaceeași natură cu Iubirea cea mare, pentru Întregul căruia îiaparținem și la a cărui creație participăm de fapt cu fiecare

respirație. În vremurile din urmă, cele care aduc o imensătransformare de Conștiență a umanității, începem să descoperimacest adevăr fundamental. Științele descoperă natura adâncă arealității : corpurile nu sunt decât atomi în mișcare, nu există defapt nimic solid în această lume a energiei care dansează,realitatea este o curgere eternă a Conștiinței iar formeleexperienței umane sunt un mod uluitor de a da răspunsuri prinexperiență directă întrebării ”cine suntem noi”. În mod straniu,această realitate pe care o descoperim acum iluminează

străvechea cunoaștere a misticilor care afirmau că joculidentități lor este un pretext al Iubirii .

Sexualitatea

Expresia cea mai rudimentară a Iubirii aparține celei mai dureidentificări, aceea cu forma corporală. Credem că suntem doarcorpul nostru și că nu mai există nimic altceva, dar nevoiaprofundă de comuniune există, căci amintirea a adevăratei

noastre naturi nu dispare niciodată, cu orice formă ne-amidentifica. Această expresie a Iubirii este sexualitatea.Momentul de extaz al sexualități i este o prăbușire a identității pecare unii au numit-o din acest motiv ”mica moarte”. Are legăturăcu eliberarea interioară de structură și de identificare. Deșiaparține dimensiunii celei mai dense a ființei, sexualitateaadună în ea ecourile întregului Corp de Conștiință, deși rareorisuntem conștienți de acest lucru. Dragostea omenească la acest

nivel are atributele fundamentale ale conexiunii, ale curgerii,ale desființării granițelor, dar într-o măsură foarte restrânsă, pemăsura nivelului Conștienței. Sexualitatea sparge pentru o clipăarmurile ego-ului, o eliberare momentană se petrece – extazul,pentru ca apoi să reintrăm în identitate. Obsesia umanități iinconștiente pentru sexualitate, fascinația enormă pe care oexercită aceasta, are legătură cu această el iberare temporară dinidentitate.



5/27

”Îmi las palmele să se facă păsări pentru ca cerul inimii tale să nu f ie pustiu,at unci când mă vei căuta în rot unjimile de lut ale iluziei, atunci când uitarea t eva supune, când cuvântul tău va uita t ăcerea din care s-a născut, când lumina

ta va f i uitat întunericul care a hrănit -o, atunci când bărbatul va f i uitat demama sa lăuntrică, și zeul din t ine î și va căuta ursita în piet re.”[/capt ion]

Sexualitatea a fost hulită în diferite timpuri și doctrine ca fiindun obstacol în calea spiritualități i , sau dimpotrivă, a fost folosităca o trambulină pentru trăirea unor niveluri mai rafinate aleConștiinței. Ambele abordări au fost expresii ale separării, alerupturii interioare. A fost considerată o capcană pentru că lumeadensității, a corporalității era exclusă din Divinitate.

Incapacitatea de a percepe densitatea ca pe o expresie aÎntregului f ăcea ca tot ceea ce ține de sexualitate șicorporalitate să fie considerat ”un păcat”. De cealaltă parte, auexistat tradiții mistice care considerau că sexualitatea”eliberează” spiritul de condiționarea cărnii și f ăceau astfel dinea un fel de instrument al unei trăiri ”înalte”. Dar întemeiată peaceeași ruptură.

Din perspectiva Iubirii cu I mare, sexualitatea a fost un timp

îndelungat singura poartă, singura ieșire din identificarea cuforma, singura scăpare din închisoarea psihică la careumanitatea s-a crezut condamnată.

http://www.calatoriainimii.net/wp-content/uploads/2015/06/tomasz-alen-kopera-share-your-passion.jpg


6/27

Dansul rolurilor

De aceea sexualitatea a fost îmbrăcată în diferite moduri, de lacele mai restrictive la cele mai colorate, în condi ționări sociale,morale, sociale, religioase, iar Iubirea a căpătat în decursultimpurilor noi forme, până în timpurile moderne, toate având labază canoane asupra sexualități i și, ca moduri de expresie, jocula nenumărate roluri pe care le încorporăm unii față de alți i .Subiectul acestor rânduri este însă Iubirea și dimensiunea eiumană, încarnată, Dragostea și premisa acesteia de deschiderecătre dimensiunile largi ale ființei. Orice relație între rolurile pecare le jucăm este deschidere, este conexiune într-o anumitămăsură. Chiar și relațiile ”toxice”, adverse, sunt formedistorsionate ale conexiunii din care învățăm adevărulfundamental, în esență acela că orice identitate am crede că

avem, este tranzitorie și relativă. Cele mai dureroase rupturi aleinimii omenești se petrec în dansul identităților pe care le joacăumanitatea în relații. Nenumărate sunt rolurile pe care le jucămunii față de alți i , după cum nenumărate sunt formele și gradele deprofunzime ale Iubiri i .

Nu pare evident, dar rolurile pe care jucăm în cuplu, în interiorulDragostei sunt deasemeni identități foarte complexe. Rădăcinileacestor identități se află în experiența noastră personală de

viață, în experiența părinților și strămoșilor noștri, îndimensiunea transpersonală și arhetipală a ființei noastredeasemeni. Există componente culturale, sociale, religioase,morale și intelectuale ale identității pe care ne-o asumăm îninteriorul cuplului, de care nu ne dăm seama până când acesteroluri nu ajung să blocheze cumva relația, provocându-ne să netranscendem identi tatea. O imensă moștenire a separării pe careo purtăm în noi înșine și despre care credem că ”sunt eu”, este

pusă sub semnul întrebării atunci când oamenii se află prinși în jocul Dragostei .



7/27

”Îmi las părul să se facă pădure, atât de mult te iubesc urându-te, pentru cat rupul tău obosit de luptă și de spaimă să aibă unde pune capul acoperit cucoifurile de nepăt runs ale orbirii, brațele mele le fac crengi și adâncimilescorburi, ca să ai legănare at unci când inima t a se va f ace de piat ră respirațiamea o fac adiere de vânt pentru at unci când nu va mai rămâne din t ine decâtun sloi de oțel încremenit în nebunia de a fi. ”[/caption]

Intrăm în relație cu cel/cea pe care o iubim îmbrăcați în costumulidentității, purtând un nume și imaginându-ne că ceea ce suntem

are un contur foarte ferm și foarte clar. Avem chipurile modulnostru de a gândi, de a vedea lumea, de a ne pozi ționa, avembagaje de cunoștințe, filosofii luate de ici și acolo, normemorale, familiale, religioase, idei despre orice pe care le înglobăm în această imagine de sine. Avem moduri de a reacționaemoțional în diferite împrejurări, despre care nu ne dăm seama căsunt rezultatul unor moșteniri comportamentale și ale unormodele de existență preluate. Nu există nimic în imaginea cucare venim într-un cuplu, care să fie ”al meu”.

Dragostea ”la prima vedere” nu are nimic de-a face cu imagineape care o arătăm lumii și care este o construcție mai mult saumai puțin conștientă. Fabuloasa alchimie interioară numită

http://www.calatoriainimii.net/wp-content/uploads/2015/06/surreal-art-surrealism-tomasz-alen-kopera-B14-888.jpg


8/27

Dragoste are alte criterii , este ceva care se conjugă mai degrabăcu verbul ”a simți” decât cu gândirea rațională a rolurilornoastre. Magia numită Dragoste este profund irațională atuncicând este autentică, și transcende cu mult formele egotice alerolurilor noastre. Istoria umanității este plină de poveștile deDragoste ale unor oameni care depășesc prin iubire

condiționările propriilor identități. De foarte multe ori conflictul între dimensiunea rațională a constructului uman numit ego șiiraționalitatea Dragostei sunt temele acestor mari poveștimisti ce care punctează povestea omenirii.


”Mii de vieți, dragul meu, vei căuta lumina și nu vei recunoaște în ea laptelepiept ului meu, în mii de războaie vei căuta pacea, în mii de zbateri vei căutanemișcarea pântecului meu, în mii de poeme vei căuta ceea ce nu poat e f irost it , în mii de ucideri vei căuta viața, nerecunoscându-mă. ”[/capt ion]

Conexiunea profundă între doi oameni este aceea care spargearmurile identității, care dizolvă imaginile despre sine și neconduce către un adevăr interior mai adânc. În acest sens,

Dragostea este cu adevărat un instrument al explorării de sine,un instrument spiritual, căci forțează convenția rolurilor și aidentități lor, aducând cu sine o nouă Conștiență.

http://www.calatoriainimii.net/wp-content/uploads/2015/06/Tomasz-Alen-Kopera-1976-Polish-Magical-Surrealism-painter-TuttArt@-29.jpg


9/27

Marea poartă a Inimii

Sexualitatea, rolurile, emoția și gândirea sunt paliere deexpresie a ființei umane și ale Dragostei. Ele derivă unele dinaltele, se întretaie și se intercondiționează într-o sarabandă atrăirilor în care fiecare devine un fel de oglindă a celuilalt. Dinacest dans, nu lipsit de durere, frustrare și frică, se naște, dacăconexiunea este mai puternică decât tendința de a conservaidentitățile, un nou mod de a exista și o nouă perspectivă asupraDragostei, a propriei ființe și asupra lumii. Este marea poartă aInimii. Această deschidere pe care o trăim în raport cu celălalteste într-n fel o abdicare de la identitate. Ceva se rupe îninteriorul nostru atunci când nevoia de uniune este mai puternicădecât frica de aceasta.


”Mă vei căuta în cer și în adâncurile iadului, în privirile f emeilor pe care le vei iubiși în aripile îngerilor, și nu mă vei găsi, dragul meu, până când genunchiul tăustâng nu se va prăbuși în țărână, până când mâna ta dreaptă nu va înfigesabia în pământ f ăcând-o cruce, până când f runtea t a nu se va pleca în iarbă

http://www.calatoriainimii.net/wp-content/uploads/2015/06/I14-40x36in-oil-on-canvas-2014.jpg


10/27

și privirile nu vor căuta înlăuntru, până când nu-ți vei f i auzit băt ăile inimiișopt ind adevărul despre t ine: suntem una.”[/capt ion]

Este un capitol important în povestea drumului unei ființe umanecătre Conștiență, un capitol care se deschide cu constatarea uneiprofunde contradicții interioare. Pe de-o parte, ființa noastrătânjește după conexiune, după reunificare, după renunțarea la

identitate și după apartenența la ceva mai larg decât identitatealiniară, pe de-altă parte simțim o enormă frică de a renunța laaceastă identitate, căci renunțarea pare un fel de moarte, dedispariție, de anihilare. De aceea, după tabu-ul morții, cel de-aldoilea tabu fundamental al umanității este cel al asupradragostei. Această renunțare la propria identitate, asimilatămorți i și totuși atât de seducătoare, exprimă dualitatea plăcere-durere, coloana vertebrală a oricărei iubiri omenești. Este un joc

contradictoriu pentru că tendințele noastre interioare suntcontradictorii, emoțiile noastre sunt contradictorii și gândireanoastră așișderea. Toată istoria experienței noastre umane, dinaceastă viață și din altele, toată experiența moștenită pelanțurile trans=generaționale și karmice, toată istoria Sufletuluise exprimă în această dramă, f ără să ne dăm seama de acestlucru. Marile povești de Dragoste sunt dramatice, pentru că înadâncurile umanității se joacă drama interioară între ceea cecredem că suntem – personalitate l iniară, ego, și ceea ce suntem

cu adevărat. Este drama născută între ceea ce gândim că suntem,și ceea ce simțim. Experiența umană le include pe amândouă, șidansul dureros al acestui joc face parte din drumul nostru cătreredescoperirea adevărului despre noi înșine.

Marea poartă a Inimii se deschide atunci când ființa noastrăinterioară este coaptă pentru această renunțare la ceea cecredem că suntem. Când nevoia de unificare devine mai puternicădecât nevoia de identitate și Iubirea mai puternică decât frica.



11/27

”Universuri vei naște și vei prăbuși, căutându-mă f ără să șt ii ce cauți, praf degalaxii și pulberi de st ele se vor așterne în urma ta, într-atât de crâncenă î ți vaf i zbaterea, biet ul meu băiat , civilizații vor naște și vor pieri în umbra disperatăa scutului tău, râuri de lacrimi și de sânge vor scrie istoriile t ale pe cer,devenind constelații, zbat erile inimii tale se vor face cuvinte rost ite curgândprin poeți, jerbele de lumină ale ochilor t ăi, iubitul meu, se vor f ace culoriizvorând din inimi de pictor de-a lungul și de-a latul t impurilor, ochii aceșt ia aităi vor arde în visele fecioarelor lumii, numele t ău va f i cântat până când se vapierde în negura timpurilor și abia at unci, abia atunci, abia at unci…. ” (Zero

către Unu, Cartea 44, Horia Francisc Turcanu - 2014)[/caption]Frica și Iubirea sunt capetele spectrului experienței umane. Cucât mai multă frică de pierdere a identității, cu atât mai puținăIubire, sau conexiune. Și invers, cu cât ne agățăm mai puțin deidentitate, cu atât mai profundă conexiunea și sentimentul de a fiuna. Mai întâi cu celălalt, care devine un aspect al proprieiființe, apoi cu dimensiuni mai largi ale existenței.

În acest punct, al deschiderii marii porți a Inimii, dimensiuneanoastră rațională este pregăti tă să-și transcendă propriile limite,să accepte că există dimensiuni ale existenței cu mult mai largidecât liniaritatea mentală care configurează rolurile noastre dari sistemele noastre de valori. Într-un cu lu, acest unct este



12/27

magnific. Întreaga aventură dureroasă a căutării anterioareacestei trăiri se justifică. Pare că nu am fi putut trăi niciodatăaceastă enormă deschidere, dacă nu am fi trecut prin joculdureros al iluziei identității. Deschiderea acestei porți cătrecelălalt devine primul pas către Deschidere. Trăind măcar odatănebunia curajului de a ne abandona, lăsând orice armură să se

topească, devenim conștienți nu numai că acest lucru esteposibil, dar aceasta pune sub semnul întrebării construcțianumită ego.

Este aceasta o trăire care poate fi numită ”spirituală”?

Privind împrejur cu Încredere

Titlul acestor rânduri , ”Dragoste și trezire”, este împrumutat de

la una dintre Cărțile Maestrului Interior. Autorul său este JohnWelwood. Este un ghid practic pentru aceia care presimtdimensiunea spirituală a Dragostei dintre doi oameni și desprefelul în care iubirea omenească devine un un instrument altranscendenței. Pentru mulți oameni, timp de milenii, a afirma căbiserica, locul tradițional în care poate fi trăită conexiunea cuDivinul, poate fi înlocuită cu templul numit cuplu, a părut oblasfemie. Dumnezeu părea a fi dispărut cu desăvârșire dindimensiunea umană și refugiat în înalturi insondabile. Era

expresia proprie noastre înstrăinări de esență. Umanitatea paresă fi depășit în adâncurile sale această perspectivă duală și începe să recunoască ceva din natura sacră a existenței sale peaceastă planetă. Welwood este unul dintre oamenii acestui timpmagnific pentru care avem cel mai profund respect, căci nimic dinceea ce scrie nu este speculație intelectuală, ci expresia uneiexperiențe și a unui parcurs uman înalt, de la filozofie la mistică,de la creștinism la budhism și invers, de la fizică la metafizică,trecând prin furcile caudine ale celor mai dureroase experiențeumane. Nu vom vorbi aici despre această carte, căci fiecare carteeste o experiență personală și, dacă rezonați cu această temă, oveți citi singuri. Motivul pentru care am împrumutat titlul lui John Welwood pentru acest articol este acela că exprimă încheierea unui timp al dualității. Dragostea umană și trezireaspirituală păreau tendințe contradictorii iar acum, în acestevremuri ale transformării interioare ale umanității, se reveleazăun adevăr surprinzător: Dragostea este o poartă pentru cele mai

înalte trăiri, iar Iubirea conștientă poate deveni o calespirituală.

ca t ion id="att achment 10799" ali n="ali ncenter" width="550"


13/27

Unu căt re Zero: ”M-ai t rădat , urlă inima unui bebeluș căt re mama sa, țipătulsău străbate înt reaga Creație cu aceeași durere cu care o rază de lumină se

desprinde din soare, un cuvânt se desprinde din tăcere și o spaimă dint r-orevelație. Pentru ce m-ai aruncat pradă nașterii, respirația mea pradă trupuluiacest uia pentru ce, te întreb, pentru ce ai lăsat -o, și privirea pentru ce, t e

întreb, ai lăsat -o pradă ochiului? În locul tăcerii mi-ai dat urlet , în locul șederii,umblare, în locul cuprinderii, st râmt oarea, aripile îmi vor cădea și se vor face



14/27

săbii, apele învâlvorate ale Ființei mele vor îngheța în lacrimi, lumina inimii melese va st inge și voi răt ăci în întuneric, memoria st rălucitoare a marelui Înger care sunt se va sparge în cioburi, ca un cer șetor voi aduna din căr ți și din viseresturile Cunoașterii, în locul Iubirii mă voi scălda în frică, la f el ca în t impurileblestemate ale Nașterii din Întreg. ”[/capt ion]

A privi împrejur cu Încredere este posibil doar atunci când

experiența deschiderii, a prăbușirii structurii ego-ului, fie chiarși pentru un moment de revelație, s-a petrecut deja. Momentelede Dragoste, de deschidere, de revelație nu sunt niciodatăstabile și nu țin pentru totdeauna. Ele sunt insule de trăireintensă, de Conștiență, de fluiditate, de Iubire, într-un proces încare identificarea totală cu structurile minți i și ale ego-ului încep să cedeze. În aceste timpuri pendulăm între ceea cesuntem obișnuiți să fim și deschiderea către ceea ce suntem încele mai profunde spații ale ființei noastre. Această pendulare

este naturală și face parte din procesul mare ale transformării deConștiință.

Există foarte mulți oameni care tânjesc după Iubire în toateformele sale, foarte mulți bărbați și femei care caută sub diferiteforme această conexiune adâncă exprimată în cuplu, ca formă despiritualitate inconștientă. Unii se află în relații care, deși autrecut prin suișuri și coborâșuri, au potențialul transformator almarii Iubiri pentru că în adâncurile lor există această conexiuneprofundă, la nivelul Sufletului, ca o temă a acestei vieți : adescoperi adevărul despre existență prin Dragoste. Alți i poate cănu se află în nici un fel de relație de cuplu și doar caută una,având sentimentul profund că acolo există ceva important pentrusine în această viață. Iar alții se află în relații toxice, în cupluri în care se joacă încă foarte dramatic rolurile adânci despre caream pomenit mai sus, iar această dramă le ocupă cea mai mareparte din viață.



15/27

”A t rebuit să devin ceva în loc să f iu Totul, a t rebuit să mă întreb apoi cinesunt și fiecare gest , fiecare pas și f iecare bătaie de aripă mi-a devenit nume,mamă, mie, Cel-Fără-De-Nume. Cerurile se învârt și se scurg năprasnic peste

lume, zidurile de stâncă ale munților se înalță din deșert , norii îngheață și se faczăpadă, soarele mut lăcrimează lumină pe deasupra vânturilor care au cuprinspământul, căci f iecare naștere est e aidoma celei dintâi. ”[/capt ion]

Aceste rânduri sunt dedicate tuturor acelora care simt în adâncul



16/27

lor că Dragostea este o poartă, că în interiorul Inimii omenești seascunde misterul existenței și al adevărului de care ne-am îndepărtat. Huxley spunea într-un dintre cărțile sale că formaultimă de spiritualitate este aceea de a descoperi revelația încele mai mărunte aspecte ale vieții, și că sacrul î și găseșteexpresia ultimă în mijlocul vieții profane. Cum ar putea

Dragostea omenească să excludă sacralitatea existenței?Învăluită în negurile identificării și ale structurilor generate deego, Revelația trăiește în fiecare aspect al vieții noastre,așteptând să fie dezvăluită. Acelora care presimt minunățiadivinității ascunsă în jocul uneori dureros dintre oameni le suntdestinate aceste rânduri, fie că se află în căutarea, în mijloculsau în transformarea unei relații de iubire liniară, în IubireConștientă.


”Născându-mă, îmi amintesc mamă, nesfâr șitul, însângeratul șirag al nașterilor mele, durerea e cheia nenumărat elor Por ți ale Creației. Pent ru a nu mă risipiprintre st ele, va trebui să uit , pent ru a nu mă pierde de t ăcere, va t rebui sărostesc cuvinte, pentru a păst ra natura luminoasă a Ființei mele va t rebui sărăt ăcesc în întuneric ...”[/capt ion]

Marea poartă a Inimii poate fi deschisă cu adevărat în interiorulunei relații conștiente și acest lucru schimbă întreaga



17/27

perspectivă asupra realității. Călătoria Inimii, tot ceea ce facemși suntem, cărțile noastre, explorările noastre de conștiință au înmijlocul lor o asemenea revelație izvorâtă din centrul unei Iubiriconștiente. Întreaga cunoaștere și vindecare, întreaga Cale aMaestrului Interior nu ar fi izvorât pentru noi în aceastădimensiune, f ără această deschidere care s-a petrecut între noi.

Am putut privi în profunzimea realității trăite și am putut să o înțelegem într-un fel nou. Am descoperit felul în careidentificările noastre inconștiente ne modelau experiența vieți i , într-un fel sau altul prin fri că. Consecința identificării custructurile ego-ului este, întotdeauna, o formă sau alta de frică,iar reacția este ”mușcă sau fugi”. Dragostea a dizolvat frica șiacesta a fost începutul reamintirii adevăratei noastre naturi. Nua fost o dată pentru totdeauna, cu un proces, nu ușor, în carealegerile fiecărei zile și a fiecărui moment au contat enorm. În

esență, alegerea de a pune în centrul existenței noastre orevelație asupra propriei ființe pe care am trăit-o, fie chiar și unsingur moment.



18/27

”pentru a zbura va t rebui să mă arunc din vârfurile munților cu aripi de cârpă,ura dureroasă a pierderii de t ine se va t ransforma în biat ă iubire omenească,te voi căuta în f iecare privire a unei femei, te voi recunoaște în rotunjimilecolinelor de sub muntele lui Zam, voi st răbate din nou în lung și în lat lumeaaceasta așa cum am st răbătut toat e lumile ...”[/capt ion]

http://www.calatoriainimii.net/wp-content/uploads/2015/06/Tomasz-Alen-Kopera-3.jpg


19/27

A avea încredere în propria revelație, a reveni la ea mereu, a ocultiva și a ne întemeia alegerile și acțiunile pe aceastărevelație, a face din ea o bază a existenței a fost la fel deimportant ca revelația în sine. Încrederea este un miracol și estesacră (vezi Miracolul În-Crederii). Doar că nu ne poate fi dată. Trebuie să ne-o luăm și presupune curaj. Când ajungem să avemÎncredere în noi înșine, avem Încredere în celălalt mai întâi.Apoi, Încrederea devine un mod de a trăi și schimbă completnatura existenței. Drumul Încrederii, pentru noi, a început cumiracolul petrecut în adâncul Dragostei între un bărbat și ofemeie.

A fi eu însumi, calea către marea Iubire

Odată porțile Inimii deschise, ele se vor închide deci de multeori. Dar vom putea reveni la trăire prin propria noastră alegere.Nu este un drum ușor și nici evident, necesită o practicăpermanentă a Atenției, a Prezenței, a Deschiderii și acțiuniizvorâte din Conștiență. (Vezi Disciplina Prezenței ) Iubirea esteo stare de Conștiință și de Conștiență. A rămâne deschis este întotdeauna, o alegere. Este în puteri le noastre să naștemacțiunile noastre în această lume din Conștiența Iubirii. Iarcuplul este un spațiu extraordinar de forjare a alegeril or noastre

și de antrenare a Conștienței, căci celălal t, oglinda și partenerulnostru, suntem noi înșine. Încrederea schimbă totul și nu maiavem nevoie să ne prefacem, să menținem imagini vechi, vocea aaceea ce suntem în orice moment devine expresia noastrănaturală, iar cuvântul Împreună devine a doua natură.

Această voce autentică și netrucată, vindecă și deschide porți leunei bucurii de a trăi și de a exista care nu are un motiv anume.Este primul palier al unei adevărate spiritualități trăite în viața

de fiecare zi. O expresie a acestui palier, care însoțește Bucuria,este Recunoștința pentru minunăția vieții, a relației și a lumii,recunoștința pentru frumusețea dar și pentru dramatismulexperienței umane, care ne modelează Sufletul prin experiență.(Vezi Criteriul Bucuriei ) Există mari mistici în viață, precumBrother David Steindl Rast (Vezi Adâncimile Cuvântului) care auf ăcut din Bucurie și Recunoștință o cale spirituală. Bucuria șiRecunoștința au darul de a topi grani țele structurilor egotice și

de a ne elibera de încorsetare.ca t ion id="att achment 10802" ali n="ali ncenter" width="550"

http://www.elenafrancisc.ro/ro/carte/detalii/14-Transpersonal-Adancimile-cuvantuluihttp://www.gratefulness.org/http://www.calatoriainimii.net/2012/10/instrumentele-transformarii-interioare-criteriul-bucuriei/http://www.calatoriainimii.net/2015/06/disciplina-prezentei/


20/27

”... suf lul st rălucitor al inimii mele îl voi îmbrăca în zale de o țel, transparențainef abilă a Ființei o voi ascunde într-o mant ie de gânduri, în urma mea nisipurilelumii se vor amesteca în vârtejuri ale războiului, câmpiile f ilosof iei și ale legii,ale poeziei și matemat icii se vor umple cu semnele neputinței mele de a regăsipacea...”[/caption]

Mai departe, trăind în autenticitate și eliberând voceainterioară, deschidem porțile adevăratei Creativități, care este



21/27

unul dintre atributele fundamentale ale Ființei. Descoperim înnoi înșine această calitate și natura firească a umanității de acrea experiență, reali tăți care să ne reprezinte. Creăm reali tăți șiexperiență umană conștientă în cuplu, alături și împreună cucelălalt, și acest lucru nu se compară cu nimic din ceea ce amtrăit înainte de asta pe tărâmurile lui ”a face”. Acest lucru se

transferă în lumea exterioară printr-o emanație proaspătă, carenu seamănă deloc cu facerea din identificare. Aceasta din urmăpoartă urmele conformismului, ale turmei în care toți credaceleași lucruri și se exprimă la fel, în vreme ce Creațiaautentică poartă energiile proaspete și ne-încorsetate ale uneiinimi deschise și eliberate pretenți i și frică față de canoaneleacestei lumi. A crea lucruri împreună devine o extensie aÎncrederii, a intimități i și a unei iubiri care curge dincolo de totceea ce credeam că suntem înainte. Este un nivel care

transcende Dragostea așa cum o percep majoritatea oamenilor șicare pentru noi poartă cu adevărat numele de Iubire. Deasemenieste primul nivel al Conștienței suficient de larg și de stabilpentru a permite ieșirea din frică, furie sau emoții distructiveatunci când apar.

Capacitatea de a administra stările interioare experienței umanedevine din ce în ce mai evidentă. Nu mai suntem pradă acestoremoți i și acest lucru devine posibil pentru că ne asumăm statutul

de creatori ai propriului spațiu lăuntric. Nu ”celălalt este devină” pentru starea mea, ci eu însumi am responsabilitateaacestei stări, oricare ar fi ea. Dacă am continua să credem căcelălalt poartă această responsabil itate, atunci nu am fi capabil isă o schimbăm. Administrarea stărilor dificile, mentale,emoționale, energetice și fizice devine un exerci țiu permanentdar în paralel relația de iubire devine tot mai profundă și maiechilibrată, și întreaga perspectivă asupra realității se

transformă.Gradul de adâncime al iubirii pe care doi oameni sunt capabili să î l trăiască între ei este un indicator al gradului pe care ambiisunt capabili să-l trăiască față de lumea înconjurătoare.Conștiența și curajul de a rămâne deschiși în fața realității, nu întotdeauna blândă sau confortabilă, are legătură cu aceastădeschidere a Inimii f ără de care nimic din toate acestea nu esteposibil. Iubirea nu este niciodată o întâmplare sau un noroc.

Măsura în care trăim iubirea în viața noastră este inversproporțională cu închiderea și prudența proprie ego-ului. Deaceea este o legătură importantă între abundența vieții noastreși deschiderea, fluiditatea și curgerea pe care o numim iubire.


22/27


”nost algia dulcii tale amintiri o voi turna în opere la fel de nemuritoare precumpraful de st ele, te voi desena în nopțile f ără lună cu vârf ul sabiei pe cer scrijelind constelații...”[/caption]

Abundența nu înseamnă doar bani. Există mulți oameni care aubani, dar a căror viață este săracă. Este o sărăcie a trăirii, eemoției, a frumuseții, a recunoștinței, o sărăcie a percepției,adică a capacității de a simți realitatea. Adevărata abundență,cea care vine din Încredere, din deschidere, este o abundență a

vieții în ansamblu. Din nou, are legătură cu ceea ce se numeșteIubire și are ca sursă marea poartă a Inimii.

În cele din urmă, această practică a Iubirii Conștiente transformăcomplet perspectiva despre noi înșine, despre celălalt, desprenatura existenței și a experienței umane. Aceasta este Trezirea.Nu vom descrie aici felul în care se percepe această lume odatăpetrecută Trezirea. Important aici este că Dragostea autenticăconduce în cele din urmă la Iubire Conștientă, la depășirea

tuturor capcanelor identificării cu structurile ego-ului, pentru ca în final să facă posibilă o Revelație de natură, cu adevăratmetafizică, deși î și are rădăcinile în cea mai deplină … fizică.Metafizica nu este altceva decât o fizică a celor mai rafinate



23/27

spații ale conștiinței disponibile trăirii în experiența umană încarnată. Drumul de la Dragoste la Trezire spirituală este undrum dificil și dur, provocator și plin de capcane, dar unul mairapid și mai direct decât altele.


”lumina va curge precum sângele săpând pâraie fosf orescente în întunericulde f ier al t rupului meu, va veni t impul în care mă voi îndrăgost i și voi plângenedeslușita melancolie a unei așchii de regăsire, f iecare bătaie a inimii mele vaf i un pas al întoarcerii, până într-o zi când…”[/capt ion]

Toată lumea știe că ”totul este iubire” și aceasta este naturaultimă a realității, dar pentru cei mai mul ți este doar un textspiritual la modă. Experiența realității umane ca iubire este rarăși instabilă. Trezirea nu este acum, odată pentru totdeauna.Există momente de percepție clară a Iubirii ca natură ultimă arealității, dar această percepție implică disoluția temporară aidentității asumate. Astfel că revenind la identitatea liniarăpierdem cumva percepția Iubirii. Experiența umană devine înacest stadiu un efort de integrare a acestor dimensiuni și stări

ale Ființei. Pierdem percepția, dar păstrăm Încrederea în propriatrăire, o validăm și o transformăm într-o bază din care facemalegeri și generăm acțiuni în dimensiunea orizontală aexistenței. În mod straniu, mintea noastră liniară și voința

http://www.calatoriainimii.net/wp-content/uploads/2015/06/J14-61x81.jpg


24/27

noastră sunt implicate complet în a acționa pornind de la aceastăperspectivă a Iubirii trăite, dar care s-a disipat.

Un mesaj pentru Maestrul Interior

Toate aceste lucruri despre care scriem aici sunt izvorâte dinexperiența directă și dintr-un parcurs personal al nostru, Horia și

Elena Francisc – Țurcanu, pe scurt HEFT. Multe lucruri, cărți ,programe, workshop-uri de expansiune a conștiinței s-au născutdin această osmoză a identităților noastre. Mulți dintre voi ațitrăit î n mod direct puterea cunoașterii izvorâte din renunțarea lao identitate fermă, sub forma viziunii, înțelegerii unor adevăruridespre voi înșivă, sub forma vindecării de frică și de confuzie.Mulți dintre voi ați trăit adică Revelația. În alte vremuri, o clipăde Revelație într-o viață era de ajuns. Acum, Revelația este

accesibilă pentru că nivelul Conștienței s-a schimbat.Un alt nume al lucrului cu ”stări le de extinse ale Conștiinței” ar fi”lucrul cu Iubirea”. A ieși din Conștiența liniară, îngustă, înfricoșată, este același lucru cu deschiderea, Încrederea șiIubirea. Este un proces complex a cărui miză este ”a simți”. Nuputem fi conștienți de lucrurile sau dimensiunile pe care nu lesimțim. A simți este periculos. Ne temem să simțim ca să nu nedoară, ca să nu fim copleșiți, ca să nu… De fapt, ne temem să ne

deschidem. Ne temem să … iubim. Tot jocul unui cuplu de îndrăgostiți, dar și jocul între noi și lumea cea mare, este un joc între frică și iubire, între deschidere și închidere, întreidentitate fermă, protectoare, dar însingurată, și curgere,fluiditate și comuniune. Tot modul nostru de a trăi, toate ideile,normele și formele vieți i noastre au legătură cu acest joc.



25/27

”În ceața ca o miere sângerie a apusului, balaurul tăcut al marelui f luviu seprăvale în mare odat ă cu norii dinspre miază-noapte. Ce subțire pot curgepașii iubitei mele în nisip, pe lângă pașii mei, ce lungă și albă est e mâna eicurgând în tăcerea înlăcrimată a mâinilor mele, ce strălucitoare tăcere curgedin ochii ei în ochii mei. Negăsind cuvintele desenăm inimi arzăt oare în nisipuridin care căldura a plecat , respirăm aburii mării înserate unul în celălalt, inele deaur alb plâng diamantele regăsirii.”[/capt ion]

În orice moment, orice alegere și orice acțiune poate să se nascădin frică și închidere, sau dimpotrivă, din iubire, deschidere,Încredere… Suntem puși în fața acestei alegeri de o mie de ori pezi. În cuplu, în relațiile cu rudele și prietenii noștri, cu job-ulnostru sau pur și simplu alegerea unui drum sau al altuia,depinde de baza alegerii. Frica vrea mereu aceleași drumuri,

vrea prudență și este ne-încrezătoare. Iubirea e deschisă șiinovatoare, curajoasă și plină de Încredere, vrea drumuri mereunoi și creativitate. În Dragoste și în viață suntem puși mereu săalegem. Drumul ale cărui borne sunt f ăcute din frică esterepetitiv și conduce la crize de transformare. Drumul cu bornef ăcute din momente de deschidere și Încredere conduce către Trezire.

Mesajul nostru pentru voi, cei care simțiți că în Dragoste se

ascunde Trezirea este acesta: ascultați -vă Inima. Încredere! Nuați fost niciodată singuri pe această Cale care conduce în celedin urmă la eliberare și transformare. Dacă auziți voceainterioară care vă mână către o Dragoste Conștientă, atunci să



26/27

ști ți că este vocea Maestrului Interior. Dragostea nu este altcevadecât forma omenească a Iubirii cu I mare. Iar aceasta estesingura destinație posibilă. Iar dacă ceva rezonează în voi citindtoate acestea, atunci să ști ți că este acela pe care noi îl numimMaestrul Interior. Sunteți voi înșivă în cea mai perfectăConștiență.


”Ce f el de naștere este aceast a, iubita mea, f ără durere? Ce f el de lacrimisunt acestea curgând nu din ochi, ci din privire, ce cutremurare a inimii mele

privindu-te, vindecă rana cea mai veche cunoscută de un om? Cu ce f el deabur, iubita mea, mă învălui tu, ast fel încât săbiile mele se t opesc și se facaripi? Cine voi mai f i, în brațele tale, dacă tot ce sunt , dispare?” ( Unu cătreZero - cartea 44, HFT 2014 )[/capt ion]

Maestrului Interior care trăiește în fiecare dintre voi așteptândsă fie trăit îi sunt destinate toate acestea și multe altele încă.Fiecare Călătorie interioară, fiecare Carte, fiecare Experiență deConștiință, fiecare Revelație, cu Încrederea că Iubirea schimbă

totul și vindecă totul.

http://www.calatoriainimii.net/wp-content/uploads/2015/06/Eternity-10A18591.jpg


27/27

Între Dragoste și Trezire este un parcurs al Revelațieicare stă în puterile voastre.

Cu Încredere

H for HEFT

PS. Am ales să curg pe sub picturile lui Kopera două dintrepoemele Cărții 44, Zero către Unu și Unu către Zero , pentru cătema acestui articol, picturile lui și poemele Cărții 44 î și aurădăcinile în aceeași experiență a eternului joc arhetipalFeminin/Masculin.

Cărțile Maestrului Interior - pe această temă:

Cartea 44 - Horia Francisc Țurcanu

Iubirea la timpul prezent - Morrie & Arleah Shechtman -ediție nouă

Dragoste și trezire - John Welwood - ediție nouă

Iubiri perfecte, relații imperfecte - John Welwood

Călătoria Inimii - John Welwood

Proiectul Vindecare prin Iubire – un proiect HEFT – CărțileMaestrului Interior

Workshop-uri/experiențe de expansiune a Conștiinței :

Tabăra de Vară Călătoria Inimii – cel mai importanteveniment al acestui an

Articole pe teme complementare: Relația Conștientă, AlchimiaDurerii, Conștiență și Compasiune, Maestrul Interior șisfârșitul suferinței, Miracolul În-Crederii, Creațiaconștientă de Realitate,

Acest articol este ilustrat cu picturil e lui Tomasz Alen Kopera
http://alenkopera.com/http://www.calatoriainimii.net/2014/03/creatia-constienta-realitate/http://www.calatoriainimii.net/2014/05/miracolul-crederii/http://www.calatoriainimii.net/2014/10/maestrul-interior-sfarsitul-suferintei/http://www.calatoriainimii.net/2015/01/2015-constienta-compasiune/http://www.calatoriainimii.net/2014/01/instrumentele-transformarii-interioare-alchimia-durerii/http://www.calatoriainimii.net/2014/01/relatia-constienta-2/http://www.transpersonal.ro/ro/Eveniment/50-Tabara-de-Vara-Calatoria-Inimiihttp://www.elenafrancisc.ro/http://www.elenafrancisc.ro/ro/Vindecarea-prin-Iubirehttp://www.elenafrancisc.ro/ro/carte/detalii/27-Dragoste-%C8%99i-Trezire-CALATORIA-INIMIIhttp://www.elenafrancisc.ro/ro/carte/detalii/28-Dragoste-%C8%99i-Trezire-Iubiri-perfecte-relatii-imperfectehttp://www.elenafrancisc.ro/ro/carte/detalii/26-Dragoste-%C8%99i-Trezire-Dragoste-si-trezirehttp://www.elenafrancisc.ro/ro/carte/detalii/74-Dragoste-%C8%99i-Trezire-Iubirea-la-timpul-prezenthttp://www.elenafrancisc.ro/ro/carte/detalii/110-Dragoste-%C8%99i-Trezire-44http://www.calatoriainimii.net/wp-content/uploads/2015/06/heft-x.jpg

Date post:	07-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	madalina-androne
View:	474 times
Download:	35 times

Calatoria Inimii- Calea Maestrului Interior

Documents